Duminica dinaintea Craciunului Sfanta Biserica o inchina pomenirii Sfintilor

Parinti, iar in duminica precedenta s-a cinstit pomenirea Sfintilor Stramosi.(

dreptii Vechiului Testament si, intai de toate, Sfintii Proroci.) Pomenirea
acestora e important deoarece fiecare mare nfptuire a omului, atunci cnd
i propune scopuri mari necesit o pregtire ndelungat, cu att mai mult
lucrarea pregatirii marelui eveniment din istoria intregii omeniri procesul de
pregatire a venirii in lume a Domnului Iisus Hristos.

Inchinarea la Dumnezeu cel adevarat, cunoasterea Lui au fost si in timpurile

vechi, si in cele mai apropiate, specifice poporului ales al lui Dumnezeu.
Celelalte popoare nu aveau Revelatia care a fost data poporului lui Israel, deci
vechii pagani Il cunosteau pe Dumnezeu doar din manifestarile naturii
inconjuratoare. Cunoasterea lui Dumnezeu Unicul Care Este, Care vesnic exista
in Sine Insusi, a fost doar mostenirea poporului ales, pentru ca acest popor Il
cinstea pe Iahve, iar cuvantul Iahve in limba ebraica veche inseamna Cel ce
Este.

Poporul ales Il intelegea pe Dumnezeu ca pe Creatorul lumii, justitiar si

judecator. Ei erau aproape la fel de departe ca si grecii antici si paganii de
intelegerea lui Dumnezeu ca iubire

Esenta invataturii lui Hristos se reduce anume la propovaduirea iubirii, a

invataturii despre ea. Pentru intelegerea acestui mare adevar trebuia pregatit
poporul israelit, intreaga lume, intreaga omenire.

Domnul Dumnezeu, inca din cele mai vechi timpuri, a facut promisiuni
neamului omenesc despre trimiterea Mantuitorului in lume. Incepand cu
Adam, primul om, Domnul a dat o fagaduinta, inainte de izgonirea lui din Rai:
Esenta invataturii lui Hristos se reduce anume la propovaduirea iubirii, a
invataturii despre ea. Pentru intelegerea acestui mare adevar trebuia pregatit
poporul israelit, intreaga lume, intreaga omenire.

Domnul Dumnezeu, inca din cele mai vechi timpuri, a facut promisiuni
neamului omenesc despre trimiterea Mantuitorului in lume. Incepand cu
Adam, primul om, Domnul a dat o fagaduinta, inainte de izgonirea lui din Rai:

Samanta femeii va zdrobi capul sarpelui.

Samanta femeii este Domnul Iisus Hristos, iar femeia este Preasfanta Fecioara
Nascatoare de Dumnezeu, Maica Domnului.

Vechiul nostru stramos, Iacov, nepotul lui Avraam, ne-a lasat o prorocie despre
Mantuitorul lumii. Atunci cand inainte de moarte ii binecuvanta pe cei 12 fii, i-a
spus lui Iuda, din a carui semintie trebuia sa Se arate lumii Domnul Hristos:

Nu va lipsi sceptrul din mana lui Iuda si carmuitor din coapsele lui, pana cand va
veni Impaciuitorul si Lui I se vor supune popoarele (Facere 49, 10).

El a vorbit despre Impaciuitorul. Acesta este unul si acelasi cu Mantuitorul,

pentru ca Mantuitorul a fost Impaciuitorul oamenilor cu Dumnezeu. El a vorbit
despre Fiul lui Dumnezeu, Domnul Iisus Hristos, cu aproape doua milenii inainte
de Nasterea Sa.

Sfantul Proroc Isaia, de asemenea, a prevestit venirea lui Hristos:

Si va veni Izbavitorul Sionului si va indeparta necredinciosiile fiilor lui Iacov

(Isaia 59,28)

Izbavitorul din Sion este Izbavitorul poporului lui Israel, fiindca Sion numit acel
munte pe care a fost ridicat Templul lui Solomon, si sub numele de Sion este
subinteles adesea poporul evreu.

Nu numai Prorocul Isaia a prevestit venirea Domnului lisus Hristos. Sa ascultam

ce spune si Sfantul Proroc Maleahi:

Iata, Eu il trimit pe Ingerul Meu, si el va pregati calea inaintea fetei Mele, si

Domnul pe Care voi Il cautati va veni de indata in templul Sau, Ingerul
legamantului pe Care voi Il voiti (Maleahi 3, 1).

Si asa a si fost. Prorocul Maleahi prin aceste cuvinte vorbea despre Sfantul Ioan
Botezatorul, care a pregatit calea Domnului Iisus Hristos. Atunci a venit
Domnul, a venit Cel pe care poporul evreu Il cauta, Ingerul Sfantului, pe Care Il
astepta.

Dar cea mai importanta profetie despre Domnul Iisus Hristos a fost data de
marele Proroc Daniel cu multi ani inainte de Nasterea Domnului nostru Iisus
Hristos. Iata ce spune acesta:
Sa stii si sa intelegi ca de la iesirea poruncii pentru zidirea din nou a
Ierusalimului si pana la Cel-Uns Cel-Vestitsunt sapte saptamani si saizeci si
doua de saptamani (el Il numeste pe Hristos chiar si pe nume); si atunci poporul
se va intoarce si se vor zidi pietele si zidul in vremuri de stramtorare. Si dupa
cele saizeci si doua de saptamani, Cel-Uns va pieri, fara sa se gaseasca vreo vina
in El; si va darama cetatea si templul, si sfarsitul cetatii va veni prin potopul
maniei lui Dumnezeu si pana la capat va fi razboi prapadul cel hotarat (Daniel
9, 25-26).

Prorocul vorbeste despre faptul ca vor trece saizeci si doua de saptamani de ani
din momentul in care poporul lui Israel se va intoarce din robia babiloniana, va
reconstrui zidurile Ierusalimului si templul lui. El spune ca din acel moment
pana la moartea Domnului Iisus Hristos vor trece saptezeci de sap-tamani de
ani.

Dar ce este o saptamana de ani?

O saptamana de ani reprezinta sapte ani, fiindca vechii israeliteni masurau anii
cu saptamana. Fiecare al saptelea an se numea an sabbatic, si in acel an erau
eliberati toti robii. Asadar saptamana de ani inseamna sapte ani, iar saptezeci
de saptamani de ani inseamna 490 de ani. Priviti cat este de uimitor! Domnul
Iisus Hristos, exact dupa cuvantul Prorocului Daniel, a fost rastignit peste 490
de ani dupa revenirea poporului lui Israel din robia babiloniana.

Prorocul Daniel spune ca, dupa ce va fi condamnat la moarte Hristos, va fi

distrus Templul din Ierusalim. Si asa s-a si intamplat, dupa cum stiti, dupa 70 de
ani de la rastignirea lui Iisus Hristos. Dupa ce Ierusalimul a fost cucerit de catre
comandantul Vespa-sian, comandantul roman Titus a distrus pana in temelii
Templul din Ierusa-lim. Toate acestea au fost profetite de Prorocul Daniel cu
490 de ani inainte de rastignirea Domnului nostru Iisus Hristos.
Dar iata si alte cuvinte ale acestui proroc:

Vazut-am in vedenie de noapte, si, iata, pe norii cerului venea Cineva ca Fiul
Omului, si a venit la Cel-Vechi-de-Zile, si a fost adus in fata Acestuia (Daniel 7,
13).

Vechi-de-Zile este numit Dumnezeu-Tatal.

Si Lui I s-a dat stapanirea, slava si imparatia (Daniel 7, 14).

Nu sunt acestea oare prorocii directe despre Domnul Iisus Hristos?

Iata ce spune sfantul Proroc Zaharia;

Bucura-te foarte, fiica Sionului, veseleste-te, fiica Ierusalimului: iata, Imparatul

tau vine la tine drept si biruitor, bland si Calare pe asin, pe manzul asinei
(Zaharia 9, 9).

El prorocea despre acest Imparat, despre Domnul nostru Iisus Hristos, Care,
dupa cum stiti, a intrat solemn, cu putin timp inainte de rastignire, in Ierusalim,
calare pe o asina. In aceasta prorocie n-a fost relatat numai faptul aratarii
Domnului Iisus Hristos, dar a fost anticipat cu o precizie extraordinara si faptul
intrarii Sale triumfale in Ierusalim.

Cel mai mare dintre toti prorocii este Isaia, numit si Evanghelistul Vechiului
Testament, deoarece nimeni ca dansul n-a profetit atat de deplin si de clar tot
ceea ce este mai important in legatura cu aratarea si viata Domnului Iisus
Hristos si cu intreaga Sa activitate.

Capitolul 53 din cartea Profetului Isaia incepe cu urmatoarele cuvinte:

Ci-ne va crede ceea ce noi am auzit si bratul Domnului cui i se va descoperi?

Crescut-a inaintea Lui ca o odrasla si ca o radacina in pamant uscat; nu avea nici
chip, nici frumusete ca sa ne uitam la El si nici o infatisare ca sa ne fie drag.
Dispretuit era si cel din urmd dintre oameni; am al durerilor si cunoscator al
suferintei, unul inaintea caruia sa-ti acoperi fata; dispretuit si nebagat in seama.

Dar El a luat asupra-Si durerile noastre si cu suferintele noastre S-a impovarat.

Si noi Il socoteam pedepsit, batut si chinuit de Dumnezeu. Dar El fusese
strapuns pentru pacatele noastre si zdrobit pentru faradelegile noastre. El a
fost pedepsit pentru mantuirea noastra si prin ranile Lui noi toti ne-am
vindecat.

Toti umblam rataciti ca niste oi, fiecare pe calea noastra, si Domnul a facut sa
cada asupra Lui faradelegile noastre, ale tuturor. Chinuit a fost, dar S-a supus si
nu Si-a deschis gura Sa; ca un miel spre junghiere S-a adus si ca o oaie fara de
glas inaintea celor ce o tund, asa nu Si-a deschis gura Sa

Mormantul Lui a fost pus Ianga cei fara de lege si cu cei facatori de rele, dupa
moartea Lui, dar El a fost inmormantat de cel bogat, pentru ca n-a savarsit nici
o nedreptate si nici inselaciune nu fusese in gura Lui (Isaia 53, 1-7, 9).

Nu vedeti oare, in aceste cuvinte, adevaratul chip al Domnului Iisus Hris-tos,

Care in toata viata Sa omeneasca, incepand cu nasterea in Betleem, a fost cel
mai simplu, cel mai neinsemnat om, a fost fiul unor oameni lipsiti de faima,
pentru ca pe Iosif tamplarul il considerau gresit drept tata al Lui? In El nu exista
nimic iesit din comun, era extrem de simplu, toata viata Lui pamanteasca a fost
foarte modesta.

Cine putea sa dea crezare acestei prorocii? N-au putut sa creada evreii, pen-tru
ca Il asteptau pe Mesia ca pe un mare imparat plin de slava, Care va supune
toate popoarele, Care va deveni stapanitor a toata lumea, Care va veni la
conducere si va lua puterea.Acestia nu puteau sa creada ca El va fi injosit de
oameni, ca Isi va incheia viata ca un raufacator, pe Crucea Golgotei. Gandeau ca
este chinuit pentru ca S-a facut vinovat inaintea lui Dumnezeu, dar El suferea
de buna voie, suferea pentru noi, si pentru pacatele noastre El a fost pironit pe
Cruce. Ca un miel in fata celui ce il tunde, asa nu Si-a deschis gura Sa.

Acelasi Proroc Isaia a vorbit despre Hristos folosind aceste cuvinte:

Iata sluga Mea pe Care o sprijin, Alesul Meu, intru Care binevoieste sufletul
Meu. Pus-am peste El Duhul Meu si El va propovadui popoarelor legea Mea; nu
va striga, nici nu va grai tare si in piete nu se va auzi glasul Lui; trestia franta nu
o va zdrobi si festila ce fumega nu o va stinge; El va propovadui legea Mea cu
credinciosie (Isaia 42, 1-3).

In aceste cuvinte este descris exact chipul bland si smerit al Domnului Ii-sus
Hristos, Care niciodata nu Si-a ridicat vocea la nefericitii care piereau, pe
pacatosi ii mantuia, ii ierta precum a iertat-o pe acea femeie pacatoasa, pe care
evreii au prins-o in adulter si voiau s-o ucida cu pietre.

In continuare Isaia stabileste scopul si insemnatatea venirii Domnului, scopul

vietii si activitatii Lui: va veni pentru
ca sa deschida ochii orbilor, sa-i scoata din legaturi pe cei legati si din adancul
temnitei pe cei ce stau in intuneric.

Va veni sa-i conduca pe cei orbi pe calea pe care ei n-o cunosteau inca.

Era orb neamul omenesc, nu cunostea calea cea adevarata si, atunci cand S-a
aratat Hristos, Care spunea despre Sine: Eu sunt Calea, Adevarul si Viata, doar
atunci poporului lui Israel i-a rasarit lumina cea adevarata, s-au deschis ochii lor
orbi si au cunoscut caile Domnului.

Este uimitor ca prorocii nu vorbeau doar in termeni generali despre Domnul

Iisus Hristos, ci profeteau si evenimente particulare ale vietii Lui, de exemplu
moartea pe Cruce despre care citim la Prorocul Zaharia:

Atunci voi varsa peste casa lui David si peste locuitorii Ierusalimului duhul
darului si al indurarii, si ei vor privi la Mine, Cel pe Care L-au strapuns, si vor
face plangere asupra Lui, cum se face pentru un fiu unul-nascut si-L vor jeli ca
pe cel intai nascut (Zaharia 12, 10).

Prorocul David, la Psalmii sai a profetit :

Ca m-au incojurat caini multi, adunarea celor vicleni M-a impresurat, strapuns-
au mainiile Mele si picioarele Mele. Numarat-au toate oasele Mele, iar ei
priveau si se uitau la Mine; impartit-au hainele Mele lorusi, iar pentru camasa
Mea au aruncat sorti (Psalmul 21,16-18).

Toate acestea le-a prorocit David cu 1000 de ani inainte de nasterea Dom-nului
nostru Iisus Hristos.
Si iata ce a mai prorocit:

Si mi-au dat mie in bautura fiere.

Voi stiti ca I-au dat Domnului Iisus Hristos sa bea fiere amestecata cu otet, in
timpul rastignirii Lui. Si aceasta a vazut Sfantul Proroc David cu ochii sai
duhovnicesti, cu 1000 de ani inainte. Prorocul Isaia a profetit si faptul ca
Domnul lisus Hristos, numarat cu raufacatorii, va fi ingropat de cel bogat. Si voi
stiti ca El a fost ingropat in gradina lui Iosif din Arimateea.

Multe am putea vorbi despre cuvintele minunate din cartile profetice, despre
Domnul Iisus Hristos. Dar este suficient.

Din cele ce v-am spus, in fata voastra se contureaza imagini marete,

grandioase, care uimesc mintea omeneasca, ale profetiilor despre Domnul Iisus
Hristos. Sa nu-i cinstim oare pe acesti barbati mari, alesi de Dumnezeu, sa nu le
cin-stim oare pomenirea si in prezent, mai inainte sa sarbatorim Nasterea
Domnului Iisus Hristos?

Sa nu-i cinstim oare pentru ca, din cauza acestor prorocii, erau supusi grelelor
urmariri, persecutiilor, chinurilor si mortii cumplite? Fiindca ati auzit din
Apostolul zilei cat de mult au suferit acesti oameni, cum au fost izgoniti si s-au
ascuns in munti, cum a fost taiat cu fierastraul marele Proroc Isaia, cum au fost
omorati si greu prigoniti aproape toti sfintii.

Sa nu-i cinstim oare pe stramosii nostri, Care au fost mari drepti, sa nu-i cinstim
oare pe stramosul Avraam, tare a aratat o asemenea ascultare uimitoare voii lui
Dumnezeu: dupa primul cuvant al Domnului, el a lasat pe tatal sau, patria si a
plecat pe o cale necunoscuta in pamantul Canaanului, asa cum i-a randuit lui
Domnul? Nu s-a dat in laturi sa-l aduca jertfa pe unicul sau fiu, Isaac, dar a fost
oprit de un inger!

Sa nu-l cinstim oare pe Iosif, stranepotul lui Avraam, in care Cuviosul Efrem
Sirul gaseste multe trasaturi care il fac asemanator Domnului Iisus Hristos
Insusi?

Sa nu-l cinstim oare pe marele Proroc Moise, cu care a vorbit Dumnezeu Insusi,
care a primit de la Dumnezeu cele zece porunci ale Vechiului Testament; sa nu-l
cinstim oare pe acela care in Sfanta Scriptura este numit cel mai bland dintre
toti oamenii?

Sa nu-i cinstim oare pe toti cei care au condus omenirea spre primirea
propovaduirii Evangheliei lui Hristos?

Sa cinstim dar pomenirea lor, nu doar cu cuvintele, nu doar cu predica pe care

o auziti de la mine, nu doar cu Liturghia pe care o savarsim astazi intru
pomenirea lor. Sa le cinstim pomenirea prin aceea ca ne vom deschide inimile
noastre in fata Domnului Iisus Hristos Cel ce va sa vina!