Ce te legeni?...

de Mihai Eminescu

- Ce te legeni, codrule,
Fr ploaie, fr vnt,
Cu crengile la pmnt?
- De ce nu m-a legna,
Dac trece vremea mea!
Ziua scade, noaptea crete
i frunziul mi-l rrete.
Bate vntul frunza-n dung -
Cntreii mi-i alung;
Bate vntul dintr-o parte -
Iarna-i ici, vara-i departe.
i de ce s nu m plec,
Dac psrile trec!
Peste vrf de rmurele
Trec n stoluri rndurele,
Ducnd gndurile mele
i norocul meu cu ele.
i se duc pe rnd, pe rnd,
Zarea lumii-ntunecnd,
i se duc ca clipele,
Scuturnd aripele,
i m las pustiit,
Vestejit i amorit
i cu doru-mi singurel,
 De m-ngn numai cu el!

Drum crucial

de Ion Minulescu

Pe scara sufletului meu

M-am ntlnit cu bunul Dumnezeu -
Eu coboram mhnit din contiina mea,
Iar El urca surztor spre ea!...
 i ne-am oprit la jumtatea scrii
ncrucindu-ne n clipa-ntmpinrii
Sgeile perechilor de ochi ca de-obicei -
Ah! ochii Lui cum seamn cu ochii mei!

Pe scara sufletului meu

M-am ntlnit din nou cu Dumnezeu -
El cobora solemn din contiina mea,
Iar Eu urcam surztor spre ea!...
 Un profesor

de Emilia Plugaru

Un profesor e un zidar

Mereu alturea de noi,

Mereu pe antierul vieii

Ca s nale vremuri noi.

Un profesor e un zidar.

Zidete ziua cea de mine.

i sufletul i inima

La temelia rii pune.

Un profesor e un artist
 Ce modeleaz caractere.

El zi de zi i an de an,

Gsete for i putere

Ca s ciopleasc n lut viu

Cu vorba-i blnd i sftoas.

Lucrarea lui e cea mai bun,

Cea mai de pre, cea mai frumoas.

nchin-te n faa lui,

Cci are-n plete flori de nea

i poate una dintre ele,

I-ai pus-o-n plete tu cndva.

Vara
de George Cobuc

Cu firea ei cea arztoare

Sosit-a vara napoi.
Toi pomii sunt n srbtoare,
n tei st floare lng floare...
E dulce vara pe la noi!

Cnd dimineaa se ivete

Din al vzduhurilor fund,
Tot cmpul parc ntinerete
Iar, deteptat de pe prund,
Cireada satului pornete...

n urma ei un roi de grauri,

Ca nite valuri cenuii,
S-amestec prin blrii.
S-aaz-n coarne pe la tauri,
Fac fel de fel de nebunii.

Pn ce-n zarea deprtat

Spre lacul trist se pun pe drum.
i cum se duc, - acum -acum
Se mai zresc nc o dat,
Ca rmia unui fum.
 Ex libris
de Tudor Arghezi

Carte frumoas, cinste cui te-a scris

ncet gndit, ginga cumpnit;
Eti ca o floare, anume nflorit
Minilor mele, care te-au deschis.

Eti ca vioara, singur, ce cnt

lubirea toat pe un fir de pr,
i paginile tale, adevr,
S-au tiprit cu litera cea sfnt.

Un om de snge ia din pisc noroi

i zmlislete marea lui fantom
De reverie, umbr i arom,
i o pogoar vie printre noi.

Dar jertfa lui zadarnic se pare,

Pe ct e ghiersul crii de frumos.
Carte iubit, fr de folos,
Tu nu rspunzi la nici o ntrebare.