Disfonia reprezinta un termen medical ce descrie tulburarile vocii, in principal tulburari de natura fonatorie, pacientului

fiindu-i greu sa rosteasca cuvintele sau emite sunete cu tonalitate modificata. Vocea disfonica poate suna slabita,
tipata, grosolana, etc. Exista trei tipuri distincte de disfonie: organica, functionala si spasmodica. Dintre acestea,
disfonia spasmodica ridica in prezent importante probleme de tratament deoarece este o tulburare cronica de origine
necunoscuta, relativ rara, ce se caracterizeaza prin contractia excesiva si inadecvata a muschilor laringelui in timpul
vorbirii.

De retinut!

Disfonia este cauzata de obicei de o problema a corzilor vocale, cele mai multe cazuri fiind asociate cu inflamatia
laringelui (laringita) in cadrul unor procese patologice diverse. Disfonia permanenta, ce se prelungeste cateva
saptamani sau chiar luni, poate fi semn al unor boli grave si de aceea prezenta ei nu trebuie ignorata.
Cuprins articol
1. Generalitati
2. Cauze
3. Consult de specialitate
4. Diagnostic
5. Tratament
Cauze
Printre cele mai frecvente cauze de disfonie se numara:
- inflamarea laringelui (laringita) avand atat caracter acut cat si cronic
- ganglioni limfatici inflamati ce apasa pe corzile vocale
- hipotiroidism (glanda tiroida hipoactiva)
- traumatisme orice tip de traumatism ce include corzile vocale sau laringele (inclusiv interventii chirurgicale in sfera
cervicala ce au putut afecta nervii laringieni sau sistemul fonator)
- paralizie de corzi vocale
- edemul laringian Reinke (manifestat prin tumefactia corzilor vocale)
- stresul psihic - modificarea vocii apare destul de frecvent in perioadele in care pacientii sunt stresati
- chisturi de corzi vocale (formatiuni sacciforme pline cu lichid ce se localizeaza la nivelul corzilor vocale)
- papilomatoza laringiana (boala ce apare ca urmare a infectiei cu virusul HPV, localizata la nivelul gatului)
- boala de reflux gastro-esofagian
- miastenia gravis
- sinuzita
- cancer laringeal, pulmonar
- inhalarea de substante cu actiune iritanta asupra aparatului fonator
- consum excesiv de tutun, alcool
- alergii, bronsite
- vorbit / cantat excesiv
- tuse permanenta
- plans prelungit (in cazul copiilor)
- infectii virale.

Alte acuze de disfonie, mai putin frecvente, includ:

- amigdalita
- stare generala alterata ca urmare a unor boli consumptive
- ingestie de lichide caustice
- prezenta de corpi straini in esofag si trahee
- mononucleoza infectioasa
- rinoree
- bronhoscopie
- pubertatea.
Consult de specialitate
Pacientii sunt sfatuiti sa consulte medicul specialist in cazul in care prezinta:
- dispnee sau disfagie care sa acompanieze disfonia
- disfonie si sialoree (in special in cazul copiilor mici)
- disfonie ca unic simptom (la un copil sub 3 ani)
- disfonie persistenta (mai mult de 1 saptamana la copil si mai mult de 2 saptamani la adulti)
Disfonia permanenta (peste 4 saptamani), disfagia, durerile de gat, durerile la ingestia lichidelor, dureri permanente
de urechi, hemoptizie, scaderea in greutate si pierderea apetitului, sunt semne ce nu trebuie ignorate si care impun
prezentarea cat mai rapida a pacientului la medic.