Adevarul nu e niciodata ceva universal,

Nu e o culoare,

Un cer,

O inima.

Adevarul poarta masca pe care

Ne-o punem fiecare, pe fata, dimineata.

Am evoluat, dar cat de mult? Caci inca ne mintim

Ca adevarul meu e unul si acelasi cu al tau.

Si ne intrebam cum apar contradictiile.

Aceste adevaruri, deja mascate,

Arunca un val asupra tuturor lucrurilor pe care ni le dorim.

Si ironic, acelea sunt reale. Universale.

Dorintele pe care le salasluim in sufletele noastre complicate,

Vorbesc despre noi

Si despre ceea ce ne aseamana.

Daca am da valul la o parte,

Ne-am vorbi mai clar

Si ne-am auzi mai usor.

Dar uneori distorsionarea aceasta

Invita, pe cine o sesizeaza,

La repararea sursei

Ce o cauzeaza.

Devenim creativi,

Nu?