6 .

A S I G U R A R I O B L I G AT O R I I

6.1. Asigurarea obligatorie de raspundere civila pentru pagube produse prin

accidente de autovehicule

6.1.1. Notiune. Domeniu de aplicare

Potrivit Legii 136/1995, este obligatorie asigurarea de raspundere civila pentru
pagube produse prin accidente de autovehicule supuse inmatricultarii in Romania sau
care se folosesc pe teritoriul Romaniei fiind inmatriculate in strainatate.
Asigurarea este obligatorie si pentru societatile de asigurari, autorizate in acest
sens , care nu pot refuza cererea detinatorului de autovehicule de a incheia contractul.
Au obligatia de a incheia contractul persoanele fizice sau juridice care detin
autovehicule supuse inmatricularii in Romania. Persoanele care intra pe teritoriul tarii cu
autovehicule inmatriculate in strainatate nu au obligatia de incheia contracte de asigurare
daca:
- poseda documente internationale de asigurare valabile pe teritoriul Romaniei (cartea
verde sau albastra) sau,
- numarul de inmatriculare atesta existenta asigurarii conform conventiei bilaterale
incheiata intre Birourile asiguratorilor din Romania si tara de origine.
Persoanele care nu indeplinesc una dintre conditii sau carora le expira asigurarea
pe teritoriul Romaniei sunt obligate sa incheie contracte de asigurare chiar la punctul de
trecere a frontierei pe o perioada de timp scursa intre data intrarii si cea a iesirii.
6.1.2.Reguli aplicabile
Cazul asigurat consta in accidentul cauzator de prejudicii tertelor persoane.
Raspunderea civila delictuala acoperita prin aceasta asigurare poate fi: pentru fapta
proprie culpabila, pentru fapta altuia sau a lucrului.
In baza asigurarii, asiguratorul acorda despagubiri pentru pagubele cauzate,
inclusiv eventualele cheltuieli de judecata.
Limitele indemnizatiei sunt cele stabilite prin hotarare de guvern si pornesc de la
fransiza ca limita minima si merg pana la limita maxima care poate incude, in caz de
deces sau vatamare corporala, chiar despagubiri pentru prejudicii fara caracter
patrimonial (daune morale).
Cat priveste limitele, pentru avarierea ori distrugerea bunurilor in unul si acelasi
accident, asiguratorul acorda despagubiri pentru pagube de peste 600.000 lei si pana la
200.000.000 lei inclusiv (art. 10 lit.a din HG nr. 1054/1999). Limita minima de 600.000
lei reprezinta o "fransiza" nedeductibila care nu se plateste daca paguba (inclusiv
cheltuielile facute in procesul civil) este mai mica, dar care nu se scade daca este mai
mare si se explica prin necesitatea descongestionarii asiguratorului de daune marunte.
Daca paguba produsa bunurilor in unul si acelasi accident depaseste suma de 200 mil. lei
(in care se includ si cheltuielile facute in procesul civil), asiguratorul plateste
despagubiri numai in limita acestei sume, indiferent de numarul persoanelor pagubite si
responsabile, in caz de pluralitate de persoane pagubite indemnizatia de asigurare
2

(despagubirile) impartindu-se proportional cu prejudiciul suferit de fiecare (art. 19 alin.

1 din Norme).
Iar in caz de vatamare corporala sau deces, in unul si acelasi accident, asiguratorul
acorda despagubiri pentru pagubele suferite, inclusiv prejudicii fara caracter patrimonial
(daune morale), pana la 60 milioane lei pentru fieeare persoana, dar nu mai mult de 300
milioane lei, indiferent de numarul persoanelor accidentate. In cazul in care, datorita
numarului mare de persoane accidentate si pagube suferite, s-ar depasi limita maxima,
despagubirile se platesc de asigurator in limita acestei sume, proportional cu prejudiciul
suferit de fiecare persoana pagubita (deci nu in raport de numarul persoanelor
accidentate), fara insa a se depasi limita stabilita pentru fiecare persoana vatamata.

Legea permite stabilirea despagubirilor pe baza tranzactiei tripartite asigurator,

asigurat, tert pagubit. In caz de neintelegere, litigiul va fi solutionat prin hotarare
judecatoareasca, conform art.54, alin.1 al Legii nr. 136/1995. Tranzactia consfiintita prin
hotarare, dar la care nu a luat parte asiguratorul nu ii este opozabila acestuia.
Persoana pagubita poate actiona in instanta: asiguratul care e si persoana
responsabila delictual sau asiguratorul. In primul caz, legea prevede insa si
obligativitatea citarii asiguratorului (art.54, alin.4). In ambele cazuri, hotararea
judecatoreasca il poate obliga numai in limitele legii (minima si maxima).
Indiferent de cum au fost stabilite pagubele, ele vor fi platite direct tertului
prejudiciat, fara a intra in patrimoniul asiguratului. Creditorii acestuia neputand sa le
urmareasca.
6.1.3. Actiunea in regres
Asiguratorul are dreptul in toate cazurile si in conditiile legii la recuperarea
despagubirilor platite tertei persoane pagubita prin fapta asiguratului, prin actiune in
regres. Aceasta, poate fi exercitata, potrivit art.58, in urmatoarele cazuri:
a) accidentul a fost produs cu intentie;
b) accidentul a fost produs in timpul comiterii unor fapte incriminante de dispozitiile
legale privind circulatia pe drumurile publice ca infractiuni savarsite cu intentie, chiar
daca aceste fapte nu s-au produs pe astfel de drumuri sau in timpul comiterii altor
infractiuni savarsite cu intentie.
c) accidentul a fost produs in timp ce autorul infractiunii savarsite cu intentie incerca sa
se sustraga de la urmarire;
d) persoana raspunzatoare de producerea pagubei a condus autovehicolul fara
consimtamantul asiguratului.
In toate cazurile, daca pe langa asigurat mai este raspunzator pentru producerea
pagubei si o alta persoana neasigurata, asiguratorul se poate indrepta prin actiune in
regres in temeiul dreptului comun 998, 999, 1000.
Conform art.3, alin2, Decr. 167/1958, in raporturile ce izvorasc din asigurare,
termenul de prescriptie este de 2 ani, in afara acelor raporturi ce izvorasc din asigurarile
de persoane in care obligatiile devin exigibile prin ajungerea la termen sau prin
amortizor.
 3

6.2. Asigurarea de raspundere profesionala

6.2.1. Notiune
In anii 1930-1960 au aparut primele cazuri in are instantele engleze au admis ca
neglijenta unor anumite categorii de prestatori de servicii (experti financiari, evaluatori,
medici, avocati) poate crea prejudicii.
Contractul de asigurare de raspundere profesionala este contractul prin care,
asiguratorul se obliga, in schimbul platii primei, sa indemnizeze cealalta parte
(asiguratul) pentru dauna suferita in urma unei cereri de despagubire formulata in
legatura cu un serviciu prestat de asigurat in perioada de valabiltate a contractului de
asigurare.
Obiectul contractului de asigurare de raspundere profesionala il constituie
asumarea de catre asigurator a riscului indemnizarii asiguratului pentru dauna pe care ar
suporta-o acesta in urma constatarii veridicitatii cererii de despagubire.
Conditia esentiala pentru acordarea indemnizatiei este existenta cererii de
despagubire formulata de beneficiarul serviciului prestat de asigurat, neavand relevanta
daca exista un litigiu cu acest obiect.
Riscurile asigurate sunt pierderile materiale suferite de asigurat ca urmare a
neglijentei sale si a cererii de despagubire. Neglijenta profesionala presupune o omisiune
grava in exercitarea profesiei sau chiar erori de apreciere a unei situatii de fapt.
Riscurile excluse sunt in principal plangerea calomnioasa la adresa asiguratului si
pretentiile de despagubire provocate sau agravate intentionat de asigurat.
Suma asigurata se stabileste pentru toata perioada de derulare a contractului si nu
pe fiecare cerere de despagubire. Astfel, asiguratorul nu va fi obilgat sa acopere
prejudicii decat in limita sumei asigurate (oricat de multe ar fi cererile de despagubire).
6.2.2. Obligatiile partilor
Pe langa obligatiile rezultate in mod clasic din contractul de asigurare,
asiguratului ii mai revin inca doua obligatii: sa anunte asiguratul de cererea de de
despagubire si sa se apere in proces atunci cand nu e vinovat. Corespunzator,
aiguratorului ii revine obligatia, daca apreciaza cererea neintemeiata, de a sprijini
asiguratul in apararea nevinovatiei.
6.2.3. Asigurarea de raspundere civila profesionala a expertilor contabili si
contabililor autorizati
Expertii contabili si contabilii autorizati sunt obligati sa garanteze calitatea
serviciilor prestate printr-o polita de asigurare de raspundere profesionala (art.12 O.G.
nr. 65/1994).
Contabilii si evaluatorii pot sa acopere prin aceasta urmatoarele situatii de culpa:
evidenta contabila neglijenta, evaluari contabile gresite, bilanturi contabile eronate.
Asiguratorul poate plati imediat sau in urma unei hotarari judecatoresti prin care
contabilul este obligat sa acopere prejudiciul. Este exclusa despagubirea atunci cand
4

expertul contabil a actionat intentionat, in vederea evitarii platii impozitelor

(contabilitate dubla, neinregistrarea intrarilor,etc...).
6.2.4. Asigurarea de raspundere civila profesionala a notarilor
Potrivit Legii nr.36 /1995 notarii publici trebuie sa se asigure pentru raspundere
profesionala la o societate de asigurare constituita in acest scop. Riscurile acoperite sunt
aceleasi: prejudicii cauzate de erori in exercitarea profesiei, exceptie facand si in acest
caz situatia juridica creata intentionat.
6.2.5. Asigurarea de raspundere civila profesionala a avocatilor
Potrivit art. 106 din Statutului profesiei de avocat ( publicat in M.Of. nr. 284 din
31 mai 2001), avocatul este obligat sa se asigure pentru raspundere profesionala dupa
cum urmeaza : avocatul stagiar, pentru un risc asigurat in valoare de minim 3000 de euro
anual, iar avocatul definitiv pentru un risc asigurat in valoare de minim 6000 de euro
anual. Asigurarea va fi obligatoriu reinnoita anual, polita depunandu-se la secretariatul
baroului pana la data de 28 decembrie a fiecarui an. Neindeplinirea acestor obligatii
atrage neinscrierea in tabloul annual al avocatilor.
6.2.6. Asigurarea de raspundere civila profesionala a a personalului medical
Prin aceasta asigurare sunt acoperite prejudiciile materiale si morale cauzate
pacientilor din culpa medicului. Existenta acesteia se constata de Colegiul medicilor.
In caz de reclamatie pot apare urmatoarele situatii:
- daca dauna nu e contestata si medicul recunoaste culpa, asiguratorul plateste suma
direct tertului ;
- prin negociere se stabileste si se plateste indemnizatia ;
- litigiul este solutionat de instanta iar hotararea este baza de indemnizare pentru
asigurator.
6.2.7. Asigurarea de raspundere civila profesionala a a arhitectilor si inginerilor
constructori
Potrivit Ordinului Minister al Lucrarilor Publice si Amenajarii Teritoriului nr.
34/1998 , antreprenorul, inginerul constructor se asigura pentru orice dauna sau pierdere
intervenita asupra unor bunuri sau persoane.
Suma asigurata este aceea pe care asiguratul o declara si poate fi valoarea maxima
la care el se asteapta ca ar putea fi obligat pentru un prejudiciu creat din culpa lui.
 7 . RE A S I G U R A R E A

7.1. Notiune

Contractul de reasigurare este contractul prin care una din parti, reasiguratorul
preia o parte de risc de la reasigurat in schimbul primei de reasigurare, urmand sa-i
plateasca acestuia din urma partea din despagubirea cuvenita in cazul producerii riscului,
potrivit conditiilor contractuale.
Conform Legii 136/1995, operatiunile de reasigurare completeaza activitatea de
asigurare prin cedarea si primirea unor riscuri pe piata interna si internationala de
asigurari. Contractul de reasigurare e conditionat deci de existenta unuia de asigurare,
cele doua suprapunandu-se ca perioada de timp.
Reasiguratorul este raspunzator pentru partea sa de risc numai in fata societatii
cedente nu si in fata asiguratului. Partea din risc care ramane n sarcina asiguratorului
dupa deducerea reasigurarii se numeste, potrivit Legii nr. 32/2000, retinere proprie.
Potrivit principiului relativitatii efectelor contractului intre asigurat si reasigurator
nu exista nici un raport obligational, astfel ca asiguratul se va indrepta, in caz de litigiu,
numai impotriva asiguratorului.
Conditiile de fond ale contractului de reasigurare sunt in principiu aceleasi cu cele
ale contractului de asigurare, avand aplicare dispozitiile privind capacitatea,
consimtamantul, obiectul si forma.
Spre deosebire de contractul de asigurare care imbraca de regula forma unei
polite, reasigurarea se prezinta chiar sub forma unui contract. De altfel, art.6 al Legii
136/1995, prevede ca raporturile dintre reasigurat si reasigurator, drepturile si obligatiile
acestora se stabilesc prin contract.

7.2.Legea aplicabila

Cedarea in reasigurarea pe piata internationala este permisa numai in masura in

care riscurile care fac obiectul reasigurarii nu pot fi plasate pe piata interna. In aceste
conditii poate apare elementul de extraneitate si odata cu el si cel al conflictului de legi.
Partile pot decide prin contractul de asigurare - reasigurare legea aplicabila in caz
de litigiu. In cazul in care nu fac acest lucru, Legea 105/1992 cu privire la reglementarea
raporturilor de drept international privat prevede in art. 103 ca in contractele de
asigurare (si implicit de reasigurare) se aplica legea sediului asiguratorului. Aceeasi lege
se va aplica si in caz de cesiune sau gajare a politiei.
 8 . A S P E C T E P R OC E S UA L E I N M AT E R I A A S I G U R A R I LO R

8.1. Competenta

In functie de felul asigurarii competenta solutionarii litigiilor nascute revine

astfel:
A) actiunea in pretentii a asiguratului impotriva societatii de asigurari, ca urmare
a refuzului de plata a indemnizatiei, indiferent de felul asigurarii, revine datorita
caracterului comercial al litigiului:
- in prima instanta, judecatoriilor pentru procesele si cererile in materie comerciala al
caror obiect are o valoare de pana la 1 miliard lei vechi (100 000 lei);
- in prima instanta , tribunalelor judetene, pentru procesele si cererile in materie
comerciala al caror obiect are o valoare de peste 1 miliard lei(100 000 lei); (art.1 si 2 C.
Pr.civ).
B) In cazul asigurarii pentru raspundere civila delictuala pot fi intalnite doua
situatii:
a) cand tertul pagubit s-a constituit parte civila in procesul penal, competenta va fi
instanta penala sesizata (de regula judecatoria in prima instanta, avand in vedere ca toate
infractiunile ce pot apare ca urmare a unui accident auto sunt de competenta acesteia)
b) cand tertul alege potrivit art. 42 alin 1 al Legii 136/1995 sa cheme in judecata
doar persoana responsabila de producerea pagubei in functie de valoarea obiectului
competente sunt judecatoria in prima instanta, cand valoarea este de pana in 2 miliarde
si Tribunalul, ca prima instanta, cand valoarea este mai mare;
c)cand tertul alege, potrivit art. 57 alin. 1 al Legii nr. 136/1995, sa cheme in
judecata direct asiguratorul, cu citarea obligatorie a asiguratului, datorita caracterului
civil al litigiului, competenta este aceeasi cu cea imediat mai sus aratata,
judecatoria,respectiv,tribunalul.

8.2. Litigii posibile

8.2.1. Litigii in asigurarile de bunuri

a) Asiguratorul poate refuza sa plateasca indemnizatia in principal atunci cand
riscul a fost produs cu intentie de asigurat, beneficiar, un membru al conducerii
persoanei juridice asigurate, peroanele fizice care locuiesc si gospodaresc impreuna cu
asiguratul ori beneficiarul precum si de prepusii asiguratului, conf. art. 20 al Legii nr.
136/1995.
Un alt motiv tine de cuantumul despagubirilor avand in vedere prevederile art. 27
care se refera la imposibilitatea acordarii unor despagubiri mai mari decat valoarea
bunului, cuantumul pagubei si suma asigurata.
In astfel de cazuri asiguratul are posibilitatea unei actiuni in pretentii ex contractu.
 7

El va face dovada contractului de asigurare cu documentul de asigurare, precum si

dovada platii primelor cu ordinul de plata, chitanta sau alt inscris
O proba importanta este de regula expertiza judiciara. Astfel, atunci cand instanta
considera necesar poate numi la cererea partilor sau din oficiu unul sau trei experti,
desemna experti asistenti care sa supravegheze modul de efectuare a expertizei, fara a
putea pronuta insa un punct de vedere oficial.
b. Asiguratorul poate cere rezilierea contractului pentru nerespectarea obligatiilor
ce revin asiguratului: intretinerea bunului respectand normele de protectie, anuntarea
modificarilor survenite in privinta starii de fapt, plata primei.

8.2.2. Litigii in asigurarile de viata

In asigurarile de viata regulile sunt aceleasi fiind vorba in caz de litigiu de un
raport juridic nascut din contract.
Problema cumulului sumei asigurate cu alte sume este reglementata de art. 38 al
Legii nr. 136/1995. Astfel, asiguratul sau beneficiarul unei astfel de asigurari va primi
suma asigurata independenta de plata altor sume precum cele cuvenite din asigurarile
sociale, din repararea prejudiciului de cei raspunzatori, din asigurarea obligatorie pentru
accidente auto.

8.2.3. Litigii in asigurarea de raspundere civila delictuala pentru pagube produse prin
accidente de autovehiule
Legea nr. 136/1995, stabileste ca prin contractul de asigurare, asiguratorul se
obliga sa despagubeasca tertul pentru paguba de care este raspunzator asiguratul, in
temeiul legii si in limtele stabilite de aceasta.
In practica judecatoreasca au aparut probleme de interpretare in privinta calificarii
raportului juridic dintre asigurator si terti si in privinta determinarii cuantumului
despagubirii in functie de prejudiciul moral sau material suferit.

A. Calificarea raportului juridic asigurator-tert

Prin aceasta calificare se determina implicit si pozitia procesuala a asiguratorului
in litigiul dintre asigurat si tertul pagubit.
In majoritatea cazurilor instantele au considerat ca ne aflam in fata solidaritatii
intre asigurat (autorul culpabil al accidentului) si asigurator. In procesele penale, s-a
retinut calitatea asiguratorului de parte responsabila civilmente in baza contractului de
asigurare, fiind citat alaturi de inculpat.
Astfel, de regula inculpatul a fost obligat in solidar cu societatea de asigurari la
plata :
- unei despagubiri, reprezentand diferenta intre retributia pe care ar fi primit-o pe
perioada concediului medical si indemnizatia de boala primita,
- a unei sume reprezentand daune materiale;
- cheltuielilor de spitalizare (ex: sentinta penala nr.5204/1999 a Judecatoriei Craiova).
8

}i alte solutii judecatoresti au statuat calificarea raportului dintre asigurat si

asigurator ca unul de solidaritate, considerandu-se ca pentru aceasta este suficienta
existenta contractului de asigurare.
Intr-o opinie mai apropiata de spiritul legii se apreciaza ca raspunderea
asiguratorului este una subsidiara fata de cea a asiguratului. Argumentele sunt:
a) art. 42 alin. 1 al Legii nr. 136/1995 prevede ca drepturile persoanei pagubite se
vor exercita impotriva celor raspunzatori de producerea pagubei;
b) asiguratorul poate fi chemat in judecata de persoanele pagubite in limita
contractului -alin. 2 al art. 42
c) daca vointa legiuitorului ar fi fost solidaritatea ar fi precizat acest lucru avand in
veder ca solidaritatea nu se prezuma asa cum prevede art. 1041;
d) daca asiguratul are mai multe asigurari valabile art. 52 al legii nr. 136/95 prevede
ca despagubirile se suporta in parti egale de toti asiguratorii.
In concluzie, asiguratorul nu are pozitia unui debitor solidar cu asiguratul, in
raport cu tertul pagubit, ci pozitia unui garant personal cu un regim juridic asemanator
fideiusorului.
In sustinerea acestei comparatii vin urmatoarele asemanari:
a. creditorul creantei intemeiata pe art 998 si 999 C.civ. poate urmari in principal pe
asigurat si doar in subsidiar pe asigurator.
b. asiguratorul poate opune exceptii precum limita maxima a prejudiciului acoperit si
pluralitatea de asiguratori similar beneficiilor de discutiune si diviziune de care
beneficiaza fideiusorul;
c. in cazul in care asiguratorul a despagubit tertul pagubit se poate interpreta ca fata de
debitorul principal s-a realizat o compensatie prin palta anterioara a primelor, lucru
similar cu dreptul de regres al fideiusorului.
B. Valoarea despagubirii acordate
Asiguratorul se obliga prin contract sa acopere intreg prejudiciul moral sau
material dovedit, tinandu-se cont de limitele minima si maxima stabilite prin hotarare de
guvern. Atunci cand daunele depasesc suma maxima, calitatea de vinovat de producerea
acestora il fac pe asigurat sa acopere singur diferenta. Aceeasi este si situatia in care
dauna nu depaseste fransiza.
C. Situatii litigioase
a. Tertul prejudiciat nu este despagubit nici de asiguratul culpabil, nici de
asigurator.
El are doua posibilitati fie sa cheme asiguratul potrivit art. 42 alin. 1 caz in care
citarea asiguratorului este obligatorie potrivit art.54 alin. 4 al Legii nr. 136/1995, fie sa
cheme direct asiguratorul in baza art. 42 alin. 2 al aceleiasi legi. In acest din urma caz
instanta va obliga asiguratorul la acoperirea prejudiciului in limitele aratate. Asiguratorul
va avea la indemana actiunea in regres in cele 4 cazuri prevazute de art. 58 al legii
(analizate anterior).
 9

Totodat asiguratorul va putea opune in aparare cazurile prevazute de art 20

prezentate mai sus si se va putea subriga in drepturile asiguratului impotriva celor
vinovati (art.22).
b. Asiguratul acopera singur prejudiciul
In acest caz el va avea la indemana impotriva asiguratorului o actiune ex contractu
cu sanse de succes daca nu se afla intr-unul din cazurile de regres prevazute de art 58 al
Legii nr. 136/1995.

9.3. Taxa de timbru

In materia asigurarilor pretentiile asiguratilor sau tertilor pagubiti pot fi

recunoscute, asa cum s-a aratat anterior, ca urmare a unui litigiu comercial sau ca urmare
a unui proces penal.
In primul caz, persoana care promoveaza actiunea de natura comerciala are
obligatia sa plateasca o taxa de timbru proportionala cu valoarea pretentiilor asa cum
prevede Legea nr. 146/1997 privind taxele de timbru.
Daca insa prejudiciul a fost cauzat ca urmare a savarsirii unei infractiuni
(vatamare corporal, ucidere din cula), persoana prejudiciata se poate constitui parte
civila in procesul penal fara a mai avea obligatia de plata a taxei de timbru.

10. Impactul aderrii Romniei la Uniunea European asupra

societilor de asigurare

1. Precizri prealabile. Reglementare

Actul normativ care reglementeaz societile de asigurare i supravegherea asigurrilor

este Legea 32/2000, modificat i completat prin OUG 116/2000,OG 7/2001, OUG
51/2001, Legea 414/2002, Legea 76/2003 i Legea 403/2004. Aceasta din urm
reprezint rezultatul armonizrii legislaiei romne cu legislaia Uniunii Europene n
domeniul asigurrilor.
Legea 403/2004 prevede dispoziii care implic statutul de stat membru al Romniei la
Uniunea European, dispoziii care vor deveni aplicabile ncepnd cu data aderrii
Romniei la Uniunea European.
Directivele avute n vedere de Legea 403/2004 sunt:
- Prima Directiv a Consiliului 73/239/CEE din 24 iulie 1973 privete coordonarea
legilor, reglementrilor i prevederilor administrative privind inierea i desfurarea
activitii de asigurare direct, alta dect cea de via,
- Directiva 2001/17/C a Parlamentului European i a Consiliului din 19 martie 2001
privind reorganizarea i falimentul societilor de asigurari,
10

- Directiva 2002/83/C a Parlamentului European i a Consiliului din 5 noiembrie 2002

privind asigurarea de via,
- Directiva 2002/87/C a Parlamentului European i a Consiliului din 16 decembrie 2002
privind supravegherea suplimentar a instituiilor de credit, a societilor de asigurare i
a firmelor de investiii ntr-un conglomerat financiar,
- Directiva 2002/92/C a Parlamentului European i a Consiliului din 9 decembrie 2002
cu privire la intermedierea n asigurri
- Directiva 92/49/CEE din 18 iunie 1992 de coordonare a dispoziiilor legale, de
reglementare i administrative privind asigurarea direct, alta dect asigurarea de via
- Directiva 98/78/C din 27 octombrie 1998 privind supravegherea suplimentar a
societilor de asigurare care fac parte dintr-un grup de asigurare
- Directiva 83/349/CEE din 13 iunie 1983 privind conturile consolidate
- Directiva 2000/26/C din 16 mai 2000 privind armonizarea ledislaiilor statelor membre
privind asigurarea de rspundere civil pentru daunele decurgnd din circulaia
autovehiculelor
- Directiva 2004/39/C a Parlamentului European i a Consilului, din 21 aprilie 2004,
pieele instrumentelor financiare care modific urmtoarele directive 85/611/CEE,
93/6/CEE i 2000/12/C i care abrog Directiva 93/22/CEE.
Urmare a acestor directive, Legea 403/2004 reglementeaz n mod detaliat
organizarea i funcionarea societilor comerciale de asigurare , de asigurarare-
reasigurare i de reasigurare, a societilor mutuale, denumite n continuare asigurtori,
respectiv reasigurtori, precum i a intermediarilor n asigurri, organizarea i
funcionarea Comisiei de Supraveghere a asigurrilor, supravegherea asigurtorilor i
reasigurtorilor care desfoar activitatea n sau din Romnia, supravegherea activitii
intermediarilor n asigurri i reasigurri, precum i a altor activiti n legtur cu
acestea.
innd cont de structura legii, vom ncerca s prezentm sintetic cteva aspecte
noi din Legea 403/2004, n lumina directivelor enumerate transpuse n acest fel n
dreptul nostru n perspectiva aderrii Romniei la Uniunea European.

2. Dispoziii comune
La noiunile definite de legea-cadru n domeniul asigurrilor - Legea 32/2000 :
activitatea de asigurare, asigurat, asigurtor, catastrof, acionari semnificativi,
coasigurare, prime etc., Legea 403/2004 adaug alte definiii sau modific pe cele
existente.
Astfel, termenii de agent de asigurare i broker de asigurare nu numai c sunt
definii ntr-un alt mod, ci sunt inclui n alt seciune ale legii intermediari.
De asemenea, s-au modificat noiunile de:
asigurtor, n lumina calitaii viitoare a Romniei de stat membru al UE. i anume,
asigurtor este persoana juridic romn sau filiala autorizat, n condiiile prezentei
legi, s exercite activiti de asigurare, precum i sucursala unei societi de asigurare
 11

sau a unei societi mutuale, dintr-un stat membru, care a primit o autorizaie de la
autoritatea competent a statului membru de origine;
acionar semnificativ orice persoan care, nemijlocit i singur ori prin intermediul sau
n legtur cu alte persoane fizice ori juridice exercit drepturi ce drcurg din deinerea
unor aciuni care, cumulate, reprezint cel puin 10% din capitalul social al unui
asigurtor/reasigurtor ori i confer acesteia cel puin 10% din totalul drepturilor de vot
n Adunarea General a Acionarilor sau care dau posibilitatea s exercite o influen
semnificativ asupra conducerii unui asigurtor, reasigurtor, broker de asigurare i/sau
de reasigurare n care are poziia semnificativ.
Se adaug noiunile de:
state membre, i anume statele membre ale UE i celelalte state aparinnd Spaiului
Economic European:
stat ter, adic stat care nu este stat membru al UE sau al Spaiului Economic European;
unitate de cont, adic euro, aa cum este definit n art.4 din Statutul Bncii Europene de
Investiii. Pentru echivalentul n lei se va utiliza cursul ROL/EUR comunicat de Banca
Naional a Romniei pentru data de 31 decembrie a anului de raportare financiar.

3. Seciunea asigurtori debuteaz cu noiuni care scot n eviden spaiul european al

asigurrilor respectiv spaiul Uniunii Europene.
Spre exemplu, stat membru gazd este statul membru, altul dect statul de
origine, n care asigurtorul sau reasigurtorul i desfoar activitatea.
Stat membru de origine este statul membru n care este situat sediul social al
asigurtorului sau al reasigurtorului.
Asigurtor dintr-un stat ter este acel asigurtor al crui sediu real se afl n afara
UE, ale crui filiale deschise n cadrul UE funcioneaz pe beza unei autorizaii de la
autoritatea competent a statului membru gazd.
Prin sediu real se nelege centrul principal de conducere i de gestiune a activitii
statutare, chiar dac hotrrile organelor respective sunt adoptate potrivit dispoziiilor
transmise de acionari sau asocii din alte state.

4. Comisia de Supraveghere a Asigurrilor

Comisia de Supraveghere a Asigurrilor este autoritatea administrativ autonom de
specialitate, cu personalitate juridic i cu sediul n Bucureti. i poate deschide
reprezentane n orice alt localitate de pe teritoriul Romniei. S-a nfiinat n scopul
aprrii drepturilor asigurailor i al promovrii stabilitii activitii de asigurare n
Romnia.
Aceast autoritate trebuie s coopereaze cu Comosia European n vederea furnizrii
unui set de informaii necesare pentru ntocmirea unui raport de specialitate prevzut de
art. 40 din Directiva 92/49/EEC privind coordonarea dispoziiilor legale, de
reglementare i administrative privind asigurarea direct, alta dect asigurarea de via.
12

Potrivit art.25.4, autoritatea n domeniu coopereaz permanent cu Comisia European n

vederea mbuntirii supravegherii activitii de asigurare i informeaz Comisia
European asupra dificultilor aprute prin aplicarea Legii 403/2004, precum i asupra
oricror bariere care pot s apar n detrimentul activitii asigurtorilor, reasigurtorilor,
brokerilor de asigurare i/sau de reasigurare autorizai sau stabilii n Romnia, n
comparaie cu sucursalele aflate n afara teritoriului Romniei.
Un aspect al colaborrii dintre Comisia de Supraveghere a Asigurrilor i Comisia
European este faptul c mpreun analizeaz n timp util aceste dificulti, n vederea
unei soluionri corespunztoare.
Potrivit Legii 403/2004, crete rolul Comisiei de Supraveghere a Asigurrilor i se
iniiaz colaborarea i cooperarea acesteia cu Comisia Uniunii Europene.

5. Autorizarea asigurtorilor
Fr a intra n detallile acestei seciuni, precizm c un asigurtor, potrivit art.11, pct.2,
Cap.III din Legea 403/2004, un asigurtor nu poate fi nmatriculat n Registrul
Comerului fr autorizaia emis de Comisia de Supraveghere a Asigurrilor. Un aspect
al lrgirii spaiului eurpean al asigurrilor este i faptul c autorizaia acordat unui
asigurtor de ctre Comisia de Supraveghere a Asigurrilor este valabil pe ntregul
teritoriu al Comunitii Europene i al statelor aparinnd Spaiului Economic European,
n conformitate cu dreptul de stabilire i cu libertatea de a presta servicii.

6. Legea 403/2004 reglementeaz aspecte noi ale domeniului asigurrilor care sunt 0
consecin a perspectivei aderrii rii noastre la UE, aspecte concretizate n urmtoarele
capitole din lege:
- Dreptul de stabilire i libertatea de a presta servicii ale asigurtorilor. Astfel, prin
art.15, indice 1 se pevede c asigurtorii autorizai pot s desfoare activitate de
asigurare pe teritoriul oricrui stat membru prin intermediul unei sucursale, cu
notificarea prealabil a Comisiei de Supraveghere a Asigurrilor. Amintim rolul
Comisiei de Supraveghere a Asigurrilor de a controla i supraveghea financiar
asigurtorii i reasigurtorii romni care desfoar activiti de asigurare sau
reasigurare pe teritoriul Uniunii Europene, n baza dreptului de stabilire i a libertii de
a presta servicii. n acest scop, Comisia de Supraveghere a Asigurrilor va informa
autoritile competente ale statului membru gazd cu privire la intenia sa de control i
supraveghere. De asemenea, Comisia de Supraveghere a Asigurrilor are dreptul s
participe la controale, alturi de autoritile competente din statul membru de origine al
asigurtorului, ale asigurtorului strin care s-a stabilit i desfoar activiti de
asigurare, n baza dreptului de stabilire i a libertii de a presta servicii ( potivit art. 15
indice 13 din Legea 403 / 2004) .
- Reguli aplicabile sucursalelor stabilite pe teritoriul Romniei care aparin asigurtorilor
cu sediul social n afara UE. Oricare asigurtor cu sediul social n afara UE i care
dorete s stabileasc o sucursal sau o agenie pe teritoriul Romniei este obligat s
 13

solicite autorizarea oficial a Comisiei de Supraveghere a Asigurrilor. Cererea de

obinere a autorizaiei se adreseaz autoritilor competente ale statelor membre n cauz
i va trebui denumeasc autoritatea competent a statului membru care va supraveghea
n viitor marja de solvabilitate pentru ntreaga activitate a ageniilor i sucursalelor
stabilite n UE.
- Reguli aplicabile filialelor aparinnd unor societi-mam guvernate de legi dintr-un
stat ter, precum i privind dobndirea calitii de acionar semnificativ de ctre o
societate-mam. Astfel, Comisia European are un rol hotrtor deoarece ea trebuie
informat de ctre Comisia de Supraveghere a Asigurrilor despre (potrivit art. 15 indice
20):
a. orice autorizaie acordat unei filiale directe ori indirecte aparinnd uneia sau mai
multor societi-mam dintr-un stat ter,
b. orice achiziie prin care o societate-mam dobndete calitatea de acionar
semnificativ al unui asigurtor persoan juridic care l transform pe acesta ntr-o filial
a acelei societi-mam.
Cnd o autorizaie este acordat unei filiale directe sau indirecte a uneia sau mai
multor societi-mam dintr-un stat ter, structura acelui grup trebuie s fie specificat
ntr-un document remis Comisiei de Supraveghere a Asigurrilor, pe care aceasta l va
transmite Comisiei Europene.
De asemenea, Comisia European trebuie informat de ctre Comisia de
Supraveghere a Asigurrilor despre dificultile ntmpinate de asigurtorii romni,
persoane juridice, n stabilirea sau desfurarea activitii lor ntr-un stat ter, potrivit art.
15 indice 21.
La cererea Comisiei Europene, Comisia de Supraveghere a Asigurrilor va
transmite acesteia informaii referitoare la:
orice cerere de autorizare formulat de filiale directe ori indirecte ale uneia sau mai
multor societi-mam din statul ter n cauz,
orice planuri privind dobndirea de ctre un asigurtor dintr-un stat ter a calitii de
acionar semnificativ al unui asigurtor, persoan juridic romn, aceasta din urm
devenind o filial a acelui asigurtor.
Comisia de Supraveghere a Asigurrilor, pentru o perioad de
pn la 3 luni, care poate fi prelungit numai cu acordul expres al Comisiei Europene,
poate suspenda sau limita deciziile privind:
acordarea autorizaiei pentru cererile primite pn la momentul adoptrii deciziei de
suspendare, precum i pentru cererile primite n aceast perioad,
acordarea dreptului de dobndire, n mod direct sau indirect, a calitii de acionar
semnificativ al unui asigurtor persoan juridic romn de ctre o societate-mam din
statul ter n cauz.
Comisia de Supraveghere a Asigurrilor poate dispune ncetarea msurilor de
suspendere sau de limitare a deciziilor, numai ca urmare a primirii, din partea Comisiei
Europene a unei notificri privind ncheierea unui acord cu statul ter n cauz.
14

Msurile de suspendare sau limitare a deciziilor, amintite mai sus, vor fi

ntreprinse cu respectarea obligaiilor asumate de ctre Uniunea Europen n cadrul
tuturor acordurilor internaionale, bilaterale sau multilaterale privind iniierea i
desfurarea activitii de asigurare.

n concluzie, Legea 403/2004 reprezint un pas important, reglementnd

domeniul asigurrilor din perspectiva viitoarei aderri a Romniei la Uniunea
European.
 15

Bibliografie

1 V. Ciurel Asigurari si reasigurari: abordari teoretice si practici

internationale, Ed. ALL Beck, Bucuresti, 2000
2 Gh. Caraiani Asigurari. Probleme juridice si practice, Ed. Lumina Lex,
M. Tudor Bucuresti, 2000,
3 Fr. Deak Tratat de drept civil. Contracte speciale, Ed. Actami, Bucuresti,
1999
4 I. Galiceanu Asigurari interne si internationale, Ed. Spirit Romanesc, Craiova,
M. 1999
Galiceanu
5 C. Iliescu Contractul de asigurare de bunuri in Romania, Ed. ALL Beck,
Bucuresti, 1999
Gh. Ilinca Risc si asigurare in comertul interna-tional, Editata sub egida
C. Jianu Centrului de consultanta si management pentru comertul
I. Stoian international, 1991
6 Y. Lambert Droit des assurances, Ed. Dalloz, Paris 2001
-Faivre
7 I. Purcaru Asigurari de persoane si de bunuri. Aplicatii. Cazuri. Solutii. Ed.
I. Mircea Economica, Bucuresti, 1998
Gh. Lazar
8 I. Vacarel Asigurari si reasigurari, Coeditie a Ed. Marketer si Ed. Expert,
F. Bercea Bucuresti, 1993
 CUPRINS

1. APARI|IA }I EVOLU|IA ASIGUR{RILOR...............................................................1

1.1. RELA|IA ASIGURARE - RISC ......................................................................................1
1.2. APARI|IA SI EVOLUTIA...............................................................................................1
1.3. ASIGUR{RILE IN ROMANIA.......................................................................................3
2. NO|IUNEA DE ASIGURARE.....................................................................................5
2.1. NO|IUNE....................................................................................................................5
2.2.FUNCTIILE ASIGURARII..............................................................................................5
2.3. NOTIUNI UTILIZATE IN ASIGURARI............................................................................6
2.4. CLASIFICAREA ASIGURARILOR................................................................................11
3. CONTRACTUL DE ASIGURARE..........................................................................13
3.1. DEFINITIE................................................................................................................13
3.2. CARACTERE JURIDICE.............................................................................................13
3.3. CONDITIILE DE VALABILITATE ALE CONTRACTULUI................................................14
3.4. INCHEIEREA CONTRACTULUI...................................................................................14
3.4.1. Cererea de asigurare........................................................................................14
3.4.2. Evaluarea riscului si reguli generale referitoare la acesta..............................14
3.4.3. Momentul incheiereii contractului...................................................................15
3.5. PRINCIPII PE CARE SE BAZEAZA INCHEIEREA SI DERULAREA CONTRACTULUI........17
3.5.1. Interesul asigurabil..........................................................................................17
3.5.2. Principiul maximei bunei credinte...................................................................18
3.5.3. Principiul cauzei proxime............................................................................18
3.5.4.Principiul despagubirii.....................................................................................18
3.5.5. Principiul subrogarii:......................................................................................18
3.6. EFECTELE CONTRACTULUI DE ASIGURARE.............................................................19
3.6.1. Drepturile si obligatiile asiguratului...............................................................19
3.6.2. Drepturile si obligatiile asiguratorului............................................................20
3.7. INCETAREA CONTRACTULUI DE ASIGURARE...........................................................22
4. MANAGEMENTUL IN ASIGUR{RI......................................................................24

5. ASIGUR{RILE FACULTATIVE..............................................................................24
5.1. ASIGURAREA DE BUNURI........................................................................................24
5.1.2. ASIGURAREA FACULTATIVA A AUTOVEHICULELOR PENTRU AVARII SI FURT.........24
5.1.3. ASIGURAREA CLADIRILOR, CONSTRUCTIILOR, ECHIPAMENTELOR, PRECUM SI A
ALTOR BUNURI...............................................................................................................24
5.1.4. ASIGURAREA MARITIMA......................................................................................24
Asigur[rile facultative 17

5.1.5. ASIGURARI FINANCIARE.......................................................................................24

a) Asigurarea de credit intern....................................................................................24
b) Asigurarea creditelor de export.............................................................................24
5.2. ASIGURAREA DE RASPUNDERE CIVILA....................................................................24
5.3. ASIGURARILE DE VIATA...........................................................................................24
5.3.1. NOTIUNE..............................................................................................................24
5.3.2. Reguli speciale in materia asigurarile de persoane........................................24
5.3.3. Principalele forme de asigurari de viata.........................................................24
5.4. ASIGURARI DE PERSOANE-ALTELE DECAT CELE DE VIATA......................................24
6. ASIGUR{RI OBLIGATORII....................................................................................24
6.1. ASIGURAREA OBLIGATORIE DE RASPUNDERE CIVILA PENTRU PAGUBE PRODUSE
PRIN ACCIDENTE DE AUTOVEHICULE.............................................................................24
6.1.1. Notiune. Domeniu de aplicare.........................................................................24
6.2.2.Reguli aplicabile...............................................................................................24
6.2.3. Actiunea in regres.............................................................................................24
6.2. ASIGURAREA DE RASPUNDERE PROFESIONALA.......................................................24
6.2.1. Notiune.............................................................................................................24
6.2.2. Obligatiile partilor...........................................................................................24
6.2.3. Asigurarea de raspundere civila profesionala a expertilor contabili si
contabililor autorizati................................................................................................24
6.2.4. Asigurarea de raspundere civila profesionala a notarilor...............................24
6.2.5. Asigurarea de raspundere civila profesionala a avocatilor.............................24
6.2.6. Asigurarea de raspundere civila profesionala a a personalului medical........24
6.2.7. Asigurarea de raspundere civila profesionala a a arhitectilor si inginerilor
constructori................................................................................................................24
7. REASIGURAREA.....................................................................................................24
7.1. NOTIUNE.................................................................................................................24
7.2.LEGEA APLICABILA..................................................................................................24
8. ASPECTE PROCESUALE IN MATERIA ASIGUR{RILOR...............................24
8.1. COMPETENTA..........................................................................................................24
8.2. LITIGII POSIBILE......................................................................................................24
8.2.1. Litigii in asigurarile de bunuri.........................................................................24
8.2.2. Litigii in asigurarile de viata...........................................................................24
8.2.3. Litigii in asigurarea de raspundere civila delictuala pentru pagube produse
prin accidente de autovehiule....................................................................................24
A. Calificarea raportului juridic asigurator-tert.......................................................24
B.VALOAREA DESPAGUBIRII ACORDATE........................................................................24
9.3. TAXA DE TIMBRU....................................................................................................24
Asigur[rile facultative
18

CUPRINS........................................................................................................................24