1

Sectia de terapie intensiva (ATI)

Bolnavii in stare grava, care necesita supraveghere permanenta, instalatie si aparatura

deosebita in vederea redresarii sau mentinerii functiilor vitale sunt ingrijiti la seviciile de terapie
intensiva cunoscute si sub denumirea de ATI (Anestezie si Terapie Intensiva) datorita necesitatii
supravegherii permanente a acestor categorii de bolnavi care pot avea diferite afectiuni de urgenta (
cardiace, pulmonare, chirurgicale, neurologice etc.). S-au creat sectii de terapie intensiva pe profile
specializate pentru tratarea afectiunilor de care sufera.
De asemenea, la terapie intensiva se ingrijesc si bolnavii operati in perioada post narcotica -
perioada critica in care pot aparea diferite accidente. Exemple de unitati de terapie intensiva sunt:
chirurgie generala, chirurgie cardiovasculara, chirurgie toracica, ginecologie, neurochirurgie etc.
Unitatea de terapie intensiva nu este subordonata din punct de vedere administrativ nici
uneia din sectiile de specialitate. La terapie intensiva, ingrijirea bolnavului dureaza pana la
reechilibrarea dereglarilor, a functiilor vitale, dupa care bolnavul este transferat la sectia de
specialitate careia ii apartine.
Unitatea de terapie intensiva este formata din saloane mari, de 6 paturi, divizate in incaperi
mai mici, respectiv de 1-2 paturi.
Saloanele sunt grupate pe zone distincte, septici sau aseptici, sunt prevazute cu camere,
filtre, unde se schimba halatele si incaltamintea de protectie
Sectiile ATI au legaturi cu blocul operator si cu laboratoarele. Saloanele trebuie sa prezinte
un microclimat optim, aer conditionat si sterilizat; temperatura trebuie sa fie de 20 -22; paturile
trebuie sa fie prevazute cu instalatii pentru administrarea oxigenului, instalatii pentru aspiratie,
tensiometre fixe la perete, instalatii de lumina, precum fi cu monitoare de supraveghere a functiilor
vitale. Semnalizarea modificarilor in starea pacientului este realizata de monitoare, acustic si optic
(Danger = pericol).

Sarcinile generale ale asistentei medicale de la ATI:

a) sa intretina inventarul tehnic in stare perfecta de functionare si sterilitate, cum ar fi:
- trusa pentru reanimare respiratorie;
- trusa pentru reanimare cardiaca si defibrilator;
- aparate pentru reechilibrare circulatorie, infuzomate, injectomate;
- trusa cu medicamente de prima urgenta;
- aparate pentru ventilatie mecanica pentru respiratie asistata.
- aparate de anestezie

Aparatura de investigatii si tratament trebuie sa cuprinda:

- monitoare EKG;
- electroencefalograf;
- aparatul Roentgen portabil;
- aparate de respiratie artificiala;
- dispozitive de administrare a oxigenului.
- trusa pt. nutritie enterala

Aparatura electronica de supraveghere a bolnavilor:

- aparat de masurare PVC (presiune venoasa centrals);.PIA( presiune
intraarteriala)
- monitor pentru puls, temperatura, respiratie,SPO2,T.A.

Sarcinile specifice ale asistentului /asistentei de la ATl

1. Preia atat bolnavii din Sala de Operatie de la medicul anestezist,cat si pacientii transferati din
alte sectii, urmarind constantele vitale;
2. Instituie oxigenarea prin sonda nazo-faringiana sau prin pipa Guedel, masca, ochelari;
3. Urmareste buna functionare a perfuziei I.V., a medicatiei administrate cu ajutorul
injectomatului sau infuzomatului
4. Daca bolnavul are in continuare nevoie sa fie ventilat artificial, supravegheaza functionalitatea
1
2

aparatului si semnele clinice care atesta o ventilatie corecta: presiunea de ventilatie stabilita si
expansiunea ambelor arii pulmonare, coloratia tegumentelor;
5. Depistarea unui eventual glob vezical pe care il sesizeaza medicului, pentru montarea unei sonde
vezicale;
6. Supravegheaza plaga operatorie pentru depistarea unei sangerari precoce aparuta
postoperator;
7. In caz de voma vegheaza ca aceasta sa nu fie urmata de inundarea cailor respiratorii si sesizeaza
medicul, care va aprecia daca este necesara montarea unei sonde de aspiratii;
8. Masoara si inregistreaza constantele biologice principale (T.A,.P,.T, respiratie, diureza, lichide -
aport) facand bilantul zilnic si cumulativ;
9. Sesizeaza medicul asupra eventualelor modificari patologice care pot sa apara;
10. Verifica permeabilitatea si pozitionarea sondei de aspiratie gastrica, aspectul
si cantitatea lichidului de aspiratie;
11. Urmareste permeabilitatea sondei urinare, ingrijirea acesteia si estimeaza diureza;
12.Mobilizeaza din pat bolnavii operati recent sau imobilizati la pat o perioada de timp si ii
supravegheaza. Mobilizarea bolnavilor din A.T.I, se face la indicatia medicului, de multe ori o
mobilizare intempestivs sau nesupravegheata poate duce la accidente nedorite;
13.Recolteaza sange si produse biologice pentru analize de laborator si instaleaza perfuzii
indicate de medic;
14.Aduce analizele de laborator (rezultatele) pe cat posibil in aceeasi zi si le inregistreaza in F.O.;
15.Administreaza tratamentul indicat de medic, respectand ritmicitatea prescrisa;
16.Asigura aprovizionarea cu solutii perfuzabile, materiale consumabile si medicamente de la
aparatul de urgenta, astfel incat baremul sa fie in permanenta intreg;
17. Asigura in zilele care nu se pot asigura continuitate la punctul de transfuzie si sunt solicitari -
determinarea grupelor saguine si a Rh-ului, aprovizionarea cu sange, livrarea sangelui dupa
efectuarea probelor de compatibilitate;
18Administreaza sange si produse de sange (la recomandarea medicului) si supravegheaza
buna desfasurare a transfuziei
19.Pregateste materialele necesare si participa la IOT
20 Executa si supravegheaza toaleta pacientilor
21 Pregateste pacientul si materialele necesare pentru anestezie
22 Participa la anestezie si monitorizeaza pacientul pa toata durata acesteia, pana cand acesta
este transferat din blocul operator
23.Asigurarea confortului fizic i psihic al pacientului
24. Asigurarea/asistarea ingestiei de lichide i alimente;
25.Asigurarea condiiilor de mediu extern;
26.Mobilizare si transport
27. Masurile de profilaxie(inf nosocomiale, complicatii)
28. Asigura supravegherea permanenta a pacientilor internati in sectia ATI

INTERVENTII SPECIFICE IN ATI

- Monitorizarea EKG; Monitorizarea functiilor vitale: TA; respiratia; diureza; durerea; starea
de constienta, aspectul faciesului si a tegumentelor;
- Respiratie asistata pe ventilator; administrare de oxigen;
- IOT (intubatie oro-traheala) efectuata de medic;
- Reechilibrare hidroelectrolitica
- Masurarea presiunii venoase centrale (PVC);
-masurarea PIA

Monitorizarea EKG si a TA, respiratiei, diurezei,temperaturii

Interventiile asistentei:
- conecteaza pacientul in circuitul aparatului pentru supraveghere continua EKG, cu ajutorul
electrozilor autoadezivi sau fixati cu banda circulara pe torace;
- TA se monitorizeaza cu ajutorul aparatelor electronice prevazute cu manseta ce ce ataseaza
pe bratul pacientului; se programeaza pentru a masura TA la anumite intrevale de timp; alta
posibilitate de inregistrare a TA poate fi cu ajutorul unui tensiometru fix montat la perete in
2
3

dreptul fiecarui pat de la ATI;

- Respiratia se monitorizeaza programand aparatul sa indice frecventa la anumite intervale de
timp;
-temperatura :cu termometrul clasic sau electronic, ori cu senzorul de temperatura atasat
monitorului
-SPO2 (saturatia periferica de O2) se cu monitorizeaza cu ajutorul unui senzor (pulsoximetru)
atasat pe unul din degetele bolnavului
-Frecventa cardiaca se monit cu ajutorul pulsoximetrului sau prin monitorizarea continua EKG
-Diureza se monitorizeaza prin sondaj cu sonda Foley efectuat de medic, la care se ataseaza o
punga colectoare de urina gradata pentru masurarea cantitatilor de urina, sau din mictiune la
pacientii prezenti, fara indicatii de sondaj a demeure.

2. Ingrijirea bolnavilor cu ventilatie mecanica (respiratie artificiala)

Reducerea si suprimarea miscarilor respiratorii ale toracelui si diafragmului apare in urma paraliziei
centrului respirator, a muschilor respiratori sau prin contractura lor patologica.
Problemele bolnavului care necesita ventilatie mecanica (VM):
- anoxie;hipoxie
- apnee
- hipercapnie;
- cianoza;
- insomnie;
- transpiratii abundente;
- obnubilatie.
-anestezia generala cu IOT
In acest caz, medicul va dispune aplicarea respiratiei artificiale, mecanice asistate

Categorii de bolnavi cu indicate de VM:

- bolnavi operati cu risc de insuficienta respiratorie;
- traumatisme craniene;
- traumatisme toracice;
- boli neurologice;
- in patologia cardiovasculara;
- in caz de supradozare cu barbiturice si opiacee,
- in stop respirator (resuscitare cadio-pulmonara).

Respiratia artificiala mecanica suplimenteaza respiratia ineficienta si de aceea se numeste

ventilatie asistata. Aparatele de ventilatie artificiala sunt foarte numeroase, insa cele mai eficiente
sunt acelea care functioneaza pe baza presiunii intratraheale pozitive.
Respiratoarele de presiune intratraheale pozitiva intermitenta realizeaza o inspiratie si expiratie
activa.
Aparatele cu inspiratie si expiratie activa se gasesc intr-o mare varietate si se numesc ventilatoare
sau pulmotoare.
Prin cresterea si scaderea presiunii pozitive si negative realizate de aparate se pot modifica ritmul fi
volumul respiratiei. In cazul respiratiei spontane ritmul aparatului se sincronizeaza cu acestea
si astfel va asista ambele faze ale respiratiei. Aceste aparate nu pot fi utilizate pentru asistarea de
lunga durata a respiratiei. Ele se aplica trecator pentru bolnavii inconstienti.
Adaptarea aparatului la bolnav se face diferit, in functie de durata necesara mentinerii lui si
anume ,prin intermediul:
-unei masti etanse pentru perioade scurte, de cateva minute
-unor sonde endotraheale sau nazotraheale introduse prin IOT, sau INT (efectuata de medic) ,
canula de traheostomie, pentru perioade mai lungi.

lntubatia oro traheala (IOT)

Rolul asistentei este de a pregati materialele si bolnavul si de a servi medicul.
Materiale necesare:
3
4

- laringoscop cu lama dreapta sau scurta si sursa de lumina;

- 2 tuburi sau sonde de intubatie endo - traheale din cauciuc sau material plastic sterile,
prevazute cu mandren;
- seringa sterila de 10 ml pentru umflarea mansetei traheale;
- gel cu xilina pentru anestezia de contact;
- solutie de xilina pentru anestezia faringelui si a corzilor vocale;
- departator de gura;
- mandrene si pense speciale;
- la nevoie, se asigura aparat de ventilatie manuala , sursa de oxigen, aspirator puternic, pregatit
in stare de functionare; sonde de aspiratie;
- balon Ruben cu masca;
- medicamente necesare pregatite in seringi etichetate;
- stetoscop.
-materiale pentru asigurarea si fixarea sondei pentru a preveni detubarea accidentala a
pacientului (benzi de leucoplast, fasa, ham de fixare)

Indicatii:
- pentru administrarea anesteziei generale;
- in caz de obstructie a cailor aeriene;
- in resuscitarea cardio - respiratorie, pentru ventilatia artificiala( cu balon Ambu sau Ruben);
- primul ajutor in caz de inec sau intoxicatie cu gaze;
- asigurarea ventilatiei mecanice in insuficienta respiratorie acuta.

Pregatirea bolnavului:
-instalarea a 1-2 linii venoase permeabile, accesibile pentru administrarea de medicatiei
indicate (sedative, miorelaxante, anestezice, etc)
-PEV cu solutii izotone(NaCl0,9%,Ringer),macromoleculare,etc
- sa indeparteze protezele dentare mobile;
- curatarea oro - faringelui de secretii;
- asezarea pacientului in decubit dorsal cu capul in extensie ridicat fata de
planul umerilor pe o perna mica;
- servirea medicului cu instrumente speciale.

Interventii aplicate:
- supravegherea functiilor vitale;
- mentinerea permeabila a sondei prin aspirarea secretiilor cu ajutorul unui cateter de aspiratie
ori de cate ori este nevoie;
- toaleta cavitatii bucale si aspirarea secretiilor din gura;
- imobilizare in cazul pacientilor agitati pentru a preveni detubarea spontana.

Conectarea pacientului la ventilator

Se efectueaza prin masca adaptata pe orificiul bucal sau nazal al pacientului, sau la sonda de IOT,
sonda Nazo- traheala, canula de traheostomie
Aerul incarcat cu O2 care ajunge la bolnav trebuie sa fie steril (trece prin filtre bacteriene), umidificat
cu vapori de apa, iar aerul expirat poate fi evacuat in exterior, filtrat sau captat. Pornirea aparatului
se face dupa ce acesta a fost conectat la sursa de curent electric, la O2, la aer comprimat.
Ajustarea frecventei respiratorii se face de obicei la frecvente joase; 8-14 respiratii/minut. Se
determina gazele din sangele arterial dupa 20 minute de ventilatie mecanica.

Ingrijirea bolnavului presupune:

- Supravegherea parametrilor ventilatori: frecventa respiratiei, presiunea de insuflare de varf;
- supravegherea permanenta a starii de constienta
- Analiza gazelor prin oximetrie: Pa O2, Pa CO2, Hb%, SPO2%;
- Supravegherea functiilor vitale: TA, puls, temperatura;
- Masurarea PVC (presiune venoasa centrala);
- Radiogafie de control,

4
5

- Examen bacteriologic din sputa la 5 zile pentru prevenirea si tratarea infectiilor;

- Aspirarea secretiilor traheobronsice, mai ales la bolnavul cu traheostomie, care nu-si poate
mobiliza singur secretiile;
- Toaleta mucoaselor si a tegumentelor
- Tapotare (masaj insotit de batai cu marginea cubitala);
- Schimbarea frecventa a pozitiei bolnavului pentru favorizarea drenajului secretiei si profilaxia
escarelor;
- Aerosoli cu bronhodilatatoare pentru fluidifierea secretiilor vascoase;
- Reechilibrare hidroelectrolitica si nutritiva pe cale parenterala prin perfuzie sau prin sonda
nasogastrica.
-Monitorizarea eliminarilor (mat. fecale, diureza, transpiratie, drenaje chirurgicale, drenaj gastric)

Aspiratia traheobronsica
Este o interventie a asistentului/asistentei medicale care se aplica ori de cate ori este
necesara.
Scop:
- Mentinerea permeabilitatii sondei IOT
- Recoltarea secretiilor bronsice pentru examene bacteriologice

Materiale necesare:
- manusi sterile;
- sonda de aspiratie sterila de unica folosinta; comprese de tifon;
- sursa de oxigen;
- aspirator medical;
- recipient de colectare a secretiilor.
Tehnica aspiratiei:
- asistentul/asistenta isi pun manusi sterile;
- se regleaza presiunea aspiratorului intre 80-120 mm Hg;
- se va administra oxigen 100% pacientului 3 - 5 minute inainte;
- se adapteaza sonda de aspiratie la aspirator;
- se introduce capatul sondei de aspiratie in canula de intubatie si se vor
aspira secretiile retragand treptat sonda;
- timpul maxim de aspiratie nu trebuie sa depaseasca 10 secunde.

Detubarea pacientului este indicata de medic cand respiratia pacientului este normala. Detubarea
se recomanda dupa o ventilatie spontana timp de 1 ora sau mai mult, iar functiile vitale se mentin
la valori normale
Asistenta urmareste ca pacientul sa fie orientat temporo-spatial .In acest sens, abordeaza
urmatoarea conduita:
-solicita pacientului sa raspunda solicitarilor verbale si sa comunice prin gesturi (clipiti,
grimase)sau in scris;
-informeaza pacientul despre locul unde se afla, data calendaristica
-ii explica, il informeaza despre rolul vital al procedurii pentru viata sa;
-linisteste pacientul, in incurajeaza pentru a depasi starea de anxietate
-ofera libertate partiala de miscare si-l educa in ceea ce priveste autodetubarea voita sau
accidentala

Se efectueaza astfel:
- se aspira mai intai secretiile de pe sonda si din cavitatea bucala;
- se extrage mesa din gura sau se dezumfla balonasul de etansare;
- se scoate lent sonda aspirand continuu;

5
6

- se efectueaza toaleta cavitatii bucale a pacientului.

REECHILIBRAREA HIDROELECTROLITICA
Bolile chirurgicale, traumatismele, interventia chirurgicala in sine provoaca tulburari ale
echilibrului hidroelectrolitic al organismului, punand in pericol viata pacientilor. Asistenta medicala
trebuie sa recunoasca manifestarile acestor dezechilibre pentru a anunta medical si a se lua
masurile de corectare necesare.

Notiunile de fiziologie ale echilibrului hidroelectrolitic

Apa in organism este repartizata intracelular si extracelular,in vasele de sange si vasele
limfatice.
Rolul apei in organism:
- dizolva si transporta substantele nutritive la nivelul celulelor si preia resturile metabolice
transportandu-le spre organul de eliminare;
- mentine temperatura corpului constanta;
- este solventul substantelor minerale si al medicamentelor.
O parte din apa rezulta din procesul de metabolism al proteinelor glucidelor, lipidelor si se
numeste apa metabolica (de combustie).
Intre aportul si eliminarea apei din organism exista un echilibru perfect.
Homeostazia - starea de coordonare si mentinere a functiilor normale ale organismului.
Bilantul hidric este raportul dintre ingestia de lichide si eliminarea lor din organism.

Aportul (ingesta) Eliminarea (excreta)

Bauturi- 1200 ml Urina- 1300 ml

Apa din alimente - 1000 ml Respiratie (plamani) - 750 ml
Apa metabolica - 300 ml Prin transpiratie - 300 ml
Prin fecale - 150 ml
Total = 2500 ml Total = 2500 ml

Reglarea metabolismului apei si electrolitilor din organism

Cei mai importanti centrii reglatori din organism sunt: sistemul nervos si sistemul endocrin.
Centrul principal al senzatiei de sete se gaseste in creier, la nivelul hipotalamusului. Cand
apare deshidratarea, hipotalamusul inregistreaza scaderea nivelului apei in sange, apoi stimuleaza
activitatea glandei hipofize posterioare care secreta hormonul antidiuretic (ADH), scazand astfel
pierderile de apa de la nivelul rinichiului.
Glandele suprarenale sunt si ele stimulate pentru a produce mai mult aldosteron, favorizand
astfel retinerea unei mai mari cantitati de sare si concomitent retinerea apei la nivelul rinichilor.
Ingestia de apa, declansata de senzatia de sete - manifestata prin gura uscata, reface
rezervele de apa ale organismului.
.
Gradul de aciditate sau alcalinitate a unei solutii este dat de concentratia de ioni de H+.
Concentratia de H* a fost denumita simbolic pH.

6
7

Solutia cu pH = 7 este neutra fata de apa;

Solutiile cu pH < 7 sunt acide;
Solutiile cu pH > 7 sunt alcaline.
Sangele are pH-ul intre 7,35 - 7,40, usor alcalin. In conditii patologice variatiile pH- ului
sanguin sunt intre valorile 6,8 - 7,8. Modificarile mai mari de aceste sunt incompatibile cu viaja.
Echilibrul acido-bazic al organismului este exprimat prin valoarea pH-ului sanguin care
in mod normal este de aproximativ 7, 40( usor alcalin).
Substantele care modifica permanent pH-ul sunt eliminate prin respiratie, urina, digestie.
Prin alimentatie se introduc in organism acizi- prin preparate din carne si substante alcaline
prin vegetale; fiecare dintre aceste substante au tendinta de a deregla echilibrul acido-bazic.
In sange, atat in plasma cat si in hematii, exista sisteme - tampon care corecteaza
modificarile. Echilibrul acido-bazic al organismului este mentinut de rinichi si respiratie.
Analizele de laborator pentru determinarea echilibrului acido-bazic sunt:
din sange: - pH care are VN = 7,34 - 7,44;
- Bicarbonatul standard cu VN= 22 - 26 mM/l;
- Baze exces cu VN (valoare normala) = - 2,5 - + 2,5 mM/l;
- din urina: - pH-ul = 5,5 - 6, 5

Dezechilibrele acido-bazice sunt:

alcaloza = cresterea concentratiei de alcali peste limita normala;
se corecteaza cu perfuzii de solutii izotonice de NaCI (ser fiziologie) si
clorura de amoniu;
- acidoza = cresterea cantitatii de ioni de H +; se corecteaza prin perfuzie cu solutie de
bicarbonat de sodiu.

Necesarul de apa al organismului

Nevoia de apa a adultului este 2500 ml/zi; aproximativ 35 ml/kg corp/zi. La copil cantitatea de
apa in organism este mult mai mare decat a adultului:
- intre 0 - 6 luni, copilul are nevoie de 180 ml/kg corp/zi;
- intre 6 - 9 luni -150 ml/kg corp/zi;
- intre 9-12 luni - 129ml/kg corp/zi;
- intre 1 - 2 ani - 100 ml/kg corp/zi.
Lichidele totale ale organismului reprezinta aproximativ 45 - 70% din greutatea corporala.
Barbatii au in medie 62% din greutatea corpului apa; femeile au 51% apa; nou - nascutii si copiii au
aproximativ 75 - 80% din greutatea corpului apa.
Un aport insuficient de lichide sau o pierdere exagerata de lichide si saruri minerale duce la
stari patologice de deshidratare care in functie de cauza si mecanismul prin care se instaleaza pot
sa intereseze sectorul celular, extracelular sau ambele.

Termeni medicali

Homeostazie = mentinerea constanta a echilibrului mediului intern

Electrolitii = substante chimice capabile sa se disocieze intr-o solutie in

ioni
Lichid intracelular = lichid din interiorul celulei
Lichid extracelular= lichid din exteriorul celulei care include si lichidul interstitial si cel intravascular
Dezechilibru = lipsa echilibrului dintre apa si electroliti; pierderea sau anomalia fiziologica/
anatomica a unei structurii sau functii
Turgor cutanat = pliu cutanat persistent
Alcaloza = cresterea rezervei de alcali din sange, manifestata prin cresterea bicarbonatului
Acidoza= cresterea aciditatii in sange manifestata prin cresterea concentratiei ionilor de H+;
apare in coma diabetica.
7
8

Hiper= prefix pentru mai mult

Hipo = prefix pentru mai putin/deficit
Hipernatriemie = cresterea Na in sange > 150mEq/l
Hiponatriemie = scaderea Na in sange < 130mEq/l
Hiperpotasemie (hiperkaliemie) = cresterea K > 6,7mEq/l Hipopotasemie(hipokaliemie) = scaderea
K < 3,5mEq/l
Hipercalcemie = cresterea Ca in sange > 7 mEq/l - risc de litiaza
Hipocalcemie = scaderea Ca < 4,5mEq/l manifestata prin crize de tetanie sau spasmofilie
Volemie = volum de sange circulant
Hipervolemie = cresterea volumului de sange > normal;
Hipovolemie = scaderea volumului de sange < de normal

Starile de deshidratare

Deshidratarile survin in urma unui aport insuficient de lichide sau secundar unor
pierderi exagerate de lichide in stari patologice.

Clasificarea deshidratarilor

/. In functie de aportul de lichide:

Deshidratari de origine digestiva:
a) prin lipsa aportului de apa si electroliti apare la copiii mici, sugarii care nu stiu sa ceara, la
bolnavii varstnici neputinciosi, paralizati, neingrijiti, la bolnavii gravi (neurologici, comatosi)
nesupravegheati;
b) prin imposibilitate de ingerare a lichidelor datorita unor afectiuni ale tubului digestiv: stenoza
pilorica, stenoza de esofag, spasm la nivelul cardiei, stenoza la nivelul duodenului.
c) prin pierderi exagerate in: diaree, varsaturi, peritonite, ascite, aspiratie gastrica prelungita,
intoxicatii.
Deshidratari de origine extradigestiva survin ca urmare a pierderilor de lichide pe alte cai:
- cale renala in I.R.C., prin diureza exagerata in diabet, febra prelungita;
- prin transpiratii puternice la cei care lucreaza in atmosfera supraincalzita: mineri, fochisti, otelari.

//. Dupa modificarile de concentrate aparute in lichidul extracelular:

1. Deshidratarea izotona - se produce atunci cand pierderile de apa si
electroliti sunt in aceeasi proportie.
Apare in: varsaturi, diaree, aspiratie gastrica, paracenteza, hemoragii masive; se pot pierde
pe aceste cai 2 - 3 I sau chiar mai mult.
Se corecteaza prin administrare de solutii izotone.
2. Deshidratarea hipertona apare cand apa este eliminata in proportie mai
mare decat electrolitii.
Apare in: transpiratii exagerate, polipnee, D.Z., insolatie, febra, lipsa de aport de apa.
Aceasta se corecteaza prin administrarea de solutii hipotonice.

3. Deshidratarea hipotona - se produce cand se elimina sarurile minerale in proportie mai mare
8
9

decat apa. Poate aparea dupa:

- administrarea de medicamente diuretice;
- poliurii patologice, insuficienta cortico-suprarenala;
- transpiratii abundente.
Se corecteaza prin administrarea solutiilor hipertonice.

III. Dupa cantitatea de lichide pierdute:

1. Deshidratare usoara sau de grad I - pierderile de lichide nu depasesc 5% din greutatea
corporala, pacientul prezinta numai sete exagerata fara modificari clinice.
2. Deshidratare medie sau de gradul II - pierderile de lichide ajung la 8% din greutatea
corporala.
3. Deshidratare grava (severa) sau de gradul III - pierderile de lichide ajung la 10% din
greutatea corporala.

Semnele clinice de deshidratare apar in deshidratarile de gradul II si III; acestea sunt:

- turgor cutanat prezent;
- hipotensiune arteriala
- pacientul isi pastreaza cunostinta in deshidratarea de gradul II;
- puls filiform,tahicardie;
- diureza scazuta;
- infundarea globilor oculari;
- uscaciunea limbii si cianoza extremitatilor.
- in deshidratarea de gradul III apare starea de obnubilare, TA foarte scazuta, puls filiform,
oligoanurie, chiar coma.

Semnele deshidratarii la copii mici si sugari:

- pliu cutanat persistent,
- fontanele infundate,
- globi oculari hipotoni.
!!! In tratamentul deshidratarilor se urmareste inlaturarea cauzelor care le-au generat
si inlocuirea stricta a pierderilor de apa si electroliti.

Bilantul hidric

Bilantul hidric al organismului consta in compararea aportului de lichide, cu volumul lichidelor

eliminate care, in mod normal trebuie sa fie egale.
Compararea aportului si eliminarilor poate arata astfel:
bilant hidric pozitiv daca aportul depaseste eliminarea, in caz de hiperhidratare;
bilant compensat cand aportul este egal cu pierderile (normal)
bilantul negativ cand pierderile sunt mai mari decat aportul; indica stare de deshidratare.

Pentru stabilirea si efectuarea unei rehidratari corecte a organismului trebuie sa se cunoasca

tipul de deshidratare, simptomele, investigatjile de laborator, greutatea corporala a pacientului,
bilantul hidric.
Interventiile asistentului/asistentei pentru reechilibrarea hidro-electrolitica a
pacientului:
- cantareste bolnavii pentru aflarea greutatii in fiecare zi;
- masoara cantitatea de lichide ingerate;
- recolteaza sange prin punctie venoasa pentru analize de laborator:
- Ht, Hb, globule rosii,
- lonograma: Na+ = 137-147 mEq/l sau 135-144 mM/l ;
K+ = 4,5 - 5,5 mEq/l sau 3,2 - 5,0 mM/l;
Cr= 97-107 mEq/l sau 97 -107mM/l;
Ca++ = 5 mEq/l (9-11 mg%) sau 2,25 -2,26 mM/l;
Mg++= 1,6 - 2,3 mEq/l sau 0,75 -1,05mM/l
9
10

- pH sanguin VN = 7,34 - 7,44

- Bicarbonatul standard VN = 22 - 26 mM/l;
- Rezerva Alcalina VN=27mEq/l
- Proteinemia VN = 65 - 85g/l
- Ureea sanguina VN = 16,7 - 45,8mg/dl sau 18 - 35g/24h U.
- recolteaza urina pentru - examen sumar, pH-ul urinar, ionograma urinara;
- masoara functiile vitale (T, puls, TA, respiratie, diureza) si noteaza valorlle in foaia de
temperatura;
- determine volumetric: cantitatea de lichide eliminate prin diureza, numar de scaune, cat si
prin pierderi patologice (varsaturi, transpirapiratie abundenta), lichide de aspiratie.
- administreaza solutiile electrolitice indicate de medic prin perfuzie IV;
- asigura igiena pielii si a cavitatii bucale;
- administeaza regimul alimentar indicat.
Criteriile clinice pentru stabilirea necesarului de lichide al bolnavului deshidratat:
- senzatia de sete
- turgor cutanat
- frecventa pulsului
- masurarea TA '
;
- cianoza extremitatilor
- uscaciunea limbii
Ratia de corectare reprezinta cantitatea de lichide pierdute de bolnav pana la inceperea
reechilibrarii hidroelectrolitice.
La sugar pentru orientarea rehidratarii se va cantari zilnic.
Restabilirea echilibrului hidro-electrolitic este o urgenta medicala,
Electrolitii se inlocuiesc la recomandarea medicului in raport cu valorile ce se obtin in urma
efectuarii ionogramei din sange si in raport cu pierderile existente.
Necesarul de lichide a bolnavului se calculeaza astfel: la nevoile bazale ale organismului
se adauga o cantitate de lichide egala cu pierderile prin varsaturi, transpiratii, diaree,
aspirate gastrica, febra si pansamente;
- pentru fiecare grad de temperatura, depasind 37C, bolnavul va priml 500 ml lichide.

TULBURARI ELECTROLITICE

1. Sodiul (Natriul) reprezinta 90% din cantitatea de cationi din lichidul extracelular, valoarea
normala fiind de 137-147 mEq/l. Sodiul determina presiunea osmotica, crestera TA, regleaza
echilibrul acido-bazic, prin combinarea cu cloruri si bicarbonat.
Hiponatriemia reprezinta scaderea Na+sub 130 mEq/l.
Cauzele pot fi:
- hiperhidratare cu apa, cu bere;
- pierdere de Na dupa administrare de diuretice (Furosemid);
- transpiratie excesiva;
- dieta hiposodata timp indelungat;
Problemele pacientului se manifesta prin: indispozitie, cefalee, confuzie,
anxietate, piele umeda, hipotensiune arteriala, coma in deshidratarile grave; Interventiile
asistentei:
- recunoaste modificarile si anunta medicul;
.- punctioneaza o vena, monteaza o perfuzie IV. cu solutii hipertonice;
- administreaza solutie de ser fiziologic I.V. si medicamentele recomandate;
- inregistreaza in F.O. toate cantitatile de lichide perfuzate;
- Monitorizeaza perfuzia (60 picaturi/min) si funtiile vitale ale pacientului;
- Apreciaza eficienta interventiilor aplicate;
- Educa pacientul sa evite consumul excesiv de apa, sa respecte doza de diuretice recamandata,
sa evite purgativele drastice (sarea amara).
Hipernatriemia reprezinta cresterea Na+peste 150 mEq/l.
Cauze:
- Ingestie de alimente sarate prin obisnuinta;
10
11

- Intoxicate cu sare, ingestie de apa de mare;

- Insuficienta cardiaca, insuficienta renala acuta sau cronica.
Problemele bolnavului: agitatie pana la convulsii, sete intensa, hiperemia fetei, HTA, tahicardie,
mucoase uscate, confuzie.
Rolul asistentei este:
- atentioneaza pacientul sa reduca sarea din alimentatie - regim hiposodat;
- monteaza o perfuzie si administreaza la recomandarea medicului solutii fara Na - Glucoza 5%,
medicamentele diuretice;
- monitorizeaza functiile vitale, noteaza valorile in F. O.
- masoara si noteaza toate cantitatile de solutii perfuzate;
- linisteste pacientul si familia daca este cazul;
- educa pacientul sa respecte regimul alimentar si cantitatea de lichide /24h.

2. Potasiul constituie un important ion din lichidul intracelular, regleaza actlvitatea

neuromusculara. Modificari: hipopotasemia si hiperpotasemia.
Cauze: inanitie, anorexie, supradozare de diuretice care elimina K, tratament cu cortizon,
diaree.
Hipopotasemia apare la scaderea K+ sub 3mEq/l in sange.
Simptome :
- stare de oboseala, slabiciune musculara insotita de durere;
- peristaltism intestinal scazut, ajungand pana la ileus;
- scaderea apetitului, greata;
- mancarime de piele;
- crampe - carcei musculari la muschii gambelor;
- aritmii cardiace - extrasistole, unda T aplatizata pe EKG.

Interventiile asistentei:
- monitorizeaza (EKG) functia cordului;
- canuleaza o vena, monteaza o perfuzie si administreaza la recomandarea medicului
medicamentele,(solutie KCI combinata cu solutie glucoza 5%)
- administreaza un regim alimentar bogat in K: cartofi, spanac, varza, caise, banane.
- evalueaza starea bolnavului dupa tratament: dispar crampele musculare, greturile, palpitatiile.
Hiperpotasemia reprezinta cresterea K peste 6 - 7mEq/l; este o urgenta medicala, deoarece exista
riscul opririi inimii in diastola.
Simptome:
- greata, diaree, iritabilitate, dureri abdominale;
- aritmii cardiace, unda T cu amplitudine mare, risc de stop cardiac (in diastola).
Interventiile asistentei:
- recunoaste modificarile si anunta medicul;
- canuleaza o vena, monteaza o perfuzie cu solutie de glucoza, in care adauga medicamentele
indicate: insulina, bicarbonat de Na+;
- monitorizeaza functiile vitale - monitorizarea cardiaca Holter (EKG);
- pregateste medicamentele si aparatura necesara in caz de urgenta, defibrilator, aparatura
pentru RCP ;
- bolnavul este sfatuit sa nu consume fructe (banane, caise) si legume(cartofi) bogate in K+.

3. Hipercalcemia reprezinta cresterea Ca in sange peste valorile normale, ca urmare a

excretiei excesive de parathormon de catre glandele paratiroide.
Manifestari clinice:
- cefalee, varsaturi, tahicardie, HTA;
- rise de nefrocalcinoza, litiaza renala,litiaza biliara.

Rolul delegat al asistentei medicale:

- administreaza medicamente care elimina Ca - Furosemid;
11
12

- monitorizeaza functia inimii prin EKG - Holter, TA, T;

Interventii independente:
- asigura igiena tegumentelor si mucoaselor;
- administreaza regimul alimentar si sfatuieste bolnavul si apartinatorii sa limiteze consumul de
lactate si branzeturi, cat si luarea medicamentelor care coniln calciu fara recomandare
medicala;
- recomanda pacientului sa consume cantitati suficiente de lichide evitand apa minerala
carbogazoasa; poate consuma apa plata, ceai, apa fiarta si racita.

Hipocalcemia reprezinta scaderea Ca in sange sub 4 mEq/L ca urmare a unei tulburari de

secretie a paratiroidelor.
Problemele bolnavului: *
- semne de tetanie sau aparitia crizelor de spasmofilie.
Rolul delegat al asistentei:
- administreaza preparate de Ca I.V. lent, in criza de spasmofilie;
- preparate de Ca per os cu vitamina D in afara crizei;
Rolul independent al asistentei:
- administreaza regimul alimentar care trebuie sa fie bogat in lactate, branzeturi, ou, carne,
vitamine;
- sfatuieste pacientul/pacienta sa reduca consumul de cafea;
- evalueaza starea generala a bolnavului; dupa aplicarea tratamentului dispar spasmele si contractiile
musculare.

Evaluarea interventiilor aplicate

Reechilibrarea hidro-electrolitica a bolnavului se efectueaza sub supravegherea si indrumarea

stricta a medicului. Deshidratarile de gradul II si III se trateaza de obicei la serviciul de terapie intensiva.
Asistenta va urmari ameliorarea starii bolnavului dupa urmatoarele manifestari:
disparitia senzaliei de sete;
normalizarea pulsului bolnavului;
valorile T.A. cresc treptat;
dispar crampele musculare;
se restabileste turgorul cutanat;
dispar infundarile fontanelelor la sugari;
diureza se normalizeaza;
se restabileste starea de constienta la copii.

Evaluarea starii de hiperhidratare

Hiperhidratarea se manifesta prin aparitia urmatoarelor simptome:
- cefalee, greata, varsaturi, crampe musculare, oboseala;
- somnolenta, convulsii;
- coma cu H.T.A. ;
- formare de edeme (revarsate pleurale, pericardice, peritoneale).
Interventiile de urgenta:
- restrictie de lichide pana la cura de sete;
- restrictie de sare in deshidratarea hipertona; pacientul va primi un regim desodat;
- perfuzii cu solutii depletizante (diuretice): Manitol, glucoza 33%, medicatie diuretica pe cale I.V.,
punctii evacuatoare, dializa extrarenala;
- controlul presiunii venoase centrale (PVC) pentru a se evita in cursul aportului hidromineral
accidentele de hiperhidratare.

Tehnici de hidratare

12
13

1. Hidratare pe cale naturala sau calea orala

2. Hidratare pe cai artificiale:
a. prin sonda nazo - gastrica sau nazo duodenala
b. parenterala - perfuzia I.V. este calea cea mai folosita.

SOLUTII PERFUZABILE
Rolul asistentei medicale este sa cunoasca solutiile, concentratia, compatibilitatile dintre ele
si medicamente pentru a pregati si a administra o perfuzie la indicatia medicului, in vederea
restabilirii echilibrului initial al organismului.
In functie de concentratie, solutiile perfuzabile se clasifica in:
solutii izotonice, care contin ioni in concentratie egala cu cea a organismului (fiziologica);
solutii hipertonice care contin ioni in concentratie > decat cea fiziologica;
solutii hipotonice care contin ioni in concentratie < decat cea fiziologica.
In functie de scopul urmarit, solutiile perfuzabile se clasifica in:
1. solutii de baza pentru prepararea unei perfuzii;
2. solutii de corectare a dezechilibrelor electrolitice si metabolice;
3. solutii pentru alimentatia parenterala.

1. Solutii de baza servesc ca mijloc de transport pentru medicamente, solutii corectoare, lichide.
Exemple:
- Solutii izotonice de electroliti (contin ionii din plasma in concentratii fiziologice).
Solutia de clorura de Na concentratie 0,9% in pungi P.V.C. de 250 ml, 500 ml, 1000 ml
(cunoscuta sub denumirea de ser fiziologic) si solutia de glucoza 5% sunt cele mai folosite.

2. Solutiile de corectare se folosesc la corectarea perturbarilor metabolice (alcaloza, acidoza), la

completarea unui deficit electrolitic si la reglarea insuficientelor functionale.
Exemple:
Solutii de electroliti concentrate: K, Na, Ca si Mg (hipertonice) se administreaza diluate in
solutii izotonice deoarece introducerea directa I.V. poate produce reactii cu risc vital (de exemplu,
flutter ventricular la administrarea de solutie de K nedizolvat).
Solutii hipertonice:
- solutia de clorura de Na 10%, 20%
- solutia de glucoza 10%, 20%, 33%, 40%
- solutia de lactat de Na 110g%o, lactat de K 50%

Alte solutii de corectare:

- solutie tampon de bicarbonat de Na in concentrate 1,4%, 4%, 8,4% se folosesc la
corectarea acidozei metabolice.
Solutii diuretice osmotice:
- sorbitol 40%, manitol 10% si 20% se folosesc in tulburari de diureza, reducerea edemelor,
fortarea diurezei in intoxicatii.
Solutii hipotone se folosesc la corectarea deshidratarilor hipertonice:
- Solutia clorura de Na 4,5g%o; 2,25g%0;
13
14

- Solutia de glucoza 2,5% (25%o).

Solutiile izotonice se folosesc in corectarea deshidratarilor izotonice:
- solutia de ser fiziologic 0,9%, solutia de glucoza 5%.

3. Solutii pentru alimentatie parenterala

Carbohidratii: solutii de glucoza, diferite concentratii, solutiile de fructoza, dextroza 5%, 10%,
20%;
Aminoacizii sunt indispensabili sintezei proteinelor, deoarece organismul nu-si poate sintetiza
aminoacizii esentiali, acestia trebuie sa fie administrati in solutii perfuzabile.
Exemple: Arginina, Aminosteril, Aminoplasmal H, Aminoven,Neprotect,
Lipide:Intralipid
Aminoacizii nu se administreaza in combinatie cu alte solutii sau cu medicamente deoarece
au capacitate de interactiune.
Cei 8 aminoacizi esenjiali sunt: izoleucina, leucina, lizina, metionina, fenilalanina, treonina,
triptofan, valina.
De retinut: Solutiile de aminoacizi si de glucide trebuie protejate- in timpul depozitarii si
administrarii- de temperaturi ridicate si de lumina.

Reactiile de incompatibilitate ale solutiilor perfuzabile cu unele medicamente pot

provoca efecte toxice asupra organismului, iritarea tesuturilor, embolii prin amestecarea unor
emulsii, modificari farmacodinamice.

Exemple de medicamente care nu se amesteca intre ele:

:
1. Furosemid
2. Nitroglicerina
3. Algocalmin
4. Metoclopramid
5. Eufilina
6. Insulina . . -
7. Dopamina
8. Ambroxol
9. Cimetidina
10.Diazepam
Medicamentele incompatibile se administreaza in seringi sterile, separat, iar pentru evitarea
reactiilor dupa fiecare administrare se spala calea (cateterul sau canula) cu ser fiziologic steril
inainte de a administra un alt medicament.

ATENTIE! Nu se amesteca:
sangele si derivatele de sange
solutiile de aminoacizi (Arginina)
solutiile uleioase
Manitolul
DE RETINUT:
Vitamina B2 nu se administreaza impreuna cu Vit. B1 si B6
Acidul folic nu se administreaza impreuna cu acidul ascorbic (vit. C)
Vitamina B se inactiveaza cu vitamina C in solutie
Vitamina K nu se amesteca cu alte vitamine
La administrarea vitaminelor se va tine cont ca multe sunt sensibile la lumina si caldura. De
aceea se prefera administrarea in perfuzii de scurta durata sau se vor introduce in flacon chiar
inainte de administrare.
Prepararea solutiei perfuzabile:
Recipientul de perfuzie flaconul din sticIa (Arginina) sau cel din plastic se aseaza vertical.
Dopul recipientului se dezinfecteaza cu un tampon de vata imbibat in alcool medicinal.
Toate medicamentele si solutiile adaugate se amesteca cu solutia de baza prin rasturnari
succesive ale flaconului inainte de administrare.
14
15

Se alege trusa de perfuzie adecvata; se inchide dispozitivul de reglare si filtrul de aerisire daca
este incorporat in picurator inainte de introducerea in recipient.
Se introduce trocarul in dopul recipientului prin rasucire o singura data. Rasucirile succesive
pot antrena fragmente mici de cauciuc care ajung in solutie.
Se da aerul afara din tuburi prin suspendarea flaconului; picuratorul trebuie sa fie umplut cu
solutie 2/3 (daca nu este suficient de plin exista pericolul patrunderii bulelor de aer din tuburi in
vena).
Flaconul se suspenda in stativ la o inaltime de 50- 60cm deasupra nivelului corpului
pacientului.
Tubul de aer se fixeaza la flacon fara indoituri, daca se foloseste o trusa de perfuzie cu filtru de
aer.

De retinut!
In cazul perfuziilor de scurta durata, cand se administreaza o cantitate mica de solutie, 50 -
100 ml, trocarul nu se infinge prea mult pentru ca orificiul de scurgere sa fie deasupra dopului.
Daca se infinge prea mult o mare parte de solutie va ramane in flacon.

A incorect B corect
Fig.7.A.Trocarul patrunde prea mult in flacon
B. Introducerea corecta a trocarului (17, pag. 87)

SOLUTII PERFUZABILE - tabel

Denumirea solutiei Forma de prezentare Indicatii. Mod de

administrare

15
16

1 . Solutie de clorura deNa Concentratie izotonica 9% sau ser - perfuzie I.V.

fiziologic - pungi PVC sau flacoane - solutie de transport
PVC capacitate de 250, 500, 1000 ml cea mai folosita-
-fiole 10 ml solvent pentru
Concentrate hipertonica: medicamente(antibioti
- solutie de NaCI 10%, 20%, 30% fiole ce, etc)
- hipotonice 4,5g %o, 2,25g%o - corectarea
dezechilibrului
hiponatriemic

2. Solutie de glucoza Concentratie izotonica 5% - solutie de transport:

perfuzie
- alimentatie
parenterala
- in hipoglicemie IV
- antiedematos

- pungi, flacoane PVC 250, 500ml

Concentratii hipertonice: '

- glucoza fiole 33%, 40%

- pungi flacoane 10%, 20%
- concentratie hipotonica 2.5g%

3. Solutie Ringer Contine: - reechilibrare

- clorura de Na 8.5g; hidroelectrolitica
- clorura de K 0.3 g;

- clorura de Ca 0.5g; I.V. perfuzie lenta

- apa distilata 1000ml Flacoane,
saci PVC 250, 500 ml

16
17

4.Solutia de clorura de K- Flacoane de sticla de 100 ml - perfuzii I.V. lente se

Brauman concentrate 7,4%; dilueaza 10 -20ml cu
5. Solutie de Kalium Contine: acid aspargic 1 I solutie 500 ml cu glucoza
magneziu-asparagin at hidroxid de K+ oxid de Mg2+ 5%, 10%; in urgente
20 ml solutie K diluat
cu 20 ml solutie
glucoza 10 %

6. Solutie de lactat deNa Concentratie 110g% solutie izotonica - solutie de corectare-

50% perfuzie lenta in
acidoza hipotonica

7. Solutia Hartman Solutie salina - solutie de corectare

- perfuzie lenta in
acidoza hipotonica

8. Solutia de bicarbonat de 14%o solutiie izotonica - solutie tampon in

Na acidoza

9. Solutii pentru diureza Manitol 5%, Osmofundin - activeaza diureza

osmotica

10. Sorbitol Sorbitol 50g%0 pungi PVC 500 - alimentatie

2000 ml parenterala

11. Solutie dextroxa fructoza 5%, 10%, 20% 5% pungi saci PVC - perfuzie lenta -
500, 1000 ml alimentatia
parenterala

17
18

12. Substituienti de Dextran 40+glucoza in flacon din - perfuzie lenta

plasma( solutii sticla
macromoleculare) Dextran 40 cu NaCI
Dextran 70+NaCI in flacoane de
sticla
Gelufuzine solutie perfuzabila
Haes 6-10%
Voluven, Volulyte

De retinut: Inainte de administrarea de solutii macromoleculare, este obligatorie determinarea de

grup sg. si Rh,deoarece acestea pot da erori de determinare grup sanguin si Rh.

Ingrijirea bolnavilor in stare de soc

Definitie:
Socul este o insuficienta circulatorie periferica grava in urma careia se instaleaza anoxia
tesuturilor prin acumulare de produsi de catabolism. Este necesara recunoastera rapida a cauzelor
pentru prevenirea leziunilor ireversibile ce se pot instala.
Clasificarea etiologica
1. Socul hipovolemic este provocat de pierderile de sange si plasma in caz de hemoragii,
traumatisme, interventii chirurgicale, arsuri, deshidratare(diaree, vasaturi, exces de diuretice),
socul de colaps din coma diabetica, ocluzii intestinale;
2. Socul cardiogen apare prin scaderea functiei de pompa a inimii in: IMA, miocardite acute,
tulburari de ritm, tamponada cardiaca, pneumotorax cu supapa, emboli pulmonare ;
3. Socul toxico- septic apare in infectii cu germeni Gram-negativi (Escherichia coli, Klebsiella,
Proteus, etc.) sau Gram-pozitivi (stafilococi, streptococi); se produc leziuni celulare primare si
generalizate;
4. Socul anafilactic se datoreste introducerii in circulatie a unor substante straine. Surven mai
frecvent dupa administrarea de seruri sau diferite medicamente pe cale parenterala sau dupa
intepaturi de insecte si se caracterizeaza printr-o reactie anormala antigen-anticorp cu eliberare
masiva de histamina care provoaca colaps printr-o puternica vasodilatatie periferica;
5. Socul neurogen apare dupa dureri intense(cu diferite localizari), traumatisme craniene sau
medulare, analgezie insuificienta, emotii puternice, care induc blocarea sistemului nervos
simpatic periferic.
Aparitia socului poate fi favorizata de oboseala, insomnia, starea de denutritie, frig, caldura
excesiva.

Elaborarea planului de ingrijire

Culegerea datelor/ anamneza pentru depistarea cauzei trebuie sa se faca rapid.

Intrebari care se pot pune: daca prezinta boli cardiace; daca face tratament cu diuretice si
antihipertensive; ce doza a luat; daca a avut hemoragie in special digestiva; daca are febra
(daca nu stie se va masura temperatura).
Examenul clinic:
- Se masoara functiile vitale: Puls, TA, Temperatura, Respiratia;

18
19

- Se examineaza aspectul pacientului:

jugulare sunt colabate - in soc hipovolemic,
jugulare turgescente - in soc cardiogen;
puls asimetric- in tamponada cardiaca;
sufluri patologice;
apectul abdomenului;
prezenta febrei si frisonul denota soc septic;
prezenta leziunilor cutanate - infectii cu germeni patogeni.
Problemele bolnavului:
Hipotensiune arteriala (TAS < 90mmHg), tahicardie, tahipnee;
Puls slab, filiform, tegumente reci, umede - in hipovolemie si tegumente calde in soc
septic, paloare;
Oligurie (< 20ml/h) si acidoza metabolica sunt frecvent intalnite.
Investigatii de urgenta:
se recolteaza sange pentru: grup sanguin si Rh, Hemoblobina, Hematocrit, leucograma,
ionograma, fibrinogen, trombocite, analiza gazelor; in soc septic se recolteaza
hemoculturi repetate, iar din urina: examen sumar de urina, urocultura;
radiografie toracica, ecocardigrama, PVC (presiune venoasa centrala).
Interventii aplicate in functie de obiectivele de ingrijire urmarite:
Refacerea volemiei si functiei repiratorii prin:
- perfuzie I.V. (in bolus - 500ml) cu dextran, sange integral, masa eritrocitara in
anemie;
- medicamente vasoactive, vasopresoare - dopamina;
- pozitie Trendelenburg
Masurarea repetata a TA, monitorizare continue a EKG, frecventa cardiaca,
pulsoximetria, ex. De laborator: Hematocrit., electroliti, uree, gaze sanguine,
monitorizare PVC;
Se administreaza O2 100%; la nevoie- IOT si ventilate mecanica;
In caz de acidoza metabolica (ph < 7,15) se administreaza solutie de bicarbonat de
Na in perfuzie;
Se urmareste diureza prin sondaj vezical cu sonda Foley si punga colectoare de urina.
Se trateaza cauza socului.

Medicamente vasopresoare folosite in starile de soc:

- Dopamina - faciliteaza diureza, se administreaza diluata in perfuzie cu pompa de
perfuzie, pe infuzomat sau pe injectomat, cunoscandu-se cu precizie numarul de
picaturi (ml) administrate pe minut;
- Vasopresina - se foloseste in socul septic;
- Dobutamina - in socul cardiogen;
- Norepinefrina - in ocul septic.

Interventii de urgenta in Socul traumatic la locul accidentului:

- eliberarea victimei de sub actiunea agentului traumatizant, evitarea expunerii bolnavului la
noi traumatisme pe durata transportului;
- aprecierea rapida a starii functiilor vitale; prezenta pulsului la carotida, femurala;
respiratie;TA
- administrare de O2;
- evaluarea rapida a leziunilor, la nivel de: craniu, torace, abdomen;
- pozitia bolnavului este decubit dorsal cu picioarele ridicate < 30- 45;
- invelirea cu paturi
Atentie - nu se administreaza nimic accidentatilor in stare de soc, pe gura.

Pretratamentul socului se incepe la locul accidentului si se mentine in timpul transportului si

consta in:

19
20

punctionarea unei vene ii instalarea unei perfuzii pentru tratamen

recoltarea sangelui necesar examenului de laborator: grup sanguin si Rh, alcoolemai si
alte examene uzuale.
Ingrijirea socului traumatic la terapie intensiva

1. Refacerea volemiei - este masura de prim ordin pentru a evita decompensarea.

2. Combaterea durerii si agitatiei cu medicamente indicate de medic: Diazepam 1 fiola are efect
linistitor. Unii autori recomanda Morfina diluata cu 10 ml solutie glucozata sau ser fiziologic;
3. Efectuarea pansamentelor si imobilizarilor provizorii ale focarelor de fractura si investigatiile
necesare.
4. Desocarea reprezinta aplicarea tuturor metodelor medicale si chirurgicale cunoscute
pentru iesirea din starea de soc.
Dupa desocare pacientul este transferat in serviciul de chirurgie generala pentru tratamentul cauzei
ce a provocat socul si unde se va ingriji pana la vindecarea completa. Aceasta situatie este decisa de
echipa medicala.
5. Resuscitarea cardio-respiratorie in caz de stop cardiac si stop respirator.

Socul cardiogen

Tabloul clinic : dureri precordiale, dispnee, anxietate, paliditate. Interventii de

urgenta:
repaus in decubit dorsal, sedarea bolnavului, combaterea durerii;
pozitie usor semisezanda daca TA permite;
administrare de sedative: Diazepam 1 tb.;
administrare de analgezice: Fortral - 1 fiola - 30 mg injectabil S.C. sau I.M.;
oxigenoterapie pe sonda nazofaringiana;
bolnavul se transporta la spital, sub controlul functiilor vitale.

Tratamentul in spital:
1. Bolnavii cu soc cardiogen provocat de IMA vor fi internati in unitati de terapie intensiva
coronarieni; vor fi imobilizati la pat in pozitie favorabila; in dispnee severa pozitia este
semisezanda/sezanda;
2. Supravegherea functiilor vitale ale bolnavului (monitorizarea EKG, presiune venoasa);
3. Calmarea durerii se face cu analgezice (Algocalmin, Piafen, Fortral);
4. Linistirea si sedarea - se administreaza anxiolitice: Diazepam 1 fiola, Hidroxizin,
Romergan;
5. Oxigenoterapie: 6 - 8 I / minut;
6. Hidratare parenterala;
7. Administrare de medicamente:cardiotonice majore, vasodilatatoare, antiaritmice;
8. Corectarea acidozei metabolice severe (pH < 7,15) cu solutie T.H.A.M., sau solutie
bicarbonat de Natriu.

Socul anafilactic

Apare in cursul reactiilor alergice imediate si grave in urma:

alergiei medicamentoase;

alergiei la unele substante chimice;

intepaturii de insecte;
alergiei alimentare.

In socul anafilactic are loc o exudatie mare de lichid interstitial, care alaturi de vasodilatatie
determine prabusirea TA si poate provoca moartea bolnavului, daca nu se intervine la timp.
Problemele bolnavului:
20
21

debutul este brusc la cateva minute dupa administrarea substantelor;

stare de rau general;
semne cutanate: eruptii, eriteme difuze insotite sau nu de prurit, urticarie,
edem al fetei si pleoapelor;
manifestari respiratorii: edem laringian, sindrom de insuficienta respiratorie
acuta, crize de dispnee;
tulburari cardiovasculare: hipotensiune arteriala, puls tahicardic, cianoza;
tulburari neurologice: anxietate, tuse, acufene, vertij, coma;
manifestari digestive: greata, varsaturi, dureri, diaree.
Diagnosticarea - are o mare importanta cunoasterea medicamentului,
alimentului care a produs socul.

Interventii de urgenta pentru salvarea vietii pacientului:

Adrenalina este medicamentul de elective in socul anafilactic

Aplicarea de garouri : cand socul a fost declansat de o injectie intradermica, sc, im sau de o de
intepatura de insect intr-o extremitate, se face acelei extremitati.
In jurul locului inocularii se injecteaza 0,5 - 1 mg de Adrenalina 1 %o diluata in 10 ml ser
fiziologic.
Corticoizi se administreaza numai dupa administrarea de adrenalina
In caz de hipovolemie se administreaza substituienti de plasma concomitant cu
solutiielectrolitice
Pozitia bolnavului este Trendelenburg pentru a impiedica ischemia cerebrala;
Intubatie orotraheala (IOT) de catre medicul anestezist pentru ventilatie artificiala in caz de
spasm laringian sau bronhospasm prelungit;
Oxigenoterapie 6 - 8l/min;
Traheostomia in caz de asfixie prin edem glotic daca nu se poate aplica manevra de
intubatie;
Bolnavul trebuie sa fie monitorizat 24 h din 24 h pentru a nu reaparea stari de alergie.

Medicamente administrate in soc anafilactic

- Adrenalina 0,5 - 1mg S.C. este medicamentul de elective in socul anafilactic

- Hemisuccinat de Hidrocotizon - 250 mg, doza de atac I.V. lent, se continua in perfuzie pana
la 500-1000 mg/24 h;
- Dextran 70, ser glucozat5% in perfuzie I.V.;
- Miofilin 1 fiola lent I.V. in bronhoconstrictie severa;
- Bronhodilatatoare spray - aerosoli;
- Antihistaminice cu scop preventiv.

Socul septic

Se instaleaza in urma patrunderii in circulatie de bacterii sau toxinele acestora, in cantitati mari,
instalandu-se insuficienta vasculara acuta.
Denumirile propuse si acceptate in prezent pentru socul septic sunt:soc bacterian, soc infectios
Etiologie:
- Bacterii Gram- Escherichia coli, Proteus, Salmonella, Shigella, Klebsiella; bacteria gram-
pozitive( stafilococi si enterococi).
Semnele si simptomele socului septic:
- prezenta unei infectii locale sau generale, febra si frisoane;
- scaderea TA;
- tegument uscat, cald, apoi rece, umed, extremitati cianotice;
- oligoanurie.
Socul septic, in functie de evolutie, cuprinde 3 stadii:
1. stadiul I perioada de hipotensiune calda sau perioada de soc compensat (bolnav cu
21
22

hipotermie, hipotensiune arteriala, tahicardie, tahipnee, anxietate, tegument uscat si cald);

2. stadiul II - perioada de hipotensiune "rece"- sau de soc hipodinamic decompensat (bolnavul
este agitat sau somnolent, TA scazuta, tahopnee, tahicardie, tegument umed si rece,
oligoanurie, cianoza);
3. stadiul III - sau socul ireversibil (bolnavul prezinta hipotermie, stupoare, confuzie, coma,
prabusirea TA, tulburari metabolice maxime); evolutie fatala.
Bolnavii cu septicemie trebuie internati in servciile de terapie intensiva si reanimare
Interventii de urgenta:
- Tratamentul cu antibiotice se face la indicatia medicului, dupa diferite scheme,
administrate I.V. conform antibiogramei;
- corectarea tulburarilor hemodinamice cu Dextran 40, plasma, sange, , sol. electrolitice
- oxigenoterapie 8-10 I / minut;
- medicamente de urgenta: Dopamina, corticoizi, medicatie vasoactiva, heparina inCIVD;
- drenarea si indepartarea chirurgicala a focarului de infectie;
- tratament simptomatic
- investigatii pentru identificarea focarului de infectie prin recoltari de produse, tesuturi
potential infectate (ex. sange, urina, sputa, lichid pleural, LCR);
- analize de laborator:
1. hemocultura
2. urocultura
3. coprocultura
4. bilicultura
INSUFICIENTA RESPIRATORIE ACUTA

INSUFICIENTA RESPIRATORIE ACUTA este incapacitatea plamanilor de a face fata

schimburilor fiziologice de gaze, in conditii de repaus si de efort.Datorita acestui fapt, are loc o
hipoxemie ( scaderea O2 in sange), asocoata sau nu cu hipercapnie( cresterea CO2 din sange).
Cauze : - de origine bronhopulmonara; - de origine cardiaca; - de origine
extrapulmonara; - cauze generale
Cauzele de origine bronhopulmonara:
Stenoze functionale si organice ale cailor aeriene superioare( laringe, trahee)

Bronhoalveolite de deglutitie

Crize de astm bronsic

Reducerea acuta a campului respirator

BPOC acutizata

Cauze de origine cardiaca:

Astmul cardiac

Infarctul miocardic

Edemul pulmonar acut

Embolia pulmonara

Cordul pulmonar cronic

Cauze de origine extrapulmonara:

Alterarea functiei centrului respirator

Afectiuni paretice sau spastice ale muschilor respiratori

22
23

Boli ale cutiei toracice

boli ale sistemului nervos

afectiuni abdominale

Cauze generale
intoxicatii acute

afectiuni sanguine

alte afectiuni: obezitate, trichinoza, stare de soc

Manifestari de dependenta( semne si simptome posibile):

a. Dispneea poate aparea sub forma de:

- Bradipnee inspiratorie insotita de tiraj( retractia spatiilor intercostale) sau de

cornaj( inspiratie lenta si zgomotoasa)- in obstacole intalnite in caile respiratorii superioare

- Bradipnee expiratorie- in criza de astm bronsic

- Bradipnee- intoxicatii cu deprimante ale SNC

- Polipnee

- Respiratie Kussmaul- respiratie in 4 timpi( inspir- pauza, expir pauza)- apare in acidoza
metabolica

- Respiratie Cheyne- Stokes( polipnee cu amplitudini crescande pana la maximum si apoi

scazand pana la apnee ce dureaza 10-20 sec)- apare in hitertensiune intracraniana,
hipoxemia centrilor nervosi, arterioscleroza cerebrala

b. Cianoza- exprima scaderea concentratiei de O2 in sangele arterial(= cresterea Hgb)

- apare initial la extremitati: buze, unghii, pavilionul urechii, apoi se generalizeaza

- poate lipsi in: anemii, stari de soc hipvolemic, intoxicatii cu CO si cianuri, alcaloza
metabolica
c. Modificarea amplitudinii miscarilor respiratorii, care pot fi:

- Rare si ample

- Frecvente si superficiale- in fracturi costale

- Miscari ale unui singur hemitorace

- Respiratia paradoxala- in volet costal, plagi pleuro- pulmonare

d. Tahicardia- apare ca si fenomen compensator

e. Alte semne clinice:

- Durerea toracica cu sediul: precordial sau retrosternal ori la baza hemitoracelui;

caracterul durerii: constrictiv intens sau sub forma de junghi toracic violent

- Hipersalivatie( in hipercapnee, hipoxie)

- Hipersonoritate( in pneumotorax, emfizem pulmonar)

- Matitate( pneumonii, colectii lichidiene in pleura)

23
24

- Raluri= zgomote patologice ce iau nastere in alveole sau in bronhii; aceste pot fi: -
crepitante( suvita de par; apar in pneumonii, edem pulmonar)

- ronflante( sunete groase; datorate secretiilor abundente in bronhii)

- sibilante( tiuitul vantului)
- subcrepitante(tub de sticla plin cu apa; apre in bronsite, supuratii pulmonare)
- Anxietate sau somnolenta, confuzie, delir

Problemele pacientului:
Alterarea respiratiei

Alterarea schimburilor de gaze

Diminuarea perfuziei tisulare

Potential de complicatii

Obiectivele vizeaza:
Permeabilizarea cailor respiratorii

Favorizarea respiratiei pulmonare

Combaterea starii de hipoxie

Prevenirea complicatiilor

Diagnostice de nursing( cateva exemple):

1. Disconfort din cauza durerii manifestata prin agitatie, neliniste.

2. Respiratie ineficienta din cauza obstructiei supraglotice manifestata prin dispnee, respiratie
superficiala, tahicardie

3. Diminuarea perfuziei tisulare din cauza alterarii schimburilor de gaze manifestata prin
cianoza

Interventiile( cu rol propriu si delegat).

Primele inrterventii acordate pacientului, au caracter de urgenta:
1. Controlul si permeabilitatea cailor aeriene

In orice forma de IRA fara etiopatogenie se aplica de regula , in urgente, unele masuri terapeutice
generale.
a. Obstructiile supraglotice ( caderea limbii, patrunderea lichidului de varsatura sau
regurgitatie in caile aeriene sau acumularea de cheaguri de sange/ secretii, patrunderea
unor corpi straini din cavitatea bucala) se controleaza vizual si se combat prin manevrele
cunoscute:

- Asezarea bolnavului in decubit dorsal, cu capul in hiperextensie

- Impingerea anterioara a mandibulei( prin primele doua manevre se indeparteaza

pericolul de obstructie prin alunecarea posterioara a limbii la bolnavii inconstienti).

- Curatarea orofaringelui de secretii sau de varsaturi cu ajutorul degetelor infasurate in

tifon, cu tampoane sau prin aspiratia orofaringiana sau nazofaringiana

- Tractiunea limbii se face cu mijloace improvizate sau cu pensa speciala.

24
25

- Intubatia orofaringiana cu canula Guedel ( plasata in vavitatea bucala, impiedica

alunecarea posterioara a limbii

b. Permeabilizarea cailor respiratorii in obstructiile subglotice(secretii traheo-bronsice)

- Dezobstruarea CAS prin asezarea bolnavului in pozitie de drenaj postural ( cand actul
deglutitiei este tulburat sau la bolnavii inconstienti)

o Bolnavul se aseaza indecubit ventral sau lateral, cu capul mai jos fata de trunchi,
intors intr-o parte( drenajul postural in decubit dorsal este greu de suportat)

o La bolnavii asezati in decubit ventral se poate introduce in regiunea inghinala un

suport format din perna sau un sul de paturi, marindu-se prin aceasta eficacitatea
drenajului; pozitia corpului va fi schimbata la 20- 30 min.

o Secretiile care nu se elimina prin drenaj postural vor fi extrase ( aspirate cu

instrumente perfect sterile( seringa Guyon, trompa de vid, aspirator de oxigen).

o In caz de obstructie a cailor respiratorii cu alimente sau alti corpi starini, se

recomanda apasarea diafragmului de jos in sus ( se impinge aerul existent in bronhii
si trahee si se favorizeaza eliminarea corpilor straini)

o In cazul bolnavului constient, obstructiile subglotice se mai combat prin provocare de

tuse artificiala dupa fluidificarea secretiilor bronsice cu medicamente)

o In obstructiile laringo- traheale severe se practica de catre medic intubatia

orotraheala sau traheostomia, dupa care se realizeaza aspiratia secretiilor

c. Respiratia artificiala

- Dupa asigurarea permeabilitatii caii bucofaringiene, se verifica daca bolnavul are sau nu
are respiratie spontana

o daca bolnavul nu are respiratie spontana, se trece imediat la respiratie

artificiala(folosind ca metode: respiratia gura la gura, gura la nas, trusa de
ventilatie tip Ruben, sau dispozitiv de respiratie artificiala)

Aceste metode se folosesc la: domiciliul bolnavului, in timpul transportului la spital, in camera de
garda a serviciilor ambulatorii sau spitalicesti si la nevoie, inainte de instituireaventilatiei ( respiratiei
atrificiale) mecanice.
d. Oxigenoterapia se utilizeaza in toate formele de IRA

- Se asigura umidificarea oxigenului: 2/3 apa, 1/3 alcool etilic

- Se verifica debitul: 16- 18 l/ minut

e. Mijloace terapeutice ajutatoare

- Efectuare de punctii pentru evacuarea revarsatelor pleurale sau peritoneale

- Stimularea medicamentoasa a centrilor respiratori

- Combaterea acidozei respiratorii( perfuzii cu bicarbonat de sodiu 14,5%, 200- 300 ml)

- Tratament simptomatic al tusei, durerii, anxiatatii, etc.

- Bronhodilatatoare cu actiune moderata( papaverina, sulfat de magneziu)

f. Masuri terapeutice etiopatogenetice

25
26

- In IRA aparute in conditii de aer viciat: scoatere din mediu, respiratie artificiala,
oxigenoterapie

- In cazurile de edem laringian alergic, laringite edematoase, intoxicatie cu corozive,

bronhoalveolita de deglutitie: tratament la indicatia medicului cu HHC( 100- 300 mg)iv in
perfuzie

- In crup difteric: ser antidifteric

- In spasm glotic: spasmolitice

- Spasmul bronsic se combate cu Miofilin (2-3 fiole/ 24 ore)

La tratamentele etiologice indicate de medic, as. Med.

o Va linisti bolnavul

o Va aseza bolnavul in pozitie comoda( eventual semisezanda)

o Va crea o atmosfera umeda

o Va aplica comprese calde pe gatul bolnavului

o Va asigura aerisirea camerei

Morfina si barbituricele vor fi evitate datorita actiunii lor de deprimare a centrului respirator.

26