Curs 11 4.12.

2014

Azot

La vita de vie insuficienta se manifesta prin scaderea potentialului de crestere, lastarii raman
subtiri cu frunze mici, strugurii au boabe marite .Acumularea zaharulilor in boabe este slaba iar
aciditatea totala este mai ridicata.

In caz de carenta plantele se dezvolta slab, radacinile primare se dezvolta puternic in

timp ce radacinile secundare aproape lipsesc.Numarul florilor este redus, are loc ingustarea
limbului foliar, fructele sunt de dimensiuni mici si de calitate slaba.

La pomii fructiferi lastarii raman subtiri si scurti, frunzele sunt mici de culoare galben
verzuie apoi rosietice purpurii , inflorire si fructificare slaba, cadere prematura a fructelor urmata
de moartea mugurilor lateral de pe lastari

Fenomenul de carenta este favorizat de reactia acida a solului, continutul scazut in

humus, textura argiloasa , grad ridicat de tasare, umiditate excesiva , aplicarea sporadica a
ingrasamintelor cu azot.

Excesul de azot se manifesta in general prin prelungirea perioadei de vegetatie,

dezvoltare luxurianta a organelor vegetative, frunze mari cu limbul lat si ingrosat, tulpini masine
dar mai putin elastice, scaderea rezistentei plantelor la ger si la atacul bolilor si daunatorilor,
scaderea valorii biologice a proteinei datorita ponderii ridicate a aminoacizilor neesentiali.

Prezenta azotului in natura

Azotul este foarte raspandit , el fiind intalnit in toate mediile naturale.Atmosfera

reprezinta principalul rezervor de azot.El reprezinta 78% dub volum si 75,47% din greutate.Pe
langa azotul molecular azotul se gaseste sub forma de protooxid de azot, amoniac.

In hidrosfera, azotul se gaseste in cantitati mari in apele marilor si oceanelor, acestea

reprezentat aproximativ 600 x 10 19 de azot amoniacal si nitriu la care se adauga si azotul din
sedimentele oceanice si marine.In sol , azotul se gaseste in cantitati variabile.

Formele azotului din sol

Azotul se gaseste in sol sub forma minerala si sub forma organica.

Forma minerala reprezinta o cantitate mai mica de 5% din azotul total.Este reprezentata
prin saruri de amoniu, nitrati si nitriti.Importanta pentru nutritia minerala a plantelor o au sarurile
de amoniu si nitratii.
 Azotul amoniacal se gaseste sub forma de ioni de amoniu liberi in solutia solului, ioni de
amoniu schimbabili retinuti la complexul coloidal si ioni de amoniu neschimbabili din silicatii
primari.Forma nitrica No3 rezulta din oxidarea biochimica a formei amoniacalae.Fiind anion nu
este retinut la complex si circula in sol prin procese de difuziune si curgere liber.Raportul dintre
azotul amoniacal si azotul nitric in primavara, este in favoarea azotului amoniacal iar ulterior se
oxideaza si este in favoarea azotului nitric.

O solutie a solului se considera echilobrata din punct de vedere a celor 2 forme atunci
cand continutul in azot amoniacal este mai mic de o patrime din suma azotului nitric si
amoniacal.

Nitritii au o existenta efemera in solurile bine aerate si cu umiditate suficienta.In aceste

conditii ei sunt reprede oxidati si trecuti in forma nitrica.

Azotul organic reprezinta peste 90% din azotul total din sol.Compusii orgnaici ai azotului
provin din resturile de organisme vegetale si animale nedescompuse sau pe cale de
descompunere, din humus, din substante proteice, din plasma microorganismelor care traiesc in
sol. Aproape 90% dub azotul organic se afla in compusii humici.

Clasificarea ingrasamintelor chimice cu azot

Ingrasamintele chimice cu azot sunt saruri ai acizilor tari(sulfuri si clorhidric ) cu ionii de

amoniu precum si saruri ale acidului azotic cu ioni de amoniu, ioni de calciu si ioni de sodiu si
saruri ale unui acid slab respectiv acidul carbonic cu radicalul amidic NH2.

Ingrasamintele chimice cu azot se clasifica din punct de vedere chimic si din punct de
vedere agrochimic.

Criteriul agrochimic are la baza forma sub care se gaseste azotul in ingrasamant si gradul
de solubilitate pentru plante.In functie de aceste criterii, ingrasamintele cu azot se clasifica in
ingrasaminte cu azot amoniacal, cu azot nitric,cu azot amoniacal si nitric si ingrasaminte cu azot
amidic.

Dupa starea lor fizica, ingrasamintele cu azot pot fi clasificate in ingrasaminte solide si in
ingrasaminte lichide.

Ingrasaminte cu azot amoniacal

In aceasta grupa intra amoniacul de sinteza(amoniac anhidru, apa amoniacala,

amoniacatii, carboamoniacatii si sulfatul de amoniu).

Amoniacul de sinteza sau amoniacul anhidru

Este unul din cele mai importante produse al industriei chimice.Cea mai mare parte din
amoniacul obtinut (80-90%) se foloseste ca ingrasamant fie direct, fie servind ca materie prima
pentru alte ingrasaminte cu azot.Pe scara mai restransa se foloseste in industria hartiei, a
colorantilor, industria frigorifica si pentru producerea substanelor explozive.

Obtinere

Ca materii prime, pentru obtinerea industriala a amoniacului se folosesc azotul elementar

obtinut prin distilarea fractionata a aerului lichid si hidrogenul rezultat din compusii naturali ai
acestuia(hidrocarburi si apa). Cele 2 componente reactioneaza impreuna la temperaturi de 400-
650 grade celsius si presiuni de 100-1000 atmosfere cand rezulta amoniacul.Procedeul de
obtinere este cel care a fost elaborat.

Proprietati

Amoniacul, in conditii normale este un gaz incolor cu un miros puternic intepataor. La

-33,35 grade celsius se lichefiaza. La -77,7 grade celsius se solidifica.La o presiunea de 5,8
atmosfere, lichefierea are loc la 20 de grade celsius.

-este solubil in apa

-intr-un volum de apa, la temperatura de 0 grade celsius s dizolva 1057 volume de

amoniac

-este un gaz cu tensiune mare, motiv pentru care se pastreaza in rezervoare speciale,
cilindrice sau sferice confectionate din tabla de otel rezistente la 30 de atmosfere.

-are o reactie fiziologica bazica

Utilizare

-in scopul aplicatii pe teren , amoniacul este trecut di cisternele speciale de mare presiune in
cisterene mai mici carosabile prevazute cu dispozitive pentru incorporare in sol

-adancimea de incorporare este de 12-20 cm in functie de specie

-in situatia culturilor irigate se aplica cu multa usurinta , direct cu apa de udare

-este indicat pe solurile cu reactie acida, unde nitrificarea este mai lenta si deci pierderile prin
levigare vor fi redusee

-perioada de aplicare pe teren este conditionata de factorul climatic

-in zonele secetoase cu ierni friguroase poate fi aplicat odata cu efectuarea araturilor de toamna,
in timp ce in regiunile mai umede cu ierni blande amoniacul se aplica primavara
-pe soluriel cu textura nisipoasa, aplicarea amoniacului se face primavara cu 1-2 sapt inainte de
semanat solul nelucrandu-se in aces caz 3 pana la 5 zile pentru evitarea pierderilor prin volatizare

-speciile care reactioneaza foarte bine sunt plantatiile de pomi, in special piersicul, tomatele,
ridichiile.

Apa amoniacala

-rezulta ca subprodus in unitatile de producere a ingrasamintelor cu azot si in industria

coxochimica

-poate fi obtinuta si in ferme prin solubilizarea amoniacului in apa, procedeul necesitand

aparatura necesara pentru masurarea si reglarea debitelor de apa si amoniac.

-se prezinta sub forma unei solutii apoase de culoare galbuie sau incolora

-ca produs contine in mod normal 20% azot substanta activa

-procentul de azot nu trebuie sa depaseasca 24% deoarece creste tensiunea de vapori si au loc
pierderi de substanta activa

-se pastreaza in recipienti cu pereti mai subtiri neprezentand pericol de explozie si fiind foarte
putin coroziva

-poate fi utilizata atat la fertilizarea de baza cat si in timpul peioadei de vegetatie

-aplicarea pe teren se face primavara pe timp racoros si innourat folosind cisterne speciale cu
dispozitiv de incorporare la adancimea de 15 cm

-prezinta avantajul ca poate fi aplicata pe toate tipurile de sol atat in zonele umede cat si in cele
secetoase

-ca dezavantaj, continutul scazut in azot substanta activa si necesitatea unor utiliaje de transport
si incorporare speciale

Amoniacatii

-sunt ingrasaminte lichide cu azot obtinute prin dizolvare in amoniac (gazos sau lichid) sau in
apele amoniacale a azotatului de amoniu si a ureei

-prin solubilizarea celor 2 substante se obtin solutii mai concentrate in azot (30-46 %) la care
tensiunea de vapori este scazuta aproape egala cu presiunea atmosferica, acest lucru determinand
ca pierderile de azot sa fie minime.

A-ingrasaminat lichid cu azot, 300-arata continutul de azot in grame/l

-amoniacatii sunt solutii corozive, fapt pentru care se pastreaza in recipienti din aluminiu, otel
inoxidabil sau material plastic

-se pot aplica pe teren la toate culturile, pe toate tipurile de sol, insa cea mai eficienta metoda
este odata cu apa de irigatie

Carboamoniacatii

-sunt amoniacati obtinuti pe baza de amoniac, solutii de azotat de amoniu si uree unde amoniacul
liber este neutralizat cu dioxidul de carbon

-prin acest procedeu se reduce tensiunea de vapori la suprafata lichidului, scade corozivitatea si
creste eficienta ingrasamantului

-se utilizeaza la fel ca si amoniacatii

Sulfatul de amoniu

-se obtine in urma neutralizarii unei solutii de acid sulfuric cu amoniac

-in stare pura se prezinta ca o sare de culoare alba, cristalizata in sistemul rombic

-are un gust usor sarat

-solubil in apa

-continutul in substanta activa variaza intre 20,7-21,2 % azot substanta actica la care se adauca
23-24 % sulf

-cantitatea de acid sulfuric libera nu trebuie sa depaseasca 0,002-0,004 % deoarece distruge

ambalajul si spatiul de depozitare

-este mai putin higroscopic si aglomerabul decat azotatul de amoniu ceea ce prezinta un avantaj
pe timpul transportului si depozitarii

-din punct de vedere chimic este o sare neutra, insa in sol se comporta ca un ingrasamant cu o
reactie fiziologica acida

-utilizarea indelungata a sulfatului de amoniu duce in timp la acidifierea solului

-retinerea energica a ionului de amoniu la complexul coloidal determina o mobilitate redusa a

acestuia reducand riscurile pierderilor prin levigare

-se recomanda a fi aplicat pe teren toamna tarziu cand temperatura solului scade sub 10 grade
celsius, activitatea bacteriilor nitrificatoare fiind redusa
-tot datorita mobilitatii reduse a ionului de amoniu nu se recomanda aplicarea sulfatului de
amoniu in timpul perioadei de vegetatie ; ca urmare a continutului ridicat in sulf se recomanda
speciilor din familia crucifere(varza, rapita, mustar) precum si la cultura tomatelor

-deasemenea este foarte indicat in floricultura deoarece datorita sulfului contribuie la

intensificarea culorii florilor

-efectul pozitiv a sulfatului de amoniu creste de la solurile acide spre cele cu reactie alcalina
unde este superior tuturor ingrasamintelor cu azot