Sunteți pe pagina 1din 14

CARACAS GEANINA MIHAELA

AMG, ANUL III

MODULUL: PSIHIATRIE SI NURSING IN PSIHIATRIE


ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN INGRIJIREA
BOLNAVILOR CU DEPRESIE

Relatia asistent medical - pacient.


Comportamentul asistentului medical fata de pacient.
Asistentul medical in psihiatrie are 3 roluri:
1. ofera ingrijiri medicale calificate (ex. administrarea medicamentelor)
2. contribuie la asigurarea unor conditii de spitalizare optime:
a. Conditii morale: liniste, sentimentul securitatii, ambianta incurajanta, climat de sociabilitate.
b. Conditii materiale: confort, curatenie, ordine.
3. adoptarea de atitudini psihoterapeutice

I. Principiile care coordoneaza comportamentul asistentului medical


1. Bolnavul psihic este cu adevarat bolnav:
Exista frecvent tendintele urmatoare in abordarea bolnavului psihic:
- Tendinta de a nu-l lua in serios, de-a considera comportamentul acestuia o 'comedie'. Trebuie
sa va feriti de atitudini care ignora prezenta bolii, cum sunt: ironia, comportamentele represive,
discursurile moralizatoare.
- Tendinta de a-i 'rationaliza' simptomele, de ex. a-i spune unui psihotic ca este imposibil sa
comunice la distanta fara aparatura, sau a-i spune unui anxios ca nu are nici o ratiune teama luietc.
Aceste simptome ale pacientului nu au nimic de-a face cu rationamrentul
- Tendinta de a considera uneori bolnavul psihic ca pe o persoana cu inteligenta diminuata (ex.
tendinta de-a ne adresa unor schizofrenici ca si cum acestia nu ar intelege sau ar fi surzi)
- Tendinta de a nu tine cont de suferinta morala a pacientului. Astfel nu trebuie sa consideram
schizofrenii ca 'inafectivi'.

1
CARACAS GEANINA MIHAELA
AMG, ANUL III

2. Bolnavul psihic trebuie respectat ca personalitate umana:


Este adevarat ca frecvent comportamentul bolnavului psihic ii da acestuia un aspect ridicol,
umilitor. Acest aspect risca sa creeze intre el si noi o situatie de tipul 'stapan - sclav'; din partea noastra
o atitudine autoritara, agresiva, brutala, arbitrara; iar din partea bolnavului o atitudine de supunere sau
de revolta.
Nu trebuie sa uitam ca bolnavul este un om si egalul nostru care trebuie respectat chiar daca
traverseaza o perioada dificila a existentei.
Exista doua modalitati subtile de a nu respecta bolnavul psihic care trebuie evitate:
A avea fata de el o atitudine de 'distanta autoritara'. Este un raport strict 'administrativ', fara
implicatii umane afective.
A avea cu el raporturi afective false, cel mai frecvent 'condescendenta binevoitoare'. Bolnavul
psihic nu este un copil; pedepsele (pentru ca este 'rau') si recompensele (pentru ca este 'cuminte') nu
sunt pentru un adult.
3. Bolnavul psihic cere un efort pentru a fi inteles:
Bolnavul psihic este departe de a fi mereu usor de inteles. Astfel: el poate aparea ca ferm,
impermeabil, dar sub aceasta aparenta poate exista multa suferinta. Trebuie sa incercam sa 'patrundem
dincolo de masca' comportamentele sale sau limbajul sau pot fi ne neinteles pentru noi. Aceste
comportamente trebuie interpretate, iar limbajul sau 'tradus'
- uneori comportamentul bolnavului este o masca a realitatii profunde. Astfel, exuberanta
maniacalului poate ascunde deseori o descurajare profunda in fata dificultatilor vietii. Asistentul
medical trebuie sa inteleaga ca toate comportamentele bolnavului au un sens.
4. Intre asistentul medical si bolnav trebuie sa se stabileasca raporturi afective:
Fie ca vrem sau nu, intre doua fiinte umane care vin in contact se stabileste intotdeauna un
raport afectiv. Acesta poate fi pozitiv (stima, prietenie, dragoste mai mult sau mai putin constienta) sau
negativ (repulsie, dispret, ura, desconsiderare).
Indiferenta afectiva fata de cel cu care avem de-a face este si ea o forma de sentiment (o forma
voalata de a-1 rejecta). Bineinteles, aceste sentimente pot fi amestecate fata de aceeasi persoana (putem
fi pe rand atrasi si respinsi de ea)

2
CARACAS GEANINA MIHAELA
AMG, ANUL III
Asistentul medical nu se situeaza in afara grupului format din bolnavi, ci este un membru al sau.
Prin sentimentele sale fata de bolnav ii poate modifica acestuia propriile sentimente, intr-un sens bun
(psihoterapeutic) sau intr-unui rau, agravand si tensionand relatia.
Uneori se pot stabili raporturi false de tip nevrotic, intre asistent si bolnav de ex. se poate
intampla sa luam sub protectia noastra excesiva un pacient care sfarseste prin a deveni 'copilul' nostru.
Noi credem ca facem bine, dar in acest caz trebuie sa ne analizam atitudinea si sa descoperim pentru ce
ratiune construim o asemenea relatie. Daca am devenit constienti de acest gen de raport afectiv, trebuie
sa le facem sa evolueze in sensul unor raporturi reale. Daca este sub posibilitatile noastre, atunci este
indicat sa incredintam pacientul respectiv unui alt coleg.

II. Calitatile necesare unui asistent medical in psihiatrie


1. Sa stie sa-si critice propriile reactii fata de bolnav. Aceasta reclama luciditate si moderatie din
partea asistentului medical.
2. O sensibilitate suficienta dar si un echilibru nervos suficient.
Pe de o parte este bine ca asistentul medical sa se confrunte personal cu anxietatea, iritabilitatea,
insomniile (simptome nevrotice discrete), ajutandu-1 sa inteleaga mai bine bolnavul psihic. Pe de alta
parte, un echilibru nervos bun este necesar pentru a fi un exemplu pentru bolnav (sa fie un om cu care
bolnavul sa-si doreasca sa se identifice) si care sa inspire multa siguranta.
3. Sa adopte o atitudine critica in raporturile sociale, in special in cele din cadrul spitalului de
psihiatrie (sa lupte pentru raporturi bazate pe demnitate umana)
4. calitatea de a stabili contacte umane. Trebuie evitate doua atitudini:
- atitudinea prea distanta, rece. Un bolnav nu se va atasa niciodata de un astfel de asistent
medical.
- atitudinea de a se confesa prea mult pacientului. Acest asistent nu inspira securitate bolnavului.
5. asistentul medical trebuie sa fie disponibil in mod egal pentru toti pacientii sai. Unii bolnavi
ne plac altii nu, existand riscul de-a ne ocupa prea mult de unii si de ai abandona pe altii.

III. Comportamentul asistentului medical fata de bolnavul psihic


Asistentul medical:
- este un 'observator' al bolnavului sau

- executa tratamentele
3
CARACAS GEANINA MIHAELA
AMG, ANUL III
- este insotitorul si ghidul bolnavului sau in timpul spitalizarii
- este auxiliar in psihoterapie
1. Observarea bolnavului psihic:
Are drept obiective:
- sa ofere medicului informatii utile despre bolnavi, care sa-1 ajute pe acesta la stabilirea
diagnosticului si tratamentului corect
- o buna cunoastere a bolnavului care sa permita o buna complianta a acestuia la tratament
Ce trebuie observat?
a. Comportamentele patologice: delirul, halucinatiile, agitatia, depresia, crizele epileptice,
confuzia. Nu trebuie neglijate atitudinile care pot duce la incidente grave (agresivitatea, ideile suicidare,
comportamentele sexuale suspecte, proiectele de evadare).
b. Cunoasterea bolnavului prin observarea sa in diferitele ocazii ale vietii cotidiene: cum se
comporta dupa ce se trezeste, cum se comporta la toaleta, la masa, la culcare? Cum se comporta in
atelierul de ergoterapie? Ce contacte are cu familia in timpul vizitelor? Ce relatii are cu sexul opus?
Cum se comporta dupa intoarcerea dintr-o invoire de la domiciliu?
In astfel de ocazii se pot revela multe tulburari de comportament.
c. Observarea comportamentului bolnavului in grup. Ce fel de raporturi are cu ceilalti? (bolnavi,
asistenti medicali, infirmieri). Ex: agresiv, timorat, etc. Ce fel de perturbari provoaca el in grup?
d. Observarea afectiunilor somatice care pot exista.
e. Observarea incidentelor sau accidentelor survenite in cursul tratamentului. Ex: semnele de
impregnare neuroleptica (tremuraturi, miscari anormale, facies fijat, contractura musculara etc)
f. Observarea evolutiei bolii: agravarea sau ameliorarea.
2. Atitudinea asistentului medical fata de pacient in cursul tratamentului medicamentos:
Pregatirea psihologica a bolnavului inaintea efectuarii unei manopere medicale (o injectie, un
electrosoc, etc)
3. Observarea vietii cotidiene si in timpul activitatilor terapeutice:
Activitatile desfasurate in comun la atelierul de ergoterapie, iesirile impreuna cu bolnavii toate
sunt pretexte pentru asistentul medical pentru a stabili raporturi psihoterapeutice cu bolnavul. Este
important sa se stabileasca un raport uman de tip adult intre asistentul medical si pacient acesta poate
contribui la amelioarea bolii. Acest comportament al asistentului medical fata de pacientul sau nu este
expresia unei banale gentileti, ci un gest tehnic, al unui profesionist.
4. Atitudinea psihoterapeutica:
4
CARACAS GEANINA MIHAELA
AMG, ANUL III
In aparenta prezentarea clinica a bolnavilor psihici este foarte diversa: exista multe diferente
intre un maniacal si un confuz sau un schizofren, de asemenea, intre doi schizofreni sau doi depresivi.
Dar aceasta diversitate ascunde unitatea care leaga toate aceste manifestari exterioare: exitenta unei
tulburari a relatiilor cu ceilalti. Scopul terapiei va fi, deci, redarea unui maximum de autonomie
relationala bolnavului, in masura posibilului, pentru ca el sa-si poata gasi propria sa maniera de-a fi. Se
pot distinge trei cazuri:
- deficitele cronice (debilitati, demente): necesita dezvoltarea unor abilitati practice, a unei
linisti afective, printr-o munca de restaurare dar si printr-un efort de adaptare
- psihozele vechi: este nerezonabil sa incercam sa reactivam ceea ce a fost repliat ani de zile,
bolnavul traind in propriul univers, izolat de lume
- starile nevrotice si psihozele in evolutie: obiectivele terapiei este regasirea unei autonomii mai
mult sau mai putin complete, de tip adult. Asistentul medical trebuie sa aiba un rol activ, un rol de
pedagog (aceasta pedagogie poate fi mai mult sau mai putin directiva, in functie de caz si de moment).
Are de asemenea un rol parental.
Este vorba in final de obtinerea unui maximum de autonomie in cadrul vietii de spital (pentru
bolnav spitalul este provizoriu orasul si cartierul sau, iar personalul medical-familia sa, prietenii sai).
Legaturile afective create trebuie sa fie reale si durabile.
Atitudinile psihoterapice propriu-zise
a. Acceptarea bolnavului asa cum este el: (agresiv, nesociabil, obscen, etc.)
Este o acceptare libera de orice apreciere morala, care are drept prim scop atenuarea fricii
bolnavului de a nu fi agresat, distrus si a tendintelor agresive ale acestuia. De aceea asistentul medical
trebuie sa aiba o atitudine neutra care sa permita totodata bolnavului sa se exteriorizeze mai usor si in
acelasi timp sa permita asistentului medical sa pastreze o anumita distanta fata de bolnav. Aceasta este o
atitudine 'de fond' la care trebuie sa se adauge atitudinile ce vor urma.
b. A fi un om prezent, atent, ferm si intelegator:
Aceasta presupune o forta linistita, fara false atitudini (condescendenta, dulcegarii, gentilete
inautentica, etc). Bolnavul percepe si sanctioneaza ceea ce nu este autentic.
c. A raspunde realist la cererile pacientilor:
Asistentul medical trebuie sa inteleaga nevoile reale ale bolnavilor. Ceea ce cere un bolnav in
cadrul delirului sau, al obsesiilor sau impulsiunilor sale nu corespunde intotdeauna necesitatilor sale
reale, nu este totdeauna spre folosul sau.
d. A pastra distanta convenabila:
5
CARACAS GEANINA MIHAELA
AMG, ANUL III
Nu exista o distanta standard, ci distante variabile, in functie de bolnav, de moment si de
circumstante. Aceasta este o distanta afectiva, care sa regleze problema atasament-repulsie sau
dependenta-independenta. Este de asemenea o distanta fizica.
e. Monitorizarea propriilor actiuni si reactii:
Asistentul medical trebuie sa fie atent la sensul cuvintelor pronuntate, la tonul vocii, la viteza si
forta fluxului verbal, la expresia fetei si la gesturile pe care le face. Aceasta se poate face daca:
- accepta sa se observe, sa se analizeze
- este capabil sa se vada cu ochii bolnavului (sau a grupului)
f. Asistentul medical trebuie sa-si cunoasca propriile probleme:
Este vorba atat de problemele din prezent cat si de cele din timpul copilariei sale. Capata o
importanta deosebita cand asistentul medical se regaseste in unii pacienti, in acest fel putand sa le
accepte sau sa se delimiteze de ele, deoarece vede in bolnavul respectiv propria sa caricatura
(identificare cu bolnavul) sau are tendinta de a-1 respinge, de a-1 critica.
Psihanalitic apar probleme de transfer si contratransfer.
Asistentul medical care petrece mult timp impreuna cu bolnavul, se situeaza fata in fata cu
emotivitatea acestuia, dar si cu sentimentele proprii fata de bolnav. El trebuie sa incerce sa simta ce se
intampla in cadrul acestei relatii, trebuie sa-si examineze comportamentele repetitive, care pot exprima
o trasatura de caracter. Astfel, preocuparea exagerata pentru orar, reguli, poate trada o structura
obsesionala; neputinta de a trai numai in relatii de tip 'amic' cu ceilalti-o structura isterica; retragerea,
permanenta lipsa de rezonanta afectiva cu anturajul-o structura schizoida.
Asistentul medical trebuie, de asemenea, sa tina cont de problemele vietii sale de fiecare zi, care
au o influenta asupra meseriei sale. Spre exemplu daca el soseste la spital dupa un conflict in familie,
nu va mai fi disponibil pentru pacient, va avea un ton mai distant, mai taios, care risca sa fie interpretat
in diverse moduri de catre bolnavi.

3. 1. Ingrijirea pacientilor cu un comportament depresiv.


1. Clarificarea notiunilor
Fiecare are momente in viata sa cand se simte deprimat si abatut. Este vorba despre o depresie
doar atunci cand o astfel de stare de spirit se mentine mai mult timp si persoana nu mai este in stare de
6
CARACAS GEANINA MIHAELA
AMG, ANUL III
loc sau partial sa se ingrijeasca. Este deci vorba despre o dispozitie sumbra insotita de diverse tulburari
in activitatea de autoingrijire.
Putem distinge consecutiv:
- depresie in sens mai restrans cu sau fara trasaturi psihotice sau vitale;
- Depresie ca un component al unei tulburari bipolare;
- ciclotimie;
- distimie.
a. Depresie in sens mai restrans cu sau fara trasaturi psihotice sau vitale.
In cazul unei depresiuni in sens restrans este vorba despre o dispozitie disforica (abatut, trist,
fara sperante, sumbru, iritabil) sau de pierderea interesului pentru aproape toate lucrurile care pana
atunci erau considerate obisnuinte, cum ar fii diverse activitati si forme de petrecere a timpul.
Tulburarea de dispozitie este permanent si clar prezenta.
Mai pot fi distinse urmatoarele simptome:
- pofta de mancare redusa si slabire clara sau pofta de mancare crescuta si cresterea
semnificativa a greutatii;
- insomnie ori somnolenta;
- agitatie sau inhibare psiho-motorica;
- pierderea interesului sau a placerii in efectuarea activitatilor obisnuite sau reducerea
interesului sexual;
- pierderea energiei, oboseala;
- sentimente de lipsa a valorii, reprosuri si/sau sentimente de vinovatie;
- slabirea concentratiei, gandire inceata, nehotarare;
- idei despre moarte, idei de sinucidere, dorinta de a muri sau incercari de sinucidere.
Intr-o depresie poate fi vorba despre caracteristici psihotice (depresia psihotica). In acest caz, pe
langa simptomele numite mai este vorba despre o atitudine deviata fata de realitate. Acest lucru se poate
manifesta prin viziuni, halucinatii sau lipsa reactiei la mediul inconjurator.

In cazul unei depresii cu trasaturi vitale este vorba despre urmatoarele simptome:
- pierderea placerii in toate sau aproape toate activitatile;
- incapacitate de a reactiona la impulsurile placute normale;
- dispozitie depresiva de tip special, adica dispozitia depresiva este cu totul alta decat acel
sentiment pe care-l ai cand moare cineva iubit:
7
CARACAS GEANINA MIHAELA
AMG, ANUL III
- depresiunea se manifesta cel mai puternic dimineata;
- respectivul se trezeste dimineata devreme ( cel putin doua ore inainte de ora obisnuita);
- agitatie sau inhibare motorica;
- pierdere clara in greutate;
- sentimente de vinovatie exagerate si inadecvate.
b. Depresia ca un component al unei tulburari bipolare.
Tulburarile bipolare se caracterizeaza prin schimbari puternice de dispozitie, de la depresie
adanca la manie extrema dar cu pastrarea unei dispozitii normale intre acestea, in cazul unei tulburari
bipolare este vorba despre un comportament depresiv si unul maniacal. Acest comportament poate fi si
combinat (cu schimbari permanente de dispozitie). Schimbarea de dispozitie poate avea loc si la cateva
zile.
c. Ciclotimia:
Vorbim despre ciclotimie in cazul in care intr-o perioada de cel putin doi ani se ivesc perioade
caracterizate de anumite simptome atat de depresie cat si de manie, dar care nu sunt destul de serioase
sau durabile pentru a satisface criteriile unei depresii in sens restrans (vezi paragraful a) sau a maniei.
Perioadele depresive sau maniacale pot fi separate unele de altele de perioade de dispozitie normala
care sa dureze fiecare cel putin cateva luni. Ele pot fi combinate sau se pot produce in mod alternativ .
d. Distimia:
Ne referim la distimie atunci cand este vorba despre simptome de depresie de-a lungul unei
perioade de cel putin doi ani. Aceste simptome nu sunt insa destul de serioase si de durabile pentru a
satisface criteriile depresiei in sens restrans.
Perioade depresive
Simptome specifice:
- dispozitie abatuta
- pierderea interesului si placerii in activitati

Efecte secundare:
- insomnia si somnolenta putina energie sentiment de inferioritate prestatii reduse
- slabirea atentiei si a concentratiei izolament social pierderea interesului sexual
- implicare redusa in activitati placute
- sentiment de franare
- mai putin vorbaret decat de obicei
8
CARACAS GEANINA MIHAELA
AMG, ANUL III
- dispozitie pesimista tendinta la plans sau accese de plans
Perioade maniacale
Simptome specifice:
- dispozitie iritabila, expansiva
Simptome secundare:
- nevoie redusa de somn
- mai multa energie ca de obicei
- sentiment amplificat al propriei valori
- productivitate crescuta asociata cu ore de munca neobisnuite
- gandire ascutita, neobisnuit de creativa
- cautare de contact fara limite
- hipersexualitate fara a se lua in consideratie eventuale urmari dureroase
- participare exagerata in activitati placute: lipsa atentiei pentru urmari dezavantajoase
- neliniste corporala
- mai vorbaret ca de obicei
- exagerat de optimist
- ras inadecvat, a face glume si jocuri de cuvinte

2. Aspectele unui plan de ingrijire pentru pacientii cu un comportament depresiv

Continutul unui plan de ingrijire pentru pacientii cu un comportament depresiv variaza de la caz
la caz. Este important de stiut care este cauza unui anumit comortament pentru a organiza ingrijirea
adecvata.

problema de ingrijire scopurile ingrijirii actiunea de ingrijire


1. consuma pacientul suficient - pacientul trebuie sa consume - sa se ofere pacientului cantitati mici de mai multe
lichid si hrana sau deloc? ceea destul lichid si hrana, ori pe zi
ce ar putea duce la pericolul greutatea corpului este stabila, - sa servesti pe cat posibil mesele impreuna cu

9
CARACAS GEANINA MIHAELA
AMG, ANUL III
de slabire a organismului sau prevenindu-se slabirea pacientul
de pierdere in greutate corpului - sa mentii pe cat posibil echilibrul la mancare si
bautura
- sa inventarizezi dorintele pacientului sa se
controleze saptamanal greutatea corpului
- sa se apeleze la nevoie la o dietista
- totul sa se organizeze structurat intr-un program
zilnic structurat
2. pacientul este constipat - pacientul are un model de - sa intrebi pacientul despre urma, scaun
defecare - sa mentii o lista a defecarii
- sa oferi pacientului destula miscare; sa nu-l lasi sa
stea toata ziua in pat; sa se faca o plimbare zilnica
(introdusa in planul zilnic structurat)
- sa se ofere un laxativ de comun acord cu o dietista
- sa se ofere un laxativ de comun acord cu un medic
3. pacientul are o gura uscata - pacientul bea suficient si-si - sa se creeze conditii ca pacientul sa poata sa-si
si o senzatie de sete clateste gura regulat, ceea ce clateasca gura si sa bea (sa se ofere cele necesare de
face sa nu mai aiba gura baut, bauturi in frigider, sa se ceara familiei sa aduca
uscata si senzatie de sete bauturi suplimentare etc)

- sa se ofere pacientului in mod regulat de baut si sa


fie stimulat sa bea.
4. pacientul nu este de loc sau - pacientul este in stare sa se - pacientul sa fie stimulat zilnic sa se spele/ imbrace
aproape de loc in stare sa se ingrijeasca igienic,adica sa se - sa se foloseasca timp suficient pentru aceasta, pentru
ingrijeasca igienic spele (zilnic),sa se imbrace cu ca functionarea globala este inceata si da posibilitatea
haine curate de a se lega un contact mai strans cu pacientul; sa se
programeze timp suplimentar in programul zilnic
structurat
- da-i posibilitatea pacientului sa-si dea seama ca
poate sa faca ceva
- preintampina tensiunile/ iritatiile oferind o structura
clara (lasa-l sa termine sistematic activitatea, ia-ti
timp suficient. Tine cont de posibilitatile pacientului
in acel moment)
- in caz extrem preia activitatile de ingrijire
5. pacientul are probleme cu - pacientul are un astfel de - nu-l lasa pe pacient sa stea mult in pat in timpul
somnul adoarme greu, doarme ritm de zi/noapte incat este zilei; ofera-i activitati; stimuleaza-l sa se ridice din pat
agitat, se scoala devreme) vorba de un echilibru intre (inclus intr-un program structurat de zi)
pentru ca sta mult in pat in activitate si odihna - apeleaza eventual si la alte terapii/indrumare de

10
CARACAS GEANINA MIHAELA
AMG, ANUL III
timpul zilei sau este activitate(terapie creativa. Terapie de miscare, terapie
'prizonierul' propriilor stari prin muzica etc.)
depresive - pacientul primeste deseori somnifere, ai grija ca sa
le ia. si observa si efectul, legat de acuze.
6. pacientul este agitat pentru pacientul se poate concentra - sa se indrume pacientul in mod structurat in
ca este 'hartuit' de ganduri si asupra activitatilor sale si este activitatile sale zilnice (acestea sa fie incluse intr-un
sentimente depresive in stare sa-si manifeste program structurat de zi)
sentimentele si ideile - sa se stabileasca un contact cu pacientul prin
depresive intreprinderea activitatilor impreuna cu pacientul; sa
se lege nefortat o discutie cu pacientul, doar daca
pacientul simte nevoia
- apreciaza care este efectul discutiei despre
idei/sentimente; daca pacientul se 'ingroapa' si mai
mult prin aceasta in depresia lui, nu continua discutia
ci stimuleaza pacientul in activitati concrete
7. pacientul are idei de - pacientul este in - sa se faca ideile si sentimentele suicidale ale
sinucidere spunand ca vrea stare sa exprime pacientului discutabile asa incat sa se poata aprecia in
sa-si ia viata. Nu este nevoie ideile/sentimentele suicidale ce masura acestea joaca un rol
ca pacientul sa exprime - pacientul se afla intr-o - in cazul pericolului acut de sinucidere sa se ia
aceasta intentie intotdeauna asemenea situatie incat nu ar masurile adecvate; ingrijire in sectia inchisa; sa te
putea face o incercare de informezi regulat despre starea pacientului
sinucidere - controleaza daca se iau medicamentele
- sa se consulte doctorul daca se dau sedative; sa se
observe efectul acestora
- sa se discute sinuciderea cu pacientul; sa nu existe
nimic secret despre asta
- daca pacientul nu se exprima despre suicidere sa se
urmareasca activitatea sa non-verbala, de exemplu
tendinta de a se izola
- sa se tina contact regulat cu pacientul, sa nu fie
evitat
- daca se iau anti-depresive sa se tina pacientul sub
observatie pentru ca atunci cand activitatea
pacientului se intensifica, dar dispozitia este inca
sumbra pericolul de sinucidere este mare
8. pacientul nu este in stare sa - pacientul este in stare sa lege - preintampina ca pacientul sa se izoleze complet de
lege sau sa intretina si sa intretina relatii si activitatea(sociala) de grup; lasa-l sa participe la
relatii,pentru ca nu se mai contacte cu altii si-si mese, orele de ceai/cafea; implica eventual ceilalti
simte valoros si nu vrea sa fie considera contributia ca fiind pacienti in ingrijirea pacientului (sa se includa aceste
11
CARACAS GEANINA MIHAELA
AMG, ANUL III
o povara pentru altul valoroasa lucruri intr-un program structurat de zi) sa se indrume
vizitele familiei; sa se observe atat reactiile
pacientului cat si ale familiei
- sa se raspunda la intrebarile familiei, dar sa se
stimuleze ca familia sa ramana in contact cu pacientul
familia sa fie implicata pe cat posibil la ingrijirea
directa; sa se faca aranjamente pentru asta
- sa nu se confirme sentimentele pacientului prin a-l
evita: chiar prezenta poate fi un semnal; recunoaste
propriul sentiment de neputinta dar nu-l lasa sa te
atraga in sentimentele depresive ale pacientului sau la
ruperea contactului; sprijiniti-va si in cadrul echipei in
acest caz

3.2. Rolul asistentei medicale in examinarea bolnavului


Ingrijirile generale. Numerosi bolnavi se impotrivesc internarii intr-o institutie inchisa si isi
manifesta dezacordul fata de formalitatile de primire. Unele masuri, ca de exemplu predarea obiectelor
taioase, briceagul, bocii lame de ras sau chibrituri sau alte obiecte periculoase, in mainile bolnavilor,
asistenta trebuie sa le execute cu tact deosebit. Daca este cazul cu avizul medicului de la serviciul de
primire bolnavul trebuie sedat pe cale medicamentoasa. Cu ocazia dezbracarii, imbaierii si imbracarii
bolnavului in hainele de spital, asistenta trebuie sa fie atenta la eventuale subfuziuni sanguine,
hematoame sau leziuni mai profunde de pe suprafata tegumentelor, care puteau fi provocate de insusi
bolnavul sau sa il fi lezat in momente de inconstienta sau stare convulsiva. Daca exista astfel ce leziuni
pe suprafata corpului, acestea trebuie aratate medicului, care le va introduce in foaia de observatie a
bolnavului inca de la internare.
Rolul asistentei medicale in examinarea bolnavului
Inainte de a-l duce in salon, bolnavul trebuie controlat din nou, cu mult tact daca nu cumva au
ramas la el obiecte sau substante medicamentoase cu care ar putea periclita viata lui sau a celorlalti
bolnavi. In cazul bolnavilor narcomani, internati pentru cura de dezintoxicare, adesea este necesar si
controlul rectului, unde bolnavii cu internari repetate ascund in capsule metalice substanta narcotica.
Rezultatele tratamentului spitalicesc al bolnavilor cu afectiuni mentale sunt legate in mare
masura de modul de asigurare ai anturajului fizic, precum si de masura in care personalul reuseste sa

12
CARACAS GEANINA MIHAELA
AMG, ANUL III
castige increderea bolnavului. Amandoua dezideratele depind in mare masura de atitudinea pe care o
adopta asistenta fata de bolnav.
Imediat dupa primirea in sectie, bolnavul trebuie ajutat pentru satisfacerea nevoilor sale fizice.
Astfel, de exemplu, bolnavul in depresie grava, care se retrage si se izoleaza de realitate, adesea nu este
in stare sa efectueze nici macar masurile de igiena corporala elementara si eventual refuza si alimentele.
Numerosi bolnavi, in stari psihotice grave, depresive, au gandul sinuciderii si adesea fac tentative in
aceasta directie.
Ingrijirea bolnavilor la sectia de psihiatrie
Bolnavii ingrijiti in spitalele de psihiatrie de cele mai deseori nu sunt responsabili pentru
atitudinile si faptele lor. Numeroase imbolnaviri psihice se exteriorizeaza printr-o nota de agresivitate
mai mult sau mai putin accentuata. Internarea bolnavilor psihici in institutii inchise se face cu
respectarea unor norme juridice, pe baza stabilirii iresponsabilitatii lor, prezentand o nota de
periculozitate atat pentru persoana lor proprie, cat si pentru anturajul lor.
Comportamentul deosebit al acestor bolnavi trebuie sa fie bine cunoscut de personalul de
ingrijire, care trebuie sa manifeste o atitudine de bunavointa si intelegatoare fata de ei. Asistenta trebuie
sa se familiarizeze cu faptul ca agresivitatea acestor bolnavi, atitudinea lor adesea acuzatoare fata de
personalul de ingrijire, izvorasc din boala lor, pentru care nu sunt raspunzatori si deci nu este cazul sa
se supere pe ei. Ea trebuie sa fie constienta de faptul ca bolnavii psihici sunt bolnavi asemanatori cu
bolnavii de la alte spitale si comportamentul lor deosebit este consecinta fireasca a bolii lor.
Atitudinea intelegatoare a asistentei este cu atat mai importanta, cu cat bolnavii psihici, internati
in spital cu forme juridice - intr-o oarecare masura - sunt lasati la discretia personalului de ingrijire,
ceea ce pretinde o inalta constiinta profesionala. Respectarea demnitatii umane a bolnavului psihic este
una din principalele elemente de baza pentru castigarea increderii bolnavului care, in numeroase cazuri,
devine mai deschis si mai sincer fata de asistenta, decat fata de medic.
Toate acestea explica importanta deosebita a atitudinii asistentei fata de acesti bolnavi, atitudine
care trebuie sa fie de mare intelegere, tact si rabdare, imbinata cu o observatie foarte atenta, ceea ce
poate preveni eventualele crize si manifestari comportamentale periculoase ale bolnavului.
3.3. Rolul asistentei medicale in administrarea medicamentelor
Administrarea medicamentelor. Tratamentul principal in bolile psihice se face cu medicamente.
Administrarea lor precisa si constiincioasa este o pretentie majora nu numai a procesului de vindecare,
dar si a activitatii de prevenire a starilor agresive, necontrolabile. Medicatia bolnavilor psihici
intampina insa adesea greutati prin refuzul medicamentelor sau negativismul total al bolnavilor. Foarte
13
CARACAS GEANINA MIHAELA
AMG, ANUL III
multi bolnavi refuza medicamentele avand frica de ele. Bolnavul trebuie eliberat de frica Iui nefondata
fata de medicamente, printr-o psihoterapie adecvata.
Sunt bolnavi care afirma ca simptomatologia bolii lor de baza, pentru care sunt tratati, se
datoreste chiar medicamentului pe care asistenta vrea sa ii administreze si isi formuleaza pretentiile
pentru anumite medicamente neindicate sau chiar interzise de medic. Unii afirma ca nu sunt bolnavi si
deci nu au nevoie de medicamente. Numerosi bolnavi nu vor sa se vindece si din acest motiv refuza
medicamentele.
Asistenta trebuie sa fie ferma in administrarea medicamentelor si nu trebuie sa se lase
influentata de pretentiile nefondate - adesea puerile - ale bolnavilor. in functie de starea lor psihica,
trebuie sa le explice efectul medicamentelor, importanta acestuia in vindecarea lor, pentru care trebuie
sa aduca si ei unele sacrificii, tolerand efectul secundar al lor, aceste efecte nefiind periculoase pentru
sanatatea lor Timpul*petrecut cu bolnavul pana la acceptarea medicamentului nu este timp pierdut,
intrucat reprezinta o forma de creare a legaturilor afective terapeutice, de castigare a increderii lui.
Este foarte important ca bolnavii sa fie serviti numai cu doze unice de medicamente, pe care le
inghit in fata asistentei in unele cazuri, asistenta trebuie sa controleze cavitatea bucala a bolnavului,
daca intr-adevar a inghitit medicamentul, fiindca unii, dupa plecarea asistentei recupereaza din gura
tabletele sau drajeurile, le aduna si - dupa un timp - le utilizeaza pentru tentative de sinucidere.
In mod obisnuit, la sectia de psihiatrie se utilizeaza urmatoarele categorii de medicamente
psihotrope: anxiolitice, hipnotice, antipsihotice, antidepresive si stimulante, precum si alte
medicamente: antiparkinsoniene si antiepileptice.
Numarul sedintelor (de obicei 6-8), precum si intervalele dintre sedinte sunt fixate de medic.

14