Dormeau adnc sicriele de plumb,

Si flori de plumb si funerar vestmint --

Stam singur n cavou... si era vint...
Si scirtiiau coroanele de plumb.

Dormea ntors amorul meu de plumb

Pe flori de plumb, si-am inceput s-l strig --
Stam singur lng mort... si era frig...
Si-i atirnau aripile de plumb.

Plumb , de G. Bacovia
George Bacovia, autorul poeziei ,,Plumb, face parte din epoca interbelica,
iar curentul valorificat de creatiile acestuia este simbolismul. ,,Plumb
este o arta poetica ce deschide volumul de debut omonim. Printre creatiile
acestuia se mai numara si ,,Scantei galbene, ,,Cu voi, ,,Stane
burgheze, etc. Aspectul tematic central al poeziei este conditia omului
superior, iar viziunea despre lume ce se desprinde din text este sumbra,
apasatoare, fiinta percepand lumea inconjuratoare ca pe o inchisoare.

O prima trasatura care face posibila incadrarea poeziei in simbolism este

prezenta simbolurilor. Inca din titlu putem observa prezenta simbolului
central: plumb, devenind element de recurenta prin reluarea in structuri
precum: ,,sicrie de plumb, ,,flori de plumb, ,,amor de plumb, si asa mai
departe. Plumbul sugereaza greutatea, apasarea existentiala dar si
singuratatea, moartea, lipsa comunicarii, lipsa iubirii. Alte simboluri
prezente in text sunt sicriele, cavoul, cimitirul, facand parte din sfera
semantica a mortii si contribuind la conturarea unei atmosfere sumbre.

Cea de a doua trasatura este muzicalitatea versurilor, specifica

simbolismului. Aceasta trasatura este evidentiata de elementele de
versificatie: rima imbratisata, ritmul iambic, masura de 10 silabe dar
totodata si de repetitia substantivului ,,plumb ce devine laitmotivul
poeziei. De asemenea, prezenta verbelor la imperfect ,,dormeam,
,,stam, ,,scartaiau confera muzicalitate versurilor alaturi de imagini
auditive precum ,, scartaiau coroanele de plumb.

Tema si viziunea despre lume mai este conturata si de cele patru

elemente de structura si de compozitie: semnificatia titlului, motive
poetice, incipitul si finalul si relatiile de opozitie si simetrie.

Titlul textului este in direct relatie cu continutul acestuia, anticipand

aspectul tematic central, conditia omului de geniu care se simte captiv
intr-o lume ostila, incapabila sa ii inteleaga aspiratiile. Din punct de vedere
morfologic, este alcatuit dintr-un substantiv comun nearticulat, care din
punct de vedere denotativ face trimitere la metalul greu, de culoare gri
cenusie, ai carui compusi chimici sunt de toxicitate mare. Conotativ,
evidentiaza starea de apasare, angoasa, solitudine, dar si nelinistea mortii
si a decaderii. Mai mult decat atat, la nivel fonetic, putem observa
prezenta unei vocale ,,u, prinsa intre patru consoane grele, aspect ce
accentueaza ideea de captivitate, de imposibilitatea evadarii.

In text apar numeroase motive poetice precum: cavoul, sicriul,

aripele care sugereaza pe de-o parte ideea mortii iar pe de o alta parte
ideea unei lumi artificiale, care nu intelege aspiratiile omului superior,
tinandu-l captiv intr-un univers al racelii.

Incipitul textului sta sub semnul mortii pe de-o parte prin prezenta
termenilor din campul semnatic al mortii: sicrie, flori de plumb, funerar
vesmnt, insa, pe de alta parte prin verbele la imperfect: ,,dormeau
insotit de epitetul ,, adanc, care accentueaza ideea somnului etern al
mortii. Finalul poeziei este conturat de ideea zborului frant deoarece
,,aripele, care in mod consacrat sugereaza inaltarea evidentiaza in acest
context caderea, prabusirea in gol: ,,Si-i atarnau aripile de plumb.

Tema si viziunea despre lume este conturata si cu ajutorul relatiilor

de opozitie si simetrie. Poezia este structurata pe doua planuri ce
evideniaz opozitia dintre cadrul exterior si cel interior, insa in realitate
cele doua planuri se afla intr-o relatie de simetrie datorita starii de moarte
pe tot parcursul poeziei, dar si a paralelismului sintactic. De asemenea,
intre cele doua planuri putem evidentia prezenta corespondentelor atat
lumea exterioara, cat si cea interioara sta sub semnul mortii.

O prima idee poetica ce se desprinde inca din incipitul textului este

aceea ca lumea exterioara ia infatisarea unui spatiu al captivitatii, in care
totul pare a fi cuprins de un somn al mortii. Mai mult decat atat, este
accentuata singuratatea fiintei care se simte parasita intr-o lume grea,
rece, idee accentuata de repetarea substantivului ,, Plumb. Nu in ultimul
rand, se accentueaza ideea de claustrare, de captivitate. Pana si florile -
simbol al frumusetii, devin un simbol al mortii, al artificialului. Stilistic,
aceasta idee este evidentiata si prin oximoronul ,,flori de plumb, ce
accentueaza raceala si moartea. Ideea obsedanta a mortii este accentuata
prin imaginile vizuale (cavou, sicrie), auditive (scartaiau, strig), tactile
(,,era frig), sugerand si imposibilitatea comunicarii autentice in ,,lumea
vie, singurele manifestari cu care are tangenta fiinta fiind lumea de
dincolo.

Cea de a doua idee poetica ce reiese din a doua strofa a poeziei

este accentuarea starii de disperare, de neputinta a fiintei care se simte
parasita si incapabila de a comunica. Metafora ,,amorul meu intors
sugereaza moartea iubitei, dar si moartea iubirii, iar epitetul ,,intors
trimite inca o data cu gandul la moarte luand in considerare vorbele lui
Lucian Blaga ,,Intors cu fata la apus, egal mort. Interpretand sensul din
dictionar, ,,intors reprezinta o moarte violenta, dar si refuzul comunicarii.
Starea de solitudine este accentuata prin intermediul unei imagini
auditive: ,,S-am inceput sa-l strig, ce sugereaza un tipat de disperare,
singura reactie umana in acel cadru al mortii.
 In opinia mea, tema poeziei, conditia omului superior care se simte
captiv intr-o lume ostila, reflecta viziunea specifica asupra realitatii
sumbre si apasatoare, fiinta percepand lumea inconjuratoare ca pe o
inchisoare.

In primul rand, analizand prima strofa putem observa ca se

contureaza imaginea unei lumi lipsite de viata in care pluteste obsesia
mortii: Fiinta se simte captiva intr-o lume asociata cavoului, incapabil de a
comunica autentic. Spre exemplu, ,,Dormeau adanc sicriele de plumb;
,,stam singur in cavou si era vant.

In al doilea rand, nu doar lumea exterioara este claustranta, cat si

starea fiintei este sumbra, apasatoare, singura reactie umana fiind
strigatul de disperare. Un exemplu in acest sens sunt versurile din a doua
strofa: ,,pe flori de plumb, si-am inceput sa-l strig/ si-i atarnau aripile de
plumb, realizand ca nici moartea nu mai e o evadare.

In concluzie, avand in vedere lumea lipsita de viata, cuprinsa de un

somn al mortii, si disperarea fiintei superioare, pot spune ca tema este
conditia omului superior, iar viziunea este una sumbra si apasatoare.

Prin atmosfera, muzicalitate, folosirea sugestiei, a simbolului si a

corespondentelor, prin prezentarea starilor sufletesti de angoasa, de
singuratate, de vid sufletesc, poezia ,,Plumb se incadreaza in estetica
simbolista. In acelasi timp, poezia bacoviana depaseste cadrul
simbolismului si realizeaza trecerea la modernitate, dupa cum afirma si
Rodica Zafiu: ,,Bacovia apartine unei faze mai tarzii a simbolismului, in
care [] se presimte un modernism mai acut, scindat.