Leoaic tnr, iubirea, de Nichita Stnescu

-poezie neomodernist-

I. Contextualizare

Neomodernismul este o micare literar care se manifest n literatura romn ncepnd

cu anul 1960, avndu-i ca reprezentani, printre alii, pe Nichita Stnescu, Ana Blandiana,
Nicolae Labi, Marin Sorescu. Aceast orientare se nate din dorina de revenire la esena
lirismului i a literaturii n general dup perioada obsedantului deceniu 5 n care literatura a
fost ideologizat politic. Astfel, neomodernismul a nsemnat redescoperirea sensibilitii, a
subiectivitii i a libertii creatoare.

Nichita Stnescu este unul dintre poeii perioadei neomoderniste i aparine celor care
refac legturile cu poezia modernist, astfel nct, n versurile sale, cititorul redescoper lirismul
pur, metaforizarea, noutatea expresiei poetice i ambiguizarea limbajului poetic, mijloace prin
care neomodernismul i promoveaz originalitatea. n ceea ce-l privete pe Nichita Stnescu,
acesta reuete s surprind cititorul prin noutatea absolut a limbajului su, caracterizat printr-o
maxim libertate de micare ntre concret i abstract, astfel nct descoperim n versurile acestui
poet un proces bivalent: concretizarea abstractului (ora devine o amfor lng care stau doi
ndrgostii) i dematerializarea concretului (fluviul devine o culoare).

Criticul literar Ion Pop descrie astfel procesul poetic prezentat anterior: realitatea
realului e asimilat irealitii cuvntului.

Ca i n cazul altor poei (Mihai Eminescu, Lucian Blaga, Ion Barbu .a.), lirica lui
Nichita Stnescu poate fi descris prin succesiunea unor etape care pun n eviden evoluia
viziunii artistice si a mijloacelor de expresie. Astfel, prima etap, denumit sugestiv lirica
sentimentelor este reprezentat de volumele Sensul iubirii (1960) si O viziune a
sentimentelor(1964). Aceste dou volume au ca tem central iubirea si ilustreaz o poetic a
visrii, a exuberanei i a ascensiunii. Poezia Leoaic tnr, iubirea face parte din al doilea
volum al poetului, fiind reprezentativ att pentru neomodernism, ct i pentru prima perioad de
creaie stnescian.

II. Tema

Tema o reprezint iubirea, aa cum anun i titlul poeziei. La Nichita Stnescu, iubirea
este o stare de graie care determin noi raporturi ale fiinei ndrgostite cu sine nsi i cu
universul din jurul su.

III. Titlul

Titlul se construiete n spirit neomodernist printr-o metafor a iubirii. Sensurile acesteia

se obtin printr-un transfer semantic din planul zoomorf (leoaic tnr) in planul uman (iubirea).
Se obtin astfel prin sugestie atribute ale iubirii precum: vitalitate, for, frumusee, dar i
slbticie.

IV. Particulariti structurale i idei poetice

La nivel formal, textul se caracterizeaz prin eliberarea de rigorile prozodice ntruct

cele trei strofe au un numr inegal de versuri, msura este variabil, la fel ca ritmul i rima.
Utilizarea ingambamentului ca procedeu modern de structurare a versurilor creeaz impresia
unui continuum de idei si sentimente, astfel nct emoia eului liric pare cu att mai intens. Cele
trei strofe care alctuiesc poezia iustreaz evoluia sentimentului de iubire redat n manier
stnescian prin concretizarea dimensiunii abstracte a sentimentului, prin imagini originale i
asocieri de cuvinte neateptate.

n prima strof, iubirea ia forma agresiv a unei leoaice, anunndu-se inc de la primul
vers o viziune absolut original asupra iubirii: leoaic tnr iubirea / mi-a srit n fa. Verbul
la perfect compus sugereaz caracterul spontan, dar i irevocabil al ntlnirii cu iubirea.
Sentimentul capt astfel o for nebnuit, iar sufletul fiinei pare s se afle mereu n pericolul
de a se ndrgosti, fr a se putea opune invaziei sentimentului: M pndise-n ncordare / mai
demult / Coltii albi mi i-a nfipt in fa / m-a mucat, leoaica, azi de fa. n manier
neomodernist, poetul asociaz structuri care s sugereze, pe de o parte, frumuseea si puritatea
iubirii, iar pe de alt parte, agresivitatea acesteia (colii albi, m-a mucat). Iubirea ca abstraciune
este concretizat deci n imagiea simbolic a unei feline agresive care provoac rni ce nu pot fi
ascunse (m-a mucat...de fa).

A doua strof surprinde o dubl transfigurare: a fiinei invadate de sentimentul de iubire

i a lumii receptate acum prin prisma unei noi identiti a celui ndrgostit. Acesta devine un fel
de centru al lumii, idee redat prin simbolul cercului care poate s sugereze att intuiia unei lumi
perfecte i armonioase, ct i refacerea cuplului originar prin iubire: i deodat-n jurul meu,
natura / se fcu un cerc de-a dura / cnd mai larg, cnd mai aproape /ca o strngere de ape.
Lumea pare s se recreeze intr-o simbolic reluare a genezei primordiale, idee sugerat de
imaginea micrii materiei si de motivul apei sugestiv pentru valoarea acesteia de element
primordial. Eul ndrgostit percepe toat aceast micare a lumii, ntruct starea de ndrgostit l-a
transformat ntr-o fiin hipersensibil, cu toate simurile treze: i privirea-n sus tni / curcubeu
tiat n dou / i auzul o-ntlni / tocmai lng ciocrlii. Privirea si auzul devin deci mijloace
complementare de cunoatere a lumii, de raportare a fiinei ndrgostite la tot ceea ce este n jurul
su. Sensul ascendent al privirii sugereaz tendina de spiritualizare, de nlare a iubirii ntr-o
lume superioar celei telurice.

Ultima strof continu succesiunea transformrilor cu metamorfozarea propriei

persoane, perceput senzorial: Mi-am dus mna la sprncean / la tmpl i la brbie / dar
mna nu le mai tie. Eul nu mai are percepia clar nici a realitii, nici a propriei fiine, idee
sugerat de forma negativ a verbului nu stie care nchide seria enumerativ sprncean,
tmpl i brbie. Receptarea lumii se face acum afectiv, printr-o prelungire la infinit a
sentimentului, redefinit n finalul poeziei prin metafora leoaic armie. Asociat cu o alt
metafor, deert n strlucire, aceasta sugereaz, la fel ca la nceputul textului, dou
caracteristici ale iubirii: att frumuseea sa strlucitoare, ct i efectul distructiv pe care l are
aceasta. Versurile finale construite pe baza repetiiei transmit ideea c iubirea scoate fiina din
timpul cronologic i o proiecteaz ntr-unul circular, mitic, sugestie a continuitii si a
permanenei acestui sentiment: i aluneca-n netire /pe-un deert in strlucire / peste care
trece-alene / o leoaic armie / cu micrile viclene, / nc-o vreme / i-nc-o vreme.

V. Particulariti ale limbajului poetic

Limbajul poetic se caracterizeaz, ca n orice text neomodernist, prin ambiguitate,

trstur amplificat la Nichita Stnescu nu doar de metaforizare, ci i de jocul subtil dintre
abstract (iubirea) i concret (leoaica, colii, sprncean, tmpl, brbie, mn). n centrul
fiecrei strofe se afl o metafor reprezentativ pentru sensurile acesteia, pe care le genereaz.
(leoaica tnr, cercul, leoaica armie). Metaforele nsei pot fi interpretate bivalent, fapt ce
sporete, dar si ambiguizeaz sensurile textului. Acestea se asociaz cu forme pronominale si
verbale de persoana nti, sugestive pentru caracterul liric si subiectiv al discursului poetic. Prin
toate acestea, iubirea devine o component intim a fiintei umane, care determin stri intense.

VI. Concluzii

Poezia lui Nichita Stnescu propune o viziune nou asupra iubirii si un mod de receptare
profund subiectiv a acestui sentiment. Noutatea poeziei lui Stnescu rezult din mijloacele
neomoderniste pe care le utilizeaz si care in, n esen, de puterea de sugestie a limbajului,
bazat pe asocieri inedite si pe transferuri semantice spectaculoase.