Doamne, arata-mi inima mea!

Tin minte al meu prim moment viu din simturile mele, cand aveam , 1 an, stiu
sigur! La taierea din mot. Stiu ca incepeam sa traiesc atunci, imagini in culori
frumoase, oameni graind in jur, ciocnind pahare, chicotind, muzica din sufragerie,
iar in camera noastra, ca doar mai eram si cu geamana mea capoasa, ca
printesele fiind imbracate, in rochite roz, foarte bine gandite cred, din ce mai
vedeau parintii nostri la tv. Totul era atat de bine pregatit, asa cum se obisnuia si
ei mereu au vrut sa fie bine pentru noi. Inca mai simteam durerea cercelusilor de
aur din lobii urechilor, astia de la buneii dragi, stiu eu! Si mai intrau musafirii
invitati, ne alintau cu zgomotele jucariilor, totul pentru mine erau un inceput
curios, atat de drag, pentru ca simteam ce este viata si ce nu este, pur si
simplu...
Eram pe masa de schimbat scutece,