Nervii cranieni

I. Nervul olfactiv
Nervul olfactiv este primul nerv cranian care face parte din analizatorul olfactiv. Este un nerv senzitiv
care are rolul de a transmite informatii culese din periferie, de la nivelul epiteliului olfactiv din
mucoasa foselor nazale catre bulbul olfactiv. Spre deosebire de ceilalti nervi n. olfactiv nu are originea
in trunchiul cerebral.
Examinarea n. olfactiv presupune examinarea acuitatii olfactive (AO) care reprezinta capacitatea de a
percepe mirosurile si care este mai accentuata inainte de masa, de unde reiese rolul olfactiei in apetit si
satietate.
AO poate fi apreciata subiectiv din pdv.calitativ si cantitativ si presupune recunoasterea de catre bolnav
prin fiecare nara in parte, a unor mirosuri cunoscute, neiritante: tutun, alcool. condimente, parfum.
Astfel, bolnavul avand ochii inchisi, este invitat sa-si obstrueze o nara prin apasare cu indexul,iar in
dreptul narii de evaluat se plaseaza un stimul, de ex: vata imbibata in alcool, tutun, sapun, arome
alimentare. Se repeata aceeasi manevra si la cealalta nara, dar schimband stimulul folosit.
Patologia olfactiei:
1.Anosmia pierderea mirosului.
Cauze: rinogene, tumori orbito-frontale, meningioame de bulb olfactiv, meningite TBC, tabagism
cronic, viroze, diabet, ateroscleroza, traumatisme cranio-cerebrale. Anosmia are semnificatie clinica
cand este unilaterala si progresiva.
2. Hiposmia diminuarea cantitativa a simtului olfactiv.
Poate fi: - fiziologica in ultima parte a sarcinii si la batrani
- patologica ca la anosmie.
3. Hiperosmia exagerarea simtului olfactiv, care in mediu are intensitate scazuta. Apare in migrene,
alergii, prima parte a sarcinii, mantra.
4. Parosmia perceptie eronata a unui miraos, drept un alt miros, de obicei neplacut.
5. Cacosmia - perceptie eronata a tuturor mirosurilor, de obicei neplacute. Apare in viroze, boli psihice.
consum de droguri, intoxicatii.
6. Halucinatiile olfactive episoade in care bolnavul percepe mirosuri care, in realitate nu exista in
mediu. Apare in crizele de epilepsie temporala in criza uncinanta, ori ca aura a unei crize convulsive
generalizate sau in boli psihice.
!!! Olfactia are capacitate de acomodare !!!

II. Nervul optic

Nervul optic este a doua pereche de nervi cranieni care apartine analizatorului visual. Este un nerv
senzitiv care preia si recepteaza informatiile senzoriale legate de simtul visual.
Cuprinde:
a) o componenta de receptie reprezentata de retina cu cele 10 straturi de celule dintre care cele mai
importante sunt celulele cu conuri responsabile de perceptia culorilor primare (rosu,verde, albastru) si
vederea diurna si celulele cu bastonase implicate in vederea nocturna. Conurile sunt situate la nivelul
maculei lutea (pata galbena) iar bastonasele la periferia retinei.
b) o componenta de transmitere -nervul optic, chiasma optica si radiatiile lui Gratiolet.
c) o componenta centrala, de analiza corticala lobul occipital.
Examinarea analizatorului visual presupune controlul acuitatii vizuale, a campului visual si examenul
fundului de ochi.
Acuitatea vizuala reprezinta capacitatea de a vedea. Se determina pe rand pt fiecere ochi cu
ajutorul optotipilui de la o distant de 5 m. O alta apreciere a AV saczute se poate efectua invitand
pacientul sa numere degetele examinatorului. Pt alterari severe ale AV bolnavul este intrebat daca

1
sesizeaza miscarea mainii sau percepe lumina. La bolnavii necooperanti se urmareste existent
reflexului de clipire la amenintare.
Patologie:
1. Ambliopie scaderea acuitatii vizuale.
2. Cecitate pierderea acuitatii vizuale.
Daca reducerea AV este corectabila cu dioptrii atunci etiologia ei implica o patologie oculara. Daca
reducerea AV nu este corectabila prin dioptrii atunci se iau in calcul mai multe posibile variante :
leziuni ale structurilor globului ocular: keratita, cataracta, degenerescenta maculara.
lez. ale nervului optic: neuropatii, copresii tumorale, demielinizare in scleroza multipla si
neruromielita optica, alcool, infectii lues TBC, virale.
lez. la nivelul chiasmei optice: adenoame, craniofaringioame.
lez. la niv. tracturilor genico-calcarine sau la niv. ariilor occipital cerebrale: tumori, leziuni
vasculare.
3. Nictalopia scaderea acuitatii vizuale la inserare. Apare in hipovitamin A, alcoolis, tabagism.
4. Hemeralopia scaderea acuitatii vizuale in timpul zilei prin deficienta de acomodare a conurilor.
5. Cecitate corticala pierderea vederii prin leziunea bilaterala a cortexului visual primar aria 17 cu
pastrarea indura a nervului optic, bolnavul nu constientizeaza cecitatea, reflexul fotomotor este intact
iar fundul de ochi este normal. Afectarea ariilor vizuale de asociatie 18 si 19 det aparitia agnoziilor
vizuale.
6. Discromatopsiile tulburare in perceperea vederii colorate, mai ales in perceperea rosului si a
verdelui daltonism.
Campul vizual reprezinta spatiul perceput in regiunile temporale si nazale de un ochi aflat in
pozitie anatomica. Este impartit intr-un hemicamp nazal si unul temporal cere este mai mare decat cel
nazal, precum si doua cadrane superioare si doua cadrane inferioare. CV se determina cu ajutorul
campimetrului, iar in lipsa acestuia se poate cerceta miscand un obiect sau degetul examinatirului in
cele patru cadrane, sus-jos, dreapta-stanga, pt fiecare ochi in parte si apoi simultan pt ambii ochi. La
bol. necooperanti se recurge la cercetarea reflexului de clipire la amenintare.
Modificarile campului vizual:
1. HEMIANOPSIILE pierderea vederii intr-o jumatate de camp visual. Apare in lez. ale chiasmei
optice. ale bandeletelor optice,ale radiatiilor Gratiolet si ale scoartei cerebrale.
1.1 Hemianopsia heteronima bitemporala presupune o lez. in regiune mediana a chiasmei optice
1.2 Hemianopsia heteronima binazala reprez pierderea vederii in jumatatea interna a CV.
1.3 Hemianopsia laterala homonima implica o lez. la nivelul tractului optic si reprez. pierderea vederii
in jumatatea din dr. sau din stg. ambelor campuri vizuale.
1.4 Hemianopsia in cadran pierderea vederii intr-un singur cadran al campului vizual, invers fata de
sediul leziunii.
1.5 Inatentia vizuala - bol. vede miscarea degetelor si in campul lateral drept si in capul lateral stang pt
fiecare ochi, dar nu observa miscarea simultana unilaterala pt ambii ochi.
1.6 Cecitate monoculara apare prin afectarea unilaterala a nervului optic cu abolirea reflexului
fotomotor de partea afectata.
2. SCOTOMUL reprezinta o pata oarba in capul visual situat central sau periferic. O forma particulara
este scotomul scintilant care apare in migrene perceput de bol. ca un aspect de roata dintata.
Examenul fundului de ochi se efectueaza cu ajutorul oftalmoscopului, uramrindu-se aspectul
papilei nervului optic si al vaselor retiniene.
Modificarile fundului de ochi:
1. Edemul si staza pupilara: apare hiperemia pupilei, marginile se estompeaza, venele se dilata, papila
bombeaza datorita edemului si poate prezenta hemoragii. Este caracteristica HIC din tumori, abcese,
hematoame. Semnele HIC sunt triada: staza papilara, cefalee si varsaturi.

2
2. Papilita reprezinta in flamatia nervului optic, papilla devine rosie, apar dilatatii venoase, hemoragii,
marginile sunt sterse, papilla proemina prin edem retinian. Apare in nevrita optica primitive, scleroza
multipla,in sifilis, encefalite, sinuzita etmoidala sau sfenoidala, cu dureri ale globului ocular.
3. Atrofia optica poate fi:
primitiva in lez. ale portiunii posterioa ale n. optic: tabes, scleroza multipla, tumori hipofizare
secundara ca stadiul final al stazei pupilare sau papilitei.
4. Sindromul Foster-Kennedy definit prin:
atrofie optica ipsilaterala leziunii
edem papilar controlateral leziunii
scotom central ipsilateral
anosmie ipsilaterala
Apare prin compresia n. optic si a n. olfactiv printr-un process expansiv intracranian la baza de craniu.

III. Nervii oculomotori comun, patetic,oculomotor extern

Nervii oculomotori sunt nervii cranieni care asigura miscarea cunjugata a globilor oculari vertical, oblic
si orizontal. Actiunea lor se examineaza cerand bol., care isi mentine capul in pozitie fixa - sa
urmareasca indexul examinatorului deplasat orizontal, vertical sau oblic.
Nervii oculomotri sunt:
A. nervul oculomotor comun perechea a III-a de nervi cranieni
B. nervul patetic sau trohlear perechea a IV-a de nervi cranieni
C. nervul oculomotor extern perechea a VI-a de nervi cranieni
A. Nervul oculomotor comun III
Este un nerv motor si vegetativ, cu originea in mezencefal care are un traiect lung si care inerveaza:
a) motor:
muschiul ridicator al pleoapei superioare care ridica pleoapa
muschiul drept superior ridica globul ocular
muschiul drept intern efectueaza adductia globului ocular
muschiul drept inferior coboara globul ocular.
b) vegetativ: muschiul constrictor al pupilei.
Leziunile nervului oculomotor comun:
1. Ptoza palpebrala compensata uneori prin contractia muschiului frontal sau mentinerea capului in
extensie si reprezinta caderea partiala/totala a pleoapei superioare, cu acoperirea globului ocular,
datorata paraliziei muschiului ridicator al pleoapei superioare.
2. Strabism divergent - prin paralizia muschiului drept intern, globul ocular este deviat spre exterior.
Apare dublarea vederii in directia muschiului paralizat: diplopie.
3. Midriaza paralitica reprezinta dilatarea permanenta si accentuata a pupilei datorata paraliziei
muschiului constrictor al pupilei, este fixa (nereactiva la lumina) cu afectarea reflexului fotomotor.
Etiologia paraliziilor de nerv III:
o vasculara: AVC mezencefalic, anevrisme de artera cerebral posterioara sau cerebeloasa
superioara
o meningita luetica sau tuberculoasa
o tromboza de sinus cavernos
o nevrite diabetic
o cause traumatice
o sindrom de hipertensiune intracranian.
Paralizia nervilor III, IV si VI defineste oftalmoplegia.

Semiologie pupilara
Pupilele normale au diametru de 2-5 mm, sunt egale, rotunde, cu contur regulat.
3
1.Reflexul fotomotor se examineaza direct prin proiectarea unui stimul luminos la nivelul globului
ocular ceea ce determina aparitia miozei la ochiul investigat, dar si controlateral, prin reflexul
consensual (mioza bilaterala) si se examineaza fiecare ochi, separate.
parasimpatic (nerv III) mioza (constrictie)
simpatic - midriaza
2.Reflexul de acomodare permite mentinerea clara a imaginii pe masura ce un obiect urmarit se
apropie de ochi si determina aparitia convergentei globilor ocular si aparitia miozei.
3. Anisocoria defineste aspectul de pupile inegale, dar cu reactivitate normala.
4. Mioza defineste o dimensiune a pupilei sub 2 mm si poate fi:
unilaterala: apare in sdr. Claude Bernard Horner caracterizat prin mioza, ptoza palpebrala
partiala si enoftalmie, asociat cu pierderea sudoratiei in hemifata ipsilaterala.
bilaterala: apare in tabes (sifilis), intoxicatii endogene si exogene (heroina si morfina) si coma.
5. Midriaza reprez. o dimensiune a pupilei mai mare de 5 mm
unilaterala: apare in hipertensiunea intracraniana, cancer de varf de pulmon
bilaterala: intoxicatie atropinica, botulism.
6. Semnul Argyll-Robertson arata o leziune mezencefalica superioara cu absenta reflexului fotomotor
si pastrarea reflexului de convergenta si de acomodare la distanta. Apare in lues.
7. Semnul Argyll-Robertson inversat apare in come, encefalite, meningite.
B. Nervul patetic sau trohlear IV
Nervul trohlear este un nerv pur motor cu origine in mezencefal si inerveaza muschiul oblic superior
(marele oblic) care deplaseaza globul ocular in jos si in afara. Este singurul nerv care merge pe fata
posterioara a trunchiului cerebral si care se incruciseaza complet (afectare de o parte leziunea in
trunchiul cerebral de partea opusa).
Paralizia sa nu duce la strabism, dar determina diplopie atunci cand bolnavul priveste in jos si in afara,
in directia nervului paralizat, ex: coboratul scarilor.Pt compensarea diplopiei bolnavul apleaca
extremitatea cefalica spre partea opusa.
Etiologia leziunilor nervului patetic se suprapune cu cea a nervului III: anevrisme ce comprima nervul,
boli inflamatorii, tromboza de sinus cavernos, leziuni ale orbitei.
C. Nervul oculomotor extern abducens - VI
Nervul oculomotor extern este un nerv pur motor cu originea in punte si inerveaza muschiul drept
extern care deplaseaza ochiul spre unghiul lateral al fantei palpebrale. Este implicat in miscarea
conjugata a globilor ocular - astfel muscchiul drept extern de la un ochi se contracta simultan cu
muschiul drept intern de la ochiul controlateral- nervul III.
Semne clinice in pareza de nerv VI:
1. Strabism covergent prin deficitul muschiului drept extern, globul ocular deviaza in unghiul intern
al orbitei, sub actiunea muschiului drept intern din nervul III- antagonist.
2. Diplopia este omonima cu imaginea falsa de aceeasi parte cu ochiul bolnav si medial de imaginea
reala. Compensator bolnavul roteste capul spre ochiul paralizat.
Etiologie: hipertensiune intracraniana,tumori de unghi ponto-cerebelos, inflamatii ale stancii
temporalului, AVC mezencefalice, fracturi ale bazei de craniu.
Examenul clinic al oculomotricitatii presupune examinarea simultana a celor trei perechi de nervi
cranieni, care asigura miscarea conjugata a globilor oculari.
Se urmareste reflexul fotomotor, reflexul de convergenta si reflexul de acomodare. Se evalueaza daca
fantele palpebrale sunt simetrice, daca exista ptoza palpebrala si se urmareste pupila ca forma,
dimensiune si reactivitate, Se invita pacientul sa priveasca degetul examinatorului care se deplaseaza in
toate cele patru directii pentru a observa miscarile voluntare ale globilor oculari sau prezenta
oftalmoplegiei.
In evaluarea motilitatii voluntare se poate vedea existent nistagmusului miscare involuntara a
globilor oculari, formata din combinarea a doua tipuri de miscari - secuse:
4
 o secusa lenta, indreptata spre un labirint afectat
o secusa rapida, de revenire a globului ocular in pozitie normala, care da sensul nistagmusului.
Nervii sunt cu implicatie topografica, adica:
paralizie de nerv III si IV cu deficit motor controlateral leziune de mezencefal
paralizie nerv VI cu deficit motor controlateral leziune de punte.
Cauze: tumori, traumatisme, cause toxice, boli metabolice, DZ, hematoame posttraumatice.

V. Nervul trigemen
Nervul trigemen, cea de a V-a pereche de nervi cranieni, este un nerv mixt, in principal senzitiv si
motor dar si vegetativ prin conexiunile sale cu alti nervi, care are trei ramuri: oftalmica, maxilara
superioara si mandibulara. Ramura oftalmica si maxilara superioara sunt pur senzitive, iar ramura
mandibulara este mixta.
Nervul trigemen asigura sensibilitatea fetei si a unor mucoase ale extremitatii cefalice, iar motor
asigura motilitatea mandibulei, fiind implicat in masticatie si in producerea unor reflexe importante
cum ar fi relexul corneean.
Originea sa aparenta este la nivelul puntii. In structura nervului trigemen se reunesc o radacina
senzitiva si o radacina motorie.
COMPONENTA SENZITIVA
Ramura oftalmica inerveaza:
tegumentele regiunii frontale, pana la vertex
tegumentele regiunii temporale
pleoapa superioara
partea dorsala a nasului
corneea si conjunctiva globului ocular
bolta palatina, mucoasa bucala, limba
meningele
sinusul longitudinal superior
Ramura maxilara superioara inerveaza:
pleoapa inferioara
pometele
aripile nasului
buza superioara
mucoasa boltei palatine, sinusul maxilar
arcada dentara superioara
Ramura mandibulara inerveaza:
tegumentul regiunii temporale, maseterine si mentoniere
mucoasa bucala
2/3 anterioare ale limbii
arcada dentara inferioara
Radacina motorie care este mai subtire, inerveaza muschii masticatori: muschii temporali, muschii
maseteri, muschiul ciocanului, asigurand miscarile mandibulei in sus, in jos, inainte, inapoi si
lateralitatea.
Semiologia trigemenului presupune examenul sensibilitatii, motricitatii si reflexelor dar si a activitatii
trofice si vegetative.
1. Examenul sensibilitatii- se evalueaza:
o teritoriul cutanat pentru sensibilitatea termica, tactila si dureroasa
o teritoriul mucoaselor
Modificari de sensibilitate
tulburari subiective: dureri, parestezii, nevralgie in teritoriul trigeminal
5
 tulburari obiective: hipoestezie, anestezie la nivelul hemifetei
2. Examenul functiei motorii evalueaza:
motilitatea activa la nivelul musculaturii mandibulare, invitand pacientul sa efectueze miscari
ale mandibulei sus, jos, dreapta, stanga si de proiectie anterioara
troficitatea musculara, invitand pacientul sa stranga din dinti, urmarindu-se existenta contractiei
musculare si daca aceasta este simetrica sau nu.
In leziunea trigeminala unilaterala, la deschiderea gurii, barbia deviaza de partea bolnava iar in leziuni
bilaterale trigeminale, mandibula este cazuta, cu tulburari secundare de masticatie.
In leziunile de nerv periferic apar amiotrofii (diminuarea maselor musculare), poate exista hipoacuzie
prin deficitul muschiului ciocanului si trompei Eustache.
3. Examenul relexelor trigeminale
a. Reflexul cornean se examineaza invitand pacientul sa priveasca in sus si lateral, iar
examinatorul atinge suprafata corneei cu vata, in unghiul extern al globului ocular. Atingerea
corneei determina reactia de clipire. Reflexul se evalueaza si la celalt ochi.
b. Reflexul maseterin: pac. este invitat sa tina gura intredeschisa, se plaseaza un deget pe barbia
acestuia si se percuteaza degetul cu ciocanul de reflexe, determinand inchiderea gurii prin
contractia muschilor maseteri. Reflexul este exagerat in sindromul pseudobulbar.
4. Examenul functiilor vegetative
Clinic:
a) Nevralgia de trigemen esentiala este o durere violenta, pe traiectul nervului trigemen care survine
in crize care dureaza de la cateva secunde pana la cateva minute pe teritoriul trigemenului si la care nu
se gaseste cauza
b) Nevralgia secundara durerile sunt mai putin intense, sunt continue cu exacerbari paroxistice, la
care se cunoaste cauza.

VII. Nervul facial

Este a 7 a pereche de nervi cranieni si este un nerv mixt: senzitiv, motor, vegetativ, sensorial.
Facialul motor are originea in punte si se imparte in 2 ramuri terminale:
- ramul cervico-facial, se distribuie la muschii buzei inferioare, cei ai barbiei si la muschiul pielos
al gatului
- ramul temporo facial, se distribuie la muschii frontali, orbicularul pleoapelor, sprancenarul,
zigomaticul mare, orbicularul buzei superioare si ridicatorul aripii nasului.
Datorita conexiunilor cu cortexul, facialul prin fasciculul geniculat, realizeaza mimica voluntara iar
prin conexiunile cu structurile extrapiramidale realizeaza mimica automata.
In boala Parkinson, mimica involuntara este abolita (facies amimic), iar la pacientii pseudobulbari este
abolita mimica voluntara (pareza faciala) cu exagerare: ras si plans spasmodic, nejustificat.
Facialul senzitivo-senzorial are originea in ganglionul geniculat si asigura:
inervatia tegumentelor din conca auriculara, conductul auditiv extern, fata externa a timpanului
si o portiune a tegumentelor retro-auriculare.
sensibilitatea gustativa in 2/3 anterioare ale limbii pentru gustul dulce, sarat, acru.
Sensibilitatea generala (sensibilitate termica, tactila, dureroasa) in 2/3 anterioare ale limbii apartine
nervului trigemen, iar cea gustativa dulce, amar, acru in cele 2/3anterioare lingual nervului facial.
Facialul vegetativ contine fibre parasimpatice care isi au originea in:
1.nucleul lacrimal, din punte, pentru glanda lacrimala controlandu-i secretia
2.nucleul salivar superior pentru glandele salivare submaxilara si sublinguala carora le controleaza
secretia.
Examenul functiei motorii a nervului facial
In caz de paralizie a nervului facial se observa:
lagoftalmie pacientul nu poate inchide ochiul prin paralizia orbicularului pleoapelor
6
 epifora lacrimile se scurg pe obraz de partea paralizata (nu se mai pot scurge prin canalul
lacrimal si se aduna in unghiul intern al ochiului)
clipitul lipseste de partea paralizata
santul nazo-genian este sters de partea paralizata
pleoapa inferioara este rasfranta ectropion
bolnavul nu poate face miscarea de incretire a fruntii, pliurile fruntii apar sterse fata de cele
controlaterale
comisura bucala este coborata de partea paralizata, iar la aratarea dintilor, gura pare a devia spre
partea sanatoasa
prin paralizia orbicularului buzelor, bolnavl nu poate fluiera, nu poate pronunta correct
consoanele labiale b, p, m.
in timpul masticatiei, alimentele pot cadea din cavitatea bucala prin comisura paralizata.
manevrele de evidentiere a pielosului gatului (rasfrangerea buzei inferioare sau apasarea barbiei
pe mana examinatorului) arata ca acest muschi nu participa la miscare de partea paralizata, fapt
demonstrat prin reliefarea muschiului doar de partea sanatoasa.
Examinarea senzitivo-senzoriala presupune:
testarea sensibilitatii la nivelul conductului auditiv extern, pavilionul urechii si regiunii
retroauriculare
testarea gustului: pacientul are limba in protruzie, se aplica pe mucoasa hemilimbii in 2/3
anterioare un tapon de vata inbibat intr-o solutie cu gust dulce,sarat sau acru. Daca pacientul
percepe gustul, ridica mana fara sa raspunda verbal pt a nu compromite proba. Se repeata
manevra cu alt stimul gustativ si pe cealalta jumatate lingual, iar in final pacientul descrie
stimulul perceput.
Aguezia pierderea gustului.
Hipoguezia diminuarea gustului.
Disguezia confundarea senzatiilor gustative.
in afectarea facialului intalnim o hiperacuzie dureroasa datorita afectarii muschiului scaritei
apar tulburari vegetative: hiperlacrimare, diminuarea secretiei salivare
reflexe modificate: nazopalpebral, cornean la atingerea radacinii nasului, intre ochi, clipitul nu
se mai face pe partea paralizata.
Paralizii topografice:
leziuni la nivelul puntii: AVC paralizie faciala pe o parte si deficit pe partea cealalta sdr
alter
leziuni la nivelul unghiului pontocerebelos: neurinoame
leziuni la nivelul glandei parotide: pareza faciala periferica in oreion.
leziuni in ganglionul geniculat: zona zoster
leziuni in segmentul terminal: nevrite (nerv periferic afectat) toxice, infectioase, metabolice,
traumatice
Paralizii faciale periferice:
1. Hemispasmul facial postparalitic reprezinta o sechela a vindecarii defectuase a unei paralizii de
nerv facial cu prezenta unei contracture musculare
2. Keratita lagoftalmica lagoftalmia prelungita determina inflamatia polului anterior al globului
ocular care poate duce la cecitate.
Paralizii faciale centrale intereseaza doar ramul cervico-facial: AVC.

VIII. Nervul acustico-vestibular

Nervul acustico-vestibular reprezinta perechea a VIII-a de nervi cranieni din punte, este un nerv
exclusiv senzitiv care are doua componente: o componenta acustica ORL auz si una vestibulara
care apartine analizatorul vestibular cu ajutorul caruia ne mentinem echilibru.
7
 A. Nervul acustic are originea in celulele cu cili din cohlee, din urechea interna. Nervul acustic
culege informatia auditiva si vestibulara din ureche interna, si o transmite la creierul temporal,
care determina senzatia de auz, prin cai care fac conexiuni cu alte structure.
Tulburarile de auz sunt:
o de tip iritativ, ceea ce percepe pacientul
o de tip deficit se verifica cu ajutorul audiogramei
Hipoacuzia scaderea de auz.
Surditate pierderea auzului, care poate fi:
de perceptie cand leziunea este la nivelul urechii interne si medii
de transmitere cand leziunea este la nivelul cailor nervoase
mixta
Examinarea analizatorului auditiv
Presupune testarea acuitatii auditive si se face:
subiectiv prin frecarea degetelor in dreptul urechilor pacientiului si intrebandu-l daca percepe
sunetul simetric bilateral sau daca percepe vocea soptita din spatele lui de la 6m si tare de la
50m
obiectiv, cu ajutorul unor instrumente diapazon si a unor probe clinice:
proba Weber
proba Rinne
Tulburarile de auz
1.sdr auditiv de iritatie include fenomene subiective acufene (sunete de frecventa joasa), tinitus
(sunete inalte de tip pocnituri sau tiuituri), si hiperacuzie dureroasa (din migrene, nevroze)
2. sdr auditiv deficitar hipoacuzie sau surditate.
Pentru aprecierea tipului de deficit se recurge la audiograma
B. Nervul vestibular este parte componenta a sistemului de echilibru al urechii interne.
Are ca receptori celulele ciliate :
din utricula si sacula, care formeaza macula, responabila de miscarile capului prin miscarea
otolitilor
din canalele semicirculare, prin miscarea endolinfei din interiorul canalelor.
Examinarea analizatorului vestibular presupune existenta sindromului vestibular:
1. Vertij senzatia perceputa de bolnalv de ameteala, de rotatie a sa sau a obiectelor in jurul sau.
Poate fi permanent sau in crize, asociat cu fenomene vegetative (senzatie de voma, transpiratie,
tremor).
2. Nistagmusul reprezinta miscari involuntare, ritmice,sincrone, in aceeasi directie a globilor oculari.
Are doua componente, denumite secuse:
o componenta lenta care duce ochiul si care bate spre urechea bolnava
o componenta rapida care adduce ochiul in pozitia normala si defineste sensul nistagmusului.
Nistagmusul are trei grade de intensitate:
Gradul I cand secusa apare numai la privirea controlaterala labirintului lezat
Gradul II cand secusa se observa si la privirea inainte
Gradul III cand secusa apare si la privirea controlaterala dar si la privirea spre labirintul lezat.
3. Tulburari de echilibru static si dinamic devieri ale corpului evidentiate prin proba Romberg,
proba bratelor intinse, mersul cu ochii inchisi si mersul in stea.
Proba Romberg pacientul in pozitie verticala, cu picioarele lipite si bratele pe langa corp, este
invitat sa inchida ochii. In caz de sdr vestibular se produce o laterodeviere pe partea afectata dupa o
perioada de latenta de 10-20 secunde, care este intodeauna aceeasi proba reproductibila.

8
Proba bratelor intinse bolnavul sta cu mainile intinse si ochii inchisi, iar examinatorul sta in fata
bolnavului, isi ia un punct de reper cu indexul lui la indexul bolnavului, iar la inchiderea ochilor se
observa o laterodeviere a bratelor spre urechea lezata.
Sdr vestibular periferic este determinat de o leziune a nervului vestibular sau a labirintului. Clinic
pacientul prezinta vertij accentuat, tulburari vegetative, nistagmus orizontal sau generator si stare de
anxietate. Sdr vestibular periferic este denumit armonic, deoarece examinarea clinica deceleaza o serie
de semene care indica toate acelasi labirint/ nerv VIII lezat.
Sdr vestibular central are drep cauze lezarea nucleilor vestibulari din creier: cerebel, trunchiul
cerebral sau lezarea cailor vestibulare. Clinic pacientul prezinta un sdr vestibular dizarmonic asociat cu
semen neurologice si in care probele Romberg sunt nesistematizare, nistagmusul poate fi si vertical, iar
vertijul nu este insotit de fenomene vegetative.