Curs #3

21.10.2013
Marimile dozimetrie sunt utile pnetru cunoasterea riscului potential al radiatiilor si pentru
stabilirea masurilor de protective necesare.
1. Expunerea (E) doza de emisie
Inainte de a interactiona cu pacientul (fascicol direct) sau cu personalul radiologic (rad.
Imprastiata), radiatia X interactioneaza cu aerul expunerea = numarul de sarcini electrice
produse de radiatie in aer
Marimea E ofera o indicatie asupra capacitatii rX de a produce un anumit efect in aer, iar
efectul ulterior in tesut va fi proportional cu acest efect in aer.
[E]si = coulomb/kg (Ckg-1), iar aparatul de apreceiere a expunerii este camera de ionizare cu
aer
1 Ckg-1 = 3876 R
2. Doza absorbita (D) cantiatea de energie absorbita de un testut biologic pe unitatea de
masa (kg)
[D]si = Gray (Gy), iar aparatul s.n. calorimetru
1 Gy = 1 J/kg
Unitatea de masura initiala a fost rad; 1 Gy = 100rad
Absorbtia rX in diferite material difera considerabil
Daca se cunoaste expunerea, se poate calcula si doza absorbita, stiind ca:
D = f x E, unde f= factor de conversie si depinde de mediul abosorbant
Ex: Energia absorbita intr-un g de aer expus la o emisie de rX de 1Ckg-1, este
3. Doza echivalenta (H) este o unitate de masura care prezeinta aprecierae efectelor
biologice consecutive unor iradieri, in raport cu energia fotonilor incidenti si tipul de
iradiere (X, gamma, alfa, beta)
Este doza absorbita multiplicata cu un factor de pondereare pentru radiatie WR, care
exprima efectul biologic al tipului de radiatie
Pentru cea mai mare parte a radiatiilor folosite in medicina (X, gamma) WR este = 1 doza
absorbita = doza echivalenta
La aceeasi cantitate de energii absorbite efectele biologice diferite, in functie de densitatea
ionizarilor, dependent de tipul radiatiei
Particulele grele alfa, antreneaza efecte biologice mai grave
[WR]si = Sivert
 Efectele expunerii la rX
Procesul incepe instantneu (10-8 s) si se desfasoara continuu pana la moartea organismului,
iar efectele sunt cumulative in timp.
Un foton interactioenaza cu un e- de pe straturile interne 2 ioni: Ion - (e- ejectat) si un ion +
(restul atomului ionizat)
Ambii ioni sunt foarte reactivi:
- e- interactioneaza cu alti e-, determinand aparitia unor e- secundari foarte ionizanti daune
biologice
- ionul +.
Interactiunea rX cu tesuturile implica 2 mecanisme fizice de action.
Direct conretizat prin ruperea arhitecturii moleculare intr-un punct (gene, cromozomi,
enzyme). Actiunea se desfasoara dupa teroria tintei conform careia exista probabilitatea ca
radiatiile sa loveasca de la inceput structure vitale determinand moartea celulei (indifferent de
doza)
Indirect prin substantele reazultate din reactiile precedente, care vor actiona dupa aceleasi
mecanisme ca in cazul actiunii directe, efectele suprapunandu-se.
* tesuturile contin 70% apa, iar ionziarea apei produce radicali liberi, care produc perturbari la
nivel ADN
La nivel somatic actioneaza legea radiosensibilitatii tesuturilor = cu cat un testut este mai
tanar cu atat el ca fi mai sensibil si vulnerabil afinitate speciala asupra ADN perturbari la
nivelul tes tinere aflate in diviziune
Ionizarea la nivelul ADN det cresterea: ratei mutatiilor, ratei animaliilor fetale sau avortului,
sensibilitatii la boli si scurtarea perioadei de viata, riscul aparitiei cancerului.
Interactiunea de ionizare este totusi intrebuintata in radioterapie moartea celulelor
canceroase.
Ce se poaate intampla dupa expunere ?
Aparitia efectelor biologice (somatice si genetice): doze mici si unice permit
autorestructurarea; doze mari duc la deficit cellular si alterari functionale mutatii si moarte
celulara
Efecetele bio ale rX pot fi grupate in 2 tipuri:
Efecete deterministice (pe termen scurt)
Mecanismul include moartea celulara ale carui efecte pot fi observate imediat (min, zile)
 Se caracterizeaza prin faptul ca au prag de apartie (sub acest prag nu apar efecte). Severitatea
efectului creste odata cu doza. Probabilitatea de aparite creste cu doza. Sunt specifice in functie de
testutul afecatat (SAI, eritem, sterilitate).
Efecte stochastice
Reprezinta efectele cronice observabile clinic dupa mai mult timp (ani) si care apar
consecutive unui incident sau unei expuneri cumulative in timpul vietii.
In general se pleaca de la o singura celula. Nu au prag, putand aparea la doze f mici.
Probabilitatea de aparitie creste cu doza. Severitatea este determianta de transformarea maligna a
leziunii initiale.
Ex: cancerul si efectele asupra descendentilor (diferite tiprui de cancer, leucemii).

Efectele biologice (deterministice si stochastice) sunt influentatea de radiosensibilitatea

individuala.
Radiosensibilitatea este probabilitatea ca o celula, un tesut sau organ sa sufere un efect pe
unitatea de doza. Conform legii B&T, RS va fi mai mare in celulele tinere. Tesuturile au o RS
diferita si un factor de risc prorpiu.
In cazul iradierii diagnostic, manifestarile clinice apar numai exceptional.
Ca boala profesionala, poate apare la radiologi:
- piele in forme cronice sub forma de distrofii
- leziuni ocular conjunctivita vindecabila fara sechele; cataracta
- tesut hematopoetic RS crescut modificari de hemograma
- gonadele RS scazut, - partea endocrina
Radioprotectia reprezinta un instrument prin care se asigura masurile de protective a
sanatatii individului impotriva riscurilor aparute ca urmare a utilizarii rX.
Detrimental este reprezentat de toatalitatea efectelor (daunelor) care ar putea sa apara la un
individ si la descendentii acestuia. Intotdeauna trebuie apreciat beneficiul in raport cu riscul.
RP urmareste prevenirea producerii efectelor deterministice si reducerea probabilitatii de
aparitie a efectelor stochastice prin utilizarea parametrilor de lucru corespunzatori si
echipamentului de protective.
Sistemul recomandat de RP radiologica este bazat pe 3 principii fundamentale: justificarea,
optimizarea si limitarea dozei.
 Justificarea beneficiul unei practice trebuie sa compenseze detrimental produs la expunerea
la rX. Expunerea la rad a unui pacient este acceptata doar daca produce un beneficiu care sa
compenseze daunele iradierii.
Optimizarea include principiul ALARA dozele utilizate trebuie sa fie la cel mai scazut
nivel rezonabil posibil penru a se obtine un beneficiu maxim si cu un detriment minim.
Limitarea dozelor in care expunerea trebuie restrictionta astfel incat doza absorbita totala
sa nu depaseasca nici o limita relevanta la doza. Acest principiu nu se aplica la expunerile medicale
ale pacientilor, deoarece se conidera ca intotdeauna beneficiile pentru pacient depasesc riscurile;
limitarea dozelor se aplica numai pentru personal prin interzicerea continuarii activitatii pentru o
perioada de timp.

IV. RECEPTORUL
Tubul radiogen fotonii cu energie mica absorbiti de carcasa/ filtru/ diaphragm collimator
Fotonii cu energie mare fascicolul incident (vectorul) un substrat neomogen (grosimi,
densitati, compozitii diferite) interactiuni complexe cu testurile vii = transformarea cuantelor
energetice
Astfel ca: o parte din rad se loveste de pacient si este absorbita in totalitate, o parte dupa ce
loveste pacientul este imprastiata = rad secundara, o parte traverseaza pacientul, preia informatia, o
modeleaza prin procesul de atenuare = radiatia reziduala.
Deoarce regiunile traversate cuprind zone diferite ca grosime, densitate
Rad reziduala contine o imagine nedetectabila pentru ochiul uman; pentru a detecta mesajul,
rad reziduala este tradusa in semnale optice folosind un ecran sau film unde ajunge reprezentarea
codificata.
Filmul radiographic fotosensibil poate fi cu 1 sau 2 straturi de emulsie:
- baza reprezentata de o folie de celluloid
- o emulsie de cristale de halogenura de Ag in gelatina (material RS) strat in care se
formeaza imaginea
pentru manipulare filmul este introdus in caseta metalica portfilm.
In functie de intesitatea rX si compozitia structurilor traversate, cristalele de halogenura Ag
vor fi impresionate diferit, producandu-se o paleta larga de nuange de gri, de la alb la negru.
Cristalele care nu au fost impresionate precipita in momentul prelucrarii si se vor spala, lasand
zona alba.
Gradul de innegrire al filmului este direct proportional cu cantitea de rad ce ajung pe film.
 Cantitatea de radiatii este influentata de cantitea de energie a rX (mAs si kV) si de distanta
tub-film (ca urmare a intensitatii rX din fascicul pe masura ce fascicolul se departeaza de sursa,
divergenta fascicolului creste si nr de raze se reduce pe unitatea de suprafata)
Compozitia structurilor depinde de densitatea fizica, Z si grosime.
Pe baza relatiei dintre absorbtia rX, densitatea fizica a structurilor si Z rezulta 5 grade de
atenuare radiologica
Aer negru desi are Z > grasimea, este mai radiotransparent pentru ca are denistatea ff
mica
Grasimea cenusiu inchis cu densitate fizica mai mare decat aer
Apa/muschii cenusiu deschis desi muschii sunt mai radioopaci decat apa, sensibilitatea
receptorului nu poate semnala diferente foarte mici, astfel ca radioopacitatea majoritatii fluidelor
este apropiata
Osul cenusiu deschis/alb deoarece are densitatea mult mai mare decat teuturile moi
Metalul alb Pb avand cea mai mare absorbtie.

Deoarece proiectia fasc X este conica cu varful in tubul radiogen si baza pe masa de expunere
imaginea radiologica se va subordona legilor geometrice ale opticii.
Radiografia este o imagine 2D a unor structure 3D imaginea structurilor respective va fi in
functie de poziita lor in fasciculul radiatii primare.
Consecintele imaginii 2D vor fi reprezentate de:
- marirea stucturilor
- deformarea lor
- estomaparea contururilor
- prezenta sumatiei umbrelor suprapuse
Legea proiectiei conice
Datorita divergentei si formei conice a fasc. X img radiologica este marita si deformata la
baza conului
Img este mai mare cu cat este mai aproape de tub o umbra mai mare pe film/ecran
In cazul structurilor suprapuse cea mai apropiata de tub va fi mai mare comparative cu
congenera, care va fi mai aproape de film.
 O alta consecinta a formei conice este ca img obtinuta poate fi deformata. Fasc. Este format
dintr-o regiune central (inaltimea conului) care cade perpendicular pe zona examinata, in timp ce
restul razelor formeaza un traiect din ce in ce mai oblic catre periferie deformarea img.
Pentru diminuarea efectului fasc. Trebuie sa fie orientat cu raza central perpendicular pe film
tracand prin centrul structurii anatomice care reprezinta obiectivul diagnosticului.
Deformarea este influentata de pozitia structurii in raport cu fascicolul de radiatii:
- schimbarea raportului aspect diferite intre structure
- cand fasc este perpendicular pe axul lung proiectia longitudinala
- cand fasc este perpendicular pe axul scurt proiectie axiala
- cand fascicolul este oblic rezulta imagini mai lungi sau mai scurte
Schimbarea raportului intre obiect si fascicol se numeste fenomenul de translatare a
planurilor. Se poate stabili mai correct: forma, dimeniunea si pozitia structurilor suprapuse.
Legea sumatiei planurilor