Parca dormim si visam

Parc dormim i vism, mi spuse ea,

i eu am crezut-o, pentru c devenea
mai grea sau mai uoar dup voie
asemenea psrilor n zbor.

Alergam n sus pe scrile de beton

i ea ridica din mbriarea mea
doi ochi lucioi, argintii,
spre un cer inventat chiar atunci.

Privirea ei topea zidurile,

mi rnea obrajii din care
sngele-mi izbucnea spre trecut
nedureros, n cascad.

Parc dormim i vism, mi spuse ea.

Alergam n sus. Scara de beton
se sfrise demult. i cldirea.
Trecuserm i de viitor. Cuvintele
rmseser n urm. i poate nici noi
nu mai eram.