Poezia este creatia ritmica a frumusetii in cuvinte(Edgar Allan Poe).

Opera
literara"Plumb" este poezia ce deschide volumul cu acelasi nume, volumul de
debut al lui George Bacovia, aparut in 1916. "Plumb" ofera o viziune pesimista
asupra lumii, reusind in acelasi timp sa induca o stare specifica simbolismului.

Incadrare in curent
Simbolismul, curent literar care marcheaz nceputul poeziei moderne. Pentru
literatura romn, el corespunde momentului de sincronizare cu literatura
european. In spaiul cultural romnesc, simbolismul coabiteaz cu romantismul
prin mentalitate i tematica decadent, iar cu smntorismul i tradiionalismul
ntreine relaii pur formale: simbolitii public n revistele tradiionalitilor, iar
acetia preiau uneori procedeele simboliste. Relaia lui Bacovia cu simbolismul
european se reflect n recuzita tipic simbolist a poeziei sale.

Textul poetic se inscrie in lirica simbolista prin: prioritatea simbolurilor, a sugestiei,

efectele muzicale dar si prin cromatica specifica. Pentru poezia de debut autorul
foloseste ca simbol central plumbul. Intre metale, el se afla in vecinatatea
universului viu, modelabil. Deasupra lui se afla stratul organic, dedesubt incep
straturile metalelor dure. Astfel acestui "metal lepros" i se atribuie puterea
sugestiei specifica simbolismului, care creaza o atmosfera inchisa, apasatoare, rece,
o atmosfera a unei lumi aflate in prabusire, o lume ce izoleaza instanta lirica.
Muzicalitatea se regaseste la nivel prozodic prin rimele inchise :vesmant/vant sau
stridente: strig/frig, care redau stari de spirit specific simboliste. De asemenea
corpul fonetic al cuvantului plumb ce cuprinde o vocala inchisa de cate doua
consoane "grele", sugereaza o inchidere a spatiului. Predominanta in restul poeziei
avocalelor "o, i, u" imprima sentimentului golului existential, al absentei, al vidului
launtric. Decorul este de o artificialitate studiata, menita sa induca ideea de
distrugere a universului uman si natural. Cromatica este si ea monotona, cenusiul
fiind singura nuanta, sugerata de culoarea metalului. Culoarea pe care florile ar fi
putut-o introduce in peisaj este anulata de mineralizarea acestora, de intrarea lor in
uniformitatea de plumb a lumii: flori de plumb, funerar vesmant.

Problematica
Tema central a poeziei este singuratatea, textul descriind imposibilitatea eului liric
de a evada dintr-un univers lipsit de afectivitate si de orice forma de comunicare.
Alaturi de aceasta mai putem identifica tema mortii sugerata de structurile: funerar
vesmant sau stam singur in cavou, tema iubirii: amorul meu de plumb.

Una din ideile fundamentale ale poeziei o reprezinta sublinierea acuta a singuratatii
eului liric care se simte incatusat, sufocat spiritual in aceasta lume care-l apasa,
fara a avea vreo solutie de a evada. Ideea poetului damnat este conturata prin
versul si-am inceput sa-l strig. Acesta se simte condamnat la o viata traita intr-o
lume meschina, o sicietate superficiala, incapabila sa-l inteleaga, nepuincioasa sa
aprecieze adevarata arta.

Textul este saturat din punct de vedere al motivelor indeosebi de factura

simbolista.Motivul singuratatii, al izolarii totale, expresie poetica a stariii de spirit a
tuturor poetilor simbolisti, este liantul confesiunii lirice. Prin repetarea, la inceputul
versului al 3-lea al fiecarei strofe a constructiei: Stam singur, precum si prin
frecventa persoanei I, inclusa in desinenta verbelor: stam, am inceput, sa(-l)
strig, sporeste emotia poetica, materializand lumea abstracta a
simbolurilor. Motivul aripilor de plumb sugereaza imposibilitatea eului de a evada,
zborul fiindu-i frant de greutatea plumbului, si prabusirea in abis fiind inevitabila. In
completarea tabloului mai regasim motive precum: strigatul, intunericul, coroane,
flori etc.

4 componente
Titlul operei Plumb de George Bacovia reprezinta un substantiv comun, care
denotativ arata un metal greu de culoare gri inchis. Sensul conotativ este dat de
valoarea de motiv literar central si simbol al titlului. Plumbul sugereaza astfel prin
greutatea metalului, apasarea sufleteasca, golul interior, melancolia si jalea eului
poetic, stari afective care prin corespondenta descriu un univers exterior trist;
culoarea cenusie sugereaza monotonia, angoasa. Plumbul, metal maleabil mai
semnifica labiliatea psihica, dezorientarea eului liric, iar sonorotatea surda a acestui
cuvant alcatuit din 4 consoane si o singura vocala evoca inchiderea definitive a
spatiului existential, fara solutii de iesire: Dormeau adanc sicriele de plumb

Poezia are doua secvente lirice, corespunzand celor doua catrene: strofa I
corespunde spatiului exterior in care se stabileste o corespondenta intre
sentimentele eului liric si natura, in timp ce strofa II este dedicata exprimarii
nemijlocite a starii eului liric.

Strofa initiala cuprinde o serie de teme care alcatuiesc un camp semantic al ideii de
moarte (cavou, funerar, mormant); nu este insa vorba despre o moarte fizica
ci despre una spirituala, eul liric simtindu-se atat de insingurat incat ii prezinta pe
cei din jur ca pe niste fiinte devitalizate. Bacovia foloseste sinestezii specific
simboliste pentru a contura o atmosfera sumbra atat prin imagini auditive (verbul
onomatopeic Scartaiau), cat si prin imagini tactile (era vant).

Dedicata prezentarii interioritatii eului liric, cea de-a doua strofa debuteaza
prin metafora dormea intors amorul meu de plumb, care
sugereaza imposibilitatea salvarii sufletului prin iubire. Spre deosebire de primul
catren, accentul se pune aici pe disperarea eului liric, care invoca ajutorul din
partea semenilor sai (si-am inceput sa strig). Versul final este o metafora a
zborului frant, aripile de plumb sugerand imposibilitatea evadarii din acest univers
in care eul liric de simte insingurat.
Poezia aduce in prim-plan un lirism complex datorita imbinarii marcilor
subiectivitatii evidentiata la nivelul textului prin verbe la pers I: stam, am
inceput, prin adjectivul pronominal posesiv: meu, punctele de suspensie care
marcheaza puternica traire a eului liric: Stam singur in cavou...si era vant..., dar si
linia de pauza care fragmenteaza textul, marcand trecerea de la un plan la altul Si
flori de plumb si funerar vesmant Stam singur in cavou, cu indici ai obiectivitatii:
atarnau, dormeau. Impletirea aceasta tipurilor de lirism sugereaza pendularea
intre moarte si ceea ce este in jurul eului liric.

+ o componenta

Opinie
In opinia mea, poezia Plumb de George Bacovia este o desavarsita arta poetica
datorita prezentei conceptiei cu privire la arta, poet si cititor. Poetul este unul
damnat, claustrat intr-o lume superficiala, incapabila sa-l inteleaga: Stam singur in
cavou..si era vant. Prin arta poetul incearca invite cititorul spre reflexive, meditatie.
Incercarea de a evada din lumea sufocanta: si-am inceput sa-l strig se dovedeste
a fi o prabusire in final, o anulare a incercarii eului de a iesi din acel univers: si-I
atarnau aripilie de plumb. Cititorul este vazut in viziunea lui Bacovia ca fiind
mort, acest lucru trimite catre depersonalizare: Stam singur langa mortsi era
frig

Concluzie
In concluzie, poezia Plumb de George Bacovia datorita tutuor caracteristicilor
poate fi incadrata in lirica simbolista ca o adevarata arta poetica.