O alta lume

Andrei Dorobantu

Diferite lucruri se ntmpla n Natura si n viata omului cea personala si

cea sociala n diferite feluri. Fiecare eveniment, fiecare fenomen, au
indivdualitatea lor, dar daca retinem doar trasaturile esentiale, se constata cu
usurinta prezenta unor regularitati n desfasurarea lor. n efortul de a ntelege
Natura, cea din afara si cea din nauntrul nostru, si de a ajunge la un dialog cu ea,
noi oamenii am rezumat aceste regularitati n ceea ce numim legi. Si de la nceput
a devenit aproape evident ca daca legile care guverneaza comportarea omului-ca-
fiinta-sociala au o valabilitate locala, limitata geografic si politic, cele care
guverneaza Natura, incluznd aici comportarea/functionarea omului ca fiinta
biologica, au o valabilitate generala. Marea, imensa putere a Stiintei ca
instrument de cunoastere provine tocmai din aceasta generalitate a legilor, care
trebuie sa functioneze la fel oriunde pe Pamnt si n Cosmos. Sigur, mai exista o
mare diferenta: legile sociale sunt convenite de catre cei care n final li se supun,
deci sunt facute, n timp ce legile Naturii sunt date, noua ramnndu-ne sa le
identificam si sa ne comportam n asa fel nct sa nu intram n contradictie cu ele.

Dar anul 1900 a adus o schimbare majora si n acest domeniu. Pentru ca s-a
constatat ca exista un domeniu, o lume, n care Codul de legi ale Naturii trebuie
completat, daca nu schimbat integral. Acest domeniu este cel al dimensiunilor
atomice. La nivelul atomului, legile lui Newton, de exemplu, si pierd
valabilitatea. Fizicienii nu au realizat nsa acest lucru pna cnd nu s-au lovit de

1
imposibilitatea de a gasi o rezolvare consecventa mai sus amintitei probleme a
radiatiei corpului negru. Atunci, cred ca se poate spune ca ei au realizat ca traim
efectiv la intersectia a doua lumi. Cea obisnuita, n care se aplica legile
mecanicii clasice, newtoniene, si cea microscopica, unde trebuie descoperite,
elaborate, alte legi. Ce face deci Mecanica Cuantica? Ea extinde si corecteaza
mecanica lui Newton n conditiile cu totul particulare ale lumii atomice si
subatomice. Ramnnd compatibila cu aceasta, pentru ca ea se reduce la, trece
n Mecanica Clasica, n momentul cnd constanta lui Planck devine
nesemnificativa. Aceasta constanta, devenita una dintre cele patru constante
fundamentale ale Naturii (n sensul ca sunt ireductibile una la cealalta: h,
constanta lui Planck, c, viteza luminii n vid, G, constanta atractiei universale si e,
sarcina electronului), are o valoare extrem de mica: 6,626075510-34 Js. Aceasta
explica de ce Fizica a trebuit sa astepte un nivel suficient de nalt de dezvoltare a
tehnicii experimentale pentru a ajunge la o scara de dimensiuni unde ea sa se
manifeste. Pentru a ajunge, n fond, ntr-o alta lume. O lume stranie, care exista
n noi, dar nu se manifesta n exterior, dect prin efecte pe care cercetatorii nu le-
au putut constientiza, identifica, atta vreme ct nu au stiut de existenta lor!Si
cred ca mai este un lucru care trebuie subliniat nca de la nceput. Chiar daca
afirmatia poate parea brutala, fara Mecanica Cuantica a lui Planck, probabil ca
Teoria Relativitatii a lui Einstein ar mai fi ntrziat o buna perioada de timp. Cu o
evolutie n doi timpi, forma veche din primul sfert al secolului 20, urmata de
cea noua, n doua formulari, cea ondulatorie a lui Schrdinger si cea matriciala
a lui Heisenberg (ca sa-i mentionam doar pe autorii principali), Mecanica
Cuantica devine rapid cadrul care permite unificarea multor domenii ale
diverselor stiinte, Fizica si Chimia n primul rnd, dar si primii pasi spre
unificarea diferitelor stiinte nsele!Se nasc astfel fizica materiei condensate,
chimia cuantica, fizica particulelor elementare de neconceput, fiecare dintre

2
acestea, nainte de inventia lui Planck. Fenomene tipice scarii atomice si primesc
n sfrsit explicatia. Mai mult nsa, de abia acum sunt ntelese cum trebuie si
unele fenomene macroscopice, cum ar fi supraconductivitatea si superfluiditatea.
Sigur, nu aici este locul sa intram n vreun fel de detalii privind formalismul
cuantic. Va propun doar ca n acest capitol sa rememoram cteva din cele mai
importante modificari pe care le-a adus Mecanica Cuantica n cunoasterea umana
si, de ce nu, n nsusi modul fizicienilor de a concepe investigatia Naturii. n
fond, exista astazi aproape unanimitate n a considera ca Mecanica Cuantica este
teoria corecta a realitatii fizice pna la limita la care intra n actiune Reativitatea
Generala alt Cod de Legi, despre care vom vorbi n numarul viitor! Altfel spus,
doar n vecinatatea gaurilor negre sau atunci cnd dorim sau suntem obligati sa
discutam Universul n totalitatea lui, Mecanica Cuantica nu mai este doar ea
suficienta (si dupa cum stim, relatia ntre Relativitatea Generala si Mecanica
Cuantica, sau, daca preferati, compatibilitatea lor, reprezinta un subiect nca
foarte fierbinte al Fizicii). Sa vedem deci care au fost principalele elemente care
au tulburat, au scandalizat, au entuziasmat ntr-un cuvnt, au schimbat imaginea
noastra despre Natura (si sa nu uitam ca teorie este un cuvnt care vine din
limba greaca, unde are sensul de a vizualiza).

1. n primul rnd, constructia unei imagini cuantice se face pornind de la ceea ce

Niels Bohr a numit principiul de corespondenta. Exista o reteta care asociaza
marimilor fizice observabile, marimi matematice, operatori cu anumite
proprietati, a caror actiune asupra starilor unui sistem dat genereaza evolutia sau
descrie comportarea acestuia. Ce se ntmpla de fapt? Regulile Mecanicii
Cuantice par la prima vedere a fi foarte largi, n sensul ca dupa ce se stabilesc
elementele esentiale, si anume ca spatiul starilor sistemului de studiat este un
spatiu Hilbert asupra caruia actioneaza niste operatori hermitici, observabilele

3
(despre care vorbeam), nu ni se spune si cum se alege acest spatiu sau care este
expresia operatorilor. Prima grija trebuie sa fie aceea de a face posibila obtinerea
de rezultate cantitative. Pna aici a fost matematica, de aici ncolo intervine cu
adevarat fizica. Ghidul de care dispunem este unul singur: principiul de
corespondenta. Care spune un lucru foarte simplu: predictiile teoriei cuantice
trebuie sa coincida cu cele ale fizicii clasice atunci cnd sistemul studiat devine
mare. Cnd de la dimensiunea unui atom, trec la cea a unui corp ntreg. Modul
practic de procedura urmeaza, evident, calea inversa: se porneste de la un sistem
clasic si se ncearca ghicirea substratului cuantic al structurii la scara la care
avem intentia sa studiem fenomenul, n asa fel nct la ntoarcere sa regasim
structura clasica de la care am pornit. Relund titlul acestui capitol, excursia pe
care o facem n noua lume trebuie condusa n asa fel nct sa nu pierdem drumul
napoi spre lumea din care am plecat.Apoi, proprietatilor masurabile, sau
observabile, ale unui sistem, le sunt asociate diverse probabilitati de realizare.
(Aceste observabile putnd fi sau continue, cum este cazul pozitiei sau
impulsului, sau discrete, cum este cazul despre care am mai amintit al energiei).
Probabilitatile asociate proprietatilor masurabile sunt codificate n starea cuantica
a sistemului. De ce ne intereseaza aceste probabilitati?

2. Pentru ca n intentia de a ntelege ct mai corect si mai complet Natura, teoria

cuantica ataseaza fiecarei alternative de realizare a unui eveniment natural
posibil, o amplitudine. Suma acestor amplitudini este amplitudinea evenimentului
general. Modulul patrat al fiecarei amplitudini este probabilitatea fiecarei
alternative. Si aici apare marea deosebire fata de lumea normala: probabilitatea
totala nu mai este aici doar suma probabilitatilor, ci include si un termen de
interferenta. Adica, exista, trebuie luate n consideratie si situatiile n care doua
alternative pot fi amndoua prezente, chiar daca nu neaparat cu aceeasi pondere.

4
3.De aici a pornit ideea Principiului de Incertitudine, din faptul ca, pentru a afla
probabilitatea totala a unui eveniment, trebuie sa stim amplitudinile tuturor
alternativelor care interfereaza. Exista, cu alte cuvinte, o limita naturala a
preciziei oricarei masuratori pe care vreau sa o fac n Natura. Mai mult, acest gen
de limita afecteaza fundamental orice concept pe care l-am mprumuta fara nici o
alta verificare, din experienta vietii noastre zilnice!

4. Mecanica cuantica introduce n Fizica trei noi clase de efecte (de fenomene):
cuantificarea anumitor marimi fizice (adica impunerea unui set discret de valori
pe care le pot lua acestea), dualismul unda-corpuscul (faptul ca aceleasi entitati
fizice se pot manifesta, pot fi identificate, pot fi masurate, fie ca particule, fie ca
unde) si un efect care de curnd a capatat o importanta cu totul speciala, n
legatura cu studiul teleportarii cuantice: neavnd un termen romnesc general
acceptat, i voi spune mixtura cuantica (quantum entanglment). Acesta se refera
la situatii n care functia de unda care descrie un sistem cu mai multe particule nu
poate fi perfect separata n functii de unda individuale ale fiecarei particule. De
aceea, particulele se spune ca sunt amestecate, mixate entangled.

5. Tot Mecanica Cuantica a fost cea care a permis introducerea n Fizica, pentru
prima oara, a conceptului de Multivers (astazi destul de raspndit si acceptat fara
prea mari rezerve, desi poate cu o anumita resemnare n cazul unora dintre
cercetatori). Ideea are aproape 50 de ani a fost lansata de Hugh Everettt III n
1956, sub numele de formularea starii relative, dar a devenit cunoscuta sub un
alt nume, datorat lui Bryce DeWitt: interpretarea mai multor lumi (many world
interpretation). Ceea ce sustine aceasta interpetare este ca Universul poate fi
descris de o functie de stare care satisface ecuatia lui Schrdinger. Universul
apare astfel ca o suprapunere cuantica a unui numar infinit de universuri paralele,
necomunicante un Multivers! Pe de alta parte, daca numele popular al teoriei

5
lui Everett este cel care contine aceasta idee de mai multe lumi, conform
expresiei lui DeWitt, numele dat chiar de autor, formularea starii relative,
contine o idee care nu este cu nimic mai putin spectaculoasa si cred ca merita sa o
amintim. Atunci cnd vreau sa efectuez o masuratoare asupra unui sistem
cuantic, spune Everett, trebuie sa tin seama ca aparatul de masura, sa-l numim M
si sistemul pe care l voi masura, sa-l numim S, formeaza ele nsele un sistem
compus. Actul de masurare nseamna o interactie ntre M si S. Cnd am ncheiat
masurarea nsa, adica atunci cnd a ncetat interactia, nici unul din cele doua nu
mai poate fi considerat ca aflndu-se ntr-o stare independenta. Singura
posibilitate de descriere care sa aiba sens, este cea a starii relative: starea relativa
a lui M data de S si starea relativa a lui S data de M. ntr-o formulare mult mai
romantica, Bohr vorbea despre lumea noastra ca una n care suntem n egala
masura actori si spectatori aparate de masura si obiect masurat. n ceea ce l
priveste pe Everett, dezamagit de lipsa de interes cu care a fost primita la vremea
respectiva teoria sa, el s-a lasat de fizica, a devenit analist n probleme de aparare,
a studiat metodele de mbunatatire a eficientei armelor nucleare si a devenit
multimilionar! Astazi, printre cei care s-au aratat entuziasmati de formularea lui
Everett se numara nume extrem de mari, cum ar fi Stephen Hawking sau Murray
Gell Mann, inventatorul quarcilorDe la aceste cteva elemente s-a pornit ntr-o
aventura care avea sa influenteze profund tot ce urma sa se ntmple n secolul
20. Mecancica Cuantica a fost urmata de alte doua constructii impresionante:
Electrodinamica Cuantica, oferind prima descriere cunatica completa a
interactiei electromagnetice, si Cromodinamica Cuantica teoria care face nca
un pas pe scara dimensiunilor, coboara sub nivelul atomic, pentru a descrie o
lume nca si mai fascinanta, lumea particulelor subnucleare quarcii si gluonii.Si
de data aceasta nu vorbim doar de Fizica, sau de Stiinta n general. Tehnologia,
care fie ca acceptam, fie ca nu ne influenteaza decisiv civilizatia, contine

6
peste tot elemente ale lumii cuantice. Am amintit Chimia Cuantica. Dar chiar si
la o trecere foarte rapida n revista, nu cred ca cineva si mai poate imagina lumea
de astazi fara diode si tranzistori, fara laseri, fara microscoape electronice, fara
marile instalatii de imagistica. Aceasta ca sa nu mai vorbim de cele trei mari
asteptari ale momentului, care pna la un moment dat nici macar n scrierile de
anticipatie nu figurau, iar astazi sunt testate si nu se asteapta dect posibilitatea
lansarii lor comerciale: calculatoarele cuantice, teleportarea cuantica, criptografia
cuantica. Si totul aici este Mecanica Cuantica.n capitolul urmator ne vom ntlni
cu Bohr si cu Einstein, cei mai spectaculosi dintre marii actori care au montat
spectacolul lumii cuantice. Pentru a ncheia nsa capitolul de fata, cred ca cel mai
potrivit este sa ne oprim la cuvintele spuse de catre Max Planck n fata Societatii
Germane de Fizica. Se ntmpla acum 105 aniSa ni-l imaginam deci pe
Profesorul Planck, cel care rezolvase n doarc cteva ore o problema care
preocupa multi fizicieni de ctiva ani buni si care avea sa schimbe o lume
ntreaga pentru tot ce putea sa nsemne durata sa n acest Univers:

Domnilor: atunci cnd, cu cteva saptamni n urma, am avut onaoarea sa

atrag atentia dumneavoastra asupra unei formule care mi parea mie potrivita
pentru a exprima legea de distributie a energiei radiatiei pe toate lungimile de
unda ale unui spectru normal, va mentionam deja atunci ca n opinia mea,
utilitatea acestei ecuatii nu era bazata doar pe concordanta evident buna cu
putinele date experimentale de care dispuneam, ci n primul rnd pe structura
simpla a formulei si n special pe foarte simpla expresie logaritmica a
dependentei entropiei unui rezonator monocromatic iradiat care vibreaza, de
energia sa vibrationala. Aceasta formula parea sa promita posibilitatea unei
interpretari generale, n orice caz mai mult dect celelalte ecuatii care fusesera
propuse, cu exceptia formulei lui Wien, care totusi nu era confirmata

7
experimental. Entropie nseamna dezordine, si m-am gndit ca ar trebui sa gasim
aceasta dezordine n neregularitatea cu care chiar si ntr-un cmp stationar de
radiatie, vibratiile unui rezonator si modifica amplitudinea si faza, n masura n
care luam n considerare intervale de timp lungi n comparatie cu perioada unei
vibratii, dar scurte n comparatie cu durata masuratorii. Energia constanta a
rezonatorului stationar poate a fi astfel considerata ca o medie temporala, sau,
altfel spus, o medie instantanee a unui numar foarte mare de rezonatori identici
care se afla n acelasi cmp de radiatie stationar, dar suficient de departe unul
de altul pentru a nu se influenta reciproc. Avnd n vedere ca entropia unui
rezonator este determinata de modul n care energia este distribuita la un
moment de timp pe toti rezonatorii, am banuit ca ar trebui sa calculam aceasta
marime n teoria radiatiei electromagnetice, introducnd consideratii
probabiliste, a caror importanta pentru al doilea principiu al termodinamicii a
fost desdcoperita pentru prima oara de catre Dl. Boltzmann ... n afara de
aceasta, am obtinut si alte relatii care mi se par a avea o importanta
considerabila si pentru alte domenii ale Fizicii si de asemenea ale Chimiei Ca
sa ncepem si noi ca Profesorul Planck: Domnilor si Doamnelor, oriunde v-ati
afla, nu vi se pare, chiar si numai din aceste cteva cuvinte ale fondatorului
Mecanicii Cuantice, ca tot ce a produs si mai ales tot ce poate produce o minte
omeneasca folosita, antrenata si respectata asa cum se cuvine, merita mult mai
multa atentie? Si ceva mai multi bani?