Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
- TELESCOAPE REFRACTOARE -
Primele refractoare erau pline de defecte optice . Cea mai grava dintre
acestea a fost aberatia cromatica - formarea de imagini colorate in jurul
imaginii . Folosind lentile subtiri cu distanta focala mare se micsora aberatia
cromatica , dar astfel telescoapele puternice deveneau extrem de masive ,
unele cu o lungime de peste 45 de metri . Totusi , folosind asemenea
telescoape , suspendate de un aranjament complex de stalpi si scripeti , s-au
facut multe descoperiri despre sistemul Solar .
Telescoapele refractare moderne folosesc lentile facute din doua tipuri de
sticla . Aberatia cromatica a unui element o anuleaza pe cea a urmatorului ,
astfel incat se produce o imagine practic lipsita de culoare . O asemenea
lentila este acromatica , adica "fara culoare" . Inventia lentilei acromatice a
dus la dezvoltarea refractorului de 0,47m folosit pentru descoperirea micutei
stele albe pitice de mica luminozitate ce o insoteste pe Sirius . Cele mai mari
refractoare construite vreodata sunt telescopul de 0.91m din Observatorul
Lick si cel de 1.01m din Observatorul Yerkes , ambele fiind americane si
ambele folosite si in prezent .
Marimea refractorului are o limita superioara , iar telescopul de la Yerkes
se apropie de aceasta limita . Motivul este acela ca lentilele mari tind sa se
surpe , pentru ca sunt sustinute doar in jurul marginii si de aceea
distorsioneaza imaginea . Din fericire , daca obiectivul este o oglinda ,
aceasta poate fi sustinuta pe intreaga suprafata posterioara . Din acest
motiv , cele mai mari telescoape optice sunt telescoapele reflectoare .
Acestea nu au aberatie cromatica si sunt mult mai compacte decat
refractoarele .
- TELESCOAPE REFLECTOARE -
Lumina adunata de oglinda principala (primara) a unui telescop reflector
este reflectata pe o oglinda plana mai mica , iar de acolo intr-un ocular .
Acesta poate fi plasat langa sau in spatele tubului telescopului . Spre
deosebire de oglinzile obisnuite , oglinzile de telescop au invelisul pe
suprafata superioara . Imperfectiunile din sticla nu au efect asupra imaginii
pentru ca lumina nu trece prin aceasta si numai o singura suprafata trebuie
modelata si lustruita .
Primul telescop mare cu oglinda de sticla a fost reflectorul de 1.5m
instalat de George Ellery Hale in 1908 la Mount Wilson , California . Hale a
proiectat si un reflector urias de 5m , care a intrat in functiune pe Muntele
Palomar in 1948 , la zece ani dupa moartea sa . A fost nevoie de multe
incercari pentru turnarea placii de sticla pentru oglinda si luni intregi de racire
lenta pentru a-i preveni sfaramarea . Timp de multi ani , reflectorul de 5m al
lui Hale a fost cel mai mare telescop optic din lume . In prezent cel mai mare
este reflectorul de 6m de la Zelenchukskaya , Rusia , din Muntii Caucaz , intre
Marea Neagra si Marea Caspica .
REFLEXII MULTIPLE
Oglinzile reflectoare mari trebuie sa aiba o suprafata extrem de neteda si
aceasta le face extrem de costisitoare . O abordare alternativa este de a
asambla oglinzi mai mici , care sunt mai ieftin de fabricat . Cel mai mare
telescop de acest gen este Telescopul cu Oglinzi Multiple (TOM) de la
Universitatea din Arizona , Sua . El are sase oglinzi de 1.8m cu o suprafata
colectoare combinata egala cu cea a unui telescop cu diametrul de 4.5m .
TELESCOAPE FOTOGRAFICE
Un dezavantaj al telescoapelor conventionale este acela ca prin ele se poate
vedea doar o parte mica a cerului . In 1930 opticianul estonian Bernhard
Schmidt a inventat un nou tip de telescop fotografic care largea unghiul de
vedere combinand lentile cu oglinzi . Astazi telescoapele Schmidt sunt o parte
esentiala a observatoarelor . Astronomii inspecteaza cerul cu un telescop
Schmidt dupa care se apropie de obiectele selectate cu reflectoare mari .
Contrar credintelor , astronomii profesionisti petrec relativ putin timp uitandu-
sse prin telescoape. Mult mai adesea , telescoapele optice sunt folosite ca
teleobiective uriase pentru realizarea unor fotografii cu timp de expunere lung
care pot fi vazute prin observare directa . Expunerile pot dura o ora sau mai
mult si in acest timp telescopul trebuie miscat constanta pentru a se
compensa miscarea de rotatie a Pamantului si a-l mentine pe tinta . Uneori se
folosesc amplificatoare electronice de imagine pentru detectarea si
imbunatatirea luminii slabe receptionate de la cele mai indepartate obiecte .
In plus , computerele imbunatatesc imaginile , escopera detalii care altfel ar fi
imperceptibile . Un alt instrument atasat uneori este spectroscopul , care e
folosit pentru a se analiza lumina care intra . Cea mai buna vizibilitate a
cerului este obtinuta deasupra paturii incetosate si filtratoare pe care o
formeaza atmosfera Pamantului . In aprilie 1990 oamenii de stiinta americani
au folosit o naveta spatiala pentru a pune in orbita in jurul Pamantului
Telescopul Spatial Hubble . In ciuda unei greseli de fabricatie in oglinda
principala de 2,4m a telescopului si a unor probleme cu sistemele de
telecomanda a aparaturii , oamenii de stiinta de pe Pamant au obtinut multe
imagini de detaliu cu planete si galaxii folosind un calculator pentru
corectarea distorsiunilor produse de oglinda . Alte telescoape pe orbita in jurul
Pamantului au fost folosite pentru studierea universului folosind alte forme de
radiatie ca undele radio . Telescopul HUBBLE
Zodiacul european
23 august - 21 septembrie
Element : Pamant
Calitate : mutabil
20 ianuarie - 18 februarie
Element : Aer
Calitate : fix
Culoare : turcoaz
Metal : aluminiu
21 decembrie - 19 ianuarie
Element : Pamant
Calitate : cardinal
Metal : plumb
22 noiembrie - 20 decembrie
Element : Foc
Calitate : mutabil
Metal : cositor
23 octombrie - 21 noiembrie
Element : Apa
Calitate : fix
Hotarat, rafinat, tainic, curios. Poate fi gelos si smecher. Nativii din Scorpion
pot fascina datorita caracterului lor puternic, cu atat mai mult cu cat au si
ceva misterios in ei. Vointa si dorinta de a-si impune individualitatea,
instinctul lor de conservare, tenacitatea si perseverenta, un mod de a gandi si
actiona puternic marcat de sentimente - sunt alte caracteristici foarte
pronuntate ale nativilor Scorpion, carora li se adauga o buna cunoastere si
constientizare a obiectivelor, mandria si respectul fata de sine. Scorpionii pot
imbratisa cu succes cariera de cercetatori sau de psihologi. Pentru ei, moartea
si invierea nu sunt simple figuri de stil. Cunosc atat culmile, cat si abisurile
existentei. Deoarece sunt permanent sub tensiune, pot cadea usor in
extreme. Atitudinea lor fata de ceilalti este marcata de neincredere. Pot fi
vicleni, razbunatori, agresivi, incapatanati si exagerat de gelosi. Sanatate : Un
om al placerilor, nativul din Scorpion este victima acestora. Predispozitii la
boli de stomac, gat si nas, infectii, hemoroizi, intoxicatii.
22 septembrie - 22 octombrie
Element : Aer
Calitate : mutabil
23 iulie - 22 august
Element : Foc
Calitate : fix
Metal : aur
Increzator in propriile forte, mandru, generos; stie sa isi reprezinte interesele,
ii place sa atraga atentia, poate fi condescendent. Leul este constient de
propria valoare si este mereu preocupat ca meritele sa-i fie recunoscute in
mod corespunzator si sa iasa in evidenta. Are o mare nevoie de respect. Este
ambitios si creativ. Stie sa isi creeze aparitii de efect. Vrea sa fie "vioara
intai", isi organizeaza succesul, cauta prestigiul social. Este drept si
marinimos. Uneori poate parea arogant. Amorul propriu si autoadmiratia il pot
costa simpatia celor din jur. Ii plac aparitiile teatrale, iar in familie tinde sa
adopte rolul de stapan. Sentimentele sale puternice il pot duce la speculatii si
aventura. Poate fi egoist. Sanatate : Vitalitatea Leului este remarcabila; totusi,
este sensibil la stres, care ii poate provoca tulburari cardiace. Este predispus
la afectiuni ale sangelui, ale maduvei osoase si ale incheieturilor. Insuccesele
ii pot afecta sanatatea.
22 iunie - 22 iulie
Element : Apa
Calitate : cardinal
Metal : argint
22 mai - 21 iunie
Semn : pozitiv, masculin
Element : Aer
Calitate : mutabil
Metal : mercur
21 aprilie - 21 mai
Element : Pamant
Calitate : fix
Culoare : roz
Metal : cupru
21 martie - 20 aprilie
Element : Foc
Calitate : cardinal
Culoare : rosu
Metal : fier
19 februarie - 20 martie
Culoare : vernil
Eclipsa
Eclipsa este intunecarea unui corp ceresc. Apare cand umbra unui obiect din
spatiu cade pe un altul sau cand un obiect trece prin fata altuia, blocand
lumina. Eclipsa solara are loc cand luna trece printre Soare si Pamant.
Eclipsa lunara are loc cand luna trece prin umbra Pamantului.
Si alte corpuri ceresti, in afara de Pamant si Luna pot avea eclipse. Planeta
Jupiter cateodata blocheaza lumina solara a lunilor sale. De asemenea, lunile
planetei Jupiter pot umbri cateodata planeta. Eclipsa solara apare cand
umbra lunii trece prin fata Pamantului. Umbra se misca de la vest la est in
jurul Pamantului, cu o viteza de 2000 mile (3200 km) pe ora. Oamenii care se
afla in calea umbrei pot vedea trei tipuri de eclipsa. Eclipsa totala apare cand
luna este in totalitate in fata Soarelui. Daca luna se afla in cel mai indepartat
punct fata de Pamant cand are loc eclipsa totala, eclipsa poate fi eclipsa
inelara. In astfel de eclipsa, intunecimea lunii este doar in mijlocul Soarelui,
lasand un inel de lumina in jurul ei. O eclipsa partiala apare cand Luna
acopera doar o parte din Soare. O eclipsa solara totala este este una dintre
cele mai impresionanate vederi. Luna intunecata apare la marginea de vest a
Soarelui si se misca incet in jurul lui. In momentul eclipsei totale, un nimb de
lumini inconjoara Soarele intunecat. Acest nimb este corona Soarelui. Cerul
ramane albastru, dar intunecat. Cateva stele si planete pot deveni vizibile de
pe Pamant. Dupa cateva minute, Soarele reapare, iar Luna isi continua
miscare inspre est. Perioada in care Soarele este total intunecat poate fi
intre 2 minute si jumatate si 7 minute 40secunde. O eclipsa solara nu trebuie
privita direct, deoarece radiatiile solare pot afecta ochii.
Eclipsele lunare au loc cand luna trece prin umbra
Pamantului. Eclipsa totala apare cand Luna trece in
intregime prin umbra Pamantului. Eclipsa partiala apare
cand doar o parte din Luna trece prin umbra Pamantului.
O eclipsa lunara totala poate dura 1 ora si 40 minute.
Eclipsa lunara poate fi vazuta pe timpul noptii, nu exista
nici un pericol in a o privire. Luna nu devine total
intunecata in timpul eclipselor lunare. In multe cazuri,
ea devine rosiatica. Lumina devine astfel, din cauza
atmosferei si a a altor culori prezente in lumina Soarelui.
O eclipsa are loc atunci cand un obiect se interpune in
fata altuia. O eclipsa poate fi totala sau partiala. Umbra
unei eclipse are doua parti: umbra propriu-zisa (eclipsa totala) si penumbra
(eclipsa partiala). Eclipsa de Luna are loc atunci cand Pamantul se interpune
intre Luna si Soare. Astfel, Pamantul blocheaza lumina solara si aceasta nu
mai ajunge pe Luna. Acest tip de eclipsa poate avea loc doar cand e luna
plina. Eclipsa de Soare are loc atunci cand Luna blocheaza lumina solara si
aceasta nu mai ajunge pe Pamant. O eclipsa de Soare nu poate avea loc
decat atunci cand e luna noua. Eclipsa (totala) de soare se manifesta sub
forma unei fasii inguste pe suprafata Pamantului, in rest eclipsa fiind partiala.
Soarele este mult mai mare si mai departe decat Luna dar marimea aparenta
a lor este uneori egala (depinzand de orbita eliptica a Pamantului). In acest
caz Soarele este acoperit in totalitate de Luna.
Eclipsele in astrologie
ECLIPSELE DE SOARE
Din figura de mai jos se poate vedea ca o eclipsa de Soare reprezinta de fapt
o ocultatie si nu o
eclipsa propriu-
zisa.
Eclipsele de Soare
pot fi de trei
tipuri: partiale,
inelare si totale.
Eclipsele partiale
se produc atunci
cand Luna este foarte aproape de linia nodurilor, dar nu atat de aproape
pentru ca umbra sa sa atinga globul terestru. Atunci o anumita regiune din
suprafata terestra va fi acoperita de zona de penumbra a Lunii insa zona de
umbra va trece pe langa globul Pamantesc. Datorita faptului ca orbita Lunii
este eliptica, si nu perfect circulara, distanta ei fata de Pamant este variabila,
deci diametrul sau aparent vazut de pe Pamant este de asemena variabil,
fluctuand de la 33'29'' cand Luna este la perigeu (distanta minima fata de
Pamant) la 29'23'' cand ea se afla la apogeu (distanta maxima). Acelasi lucru
se intampla cu diametrul aparent al Soarelui care variaza de la 31'27'' la
apheliu (distanta maxima dintre Soare si Pamant), la 32'31'' la periheliu. Este,
deci, destul de clar ca atunci cand Luna are un diametru aparent mai mic
decat cel al Soarelui, discul ei nu poate acoperi in intregime discul Soarelui,
rezultand atunci o eclipsa inelara.
Atunci cand Luna este aproape de linia nodurilor si destul de aproape de
Pamant pentru ca diametrul sau aparent sa fie comparabil cu cel al Soarelui,
se produce o eclipsa totala.
Eclipsele totale sunt, dintre toate eclipsele de Soare, cele mai interesante. In
timpul fazei de totalitate pot fi observate cromosfera solara, coroana si
protuberantele solare, toate fiind extrem de pretiose si pentru observatorul
amator, dar mai ales pentru cercetari stiintifice care nu ar putea fi realizate
altfel.
Denumirea lunilor
Romanii au dat numele lui Iuliu Cezar i Augustus unor luni astfel: au
rebotezat luna a cincea Quintilis (luna martie fiind prima lun a anului)
Iulius (iulie) n 44 .Hr. i luna a asea Sextilis Augustus n anul al 8-lea al
erei noastre. i alte luni au fost rebotezate de diferii mprai, dar noile nume
nu au supravieuit morii iniiatorilor schimbrii. Caligula a redenumit a aptea
lun September Germanicus; Nero a redenumit Aprilis aprilie Neroneus,
Maius mai numele de Claudius i Iunius iunie Germanicus; Domiian a
redenumit September Germanicus i luna a opta October Domitianus.
September a fost redenumit Antoninus i Tacitus. November a noua lun a
fost redenumit Faustina i Romanus. Commodus a fost unic prin redenunirea
tuturor lunilor dup propriile lui nume: Amazonius, Invictus, Felix, Pius, Lucius,
Aelius, Aurelius, Commodus, Augustus, Herculeus, Romanus i Exsuperatorius.
Mai mult timp dect nume efemerele date de mpraii romani au rezistat
numele introduse de Charlemagne. El a redenumit toate lunile denumirile
agricole n vechea limb german. Aceste nume au fost folosite pn n
secolul al XV-lea i, cu unele modificri, pn n secolul al XVIII-lea, astfel:
Wintarmanoth (luna de iarn ianuarie), Hornung (bastard? februarie),
Lentzinmanoth (luna mprumutat - martie), Ostarmanoth (luna Patelui
aprilie), Winnemanoth (luna punatului mai), Brachmanoth (luna aratului
iunie), Heuvimanoth (luna fnului iulie), Aranmanoth (luna recoltei august),
Witumanoth (luna lemnului septembrie), Windumemanoth (luna culesului
viei), Herbistmanoth (luna ierbii - noiembrie), and Heilagmanoth (luna sfnt
decembrie).
Numerotarea anilor
Metoda cea mai folosit de romani pentru identificarea anilor n scopul
numerotrii er s-i numeasc dup cei doi consuli care i inaugurau
consulatul n acel an. Din 153 a. Chr., ei i ncepeau mandatul pe 1 ianuarie,
iar Iuliu Cezar nu a schimbat acest obicei. Anul acela era un an eponim
(botezat cu numele unui magistrat). Anii romani au fost astfel numii pn la
mandatul ultimului consul numit n 541. Romanii numrau mai rar anii de la
fondarea fondarea oraului Roma, ab urbe condita (AUC). Aceast metod era
folosit de istoricii romani pentru determinarea numrului de ani dintre dou
evenimente, nu pentru numirea datei calendaristice. Mai mult dect att,
istoricii foloseau date diferite pentru fondarea Romei. Fasti Capitolini, o
inscripie care conine o list a consulilor, publicat de Augustus, folosea ca
dat a fondrii 752 a. Chr.. Data folosit de Varro, 753 a. Chr., a fost adoptat
de istoricii moderni. Editorii renascentiti adugau data fondrii Romei
manuscriptelor pe care le publicau, dnd falsa impresie c romanii i
numerotau anii. Este de amintit c anul de fondare varronian nu a nceput pe
1 ianuarie, ci n Ziua ntemeietorului 21 aprilie. Acest lucru mpiedica
biserica romana timpurie s srbtoreasc Patele dup 21 aprilie, deoarece
srbtorile de Ziua ntemeietorului erau n dezacord cu sobrietatea Postului
Mare. Pe lng anii consulari, romanii mai foloseau uneori i anii de domnie ai
unui mprat. Anno Diocletiani, numii astfel dup Diocleian, au fost folosii
de cretinii din Alexandria pentru a-i numerota Patile de-a lungul secolului al
IV-lea i al V-lea. n 537, Iustinian a hotrt ca, din acel moment nainte, data
trebuie s includ numele mpratului, indiciunea i numele consulului.
Indiciunea a fcut ca anul Bizantin s nceap pe 1 septembrie. n anul 525,
Dionisie cel Mic a propus sistemul anno Domini, care s-a rspndit treptat n
Europa Occidental cretin, dup ce sistemul a fost adoptat de clugrul
Beda Venerabilul. Anii au nceput s fie numerotai de la anul presupus al
naterii lui Isus, de 25 martie Bunavestirea, pentru ca n curnd aceast
dat s fie schimbat pe 25 decembrie Crciunul, napoi de Bunavestire n
Anglia, pentru ca n Frana anii s fie numrai ncepnd cu ziua de Pate.
Radiatia X
Radiotelescop
Salt la: Navigare, cutare
Undele radio din univers (mai precis din Calea Laptelui) a fost descoperit n
anul 1932 de fizicianul american Karl Guthe Jansky (1905 - 1950), acest
eveniment a determinat dezvoltarea radioastronomiei.
In cinstea lui a fost denumit unitatea de msur folosit n radioastronomie
(Unitatea Jansky)
Cel mai mare Radiotelescop fix din lume este telescopul rusesc RATAN 600 din
Republica Karaciai-Cerchez, iar cel mai mare Radiotelescop mobil din lume
(diametrul antenei 100 x 110 m) este Robert C. Byrd Green Bank Telescope
aparinnd Green-Bank-Observatoriums in West Virginia, USA pe locul doi
urmeaz 100 m-Radiotelescop ce aparine institului radioastronomic Max
Planck din Bonn i este amplasat n apropiere de Effelsberg n Eifel, Germania.
Cel mai mare Radiotelescop din categoria milimetrilor de lungimi de und
recepionate este radiotelescopul cu diametrul de 50 m din Puebla Mexic, iar
cel mai mare Radioteleskop-Array este Very Large Array din Socorro, New
Mexico, USA cu 27 de telescoape fiecare cu un diametru de 25 de m
amplasate sub forma literei Y. Un proiect important al radioastronomiei este
stabilirea hidrogenului n univers ca indicator al existenei unei galaxii, n
emisfera sudic acest proiect este deja ncheiat, datele cele mai multe au fost
gsite cu ajutorul Radiotelescopului Parkes din Australia.
Galerie de imagini
Cea mai detaliat imagine a galaxiei M81 arat braele spirale i stelele tinere
de culoare albastruie ce se formez acolo. Credit: NASA, ESA, and The Hubble
Heritage Team (STScI/AURA) La sfitul lunii mai, astronomii americani au dat
publicitii cea mai detaliat imagine a unei galaxii, realizat cu telescopul
spaial Hubble. n imagine se afl galaxia M81 (Messier 81) situat n
constelaia Ursa Major (Ursa Mare). n galaxie se pot observa, pentru prima
dat, stele individuale tinere, de culoare albastr dar i stele btrne, de
culoare roie. Stelele tinere, ce au o vrst de cteva milioane de ani, se afl
situate n braele spirale ale galaxiei. Stelele btrne se gsesc n centrul i n
jurul centrului galaxiei. n imagine se observ aglomerri de setele, numite
roiuri stelare, regiuni cu praf interstelar ce se ndreapt spre centrul galaxiei i
regiuni imense cu hidrogen devenit fluorescent sub aciunea radiaiei stelelor
tinere. Imagine a fost realizat de-a lungul a doi ani, folosindu-se o camer ce
acum nu mai funcioneaz. Imaginea este folosit la studierea locurilor unde
se nasc stele, mai ales c aceast galaxie s-a ciocnit acum 300 milioane de
ani cu alte dou galaxii vecine, NGC3077 i M81. Forma galaxiei M81 este
asemntoare cu cea a galaxiei noastre dar dimensiunile sunt diferite. M81
este puin mai mare iar n centrul ei se afl o gaur neagr de 15 ori mai
masiv dect cea din centrul galaxiei noastre. Situat la 11,6 milioane de ani
lumin deprtare, M81 este una din cele mai strlucitoare galaxii vizibile.
Chiar dac nu se poate observa cu ochiul liber, este accesibil binoclurilor i
telescoapelor mici.
Printre stelele din galaxia M81 se pot vedea alte galaxii, situate la miliarde de
ani lumin deprtare. Acestea sunt nroite din cauz c se observ prin
praful din M81.
Galaxie
NGC 4414, o galaxie n spiral tipic din constelaia Coma Berenices, are un
diametru de aproximativ 56.000 ani lumin i se afl la o distan de
aproximativ 60 milioane de ani lumin fa de Pmnt. O galaxie (de la
rdcina greceasc galaxias [], nsemnnd "lptos", o referin la
Calea Lactee) este un sistem masiv, unit de fore gravitaionale, alctuit din
stele, praf i gaz interstelar, materie ntunecat invizibil i, posibil, energie
ntunecat. [1][2] Galaxiile tipice conin ntre 10 milioane (10 7 - galaxiile pitice)[3]
i un bilion (galaxiile gigante - 1012)[4], sau mai multe stele, toate orbitnd n
jurul unui centru de gravitaie comun. n plus fa de stele singuratice i de un
mediu interstelar subtil, majoritatea galaxiilor conin un numr mare de
sisteme stelare, de clustere stelare i de tipuri variate de nebuloase.
Majoritatea galaxiilor au un diametru cuprins ntre cteva zeci i cteva sute
de mii de ani lumin i sunt de obicei separate una de alta prin distane de
ordinul ctorva milioane de ani lumin. Cu toate c aa numinta materie
ntunecat i energie ntunecat reprezint peste 90% din masa majoritii
galaxiilor, natura acestor componente invizibile nu este neleas bine. Exist
ceva dovezi conform crora n centrul unor galaxii (probabil a tuturora) exist
guri negre imense. Spaiul intergalactic, spaiul dintre galaxii este aproape
vid, avnd o densitate de mai puin de un atom pe metru cub de gaz sau praf.
Probabil c exist mai mult de 1011 galaxii n universul vizibil.
Tipuri de galaxii
Gaur neagr
O gaur neagr este un object astronomic nconjurat de o suprafa limit n
care cmpul gravitaional este att de puternic nct nimic nu poate scpa
dup ce a trecut de aceast suprafa orizontul evenimentului. Radiaia
electromagnetic (lumina de ex.) nu poate scpa dintr-o gaur neagr, aa
nct interiorul unei guri negre nu este vizibil, de aici provenind i numele.
Gaura neagr are n centrul ei o regiune cunoscut i ca singularitate". La
suprafaa limit gravitaia este att de mare, nct nici o raz de lumin n-are
energie suficient pentru a ptrunde n afar. Deplasarea gravitaionala spre
rou este la aceast suprafat limit, infint de mare. Viteza de scpare
gravitaional este la suprafaa limit egal cu viteza lumini, aa nct raza
suprafeei limit este egal cu raza traiectoriei circulare, numit raza
Schwarzschild.
Dac raza unei sfere, cu aceeai densitate ca cea a Soarelui, ar depi raza
acestuia ntr-o proporie de 500 la 1, un corp ce ar cdea de la o nalime
foarte mare - infinit - ar avea la contact viteza egal cu viteza luminii.
Lumina este la rndul ei atras de aceeai for, proporional cu masa
inerial a sferei. n consecin toat lumina emis de un astfel de corp ar fi
imediat atras de fora lui gravitaional
John Mitchell 1783, ntr-o lucrare adresat Societii Regale din Anglia
Istoric
Calea Lactee
Calea Lactee (din latin Via Lactea, sau greac (Galaxias)), este
galaxia gazd a sistemului nostru solar i a altor aproximativ 200 miliarde de
stele cu planetele lor i peste 1000 nebuloase. Toate obiectele din galaxie
orbiteaz n jurul centrului de greutate al galaxiei numit i centru galactic.
Calea Lactee este un gigant, avnd o mas de circa 750-1000 miliarde ori mai
mare dect a Soarelui i un diametru de aproximativ 100.000 ani-lumin.
Galaxia noastr face parte dintr-un grup format din 3 mari galaxii i un numr
de alte 30 galaxii mai mici, ea fiind a doua ca mrime dup galaxia
Andromeda (M31). Andromeda, situat la aproximativ 2,9 milioane ani lumin
este cea mai apropiat mare galaxie de noi. Cu toate acestea un numr de
aa numite false galaxii se gsesc mult mai aproape de noi, acestea jucnd
un rol de satelii ai galaxiei noastre. Cea mai apropiat dintre acestea se
gasete la 80.000 ani lumin de noi i la 50.000 ani lumin de centrul
galactic. Galaxia noastr are forma unei spirale uriae i braele acestei
spirale conin pe lng altele i materie interstelar, nebuloase i stele tinere
ce iau natere din aceast materie. Pe de alt parte centrul galaxiei este
format din stele btrne concentrate n grupuri cu form sferic. Galaxia
noastr are aproximativ 200 astfel de grupuri dintre care cunoscute nu sunt
dect 150. Aceste grupuri sunt concentrate n special n centrul galactic.
Nucleul i roiurile globulare conin multe stele btrne, cunoscute ca stele de
Populaie II care s-au format din materie cosmic originar. Braele spiralei,
unde se nasc stele noi, conin mai ales stele de vrst medie i tinere,
cunoscute ca stele de Populaie I. Acestea s-au format din materie stelar
reciclat i sunt bogate n metale. Vrsta celor mai vechi stele din Calea
Lactee a fost estimat recent la aproximativ 13,6 miliarde de ani, adic doar
puin mai mic dect vrsta estimat a Universului (13,7 miliarde de ani).
Pmnt
Pmntul (numit i Terra sau Planeta Albastr) este a treia planet ca
distan fa de Soare n sistemul nostru solar, i a cincea ca mrime. Cnd
desemneaz planeta, cuvntul se scrie cu majuscul. Pmntul face parte
dintre planetele interioare ale sistemului solar (planetele aflate n interiorul
centurii de asteroizi). Este cea mai mare planet teluric din sistemul solar, i
singura din Univers cunoscut ca adpostind via (controversele legate de
existena vieii extraterestre continu s existe).\ Pmntul s-a format acum
aproximativ 4,57 miliarde (4,57109) de ani, iar singurul satelit natural Luna,
numit i Selena, a nceput s-l orbiteze puin timp dup aceea, cu 4,533
miliarde (4,533109) de ani n urm1. Suprafaa Pmntului este acoperit n
proporie de 70,8% de ap, restul de 29,2% fiind solid i "uscat". Zona
acoperit de ap este mprit n oceane, iar uscatul se submparte n
continente. De la formarea sa Pmntul a trecut prin numeroase procese
geologice i biologice majore, astfel nct toate urmele condiiilor sale iniiale
au fost terse. Suprafaa exterioar a Pmntului este mprit n mai multe
plci tectonice, care de-a lungul timpului se deplaseaz unele fa de
celelalte. Miezul planetei este activ (fierbinte i lichid), fiind format din
mantaua topit i miezul metalic, generator al cmpului magnetic. Condiiile
atmosferice i de la suprafa, care au permis apariia vieii pe Pmnt, au
fost la rndul lor influenate n mod decisiv de ctre diversele forme de via.
Acestea se afl ntr-o balan ecologic fragil, n permanent schimbare.
ntre Pmnt i restul Universului exist o permanent interaciune. Astfel,
Luna este cauza mareelor. n afar de asta, ea a infuenat continuu viteza
micrii de rotaie a Pmntului. Toate corpurile din jurul globului terestru
sunt atrase spre Pmnt; fora de atracie se numete gravitaie, iar
acceleraia cu care aceste corpuri cad n cmpul gravitaional se numete
acceleraie gravitaional (notat cu "g" = 9,81 m/s 2). Se crede c motivul
apariiei oceanelor a fost o "ploaie" de comete din perioada timpurie a
Pmntului. Impacturile ulterioare cu asteroizi au modificat i ele mediul
nconjurtor ntr-o manier decisiv. Schimbrile de orbit ale planetei pot fi
considerate rspunztoare pentru glaciaiunile produse de-a lungul istoriei,
care au acoperit suprafa terestr cu un strat de ghea. Pmntul nu are ali
satelii naturali n afar de Lun; corpul ceresc Cruithne a fost calificat n mod
greit drept satelit al Pmntului, fiind n realitate un asteroid.
Cometa
Cometa (Pe latin, stella cometa, steaua cu pr), corp ceresc de aparen
nebuloas care se nvrtete n jurul Soarelui.O comet este caracterizat prin
o coad luminoas i lung dar numai n acea parte a orbitei sale n care trece
cel mai aproape de Soare. Apariii a unor mari comete au fost observate ca
fenomene atmosferice pn 1577, cnd astronomul danez Tycho Brahe a
dovedit c sunt corpuri cereti. n sec al XVII-lea Isaac Newton, marele savant
englez, a demonstrat c micrile cometelor se supun la aceleai legi ca
planetele cnd vine vorba de orbit. Comparnd elementele orbitale de la alte
comete, Edmund Halley a artat c: cometa aprut n 1682 este identic cu
cele din 1607 i 1531, i a prezis cu succes ntoarcerea cometei, care a
reaprut n 1758.Apariiile Cometei lui Halley sunt relatate nc din anul 240
.Hr.Cometa lui Halley a trecut pe lng Soare cel mai recent n anul 1986.n
luna Martie a acelui an n timp ce cometa se ndeprta de Soare au fost
surprinse imagini de la transmise de ctre Vega 1 i 2, staii de transmitere
sovietice, de ctre Giotto, lansat de ctre Agenia European pentru Spaiu, i
de pe 2 staii Japoneze.
Compoziia
O comet este format din nucleu, artnd ca o stea privit cu ochiul liber,
nvelit ntr-un nor nebulos numit coam. Astronomul american Fred L. Whipple
a dovedit, n 1949, c nucleul unei comete, care coninea de fapt toat masa
acesteia, este de fapt un bulgre murdar o aglomerare de ghea i praf.
Dovezi, pentu teoria bulgrului, sunt foarte multe. n primul rnd, gazele i
particulele observate n coamele i cozile cometelor sunt cele mai multe din
gazele, moleculele, radicalii, din cele mai obinuite elemente din spaiu:
hidrogen, carbon, nitrogen i oxigen. Radicalii, de exemplu, ai CH, NH i OH
pot fi rupte din moleculele stabile CH 4(metan), NH3(amoniu), H2O(ap), care
pot exista ngheate sau mai complex, sub forma unor compui foarte reci n
nucleul cometei. Alt lucru ce dovedete teoria bulgrului este c cometele
cele mai bine observate deviaz ncet dar cu o mare semnificaie, din punctul
de vedere al micrii gravitaionale Newtoniene. Acest lucru este o dovad
clar c gazele produc o reacie ce are ca efect micarea nucleului astfel nct
s nu mai urmeze calea previzibil. O alt dovad sunt cometele de perioad
scurt, care fiind analizate, au adus alt dovad: cometele pierd din
materialele ce o compun, o concluzie ateptat n cazul structurii propuse de
Whipple.
Capul cometei, incluznd coama ce l acoper, poate s fie mai mare ca
Jupiter sau chiar ca Soarele, n mrime. Poriunea solid din cele mai multe
comete au totui volumul de numai civa kilometri cubici.
Efectele Solare
Cnd o comet se apropie de Soare, cldura solar evapor, sau sublimeaz,
gheaa astfel c aceasta strlucete foarte tare. Apropiindu-se de Soare
cometa mai poate s-i creeze nc o coam sau chiar mai multe, acestea
avnd lungimi de milioane de kilometri n spaiu. De obicei coama cometei
are direcia opus Soarelui, chiar i atunci cnd cometa se ndeprteaz de
Soare. Partea gazoas a coamei este foarte bine structurat, format din
molecule ionizate, incluznd i monoxid i dioxid de carbon. Moleculele de gaz
sunt aruncate de vntul solar, un curent de gaze foarte fierbini, n continuu
scoase de coroana solar, ultima atmosfera a soarelui, la o vitez de 400
km/s. Cometele arat frecvent i coame curbe compuse din praf suflat din
coam de presiunea radiaiilor solare. Cometa plecnd de la Soare, este
pierdut din ce n ce mai puin gaz i praf, i cozile dispar. Unele dintre comete,
cu orbit scurt, au coamele aa de scurte nct sunt practic invizibile. Pe de
alt parte, coada a cel puin unei comete a depit 320 de milioane de
kilometri n lungime. Variaiile lungimilor coamelor, mpreun cu apropierea
dintre Soare i Pmnt, conteaz pentru vizibilitatea cometelor. Pn acum
sunt date despre 1 400 de comete, mai puin de jumtate au fost vizibile
ochiului liber, iar mai puine de 10% erau clar vizibile. Cometele au orbite
eliptice, iar perioadele a peste 200 de comete timpul luat de o comet de a
merge pe orbit a fost calculat. Cometa lui Encke are o perioad de numai
3,3 ani; Cometa lui Donati (cea din 1858) trece odat la 2000 de ani; dar
majoritatea cometelor au o orbit mult mai mare. Majoritatea orbitelor
cometelor sunt att de vaste nct virtual sunt mult mai mari acele comete
care au orbite ce duc afar din sistemul solar, dar astronomii observnd cu
atenie au gsit c ele sunt de asemenea elipse, n ciuda faptului c au o
mare excentricitate, i cu perioade msurate la zeci de milioane de ani. La
sfritul micrii lor, departe de Soare, orbitele multor comete sunt modificate
semnificant de stele, i chiar de efectul total al discului Galactic. Nici o
comet nu s-a apropiat de Soare cu o orbit hiperbolic; asta ar nsemna c
acea comet ar avea origini din afara sistemului solar, dintr-un spaiu
interstelar. Unele comete, oricum, ar putea s plece din sistemul solar, fr s
se ntoarc, din cauza unor mici alteraii ale orbitelor lor din cauza
interaciunii cu gravitaiile altor planete. Astfel de aciuni s-au observat, dar la
scal mic. Aproape 160 de comete de perioad mic au a orbite ce au fost
modificate de planeta Jupiter, i este spus c aparin familiei lui Jupiter.
Perioadele lor sunt de la 3,3 pn la 9 ani sau mai mult.
Chiinu 2014