UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAOV

FACULTATEA DE MEDICINA

APARATUL CARDIOVASCULAR
EMBRIOLOGIE
ANATOMIE
HISTOLOGIE
FIZIOLOGIE

COORDONATOR: AUTORI:

Prof. Univ. dr. Antonella CHEC Banu Diana-tefania

Bodnar Ana-Maria
Boriceanu Nicoleta-Andreea
Burinaru Andreea

BRAOV 2015
CUPRINS

Capitolul I EMBRIOLOGIA SISTEMULUI CARDIOVASCULAR....................PAG. 3

I.1. FORMAREA VASELOR DE SNGE........................................................PAG. 3
I.2. DEZVOLTAREA CORDULUI...................................................................PAG. 4
I.3. ANOMALII N DEZVOLTAREA CORDULUI........................................PAG. 9
I.4. DEZVOLTAREA CIRCULAIEI...............................................................PAG. 9

Capitolul II ANATOMIA SISTEMULUI CARDIOVASCULAR..........................PAG. 11

II.1. PERICARDUL............................................................................................PAG. 11
II.2. INIMA...........................................................................................................PAG. 12
II.3. VASE............................................................................................................ PAG. 16

Capitolul III HISTOLOGIA SISTEMULUI CARDIOVASCULAR.....................PAG. 19

III.1. MUCHIUL STRIAT CARDIAC............................................................PAG. 19
III.2. CARACTERE GENERALE ALE VASELOR........................................PAG. 20
III.3. ARTERELE................................................................................................PAG. 20
III.4. CAPILARELE............................................................................................PAG. 22
III.5. VENELE......................................................................................................PAG. 23

Capitolul IV FIZIOLOGIA SISTEMULUI CARDIOVASCULAR.........................PAG. 25

IV.1. INIMA-FUNCIE DE POMP..................................................................PAG. 25
IV.2. PROPRIETILE MIOCARDULUI........................................................PAG. 27
IV.3. REVOLUIA CARDIAC FIZIOLOGIC.............................................PAG. 28
IV.4.METODE DE EXPLORARE A CICLULUI CARDIAC ........................ .PAG.29

2
 CAPITOLUL I EMBRIOLOGIA SISTEMUL
CARDIOVASCULAR
Sistemul vascular apare la jumtatea sptmnii a treia, atunci cnd necesit ile nutriionale ale
embrionului nu mai pot fi acoperite numai prin difuziune. Sistemul cardio-vascular este de origine
mezenchimal, mai precis se dezvolt din mezenchimul angioformator.

I.1. FORMAREA VASELOR DE SNGE I A ELEMENTELOR FIGURATE ALE SNGELUI

Aadar, din mezenchimul extraembrionar se vor forma iniial, ncepnd cu ziua a 15a, vasele din
insule angioformatoare. Aceste insule se gsesc n:
- peretele sacului vitelin (mezenchim splanhnic)- viitoarele vase viteline (funcionale n circulaia
vitelin sau omfaloenteric, atta vreme ct embrionul i procur hrana de la nivelul veziculei
viteline)
- pediculul de fixaie (mezenchim perialantoidian) - ce vor forma vasele alantoidiene, ce la rndul lor
vor forma vasele ombilicale (n perioada circulaiei utero- placentare, cnd embrionul se hrnete
prin intermediul placentei).
- mezenchimul corionului - vasele vilozitilor coriale (se anastomozeaz cu vasele alantoidiene)
Ulterior (cu dou zile mai trziu), din insulele angioformatoare intraembrionare vor lua natere:
mezenchimul axial pentru aort i trunchiul pulmonarei
mezenchimul splanhnic (visceral) i somatic (parietal) pentru pereii arterelor, venelor i vaselor
limfatice.

Aceste insule angioformatoare se organizeaz iniial sub forma unor cordoane pline care, n urma
unor procese rezorbtive, se transform n cordoane tubulare. Celulele acestor insule se difereniaz n:
- endotelioblati (angioblati) = provenii din celulele superficiale, care formez endocardul, endoteliul
vascular (intima) i plasma sanguin.
- hemocitoblati = celule ce rmn n lumenul primordiilor vaselor de snge i vor forma elementele
figurate ale sngelui (cu excepia limfocitelor, cu origine n organele limfoblastice
splin, timus, noduli limfatici)

Etape evolutive:- S3-apar insule angioformatoare n mezenchimul extraembrionar

- S4-apar insule angioformatoare n mezenchimul intraembrionar
-n timp , o mare parte din vasele extraembrionare sunt
nglobate intraembrionar
- S6-L6 sursa principal de producere a elementelor figurate ale sngelui este
preluat de ctre ficat (dup L6 aceast funcie i diminueaz)
- Dup L6- hematopoieza incepe i n mduva osoas i apoi i n organele
limfopoietice , cum ar fi splina, nodulii limfatici i timusul

3
Vasele au iniial o structur strict endotelial ; ulterior apar n jurul lor celule mezenchimale: mioblaste
care vor forma tunica medie , i fibroblaste, care vor forma tunica extern.

I.2. DEZVOLTAREA CORDULUI

Formarea i aezarea tubului cardiac

Cordul ia natere din dou insule cardiogenice (din mezenchimul splanhnic) de o parte i de alta
a liniei mediane. Aceste insule vor deveni cordoane cardiogene care, prin tunelizare, se vor transforma n
tuburi endocardice la sfritul sptmnii a treia, la nivelul viitoarei regiuni cervicale.
Poriunea central a cmpului cardiogen este situat iniial anterior de membrane bucofaringian
i de placa neural. ns, odat cu nchiderea tubului neural i formarea veziculelor cerebrale,
dezvoltarea sistemului nervos central n direcie cefalic se realizeaz att de rapid nct esutul nervos
acoper aria cardiogen i viitoarea cavitate pericardic. Ca urmare a dezvoltrii creierului i a plierii
cefalice a embrionului, membrana bucofaringian este tracionat ctre anterior, n timp ce inima i
cavitatea pericardic sunt deplasate iniial n regiunea cervical i n final n torace.
Plierea cefalo-caudal a embrionului este nsoit i de plierea lateral. Ca urmare, regiunile
caudale ale primordiilor pereche ale cordului se unesc. Astfel, cordul devine un tub continuu alctuit
dintr-un nveli endotelial la interior i un strat miocardic la exterior. Acest tub endocardic este legat de:
- peretele ventral prin mezocardul ventral
- intestinul primitiv cefalic prin mezocardul dorsal (ambele provenite din compartimentarea de
ctre cord a mezoesofagului ventral , acesta fiind supuse ulterior rezorbiei).
Prin alungiri i creteri inegale n dimensiuni a primordiului cardiac , acesta va prezenta poriuni
dilatate , separate prin poriuni ngustate. Deasemenea , la nivelul regiunilor ngustate , se formeaz nite
umflturi perinuele endocardice.

Astfel , n sens caudo-cranial , tubul cardiac prezint:

1. Sinusul venos care se formeaz n grosimea septului transvers i prezint dou poriuni laterale
ngustate : coarnele sinusului venos. Prin aceste vene sngele ptrunde n cordul tubular

Strmtoarea sino-atrial (corespunznd n interior orificiului sino-atrial) se afl ntre sinusul venos
i atriul primitiv.
- prezint dou perinue endocardice dreapt i stng (valvule) care nu permit rentoarcerea
n sinus a sngelui n timpul sistolei atriale

2. Atriul primitiv

Strmtoarea atrio-ventricular (cuprinznd n interiorul tubului canalul atrio-ventricular ) situat

ntre atriul primitiv i ventriculul primitiv; prezint dou perinue endocardice ventral i dorsal
4
3. Ventriculul primitiv

Strmtoarea bulbo-ventricular( a lui Haller )

4. Bulbul inimii

5. Trunchiul arterial cranial se lrgete uor , formnd sacul aortic, originea arcurilor aortice (la
acest nivel curgerea sngelui se face n sens eferent ). La nivelul bulbului i al trunchiului arterial
exist dou creste care ngusteaz lumenul acestora.

Procesul de torsionare a tubului cardiac unic se realizeaz datorit creterii inegale a

compartimentelor sale, ct i aportului sanghin mrit; tubul cardiac fixat la capetele sale are o cretere
accentuat a ventriculului primitive care se deplaseaz ventral i inferior, n timp ce extremitatea sa
caudal se ascensioneaz, devenind cranio-dorsal.

Reducerea numrului compartimentelor tubului cardiac se realizeaz n vederea scurtrii duratei

de trecere a sngelui prin cordul embrionar:
- sinusul venos este absorbit i va deveni o anex a pungii drepte a atriului primitive, antrennd
odat cu el i trunchiurile venoase;
- partea caudal a bulbului arterial, denumit conul arterial, este nglobat n ventriculul
primitive, realizndu-se astfel cordul bicameral, alctuit din atriul i ventriculul comun.

5
Formarea septurilor cardiac

Septurile principale ale cordului se formeaz ntre ziua 27 ziua 37 de dezvoltare. Exist mai
multe posibiliti prin care s-ar putea forma septul cardiac, dupa cum se observ n imagine:

Septarea atriului

La sfritul sptmnii a patra, de la nivelul plafonului cavitii atriale commune ncepe s se

dezvolte ctre lumen o creast de form semilunar = prima poriune a septului prim. Cele dou arcuri
ale acestui sept se extend spre primordiile endocardice de la nivelul canalului atrioventricular.
Deschiderea delimitat de marginea inferioar a septului primar i perninuele endocardice este
denumit ostium primum. Pe parcursul procesului de dezvoltare, prelungiri ale perinuelor endocardice
se extind de-a lungul marginii septului primar, astfel nct realizeaz nchiderea ostium primum. ns
nainte ca nchiderea s devin complet, n partea superioar a septului primar apar mai multe perfora ii
cauzate de apoptoza celulelor din regiunea respectiv. Prin coalescena acestor perforaii se formeaz
ostium secundum, prin care sngele circul liber din atriul drept primitiv n atriul stng primitiv.
Septul secund este o plic a musculaturii atriale nvelit de endocard ce apare pe tavanul atriului
drept ( n poziie ventro-cranial , la dreapta septului prim ). Se dezvolt spre caudal, spre septul
intermediar , cu care nu se unete
Prin acoperirea parial a orificiului secund de ctre septul secund apare gaura oval a lui
Bottalo. Acest orificiu oval va fi acoperit n dreapta de limbul fosei ovale, iar n stnga de valva gurii
ovale.
Prezena gurii ovale este o adaptare funcional la respiraia fetal , fcnd posibil trecerea
sngelui din atriul drept n cel stng , ocolind astfel circulaia pulmonar. Dup na tere, atunci cnd se
stabilete circulaia pulmonar, iar presiunea din atriul stng crete, valva orificiului oval este mpins
ctre septul secundar, obliternd orificiul oval i separnd astfel cavitile atriale. n aproximativ 20%
6
din cazuri fuzionarea septului primar i a septului secundar este incomplet, astfel nct cele dou atrii
rmne o fant oblic ngust. Aceast situaie este denumit permeabilitatea la cateter a orificiului oval.

Diferenierea ulterioar a atriilor n timp ce atriul drept primitiv se mrete prin ncorporarea
cornului sinusal drept, se produce i creterea dimensiunilor atriului stng primitiv. Ini ial, de la nivelul
peretelui posterior al atriului stng, se dezvolt o singur ven pulmonar embrionar sub forma unei
invaginaii. Aceast ven vine n contact cu venele primordiilor plmnilor. Pe parcursul dezvoltrii,
vena pulmonar i ramificaiile sale sunt nglobate n atriul stng, formnd por iunea neted a peretelui
atrial la adult. Dei iniial n atriul stng ptrunde o singur ven, n final se deschid n atriu patru vene
pulmonare datorit ncorporrii diferitelor ramuri venoase n peretele atrial aflat n dezvoltare.
De partea dreapt, atriul drept embrionar formeaz auriculul atrial drept trabecular care conine
muchii pectinai (fibre musculare miocardice cu aspect n dini de pieptene), iar sinusul venos (al crui
perete este neted) ia natere din cornul drept al sinusului venos.

Septarea ventriculelor

La sfritul sptmnii a patra volumul celor doi ventriculi primitivi ncepe s creasc. Procesul
are loc prin creterea continu a miocardului la exterior i prin formarea continu de diverticule i
trabecule la interior.
Pereii mediali ai ventriculilor vin n contact i fuzioneaz, formnd septul interventricular
muscular. Uneori fuzionarea nu este complet, astfel nct n regiunea apical rmne o fant mai mult
sau mai puin profund. Spaiul dintre marginea liber i perinuele endocardice fuzionate permite
comunicarea ntre cei doi ventriculi.
Orificiul interventricular, localizat deasupra poriunii musculare a septului interventricular, se
micoreaz atunci cnd se formeaz septului conului cardiac. Pe parcursul dezvoltrii, de-a lungul prii
superioare a septului interventricular muscular are loc creterea esutului corespunztor perinu ei
endocardice, ceea ce conduce la nchiderea complet a orificiului interventricular. Prin nchiderea
complet a orificiului interventricular se formeaz componenta membranoas a septului interventricular.
Septarea bulbului i trunchiului arterial - n sptmna a cincea apar n lumenul bulbului i a
trunchiului pulmomar dou creste endocardice longitudinale una dreapt i una stng. Cele dou
creste se unesc i formeaz septul aortico-pulmonar i astfel lumenul arterial se mparte n trunchi
pulmonar i aorta ascendent.

Septul aortico-pulmonar are orientare spiralat (n poriunea superioar frontal, n por iunea mijlocie
sagital, n poriunea inferioar frontal), astfel nct raporturile celor dou vase formate vor fi:
- inferior = trunchiul pulmonar - anterior
- aorta - posterior
- mijlociu = trunchiul pulmonar - stnga
- aorta - dreapta
- inferior = trunchiul pulmonar posterior i la stnga
- aorta anterior i la dreapta
Formarea valvulelor semilunare

7
 Septul aortico-pulmonar fuzioneaz cu perniele endocardice laterale de la nivelul strmtorii
dintre bulbul arterial i trunchiul arterial ( n total sunt patru pernie : dou laterale , una ventral i una
dorsal ). Astfel perniele laterale sunt divizate n dou poriuni (anterioar i posterioar ) n total vor
fi prezente ase pernie endocardice :
- trei vor forma valvulele semilunare ale trunchiului pulmonarei (un cuspid anterior i doi posteriori
drept i stng )
-trei vor forma valvulele semilunare ale aortei ( doi cuspizi anteriori-drept i stng i un cuspid
posterior)

Formarea valvulelor atrioventriculare

Dup fuzionarea perinuelor endocardice atrioventriculare (ce formeaz septul intermediar),

fiecare orificiu atrioventricular este nconjurat de proliferri locale de esut mezenchimal. Prin resorb ia
i subierea esutului de pe suprafaa ventricular a acestor structure (produs de fluxul sanguine) se
formeaz valvele atrioventriculare, care rmn ataate de peretele ventricular prin intermediul unor
cordaje musculare. n final, esutul muscular de la nivelul cordajelor degenereaz i este nlocuit cu esut
conjunctiv dens. Valvele sunt alctuite acum din esut conjunctiv acoperit de endocard. Ele sunt
conectate cu trabecule groase ale peretelui ventricular, adic cu muchii papilari, prin intermediul
cordajelor tendinoase.

n aceast manier, n canalul atrioventricular stng se formeaz dou foie valvulare care
alctuiesc valva bicuspid (mitral), iar n canalul atrioventricular drept se formeaz trei foi e valvulare
care alctuiesc valva tricuspid.

I.3. ANOMALII N DEZVOLTAREA CORDULUI

8
 Dextrocardia - prin formarea ansei bulboventriculare spre stnga
- cordul are apexul spre dreapta
- este nsoit de situs inversus total sau parial

ATRII ( defect de sept interatrial )

tip sept secund orificiu larg de comunicare interatrial (septul prim sau cel secund nu sunt destul
de dezvoltate nct s-l poat acoperi )
atriul comun nedezvoltarea septului interatrial i persistena unui orificiu interatrial larg (ambele
malformaii enumerate mai sunt cianogene ,datorit amestecrii sngelui oxigenat cu cel neoxigenat)
.
- uneori att septul prim ct i cel secund se formeaz dar nu se sudeaz ; afeciunea
este bine tolerat atta vreme ct presiunea n atrii este egal .
canal atrioventricular comun prin persistena orificiului prim (lipsa de formare a septului
intermediar) i a orificiului atrioventricular comun.

VENTRICULI (defect de sept interventricular)

persistena orificiului interventricular prin lipsa de formare a septului membranos
inima trilocular -un ventricul cu dou atrii (lipsa complet de formare a septului interventricular)

Tetralogia Fallot
1.Stenoza arterei pulmonare ( infundibular )
2. Aort n dextropoziie i orificiu aortic clare pe defectul septal aorta comunic cu ambii ventriculi
i ambii ventriculi trimit snge n aort n sistola ventricular .
3.Persistena orificiului interventricular ( defect de sept interventricular nalt )amestec de snge venos
i arterial i micorarea cantitii de snge din circulaia pulmonar.
4. Hipertrofia ventriculului drept

Pentalogia Fallot acelei modificri ca ale tetralogiei , adugndu-se persistena de canal arterial

I.4. DEZVOLTAREA CIRCULAIEI

Dezvoltarea vaselor sanguine se realizeaz prin dou mecanisme: vasculogenez (n urma creia
vasele se formeaz prin unirea angioblatilor) i angiogenez (n urma creia vasele se formeaz prin
nmugurirea unor vase preexistente). Vasele mari, inclusiv aorta dorsal i venele cardinale, se formeaz
prin vasculogenez. Restul sistemului vascular se formeaz ulterior prin angiogenez.

Sistemul arterial
9
 n momentul formrii arcurilor faringiene n sptmnile patru i cinci de dezvoltare, fiecare arc
se asociaz cu un nerv cranian i o arter. Aceste artere arcuri aortice se formeaz din sacul aortic,
adic din poriunea cea mai distal a trunchiului arterial. Arcurile aortice sunt situate n mezenchimul
arcurilor faringiene i se termin la nivelul aortelor dorsale dreapt i stng (n regiunea arcurilor
aortelor dorsale rmn separate, ns caudal de aceast regiune ele fuzioneaz i formeaz un vas mic)
- Primul arc aortic ia parte la formarea arterei maxilare.
- Al doilea arc aortic d natere arterei scriei.
- Al treilea arc aortic ca forma partea proximal a arterei carotide interne.
- Al patrulea arc aortic persist de partea stng unde foreaz crosa aortei; de partea dreapt
formeaz segmentul proximal al arterei subclaviculare drepte.
- Al cincilea arc nu d natere nici unui arc arterial.
- Al aselea arc aortic formeaz arterele pulmonare dreapt i stng.

Aorta dorsal unic d natere la trei categorii de artere segmentare:

artere segmentare dorsale care vor forma arterele intercostale i lombare;
artere segmentare laterale pentru gonade;
artere segmentare ventrale pentru tubul digestiv.
Arterele ombilicale dau natere la o ramur lateral, ctre membrele pelvine, care devine artera
iliofemural; poriunea proximal va edifica arterele iliace comune i interne.

Circulaia venoas
Circulaia venoas iniial este reprezentat de dubla reea nutriional (vitelin - venele viteline
formeaz sistemul venos port i omfalomezenteric) i o reea sistemic.
Cele dou categorii de reele venoase sunt reprezentate de vene pereche i simetrice, ns din
cauza apariiei unui sistem de anastomoze, ele vor da natere trunchiurilor venoase nepereche.
Reeaua sistemic este reprezentat de:
venele cardinale, n numr de dou perechi, anterioare i posterioare;
venele subcardinale apar pe marginea medial a mezonefrosului;
venele supracardinale.
Sistemul de anastomoze face legtura dintre venele pereche, n scopul de scurtare a sngelui venos:
- Prima anastomoz se realizeaz ntre venele cardinale anterioare.
- A doua anastomoz face legtura dintre extremitile craniale ale venelor supracardinale.
- A treia i a patra anastomoz constituie ci de comunicare ntre venele subcardinale.
- A cincea anastomoz unete extremitile caudale ale celor dou vene cardinale posterioare

CAPITOLUL II ANATOMIA SISTEMULUI

CARDIOVASCULAR

10
 Sistemul cardiovascular
-inima
-vase

II. 1. PERICARDUL

Pericardul este format din 2 foite fibroseroase . Cuprinde inima si vasele mari de la baza inimii .
Sacul pericardic se afla inapoia sternului (cartilajele costale 2-6 ; la nivelul T5-T8) si este format din
pericard fibros si pericard seros.
Pericardul fibros : situat la exterior, are forma unui trunchi de con cu baza in jos si cu varful la nivelul
vaselori mari. Se intrepatrunde cu centrul tendinos al diafragmului prin ligamentele freno-pericardice .
Se fixeaza pe diafragm prin ligamentele freno-pericardice , posterior din partea inferioara a lamei
prevertebrale a fasciei cervicale prin ligamentele vertebro-pericardice , de trahee , bronhii principale ,
esofag prin fibre nesistematizate iar anterior se fixeaza prin ligamentele sterno-pericardice (superior si
inferior ).
Structura :
-este format din colagen si fibre elastice ; rezistent la tractiune si presiune ,putin extensibil ,lipsit de
elasticitate .
Pericardul seros : situat la interior , contine 2 lame : parietala si viscerala . Intre cele 2 lame se afla
cavitatea pericardica. Lama parietala adera strans de pericardul fibros iar lama viscerala adera de
suprafata inimii confundandu-se cu epicardul .Cavitatea pericardica contine o lama fina de lichid
pericardic .
Boli :
- pericardita reprezinta inflamatia pericardului ; normal foitele pericardului seros nu suna la auscultare .
- tamponada cardiaca reprezinta efuziune pericardica ; sangele ocupa cavitatea pericardica - hemopericard
- si contractiile inimii devin ineficiente.
- pericardiocenteza reprezinta drenajul fluidului din cavitatea pericardica

II. 2. INIMA

Inima este un organ musculocavitar - pompa aspiro-respingatoare.

11
 1.Generalitati
Alcatuire :
- 2 cavitati supero-posterioare :atriile drept si stang (aspira sangele din VCS , VCI si venele pulmonare)

- 2 cavitai infero-anterioare :ventriculii drept si stang (pompeaza sangele in marea si mica circulatie )

2.Situatia cordului

Este un organ toracic nepereche , situat in mediastinul mijlociu:

-intre cei doi plamani
-deasupra diafragmei
-inapoia sternului si cartilajelor costale
-inaintea esofagului, aortei descendente si vertebrelor toracale T4-T8

3.Configuratia externa a cordului

-are forma unei piramide triunghiulare
Fata anterioara (sternocostala ) - se adaposteste inapoia plastronului sternocostal
- priveste anterior si in sus

Fata inferioara ( diafragmatica ) - priveste in jos

- se sprijina pe fata superioara a diafragmei

Fata stanga (pulmonara ) - priveste in stanga si inapoi

- poate fi considerata o margine rotunjita

Varful - se afla in stanga planului mediastinal

- putin medial de linia medioclaviculara
- la nivelul spatiului V intercostal stang

Marginea dreapta - este ascutita

- priveste spre anterior
- separa fetele diafragmatica si sternala

Caracteristicile configuratiei externe a cordului :

- prezenta vaselor mari care sosesc sau parasesc cordul
- mascheaza o parte din elementele descriptive ale inimii (fata anterioara a atriilor )
- se continua structural cu peretii cavitatilor
- prezenta unor santuri pe suprafata cordului , care delimiteaza la nivelul suprafetei externe cavitatiile.

Santurile cordului
12
 Santul coronar
-se afla in plan transversal
-se dispune intre posterioara si anterioare ale inimii
-corespunde planului orificiilor atrio-ventriculare
-separa atriile ( posterior ) de ventriculi ( anterior )
-este paralel cu baza inimii

Santul interventricular
-se afla pe fata sternocostala a inimii
-se continua pe fata diafragmatica porsterior
-ambele segmente incep de la nivelul santului coronar
-se continua unul cu celalalt la nivelul marginii drepte formand incizura apexului
-corespunde septului interventricular

Santul interatrial
-se afla la nivelul bazei cordului
-separa atriul drept de cel stang
-corespunde septului interatrial

Fetele cordului
Fata sternocostala situata anterior, este usor convexa
a) Zona anterioara si inferioara
-se afla anterior de santul coronar
-ocupa anterioare ale inimii
-este reprezentata de ventriculi-fata ventriculara
-prezinta santul interventricular
-ventriculul stang se afla intre santul interventricular anterior si fata pulmonara a cordului
-varful apartine ventriculului stang
-ventriculul drept se afla intre santul interventricular anterior si marginea dreapta
-la acest nivel exista o proeminenta - conul arterial sau infundibulul (originea ventriculara a trunchiului
arterei pulmonare)
b) Zona arteriala
-se afla superior de precedenta
-intrerupe continuitatea anterioara a santului coronar
-este constituita din emergenta aortei ascendente si a trunchiului arterei pulmonare
c) Zona postero-superioara
-este reprezentata de fata anterioara a atriilor
-are aspectul unei fete concave , orientate anterior si superior
-imbratiseaza vasele mari de la baza cordului
13
 Fata diafragmatica (inferioara)
-este plana si triunghiulara , se orienteaza oblic, spre anterior si inferior
-prezinta portiunea inferioara a santului coronar, baza atriilor si zona ventriculara

Fata pulmonara (stanga)

-uneori este descrisa ca margine
-este oblica, priveste posterior si spre stanga
-se continua fara limite cu fetele sternocostala si diafragmatica

Baza inimii
-este plana vertical si convexa transversal
-este orientata postero-superior si spre dreapta
-antero-superior se continua cu zona atriala a fetei sternocostale
-este formata din fata posterioara a celor doua atrii

Atriul stang
-este dreptunghiular
-se afla la stanga santului interatrial
-in el se deschid cele 4 vene pulmonare

Atriul drept
-se afla in dreapta santului interatrial
-este orientat posterior si spre dreapta
-superior si inferior se deschid venele cave superioara si inferioara
-prezinta santul terminal Hiss
14
4. Configuratia interna a cordului
Suprafata interna a cavitatiilor este captusita de catre endocard, care se continua cu endoteliul
vaselor mari ce parasesc sau patrund in cord.
Fiecare atriu comunica cu ventriculul de aceeasi parte prin orificiul atrio-ventricular, prevazut cu
o valva atrio-ventriculara.
Cavitatiile inimii drepte si stangi nu comunica intre ele, fiind despartite printr-un sept.

II.3. VASE

Trunchiul arterei pulmonare

Anterior:

acoperit de pericard, cel seros facand o teaca comuna pentru trunchiul pulmonar si aorta ascendenta

15
la origine acoperit de urechiusa stanga

marginea stanga a sternului si cartilajele costale II,III

Posterior :

initial aorta ascendenta cu artera coronara stanga

mai susperetele anterior al atriului stang(intrapericardic) bifurcatia traheei(extrapericardic)

Artera pulmonara drepta

se desprinde din trunchiul pulmonar, extrapericardic

are un traiect usor ascendent si spre dreapta

trece posterior de aorta ascendenta si de vena cava superioara

ca raporturi anterior : aorta ascendenta si de vena cava superioara

posterior : esofagul si bronhia dreapta

inferior : vena pulmonara superioara stanga

intra in constitutia pediculului pulmonar drept

Artera pulmonara stanga

de calibru si de lungime mai mici decat cea dreapta
trece pe sub arcul aortei si anterior de aorta descendenta
prezinta ligamentul arterialintre fata superioara a acesteia si crosa aortei

reprezinta fostul canal arterial fibrozat, permeabil in perioada fetala intra in constitutia pediculului
pulmonar stang

Artera aorta

Origine:
isi are originea la nivelul ventriculului stang

la baza ventriculului stang prezinta orificiul aortic, prevazut cu valva aortica

16
la origine se afla posterior de originea trunchiului pulmonar

valva aortica se prinde de inelul fibros al orificiului aortic

prezinta sinusurile aortice Valsalva, unde isi au originea si arterele coronare

prezinta bulbul aortic , o dilatatie la origine, la nivelul sinusurilor Valsalva

Traiect:

urca usor spre dreapta, apoi spre stanga

formeaza un arc cu concavitatea spre inferior

ajunge pe fata stanga a vertebrei T4

coboara dea lungul coloanei vertebrale

se apropie de linia mediana

strabate diafragmul prin hiatusul aortic

se termina la nivelul vertebrei L5 prin bifurcare( arterele iliace comune dreapta si stanga)

Vena cav superioar

Origine i teritoriu:
se formeaza prin confluenta venelor brahiocefalice dreapta si stanga, fiecare dintre ele fiind rezultatul
confluarii cate unei vene jugulare interne (ce colecteaza sangele de la nivelul capului si gatului ) cu o
vena subclavie (ce colecteaza sangele de la nivelul membrului superior)
formarea are loc la nivelul primei articulatii sternocostale din dreapta cel mai important afluent este vena
azygos

Situatie:

17
cele 2/3 superioare sunt extrapericardice si se situeaza in mediastinul superior , intre planul
osteomuscular si arterial
1/3 inferioara este intrapericardica si raspunde mediastinului mijlociu, fiind elementul situat cel mai la
dreapta dintre vasele de la baza cordului

Traiect:

la origine este superficiala coboara ,indepartanduse de torace

devine organ intrapericardic

se deschide in peretele superior al atriului drept

Dimensiuni:

lungime 68 cm

diametru 22.5 cm

Vena cav inferioar (poriunea toracic)

strabate orificiul dafragmatic al venei cave inferioare, situat intre foliolele anterioara si dreapta ale
centrului tendinos al diafragmei, de care adera strans
trecerea din abdomen in torace se realizeaza la nivelul vertebrei T9

portiunea toracica are un traiect oblic medial spre peretele inferior al atriului drept, cu o lungime de 3.5
cm
prezinta o portiune inferioara extrapericardica in raport lateral cu pulmonul drept si nervul frenic drept
prezinta o portiune intrapericardica superioara care are anterior atriul drept, medial sinusul oblic al
pericardului

18
 CAPITOLUL III HISTOLOGIA SISTEMULUI
CARDIOVASCULAR
Sistemul circulator
Una din principalele legaturi materiale dintre organismul uman si mediul extern este reprezentata de
circulatie, un sistem deschis energetic si metabolic, caracterizat prin deplasarea continua a sangelui de-a
lungul circuitului inima-periferie-inima.
Astfel, sistemul circulator este alcatuit dintr-un organ central, musculo-vascular, reprezentat de inima
si dintr-un sistem de conducte, si anume vasele care alcatuiesc un circuit inchis.

III.1. MUSCHIUL STRIAT CARDIAC

Cordul este un organ musculos cu rolul de a propulsa sangele in organism. Peretele inimii este format
din trei tunici: endocard, miocard si pericard.
Miocardul este un tesut muscular striat care insa este cunoscut ca o entitate aparte: tesut muscular
cardiac. Celulele au un singur nucleu, asezat central, in jurul caruia stiatiile transversale lipsesc. Desi
celulele sunt ramificate, acestea nu se anastomozeaza, ci se ataseaza cap la cap prin intermediul
discurilor intercalare. Aceste discuri se pot observa mai bine pe preparatele colorate cu hematoxilina
fosfotoxica.

19
 La microscopul electronic, discurile intercalare apar ca niste formatiuni alcatuite din complexe
jonctionale, ce prezinta portiuni transversale (alcatuite din jonctiuni cu rol strict de adeziune) si portiuni
longitudinale (alcatuite din jonctiuni comunicante). Acestea din urma asigura continuitatea electrica.
Mitocondriile ocupa aproximativ 35% din volumul celulei, fiind cel mai bine reprezentate.
Concentratia ce ionului de Ca controleaza contractia muschiului cardiac. Miocardiocitele
atriale sunt asemanatoare cu cele ventriculare, dar au in plus granule atriale, ce contin un precursor al
factorului natruretic (ajuta la eliminarea Na din organism). Eliberarea granulelor se face atunci cand
celulele sunt tensionate datorita cresterii volumului sanguine.

III.2. CARACTERELE GENERALE ALE VASELOR

La nivelul organismului uman sistemul vascular se prezinta sub forma ramificata, cu vase de
calibru variabil care in functie de directia parcursa poarta urmatoarele denumiri: spre inima, arterele,
care pe parcurs se subtiaza si strabat tesuturile sub forma de capilare, acestea intorcandu-se la inima ca
vene. Sistemul vascular sanguine este de origine mezenchimala.
Elementul structural esential este reprezentat de endoteliu, iar pe masura adaptarii la conditiile
mecanice si hemodinamice apar si alte elemente precum cele colagene, elastic si muscular. Astfel,
peretele vasului este format din tunici suprapuse: tunica interna (intima), tunica medie (media) si tunica
externa (adventicea).

20
 Intima este alcatuita din endoteliu, membrane bazala si strat subendotelial. Trecerea de la intima
la medie se face prin intermediul limitantei elastice interne. Dispozitia elementelor este longitudinal.
Prezinta urmatoarele functii: asigura schimbul si este netrombogenica (impiedica aderarea plachetelor
prin: incarcarea negativa a endoteliului si secretia unor factori antitrombogeni).
Media este in principal alcatuita din fibre muscular netede si lamele elastice, iar trecerea catre
adventice se face prin intermediul limitantei elastic externe. Dispozitia elementelor este circular si are
functie de reglare a fluxului sanguin.
Adventicea contine tesut conjunctiv, fibre musculare netede, vasa vasorum, vase limfatice,
precum si nervi. Dispozitia elementelor este in general longitudinal, dar poate fi si circular. Are rol
mechanic, de protectie si de nutritie.

III. 3. ARTERELE

1. Arterele elastice

Sunt arterele mari de la baza inimii, aorta si principalele ramuri.

La nivelul tunicii interne se observa un strat striat mai dezvoltat si prezinta o zona interna bogata
in celule ce contin uneori incluziuni lipidice si o zona externa in care predomina elementele colagene si
fibrele muscular netede. Limitanta elastica interna este inlocuita de o retea de fibre elastice. Tunica
medie este alcatuita din numeroase lame elastice, unite intre ele prin fibre elastic subtiri, asezate oblic,
formand un sistem elastic spiralat. Predominanta elementului elastic are rolul de a transforma curentul
sanguin intermitent in current continuu, prin destindere si revenire la volumul initial. Adventicea este

subtire si contine in plus fibre muscular netede orientate longitudinal, vasa vasorum si fibre nervoase.
Sangele este evacuate din inima in mod ritmic si cu o anumita forta si din acest motiv exercita
asupra peretilor o anumita presiune. Astfel, sangele circula in interiorul arborelui arterial sub o anumita
presiune, cunoscuta ca tensiune arterial. Cu alte cuvinte, forta contractila a muschiului cardiac determina
presiunea, iar rezistenta arterelor manifestarea ei.

2.Arterele musculare

21
 Acestea sunt arterele de calibru mic, ce se gasesc in tesutul conjunctiv al organelor si se continua
cu precapilarele.
Intima este alcatuita dintr-un endoteliu cu celule turtite si o membrane bazala subtire. Intre
intima si limitanta elastica interna se afla un strat conjunctiv subtire.
Tunica medie este constituita din fibre muscular netede printre care se gasesc putine fibre elastice
si fibre colagene.
Tunica externa este formata din tesut conjunctiv lax cu fibre colagene si elastic orientate
longitudinal si cu putine fibrocite.
Arterele musculare sunt reactive si raspund prompt prin modificari adaptative fata de stimuli
nervosa si umorali.

3. Arteriolele

Sunt artere de un tip particular. Structura lor este adaptata functional. Acestea sunt elemente
morfofunctionale care controleaza cantitatea de sange si presiunea cu care aceasta patrunde in capilar.
Raportul dintre lumen si grosimea peretelui este cel care stabileste caracterul de arteriola. In mod
normal, lumenul reprezinta jumatate din grosimea peretelui, astfel raportul are valoarea de 1:2.
Intima este subtire, fiind alcatuita numai din endoteliu si limitanta elastic interna, stratul
subendotelial lipsind adesea.
Media este formata din fibre muscular netede, printre care de gasesc fibre reticulinice si elastic.
Limitanta elastica externa este absenta la nivelul arteriolelor cele mai mici.
Adventicea este bine reprezentata si atinge uneori dimensiunile mediei. Este formata din fibre
reticulinice si colagene cu rare elemente elastic si celule fibrocitare. Trecerea arteriolelor spre capilarul
arterio-venos este insotita de disparitia limitantelor.

22
 4. Arterele cu perinita

In unele arteriole mici (din mucoasa buzelor, mucoasa nazala, arteriolele renale, prostatice), intre
endoteliu si limitanta elastic interna se gasesc celule mari, fuziforme in repaus si globuloase in
contractie, asezate epiteloid, dand aspectul unor excrescente spre lumen. In timpul contractiei tunicii
medii, aceste perinite inchid complet lumenul vasului, regland presiunea si debitul sanguin.

III.4. CAPILARELE

Capilarele sunt alcatuite din peretele capilar si din tesutul pericapilar.

Endoteliul este reprezentat printr-un epiteliu simplu pavimentos. Celulele endoteliale, alungite
sau rombice, cu axul lung parallel cu axul capilarului. Conturul acestei celule, evidentiat prin impregnari
cu nitrat de argint, apare usor festonat. Lumenul este delimitat de una sau doua celule. In general,
celulele endoteliale sunt solidarizate prin complexe jonctionale.
Membrana bazala a capilarelor este alcatuita din cele 2 componente: lama bazala si lama
reticulara. In grosimea componentei mucopolizaharidice se gasesc incluse rare celule mari: pericite.
Acestea sunt considerate ca si celule nediferentiate, capabile de a se diferentia, in decursul regenerarii
vaselor, dar diferentierea nu se face niciodata in endotelii. Membrana bazala are un rol mechanic de
suport si se opune dilatarilor excesive. Ea reprezinta in acelasi timp si o membrane selective pentru apa
si moleculele mici. Spatiul subendotelial este ocupat de un material amorf si contine microvilozitatile
celulelor endoteliale, dar si prelungirile histiocitelor pericapilare.
Tesutul conjunctiv pericapilar este reprezentat prin fibre colagene si de reticulina, care constituie
suportul capilarului. Histiocitele sunt elementele pericapilare cele mai numeroase, iar prelungirile lor
citoplasmatice strabat peretele pericapilar si plutesc in lumenul acestuia prezentand o activitate proprie
de pinocitoza si fagocitoza.

23
 III.5. VENELE

Sunt vasele care colecteaza sangele de la nivelul patului capilar (periferic) si il transporta la
inima. Venele se deosebesc de artere prin urmatoarele caractere: peretele venelor este mult mai subtire,
lumenul fiind semnificativ mai larg.
Adventicea este tunica predominant. Aceasta tunica este bogata in fibre colagene si uneori,
contine fibre musculare. Media este slab reprezentata, saraca in fibre muscular si elastic, cu predominant
celor colagene. Limitantele elastic lipsesc sau sunt slab dezvoltate. Intima are sturctura asemanatoare
celei arteriale, insa lipseste stratul subendotelial.
Venulele, colectoarele de sange de la nivelul patului capilar, au peretele format dintr-un endoteliu

dispus pe o membrane conjunctiva, care contine celule muscular rare si dispuse dispersat. Lumenul lor
este mai larg, iar peretele lor este mai gros decat al capilarelor. Venele mici se caracterizeaza printr-o
medie formata dintr-un strat neregulat de celule muscular fuziforme sau ramificate, cu rare fibre
reticulare, colagene si in special cu rare fibre elastice.

24
CAPITOLUL IV FIZIOLOGIA SISTEMULUI
CARDIOVASCULAR

IV.1. INIMA-FUNCIA DE POMP

25
 Aparatul cardio-vascular, reprezentat de inima, artere, capilare si vene, asigura deplasarea
sangelui la nivelul tesuturilor si organelor in vederea realizarii
striurile scalariforme Eberth
schimburilor nutritive respiratorii si celulare si a indepartarii
produsilor toxici de degradare. Inima, ca organ propulsor, prevazut cu
un sistem propriu de aprindere, generare de contractii ritmice autointretinute, indeplineste rolul unei
veritabile motopompe biologice ce furnizeaza energia necesara deplasarii sangelui in circuitul inchis al
marii si micii circulatii. La randul lor, arterele, arteriolele, capilarele, venulele si venele formeaza o vasta
retea de tuburi elastice cu structura si functii diferite.

Mica si marea circulatie, fiind dispuse in serie, functioneaza in regim presional diferit si
indeplinesc roluri fiziologice distincte.

In cazul marii circulatii (sistemice), sangele parcurge circuitul: Ventricul stang -> arteriole ->
capilare -> venule -> vene -> Atriul drept, reprezentand 3 segmente de distributie (ventricul stang, aorta
si ramurile sale), de schimb (capilare si venule) si colector (vene si atriul drept).

Mica circulatie asigura deplasarea sangelui din ventriculul drept la plamani prin arterele
pulmonare si inapoi in atriul stang prin venele pulmonare.

Organ musculo-cavitar globulos, inima, indeplineste atat un rol de rezervor sanguin, cat mai ales,
rolul de pompa aspiro-respingatoare cu activitate ritmica sistolo-diastolica. Muschiul cardiac ocupa o
pozitie intermediara intre muschiul striat si cel neted. Aceasta pozitie intermediara este atat structurala
cat si functionala.

Celulele muschiului cardiac au un singur nucleu, asezat central. Sunt in total aprox. 2 miliarde de celule.

In HIPERTROFIE apare cresterea volumului organului prin cresterea volumului elementelor

componente (celulelor).

In HIPERPLAZIE apare o crestere a volumului organului prin cresterea numarului elementelor

componente (celule).

Prezinta striatii transversale care insa lipsesc injurul nucleului. Pe masura inaintarii in varsta se
acumuleaza pigmenti de imbatranire (hipofuxina). Celulel pot fi ramificate dar nu se anastomozzeaza.
atasearea cap la cap a celulelor se face prin discuri intercalare care se obsrva mai bine pe preparate
colorate cu hematoxilina fosfotoxica. Discurile apar ca niste ingrosari transversale in scara la capetele
celulei. Ele se mai numesc striurile scalariforme Eberth. Printre celule se gasesc structuri fine
conjunctivale.

26
 Caracteristic acestui tip de tesut este vascularizatia de tip terminal. Astfel, celulele dintr-un
anumit teritoriu sunt toate dependente de un anume vas, ceea ce explica procesele ce au loc in infarctul
miocardic acut.
La ME discurile intercalare apar ca niste formatiuni alcatuite din complexe jonctionale,
prezentand portiuni transversale si longitudinale. Portiunile transversale sunt alcatuite din jonctiuni cu
rol strict de adeziune (dezmozomi si jonctiuni intermediare). Portiunile longitudinale sunt alcatuite din
jonctiuni comunicante (gap, nexus). Acestea din urma asigura continuitatea electrica.

Si celulele cardiace au sistem de tubi T. Ele sunt in numar mai mare decat in fibrele musculare
striate scheletic si stabilesc contacte doar cu o terminatie a RS formand diadele. Dintre organitele
comune cel mai bine reprezentate sunt mitocondriile care ocupa 35% din volumul celulei, restul fiind in
cantitate mica.

Materialul contractil este asemanator ca organizare cu cel de la m. striat scheletic. El are

dispozitie ordonata dar nu o respecta in totalitate. Contractia este controlata de oscilatiile concentratiei
de Ca2+. De asememnea exista o calciuATPaza care acumuleaza Ca2+ in RS, canale de calciu in
membrana RS care sunt sensibile la mediatori chimici (IP3 - inozitol trifosfat). Acesti mediatori pot
deschide canalele care duc la trecerea Ca din RS in citoplasmic. Miocardiocitele atriale sunt
asemanatoare cu cele ventriculare dar au in plus granule atriale. Aceste granule contin un precursor al
factorului natriuretic. Factorul natriuretic este de natura endogena ajuta la eliminarea Na+ din organism.
El are efect antagonic fata de ADH si ACTH. Eliberarea granulelor se face atunci cand celulele sunt
tensionate datorita cresterii volumului sangvin.

Sistemul autonom excito-conductor cardiac este ansamblul anatomo-histologic intracardiac

implicat in initierea si propagarea impulsului sistolic. In componenta sa s-au individualizat urmatoarele
structuri: Nodul Sinusal Keith si Flack, considerat un rest embrionar din sinusul venos, situat la nivelul
orificiului de varsare al venei cave superioare in sulcus terminalis.
Nodul atrio-ventricular Aschoff-Tawara, situat subendocardic, in partea dreapta si posterioara a
marginii inferioare a septului interatrial, langa orificiul sinusului coronar. Fasciculul Hiss continua
extremitatea ventriculara a nodului atrio-ventricular. Trunchiul comun se indreapta spre marginea
posterioara a partii membranoase a septului interventricular si de aici in jos si inainte, spre marginea
anterioara fiind inclus si izolat intr-un canal. Reteaua Purkinje - ambele ramuri ale fasciculului Hiss se
continua cu o retea subendocardica de fibre Purkinje ale carui ramuri terminale patrund in miocard.

27
 Celulele tesutului excitoconductor sunt de 3 tipuri:

Celule P (pacemaker) care genereaza impulsuri electrice in nodulul sinoatrial si nodulul

atrioventricular. Au forma rotunda sau ovala, nucleul mare este situat central. Aparatul contractil este
slab reprezentat si au putine mitocondrii si cisterne de RS. Intre aceste celule se stabilesc jonctiuni
desmozomale. de asemenea ele mai sunt legate si de celulele T (de tranzitie) prin discuri intercalare.

Celulele T (de tranzitie) prezinta mai multe mitocondrii si cisterne de RS. Ele au rol de preluare si
raspandire a impulsurilor electrice. Stabilesc jonctiuni cu celulele P si cu miocardiocitele de lucru.

Celulele Purkinje sunt mai mari, au citoplasma clara. La ME se observa in vecinatatea membranei
materiale contractile cu orientare paralela cu axul longitudinal al celulei. Ele au mai multe mitocondrii si
lipseste sistemul tubilor T. Stabilesc jonctiuni de tip gap sau desmozomi. Nu prezinta disc intercalar.

IV.2. PROPRIETILE MUCHIULUI CARDIAC

EXCITABILITATEA capacitatea muschiului cardiac in repaus de a raspunde la o excitatie printr-o

depolarizare (potential de actiune), urmata de o contractie.

AUTOMATISMUL capacitatea celulelor cardiace de a genera spontan impulsuri. Inima isi continua
activiatea ritmica contractila chiar daca este izolata de orice influente nervoase si umorale prin scoaterea
sa din organism.

RITMICITATEA frecventa contractiei cardiace depinde de frecventa cu care se produce descarcarea

potentialului de actiune propagat in sistemul nodal.

CONDUCTIBILITATEA propagarea depolarizarii prin structurile cardiace ce favorizeaza realizarea

contractiei miocardice si a functiei de propulsie a sangelui in circuitul vascular.

CONTRACTILITATEA functie majora a fibrei miocardice, se realizeaza cu participarea a 3 siteme

intracelulare: sistemul excitatie-contractie (reticul sarcoplasmatic si tuburile in T), sistemul contractil
(miofilamente) si sistemul energogen (mitocondrial).

TONICITATEA proprietatea muschiului cardiac de pastra o anumita tensiune a peretilor musculari si

in timpul diastolei.

IV.3. REVOLUIA CARDIAC FIZIOLOGIC

28
 Rolul de pompa al inimii se realizeaza datorita unor variatii presionale ritmice din interiorul
sistemului tetracameral cardiac. Perioada cuprinsa intre inceputul unei batai cardiace si inceputul
urmatoarei batai se numeste ciclul cardiac.

Avand o durata de cca 0,8 secunde pentru o frecventa de 70bpm, revolutia cardiaca incepe cu
sistola atriala, ce are o durata de 0,10-0,15 secunde.

Sistola atriala
La sfarsitul diastolei generale, orificiul atrio-ventricular este deschis. Ambele cavitati sunt
umplute cu sange, presiunile fiind sensibil egale. Cum capacitatea atriala este ceva mai mare decat cea
ventriculara (140ml pentru atriul stang fata de 120ml in ventriculul stang), cantitatea de sange aflata in
atrii este suficienta pentru a asigura umplerea ventriculara completa. Cresterea presiunii din atrii se
exercita nu numai in sens anterograd spre ventriculi ci si in sens retrograd, spre venele afluente cave si
pulmonare, reprezentand un obstacol ce se opune curgerii libere a sangelui din vene in atrii. Afluxul
venos se reduce si sangele se acumuleaza in venele mari determinand distensia acestora. La sfarsitul
sistolei atriale, muschiul atrial se relaxeaza si presiunea intraatriala scade. In acest moment presiunea
intraatriala tinde sa se reduca sub cea intraventriculara. Ca urmare, sangele ventricular incepe sa se
intoarca spre atrii, determinand asa zisa inchidere precoce a valvei atrio-ventriculare.

Sistola ventriculara
Datorita intarzierii conducerii atrio-ventriculare la nivelul nodulului atrio-ventricular, contractia
ventriculara incepe dupa terminarea sistolei atriale. Contractia ventriculara incepe de la varf si
progreseaza spre baza. In desfasurarea sistolei ventriculare se descriu mai multe faze:
Faza izovolumetrica: are o durata de cca 0,05 secunde. In momentul in care depolarizarea a
cuprins varful inimii, incepe contractia ventriculara. Presiunea intraventriculara creste si
depasind presiunea din atrii determina inchiderea completa a valvelor atrio-ventriculare.
Ventriculul devine astfel o cavitate inchisa intre doua valve, care-l izoleaza de atrii si de artera.
Se incheie in momentul in care presiunea intraventriculara depaseste presiunea din arterele mari,
determinand deschiderea valvelor sigmoide si ejectia sangelui.
Faza izotonica sau de ejectie: incepe odata cu deschiderea valvelor sigmoide de la baza aortei si
pulmonarei si dureaza aproximativ 0,27-0,3 secunde. In functie de variatile presionale si ale
fluxului sanguin ejectat in cursul fazei izotonice au fost descrise doua perioade succesive: FAZA
DE EJECTIE RAPIDA si FAZA DE EJECTIE LENTA.
- Faza de ejectie rapida: imediat dupa deschiderea valvelor sigmoide, propulsia sangelui din
ventricul in arterele mari depaseste cu mult curgerea sangelui din aorta spre periferie.
- Faza de ejectie lenta: din momentul in care curgerea sangelui din aorta spre periferie incepe
sa depaseasca fluxul de sange ejectat de ventricul, presiunea ventriculara scade usor sub
nivelul celei aortice. Desi are loc impotriva unui gradient presional inversat, evacuarea
sangelui continua, probabil sub actiunea fortei inertiale, cu o viteza ce se reduce treptat.

Diastola generala
Incepe din momentul in care fibrele miocardice, complet repolarizate, incep sa se relaxeze. Se
pot distinge mai multe faze:

29
 Protodiastola: marcheaza inceputul relaxarii ventriculare si dureaza 0,02-0,04 secunde. datorita
relaxarii miocardului, presiunea intraventriculara continua sa scada sub nivelul celor aortice si
pulmonare. Se produce un scurt flux retrograd al sangelui care inchide valvele sigmoide. In
momentul inchiderii valvelor sigmoide, peretele arterial destins in timul ejectiei, incepe sa
revina, propulsand sangele spre periferie.
Relaxarea izovolumetrica: dureaza 0,04-0,06 secunde. Valvele sigmoide si atrioventriculare fiind
inchise, ventriculul este din nou o cavitate izolata. Relaxarea peretelui ventricular determina o
scadere rapida a presiunii intracavitare la valori foarte scazute, in jur de 0mmHg (vid
postsistolic).
Relaxarea izotonica: in timp ce presiunea intraventriculara scade, presiunea intraatriala creste.
Cand presiunea intraventriculara scade sub cea intraatriala, valvele atrio-ventriculare se deschid
si incepe curgerea sangelui dinspre atrii spre ventriculi, in doua etape succesive:
- Umplerea ventriculara rapida: dureaza 0,11 secunde. Sangele acumulat in atrii, curge rapid in
ventriculii relaxati. Ca urmare, presiunea intraatriala scade abrupt, iar aspiratia sangelui din
vene determina o noua scadere a volumului venos.
- Umplerea ventriculara lenta: dureaza aproximativ 0,19-0,20 secunde si incepe din momentul
in care presiunile din atrii si ventriculi s-au egalizat, durand pana la inceputul unei noi sistole
atriale.

IV.4. METODE DE EXPLORARE A CICLULUI CARDIAC

Metode directe (sangerande)

Reprezentate de cateterism cardiac, constau in masurarea directa a variatiei presiunii
intracavitare in cursul revolutiei cardiace, cu ajutorul unor sonde (catetere), introduse in inima pe calea
vaselor periferice.
Cateterismul inimii drepte se realizeaza introducand sonda prin vena jugulara sau femurala.
Cateterismul inimii stangi presupune introducerea (mai dificila) a sondei prin artera radiala.
Concomitent se realizeaza si cineangiocardiografie mono/biplanara, prin injectarea de substante de
contrast.

Metode indirecte (nesangerande)

Aduc informatii cu privire la revolutia caridaca prin inregistrarea unor manifestari externe. Din
aceasta categorie fac parte: apexograma inregistrarea pulsului cardiac generat la nivelul varfului
inimii, prin contactul variabil al acestuia cu peretele toracic, utilizant traductori mecanoelectrici.
Flebograma inregistrarea variatilor de volum venos in golful jugularei (consecinta directa a variatilor
de presiune in atriul drept). Sfigmograma inregistrarea pulsului arterial (consecinta evacuarii
ventriculului).

Alte metode
Electrocardiograma inregistrarea variatiilor de potential ale muschiului cardiac in cursul
revolutiei cardiace.
Fonocardiograma inregistrarea zgomotelor cardiace

30