Momente semnificative ale dezvoltrii contiinei de sine pentru procesul de

desvrire a personalitii

Constiinta este o modalitate procesuala superioara a sistemului psihic uman,

elaborata prin activitate sociala si enculturatie, mijlocita prin limba, bazata pe un model
comunicational intern si intern-extern, constand din reflectare codificata prin cunostinte,
autoorganizare cu efecte emergente si autoreglaj la nivelul coordonarii necesitatilor
subiective cu necesitatea obiectiva, esentiala
Constiinta trebuie considerata in primul rand in unitate cu activitatea sociala de
transformare a lumii, de adaptare de tip uman. Ea isi pastreaza la nivel social si
individual, legatura sa vitala cu activitatea si dobandeste, in plan subiectiv, forma de
desfasurare a activitatii, pentru ca, dupa cum arata A. N. Leontiev , odata cu
transformarea structurii activitatii omului se schimba si structura constiintei. El
precizeaza: in fata omului se afla reteaua fenomenelor naturii. Omul instinctelor,
salbaticul nu se desprinde pe sine din natura. Omul constient se desprinde pe sine,
categoriile sunt treptele acestei desprinderi, adica ale cunoasterii lumii, puncte nodale in
reteaua care-l ajuta s-o cunoasca si s-o cucereasca
Pierre Janet considera ca a fi constient inseamna a te inscrie povestea propriei
tale experiente, iar Henri Ey arata ca asumandu-si functia de a vorbi, subiectul se
ridica in fata lumii sale, caci identificand aceasta lume el se infrunta cu sine insusi, isi
apare siesi.
Constiinta este un proces de reflectare cognitiva de catre om a lumii si a lui
insusi. Vorbim astfel despre constiinta despre lume si constiinta despre sine. in timp de
constiinta despre lume este coercitiva, prezentand masura reala a lucrurilor, necesitatea
obiectiva inexorabila, constiinta despre sine este conditia esentiala a activismului
autoreglator, a selectivitatii si a interventiei creative in mediu.
Constiinta despre lume se bazeaza pe modele sau imagini ale realitatii obiective,
pe cand constiinta despre sine se intemeiaza pe modelul eului si pe trasaturile personale.
Eul este nucleul personalitatii in alcatuirea caruia intra cunostintele si imaginea
despre sine, precum si atitudinile fie constiente, fie inconstiente fata de cele mai
importante interese si valori.
Eul, inteles ca ansamblul insusirilor personalitatii, este alcatuit din urmatoarele
ansambluri:
eu fizic sau biologic, ce are in vedere atitudinile corporale care se identifica
cu schema corporala;
eu spiritual, alcatuit din totalitatea dispozitiilor psihice innascute sau
dobandite;
eu social, ce are in vedere atitudinile fata de relatiile sociale ale individului.

Gordon Allport se intreaba daca ideea de eu este necesara si daca nu ar fi cazul sa

fie inlocuita cu alta ceva mai cuprinzatoare, incluzand simtul corporal, self-identitatea,

1
autoaprecierea, self-extensiunea, gandirea rationala, imaginea de sine, tendinta proprie,
functia cunoasterii toate acestea fiind denumite prin conceptul proprium.
Dupa G. Allport, constiinta reprezinta o structurarea a catorva stari ale eului, in
special:
respectul fata de sine;
imaginea de sine;
efortul central.

Eul este ceva de care suntem imediat constienti. G. Allport Il considera regiunea
calda, centrala, strict personala a vietii noastre. Este un fel de nucleu al fiintei noastre si
totusi nu este un nucleu constant
Eul se elaboreaza treptat, incepand din copilaria mica, atunci cand copilul este
unicentrat, dar nu egocentric dupa Allport, si apare mai intai non-eul, adica TU.
Eul corporal care incepe sa se dezvolte este o ancora a constiintei de sine.
Mai tarziu, din al doilea an de viata, factorul limbaj este foarte important, pentru
ca prenumele este o delimitare stricta a Eului. Numele este strans legat de respectul de
sine, dar si de simtul identitatii de sine.
Respectul de sine (self-esteem) apare in relatia normala dintre copil si mediu din
impulsul explorator. Simtul eului apare cand actiunile lui sunt zadarnicite si
zdruncinate.
Nevoia de autonomie este semnul principal al Eului.

Gordon Allport considera ca proprium-ul are in structura lui sapte aspecte:

GENEZA ASPECTE
A1: Simtul eului corporal
EU TIMPURIU (0-3 ani)
A2: Simtul unei identitati de sine continue
A3: Respectul fata de sine, mandria
A4: Extensia eului
4-6 ani
A5: Imaginea eului
6-12 ani A6: Eul ca factor rational
Adolescenta A7: Efortul personal central
Proprium-ul se considera a fi unificarea celor sapte aspecte.

n abordarea personalitatii umane, Gordon Allport o considera ca fiind

organizarea dinamica, in cadrul individului, a sistemelor psihofizice care determina
comportamentul sau caracteristic si ideile sale.
M. Zlate considera ca pentru cunoasterea naturii si personalitatii umane are mare
importanta:
ce este omul in realitate;
ce crede el ca este;
ce doreste sa fie;
ce gandeste despre altii;
ce considera ca gandesc altii despre el.
El abordeaza personalitatea privind mai multe fatete ale acesteia:
2
 personalitatea reala;
personalitatea autoevaluata
personalitatea ideala;
personalitatea perceputa;
personalitatea proiectata;
personalitatea manifesta.

PRIMUL AN DE VIAT
Dup R. Zazzo i A. M. Fontaine (1992) etapele identificrii n oglind debuteaz
n primul an de via mai nti cu interesul pentru figura adultului din preajm care este
mult mai vie dect propria sa imagine, dar nu se manifest pregnant nainte de 2-3 luni.
Din acest moment el surde n oglind, vorbete cu imaginea sa ca i cum ar avea un alt
copil n faa lui. Ctre 8 luni el este intrigat de imaginea dubl a unei persoane (real i
n oglind)

ANTEPRECOLARUL
Autorul francez renumit, H. Wallon aprecia c apariia contiinei
de sine este un nceput pentru dezvoltarea personalitii n urmtorul
stadiu
Procesul de identificare realizat la aceast varst inseamn de
fapt punerea bazelor contiinei de sine, acest lucru e favorizat de
urmtoarele aspecte ale acesteiperioade: - independena motorie
dublat de activitatea cu obiecte, finalitatea sau elurile activitilor,
toate ducand la contientizarea sa ca subiect al activitii. Construcia
reprezentrii despre sine imbrac aspecte privind ce face, ce ar dori
s fac, ce ar dori alii ca el s fac i cum ar dori alii ca el s fie.
Apare astfel un Alter Ego (alt eu) in care exist o imbinare a
datelor rezultate din interiorizarea cerinelor i interdiciilor adulilor in
raport cu modul lui in care acioneaz in diferite situaii, ulterior i
mult mai tarziu apare i posibilitatea de a ti ceea ce ar trebui s fac
comparativ cu ali copii, moment in care putem vorbii de formarea
unor elemente morale cu valoare apreciativ impl. Se trece treptat
de la plcerea aciunii la inelegerea regulilor i la acceptarea lor caz
in care aceti acceptori ai aciunii au funcie de control pentru toate
demersurile practice ale copilului. Procesul identificrii e legat de
contientizarea identitii ce incepe odat cu etapa recunoaterii in
oglind.

3
 Autori diferii pe un interval foarte lung de timp (1885 1975) au
apreciat c identificarea este plasat intre 1 an i 1/2 pan la 3 ani
dar divergenele de opinii se datoreaz diferitelor grade de inelegeri
a recunoaterii, astfel cei care consider c incepe la 1 an i 1/2 se
raporteaz la o cunoatere evident fr reacii insoitoare, cei care o
plaseaz in jurul la 2 ani vorbesc i de tririle insoitoare i cei care
consider c in al-3-lea an are loc identificarea complet se
raporteaz la o conduit complex cuprinzand strile graduale ce
incep cu uimirea continu, cu bucuria de recunoatere i evitare a
privirii in faa celuilalt urmand un comportament in care imaginea din
oglind este o dublur a propriei sale existene, o dublur cu
existen proprie, urmat de o stare de animism (insufleire) in care
aa cum la precolaritate (cu umbra) incearc s insufleeasc
imaginea din oglind, indicandu-i micri diferite. Problema
identificrii este complex, nu poate fi redus la manifestrile
sporadice, pan la trei ani ne-existand diferenieri ale faetelor eului,
semnalm doar c este etapa inceputului punerii bazelor pentru
dezvoltarea contiinei.
Muli autori au legat apariia identitii de sine de momentul n
care copilul se recunoate n oglind. Darwin credea c acest
fenomen are loc la 17 luni, Gesell la 2 ani i Ren Zazzo la 3 ani.
Identitatea se construiete procesual, astfel c autorii au identificat
fiecare cte o etap. De la identificarea primar produs prin
confruntarea cu imaginea din oglind pn la momentul cnd nu au
mai considerat imaginea din oglind o dublur cu existena de sine
stttoare (Golu, Verza, Zlate, 1993). Un moment esenial al
identitii este acela n care copilul vorbete despre sine folosind
pronumele personal eu. Dup R. Zazzo i A. M. Fontaine (1992)
etapele identificrii n oglind debuteaz n primul an de via mai
nti cu interesul pentru figura adultului din preajm care este mult
mai vie dect propria sa imagine, dar nu se manifest pregnant
nainte de 2-3 luni. Din acest moment el surde n oglind, vorbete
cu imaginea sa ca i cum ar avea un alt copil n faa lui. Ctre 8 luni el
este intrigat de imaginea dubl a unei persoane (real i n oglind),
apoi el se intereseaz din ce n ce mai mult de imaginea sa i n lunile
urmtoare se ntreab din ce n ce mai mult despre efectul oglinzii
(nceputul celui de-al doilea an de via). Apoi copilul trece de la
zmbet la perplexitate. La mijlocul celui de-al doilea an el trece printr-
o perioad de evitare a imaginii care poate coexista cu anume form
de fascinaie (el se privete cu surprindere). La aceast vrst copilul
nelege c n oglind nu este un alt copil i ncepe s se intereseze de
simultaneitatea celor dou imagini (se joac executnd diverse micri
n oglind). ntre 18 i 24 de luni, apreciaz autorii, copiii reuesc s
neleag c n imaginea din oglind este vorba tot de ei nii, c
imaginea nu prezint un alt copil, stadiul urmtor fiind cel n care
4
 neleg c este vorba de propria lor reflecie, aceasta fiind doar o
imagine.
Acesta este i momentul constituirii identificrii ca proces de
structurare a personalitii i care n etapa identificrii primare se
refer la imitaia comportamentelor adulilor care-l ngrijesc i la
fuziunea afectiv ce st la baza imitaiei. Mecanismele identificrii
copiilor cu prinii au fost explicate psihanalitic prin adoptarea
comportamentului prinilor de ctre copii datorit poziiei de putere
a acestora. Teoriile nvrii arat c exist o asociere pozitiv ntre
comportamentul i trsturile prinilor ca urmare a satisfacerii
nevoilor copiilor, ca urmare, copiind comportamentul prinilor, copii
aplic de fapt sentimentele de satisfacie pe care le asociaz cu
prinii, oferind n acest fel propria lor recompens. Cercetrile arat
c, astfel, relaiile satisfctoare ntre printe i copil stabilesc
legturi puternice de identificare ntre copii i prini.

Aadar, n dezvoltarea contiinei de sine se parcurg

urmtoarele etape:
- separarea aciunii de obiecte (proces nceput nc de la sfritul
primului an de via) copilul reuind s aplice aceeai micare la mai
multe obiecte;
- separarea aciunilor i micrilor de propriul eu, copilul
gsindu-se pe sine drept agent al mai multor aciuni i exprimnd
verbal acest aspect astfel: bebe nani, bebe pa-pa sau folosind
prenumele su Petrior nani etc.;
- folosirea pronumelui eu pentru a generaliza desprinderea
propriei fiine de aciuni i de a se diferenia de ceilali;
- recunoaterea n oglind, care arat c anteprecolarul i
percepe propriul chip mai clar i mai difereniat.
Descoperirea propriului eu se poate afla n centrul unei crize
specifice de dezvoltare numit criza afectiv de la 2 ani 3 ani. Ea
este declanat de tendina copilului de a se manifesta autonom cnd
se lovete de interdiciile i aciunile protectoare ale prinilor.

PRECOLARUL
Eul fizic este cel mai bine constituit si constientizat (dintre cele trei), desi
formarea sa se va ncheia abia dupa puseul de crestere si maturizare sexuala din
pubertate. Copilul si constientizeaza Eul fizic prin:
- corecta recunoastere a propriei fizionomii;

5
- extinderea Eului asupra unui anumit spatiu fizic-obiectual (camera mea, hainele
mele) si psihologic (dorintele mele, durerea mea.), copilul intuind tot mai
bine apartenenta la sine a unor elemente din realitatea nconjuratoare;
- ntelegerea apartenentei sale sexuale (eu sunt baiat, ea este fata).
Eul psihologic (spiritual), alcatuit din totalitatea trasaturilor psihice dobndite
sau nnascute, este slab constientizat n etapa prescolaritatii, el neputnd fi descris pe
baza unei evaluari proprii. Copilul si-l descrie n termenii adultului, prelund de la
acesta toate afirmatiile despre el (adesea chiar este precizata sursa eu sunt cuminte
pentru ca asa spune mama mea). Daca i se cere sa-si aprecieze calitatile personale n
legatura cu o situatie reala (cum esti tu la gradinita?) copilul se descrie n termeni
maximi (eu stiu cele mai multe poezii, eu alerg cel mai repede) datorita
egocentrismului si centrarii pe sine, precum si datorita imposibilitatii de a face
ierarhizari.
Prescolaritatea nregistreaza de-a lungul ei si o extensie a Eului spiritual, prin
aparitia si stabilizarea unor trasaturi, ca si prin gruparea lor n anumite configuratii
(constructe personale) specifice fiecarui copil.
Eul social, alcatuit din atitudinile stabile manifestate n cadrul relatiilor sociale,
este deasemenea slab definit si constientizat. Prescolarul constientizeaza pozitia lui de
copil, att n cadrul familiei ct si n afara ei, si ntelege spontan si natural rolurile
asociate acestei pozitii (de supunere, de ascultare, de solicitare de ajutor, de respect, de
raspuns afectuos).
n familie, tendinta identificarii cu parintii constituie o sursa fundamentala de
integrare a noi modele atitudinale si comportamentale n relatiile interpersonale.
Dificultatile de identificare sau lipsa posibilitatilor de identificare, ngreuiaza procesul
cristalizarii personalitatii sub aspectul ei social. Deasemenea, daca familia ofera
identificari negative copilului, acesta va avea dificultati n relatiile extrafamiliale.
Desi odata cu intrarea n gradinita copilul si simte apartenenta la grup,
recunoaste grupul ca fiind al sau, el nu este preocupat de pozitia pe care o ocupa n
cadrul acestuia.
Caracteristicile acestui Eu social incipient vor suferi modificari substantiale n
viitor, dar si vor pastra o anumita influenta asupra relatiilor sociale ale viitorului adult.

6
VRSTA COLAR MIC
n ceea ce privete contiina de sine, se constat apariia n acest stadiu, a
interesului pentru viaa interioar proprie i a tendinei copilului de a-i exprima
tririle i comportamentele. Aceste momente sunt de scurt durat i relativ rare, dar
ele indic deja o anume direcie a dezvoltrii viitoare. Imaginea de sine are surse noi
de clarificare pe de o parte reprezentate de rezultatul colar i pe de alt parte de
confruntarea i compararea zilnic i n diverse situaii cu cei de aceeai vrst. Pot
avansa mai ales eul spiritual care se confirm n principal prin prestaia colar i cel
social care se sprijin pe o via de grup mai larg i mai persistent n timp.
nsuirile individuale ale personalitii tind s se reliefeze din ce n ce mai mult n
comportamentele acestor colari. Prin urmare, confruntrile i chiar conflictele cu
egalii si l pot face s se orienteze din cnd n cnd spre sine, s-i pun ntrebri, s
fie uneori frmntat n legtur cu fiina sa. Toate acestea vor contribui la dezvoltarea
imaginii de sine n cele trei planuri ale ei: eul fizic, cel spiritual i cel social.
Eul fizic al copilului are n fundamentele sale o schem corporal consolidat,
identitatea sexual este deja relativ clarificat, i d seama de asemnarea sa cu cei
din familie, dar i de ceea ce l deosebete de ceilali. Nu acord prea mare atenie
eului su fizic, mai ales la nceputul stadiului. Spre sfritul acestui ciclu colar se va
orienta mai frecvent spre eul fizic, va tinde s fie mai ngrijit, s poarte haine la fel ca
ceilali, s-i dea seama de unele caliti fizice. Dar nu realizeaz o implicare afectiv
prea puternic n acest plan.
Eul spiritual se contureaz clar n contextul confruntrilor colare, a
aprecierilor i evalurilor curente. Elevul ncepe s neleag relaia dintre rezultatele
lui i unele capaciti pe care le are i poate spune: sunt mai bun la citire, dar la
matematic sunt aa i aa. El este foarte sensibil la evalurile nvtoarei i
aprecierile i admiraia colegilor. Dac n toate aceste situaii copilul a avut semnale
pozitive, i construiete o imagine de sine bun care-l poate susine i n condiii de
insucces trector. Dar dac i-ar fi format o imagine de sine mai puin bun, are
tendine de a-i diminua bucuria chiar cnd ceva i reuete foarte bine (U.chiopu,
E.Verza, 1995, p.188). ns n cea mai mare parte calitile pe care i le percepe au
drept surs aprecierile nvtoarei i ale prinilor.
Eul social este puternic influenat de viaa de grup a colarului mic, aceasta
fiind cu mult mai bogat dect a precolarului, i de noul su statut de elev care-i
schimb poziia chiar i n cadrul familiei (prinii sunt interesai de activitatea lui

7
 colar i tind s-i respecte drepturile privind spaiul de nvare, respectarea timpului
destinat acestei activiti).
colarul mic are contiina apartenenei la grupul clas i a locului su ntre
ceilali, i d seama dac este apreciat de colegi sau nu. Cel cu rezultate colare
foarte bune i bune, este preferat de toi, este ales lider, este luat drept model. Cel cu
dificulti colare este marginalizat, izolat, neluat n seam. El risc s acumuleze
multe insatisfacii, i s-i gseasc n alt parte atenia i acceptarea de care are
nevoie, i poate astfel, s cad sub influene nefaste. Este vorba de grupuri care-l
ndeamn spre furt, vagabondaj, agresivitate nemsurat etc. De aceea, atenia pe care
nvtoarea trebuie s o acorde dezvoltrii unei imagini se sine pozitive, reprezint o
important contribuie a ei la reuita colar din acest stadiu i la pregtirea pentru
ciclurile urmtoare i pentru integrarea general n via i n societate.
PREADOLESCENA
Preadolescenasecaracterizeazprinintensificareacontiineidesinedatoritmaialesu
rmtorilorfactori:
a)transformrilebiologiceintense;
b) schimbareaatitudinilor celorlalifade preadolesceni;
c)capacitilecognitivecrescutecarele permitsneleag,
maimultimaibine,ceeacesereferlapropriafiin.Unul dinefecteleintensificrii contiinei
de sineconstnmodificri la nivelul imaginii desine.

Eul fiziceste puternicreliefatnstructuraimaginiidesine.Adicpreadolescentul

tindes-icunoascattcalitilectidefectelefiind alternativ ncntatidezamgitdesine
darncercnddejasoptimizezeaceast laturafiineilui.Aceastaccentuatorientarectre
sine afost numit de autori psihanaliti,narcisismpreadolescentin.
Eulsocialestentr-unmareprocesdeschimbaredatoritcreteriiatracieispre
grupiaimportaneiacestuiapentrudezvoltareapsihic generala preadolescentului.Acesta
ajungetreptats-i cunoascloculngrupi reputaiadecarese bucuripoatefifoarte anxios
datorit faptului c grupul l-arputearespinge sau izola;
Eul psihiceste,deasemenea,n progres,preadolesceniiidau seama deunele
nsuirialeateniei,memoriei,gndirilor.Numaiinteriorizeaznecondiionat prerile
prinilor,cicautssecunoascsingurimaibine.Dacdesfoaractivitiautoformative i
propun soptimizeze ieul spiritual.

ADOLESCENA

De-a lungul preadolescentei si mai ales n adolescenta individualizarea se

realizeaza progresiv, n directa legatura cu formarea deplina a constiintei de sine.
8
Individualizarea are ca efect dobndirea identitatii proprii fiecarei persoane si odata cu
ea se constituie pe deplin Eul fizic, Eul psihic si Eul social,
1. Individualizarea fizica - constituirea Eu-lui fizic - este procesul prin care se
dobndeste identitatea fizica. Elemente componente ale Eu-lui fizic apar nca din
anteprescolaritate dar acum are loc definitivarea sa prin asimilarea noii scheme
corporale, rezultata n urma cresterii fizice si maturizarii sexuale.
2. Individualizarea psihica - constituirea Eu-lui spiritual - este procesul prin care
se construieste identitatea spirituala cu toate particularitatile sale intelectuale,
motivational-afective, de personalitate si comportament.
3. Individualizarea sociala - constituirea Eu-lui social (se mai numeste si
individualizare relationala) - este procesul prin care se dobndeste identitatea sociala.
Eul social ncorporeaza diversele statusuri ale tnarului (elev, coleg, fiu, prieten, actor n
formatia de teatru...) si rolurile care decurg din ele. Prin intermediul acestora individul
uman se pozitioneaza n cmpul relatiilor sociale. Eul social este totodata depozitarul
prestigiului, recunoasterii si consideratiei de care se bucura persoana n mediul sau si
care i confera acesteia o identitate anume.
Individualizarea sociala se face n contextul deplasarii relatiilor tnarului din zona
familiei n cea a grupului. Ca urmare a cresterii experientei sociale preadolescentul
devine tot mai nesigur pe hotarrile sale si ale familiei n legatura cu rezolvarea unor
probleme de viata care lui i se par capitale, n cautare de solutii pentru framntarile sale,
el ncepe sa constate ca valorile oferite de familie nu functioneaza ca adevaruri absolute
si ca exista numeroase alte posibilitati pe care ea nu le ia n calcul. Familia i apare tot
mai mult ca un univers restictiv, nchistat n sabloane, nerezonant cu el si incapabil sa-1
nteleaga. Pe acest fond familia pierde prioritatea n fata grupului care devine tot mai
important n viata preadolescentului, n calitatea sa de rezonator perfect cu starile sale
afective. Deja la 11-12 ani copilul ncepe sa aibe initiative si sa-si largeasca treptat
regimul de independenta, gasind un suport n grupul care i accepta initiativele si-l
securizeaza n fata nelinistilor pe care le ncearca.
Acest proces se va amplifica n adolescenta cnd tnarul va fi tot mai atras de
petrecerea timpului liber cu prietenii si colegii, avnd loc o anumita insensibilizare la
cerintele familiei care se devalorizeaza relativ pentru el. n familie ncep sa se modifice
solicitarile fata de tnar - uneori el este considerat copil, i se impun conduite de
ascultare si i se contesta dreptul de a decide, alteori i se atribuie responsabilitati
corespunzatoare unei iesiri din copilarie. Fata de aceasta incertitudine de status si rol
traita n familie, opozitia tnarului ncepe sa creasca si el se va simti tot mai bine n
grupul de prieteni care-1 valorizeaza ntr-un mod mai cert si coerent, si n care
nelinistea, exuberanta si uneori agresivitatea sa rezoneaza cu ale celorlalti. Adolescentul
are o dorinta pregnanta de afirmare personala care este expresia intensei sale socializari.

Imaginea de sine i identitatea de sine sunt mai clarificate datorit:

9
 a) intensificrii contiinei de sine;
b) intensificrii trebuinelor de autoafirmare i autorealizare. Principalele ci de
autocunoatere folosite de adolesceni sunt : autoobservaia, reflecia i meditaia asupra
a ce au trit, cum au acionat, dialogul cu prinii, profesorii, colegii, confruntarea i
comparaia cu alii, implicarea n fel de fel de activiti, atenta recepionare a atitudinilor
celor din jur fa de ei.
Folosind aceste ci adolescenii caut rspunsurile legate de identitatea de sine la
urmtoarele ntrebri: 1) ce sunt; 2) ce pot; 3) ce voi fi. Reuesc astfel sa-i clarifice
aspecte noi ale identitii de sine, ceea ce i ajut s se implice n activiti i relaii i s
semanifeste n mod activ i responsabil.
Un celebru autor american, E. Erikson a studiat aceste aspectei a constatat c
adolescenii se pot grupa n patru categorii dupfelul n care i pot rspunde la cele trei
ntrebri, prezentate mai sus:
a) gsirea unei identiti adecvate dup cutri intense iresponsabile. tiu ce vor
face i cum anume i astfel se integreaz nactivitile corespunztoare i se adapteaz
bine la toate felurile desolicitri;
b) gsesc relativ repede rspuns la ntrebri prin identificareacu prinii, prin
alegerea de a deveni ca ei. Acetia se vor adaptabine n prezent dar ar putea fi
dezamgii mai trziu c nu i-auvalorificat adevratele lor capaciti;
c) au deocamdat, pe o perioad chiar lung, o identitateconfuz care genereaz
oscilaii i schimbri surprinztoare i-i faces nu se angajeze cu responsabilitate n
activiti i relaii;
d) cei ce ajung la o identitate negativ sub influena unorgrupuri cu orientri
deviante
Eu l fizic rmne tot n centrul ateniei i este valorizat n contextul relaiilor
dintre sexe (T. Creu, 2001). Adolescena are o atitudine activ de optimizarefa de eul
fizic i caut variate ci de a-l mbunti.
Eu l spiritual este n centrul autocunoaterii. Adolescenii suntpreocupai de a-
i cunoate nivelul inteligenei i gradul de culturdar i nsuiri caracteriale i
temperamentale care sunt importante nrelaiile cu alii. Reuesc s-i identifice mcar o
parte din caliti dari defecte;
Eu l social care a traversat n stadiul anterior o perioadcomplex datorit
integrrii n grupuri, este mai clar n adolescen(tiu ce loc ocup n grup i de ce
popularitate se bucur) i se aflntr-un mai bun echilibru cu cerinele grupurilor.
n adolescen pot fi constatate niveluri mai nalte ale contiineimorale pentru c
sunt capabili s neleag mai bine valorile moralei comportamentele oamenilor i s
formuleze judeci asupraacestora din urm dar i asupra propriilor conduite.
n ceea ce privete caracterul n adolescen se producschimbri foarte
importante. Unele nsuiri caracteriale aprute ncopilrie se consolideaz dar cele care
10
sunt legate de relaiile cupersoanele adulte i cu instituiile sociale intr ntr-un proces
de mariprefaceri care nu este lipsit de tensiune, contradicii, conflicte i pecare
cercettorii l-au numit criza de originalitate a adolescentulu

11