Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
varstei scolare
Aceasta perioada reprezinta cantecul de lebada al copilariei, cand miturile care au populat
acest univers mirific, inclusiv cel al lui Mos Craciun, se destrama, treptat. Asa se explica de ce etapa
aceasta de varsta a mai fost denumita si copilaria adulta sau maturitate infantila.
1. Incadrare generala
Din perspectiva stadialitatilor clasice (Erikson, Piaget, Kohlberg) aceasta etapa se caracterizeaza
prin urmatoarele aspecte.
din punct de vedere al dezvoltarii cognitive apar operatiile concrete ale gandirii si inceputul
operatiilor formale. In clasele mai mari unii copii pot fi capabili sa lucreze cu abstractiuni, dar cei
mai multi dintre ei au nevoie de generalizari, pornind de la experiente concrete,
din punct de vedere moral, copilul de aceasta varsta trece printr-o tranzitie de la moralitatea
constrangerii la moralitatea cooperarii, de la preconventional la conventional. Acum are loc
perceperea regulilor drept intelegeri mutuale, dar pe de alta parte supunerea la regulile oficiale
se face din respect fata de cei din jur sau pentru impresionarea lor,
din punct de vedere psihosocial copilul se poate caracteriza prin doua aspecte contrarii:
harnicie sau inferioritate. Este important de oferit copilului activitati constructive, limitand
comparatiile intre cei buni si cei slabi la invatatura. De aceea, in clasele I-IV s-a recurs la
evaluarea prin calificative, unde criteriile de apreciere sunt mult mai largi (I, B, FB).
2. Caracterizare analitica
- caracteristici fizice:
La majoritatea fetelor apare un puseu de crestere si incepe si la o parte dintre baieti. Acest
decalaj intre sexe creeaza sentimente de frustrare pentru ambele categorii. De aceea, daca profesorii
sau parintii observa perturbatii generate de problema cresterii bruste (sau lipsa acestei cresteri), in
comportamentul copilului, trebuie sa-i faca sa accepte situatia, explicandu-i lucrurile ce se vor intampla
in viitor din acest punct de vedere.
Corpul si extremitatile se alungesc, ceea ce provoaca o modificare a proportiei dintre cap si trup.
Sistemul muscular progreseaza, indeosebi sub raportul masei sale. Creste forta musculara, precizia si
viteza motrica a micului scolar. Asistam si la o crestere in volum a creierului (aprox. 1200g) si la o
organizare de cai functionale noi.
Acum copilul devine mult mai rezistent la boli, decat in perioadele anterioare. Datorita cresterii
apetitului sau fata de exercitiul fizic, scolarul mic trebuie antrenat in activitati de calire a organismului
(prin sport, dar si printr-o alimentatie corecta). Se intaresc acum si o serie de deprinderi igienice
(spalatul pe maini, pe dinti) si deprinderile de autoservire.
caracteristici socio-morale
La aceasta varsta copiii devin mai selectivi in alegerea partenerilor. Prezinta tendinta de a avea
cel mai bun prieten sau cea mai buna prietena, mai mult sau mai putin stabil si pot de asemenea
sa-si fixeze un inamic, si acesta fiind mai mult sau mai putin stabil.
Se pot folosi tehnicile sociometrice (teste, chestionare, interviuri etc) pentru a urmari relatiile de
prietenie si de asemenea trebuie acordata asistenta psihologica copiilor care au probleme de
relationare. Trebuie acordata o mare atentie aparitiei grupurilor ostile (de multe ori ele se constituie pe
baza rivalitatii fete-baieti). Profesorii, in acest caz nu trebuie sa fie partinitori, iar daca profesorul este
respectat de catre elevi, punctul sau de vedere conteaza foarte mult in fata clasei.
La aceasta varsta copiii agreeaza jocurile si activitatile didactice organizate sub forma de joc, in
grupuri mici, dar ele ii invata, adesea sa respecte reguli si sa dezvolte spiritul de echipa. Centrarea pe
sarcina poate cadea, adesea, pe locul secund.
Daca clasa va fi impartita pe echipe poate aparea rivalitatea intre elevi, in mod spontan. Una
dintre solutii este de a le aminti ca nu sunt in arena gladiatorilor si trebuie schimbata frecvent
componenta echipelor. Certurile sunt frecvente la aceasta varsta (rafuiala verbala, iar la baieti si cea
fizica); nu va speriati, este o caracteristica a varstei!
Spre sfarsitul etapei, grupul de elevi devine puternic, iar standardele adultilor in ceea ce
priveste comportamentul si performantele sunt inlocuite de cele ale prietenilor de aceeasi varsta. Acum
se organizeaza in gasti, parintii sunt sfidati, isi formeaza propriile reguli. De aceea trebuie acordata o
mai mare atentie copiilor aflati la inceputul pubertatii, deoarece pot aparea tulburari comportamentale
si chiar delincventa juvenila, in urma unor eventuale dezechilibre afective.
Imitatia adultului, dorinta copilului de a demonstra ca nu mai este mic, constituie o cale de
socializare afectiva. Copilul recurge la acte de curaj, bravada, pentru a proba aceste trairi ( de exemplu,
cand se loveste, pozeaza ca nu il doare, intra intr-o incapere fara lumina chiar daca ii este teama etc.).
se modifica si exprimarea reactiilor emotionale el devine mai cenzurat, mai discret. La 7 ani este mai
retinut, mai meditativ, la 8 ani devine mai expresiv, mai bine dispus, iar la 9 ani recade intr-o stare
meditativa, in timp ce la 10 ani dobandeste o mare expresivitate a fetei.
caracteristici aptitudinale
La aceasta varsta copiii au aptitudini diferite: fetele dau dovada de o mai buna fluenta verbala,
prefera lectura, iau in considerare detaliile, sunt mai meticuloase in orice activitate. Baietii au mai mult
indeletniciri practice, dand dovada de o mai buna orientare spatiala, dar si un stil mai impulsiv, ceea ce
ii face sa de un randament mai bun in activitatea de invatare.
Daca parintii si profesorii descopera la timp aptitudinile copilului, ei ii vor da acestuia sansa de a
se perfectiona pe linia favorabila, in asa fel incat mai tarziu for obtine performante foarte inalte intr-un
anumit domeniu.
Intrebari:
1. Amintiti-va care era comportamentul dv. la varsta scolara mica: comportamentul social,
comportamentul de invatare, sentimente, atitudini, aptitudini?
La randul sau, G.Stanley Hall, cel care a elaborat o disciplina noua, care sa se ocupe in special
de varsta adolescentei, numita hebeologie, afirma despre adolescenta ca ar fi o adevarata etapa de
furtuna si stres, deoarece adolescentul oscileaza intre extreme: exuberanta si apatie, cruzime si
sensibilitate, harnicie si lene. Din acest motiv, etapa a capatat denumiri diferite: criza juvenila, criza de
originalitate, varsta dificila, varsta dramei, varsta marilor idealuri, varsta de aur, varsta integrarii
sociale etc. Oricum, perioada cea mai grea este cuprinsa intre 14-16 ani.
3. adolescenta prelungita (18,20-24,25 ani) studii superioare, stagiu militar, scoli postliceale,
serviciu etc..
caracteristici somato-fiziologice
La aceasta varsta exista doua revolutii: una fiziologica (de crestere) si una hormonala (se
instaleaza odata ce se tempereaza cresterea).
In pubertate ritmul de crestere este spectaculos; el se instaleaza mai repede la fete (la 10 ani)
decat la baieti (12, 13 ani). De asemenea este mai intens la adolescentii din mediul urban decat la cei
din mediul rural. Individul creste mai intai in inaltime si mai apoi in greutate. O data cu dezvoltarea
masei musculare creste si puterea fizica.
Debutul, ritmul si nivelul cresterii este influentat de mai multi factori: conditii climaterice, clasa
socio-economica, premise genetice, nutritia, gradul de sanatate al persoanei etc.
Ca aspect, puberul are o alura caricaturala, intrucat isi ajusteaza cu dificultate gestica la noua sa
configuratie. Ansamblurile vestimentare sunt adeseori grotesti, obligatoriu facute pentru a epata
anturajul. Moda grupului devine imperativa pentru adolescent. De asemenea adolescentul este mult
prea preocupat de parul sau, incercand noi freze, tot din dorinta de a epata.
In adolescenta, ritmul de crestere se tempereaza treptat, dar continua lent pana la 25 de ani.
caracteristici psihologice
In pubertate coexista doua stadii de evolutie a intelectului: atat stadiul operatiilor concrete cat si
stadiul operatiilor formale. Este prezenta indeosebi capacitatea de sinteza, generalizare, analiza,
abstractizare, comparatie, schitandu-se abia mai tarziu capacitatea de a utiliza algoritmi.
In adolescenta este specific stadiul operatiilor formale (asa cum spune Piaget punctul terminus
in evolutia gandirii si inteligentei). Acum individul opereaza usor cu domeniul abstractiunilor, rezolva
probleme complexe, ipotetice, logice. Se constata si o nevoie de sistematizare a cunostintelor, un spirit
experimental, capacitatea de a folosi strategii euristice, dar si fapte din realitate.
In pubertate este specifica memoria voluntara, logica, de scurta durata, desi functioneaza si cea
de lunga durata.
In ceea ce priveste limbajul, creste debitul verbal oral si cel scris.. vocabularul se imbogateste
prin termeni din stiinta, tehnica, literatura si dispar expresiile fonematice parazite. Exprimarea devine
mai fluenta, mai logica, mai elocventa. Este specifica vorbirea in jargon, populata cu expresii pitoresti,
teribilisme, vulgarisme. Apare un anumit stil personal in exprimare, se consolideaza corectitudinea
gramaticala a limbii materne, dar apare si placerea discutiilor in contradictoriu.
securitate;
stima si statut;
cunoastere;
estetice;
autorizare, valorificare a propriului potential.
In adolescenta intregul set este prezent, critice fiind trebuintele sinelui (de cunoastere si
estetice).
In pubertate afectivitatea are un caracter vulcanic. Emotivitatea oscileaza intre extreme. Toata
gama de stari afective este prezenta: anxietate, teama, timiditate. S-a constatat ca fata de stres
puberul manifesta intoleranta, reactionand recalcitrant. Relatiile sunt mai tensionate in raport cu
familia, deoarece aceasta manifesta cea mai veche si cea mai perseverenta tutela, iar adolescentul
vrea independenta. La aceasta varsta, copilul prefera prieteni de acelasi sex, manifestand o atitudine
ostila fata de sexul opus, la inceputul perioadei pubertatii.
identitatea vocationala;
debutul independentei.
Fenomenul de cristalizare a constiintei de sine implica, la randul sau, trei fatete: identificarea
eu-lui corporal (preocuparea fata de propriul corp, vestimentatie, freza etc.), a eu-lui
spiritual (capacitatea individului de a-si evalua corect propria activitate, precum si nivelul de
cunostinte si aptitudinile pe care le poseda) si a eu-lui social (reputatia sociala a individului si
constientizarea statutului si rolului pe care le indeplineste in prezent sau cele pe care le proiecteaza in
viitor).