Asupra unei triade ontologice INFORMATIE + ENERGIE + MATERIE

cadrul stiintific pentru studiul interactiunii MINTE - MATERIE

Florin Munteanu
Centrul Pentru Studii Complexe

Odata cu expunerea unui subiect la un stimul exterior, acesta reactioneaza

n baza volumului de informatii dobndite de-alungul existentei sale. El
reactioneaza n functie de categoriile si clasele n care Realitatea a fost
fragmentata. O simpla roca manipulata fara nici o precautie pna la
descoperirea radioactivitatii era cel mult suspicionata a fi purtatoarea unui
'blestem' sau 'o unealta pentru magie'. Dupa descoperirea radioactivitatii,
aceeasi realitate capata o alta perspectiva. Se nteleg proprietatile noi de
material, se elaboreaza metode speciale de producere si manipulare, se
inventeaza modele care sa permita explicarea proprietatilor pe care acea materie
le are, s.a.m.d.Cu alte cuvinte, aparitia unei noi idei, a unui nou concept are un
efect imediat n reasezarea ntr-o alta ordine a cunostintelor de pna la acel
moment. Reorganizarea "bancii de date" este resimtita de majoritatea subiectilor
ca pe o "catastrofa", cu att mai puternica cu ct procesul de reorganizare atinge
mai multe domenii, cu ct universul semantic sufera o trasformare mai
profunda. Rezulta de aici un lucru esential: omul Re-actioneaza n baza unor
imagini-model cu care compara permanent realitatea imediata. Calitatea si
adecvarea la prezent a reactiei este dependenta de calitatea si adevarul continut
n imaginile si modelele asimilate. La limita am putea reduce poate 90% din
activitatea umana la reactii de tip automat, bazate pe memorizare si feed-back.
Din cele de mai sus se rezuma doua directii esentiale pentru definirea unei

1
perspective adecvate generarii unui cadru ontologic nou, n care Omul sa poata
rezolva mai usor doua probleme:

reducerea gradului de automatism n activitatea umana, ceea ce ar

nsemna o tranzitie de la A REACTIONA catre A ACTIONA, tranzitie
ce ar accentua proprietatea de creator ale Omului (creatia este importanta
prin unicitatea ei si nu prin calitatea reproducerii);

adaptarea mai comoda la constrngeri si mai ales la fluctuatia acestora,

constrngeri impuse de dinamica tot mai accelerata a vietii socio-
economice, de schimbarea scarii de valori corespuzator evolutiei la scara
individuala si de grup etc.

O perspectiva simplista de a aborda problematica de mai sus se poate realiza

prin modelarea procesului de dinamica sociala asociat n plan conceptual cu un
proces dinamic de structurare prin agregare ("alipirea" unui numar de
"celule" la o opinie, la o clasificare momentan considerata a fi Adevarata) si
fragmentare ("spargerea" unui grup prin aparitia unei diferente de pareri
induse n baza de aparitia unei alte clasificari, a unei alte "asezari" sau
pozitionari n universul "semnatic"). Procesul poate fi asociat cu oscilatii ntre
doua tendinte naturale: analiza - generatoare de bifrucatii, de "schizme" prin
care creste numarul de clase n care este mpartita formal Realitatea - si sinteza
-vazuta ca proces de unificare, de restrngere a numarului acestor clase. Este
posibil de evocat modelul de tranzitie la haos a lui Feigenbaum si incercarea de
a-l utiliza, printr-o analogie, in modelarea sociala. In esenta modelul este bazat
pe controlul prin feedback a constantei K din scenariu. Cresterea constantei K
peste o valoare critica implica aparitia de bifurcatii, asimilate cu diversificarea
clasificarii, cu rezultatul unei perioade de analiza. Creserea numarului de

2
"solutii" posibile ntr-o populatie limitata numeric sau care se dezvolta numeric
dupa o alta lege implica micsorarea "densitatii de preocupare" pe un domeniu
dat si implicit o crestere a divergentelor datorate "lipsei de comunicare" Acest
fapt conduce la o tensiune resimtita n ntregul organism social ce impune
schimbarea atitudinii din competitie n cooperare. Acest fapt conduce la
schimbari de perspectiva din care anumite diferente de sterg (n model apare
implicit o micsorare a lui K). Efectul asupra sistemului este reducerea treptata a
numarul de solutii (de clase n care este structurata imaginea asupra
Universului) si treptat determina o densitate de preocupare prea mare pe un
domeniu, fie el si "profund". Apare atunci o alta "nemultunire", dorinta de
"personalizare" ce accentueaza din nou o atitudine critica, analitica, si procesul
se reia. Modelul este util n studiile si cercetarile din domeniul Stiintei Cognitiei
si al Sociologiei, si implicit n reformularea unor norme de etica si convietuire
la nivelul "celulei"sociale si al definirii si organizarii activitatii uname n
general si a celei de cercetare n special. El scoate n evidenta rolul criteriului de
clasificare vazut ca pe un parametru de control extrem de important n
stabilitatea sociala. Din acest punct de vedere, "inflatia" de criterii de clasificare
nu duce la o mai buna cunoastere ci la dificultati de comunicare, la
fragmentare si deci la instabilitate sociala. Dupa cum si o "lista" saraca de
criterii ( deci un model nenuantat al Realitatii) conduce la efecte nedorite n
evolutia personalitatii umane, condamnata sa reproduca doar un set finit si
limitat de activitati. Modelnd Realitatea printr-o o multime de elemente M, se
poate spune ca procesul de cunoastere stiintifica implica identificarea unor
criterii de clasificare, de grupare a elementelor, de ordonare a acestora si
stabilirea relatiilor intre partile identificate. Perceperea globala a multimii,
fara identificarea, clasificarea, descrierea n nici un fel a elementelor ce o
compun, poate fi considerata ca fiind o perceptie descrisa de filozofia orientala:

3
cunoasterea holista. Sub "presiunea cercetarii stiintifice" Realitatea se
obiectiveaza, fragmentndu-se (fractal, la nesfrsit) n timp ce sub "presiunea
trairii holiste" Realitatea se manifesta subiectiv, la nivel fenomenologic.
Principala problema care se pune azi este tocmai aceasta tunelare a barierei
constituita de insusi conflictul indus de cele doua atitudini legate nemijlocit de
actul cunoasterii:

o contemplare (atitudine pasiva, fara o intentionalitate evidentiata, cu

urme specifice in traire ce nu pot fi principial comunicate prin
limbaj),
o cercetare, investigare (atitudine activa, cu intentionalitate, cu
scopul de a gasi ceva definit, principial comunicabil)

Iar aceasta extrem de sofisticata ncercare a spiritului uman se desfasoara azi n

cadrul unor discipline legate de Stiinta Cognitiei, Teoria generala a Informatiei,
Ortofizica, Psihologie Cuantica. In toate cazurile obiectul central este
rediscutarea si reformularea conceptului de INFORMATIE si CAMP
INFORMATIONAL. Si poate si mai important pentru omenire este o
consecinta a acestor studii: proprietatile "mentale" ale materiei anorganice sau
organice si cuplajul MINTE - MATERIE. Aceste studii pun bazele a ceea ce
Mihai Draganescu a denimit ORTOTEHNOLOGIE.

Delimitarea conceptului de Informatie si studiul Naturii n triada Materie-

Energie- Informatie

In ciuda utilizarii aproape abuzive a cuvntului: informatie putem afirma ca

semnificatia sa nu este pe deplin stabilizata. Numarul mare de sensuri n care
acest cuvnt este folosit sugereaza ca ne aflam nca n plin proces de structurare

4
semantica a unei notiuni relativ noi, nascute n cibernetica de la nceputul
acestui secol, si care evoca termeni utilizati nca din antichitate. De la
informatia n sens de stire si pna la in-formatie n sensul de a pune n forma,
de organizare si structurare, semnificatia data la un moment cuvntului
informatie poate fi dedusa doar din context. Studiile realizate n Centrul pentru
Studii au ncercat sa contureze un unghi de vedere capabil sa extinda catre
domeniul Stiintelor Cognitive cercetarea experimentala privind proprietati de
material, universalitati ale procesului de morfogeneza vazut ca structurare n
gradient etc. Punctul central al interesului manifestat l constituie ntelegerea si
modelarea interactiunii MINTE - MATERIE, interactiune prevazuta de
teoria psihologiei cuantice, de Teoria Generala a Sistemelor Ierarhizate,
elaborata de Paul Constantinescu, de teoria Ortofizica elaborata de M.
Draganescu sau de lucrarile din Stiinta Cognitiei ale lui David Chalmer si
verificata partial n experimente.

In studiul elaborat au fost identificate att diferitele semnificatii atasate

conceptului de informatie ct si anumite observatii legate de mecanismele
socio-psihologice, responsabile de dinamica si evolutia notiunilor. Astfel,
definirea unei notiuni se poate face fie pe cale axiomatica si formalizare
matematica, fie printr-o abordare sistemica n care studiul conexiunilor cauzale
dintre sisteme si subsisteme este n masura sa contureze din aproape n aproape
noua notiune. Prima metoda este utila pragmatic si poate precede demersul
destinat "patrunderii ntelesurilor" din spatele cuvintelor. Aparitia unui cuvnt
este esentiala nu numai n domeniul comunicarii ci si n structurarea individului
si a societatii. Fenomenul de nastere, dezvoltare si intrarea n uitare a unui
cuvnt este strns legat de evolutia societatii omenesti. Analiza la un moment
dat a "aurei semantice" specifice unui cuvnt poate evidentia gradul de

5
ntelegere a proceselor si fenomenelor fizice, biofizice, psihologice, sociale.
Fluctuatia ntelesurilor atasate cuvntului poate fi atribuita dezvoltarii
reprezentarilor pe care omul le-a rafinat treptat pentru a surprinde mai bine
esente ale Lumii n care este scufundat. In acest capitol se accentueaza
necesitatea studiului cuplajului dintre lumea fizica si universul semantic cuplat
precum si urma lasata n spatiul starilor (n acest moment nteles ca stari
sufeltesti). Putem asadar identifica trei straturi esentiale:

fizic, guvernat de continua dinamica a materiei si energiei, n forme vii si

nevii,
informaterial, guvernat de procese ortofizice, si
mental subiectiv, n care se desfasoara interactiunile dintre informaterie
si materie, interactiuni ce lasa urme n planul starilor si trairilor.

Daca primul nivel numit mai sus fizic a fost bine delimitat si studiat,
putem afirma ca suntem doar la nceputul etapei de configurare a notiunilor care
sa surprinda celelalte doua noi niveluri: informaterial si mental subiectiv. Pe
lnga aspectul filozofic si ontologic al acestor studii se pune din ce n ce mai
concret definirea si elaborarea unor tehnologii de cercetare specifice
capabile sa surprinda experimental:

interactiunea materie-informaterie,

prezenta cmpul morfogenetic,

mecanismul de formare a trairilor, n baza cuplajului dintre materie si

informaterie desfasurat n prezenta materiei noesice. In aceste studii, de
importanta maxima sunt consideratiile legate de transpunerea n concret,
n nsasi metodologia de organizare a unui experiment a notiunilor:

6
 sinergie, neliniaritate, auto-organizare, sistem deschis si sistem
introdeschis etc. De asemeni pentru identificarea obiectiva a acestor
interactiuni considerate azi subtile este necesara reconsiderarea
conceptului de CAPTOR si evident a materialelor ce l compun pentru
ca interactiunea studiata sa poata lasa urme masurabile de catre un
traductor convenabil ales. Cu alte cuvinte studiile terortice si
experimentale efectuate pna n prezent au atins nivelul n care
Stiinta Materialelor si Stiinta Computationala pot si trebuie sa
contribuie efectiv pentru constructia unui experiment crucial, care sa
defineasca n mod specific demersului stiintific modern conceptul de
informatie si cmp morfogenetic (informaterie). Abordarea
domeniului schitat mai sus se poate face prin ntelegerea
complexitatii termenului de informatie.

Din studiile efectuate au rezultat urmatoarele aspecte legate de informatie:

- informatia n sens shenonian este "ceea ce suprima o incertitudine". Ea nu

aduce un plus de cunoastere dect n masura n care amelioreaza o situatie de
"docta ignoranta". Este definita n baza unui model antropomorf, gnoseologic si
implica elemente subiective. Este pus accentul mai mult pe formalizarea
matematica ce permite o abordare cantitativa pornind de la "ceva" existent.

- informatia n sensul lui Sahleanu se defineste pornind de la observatia ca n

natura anumite interactiuni nu pot fi tratate printr-o legatura cauzala clasica,
bazata pe o lege de conservare. Este mai aproape de o viziune neliniara a
naturii, pentru care sensibilitatea la conditii initiale si fenomenele de
autoorganizare pot duce la discontinuitati de tip tranzitii de faza. Informatia este
astfel nlocuita cu Legatura de Tip Informational (L.T.I.) ce afecteaza evolutia

7
unui sistem prin alte mecanisme: declansatoare si amplificatoare de exemplu,
si care devin elemente colaterale n definirea si ntelegerea termenului de
informatie (ceva care declanseaza ...) Sensul de L.T.I. poate fi surprins n
contextul teoriei generale a sistemelor ierarhizate, n care stabilitatea ntregului
se realizeaza prin cooperarea formativa si informativa a ansamblului de
subsisteme ce au o anumita structura, organizare, sensibilitate (informabilitate
= proprietate a unui subsistem (captor) de a reactiona la o variatie energetica -
rezonanta). Conceptele specifice ce coopereaza pentru a da adevarata
semnifictie LTI, extrase din lucrarea lui V. Sahleanu, Eseu de biologie
informationala, 1973, sunt:

- Semnalul - purtator de semnificatie - face legatura dintre "lumea energiei" si

"lumea informatiei" , semnul - rezultat al unei conventii ce capata semnificatie
n baza unor procese educationale) si simbolul (ip. poate face simbolul
legatura dintre "lumea informatiei" si cea a "energiei"? care sunt atunci
simbolurile active? sunt ele active prin intermediul materiei noesice? sau
sunt active n sine?)

- Codificare - decodificare (se face distinctie ntre cod si mesaj. - informatia

este un invariant (virtual) ce se gaseste n spatele varietatii de codificare -ex:
este aceeasi informatie n structura magnetica a benzii de magnetofon, a
structura undelor hertiene si n miscarea membranei difuzorului. Informatia este
codata si decodata specific de mai multe ori, funtie de suport si mediu de
propagare. ea poate sa se "altereze" (aditie de zgomot) sau sa se distruga.

- Redundanta (exces informational, rezenva pentru a conserva informatia fata

de zgomote sau distorsiuni inerente la codare/decondare; putem indentifica o
redundanta functionala si o redundanta morfologica).

8
- Traducere - recodificarea n alt limbaj. (se face diferenta ntre transformator i
traductor; n sensul lui Sahleanu, transformatorul converteste o energie n alta n
timp ce traductorul poate declansa un proces, cloroplatul este un transformator
al energiei solare n timp ce retina de exemplu este considerata traductor ntr-un
sistem ce poate fi declansat de un stimul vizual)

Din toate cele de mai sus se poate identifica faptul ca notiunea de

informatie este legata de cea de organizare si de structura specifica
(informatie structurala). O dezvoltare a modalitatii de cercetare si investigare
a unor NOI PROPRIETATI de material trebuie sa cuprinda si aceste aspecte
legate de particularitatile de structurare si organizare ale materiei. Legatura
Informationala este mai dificil de surprins caci ea apare ca factor de corelare
la scari diferite si se manifesta cu att mai pregnant cu ct aspectul
exterior pare a fi mai neregulat sau mai instabil. Avnd n vedere ca
principalele metode clasice de tratare teoretico-experimentala a fluctuatiei si
neregularitatilor bazate pe statistica nu pot surprinde principial STRUCTURA,
ORGANIZAREA si deci implict legatura cu informateria, este de dorit o
reformulare profunda a modului de abordare experimentala si teroretica a
actului de cercetare stiintifica. Cel putin trei aspecte par sa fie esentiale:

Mecanismul de generare devine tinta de interes chiar daca produsul

rezultat pare sa aiba aspect aleator. Daca stiinta clasica a cautat
invariantii din lumea aflata ntr-o continua miscare printre structurile
simple, descriptibile analitic si identificabile prin reproductibilitate,
stiinta acestui sfrsit de mileniu- stiinta Complexitatii- asociaza notiunii
de invariant unor "arhetipuri", unor pattern-uri, identificabil ntr-un spatiu
abstract precum cel al fazelor.

9
 Accesul n "lumea informateriei" este conditionat de descoperirea
unor captori specifici si inventarea unor modalitati adecvate de
tratare a datelor obtinute. Sunt de interes o serie de forme si materiale
elaborate dupa conceptii si teorii sugerate de Ortofizica, conform carora
noua viziune experimentala trebuie sa reuneasca ntr-un tot unitar
experimental "obiecte" ce pareau principial diferite: n rezonanta clasica
emitatorul este o entitate diferita de receptor, n timp ce n cazul
rezonantei haotice, cele doua structuri ce se sincronizeaza, dar se
sincronizeaza tocmai pentru ca devin parte componenta a unui sistem
unitar (descriptibil de un spatiu al fazelor unic).
Viul si mai ales Omul este mult mai implicat n aparenta evolutie
obiectiva a Realitatii dect parea sa sugereze stiinta clasica. Aspectele
obiective si cele subiective trebuiesc reanalizate pentru a genera n cele
din urma o viziune Unitara si Dinamica Universului. Lumea Materiala si
cea subiectiva a trairilor, ordonata de componenta Spirituala pot si
trebuie sa formeze o unitate de rang superior, cu implicatii profunde si
uneori dramatice n modificarea la scara globala a societatii omenesti.

In concluzie, o modificare de continut a modului de abordare a cercetarii n

domeniul tehnologiei materialelor, al conducerii proceselor tehnologice si
biotehnologice nu poate fi imaginata n afara demersului filozofic al vremii care
abordeaza dintr-o alta perspectiva Realitatea observabila si completeaza la nivel
de triada metodologica viziunea clasica, prin implicarea Informatiei alaturi de
Materie si Energie. Ortotehnologia - tehnologie bazata pe controlul
fenomenologic la nivel de ortoexistenta; consecinte socio-economice.

Definita ca tehnologie prin care omul poate actiona direct n ortoexistenta cu

rezultate materializabile n spatio-timpul concret necesar, pentru a crea efecte

10
antientropice absolute sau, la limita, pentru crearea unui nou univers,
ortotehnolgia postuleaza existenta unor ortotroane, vazute la rndul lor ca
sisteme introdeschise, fara constiinta, instrumente specifice de lucru
asemanatoare uneltelor de azi. Studiile experimentale realizate att de
subsemnatul ct si cele pe plan mondial focalizate asupra interactiunii minte-
materie si a raspunsului acesteia din urma la o categorie aparte de stimuli:
trairea unui subiect, dorinta manifesta a acestuia, tensiunea psihica orientata
etc. sunt deja dovezi evidente ale unei interactiuni pe ct de prezenta pe att de
dificil de surprins. Principala probelma o constituie definirea captorului, a
traductorului si evident a modului de tratare al informatiei preluate de cele mai
multe ori sub forma unei fluctuatii neperiodice considerata pna nu demult ca
fiind zgomot. In constructia captorului, forma geometrica joaca un rol esential
mpreuna cu natura si structura materialului. Intr-un context adecvat ales, se
manifesta masurabil fenomenul de introdeschidere, postulat de ortofizica.
Introdeschiderea ca proces de interactiune dintre un subiect viu si informateria
din Ortoexistenta este capabila sa ofere un suport logic al datelor experimentale
cumulate pna n prezent n studiile legate de cognitie si proprietati normale si
paranormale ale psihicului uman. Aceasta interactiune este perceputa de subiect
ca fenomen de afire. Sistemul nervos central, (n mod esential emisfera
dreapta), este capabil sa transforme treptat aceasta "traire profunda" n senzatii
si sentimente care ating un nivel intern de constientizare definit de teoria
Ortofizica prin verbul "a sti". Procesarea ulterioara a pachetului de stari de catre
emisfera stnga aduce n final rezultatul introdeschiderii la un nivel accesibil
ratiunii, nivel caracterizat de verbul "a spune". In acest mod, o interactiune
fenomenologica lasa "urme" ntr-o realitate accesibila unei gndiri rationale,
specifica operarii structurale si destinate n special comunicarii verbale.
Ortofizica postuleaza si o reciproca a fenomenului descris mai sus. Astfel, o

11
notiune, cuvnt sau simbol, poate declansa odata cu trairea starilor si senzatiilor
profunde atasate, o tranzitie de la nivel strcutural la cel fenomenologic. Altefl
spus un sistem viu (arhem) ar avea n anumite conditii capacitatea de a induce
modificari n ortoexistenta prin accesul la informateria nestructurata. O
asemena capacitate ar fi echivalenta cu generarea si transformarea materiei prin
inductia de cuplare controlata dintre informaterie si lumatie (ortotehnologie) sau
cu o tehnica de modificare locala a legilor generala ale Universului n care
subiectul este scufundat (ortochirurgie existentiala), la limita cu o metoda de
generare a unui nou Univers (Un proces mental poate declansa geneza unui nou
Univers). Pentru a valida experimental modelul propus de Ortofizica este utila o
reanalizare a conceptului de Informatie pentru identificarea limitelor acestuia n
a descrie urma lasata unui subiect viu n trairea fenomenologica. Natura
materialelor implicate, a complexitatii exprimentului ales ca experiment crucial
pentru a demonstra corectitudinea si viabilitatea modelului ortofizic al lumii
materiale. Rezultatele ncurajatoare deja obtinute sugereaza apropierea unei
crize conceptuale de proportie care poate sa conduca fie la o destabilizare
sociala globala majora cu consecinte catastrofale pentru specia umana, fie la un
salt pe un alt palier de constinta, n care are loc o refuzionare dintre obiectiv si
subiectiv, n care omul redevine entitate cosmica constienta de rolul si
responsabilitatea pe care o are n univers. Putem spune n concluzie ca studiile
de Ortofizica, de Stiinta Cognitiei sau de Studiul Complexitatii au, prin
rezultatele deja obtinute si mai ale prin cele scontate a se obtine n viitor, un
impact major asupra vietii de zi cu zi, asupra scarii de valori, atitudinii si a
raportului dintre individ si societate. Majoritatea activitatii desfasurate azi de
om pe planeta este orientata spre extragerea si transformarea materiei n
produse diferite. O alta definire a conceptului de produs, o alta tehnica de
elaborare si definire a unui material, o alta organizare a locului de munca

12
corespunzator noii idei de utilitate si performata atasata produsului, sunt
probleme de maxima importanta ce preocupa azi pe multi specialisti din
domenii att de diferite. Si asta nu numai din interes stiintific ct mai alse
datorita implicatiilor socio-economice si politice pe care le presupune. Se poate
afirma ca mileniul III ce ncepe peste un an este mileniul unei Societati
Informationale ce a luat definitiv locul Societatii industriale.

Consideratii privind obiectivarea interactiunii subiect -obiect

Dificultatea de masurare obiectiva a unor fenomene ce se desfasoara la

scari reduse (nanotehnologie) sau care implica o anume interactiune dintre
observator si obiectul observat consta att n specificul masuratorii (raportul
semnal zgomot este foarte aproape de 1) ct si n lipsa unei viziuni clare asupra
naturii interactiunii minte - materie ce face ca anumite notiuni sa fie poate
folosite abuziv, prin extinderea lor ntr-un domeniu n care utilizarea lor este
neadecvata. Altfel spus, avem de-aface cu o scara la care problema
masuratorilor fizico-chimice trebuie sa fie analizata n mod deosebit. Numim
aceastat scara: mezoscopica (ordinul zecilor sau cel mult sutelor de microni).
Pentru aceasta scara, este posibil ca anumiti parametri bine definiti si delimitati
din considerente de statistica, termodinamica clasica, etc. sa capete alta
semnificatie sau sa nu fie relevanti. De asemeni, anumite tipuri de interactiuni
pot sa predomine, desi la o scara normala acestea pot fi neglijabile. Fara sa
avem nca suficient de multe informatii concrete n acest sens, prezentul
subcapitol se refera doar la problema masurabilitatii si observabilitatii n sine.

13
Subiectul, de maxima importanta practica, urmeaza a fi dezvoltat pe masura ce
se vor efectua observatii experimentale concrete. Problama teoretica este legata
de semnificatia anumitor marimi fizice atunci cnd scara de observare a
fenomenului este fie prea mare fie prea mica (atribute la rndul lor relative).
Altfel spus se poate pune chiar problema gradului n care se pastreaza
semnificatia unei marimi fizice n raport cu scara de masura sau atunci cnd i
asociem un procedeu de masurare si o unitate de masura - procese de masurare
diferita implica de fapt definitii diferite. De exemplu, ne bazam definitia clasica
referitoare la timp pe repetarea unui eveniment aparent periodic: curgerea
nisipului dintr-o clepsidra, perioada de oscilatie a unui oscilator electronic,
etc. Feynman remarca: "Au fost masurati timpi mai scurti de 10-12s, dar printr-o
tehnica diferita. De fapt, s-a folosit o alta definitie a "timpului"! O cale a fost sa
se observe distanta dintre doua ntmplari petrecute, cu un obiect n miscare. ...
Dar despre timpi si mai scurti? Cum poate fi definit si masurat timpul la o
scara mai mica? Are vreun sens sa vorbim despre timpi mai mici daca nu
putem masura sau poate nici imagina mental ceva ce se petrece ntr-un timp
mai scurt ? Poate ca nu."

Exista nsa si o alta fateta, sugerata de ipoteza lui David Bohm, care
sustine ideea unor procese si marimi fizice nemasurabile, dar care determina
evolutia fenomenelor din lumea fizica. Este de fapt asertiunea ce a condus la
asa-numita teorie a variabilelor ascunse din mecanica cuantica. In mecanica
cuantica, o stare initiala ?0, data poate evolua ntr-un numar oarecare de stari
potentiale succesoare ?1,?2,...,?n ce alcatuiesc vectorul de stare. Conform
ecuatiei lui Schrodinger, vectorul de stare evolueaza determinist:

14
In urma unui act de observare, este constatata o singura stare. Conform
interpretarii Copenhaga, dupa observare, sistemul va fi gasit n oricare stare cu
o probabilitate data:

Se realizeaza astfel o tranzitie determinist-probabilista ce are loc

numai prin intermediul actului de observatie. De aici rezulta
importanta procesului de observatie si mai ales a observatorului. Walker,
cercetator in domeniul psihologiei cuantice si a definirii unor experimente
specifice studiului in acest domeniu, subliniaza ca nu avem o stare necunoscuta
care devine cunoscuta atunci cnd facem masuratoarea, ci avem o combinatie a
tuturor valorilor posibile date de vectorul de stare, a carui valoare devine
specificata prin reducerea lui la o singura valoare n urma masuratorii. Cu alte
cuvinte, rezulta ca nici nu are sens specificarea starii sistemului nainte de
masuratoare! Procesul de masurare/observare n sine este cel care
structureaza sistemul,colapsnd multimea tuturor starilor potentiale ntr-una
singura. Din acest motiv procesul de masurare este distinct de alte procese
fizice; el ne apare ca fiind "altceva". Pornind de aici si de la faptul ca
interpretarea scolii de la Copenhaga ramne cea mai simpla interpretare a
ecuatiilor mecanicii cuantice, au existat doua cai de evolutie a ideilor din
domeniu:

a) discreditarea interpretarii Copenhaga,

b) realizarea unei extensii a interpretarii de tip Copenhaga, care sa cuprinda si

cauzele care conduc la structurarea sistemului ntr-o anumita stare
(probabilitatea pi, reprezinta probabilitatea de obtinere a unei stari, neexplicnd
nsa de ce sistemul ajunge n acea stare). Astfel s-a ajuns la teoria variabilelor
ascunse, prin care se ncearca pastrarea unei singure ecuatii (a lui Schrodinger)

15
pentru descrierea starii unui sistem cuantic, dar pe lnga variabilele timp,
pozitie si impuls, sa se mai introduca un set de variabile suplimentare, numite
"variabile ascunse": c = { c1, c2, ... , cn } .

Variabilele ascunse vor fi cele ce vor da nastere unor procese care determina n
ce stare va evolua sistemul. Inainte de a enumera cteva din caracteristicile
variabilelor ascunse, este sugestiva evocarea frazei lui A.Einstein: "Nu trebuie
sa fie la alegerea noastra care marimi sunt observabile; acestea ar trebui date,
indicate, de teorie." Dintre proprietatile principale ale variabilelor ascunse vom
aminti:

1) nu trebuie sa fie accesibile masuratorilor fizice;

2) au un caracter nelocal, n sensul unei independente de coordonatele spatio-

temporale;

3) n cazul unui act de observatie,{ci} trebuie sa fie att de restrictive nct sa fie
observata o singura stare; mai mult, ea trebuie sa fie aceeasi pentru toti
observatorii;

4) n orice teorie a variabilelor ascunse, procesul de masurare este un proces

unic, indescriptibil ca parte a interactiunii masurate.

O alta consecinta a modului de abordare cuantica a actului de masura este legata

de memorarea de catre observator a unor rezultate anterioare. Se spune ca
observatorul dobndeste astfel INFORMAII ce reduc entropia
sistemului:observator-obiect observat.

Pentru o caracterizare ct de ct cantitativa a aspectelor sus-mentionate,

Teoria informatiei joaca un rol de important. Teoria de baza n acesta directie a

16
fost structurata de Claude Shannon si porneste intuitiv de la faptul ca, pentru a
dobindi informatie trebuie sa se ntmple ceva-un proces fizic, un anume
eveniment,etc. Cantitatea de informatie pe care o dobndim n urma faptului ca
a avut loc un eveniment este cu att mai mare cu ct probabilitatea ca acel
eveniment sa aiba loc este mai mica. Altfel spus, daca totul este cunoscut
dinainte nu mai dobndim nici o informatie, iar masura asociata informatiei
transmise de producerea unui eveniment este cu att mai mare, cu ct
evenimentul n cauza este mai neasteptat. Notnd cu i(p) cantitatea de
informatie, i trebuie sa fie o functie descrescatoare, de probabilitatea p de
aparitie a evenimentului. Restrictia a doua pe care a impus-o Shannon a fost ca
masura informatiei sa aiba un caracter aditiv, n sensul n care, daca au loc
doua evenimente fara nici o legatura, atunci informatia totala dobndita trebuie
sa fie egala cu suma informatiilor date de fiecare eveniment n parte. Cum
probabilitatea a doua evenimente independente este data de produsul
probabilitatilor asociate cu fiecare eveniment n parte, p12=p1*p2, functia cea
mai simpla ce ndeplineste cerintele anterioare este functia logaritm: Constanta
c se alege arbitrar prin impunerea conventionala a unei unitati de masura. S-a
convenit ca, atunci cind are loc un eveniment din doua egal probabile, sa
obtinem o cantitate elementara de informatie egala cu un bit. Desi teoria lui
Shannon este cunoscuta si sta la baza multor alte modele, se impun cteva
precizari:

- si n acest caz, rolul observatorului este esential. Nu putem dobndi informatie

dect ca urmare a unui act de observatie, de explorare a lumii nconjuratoare.
Daca un proces a avut loc fara ca noi sa-l fi sesizat n vreun fel, atunci nu
suntem capabili sa extragem nici un fel de informatie din acest fapt; ci din

17
contra, suntem nclinati sa credem ca, din moment ce nu l-am observat, procesul
n cauza nici nu a avut loc.

- definitia masurii Shannon a informatiei presupune o cunoastere apriori a

tuturor evenimentelor potentiale (a tuturor starilor n care un sistem ar putea fi
observat), cu probabilitatile lor asociate. Este un unghi ce vizeaza masura
informatiei transmise ntre o sursa si receptor, mai degraba din punctul de
vedere al sursei, ntruct ea singura si cunoaste toate posibilitatile. Noua, ca
receptori, daca din fotoliul nostru de observatori nu putem avea acces la
caracteristicile statistice ale sursei, nu ne mai ramne altceva de facut dect sa
ncercam sa jucam mental rolul acesteia, prestructurnd sistemul ntr-un set
probabilistic complet de stari posibile. Dupa receptionarea mesajului (ca urmare
a unui act de observatie asupra sistemului) informatia obtinuta o vom evalua
cantitativ tocmai pe baza imaginii apriori formate asupra sistemului. In cazul
n care am constata o stare complet noua (de exemplu momentul de creatie, de
nastere a unei noi idei, a unui "germene" n sensul subcapitolului anterior)
atunci, probabilitatea ei initiala fiind zero, cantitatea de informatie ar fi infinita,
conform definitiei valorii cantitative asociate informatiei. Este un caz n care
marimea nu este utilizabila! (aceasta idee o sugeram nca de la nceputul
studiului ca, datorita caracterului extrem de special al obiectului masurat: viu, in
faza de crestere de structurare, cu dimeniuni reduse, anumite marimi si definitii
ar putea sa aiba alte semnificatii sau sa nu se poata utiliza).

Din cele de mai sus se poate spune ca teoria clasica se afla mai aproape
de pozitia emitatorului dect a receptorului. Daca am fi plasati n locul sursei
si am sti n fiecare moment ce urmeaza sa emitem, cantitatea de informatie
pentru noi ar fi egala cu zero. Cunoastem doar proprietatile statistice ale sursei,
mai precis numarul posibil de mesaje si probabilitatile asociate lor, nu si ce

18
mesaj particular va fi emis. In conformitate cu teoria lui Shannon, un mesaj va
purta informatie nu prin individualitatea sa, ci prin aceea ca apartine unei
multimi de mesaj, caci, asa cum a fost definita, i(pj) nu se refera la sensul
mesajului "j" transmis, ci numai la probabilitatea lui de aparitie, pj.

Aprecierea informatiei presupune o ordonare n timp a evenimentelor. Exista un

moment nainte de eveniment si un moment aposteriori. Inainte de producerea
evenimentului avem incertitudini legate de fiecare stare n care ar putea evolua
sistemul; dupa ce evenimentul s-a produs (am constatat starea j a sistemului)
incertitudinea este eliminata iar cantitatea de informatie obtinuta corespunde
incertitudinii initiale asupra starii j:

unde u(pj)=incertitudinea apriori a starii j.

In concluzie, putem afirma ca: obiectivarea prin masuratori experimentale

specifice stiintei Complexitatii n general si implicit stiintei materialelor pentru
mileniul III ridica o serie de probleme fundamentale, legate de teoria
masuratorii, de interactiunea observator- obiect observat n sensul teoriei
cunatice, de cantitatea de informatie pe care observatorul o poate principial
capata la un anumit moment. Conceptul de cmp morfogenetic poate fi asociat
unui cmp infromational n sensul propus de Sahleanu (triada materie- energie-
informatie), interactiunile de tip informational ( dintre sisteme ce au
introdeschidere) find o categorie noua, postulata de anumite modele teoretice si
care asteapta un experiment crucial pentru a putea fi demonstrate experimental.
De asemeni, se sugereaza ca, pentru a identifica interactiuni la nivel cuantic ce
"ajung sa fie simtite la nivel macroscopic" este necesar studiul fluctuatilor, a
zgomotului, motiv pentru care, este utila o reconsiderare a conceptului de

19
zgomot si o rediscutare a raportului semnal- zgomot pentru acele sisteme
pentru care transformarile produse sunt majore.

20
 Bibliografie
Paul Constantinescu, Sinergetica, Teoria generala a sistemelor ierarhizate,
1991

M.H. Hassoun. "Fundamentals of Artificial Neural Networks", 1995, MIT Press

Haykin, S., "Neural Networks, a comprehensive foundation", MacMillan

College Publishing Company, 1994.

Y. Kamp, M. Hasler, (1990) "Reseaux de neurones recursifs pour memoires

associatives", Press Polytechniques et Universitaires Romandes, Lausanne.

S. Kauffman, "The origins of order, self-organization and selection in

evolution", Oxford University Press, 1993

B. Kosko, (1992). "Neural networks and fuzzy systems, a dynamical systems

approach to machine inteligence", Prentice Hall Eds.

Mead, C.A, M. Ismail, "Analog VLSI implementation of Neural Systems",

Boston 1989, Kluwer A.T. Murgan, (1988) "Kalman estimators for discrete-
time information transmission", Ed. "Politehnica", Bucharest, (Romanian
language)

A.T. Murgan, R. Dogaru, C. Comaniciu, (1995) "Information theory, random

signals detection, filtering and estimation, software simulations", in Ed.
"Politehnica", Bucharest, (Romanian language).

D. Ruelle, "Chaotic evolution and strange attractors, the statistical analysis of

time series for deterministic nonlinear systems", Cambridge Univ. Press, 1989

Spataru A. ,"Fondements de la theorie de la transmission de l'information",

Press Polytechniques Romandes, Lausanne, 1987

M. M. Waldrop, "Complexity, the emerging science at the edge of order and

chaos".

Haken H., Synergetics. An Introduction, New York, (1977)

Thom R., Structural Stability and Morphogenesis. An Outline of a General

Theory of Models,London,(1976)

21
Mandelbrot B.B., The Fractal Geometry of Nature, San Francisco, (1982)

Draganescu M., Inelul lumii materiale, Ed. Politica (1979)

Draganescu M., Ortofizica , Ed Stiintifica si Enciclopedica, (1985)

Hardy G. An introduction to the theory of Numbers, Oxford, (1954)

Glansdorff P., Prigogine I., "Thermodynamic Theory of Structure, Stability and

Fluctuations", London, 1971

Haken H., "Cooperative Effects. Progress in Synergetics", New York, 1974

Haken H., "Advanced Synergetics", New York,

Haken H., "Information and Self-Organisation", New York, 1988

Prigogine I., "From Beeing to Becoming: Time and Complexity in the Physical
Sciences", San Francisco, 1980

Prigogine I., Nicolis , "Self-Organization in Nonequilibrium Systems. From

Dissipative Structures to Order Through Fluctuations", New York, 1977

Prigogine I., Stengers I., "Noua alianta", Bucuresti, 1979.

Balescu R., "Equlibrium and Nonequlibrium Statistical Mechanics", New York,

1975

Glansdorff P., "Thermodynamics in Contemporary Dynamics", Lectures in

Udine - 1971, Vienna,

Prigogine I., "Nonequilibrium Statistical Mechanics", New York, 1962

Prigogine I., Grecos A., "Topics in Nonequilibrium Statistical Mechanics", in

"Problems in the Foundations of Physics", Varenna, International School of
Physics "Enrico Fermi", 1979.

Bak P., Tang C., Wiesenfeld K., "Self-Organized Criticality", Phys.Rev., A38,
p.364-374, 1988;

Bak P., Tang C., "Earthquakes as a Self-Organized Critical Phenomenon", J.

Geophys. Res. 94, p.15635-15637, 1989;

22
Bak P., Chen K., "Self-Organized Criticality", Sci.Am., Jan. 1991;

Kadanoff L.P., Nagel S.R., Wu L., Zhou S.M., "Scaling and Universality in
Avalanches", Phys.Rev., A39, p.6524-6533, 1989;

Sornette A., Sornette D., "Self-Organized Criticality and Earthquakes",

Europhys. Lett., 9, p.197-202, 197-202, 1989;

Sornette A., Sornette D., "Earthquake Rupture as a Critical Point:

Consequences for Telluric Precursors", Tectonophys., 179, p.327-334, 1990;

Poston T., Stewart I., "Teoria catastrofelor si aplicatiile ei", Bucuresti, 1985;

Thom R., "Structural Stability and Morphogenesis. An Outline of a General

Theory of Models", London, 1976

Aharony A., "Percolation. Directions in Condensed Matter Physics", Singapore,

World Scientific, 1986;

Alexander S., "Fractal Surfaces. Transport and Relaxation in Random

Materials", Singapore, World Scientific, 1986;

Barnsley M.,"Fractals Everywhere. Deterministic Fractal Geometry", Boston,

1988;

Boccara N., Daoud M. (eds), "Physics of Finely Divided Matter", Berlin,

Springer, 1985;

D'Amico A., Mazzetti P. (eds.), "Noise in Physical Systems and 1/f Noise",
Amsterdam, 1986;

Devanney R.L., "Chaos, Fractals and Dynamica", Amsterdam,1992;

Falconer K.J., "The Geometry of Fractal Sets", Cambridge, 1985;

Feder J., "Fractals", New York, 1988;

Fisher P., Smith W.R. (eds), "Chaos, Fractals and Dynamics", New York, 1985;

Gleick J., "Chaos, Making a New Science", New York, 1987;

G6ttinger W. (ed.), "Structural Stability in Physics", New York, 1978;

23
Hagedorn P., "Non-Linear Oscillations", Oxford, 1988;

Hughes B.D., Ninham N.W., "The Mathematics and Physics of Disordered

Media", proceedings, Berlin, 1983;

Jullien R., Botet R., "Aggregation and Fractal Aggregates", World Scientific,
Singapore, 1987;

Kaye B.H., "A Random Walk Through Fractal Dimensions", Weinheim, 1989;

Kesten H., "Percolation Theory for Mathematicians", Boston, 1982;

Mandelbrot B.B., "The Fractal Geometry of Nature", San Francisco, 1982;

Mandelbrot B.B., "Fractals and Multifractals: Noise, Turbulence and Galaxies",

New York, Springer, 1989;

Mandelbrot B.B. et al. (eds), "Fractal Aspects of Materials (Extended

Abstracts)", Boston, 1984-1988;

Martin J.E., Hurd A.J. (eds), "Fractals in Materials Science", Pittsburgh,

Materials Research Society, 1988;

Peitgen H.-O., Richter P.H., "The Beauty of Fractals. Images of Complex

Dynamical Systems", New York, 1986;

Peitgen H.-O., Saupe D. (eds.), "The Science of Fractal Images", New York,
1988;

Pietronero L., Tosatti E (eds), "Fractals in Physics", Amsterdam, 1986;

Pike E.R., Lugiato L.A. (eds), "Chaos, Noise and Fractals", Bristol, Adam
Hilger, 1987;

Pynn R., Skjeltorp A. (eds), "Scaling Phenomena in Disordered Systems", New

York, Plenum, 1985;

Scholz C.H., Mandelbrot B.B. (eds), "Fractals in Geophysics", Boston,

Birkhauser, 1989;

Schroeder M., "Fractals, Chaos, Power Laws", New York, 1991;

24
Stanley H.S., Ostrowski N. (eds), "On Growth and Forms, a Modern View",
Boston, 1985;

Stanley H.S., Ostrowski N. (eds), "Random Fluctuations and Pattern Growth",

Boston, 1988;

Stauffer D., "Introduction to Percolation Theory", London, 1985;

Takayasu H., "Fractals in the Physical Sciences", Manchester, 1990;

Bohm D., "Fragmentation and Wholeness", Van Leer, 1976;

Bohm D., "Wholeness and the Implicate Order", London, 1983.

25