context in arhitectura

se poate considera ca activitatea de edificare (modul in care omul isi construieste artefactele in relatie cu mediul)
este/intra intr-o contextura:
de exemplu, la fel ca si in cazul textului pentru cuvint, orasul sau mediul natural reprezinta contextul care da anumite
semnificatii obiectului de arhitectura, ceea ce aduce noi tipuri de abordare a proiectului si noi perspective de interpretare (deci
o largire a ariei de intelegere a arhitecturii).

Acest punct de vedere contureaza o anume atitudine!

atitudinea contextuala devine o modalitate de interpretare / intelegere (in istoria arhitecturii si in cercetare),
interpretare care devine si fundament (punct de plecare) al proiectului de arhitectura.

Despre felul in care a fost teoretizat contextul in arhitectura a se vedea Breviarul, pp. 28-33

anul III / ACP 2011-12/ facultatea de arhitectura / UAUIM

context in arhitectura
Luam in considerare nu numai arhitectura ca obiect construit, ci si arhitectura ca proces/proiect:
si ceea ce inconjoara o cladire si ii confera anumite semnificatii,
si tot ceea ce circumscrie sau se inscrie in procesul de creatie si de realizare a operei (proiectul, arhitectul, modul
de a face, comanda, etc.) si ii confera diversele semnificatii specifice.
ORICE OBIECT ARE UN CONTEXT:
Ceea ce inseamna ca a intelege contextul in arhitectura presupune multe directii de interpretare:
context fizic
contextul cultural
context social-politic
contextul tehnico-economic

Diferitele aspecte ale contextului pot influenta proiectarea de arhitectura in mod automat, de la sine:
ex., contextul cultural al momentului, spiritul timpului, ii marcheaza intr-un fel sau altul pe toti artistii, fara ca acest lucru sa fie neaparat
constientizat sau urmarit ca atare de fiecare dintre ei; ori felul in care arhitectura vernaculara reflecta un anumit context cultural specific etc.
Alteori, poate fi vorba despre o actiune deliberata, o vointa de a exprima un anumit context profesional sau vointa
de a urmari cu asiduitate exprimarea unui anumit etos al momentului
ex., cazul Miscarii Moderne in care aceasta exprimare a timpurilor noi devine o deviza; asa cum, in cazul proiectului Euralille, la care se va
reveni, Koolhaas urmareste programatic sa exprime noua dinamica a fluxurilor si a unui context politico-economic legat de globalizare etc

anul III / ACP 2011-12/ facultatea de arhitectura / UAUIM

 context in arhitectura
contextul fizic:
natural, cu diferite sale aspecte:
obiectiv-tehnice
vizuale/de perceptie, formale
artificial, cu diferite sale aspecte
obiectiv-tehnice
vizuale/de perceptie, formale

contextul cultural:
se poate referi atit la cultura in sens larg (antropologic), cit si la sensul restrins / clasic, dar si la cultura de specialitate.
poate influenta si caracteriza un anumit mod de a face arhitectura, atit prin ceea ce vine din spate (traditia, mostenirea
culturala etc.), cit si prin cultura momentului, spiritul timpului (zeitgeist).
conceptul sintetic de GENIUS LOCI (spiritul unui loc), foarte discutat in cadrul atitudinii contextuale, se situeaza undeva intre
aceste doua niveluri pe care le pune in relatie prin experienta umana a spatiului: contextul ca rezultat al experientei
umane in sens filozofic /fenomenologic.( a se vedea breviarul)
contextul social-politic:
diversele aspecte tinand de organizarea societatii si de forma politica pe care diversele societati o imbraca influenteaza
productia de arhitectura in diverse moduri.
nevoile sociale se transpun (automat prin jocul pietei sau dirijat prin decizii publice) in anumite tipuri de cladiri; chestiunile
legate de reprezentativitatea pozitiei sociale pot cere o anumita arhitectura etc.
in unele cazuri, decizia politica este hotaritoare pentru productia de arhitectura, atit prin directia in care canalizeaza investitia
publica (tipuri de cladiri in care se investeste), cit si prin optiunile estetice (cu precadere in cazul regimurilor autoritare).
contextul tehnico-economic::
aspectul economic
aspectul potentialului tehnic (tehologii de constructie, materiale etc.)

anul III / ACP 2011-12/ facultatea de arhitectura / UAUIM

 context in arhitectura

sensul acestei puneri in context a arhitecturii (ca proces si ca produs) este acela de a intelege
mai cuprinzator proiectarea de arhitectura si felul in care poate lua nastere un proiect.
Contextul unui proiect locul, mediul lui inconjurator este mult mai cuprinzator decit orasul sau bucata de pamint pe care va
sta. Este mai mult decit disciplina istorica, mai larg decit metodologia compozitiei traditionale. Pentru noi, contextul este un
concept amplificat, deoarece intelegem ca o lucrare de arhitectura nu rezida numai in constructia operei. Un text, un articol
critic, o revista sint obiecte solide, tangibile; fiecare reprezinta un proiect analizat in atelier ca si cum ar fi un alt program real.
Incepem, ca editori, sa calatorim peste granite, peste limitele arhitecturii. Granita ne retine sa depasim disciplina academica
si face ca lecturile si interfetele sa para ca apartin unor domenii straine. N-are nici un rost sa continuam lectura in aceasta
traditie. Istoria, formele comune si asumate, si distributiile - care nu se pot regenera prin ele insele - renasc astfel si se anima.
(Federico Soriano, The Metapolis Dictionary of Advanced Architecture, Actar, Barcelona, 2003)

dar nu la aceasta interpretare teoretica a contextului ne vom

referi in mod special in acest curs

anul III / ACP 2009-10 / facultatea de arhitectura / UAUIM prof. ana maria ZAHARIADE
 atitudinea contextuala
IN ISTORIA/TEORIA ARHITECTURII SI CRITICA, atitudinea contextuala este o modalitate de interpretare / intelegere:
CONTEXTUL are toate sensurile de care am vorbit anterior.

IN PROIECTARE, atitudinea contextuala situeaza LOCUL (cea ce inconjoara viitoarea interventie), cu tot cea ce il
caracterizeaza in mod semnificativ - ca fundament al proiectului de arhitectura:
CONTEXTUL este inteles numai prin anumite sensuri ale lui (mai ales cel fizic, dar nu numai), care trebuie descoperite,
intelese, interpretate prin proiect; contextul are o definire mai restrinsa, dar si fluctuanta de la caz la caz.
ATITUDINEA CONTEXTUALA IN PROIECTARE:
un joc fin intre caracteristicile semnificative (si constringerile) locului si creativitatea arhitectului:
- inteligenta si sensibilitatea definirii si intelegerii acestui context restrins, cu caracterul, exigentele si potentialul lui poetic,
- capacitatea arhitectului de a transforma exigentele si poezia acestuia in idei ale proiectului (scheme conceptuale, schite de
proiect etc.),
- abilitatea arhitectului de a da forma acestor idei (prin diverse mijloace exprsive).

atitudinea contextuala in proiectare: un mod de a crea o

coerenta intre ceea ce exista si ceea ce va exista, intre nou
si mostenit
Trebuie sa devina clar ca ideea de mediu inconjurator nu este un sistem in care este dizolvata arhitectura, ci din contra
el este un material purtator de incarcatura pentru proiect, ca ne da posibilitatea de a gasi noi principii de proiectare si noi
metode de a ne acomoda cu spiritul unui teren specific.
In spatele acestor noi metode sta modificarea. Modificarea inseamna o constiinta a faptului ca sintem parte a unui tot pre-
existent si ca schimbind o parte a acestui intreg inseamna a il transforma.
(din Gregotti, Vittorio,Territory and Architecture, articol publicat in AD Profiles 5-6, 1985)

anul III / ACP 2011-12 / facultatea de arhitectura / UAUIM prof. ana maria ZAHARIADE / lect.celia GHYKA
 context in arhitectura

sensul acestei puneri in context a arhitecturii (ca proces si ca produs) este acela de a intelege
mai cuprinzator proiectarea de arhitectura si felul in care poate lua nastere un proiect.
Contextul unui proiect locul, mediul lui inconjurator este mult mai cuprinzator decit orasul sau bucata de pamint pe care va
sta. Este mai mult decit disciplina istorica, mai larg decit metodologia compozitiei traditionale. Pentru noi, contextul este un
concept amplificat, deoarece intelegem ca o lucrare de arhitectura nu rezida numai in constructia operei. Un text, un articol
critic, o revista sint obiecte solide, tangibile; fiecare reprezinta un proiect analizat in atelier ca si cum ar fi un alt program real.
Incepem, ca editori, sa calatorim peste granite, peste limitele arhitecturii. Granita ne retine sa depasim disciplina academica
si face ca lecturile si interfetele sa para ca apartin unor domenii straine. N-are nici un rost sa continuam lectura in aceasta
traditie. Istoria, formele comune si asumate, si distributiile - care nu se pot regenera prin ele insele - renasc astfel si se anima.
(Federico Soriano, The Metapolis Dictionary of Advanced Architecture, Actar, Barcelona, 2003)

dar nu la aceasta interpretare teoretica a contextului ne vom

referi in mod special in acest curs

anul III / ACP 2011-2012 / facultatea de arhitectura / UAUIM prof. dr. arh. ana maria ZAHARIADE / lect.dr. arh. celia GHYKA
context atitudinea contextuala
atitudinea contextuala apare astazi ca singurul (relativ) consens in lumea
foarte diversa, chiar divergenta, a modurilor de a face arhitectura si a
varietatii mijloacelor de expresie. (Fr.Chaslin, Face a la rupture)

ci la fundamentarea / motivarea proiectului prin

interpretarea locului, la relatia proiectului cu locul, care poate
deveni astfel o dimensiune estetica si genera potentialul
expresiv al proiectului
anul III / ACP 2011-2012 / facultatea de arhitectura / UAUIM prof. dr. arh. ana maria ZAHARIADE / lect.dr. arh. celia GHYKA
context amplasament, sit
amplasament:
are un sens tehnic precis (situare, suprafata, eventuale servituti etc.)
sit:
- este mai imprecis, dar si mai stimulator pentru proiectare, invita la intelegerea mai larga a locului in care urmeaza
sa se intervina prin proiect.
definitie generala - din latinescul situs = loc, pozitie; peisaj; configuratie a locului, a terenului unde se edifica, maniera de a se situa; (prin
extensie) configurarea unui loc (in raport cu destinatia lui).
Dupa dictionarele mai vechi, termenul de sit era o specie din clasa peisajelor. Evolutia semantica a termenului s-a facut in sens
invers: azi SITUL subsumeaza peisajul Notiunea de sit joaca un rol important in protectia patrimoniului. Semnificatia mai generala a termenului face
din el un simptom al locului (...), cu conotatii foarte diverse in limbajul curent si cu acceptiuni mai precise in diferite discipline. (Dupa MERLIN,Pierre; CHOAY,
Francoise Dictionnaire de lurbanisme et de lamnagement, PUF, 2000)
- poate include tot ceea ce poate deveni semnificativ pentru proiect:limitele (spatiale si temporale), elemente
vizuale, alti factori care intra in relatie cu viitoarea interventie etc. se stabilesc in masura in care sint semnificativi/e
pentru viitoarea interventie; sint o chestiune de interpretare constienta, in sensul proiectului.
- in constitutia lui intra si alte aspecte decit cele care tin strict de contextul fizic: o acumulare a memoriei locului in
starturi succesive, uneori vizibile, alteori ascunse, pe care arhitectul le descopera si care ii pot fundamenta
proiectul.
SIT: ansamblu de trasaturi fizice si culturale, geografice si istorice, totdeauna incomplet si adesea fragil,
care va fi transformat prin proiect (Pierre von Meiss, De la forme au lieu)

anul III / ACP 2011-2012 / facultatea de arhitectura / UAUIM prof. dr. arh. ana maria ZAHARIADE / lect.dr. arh. celia GHYKA
context sit, lectura sitului
intelegerea si interpretarea sitului:
- ANALIZA (procedeu cu rigori si tehnici specifice) : aspecte obiective tehnice, istorice, morfologice, urbanistice,
sociale etc.
- LECTURA ( procedeu mai artistic) sensibila, morfologica, socio-psihologica, istorico-geografica, chestionarea
sitului /dialogul cu situlintra in zona sensibilului si a metaforei poetice; devine INTERPRETARE a sitului, iar
calitatea acestei interpretari da si o parte din masura calitatii proiectului. Ceea ce nu neaga importanta analizelor,
ci le include selectiv.
Pierre von Meiss (De la forme au lieu) propune urmatoarele niveluri de lectura:
o Sensibila bazata pe observatie proprie si pusa in evidenta si reprezentata prin orice mijloace capabile sa o exprime: grafice, cinematografice, literare
...)
o Morfologica bazata pe analize (cea tipo-morfologica este foarte uzitata);
o Socio-psihologica bazata pe anchete proprii sau cu specialisti in domeniu (antropologi, psihologi etc.)
o Istorico-geografica bazata pe planurile istorice si/sau pe documente, care atesta transformarile in timp ale sitului respectiv: ceea ce constituie
memoria locului.

Aceste lecturi suprapuse (modalitati de intelegere a sitului) sint folosite in proiectare si in pedagogia proiectului de arhitectura pentru a fundamenta
interventia intr-un loc dat. In termeni metaforici, dar foarte sugestivi, se vorbeste chiar de faptul ca arhitectul intreaba situl despre ce ar avea nevoie
(deci ce program functional s-ar potrivi) si cum (adica despre forma care i-ar fi cea mai potrivita).

un mod de a cauta legaturile corente si fertile dintre

ceea ce exista si ceea ce va exista

anul III / ACP 2011-2012 / facultatea de arhitectura / UAUIM prof. dr. arh. ana maria ZAHARIADE / lect.dr. arh. celia GHYKA
 contextualism
termenul

1970 - Thomas L. Schumacher

+ studentii lui Colin Rowe de la Cornell University,
Contextualism, Urban Ideal and Deformations
termenul original a fost contexturalism (combinatie intre context si textura), prin intermediul caruia incearca sa
probeze ca se poate face un oras bun folosind arhitectura moderna

inadecvarile si problemele arhitecturii moderne sunt urbane, nu stilistice;

atit solidele urbane (masele construite), cit si golurile (piete, strazi, alte spatii libere) sint forme
gurale ! semnificatia formei spatiilor publice in crearea caracterului orasului;
ideea functiunilor unei cladiri ca tip (cladirea diferentiata (tributara lui Venturi) si ca textura = o
ladire trebuie sa se adapteze conditiilor urbane fara sa-si ascunda continutul, fara sa-si piarda
mageability (vizibilitatea, capacitatea de la lasa imagini in memoria oamenilor, cf. Kevin Lynch) ca
orma.

anul III / ACP 2009-10 / facultatea de arhitectura / UAUIM prof. ana maria ZAHARIADE
 Colin Rowe & Fred Koetter,
Collage City (in anexa)
scrisa in 1973
publicata in 1978

capitole:
Dupa Milenium,
Criza obiectului: dificultatea texturii,
Orasul de coliziune si politica bricolajului,
Collage City si recucerirea timpului

anul III / ACP 2012-13 / facultatea de arhitectura / UAUIM

Discutia se situeaza intre:
- mostenirea modernista orasul functionalist al
obiectelor de sine statatoare, autosuficiente de ce s-a
propus aceasta prin modelul progresist
- mostenirea orasului traditional cum s-a dezvoltat
orasul pina la perioada industriala
- critica modernismului si a orasului functionalist in
conditiile anilor 1970 in care orasele se distrugeau inca la
scara mare - violarea marilor orase continua
Ceea ce inseamna ca trebuie sa gindim din nou
asupra relatiei arhitectura-oras si obiect-oras. Este
ce incearca Rowe &Koetter.

?
DE CE O MAI DISCUTAM, DACA DE ATUNCI E
POSIBIL SA SE FI GASIT SOLUTII?
-nu s-au gasit, ele se cauta inca, prin intermediul teoriei si
al practicii (strategii in care politicul, economical, se
imbina cu conceptiile architectural-urb)
- Collage City a fost punctul de plecare al multora dintre
cautarile actuale pentru ca a dat o cheie de intelegere a
orasului si a relatiei obiect oras si a propus o strategie

anul III / ACP 2012-13 / facultatea de arhitectura / UAUIM

 DIMENSIUNEA PROFETICA A
ARHITECTURII MODERNE

A fost o lumina care a generat

energie si care, asa cum s-a
combinat cu fortele mai blinde
ale traditiei liberale si ale
directivelor romantice ale unui
avangardism inaripat, au conferit
arhitecturii moderne viteza unui
proiectil, permitindu-i sa inceapa
secolul 20 ca o descarcare
apocaliptica a unei noi arme de
foc; si chiar cind s-a mai stins,
aceasta continua sa fie lumina
care conditioneaza orice
incercare serioasa legata de
structura sau de bunastarea
societatii.
Dar oricit de luminoasa ar fi
fost, trebuie recunoscut ca
aceasta lumina permite doar o
viziune restrictiva si monoculara;
deci, privind-o printr-o optica
normala putem recunoaste si
vorbi despre declinul si caderea
utopiei. (Collage City/ pag 31)

anul III / ACP 2012-13 / facultatea de arhitectura / UAUIM

 RECONSIDERAREA OBIECTULUI

FUNCTIA URBANA A CLADIRII:

jocul dintre cladire ca tip si cladire ca textura
functia cladirii ca space-occupier si space-definer

Poetica unei anume lipse de libertate

Cum urmeaza sa se deformeze un tip ideal/primar, cladirea
perfecta, pentru a corespunde unui sit mai putin perfect?
Cum este compromisa perfectiunea problema la care
teoria functionalista nu poate sa raspunda si pe care nici n-a
luat-o in considerare?
Deformarea tipurilor ideale astfel incit ele sa aiba
dubla functie:
- ca obiect cu semnificatia proprie care vine din functiunea ei
- ca perete al unui spatiu public cu cerintele lui date de
estetica urbana si de un anumit mod de folosire
De aici rezulta strategii de proiectare diferite

anul III / ACP 2012-13 / facultatea de arhitectura / UAUIM

 Jocul dintre cladire ca tip si cladire ca textura

Deformarea tipurilor ideale astfel incit ele sa aiba dubla functie

- ca obiect cu semnificatia proprie care vine din functiunea ei
- ca perete al unui spatiu public cu cerintele lui date de estetica
urbana si de un anumit mod de folosire
Gunnar Asplund (Stockholm, Cancelaria Regala / 1922)
vs. Le Corbusier (Plan Voisin/1925)

anul III / ACP 2012-13 / facultatea de arhitectura / UAUIM

 FUNCTIA URBANA A CLADIRI CA RELATIE ARHITECTURA-ORAS:
(jocul dintre cladire ca tip si cladire ca textura -poetica unei anume lipse de libertate
Functia cladirii ca space-occupier si space-definer, ca figura pozitiva si ca fond pasiv, permitind atit cladirii cit si strazii sa-si
exercite personalitatile lor distincte si independente.
In plus, cladirile pot deveni intrumente de recunoastere pe teren, stabilizers si mijloace de de orientare colectiva.
Eleganta si economia de mijloace a acestei pozitii = critica a procedurilor contemporane (adica a modernismului si
postmodernismului).

NICI FIXATIA ASUPRA OBIECTULUI, NICI CEA ASUPRA SPATIULUI, NU MAI POT FI NISTE ATITUDINI VALABILE.
Situatia pe care am putea-o spera ar fi cea in care cladirile si spatiile sa existe in egalitatea unei sustinute dezbateri.
O dezbatere in care victoria ar sta in integritatea fiecarei componente; o dialectica solid-gol care ar permite coexistenta
- planificarii totale cu o neplanificare autentica,
- a perfectei ordini cu accidentul,
- a publicului si a privatului,
- a statalului si a individualului.
In termeni de figura-fond, dezbaterea postulata aici intre gol si
solid este o dezbatere intre doua modele care, succint, pot fi reprezentate de tipurile acropola si forum.

anul III / ACP 2012-13 / facultatea de arhitectura / UAUIM

Problema incalcarii nucleului tare al obisnuintelor si intereselor constituite in orasul medieval a facut ca
problema noului sa fie una de reactie subversiva, de demonstratie polemica, uneori scoasa inafara orasului.
Gradina = o critica la adresa orasului afirmarea extrema a ei in aceasta postura = Versailles (un Disney
World aristocratic); poate fi interpretata ca o utopie de reactie, o expozitie de design total, controlul total, o
paradigma ultima a autocratiei care se exprima pe ea insasi in mod fatis
In opozitie, vila Adriana-Tivoli = o incercare de a disimula orice referinta la orice idee de control; aparent, un
amalgam necoordonat de entuziasm discret, nicidecum o dorinta autocratica de expunere.
Ambele sint opera unor monarhi puternici/absoluti. Care este un model mai util pentru noi? Care dintre cele
doua produse (ale unor 2 tipuri psihologice de puteri autocratice, care dispuneau de toate mijloacele de a le
pune in practica) poate fi resimtit ca oferind exemplul cel mai util pentru acumularea actuala de set-pieces in
coliziune sau intr-o prezentare coordonata?

anul III / ACP 2012-13 / facultatea de arhitectura / UAUIM

Colajul ca tehnica putind sa puna in acord marea gama de axis mundi, ... poate fi un instrument care sa ne
permita sa ne bucuram de poetica utopica fara sa fim obligati sa suferim neplacerile politicilor utopice.
Aceasta inseamna a spune ca, deoarece colajul este o metoda care isi extrage virtutile din ironie, fiindca pare o
tehnica folosind simultan lucruri in care nu crede, colajul este si o strategie care permite utopiei sa fie folosita ca
imagine, ca fragmente, fara sa fim obligati s-o folosim in totalitate.
Aceasta inseamna a sugera ca el poate fi o strategie care, sustinind iluzia utopica a provocarii si a finalitatii, poate
chiar alimenta o realitate a schimbarii, a miscarii, a actiunii si a istoriei.

anul III / ACP 2012-13 / facultatea de arhitectura / UAUIM

collage city
orasul colaj si recucerirea
timpului

Pe scurt, omul nu are natura; ceea ce are este...istorie. Altfel spus: ceea ce natura reprezinta pentru lucruri, istoria, res
gestae, reprezinta pentru om.
Singura diferenta radicala intre istoria umana si istoria naturala este ca prima nu poate niciodata reincepe ... cimpanzeul si
urangutanul se disting de om nu prin ceea ce este cunoscut in termeni uzuali ca inteligenta, ci pentru ca ei au mai putina
memorie. In fiecare dimineata, bietele animale trebuie sa faca fata unei totale uitari a ceea ce au trait cu o zi inainte, iar
intelectul lor trebuie sa lucreze cu un fond minim de experienta. La fel, tigrul de azi e identic cu tigrul inceputurilor ca si cum
nimic nu ar fi existat inaintea lui... A rupe continuitatea cu trecutul inseamna a il reduce pe om si a il plagia pe urangutan.
JOSE ORTEGA Y GASSET
Aceasta inseamna ca alegi si incerci sa continui o linie de cautare care are un intreg subsol de dezvoltare stiintifica in spatele
lui: deci intri intr-o traditie a stiintei. Acesta este un punct decisiv, dar unul pe care rationalistii nu-l inteleg suficient in multe
cazuri anume, ca nu putem porni de la zero; ca trebuie sa folosim ceea ce predecesorii ne-au dat deja in stiinta. Daca o
luam de la zero, vom fi mereu ca Adam si Eva (sau ca omul din Neanderthal, daca preferati). In stiinta, vrem sa facem
progrese, iar aceasta inseamna ca trebuie sa ne sprijinim pe umerii predecesorilor. Trebuie sa ducem mai departe unele
traditii... KARL POPPER

anul III / ACP 2012-13 / facultatea de arhitectura / UAUIM

 Roma Interrotta, 1977-78

anul III / ACP 2011-12/ facultatea de arhitectura / UAUIM prof. ana maria ZAHARIADE / lect celia GHYKA
 Aldo Rossi, Citt analoga

anul III / ACP 2011-12/ facultatea de arhitectura / UAUIM prof. ana maria ZAHARIADE / lect celia GHYKA
anul III / ACP 2011-12/ facultatea de arhitectura / UAUIM prof. ana maria ZAHARIADE / lect celia GHYKA
collage cityexcursus
LISTA NETERMINATA DE STIMULENTI, a-temporali si, in mod necesar, transculturali,
ca niste posibile objets trouvs in colajul urbanistic:

Strazi memorabile
Stabilizatori
Ansamblul potential interminabil
Terasa publica
Cladiri compozite si ambigui
Instrumente ale nostalgiei
Gradini

anul III / ACP 2012-13 / facultatea de arhitectura / UAUIM

 Canaletto, Capriccio, 1753

anul III / ACP 2012-13 / facultatea de arhitectura / UAUIM

 Ofera ideea orasului de colaj, ca tehnica si ca stare de
spirit, nu lipsita de o anume ironie fata de omogenizarea
modernista si ca alternativa la schemele urbane utopice.
Aceasta metoda bazata pe fragmente este o solutie la
problema noului, fara sa sacrifice posibilitatea unui pluralism
democratic, care isi poate astfel gasi o expresie legitima.

Contextualismul ofera o cale de mijloc

intre doua pozitii extreme:
(1) MEMORIE si inghetarea nerealista in
trecut, fara dezvoltare viitoare,
si
(2) ANTICIPATIE si renovarea urbana
care duce inevitabil la distrugerea tesutului
traditional

anul III / ACP 2012-13 / facultatea de arhitectura / UAUIM

obiect-oras teorie si proiect dupa modernism

o notabila schimbare de atitudine:

Sta la baza diverselor teorii, proiecte manifest, abordari noi, metode de lucru, aplicatii practice.
Dintre acestea vom discuta doar citeva (in completare, a se citi din notele de curs):
Unele abordeaza relatia arhitectura noua - oras traditional:
o1. iesirea din rigorile limbajului modernist (a se revedea prezentarea de la IAC)
o2. Collage City (se studiaza la seminarii)
o3. abordarea tipomorfologica italiana (ex. Venezia)
o4. strategii mai largi pentru oras in sensul refolosirii/reabilitarii/pastrarii coerentei nou-vechi
Altele privesc prospectiv rolul arhitecturii in relatie cu spatiul public, in contextul mult mai
larg al noilor fenomene urbane declansate de schimbarile in curs ale logicii si ale modului
de functionare al societatii postindustriale (informationale):
o4. Archipelago City, Grossform, Bigness
o5. Llot ouvert
o6. Fenomene noi de urbanizare: sprawling city, shrinking city
o7. Proiectul urban
o8. Arhitectura peisajului.
anul III / ACP 2011-12/ facultatea de arhitectura / UAUIM prof. ana maria ZAHARIADE / lect celia GHYKA
anul III / ACP 2011-12/ facultatea de arhitectura / UAUIM prof. ana maria ZAHARIADE / lect celia GHYKA