Izolai 40 de ani n Siberia povestea familiei ocolite de

cel de-al Doilea Rzboi Mondial

Iarna in siberia no tags+ZOOM

n anul 1978, o echip de geologi sovietici se afla n inima Siberiei pentru a

prospecta solul n cutare de zcminte preioase. Spre surpriza lor, cercettorii au descoperit
un mic grup de oameni care tria izolat de orice contact cu exteriorul. Cu att mai mare le-a
fost surpriza cnd au aflat c oamenii respectivi nu avuseser niciun fel de contact cu
realitatea timp de aproape 40 de ani nentrerupi. Povestea lor trimite direct la drama omului
pus in faa barbariei vremilor, la ocurena sacrului n viaa de zi cu zi, i nu n ultimul rnd la
nostalgia originilor, alturi de regsirea sufletului n snul Naturii.
Cnd civilizaia vine cu elicopterul
Verile n Siberia dureaz puin. Sunt scurte i pline de toane, prnd cumva
nervaoase i stinghere ntr-un inut definit prin frig, zpezi, imensitate, asprime, slbticie dar
i frumusee i maiestuozitate. Zpezile dureaz pn n luna lui mai, i se ntorc n for n
septembrie. Taigaua siberian este i astzi cea mai ntins zon slbatic a Terrei. Se
ntinde din nordul ngheat al Asiei spre stepele ierboase ale Mongoliei i Kazahstanului,
i de la Munii Ural, spre rmul Oceanului Pacific.
 Aproximativ 13,1 milioane kilometri ptrai de pdure ntretiat de fluvii i
presrat cu lacuri, muni i cteva aezri stinghere.
ntr-un punct pierdut pe hart, la circa 100 kilometri nord de grania URSS-ului de
atunci cu Mongolia, undeva n vara anului 1978, un elicopter sovietic survola zona n cutarea
unui loc sigur pentru aterizare. Elicopterul respectiv transporta o echip de geologi care fcea
prospeciuni n cutarea unor eventuale zcminte de minereuri. n timp ce zbura de-a lungul
meandrelor fcute de rul Abakan prin pdurea nesfrit, pilotul a observat o mic zon
defriat i cultivat, acolo n mijlocul pustietii. Aparatul de zbor s-a apropiat i pilotul a
privit prin hublou spre ceea ce prea a fi un teren cultivat, o dovad clar a prezenei unei
comuniti umane necunoscute.
Descoperirea s-a dovedit a fi una cu adevarat extraordinar, versantul muntos unde a
fost observat pmntul cultivat era situat la peste 200 kilometri de cea mai apropiat
localitate, ntr-un areal care nu fusese de fapt niciodat explorat. Pn i vigilentele autoriti
sovietice din acele timpuri nu aveau cunotin de prezena vreunui om prin teritoriul
respectiv.
Cei patru geologi trimii n districtul respectiv pentru cutarea unor zcminte de
minereuri feroase nu au primit tocmai bine vestea pilotului. Conform lui Vasili Peskov, unul
dintre geologi, devenit jurnalist, "n taiga este mai indicat s ntlneti un animl slbatic dect
un om".
De fapt, timp de sute de ani, Siberia nu a fost doar un loc pentru deportarea
deinuilor, ci i un liman pentru tlhari, ucigai i ali indivizi periculoi care i
pierdeau urma pentru totdeauna n oceanul verde de pduri. Aflai la peste 18 kilometri
de tabra lor, cercettorii s-au vzut aadar nevoii s investigheze situaia. Condui de Galina
Pismenskaia, singura pesoan narmat din micul grup, oamenii au pornit spre cercetarea
mprejurimilor.
n momentul n care cutau un punct vizibil de unde s poat fi reperai ct mai uor
de pilotul elicopterului, au dat i peste alte semne care le-au confirmat c prin preajm triau
oameni, o potec bttorit, un baston cioplit grosolan i nite cutii din coaj de mesteacn
pline cu felii de catofi uscate la soare. Nu a durat mult pn cnd au dat peste o izb (colib
ruseasc din lemn, tipic Siberiei) peste care anii, ploile, zpezile i vnturile i lsaser
puternic amprenta. Din colib prezena lor fusese deja simit. Ua s-a deschis ncet i n prag
se profila parc silueta unui personaj de poveste.
Geologii priveau uimii la un btrn cu o barb lung. Era descul i mbrcat cu o
cma i un pantalon ale cror materiale nu mai puteau fi ghicite sub noianul de petice cu
care fuseser crpite. Btrnul arta vizibil nspimntat de apariia geologilor, care l-au
salutat i i-au vorbit prietente. Cnd s-a convins c nou veniii nu au intenii rele, btrnul i-a
invitat nuntru. Izba avea o singur ncpere, iar mizeria i srcia erau la ele acas. Dup
cum aveau s constate mai trziu cu stupoare, izba adpostise iniial cinci suflete. Brusc,
alturi de btrn au aprut de niciunde dou siluete feminine, una dintre ele a nceput s se
tnguie amarnic "Pcatele noastre sunt de vin", cealalt a disprut rapid.
ocai, geologii au ieit n fug din colib i s-au ndreptat ntr-un loc sigur unde, sub
imperiul emoiilor s-au apucat s mnnce. n acest timp, n ntunericul izbei, curiozitatea a
nvins teama. Ua s-a deschis ncet, iar cele trei personaje bizare s-au apropiat de cercettori.
La ndemnul acestora de a mnca din alimentele lor, btrnul i femeile au refuzat vehement,
motivnd c nu au voie s mnnce...
Geologilor nu le-a luat mult s realizeze c noile lor cunotine nu vzuser niciodat
ceaiul, gemul sau pinea. Singur, doar btrnul i amintea cum arat pinea.
Dup cteva vizite, ncrederea celor din izb a crescut considerabil, iar geologii
urmau s afle una dintre cele mai uluitoare ntmplri legate de spiritul omului sub povara
vremurilor, alturi de dovezi ale supravieuirii cu orice pre n medii ostile.
 Credincioii de rit vechi fa cu provocrile bolevicilor
Btrnul se numea Karp Lykov i era un starover, adic un credincios pravoslavnic
de rit vechi, membru al unei secte cretin-ortodoxe din Rusia. Secta acesta s-a desprind din
rndul Bisericii Ortodoxe Ruse oficiale nc din anul 1666, dorind s protesteze astfel fa de
reformele bisericeti introduse de Patriarhul Nikon ntre anii 1652-1666, sub presiunea arului
Petru cel Mare. Credincioii pravoslavnici de rit vechi sunt o minoritate religioas care
practic ritualurile religioase de dinainte de reformele celui mai proeminent ar din istoria
Rusiei.
Petru cel Mare a nceput o persecuie religioas fr precedent n Rusia, iar marea
majoritate a acestor credincioi i-au prsit satele i oraele cutndu-i refugiu n cele mai
ndeprtate coluri ale Imperiului arist. Pentru ei, arul Petru era un adevrat Antichrist
n form uman. Pentru ar, aceti credincioi erau doar nite superstiioi ingrai i
rebeli, care nu vroiau s-i taie brbile i s accepte msurile i ideile sale. arul i
considera de fapt drept cel mai mare obstacol n faa modernizrii i progresului Rusiei.
O parte dintre strmoii acestor credincioi i-au gsit refugiul chiar i la noi n Delta Dunrii,
punnd astfel bazele primelor comuniti de pescari rui lipoveni.
Lucrurile aveau s mearg cum nu se poate mai ru pentru Lykov i cei asemenea lui
odat cu instaurarea comunismului ateist. Sub regimul sovietic, comunitile izolate de
credincioi pravoslavnici de rit vechi au fugit n Siberia pentru a scpa de persecuiile
religioase sngeroase. n timpul campaniilor de exterminare a tuturor credincioilor cretini
din anul 1930, o patrul bolevic l-a mpucat pe fratele lui Lykov. Speriat de moarte, acesta
i-a luat familia i a fugit n pdure.
Era vara anului 1936 i fugarii erau n numr de patru, Karp, soia sa, Akulina, fiul
Savin n vrst de nou ani, i micua Natalia de doar doi aniori. i-au luat cu sine doar
cteva haine i unelte, alturi de nite semine, dup care s-au retras ct mai departe n taiga,
pn cnd, epuizai, s-au oprit ntr-un loc aflat la mare distan de orice urm omeneasc.
Acolo i-au ridicat izba care avea s mai adposteasc doi copii nscui n slbticie, pe
Agafia i Dmitri.
Siberia avea sa le ofere o via cum nu i-au imaginat vreodat. Copii au crescut
ascultnd relatri despre lumea nconjurtoare din amintirile prinilor. De fapt, conform
jurnalistului rus Vasili Peskov, principala distracie a familiei hituit de asprimea vremurilor,
consta n momentele cnd se reuneau pentru a povesti i a-i depna amintirile. Aa au crescut
copii familiei, aflnd despre orae i lumea nconjurtoare doar din povestirile prinilor.
Auziser i despre alte ri dect Rusia, despre automobile, avioane, rzboaie, soldai, biserici,
orae, doar c aceste noiuni i definiii erau simple imagini abstracte pentru ei, n lipsa
imaginilor reale.
Singurele cri pe care le aveau erau nite cri de rugciune i biblia veche a
familiei. Akulina s-a folosit de Evanghelii pentru a-i nva copii s scrie i s citeasc. n loc
de hrtie i creion, copii se foloseau de coji de mesteacn i de beioare ascuite nmuiate
ntr-o cerneal improvizat din miere amestecat cu suc de afine.
Cu toate acestea, viaa era grea, nespus de grea. Izolarea a fcut ca supravieuirea n
natur s fie aproape imposibil. n locul nclrilor care se rupseser, tatl familiei le cioplea
saboi din lemn. Hainele au fost reparate i peticite continuu, pn cnd s-au destrmat de tot,
iar srmanii oameni au fost nevoii s-i fac unele noi din pnz grosolan fcut din micile
recolte de in i cnep.
Cu alimentaia le-a fost puin mai uor. n momentul n care au fost descoperii, se
hrneau cu cartofi, ciuperci i semine de cnep. Vara era cel mai uor, pdurea oferea din
belug mcee, mure, afine, zmeur, semine de pin, ciuperci.

Cu toate acestea, familia era permanent ameniat de spectrul foamei. De abia n

jurul anului 1950, cnd Dimitri a devenit brbat, au putut face rost de carne. La nceput au pus
capcane cu care prindeau animale pentru carne i blnuri. Nu aveau puc, pistol, nici mcar
arcuri cu sgei sau sulie. Erau nevoii s hituiasc animalele spre nite gropi pe care le
spaser n prealabil i le acoperiser cu crengi de copac.
Dimitri devenise sperana i salvarea familiei pe timpul iernilor aspre i lungi.
Dobndise o extraordinar rezisten fizic i putea porni descul prin zpezi la vntoare. Aa
putea rezista cteva zile. Noaptea dormea n pdure, sub cerul liber, acoperit cu o blan de
elan, chiar dac afar erau -40 grade Celsius.
Cu timpul, geologii au realizat c au subestimat inteligena i talentele personale ale
membrilor familiei Lykov. Fiecare dintre ei avea o personalitate distinct. Btrnul Lykov era
fascinat de ultimele invenii n tiin i tehnologie. Cu toate c nu putea s cread n ruptul
capului c omul a ajuns pe Lun, a acceptat uor ideea salteliilor de comunicaii din
spaiu. Era foarte intrigat cnd a vzut o folie de celofan. "Doamne, arat ca sticla, dar
nu se sparge, se mototolete", exclama vesel btrnul.
n schimb, nu era foarte ncntat de Savin, fiul su, pe care l considera un om foarte
credincios dar aspru. Karp Lykov se temea de ce se putea alege de familia sa daca el murea,
iar Savin ar fi luat controlul, cci Natalia nu se putea impune n faa lui. Rolul de mam n
condiiile acelea o epuizase de timpuriu.
Fetele n schimb, erau mai deschise comunicrii i noului. Vasili Peskov a aflat c
Agafia nu era marcat de fanatism religios, ba avea chiar un sim ironic dezvoltat i glumea
uneori la adresa ei. Era inteligent i avea grij de toate sarcinile unei familii obligate s
triasc fr calendar i fr noiunea timpului. Era curajoas i realist, dup cum au observat
i geologii care vedeau cum iese noaptea fr team din izb pentru a merge prin pdure.
ntrebat daca nu se teme s fie n pdure la miezul nopii, Agafia ntreba cu o
puritate dezarmant:
- Ce ar putea s mi fac ru acolo, n pdure ?
Favoritul echipei de geologi era fr ndoial Dimitri, un adevrat om al slbticiei
care cunotea taigaua ca pe propriile buzunare.
 Fericirea dintr-un pumn de sare
Karp Lykov avea de ndruntat acum torentele de noi informaii care se revrsau
nemilos asupra sa. Btrnului i era foarte greu s in pasul cu modernitatea. Un episod
memorabil a fost acela cnd geologii i-au oferit nite sare. Era de fapt singurul dar pe care l-a
acceptat cu entuziasm din partea noilor venii. Conform spuselor sale, traiul fr sare timp de
attea decade, a fost cea mai grea tortur pe care a ndurat-o n taiga.
Familia Lykov s-a mprietenit n mod deosebit cu Yerofei Sedo, unul dintre geologi
care i petrecea aproape tot timpul ajutndu-i la cultivat i recoltat. Au nceput s fie atrai de
unelte precum cuite, furculie, hrtie, creioane, lanterne. Dar cel mai mare oc a fost evident,
televizorul!
Aceast minune "diavoleasc" s-a dovedit a fi irezistibil pentru btrnul Likov
care sttea nemicat n faa sa. Agafia n schimb era ngrozit, se uita de la distan la
televizor n timp ce se ruga continuu i se izbea periodic cu capul de pragul uii...
ns probabil cel mai trist aspect al acestei poveti adevrate, const n viteza cu care
familia Lykov a intrat n declin dup ntlnirea ei cu "civilizaia".
n toamna lui 1981 trei din cei patru copii ai familiei i-au urmat mama pe lumea
celalt, la diferene de doar cteva zile unul dup altul. Conform aceluiai jurnalist rus care le-
a cercetat cazul, decesele nu au avut drept cauz o eventual expunere a lor la boli la care nu
aveau imunitate dobndit.

Savin i Natalia sufereau de insuficien renal avansat, cel mai probabil aprut din
cauza alimentaiei deficitare. Dar Dimitri a murit de pneumonie, care a debutat ca o infecie
primit probabil de la noii si prieteni.
Moartea sa i-a ocat pe geologi, care au ncercat cu disperare s-l salveze. S-au oferit
s-i cheme un elicopter s-l duc de urgen la spital, dar au fost refuzai de un Dimitri care
credea c astfel i abandoneaz familia sau religia pe care a practicat-o cu atta fervoare.
"Nu ne este permis asta. Un om triete att ct hotrte Dumnezeu, nu mai mult", a
murmurat Dimitri nainte ca sufletul su pur s prseasc aceast lume. Dup moartea celor
trei, geologii i-au rugat pe Karp i Agafia s prseasc pentru totdeauna pdurea i s se
ntoarc la rudele lor rmase n satul prsit de Karp n timpul persecuiei cretinilor. Evident,
nici nu au vrut s aud de propunere.
Karp Lykov a murit n somn pe data de 16 februarie 1988. Akulina, s-a stins cu doar
27 zile inaintea sa. Agafia l-a ngropat ntr-o vale, cu ajutorul geologilor, apoi s-a ntors s
aib grij de colib.
Triete i astzi n inima slbticiei, chiar dac puterile i se scurg odat cu trecerea
timpului. Se hrnete n continuare cu ce cultiv i cu ce pescuiete. Iarna este nconjurat de
lupi, iar vara urii dau trcoale mprejurimilor. i unii i alii o respect i nu-i fac niciun ru,
conidernd-o de a lor. Nu vrea s primeasc pensie i i petrece zilele trebluind i rugndu-
se. Autoritile ruse o ajut trimindu-i periodic lemne de foc, alimente, i organizeaz echipe
de voluntari care vin i o ajut la treburile casei i grdinii.
Ea este fericit i mpcat cu sine i cu tot ce o nconjoar.
Astfel de oameni vor moteni Raiul, spunea o vorb din btrni.
O vorb adevrat, fr ndoial...
 n Premier: Miliardari rui, refugiai n iglu-
urile din Siberia

n Rusia se nate un fenomen: mii de rui bogai prsesc oraele i se retrag n zone
izolate, pentru a-i duce viaa ct mai departe de civilizaie. Triesc in colibe, manc doar ce
cultiv i i cresc copiii n spirit liber. Pentru ei, banii i cariera nu mai au valoare. Mai mult,
sunt convini c n curnd vom tri toi ca ei. O echipa a emisiunii "n Premier" a petrecut
cteva zile ntr un sat in apropiere de Siberia unul dintre cele 200 din Rusia ridicate de la zero
de foti bogtai.
Au fost profesori, ingineri, avocai, oameni de afaceri. Au avut bani i cariere de
invidiat. Dar ntr-o zi i-au vndut casele, i-au ngheat conturile i s-au retras n slbticie
pentru a tri ca la nceputurile lumii. Constantin, cluza noastr, a fost anchetator in miliia
ruseasc, dar la var se va muta i el n Alexandrovka, satul de la porile Siberiei.
n Rusia sunt deja dou sute de sate, construite de la zero de oameni convini c n
curnd, progresul se va ntoarce mpotriva noastr, iar lupta ne va fi fatal. Eduard e unul
dintre ei. A lucrat in Occident i a fost manager de talie internaional. Acum locuieste in
iurta, un fel de cort cu podea de lemn. Are doi copii pe care refuz s-i dea la coal de teama
c sistemul ii va transforma in marionetele civilizatiei. Dar in Alexandrovka toti au studii
superioare, asa ca David si Danila au de la cine invata.
Mnnc simplu i doar ce cultiv. N-au nici curent electric, nici ap curent. i vara
i iarna se clesc cu galeti de apa aruncate peste ei, la temperaturi siberiene.
Iulia a fost profesor universitar de matematica. S-a stabilit aici impreuna cu sotul ei,
care n-a mai suportat stresul functiei pe care o avea in domeniul constructiilor.
Cu totii vor sa traiasca in strictul necesar, fara bani si fara tehnologie. Constantin, zis
Samanul, a fost securist, dar acum e vraciul comunitatii. Isi vindeca pacientii cu rugaciuni,
plante si ritualuri de imbaiere.
Alexandrovka pare sa fie unul dintre putinele locuri pe Pamant in care singurul
guvernator e NATURA. E o lume libera, care te contamineaza. Asta s-a intamplat si cu noi, in
cateva zile de filmare.
Numrul celor care l caut pe Dumnezeu n pustietatea pdurilor crete mereu.
Nimeni nu trieaz cnd vine de bun voie n Siberia, i nimeni nu vrea s par ce nu este. n
Siberia rezist doar cei puternici i decii. Cu toii refuz banii, avantajele energiei electrice i
chiar binefacerile medicamentelor, nlocuind totul cu rugciunea, cu miracolul simplitii i al
remediilor naturiste. Organizeaz singuri mici spitale i coli, organizeaz concerte i
spectacole culturale, nct ai zice c, mpreun, formeaz o sect milenarist, speriat de
multele scenarii catastrofice ale profeiilor nostradamice. Noii rui sunt ns ortodoci
curai. Au preoi, au biserici, au icoane la care se roag. De altfel, fiecare nou aezare nu
ncepe altcumva dect cu o camer de brne nchinat lui Dumnezeu i, alturi, un bordei
spat direct n pmnt.

German Sterligov, al doilea milionar oficial al Rusiei de dupa caderea URSS si-a
abandonat in 2005 averea pentru a trai ca un taran intr-o parte indepartata a Rusiei, fiind
dovada ca se poate gasi fericirea. S-a bucurat de o avere impresionanta, a trait in vile
somptuoase, a avut yachturi si avioane private, dar a renuntat la acest stil de viata in urma cu
patru ani si a ales sa se mute cu familia sa intr-o zona rurala a Rusiei, unde a ales sa traiasca in
mijlocul salbaticiei.
Majoritatea prietenilor mei au crezut ca mi-am pierdut mintile, dar dupa patru ani
se dovedeste ca am facut alegerea corecta. Criza economica care i-a afectat pe majoritatea
oligarhilor este departe de mine. Spre deosebire de ei, eu sunt liber aici. Nu sunt dependent
de nimeni si am suficiente resurse pentru a supravietui.
La doar 24 de ani, German Sterligov a pus bazele propriei companii si in scurt timp,
profitand de vidul de legislatie din acea vreme, a reusit sa construiasca un imperiu financiar,
cu birouri in Londra si New York, si a devenit milionar.
In timp ce Sterligov isi facea un nume in domeniul afacerilor, amenintarile incepeau
sa se intensifice, iar el si sotia sa traiau in permanenta cu frica de a nu fi rapiti, brutalizati sau
chiar omorati. "In primii doi ani de relatie ne-am mutat de 23 de ori. El ma suna si-mi spunea:
Impacheteaza, iar ne mutam. In cercurile in care sotul meu activa aveau loc multe crime",
isi aminteste Alyona.
Tocmai din aceasta cauza, nu este de mirare ca oligarhii rusi angajeaza o armata de
gardieni care sa-i protejeze. Alyona, a carei familie era apropiata cu fostul lider comunist
Nikita Hrusciov, a urat dintotdeauna sa aiba servitori. "Nu-mi doream straini in casa mea. Dar
intotdeauna era o exceptie: bodyguarzii inarmati. Dupa ce ne-am mutat in Moscova, dupa o
perioada petrecuta in Mayfair- Londra, am realizat ca acestia erau indispensabili. Eram foarte
bogati intr-o tara in care majoritatea oamenilor nu erau avuti, iar oamenii de afaceri erau
tintele favorite ale rapitorilor pentru a se rafui cu aceasta situatie. Era ingrozitor. Intotdeauna
aveam cel putin doua garzi de corp cu mine, dar odata numarul acestora a ajuns la 60 pentru a
ma supraveghea atat pe mine, cat si pe copiii mei", a continuat aceasta, in timp ce sotul sau a
dat afirmativ din cap.
"Eram ca pasarile intr-o cusca aurie. Fiind foarte bogati, traiam intr-o sclavie, din
care, din fericire, am scapat", a completat German. Pentru a scapa de amenintari, in era
presedintiei lui Boris Eltin, multe cupluri bogate declarau ca s-au despartit si se afisau la
petreceri cu alte persoane pentru a distrage atentia de la familia adevarata. "Se prefacea ca nu
mai suntem importanti pentru el si asa prevenea sa devenim tintele rivalilor sau a rapitorilor",
a confirmat Alyona. Un factor important in decizia lor de a-si schimba stilul de viata l-a
constituit infrangerea lui German in alegerile prezidentiale din 2004, cand invingator a iesit
actualul premier rus Vladimir Putin. "A venit acasa, si-a aruncat jacheta si a spus: Nu mai
pot face nimic aici. Hai sa plecam si sa incepem o noua viata", isi aminteste Alyona, care a
fost ceruta in casatorie la doar trei minute dupa ce s-au cunoscut. Au ales ca locatie o zona
impadurita, aflata la 60 de kilometri departare de Moscova, o zona lipsita de luxul cu care s-
au obisnuit, dar pe care nu il regreta.
In perioada lui de prosperitate, German Sterligov a oferit locuri de munca pentru
2.500 de persoane. In prezent, acestia mai sunt doar in numar de doi, ambii muncitori, care il
invata pe Sterligov cum sa faca lucruri precum constructia de ziduri sau repararea de garduri.
Dupa o viata traita in cel mai luxos cartier din Moscova, Sterligov si sotia sa si-au
schimbat perspectivele asupra vietii si au decis sa-si vanda proprietatea din cartierul
Rublyovka, apartamentul cu vedere spre Statuia Libertatii din New York, birourile de pe Wall
Street si din Londra, casa din Elvetia, castelul din Franta si apartamentul din Piata Rosie din
Moscova pentru a se muta la tara.
Sterligov si-a vandut averea la licitatie dupa ce s-a ales praful de ambitiile sale
politice, care incepusera cu o campanie pentru functia de guvernator al Siberiei si au fost
urmate de candidaturile pentru primaria Moscovei si in final pentru presedentia Rusiei.
Mi-am dorit sa schimb viata oamenilor din Rusia in bine...Mi-am dorit sa aduc o
noua viziune acestei tari, pentru a crea o viata mai buna. Dar nu am reusit, si am ajuns sa imi
dau seama ca, chiar daca nu voi putea fi alaturi de tara mea in acest mod, familia mea inca are
nevoie de mine - si am putut face schimbari la acest nivel.
A ajuns sa acumuleze datorii uriase din pricina costurilor campaniilor sale electorale,
asa ca si-a vandut casa din Moscova, toate proprietatile si actiunile, si si-a platit datoriile, iar
mai apoi, dupa o calatorie in padure, si-a construit o casa cu banii care ii mai ramasesera dupa
ce totul fusese vandut.
 Eliberat de boala materialismului si de traiul imbacsit intr-o mare capitala a lumii,
Sterligov a gasit adevarata fericire, fericirea fara bani.
Acum, la 15 ani dupa ce a facut primul sau milion, a renuntat la afaceri si a optat
pentru o viata traditionala taraneasca, traita in adancul zonei rurale rusesti, impreuna cu sotia
sa si cei cinci copii.
Viata mea nu a fost niciodata mai buna inca nu pot crede ca am o viata atat de
implinita si interesanta, a declarat el programului BBC World Services Outlook.
Puii de curcan tocmai au iesit de sub closca aceasta este o stire interesanta
pentru noi in momentul de fata. Am reusit sa gasim fericire ca si familie si inca nu pot sa
cred ca am reusit sa parasim Moscova, cu toata atmosfera ei de mercenariat, ividie si
ostilitate. Cu greu pot descrie starea sufleteasca in care ne aflam, exact cum nu poti descrie
gustul unei inghetate. Trebuie sa o gusti pentru a stii asta.
German Sterligov traieste acum intr-o casa mica, pe care o descrie ca fiind o soba
ruseasca, cateva ferestre, pereti si un tavan. Are deasemenea doua tractoare, un boldozer si o
Toyota veche, desi pe timp de iarna la ferma se poate ajunge doar cu o caruta tarasa de cai. Ce
mai apropiata casa se afla la 11 km distanta. Nu are electricitate si acum incearca sa se
descotoroseasca si de telefonul mobil.
Cu toate acestea, el spune ca nici atunci cand era bogat nu a dus o viata tipica de
magnat rus. Nu aveam elefanti sau piscine, spune el. Dar este adevarat, am trait
intotdeauna in cele mai bogate, elegante si exclusiviste cartiere, in case mari si scumpe.
Pasul spre Siberia n-a fost totui uor. A fost greu pentru sotia mea, care nu era
obisnuita cu viata la tara, ci mai degraba cu viata de milionar. Acum este recunoscatoare,
deoarece copiii nostrii duc o viata normala, o viata reala. Familia mea este fara indoiala mai
fericita.
Copiii lui Sterligov primesc educatie acasa, deoarece el crede ca mediul din scoala
ii va corupe. Nu le va permite sa urmeze studii universitare, din acelasi motiv:
Universitatile sunt pline de depravare nu s-ar deprinde cu altceva de acolo in afara de
corupere morala. Asadar, este in afara de orice discutie, spune el.
Este un nationalist convins si a devenit profund religios acum 10 ani desi nu vrea
sa vorbeasca despre acest lucru, descriindu-l ca fiind prea personal.