A fost odata o fetita zglobie si dragalasa, pe care o iubea oricine de cum o ved

ea.
Dar mai draga dect oricui i era ea bunicii, care nu stia ce daruri sa-i mai faca.
Odata, bunica i darui o scufita de catifea rosie si pentru ca-i sedea tare bine f
etitei si nici nu mai voia sa poarte altceva pe cap, o numira de atunci Scufita
Rosie.
ntr-o zi, maica-sa i zise:
Scufita Rosie, ia baga-n cosulet bucata asta de cozonac si sticla asta cu vin si du
unicii, ca e bolnava si slabita si bunatatile astea o sa-i ajute sa-si mai vina n
puteri. Da vezi de pleaca mai nainte de-a se lasa zapuseala si cauta de mergi fru
mos si sa nu te abati din drum; altfel, cine stie, de alergi, ai putea sa cazi s
i sa spargi sticla si atunci bunicuta cu ce o sa se mai aleaga? Iar cnd o fi sa i
ntri n casa, nu uita sa-i dai bunicii "buna dimineata" si vezi sa nu nceapa a-ti u
mbla ochii prin toate ungherele!
Asa am sa fac! i fagadui Scufita Rosie si-si lua ramas bun la plecare.
Bunica locuia n padure, cam la vreo jumatate de ceas departare de sat. Si de cum
intra Scufita Rosie n raristea codrului, numai ce-i iesi nainte lupul. Dar Scufita
Rosie nu stia ce lighioana rea e lupul si nu se temu defel cnd l vazu.
Buna ziua, Scufita Rosie! i zise el.
Multumesc frumos, lupule.
ncotro asa de dimineata, Scufita Rosie?
Ia, pna la bunicuta!
Si ce duci acolo, sub sort?
Cozonac si vin. Mama a facut ieri cozonac si-i duc nitelus si bunicii, care-i bolna
slabita, sa mannce si ea, ca sa-si mai vina n puteri.
Da unde sade bunica-ta, Scufita Rosie?
Colo n padure, la vreun sfert de ceas si mai bine de aici. Cum ajungi sub cei trei
i, ai si dat de casa ei, iar ceva mai la vale e alunisul, pe care doar l stii! i r
aspunse Scufita Rosie.
Lupul si zise n sinea lui: "Frageda-i fetita asta! Ce mai mbucatura pe cinste ar fi
, zau asa! Cu mult mai gustoasa dect baba! Da e vorba ca trebuie sa fiu siret si s
a ticluiesc n asa fel lucrurile ca sa pun mna pe amndoua"
Mai merse lupul o bucata de drum alaturi de Scufita Rosie si apoi ncepu sa-i spuna c
s mieros:
Scufita Rosie, ia te uita ce flori frumoase stralucesc n jurul tau! Si tu nici nu
seama macar Si mie mi se pare ca n-auzi nici ce dulce cnta pasarelele! Att de seri
oasa pasesti pe drum, de parca te-ai duce la scoala. Si e att de placut sa hoinar
esti si sa zburzi prin padure; e atta veselie!
Scufita Rosie ridica privirea si cnd vazu cum jucau razele soarelui printre crengile
cilor, cnd privi mai cu luare-aminte la florile frumoase care cresteau pretutinde
ni, si spuse n sinea ei:
"Mare bucurie i-as face bunicii daca i-as duce si-un buchet de flori proaspete! E at
dimineata, ca nu mi-e teama c-am sa ntrzii!" Se abatu deci din drum si o lua prin
padure, ca sa culeaga flori. Rupea de ici una, de dincolo alta, dar ndata i se pa
rea ca putin mai ncolo i zmbeste o floare si mai ochioasa; alerga ntr-acolo si, tot
culegnd margarete si clopotei, se pierdea tot mai mult n adncul codrului. n ast timp
nsa, lupul porni de-a dreptul spre casa bunicii si batu la usa:
Cine-i acolo?
Eu sunt, Scufita Rosie, si-ti aduc cozonac si-o sticla cu vin. Dar deschide usa, bu
o!
Apasa pe clanta si intra! raspunse bunica, ca eu ma simt slabita si nu ma pot da jo
pat.
Lupul apasa pe clanta, deschise usa, se repezi glont spre patul bunicii si, fara
sa scoata o vorba, o nghiti. Se mbraca apoi cu hainele ei, si puse pe cap scufita,
se culca n pat si trase perdelele.
n vremea asta, Scufita Rosie culesese attea flori, ca abia le mai putea duce. Cum a
a de colo pna colo, deodata si aminti de bunica si porni degraba spre cascioara di
n padure. Si nu mica i fu mirarea cnd vazu usa data de perete.
De ndata ce intra n odaie, o cuprinse nelinistea; totul i se parea att de ciudat,
: "Vai, Doamne, ce-o fi azi cu mine, de mi-e asa de frica? Ca doar altadata ma s
imteam att de bine la bunicuta!"
Si fara sa mai astepte, striga:
Buna dimineata!
Dar nu primi nici un raspuns.
Scufita Rosie se apropie atunci de pat si dadu perdelele la o parte. Bunicuta statea
sa n pat, cu scufia trasa peste ochi, si avea o nfatisare att de ciudata, nct fetita n
treba:
Vai, bunicuto, da de ce ai urechi att de mari?
Ca sa te pot auzi mai bine.
Vai, bunicuto, da de ce ai ochi att de mari?
Ca sa te pot vedea mai bine.
Vai, bunicuto, da de ce ai mini att de mari?
Ca sa te pot apuca mai bine.
Da , bunicuto, de ce ai o coscogeamite gura?
Ca sa te pot nghiti mai bine.
N-apuca sa sfrseasca ultimul cuvnt, ca si sari jos din pat si-o nghiti pe biata Scu
fita Rosie.
Dupa ce-si potoli foamea, lupul se culca din nou n pat si, prinzndu-l somnul, adorm
pu sa sforaie de se cutremurau peretii. Si se ntmpla ca tocmai atunci sa treaca pr
in fata casei un vnator. Auzi el horcaiturile si-si spuse:
"Bre, da tare mai sforaie batrna! Nu cumva i-o fi rau?" Intra n casa si, cnd se a
at, l vazu pe lup tolanit acolo.
Ei dracie, nu-mi nchipuiam c-o sa te gasesc aici, ticalos batrn! izbucni vnatoru
caut!
si potrivi pusca si voi sa traga, dar n clipa aceea i trecu prin minte: "Dar daca l
upul a nghitit-o pe batrna? Poate c-as mai putea s-o scap!" Asa ca nu mai trase, c
i, lund o foarfeca, ncepu sa taie burta lupului adormit. Abia apucase sa faca vreo
doua-trei taieturi, ca se si vazu stralucind scufita cea rosie a fetitei si cnd
mai facu o taietura, fetita sari afara si striga:
Vai, ce spaima am tras! Ce ntuneric era n burta lupului! Dupa aceea au scos-o afa
bunica. Era nca n viata, dar abia mai rasufla. Scufita Rosie aduna n graba niste pi
etroaie si toti trei umplura cu ele burta lupului.
Cnd se trezi, lupul voi s-o ia la sanatoasa, dar pietroaiele atrnau att de greu, c
se prabusi la pamnt si dadu ortul popii.
Cei trei nu-si mai ncapeau n piele de bucurie. Bunicuta mnca cozonacul si bau vinu
-1 aduse fetita si pe data se nzdraveni. Iar Scufita Rosie gndi n sinea ei, parca m
ustrndu-se: "De-aci nainte n-o sa ma mai abat niciodata din drum cnd oi merge singu
ra prin padure, ci o sa ascult de povetele mamei!"