Un vrednic clre

Avea un cal prea blnd i bine nvat;

Iar singur el seme
i despre cal ncredinat,
Au vrut s fac o cercare:
Ca fr fru, clare
S ias la primblare.
Deodat calul au pornit
La pas, ncetior;

Dar cnd au neles c n-are fru strunit,

Au prins a mai juca, a merge mai uor.

Apoi, lundu-i vnt,

Srea, zvrlea fugnd,

nct pe clre l-au trntit el jos,

Iar singur au plecat la fug mai vrtos

Pe vi, pe dealuri, prin ponoare

i, dnd de-o rp mare,
S-au zdrumicat de tot.

Stpnul au aflat n urm calul mort.

-au zis: Srmane cal, prea cruda ta pieire

Eu nsumi i-am gtit.

Tu sub povuire
A frului strunit,

Erai prea blnd i bun i nici nu m trnteai,

Nici capul nu-i rupeai.

i slobozenia ct e de desftat,
Dar cnd la un norod nu are
A sa msur neleapt,
Se face primejduitoare.