Capitolul I: Generalitati privind dreptul financiar

1. Conceptul de finante publice. Aparitia i evolutia acestora

2. Notiunea clasica de finante publice
3. Notiunea moderna de finante publice
4. Trasaturile i functiile finantelor publice
5. Activitatea financiara a statului.

1.1 Conceptul de finante publice. Aparitia i evolutia acestora.

Aparitia i evolutia finantelor publice este strins legatS de existenta unei organizSri de tip statal ?i
de folosirea banilor la etalon de valoare, precum i de formele valorice de realizare a produsului social.
Astfel, odatS cu aparitia statului i a fortei publice insSrcinati de ai indeplini misiunea, au apSrut i
primele instrumente ale finantelor publice, cum ar fi: tributuri, dSri, impozite, biruri, cheltuieli ale
statului, imprumutul public, ect. 1
Prin urmare, de la geneza primelor elemente de finante din perioada destrSmSrii comunitatii
gentilice i formarea orinduirii sclavagiste, atit i pinS in zilele noastre, finantele publice nu au pSrSsit
nici pentru un moment scena isotoricS, ele fScind parte intergrantS din sistemul relatiilor sociale i
economice. In primele statii, cind predomina economia naturals, inchisS, functiile publice erau onorifice,
iar cei desemnati de a le indeplini ii acopereau cheltuielile necesare din reusrse proprii, aceasta fiind
consideratS modalitate de finantare care s-a mentinut mult timp, in forma veniturilor regaliene.
Constituirea de corSbii pentru scopuri militare, fortificatii, osele , poduri, apeducte, bai publice,
temple i alte obiective de uz public, erau asigurate pe calea prestatiilor in munca i a darilor in natura,
la care erau obligati i supuii statului, sau pe seama tributurilor, a bunurilor jefuite si a trofeelor de
razboi de popoarele invinse. Mai tirziu, cind a inceput sa se dezvolte economia de schimb, statul sclavagist
folosete i resurse baneti pentru acoperirea cheltuielilor publice. Tocmai din acest moment putem vorbi
despre aparitia primelor elemente de finante publice, substitute prin impozite, imprumuturi, taxe
obligatorii, ect, in baza carora, finantele publbice difera de la orfnduire la alta. Istoria reflecta anumite
perioade, peparcursul carora finantele publice se bucura de amploare vasta i dezvoltare deosebita,
cum ar fi orfnduirea feudala, orinduirea scavagista, ect. Sub acest aspect sfera finantelor difera de la
orfnduire la alta, notiunea corespunzatoare evoluind a suportat schimbari multiple i profunde. in
cercetarea tiintifica a notiunii de finante publice s-au conturat 2 concepte. Acestea sunt:
1. Notiunea clasica de finante publice
2. Notiunea moderna de finante publice

1.2 Notiunea clasica de finante publice

Aceasta conceptie este strins egata de liberalismul politic, fiind specified perioadei de dezvoltare
economico-sociale de la sfirsitul sec.XIX i inceputul sec.XX .Conform acestei conceptii, statul liberal
era preocupat mai putin de activitatile private, limitindu-i intervetia la functiile sale traditionale i anume
apararea nationals, diplomatia, ordinea publica ti justitia. In baza acestei conceptii, activitatea economica
se desfaura in conformitate cu principiul laisser- faire, ce simbolizeaza neamestec , i anume,
neamestecul Guvemului in economia tarii- urmarindu- se evitarea oricarei interventii din partea
autoritatilor publice care ar putea perturba intitiativa particulars, libera concurentS, actiunea legilor
obiective ale tSrii i alte activitSti existente in dezvoltare. In baza acestor reglementSri, activitatea
economics rSmine apanajul exclusiv al

Morel Ros, Drept Financiar, Bucureti, ALLBECK, 2005, pag.7

intreprinderilor private si orice particularitate a statului la activitatea economica este considerate
contraindicata.
Principiul laisser-faire a dat natere unei asemenea notiuni ca Guvemul ieftin , unde ii
gaseste suportul in teza potrivit careia progresul social-economic reclame utilizarea venitului national
pentru dezvoltarea industriei i comertului in loc sa fie irosit pentru cheltuieli neproductive.
Aceasta a infuentat asupra acorderii unei atentii mai profimde in ceea ce priveste executia
bugetara si rolul finantelor publice in stat. In ceea ce privette executia bugetara, cerinta fundamentaa a
bunei gestiuni este considerate asigurarea echilibrului intre posibilitatile reale, prezumind existenta unui
echilibru veniturile bugetare i trebuintele sau cheltuielie acestuia.

13 Notiunea moderna de finante publice

Notiunea modeme a finantelor publice i-a ficut aparenta in perioada de dupe primul rezboi
mondial, atuunci cind locul statului neinterventionist a fost luat de statul interventionist care-i largete
in mod constant sfera preocuperilor. Aceaste modificare de conceptie a fost determinate de necesitatea
rentabilitatii unor intreprinderi care astfel ar fi dat faliment, de insuficienta subventiilor de stat. Aceasta
a i reprezentat impactul implicerii statului in viata economice, prin necesitatea creterii veniturilor
statului pentru acoperirea unor cheltuieli noi determinate de evolutia relatiilor interne i exteme. Astfel,
pentru un stat modem, finantele publice nu mai sunt un simplu mijloc de asigurare a acoperirii
cheltuielilor sate de administrate, ci in primul rind, un mijloc de inetrventie in viata social- economice,
de exercitare a unei influente pozitive pentru organizarea intregii societati.
Doctrina juridice despre finantele publice este definita ca fund stiinta care studiaza activitatea
statului in calitatea sa de utilizator al unmor tehnici speciale, aa-zise financiare, ca - cheltuieli, taxe,
impozite, imprumuturi, procedee monetare, buget, ect. In baza acestor prevederi finantele publice au
fost definite in plan moedem ca un mijloc de interventie pe plan social i economic dar continue sa
finanteze i sarcinile administrative, dezvoltind interventia statului in economia acestuia prin sistemul
de venituri, taxe, impozite.

1.4 Trasaturile i functiile finantelor publice

Condtiile care au facut necesard si posibild^^^^^^a aparitia i dezvoltarea finantelor sunt:
Dezvoltarea realf iilor marfa-bunuri in mdsurd sd pemitd formarea i utilizarea resurselor f
societdtii in formd bdneascd,
Aparitia statului care,pentru indeplinirea functiilor sale avea trebuinta de reusurse ce nu
puteau fi procurate in cadrul relatiilor existente anterior.
Relatiile financiare se pot caracteriza datoritd specificului lor prin urmdtoarele trdseturi:
- Relatii cu caracter economic, intmcit ele apar in procesul formdrii, repartizdrii utilizdrii ('
produsului social.
- Existenta formei bdneti, deoarece in cadrul productiei de mdrfuri i a actiunii legii valorii
/
procesului de productie, reproductietji de circulatie a mdrfurilor, reparatia produsului social,
relatiile dintre agentii economici se exprimjj prin intermediul banilor in cadrul unor relatii '
bdnesti existente.
Relatii fard echivalent- presupun in mod necesar contraprestatie direct din partea subiectului y
beneficiar a mijloacelor bdneti.
?: ran tele publice in procesul formdrii, repartizdrii i utilizdrii mijloacelor bdnesti ale societatii
2
riaeolinesc 2 functii:

- xtzraaa Stefan Minea. Cosmin Flavius Costa?, Dreptul finantelor publice, Vol.I, Ed. A 5-a, rev. - Cluj-Napoca:Sfera
_ ci. 2006, pag. 22.
 1. Derepartitie
2. De control
Functia de repartitie se realizeaza in procesul de formare si realizare a mijloacelor baneti, mai exact
in momentul repartitiei produsului social i a venitului social. Ea se realizeaza in 2 momente:
(J. In momentul formarii resurselor prin imobilizarea unei parti din sumele rezultate in urma I
, repartitiei primare a venitului national.
2. In momentul repartzarii acestora realizate in cadrul repartitiei secundare numite 'ii i ' redistribuirea
venitului national. Acest proces se realizeaza prin intermediul sistemului de preturi si tarife la
bunuri i servicii precum prestari servicii cu caracter indirect productiv.
Functia de control are ca scop asigurarea respectarii legilor i creterea eficientei economice, printr-o
mai buna administrare a patrimoniului public. De asemenea, prin control se contribuie la realizarea
echilibrului monetar, valutar, financiar i economic.

1.5 Activitatea financiara a statului.

Din cite cunoastem, statul reprezinta acel organ care asigura in mod democratic cadrul juridico- V
legislativ pentru desfaurarea activitatilor economice i conditiile de exercitare a liberei initiative de catre
agentii economici. Tocmai de aceea statul, nu ramine un simplu spectator sau observator la organizarea i
functionarea economiei de piata, acesta fund implicat atit in mod direct cit i indirect.
Pentru aceasta, statul, prin organele sale abilitate, ia masuri pentru a sustine economia in ansamblu sau
numai in unele domenii, acordind subventii sub forma de sustineri baneti, deasemenea mediind i in
conflicte de munca. .
Marja implicarii statului in economie este insa efectiv limitata in motive ca :
1. Marja implicarii reprezinta intotdeauna rezultatul unui anumit raport de interese foarte fragil
intre cei pro i contra unei anumite implicari. Marja de implicare se poate modifica intr-o
singura directie doar in limitele permise de realizare a unui raport de interese favorabil
schimbarii, altfel aceasta ar fi respinsa.
2. Economia in ansamblul sau reprezinta realitate formata prin actiunea concomitenta a zeci de
mii de agenti economici carora stattul nu le poate dicta ce sa faca. ^
Libertatea lor, hotarita in mod democratic, ramanind inviolabila.
3. Organele administratiei de stat centrale i locale dei sunt numeroase,fiecare poate sa actioneze ^
cit ii permite autonomia sa, ceea ce determina limitare generala a implicarii statului in economie.
Prin implicarea in viata social economica, statul se dovedete un agent cu actiuni complexe, folosind in
acest scop mijloace cum sunt bugetul de stat i bugetele locale, sistemul fiscal, creditul, programarea
economica, ejptf F'
Cea mai ampla implicare a statului in economia de piata se realizeaza prin resursele sale financiare
si are loc in dulbu sens: _/
1. Cind se formeaza aceste resurseprin reluarea unei parti din veniturile agentilor economic.
2. Cind sunt cheltuitepentru realizarea obiectivelor urmarite.
Activitatea financiara a statului este indeplinirea de catre el a functiilor de formare, distribute i
folosire a fondurilor baneti sau resurselor financiare in scopurile realizarii sarcinilor de dezvoltare
social-economica, asigurarea i apararea securitatii tarii.
Principalul scop al acestei actiuni trebuie sa fie crearea conditiilor care ar asigura viata decents a /
omului si dezvoltarea lui libera
 Tema II: Notiuni introductive in dreptul financiar
1. Notiunea fi obiectul dreptului financiar
2. Normele de drept financiar
3. Raporturile juridice din sfera dreptului financiar
4. Izvoarele dreptului financiar
5. Delimitarea dreptului financiar de alte ramuri de drept

2.1. Notiunea fi obiectul dreptului financiar

Infaptuirea activitatii financiare de catre stat cere reglementare juridica a drepturilor,
obligatiilor, responsabilitatilor subiectelor participante la aceastajmtiune. Prin urmare, reglementarea j
juridica-cu obiectul circupiscris de componentele structurale ale fmantelor publice din statul nostru,
podrta mai multe denfiminatii, toate apreciate drept ftiintific corecte de catre doctrina contemporana,
fiind earacterizate ca : drept financiar, drept financiar public sau dreptul fmantelor publice. In acest
context, dreptul financiar poate fi definit ca o totalitate de norme juridice ce reglementeaza
raporturile sociale care apar la consituirea, repartizarea fi utilizarea fondurilor banefii ale societatii,
statului, institutiilor publice fi organelor A.P.L. destinate satisfacerii sarcinilor socio-economice ale
societatii.
Normele juridice de natura financiara au un rol important, stabilizator, atit prin conditiile in
care este realizata repartitia produsului social adica de formare a veniturilor bugetare, ct fi prin
procesul de distribuire a acestor venituri.
Reglementarea relatiilor (raporturilor) financiare care apar la consitutirea, repartizarea fi
utilizarea fondurilor banefti includ unnatoarele activitati:
Constituirea si utilizarea fondului bugetar al statului,
- Constituirea si utilizarea fondurilor banefti proprii ale unitatilor terfitori al - adm i ni strati ve i
ale
institutiilor publice,
- Constituirea i utilizarea fondului de asigurari sociale de stat, emisiunea monetara, circulatia
monetara cu numerar si fara numerar,
Consituirea regimului juridic al valutei,
ts
- Exercitarea politicii fisca^a astatului,
- Executarea controlului financiar, bancar i de credit.
Statul, in indeplinirea sarcinilor sale reglementeaza toate aceste relatii financiare, care astfel devin
raporturi juridice financiare. Datorita acestor prevederi putem evidentia ca obiectul dreptului financiar
este eircumscris de componentele strucurale ale fmantelor publice, fi deci, acest obiect cuprinde:
bugetul statului, cheltuielile bugetare, veniturile bugetare cu imprumutul de stat, bugetul P
asigurarilor sociale de stat, bugetele locale, finantele institutiilor publice sau altor regii autonome
carora li se adauga controlul financiar de interes public. 4
Prin alte cuvinte, la obiectul dreptului financiar se atribuie fixarea structurii sistemului financiar,
atribuirea competentei in acest domeniu intre administratia centrala fi locala in persoana organelor
^t/
respective, reglementate in baza npnneloi^a_rclatiilor ce apar in procesul activitatii financiare.
Deosebim urmatoarele tipuri de raporturi financiare:
1. Raporuri intre organele centrale fi locale ale puterii de stat care apar in legatura cu distribuirea
resurselor financiare ale statului,

1
LGliga, Drept financiar, Editura Humanitas, Bucurejti, 1998, pag.7.
x
LGEga, op. cit. Pag. 15.
 2. intre organele fmanciare i fiscale ale statului, pe de parte, i intreprindere, organizatie,
instritutie pe de alta parte in legatura cu indeplinirea obligatiilor financiare fata de stat, distribuirea
y
intre ei sau cheltuirea mijloacelor baneti ale statului-
3. intre organele financiar-creditare ale statului in legatura cu constituirea repartizarea i /
utilizarea fondurilor i resurselor baneti respective statului. v
4. intre intreprinderi, organizatii, instritutii de stat sau muicipale pe de parte, i organele lor
ierarhic superioare ale autoritatilor de stat pe de alta parte, in legatura cu repartizarea i utilizarea
in ramurile respective ale economiei nationale i sferele sociale aie resurselor baneti bugetare sau
de creditareM cit i a mijloacelor proprii ale intreprinderilor, institutiilor, ^ organizatiilor. ^
5. intre organizatiile financiar-creditare, pe de parte, i persoana juridica i persoana fizica, pe
de alta parte, in legatura cu constituirea i repartizarea resurselor creditare de stat i a fondurilor
centralizate de asigurare.
6. Intre organizatiile financiar-creditare ale statului, pe de parte, si persoanele juridice, pe de alta
parte, in legatura cu indeplinirea de catre ultimii a obligatiei de achitare a platilor in fondurile
baneti ale statului, sau municipale.
in concluzie, obiectul dreptului financiar il constituie raporturile sociale care apar in procesul
activitatii statului de constituire, repartizare f utilizare a fondurilor centralizate i descentralizate, in
scopul realizarii sarcinilor sale.

2.2 Normele de drept financiar

Normele dreptului financiar, sunt, la fel ca i celelalte norme juridice, reguli de conduita instituite de
stat,a caror aplicare este asigurata prin contiinta juridica, iar la nevoie prin forta coercitiva a statului.
Ele curpind drepturile i obligatiile subiectelor participante la raportul juridic de drept al finantelor
publice i a care respectare este asigurata de autoritatile de stat.
Nofmekdreptului financiar se recunosc prin faptul ca ele reglementeaza actele si operatiunile ce
alcatuiesc finantele publice, iar importanta lor se apreciaza in contextul necesitatii si importantei intregii
reglementari financiare de interes public, in baza acestor consideratiuni, putem delimina normele
financiare de celelalte norme juridice instituite de stat printr-un asemenea lant juridic : obiectul specific-
financiar public- de reglementare juridica - ce are in vedere faptul ca, pe linga legile i hotaririle
guvernamentat-e referitoare la bugetul de stat, impozite, ect., intilnim norme de interes financiar public
i ^an alte acte normative avind i un alt obiect de reglementare juridica(de exemplu codul
contraventional care prevede amenzi administrative de sanctionare a contraventiilor adminstrative, codul
penal, ect.)
Normele dreptului financiar au un caracter general i impersonal, adica privesc un numar
nedeterminat de subiecte de drept i se aplica repetat in timp, ori de cite ori sunt indeplinite conditiile
\izate de ele. Dar deosebim i exceptii, in cazul in care normele dreptului financiar poseda i un caracter
individual in scopul indeplinirii rescpecitvelor necesitati fmanciare suplimentare. Drept exemplu sunt
legile de adoptare sau aprobare a bugetelor de stat, care ,'^e linga toatlitatea dispozitiilor lor generate cu V
privire la aceste bugete, cuprind uneori i dispozitii care stabilesc individual cuantumul banesc,
subventii, e|f, acordate anumitor unitati administrative locale sau altor organe de stat. 1/
Din punct de vedere al structurii logico-juridice normele dreputlu financiar cuprind i ele 3 elemente /
specifice normelor juridice: ipoteza, dispozitia i sanctiunea, cu unele particularita|i determinate de
specificul financiar al obiectului dpfeglementare i de interesul finantelor publice .

Grsorge Bobos, Teoria generala a dreptului, Ed. Cluj-Napoca, 1992, pag.120.

 Ipoteza reprezinta acel component al normei juridice care descrie, contureaza imprejurarile in care se
aplica dispozitia.
Dispozitia prevede conduita subiectelor de drept, caracterizata prin drepturile sau obligatiile
corespunzatoare acestora, care trebuie urmata in prezenta ipotezei enuntate mai sus.
Din cite cunoatem, se deosebesc dispozitii onerative, permisive si prohibitive. Cel mai multe dintre
normele de drept fmanciar cuprind dispozitii onerative. Drept exemplu, procedura de efectuare a eheltuielilor
din bugetul de stat sau bugetele locale, exercitarea controlului fmanciar a cheltuieilor, ect.
Dar deosebim i norme care cuprind i dispozitii permisive ca : acoperirea decalajelor temporare
aparute in cursul executarii bugetelor locale pe seama resursei trezorariei de stat. Din categoria
dispozitiilor prohibitive reprezinta interzicerea acoperirii eheltuielilor bugetare prin emisie monetara, si
altele.
Elementul secific al normelor dreptului fmanciar reprezinta sanctiunea. Ele sunt reglementate potrivit
interesului de constituire a fondurilor baneti ale statului i ale altor colectivitati publice, ca i de
intrebuintare^dfhonforma a acestor fonduri baneti de catre organele de stat i institutiile publice /
beneficiare. Dintre sanctinile prevazute in dreptul financiar, desebim:
1. Amenda baneasca sau fiscala
2. Majorari de intirziere
3. Suspendarea finantarii
4. Suspendarea creditarii
5. Majorarea dobinzilor
6. Vinzarea silita a garantiei gajului
7. Pot fi aplicare i sanctiuni administrative sau pedepse de drept penal.
Ipoteza, dispozitia i sanctiunea normelor de drept financiar apar rareori in fiecare dintre aceste norme.
Prin urmare, ipoteza i dispozitiile sunt contopite in textele normative, iar sanctiunile sunt speificate la
sfiritul actelor normative din motiv ca privesc toate dispozitiile din respectivul act.
Normele de drept financiar pot fi materiale (atunci cind consacra insai drepturile si obligatiile) si
procesuale (cind indica modul de realizare a acestor drepturi si obligatii).

2.3 Raporturile juridice din sfera dreptului financiar

Teoria generala a dreptului definete raportul juridic ca fiind un raport social reglementat de norma
juridica. In pofida acestor prevederi juridice, raportul juridic al dreptului fmanciar public se caracterizeaza ca
raport social reglementat de normele dreptului fmantelor publice a caror executare este asigurata prin aplicarea
legislatiei de autoritatea statala competenta. Cum mentiona Tudor Draganu in lucrarea sa Actele de drept
adminstrativ , raporturile juridice, prin varietatea lor, sunt reglementate de tot ceea ce numim noi lege i
de catre toti cei care sunt numiti subiecti ai statului. Astfel, deducem ideea ca raportul juridic financiar se
nate numai in cadrul fmanciar infaptuit de stat i de organele sale, creind pozitie de subordonare a tuturor
celorlalte subiecte participante fata de subiectul purtator al autoritatii de stat. Ele se nasc, se sting i se modifica
pe baza mani festirii unilaterale de vointa a statului, prin forme specifice prevrZute de norme juridice
financiare. 2/Z Prticularitatea respectiva ofera posibilitatea executjni directe a crentelor fiscale de catre organele
de stat, fara a fi necesara hotarire judecatoreasca.6
Avind in vedere aceste elemente, raporturile juridice financiare se deosebesc de celelalte raporturi prin
urmatoarele particularitati:
1. Prin subiectele particiante i pozitia lor pe care au una fata de alta,
2. Prin obiectul de reglementare,

' DJ3. Saeima, op.cit

 3. Prill modalitatile de realizare a formei de activitate.

in functie de sfera de cuprindere a finantelor publice, distingem urmatoarele tipuri de raporturi juridice:
a. Bugetare
b. Fiscale
c. De creditare
d. Bancare
e. De organizare a circulatiei monetare
f. Valutare
g. De control financiar
Elementele contituitive unui raport juridic financiar sunt:
1. Subiectul
2. Obiectul .
f
3. Continutul ( _ ,
- 4A ^ <S>y
In calitate de subiecte ale raporturilor juridice reprezinta:^
1. Statul - organ de specialitate in activitatea financiara
2. Persoane fizice : cetatenii statului, persoane stpiine rezidente, persoane straine nerezidente.
Persoane juridice :
- societati comerciale autohtone,
- asociatii obste^ti
- societati comerciale straine
- regii autonome.
Trebuie de facut delimitare dintre subiectele dreptului financiar i subiectele raporurilor juridice de
drept financiar. Subiectele dreptului financiar sunt persoanele ce dispun de capcitate juridica, adica
potential, capabila de a fi participant al raporturilor de drept financiar, dar nu in mod obligatoriu
trebuie sa devina un participant al acestor raporturi juridice.
Subiectul raportului de drept financiar reprezinta participantul real al unui asemenea raport.
Astfel notiunea de subiect al dreptului financiar este cu mult mai larga i cuprinde inclusiv i notiunea
de subiect al raportului de drept financiar, participantii carora pot fi grupati in 3 categorii:
1. Formatiuni social-teritoriale,
2. Subiecte colective
3. Subiecte individuate
Obiectul raporturilor de drept financiar este determinat ,in primul rind , de sfera deosebit de larga i
complexa a finantelor publice(intra actiuni de prognoza, organizare bugetara, de control financiar, de
creditare, de circulatie monetara,ect.) i in al doilea rind, de fapte, acte normative i operatiuni
specifice activitatii fiscale (incude plata unor sume de bani la care sunt tinute subiectele participante jl
raporturilor juridice bugetare, de finantare,ect.).
Continutul raportului juridic financiar cuprinde drepturile i obligatiile subiectelor participante ce se
stabilesc in legatura cu necesitatea i importanta constituirii, repartizarii i utilizarii fondurilor baneti
ale statului.

2.4 Izvoarele dreptului financiar

Dreptul reprezinta un element de suprastructura, alcatuit din conceptii juridice, precum i din
institutiile si raporturile juridice corespunzatoare lor. Din acest motiv, dreptul, ca ansamblu este

D- Grosu Saguna, Patru Rotaru, Drept financiar i bugetar, Ed. ALL BECK, 2003, pag. 24.
constituit din totalitatea actelor juridice, care alcatuiesc baza normativa a acestuia nidefinit prin izvor de
drept. in sens juridic prin izvor de drept se intelege forma specified de exprimare a normei juridice.
Normele juridice sunt exprimate prin una din formele proprii care poate denumirea generica de acte
normative, caracterizate prin legi, hotariri, decizii, oridini^ect.
Totalitatea acestor acte normative reprezinta izvoarele dreptului financiar, clasificate in functie
de gradul de generalitate , in :
- Izvoare comune ale dreptului financiar
- Izovare specifice dreptului financiar
in categoria izvoarelor comune dreptului financiar fac parte : Constitutia RM, alte legi ale Parlamentului,
decretele Preedintelui, hotaririle Guvemului, alte acte normative.
Ca izvoare specifice dreptului financiar sunt considerate acele acte juridice care cuprind dispozitii
referitor la relatiile financiare. Din ele fac parte legile referitoare la :
1. Bugetul public national - Legea sistemului bugetar i procedurilor bugetare, Legea bugetului
asigurarilor sociale, Legea privind taxele locale, ect.
2. Activitatea bancara- Legea cu privire la Banca Nationals a Moldovei
3. Politica fiscal
4. Taxele vamale.

2.5 Delimitarea dreptului financiar de alte ramuri de drept

Dreptul finantelor publice este caracterizata drept ramura a dreptului de sine statatoare, aceasta
caracterizindu-se prin elemente definitorii de sine statatoare.
2.5.1 Relatia dreptului financiar cu dreptul constitutional
Relatia cu dreptul constitutional este determinata prin prisma importantei dreptului
constitutional in oricare dintre sistemele de drept din statele modeme, i derivat, datorita statuarii
constitutional a unor concepte fundamentale pentru domeniul finantelor publice. Prin urmare, dreptul
constitutional este format din norme juridice care reglementeaza relatiile sociale fundamentale ce apar
in procesul instaurarii, mentinerii i exercitarii puterii de stat, prin urmare , dreptul constitutional este
ramura cea mai importanta din sistemul nostru, dezvolta principiile i in sfera activitatii financiare. in
lumina celor aratate putem aprecia ca dreptul finantelor publice este intemeiat pe normele dreptului
constitutional.
2.5.2 Relatia dreptului finantelor publice cu dreptul administrativ
Dreptul finantelor publice se afla intr-o relatie de interferenta complexa cu dreptul administrativ , datorita
faptului ca dreptul administrativ, cuprinde norme juridice referitoare la organizarea i functionarea
tuturor organelor puterii executive , functionarea tuturor organelor puterii executive i alte atributii
reglementate de normele acestei ramuri de drept. Aceste doua ramuri cuprind asemenea corelatii:
1. In ambele raporturi cel putin unul din subiecti este un organ de stat
2. Reglementarea celor doua categorii de raporturi se efectueaza prin aceeai metoda, adica prin
subordonarea partilor raportului juridic.
3. Aparatul financiar-bancar i de credit cu atributii in infaptuirea activitatii financiare face parte,
aproape in intregime, din sistemul de organe ale administratiei de stat.

2.5.3 Relatiile dreptului finantelor publice cu dreptul civil

Delimitarea dintre aceste doua ramuri de drept se caracterizeaza prin esenta acestuia. Relatia
acestora se intemeiaza pe faptul ca ambele reglementeaza relatiile patrimoniale avmd ca obiect irepturile
si obligatiile exprimate in bani. In cazul raporturilor patrimoniale ale societatii comerciale,
aplicarea normelor de drept civil este conditional de principiile generale stabilite de normele dreptului
financiar. In calitate de deosebiri, reglementarea raporturilor patrimoniale de catre dreptul civil se face
dupa metoda egalitatii juridice a partilor, deci, fara ca parte sa-i impuna vointa in mod unilateral
celeilalte parti.
Dreptul financiar reglementeaza raporturile patrimoniale prin metoda subordonarii partilor in cazul
raporturilor juridice financiare, unul dn subiecte trebuie sa fie un organ de stat. Privind normele juridice, in
cazul dreptului financiar, majoritatea acestor norme sunt imperative, pe cind in cazul dreptului civil -
deosebim norme dispozitive.
i , nu in ultimul rind, dreptul civil reglementeaza relatii baneti stabilite potrivit interesului
personal a persoanelor fizice i juridice, dreptul financiar reglementeaza relatiile baneti de constituire
ffcepartizare i utilizare a fondurilor baneti ale statului.

2.5.4 Relatia dreptului financiar cu alte ramuri alte dreptului pozitiv

Dintre celelalte ramuri de drept pozitiv, dreptul finantelor publice are relatii cu dreptul penal,
prin dispozitiile sale normative referitoare la constatarea infractiunilor din domeniul finantelor publice
de catre organele de control financiar. Relatia cu dreptul procesual civil, se reflecta prin interferenta
normelor juridice privind executarea silita a creantelor baneti de natura civila. Relatia dreptului
finantelor publice cu dreptul international public este evidential mai ales de existenta numeroaselor
conventii interstatale determinate de necesitati si interese finaciare : conventii de imprumuturi exteme,
conventii pentru evitarea dublei impuneri indeosebi cu privire la impozitele pe venit i pe capital,
conventii de stabilire a unor taxe vamale, ect.
* v\ .
Sub aspecte geerale, conventiile mentionate probeaza existenta unor raporturi juridice v
financiare intre state, raporturi considerate obiect al unei subramuri a dreptului international public,
denumita dreptul financiar international.

Tema 3 : Moneda i circulatia monetara

1. Moneda i functiile ei
2. Suma de bani necesara circulatiei monetare
3. Viteza de circulate a banilor
4. Reglementarea emisiunii monetare
5. Stabilitatea monetara
6. Platile fara numerar
7. Inflatia i deflatia monetara

3.1 Moneda i functiile ei8

3.1.1 Repere istorice cu privire la aparitia monedei (/
Numeroasele documentatii arheologice i istorice acumulate pina in prezent ofera importante date
cu privire la aparitia i dezvoltarea monedei. Dupa unele surse, moneda metalica a aparut in China, in
sec.IX-lea i.n.H. Conform spuselor istoricului Didot adevaratul parinte al monedei metalice este
Phidon, Regele din Argos, care a prezidat in anul i.e.n., in a opta sarbatoare a olympiadei.
Cercetarile arhiologice au confirmat aparitia monedei pe teritoriul lydian(stat antic din vestul Asiei
Mid, situat astazi pe teritoriul Turciei), condus de un Rege pe nume Cresus. Cresus a fost primul rege

Dan Grasu Saguna, Tratat de drept financiar fiscal, editura ALLBECK, 2001, pag. 29-45.
mediteranian care a batut monede de aur i argint, in cantitati uriase, intr-o perioada de dezvoltare reusita in
domeniu economic i politic al statului lydian.
Aparitia monedei a creat premisele mlocuirii fortei aristocratiei gentilice cu unajimocratica. Cei amgajati
in perfectarea schimburilor comerciale urea pe scara prestigiului, citigat pe averea personala, ]/ bogatia
incepind sa fie recunoscuta drept criteriu chiar i pentru ocuparea magistraturilor. Datorita monedei apar
pentru prima data averi uriae, consituite exclusiv din bunuri mobiliare i nu funciare.
Intrata in circuitul comercial, moneda se raspindete in scurt timp in alte orase si state, avind la origine
marca, reprezentata diferit in orice regiune (ex: blazonul orasului reprezenta leul la Milet, < crebul sau albina
la Efes, foca la Foceea, sfinxul la Chios, taurul la Samos, bufiiita la Atena).
Lydienii, servindu-se de alfabetul imprumutat de la greci, le-au oferit acestora, la rindul sau, profitabila
lor inventie. In Grecia, schimburile s-au facut mai intii doar pe baza trocului. vitele fiind primele intrumente
de comert.Pe parcursul evolutiei, din necesitatile economice i din consideratiile religioase, ideea animal
destinat sacrificiului se transforma in ideea animal-moneda.
Prin urmare, in Grecia, s-au batut monede pentru prima oara la Egina- mare centra comercial subordonat
Argosului, unde argintul putea fi importat cu uurinta din Sifnos. Monedele respective sunt faimoasele
broate testoase de argint, care au dat startul unor modele de monede metalice.
in decursul sec.V i.e.n., moneda se raspindete incetul cu incetul in toate oraele greceti, pentru in cep
tut limitindu-se la centrele comerciale i filialele lor. Au existat si orae care au respins acest V etalon etic,
cum ar fi, Creta si Sparta, utilizind in continuare monedele vechi i incomode de fier.
Regele persan Darius, introduce in imperiul sau un nou instrument economic, manifestat prin sistemul
monetar bimetalic (momede de aur i argint) delimitat prin sistemul de masuri si greutati.
Darius i-a reprodus pe monedele batute de el propriul chip, ca suveran divinizat. Multe monede antice, de
altfel, aveau imprimate imagini de regi divinizati sau simboluri ale divinitatii, reprezentind ca garantie data
de reprezentantul ei pe pamint.
Aparitia si raspindirea monedei in imperiul persan a favorizat si dezvoltarea comertului bancar,
manifestat prin band i case comerciale particulare. Aa s-a declantat i fenomenul aparitiei politei, afirmat
ca document de posesiune oficial recunoscut- consemnind doar recunoaterea unei datorii sau stabilirea
datei cind suma datorata trebuia achitata.
Monedele macedonphe au patrans masiv i in Dacia, prin intermediul oraelor pontice, '
<7
reprezentind un sistem monetar superior emisiuniulor histriene, dar cu recunoatere legala de plata ( numai pe
teritoriul de la Sud de Dunare, creind astfel bazele dezvoltarii comertului macedonean cu populatia geto-daca.
Aa pe teritoriul Daciei au circulat monede de argindf batute de Filip al II- / lea(regele Macedoniei pe atunci),
devenind principalul masurator de valoare i mijloc de circulatie i in comertul de la nord de Dunare.
Dupa Alexandra Macedon, Soter emite, incepand cu anul 301.i.e.n., primele monede regale lagide :
sateri de aur, tetradrahme de argint i oboli de arama, exemplu urmat de toti succesorii y1 'acestuia. Perioada
infloritoare de sub domnia lui Macedon aduce moneda i folosirea ei si la popoarele barbare , cum ar fi, arabi
traci, celti, iberi, romani.
Egiptul, depaete i el epoca trocului. recurgind la serviciile bancilor pentru efectuarea c
tranzactiilor. in acea vreme deja existau bjnei particulare i de stat, care se ocupau cu cjntabilitatea V
clinetilor, i primeau pentru operatiile efectuate particularilor- impozite strinse in caseriiple publice. ]/
In comunitatile latine, ca moneda se utiliza vitele i oile (o vita valorind 10 oi). Vitele
(pecunia) reprezentau etalon de schimb, de unde i desemnarea patrimoniului pe termenul pecunia
(primele obiecte ce puteau fi dobindite in patrimoniu fiind sclavii i vitele).
in Peninsula Italiei, reprezentant legal al valorii i etalonul de schimb evalua lingoul de cupra.
Moneda italica a aparat pentru prima data la Roma, de unde fiecare teritora urban detinea un raion
monetar propriu. In esentS, putem afirma ca sistemul bSnesc era bazat pe un etalon triplu- aur, argint,
cupru, monedele fiind bStute din fiecare dintre aceste metale. Relatia dintre valoarea monedelor cu
alcStuire metalicS diferitS rezultS din numSrul stabilit din unitatea sistemului ponderal roman, numit
"libra. Aa a inceput punerea in circulate a monedei peste hotarele Italiei, conform cSruia se stabileau
legi , norme, imprumuturi, negocieri, tirguri, schimburi de obiecte din metale pretioase, i alte
"inovatii de ordin commercial. V
Prin aceleai trepte de aparitie a monedei a trecut Germania (de la schimburi in naturS- la
schimburi prin intermediul monedei), Bizantul, Arabia, Siria, si alte regiuni geografice, care astazi se
bucura de valuta sa nationals.
3.1.2 Relatia bani-moneda
Moneda, fiind un instrument social-economic, a contribuit substantial la patrimoniul de valori
al omenirii in cursul mileniilor,care, denumitS institutie istorica ,a urmat, i urmeazS evolutia
societStii umane. Pentru a putea stabili relatia bani-moneda, trebuie mai intii de toate sa stabilim
caracteristica fiecSreia in parte.
Monedei este specific multitudinea definitiilor date din volumul nemSrginit al istoriei i
cercetSrilor arhiologice afectuate vreme indelungatS. Unele dintre ele exprima particularitStile
monedei, altele considers drept marfa sau pur i simplu notiune abstracts. Astfel, intr-o definitie
prin moneda este desemnat orice bun acceptat ca instrument liberator de creditori sau vinzatori,
reprezentind ca un bon pentru cumpararea marfurilor. Din alt punct de vedere, se considera ca atunci
cind marfa serve,pe continuu ca intermendiar pentru schimburi indirecteifc devine moneda. /
Nominalisjtii, la rfndul lor, au considerat moneda drept un documdent de stat, detaat de
fluctuatiile vietii social-economice, care emana de la autoritatile publice.
Moneda, in forma ei clasica de disc metalic cu greutate determinata, se utilizeaza ca mijloc de
circulatie, de plata i tezaurizare. Numita instrument etalon, moneda este folosita pentru facilitarea
schimburilor, pentru acumumlari, imprumuturi, i care, datorita acestor functii, se bucura de incredere
publica.
Banul este fenomenul valorii in general, sfera notiunii sale fiind mai larga decit a monedei, i
cuprinde toalitatea instrumentelor de schimb ale circulatiei. Prin notiunea de bani se intelege totalitatea
bunurilor destinate de a servi schimbului sau la circulatia altor bunuri, indiferent daca este recunoscu
sau nu de autoritatea statului. Astfel, prin bani se exprima intreaga varietate a instrumentelor care
masoara valoarea marfurilor, mijlocesc circulatia i plata sau constituie activul de rezerva in relatiile
economice. Ei se manifests sub diferite forme ca : valute, bani scriptuali, bilete de bancS, cecuri cu
numerar, ect.
Notiunea de monedS a apSrut mai tirziu decit aceea de bani, i anume, din momentul trecerii de
la sistemul de schimb ponderal al metalelor pretioase la lingouri marcate, cSrora li se confirma greutatea
i calitatea aliajului.

3.1.3 Functiile monedei

Functiile monedei au evoluat in timp, odatS cu dezvoltarea productiei i schimbului de mSrfuri.
Deosebim urmStoarele fimctii ale monedei:
1. Functia de evaluare a valorilor economice.
Cu moneda, se mSsoarS valori materiale, se exprimS preturile, puterea de cumpSrare si creditul. Cind
monedS este marfS fiind tumatS din metal pretios(aur, argint), ea are valoare intrinsecS, pretuind prin
sine msSi, are putere de cumpSrare corespunzStoare acestei valori. Pe cind insS reprezintS doar un
semn, un bon, ce are numai valori corespunzStoare mSrfurilor ce pot fi achizitionate in schimbul ei.
Moneda are putere| de cumparare, deci valoare, putind servi ca etalon pentru alte valori,dar este in fapt
numai intermediar intre marfuri.
2. Functia de mijlocire a schimburilor de bunuri i servicii
Prin intermediul operatiunilor de vinzare-cumparare, moneda mijlocete circulatia marfurilor, ea insasi
bind marfa intermediara. Datorita dezvoltarii continue a economiei, moneda a devenit un intrument
economic(par excellence),unde utilitatea ei ca mijloc de schimb bind primordiala in raport cu alte bmctii.
Moneda a evoluat neintrerupt cu productia si schimbul de marfuri, prin schimb produseqle devin marfuri a
caror circulatie este inlesnita de moneda. Marfurile, servciile < moneda se aba intro relatie economica
indisolubila. /
3. Functia de mijlocire a platilor
Moneda dobindete calitatea sa de moenda legala pentru ca creditorul este obligat sa primeasca y aceasta
moneda abata mb circuatie la data lichidarii unei datorii. Ea pofe fi intrebuintatp la efectuarea oricaror
plfeti, de catre oricare dintre subiectele de drept, indiferent de categoria marfurilor ori ? serviciilor supuse
acestui act comercial. Valoarea esentiala a monedei rezista puterea ei de cumparare si de efectuare a platilor.
/u
4. Functia de mijlocire a creditului
Creditul reprezinta transmiterea temporara a unei puteri de cumparare, el este un imprumut de
moneda. Montesquieu afirma ca banul este un semn al valorii i cui ii lipete trebuie sa il imprumute.
Creditul in moneda era cel mai generalizat. Fizic i functional, moneda este un document de credit
pentru cel primete cit i pentru cel livreaza. Orice moneda este bduciara, deci este bazata pe
creditul care i se acorda. Moneda servete ca mijloc de acordare a creditului.
5. Functia de mijlocire a economiilor
Disponibilitatile temporare ale populatiei se pot valorifica prin intermediul monedei. in acest mod, moneda
transform]iun capital, care se poate utiliza eficient in circulatia monetara. \J
6. Functia de tezaurizare
Cu ajutorul monedei se pot pastra i transfera valorile care se cer mentinute in timp, perioada
indelungata. De asemenea, valorile pot trece de la un detinator la altul, in modul ce mai ebcient, prin
intermediul monedei. Tezaurizarea se realizeaza in conditiile circulatiei banilor cu valoare integrala (de aur,
argint) cind functia de mijloc de circulatie i jiepkata este indeplinita de^eatre monede din ^ metal
obinuit sau bancnote, aceti bani lipsiti de valoare intrinseca inlocuindui pe cei din metal ^ pretios, care
sunt transformati in lingouri, putind b pastrati ori vinduti sub aceasta forma, dupa greutate, ca orice marfa.
7. Functia sociala de distribuire i redistribuire a bunurilor i serviciilor
Produsul social se distribuie cu ajutorul monedei celor care au contribuit direct sau indirect la crearea
lui. Moneda inlesnete buna utilizare a productiei national^ asigurind repartitie cit mai v justa a
produsului social. Aceste functii ale monedei nu se cer indeplinite cu necesitate, cumulativ de catre marfa
pentru a b considerate moenda. Este subcient ca ea sa indeplineaca singura functie din cele mentionate,
pentru a deveni moneda, d^a~e5te^miteata--ea=atare: in ultimii ani, moneda exista tot c mai rar prin
materialitatea ei, dar exista totdeauna prin functiile pe care le indeplincite.

3.2 Suma de bani necesara circulatiei monetare

Cum metioneaza docrina juridica, suma de bani necesara circulatiei monetare se constituie din
totalul valoric al sumelor baneti necesare pentru derularea in conditii de normalfljitate procesului de //
schimb al marfurilor si serviciilor. Aceasta suma este supusa legitatilor circulatiei monetare, adica
ariaza in functie de suma preturilor marfurilor si serviciilor supuse realizarii intr-o perioada data,
precum si de viteza de circulatie a banilor.
 Suma de bani necesara circulatiei monetare reprezinta totalul dintre suma preturilor, marfurilor i
serviciilor ce urmeaza sa fie vmdute fii incasate precum si suma preturilor scadente, din care se scad suma
preturilor marfurilor vmdute pe credit i ]japlile jlentru circulatia marfurilor care 1 se compenseaza,
totul raportindu-se la viteza de rotatie a banilor. 1

3.3 Viteza de circulate a banilor9

Viteza de circulatie a banilor exprima numarul de tranzactii la care servete unitate monetara
intr-o perioada de timp, in procesul circualtiei baneti. Cunoaterea acestui coeficient prezinta
deosebita importanta in emisiunea i reglarea circulatiei monetare. Astfel, accelerarea vitezei de
circulatiei a banilor va duce la micorarea masei monetare aflate in circulatie, iar scaderea acestei viteze
va determina marirea necesarului aflat in circulatie.
Viteza respective este influentata de anumiti factori, cum sunt:
1. Cantitatea de bani aflata in circulatie
5.
2. Cantitatea de bani tezaurizatasau proportia unitatii monetare aflate in rezerva /
3. Stabilirla social-politica i Conjuctura economica :/
4. Volumul veniturior baneti a populatiei i structura lor
5. Fregventa i ritmicitatea platilor i incasarilor ^ t/
6. Gradul de coincidenta al acestora
7. Corelatia dintre fondul de cumparare-i fondul de marfuri
8. Increderea populatiei in puterea de cormmicare a monedei nationale
9. Alti factoti determinati. e-Z'r

3.4 Reglementarea emisiunii monetare

Emisiunea monetara (baneasca) se poate defini ca fiind totalitatea actelor i operatiilor efectuate de
Banca Centrala a unei tari, impreuna cu Ministerul Finantelor, operatiuni ce constau in baterea de semne
monetare, scoaterea acestora de emitent, emiterea, punerea in circulatie, respectiv retragerea din circuatie a
bancnotelor i monedelor, dar si formarea banilor scriptuali. Pe scurt, emisiunea monetara reprezinta puferea
i retragerea din circulatie a numeralului i a monedei \/ scriptuale. ^
Emisiunea semnelor monetare se poate defini ca fiind ansamblul de operatiuni constatind in
confectionarea, fabricarea , stocarea , punerea i retragerea din circulatie a semnelor monetare. Semenele
monetare constituie formele concrete de manifestare ale monedei, aa numitele instrumente monetare, care
sunt: biletek de banca (bancnote de hirtie) i monedele metalice. Astfel, unitatea - monetara a republicii
Moldova reprezinta leul.
Emisiunea monedei scriptuale se realdzeaza in trei directii principale care impletesc diverse i ^
importante functii ale bancii nationale. Aceste directii sunt:
1. Refinantarea bancilor comerciale de catre banca centrala
2. Cumpararea sau vinzrea de obligatiuni ale statului
3. Acordarea de credite direct de catre banca centrala.
Perfectarea mijloacelor tehnice din domeniul relatiilor economico-financiare, detenninate de mari procese
ale informaticii i cibemeticii, a sporit modemizarea circulatiei monetare. In-^ilele de astAi nu v mai
exista acel sistem local i izolat, societatile comerciale sunt cu mult mai vaste, iar actiunile acestora se
desfatoara pe (| arie mai intensa, deseori extinzindu-se dincolo de frontierele statului. In consecinta,
circulatia monetara ar trebui sa se adapteze si sa ofere solutii rapide si sigure de instrumente monetare.

9
CezarBasno, Moneda i Credit, Ed. Bucureti, 1991, pag.31
 Pe linga operatiunile in numerar apar instrumente noi ca :
1. Cecul
2. Dispozitia de piata
3. Cecul de calatorie
4. Cartea de credit
5. Alte nodalitati

3.5 Stabilitatea monetara

Stabilitatea unui venit unitar este datorata raportulu/ de cumparare a acesteia i evolutia in timp a
fenomenelor sociale i economice. Stabilitatea monetara poate fi definita ca osibilitatea mentinerii >
prtului de cumparare a unita|i monetare la intervale diferite de timp. Cu alte vutine, stabilitatea monetara
este data de posibilitatea achizitionari cu aceeai suma de bani a unie/cantitati de marfuri i servicii, la
intervale diferite de timp.
Pe plan intern, in conditiile economice de piata, putere de cumparare stabila coincide cu echilibrul
care trtebuie sa existe intre cererea solvabila i productia de bunuri i servicii oferite pe / piata. Stabilitatea
unitatii monetare esje asigurata prin conditii de natura eonomica i financiara.
Conditiile de natura economica
1. Cantitatea de marfuri i servicii ce se pot procura cu ajutorul monedei,
2. Stabilitatea preturilor si tarifelor,
* ~ veniturilor populatiei care conditioneaza repartizarile C v
3. Fregyenta formarii^i mirirea
.....
dintre structura masei marfurilor i serviciilor , precum i masa monetara aflata in
circulatie
Conditiile de natura financiara
1. Mentinerea capacitatii de cumparare a monedei,
2. Mentinerea unei mase monetare active,
3. Asigurarea unei circulatii pioetare stabile,
^.r^nrilor ^
4. Prin accelerarea incasarilor reducerii
... termenilor de stingere
*}/
obligatiilor reciproce dintre angajuttHeconommici, prin reducerea tipului de
stationare a banilor,
5. Sporirea volumului de marfuri i servicii ce se vind populatiei in credit.

3.6 Platile fara numerar

Stingerea obligatiunilor din punct de vedere juridic in orice act de vinzare-cumparare are loc in urma
efectuarii platii, cind cel ce primete b|nul platete pretul in moneda. Dezvoltarea economica a t facut sa se
utilizeze sume mai mari a caror circulatie devine problema chiar i atunci cind platile sunt facute cu
moneda etalon.
Deosebim 3 categorii de forme a efectuarii platilor, si anume:
1. Platile cu numerar in care se intrebuinteaza numai semnu' monetar metalic sau de hirtie, I/
denumita moneda manuala ^
2. Platile prin compensare sau clearing, care constau in compensarea drepturilor(Fbbligatiunior de '
piata
3. Platile fara numerar- sunt realizate prin faptul ca moneda care ar trebui sa faca piata in loc sa fie
inminata beneficiarului sub forma de moneda manual este sustinut^cu dispozitie prin care din
disponibilul existent in contul debitorului se trece suma convenita ca piata in contul
beneficiarulc-:)
Platile fara numerar le vom intilni acolo unde actul juridic de plata, nu va face prin semne monetare,
transfer, virament, compensatii sau alta plata posibila in care se folosete valoarea monetara dar nu este
manipulate sub forma ei concrete. Pentru realizarea unui sistem de plati fara numerar sunt necesare
serie de institutii specializate legate intre ele prin mijloace tehnice i juridice, ^Panume :
1. Banca Centrala, banca comerciala, banci corespondent, casele de compensatii, servicii de cecuri
postale. Existenta si perfectarea actelor intitutiei este conditionata de indeplinirea cumulative a
cel putin doua conditii :
- Increderea agentilor economici si a popuoatiei in banci si bancheri
Increderea reciproca intre banci, pe de parte, i bancheri, pe de alta
parte.
Platile fara numerar au serie numeroasa de avantaje, dintre care se enumera :
1. Numerarul disponibil, ce apartine persoanelor fizice i juridice, ce ar reprezenta un capital in
stare latenta ,capital depus la institutie bancara ar putea fi investit in actiuni economice,
sociale,iar depunaturului ii va reveni un profit in forma de dobinda:
- Riscurile legate de pastrare i manipularea de pastrare sunt Maturate.

3.7 Inflatia i deflatia monetara

Cuvintul inflatie ii are originea in latinescul inflare, care inseamna a umfla, a exagera. De la
incheierea celui de-al doilea razboi mondial i in decurs de un veac i jumatate, in care sau succedat
faze de cretere i de scadere a preturilor, inflatia mai intii tiritoare, apoi manifestata i dupe aceea
galopanta s-a afirmat ca un fenomen major in toate statele lumii.
Inflatia poate fi definita ca o. rupere de echilibru, la un moment dat, dintre masa monetara si
masa de bunuri, prin inmultirea semnelor monetare intr-o aa masura incit sa fie urmata de fenomenul
general de urcare a preturilor,\ dar totodata sa fie urmata si de deprecierea monetara. Ruperea de
echilibru dintre masa monetara i masa de bunuri provocind urcare a preturilor, va face ca nevoile
statului sa nu mai poata fi acoperite cu veniturile prevazute in buget, ceea ce va necesita marire a
impozitelor sau procurarea de venituri suplimentare pe calea imprumutului.
Inflatia este notiune legata de masa a banilor in circulate. Adica, atunci cind in circulate se afla
masa de bani excesiva in raport cu nevoile circulatiei, banii se depreseaza fata de marfurile i serviciile
L
oferite.
Profesorul Gh. Dalgu defmete inflatia - un proces cumulativ de cretere a preturilor, sursa lui
situindu-se in sfera pur monetara, in sfera raportului dintre cerere i oferta, in sfera costurilor sau in
sfera unor factori structurali.11
Pentru aprecierea inflatiei, se folosesc numerosi indicatori, dintre care , cei mai semnificativi
sunt: creterea ritmului depunerilor la vedere, compararea masei baneti aflata in circulatie cu volumul
marfurilor i serviciilor aduse pe piata, creterea preturilor bunurilor de consum, stimularea artificiala
de catre stat a economiei nationale, ect.
Conform celor mentionate, putem delimita anumite cauze concrete care pot fi definite ca
generatori ai inflatiei monetare, i anume :
1. Creterea emisiunii de hirtie-moneda
Se intimpla in cazul cind emisiunea de hirtie-moneda create intr-o proportie mai mare decit produsul
national brut. Statul poate emite in asemenea cantitati exagerate in scopul mentinerii sau chiar sporirii
ratei geneficiului, i a ratei acumularii, al fmantarii unor cheltuieli mari, inclusiv militare, al reducerii
datoriei publice si al echilibrarii balantei de plati exteme.
2. Intretinerea excesului de cerere solvabila

AGE F. BARKER, Institutiile

financiare intemationale, Ed. Antet,
1997, pag. 84-86. World Bank,
Annual Raport, 1995, pag. 32-34
Are loc in cazul intretinerii unui exces de cerere solvabila, cum ar fi cerere pentru bunuri de consum,
pentru investitii, cheltuieli publice, comparativ cu oferta. Aceasta cauza presupune ca populatia are
ceva bani, in timp ce bunurile de consum lipseau in mod cronic.
3. Hipertrofierea creditului
Aceasta cauza ii are originea inca din anul 1980, cind se foloseau pe larg creditele, manifestindu-se
chiar tendinte de exagerare. Astfel, prin efectuarea creditelor a sporit masa monetara suplimentara care
s-a reflectat aproape imediat in creterea cererii de consum, in timp ce volumul productiei nu a
inregistrat marime corespunzatoare. In acest fel, s-a acumulat un anumit potential inflationist in
economia nationala, generat, practic, de incapacitatea productiei de a oferi suportul material necesar
utilizarii corespunzatoare a creditelor de care beneficiau unitatile si populatia.
4. Speculatiile cu valutele
Valutele care circula dintr-o tarn in alta in mod necontrolat, inclusiv comertul efectuat de diferite
persoane prin aducerea-ducerea de produse dintr-un stat in altul (piata neagra) reprezinta speculate cu
valute. Desigur, aceste tendinte iau proportii in situatia trecerii de la economia centralizat planificata
(autarhica), la economia deschisa de piata. Ca procedura, cetatenii dintr-o anumita tara transfera bunuri
materiale care nu se gasesc (in moneda nationala a tarii) pe care viziteaza, iar sumele respective sunt
apoi convertite in valuta straina. Alteori, cu banii procurati in tara vizitata, turistul cumpara marfuri
deficitare in tara sa de origine, pe care le vinde apoi pe piata interna tot la preturi ridicate. Spre exemplu,
transferul sumelor mari de bani (lei) intr-o tara vecina cu care cumparar dolari la un curs mult mai
convenabil decit in tara noastra.
Inflatia se datoreaza nu numai unor cauze interne ci i unor cauze exteme. Eventualele
neconcordante pot aparea din cauza unor cataclizme naturale (inundatii, seceta), a neineplinirii planului
de catre unele intreprinderi, a unor greeli de planificare sau importului de inflatie.
Caile de introducere a importului de inflatie ar fi:
preturile- daca preturile exteme cresc din cauza inflatiei, de care sufera tarile exportatoare , ele
vor influenta nivelul preurilor din tara importatoare
- balanta platilor - balanta activa arata daca tara a exportat mai multe marfuri sau au prestat mai
multe servicii
- importul de capital - atunci cind intri capitalul intr-o tara, prumele care profita sunt bancile
Inflatia poate lua divrse forme de manifestare, i anume :
inflatie rampanta sau latenta- se caracterizeaza printr-o cretere medie a preturilor (3-4%)
- inflatie medie - preturile evolueaza intre 5-10 % annual
- inflatie galopanta- preturile cresc cu peste 15 % annual
hiperinflatie - preturile cresc de zeci i sute de ori
annual.
Deflatia presupune reducerea, blocarea sau temperarea creterii preturilor prin mictorarea masei banilor
in circulatie. Astfel prin deflatie, se intelege actiunea prin care se provoaca subdotare a unui mediu
economic cu semne monetare. Aceste fenomen nu trebuie vazut numai intr-un raport material intre masa
monetara i masa de bunuri, ci trebuie sa avem in vedere i numarul subiectelor economice care
participa la folosirea acelei mase i la circulatia acelor bunuri cu dispozitia lor mai mare sau mai mica
de a cumpara.
Metodele deflatiei monetare sunt urmatoarele :
1. reducerea semnelor monetare de catre institutia autorizata care emite in mod normal moneda.
2. Reducerea semnelor monetare prin disparitia din circulatie a anumitor categorii de semne
retrase
 3. Reducerea semnelor monetare din circulate se mai poate produce printr-o politica care ar favoriza
tezaurizarea monedei, fie ca ea s-ar produce din ordinul oficialitatii, fie ca s-ar produce din alte
motive.
In concluzie atit inflatia cit i deflatia reprezinta fenomene specifice economice de piata, ele fund
rezultatul legii cererii i ofertei.

Capitolul IV : Procedura bugetara

1. Notiunea i principiile prcedurii bugetare

2. Elaborarea proiectelor bugetelor
3. Aprobarea bugetelor
4. Executarea bugetelor
5. Controlul executarii bugetare i darea de seama cu privire la executarea bugetara

4.1 Notiunea i principiile prcedurii bugetare

Procedura bugetara, conform doctrinei juridice poate fi definita ca un proces de aparitie a bugetelor
de stat, parcurs succesiv prin unele i aceleai etape, reinoite permanent.
Legea privind sistemul i procesul bugetar definete procesul bugetar ca fiind acel proces care
incepe cu elaborarea bugetului i se termina cu aprobarea darii de seama despre executarea lui pentru
anul bugetar respectiv12. Anul bugetar pe teritoriul RM incepe la data de 1 ianuarie i se termina la 31
13
decembrie a fiecarui an.
Astfel, conform prevederilor legale, procedura bugetara trece prin urmatoarele etape :
1. Elaborarea bugetara
2. Examinarea i adoptarea bugetelor
3. Executarea bugetelor
4. incheierea sau raportarea despre executarea bugetara
La baza exercitarii procedurii bugetare stau urmatoarele principii:
a) Universalitatea
b) Echilibrul i realitatea
c) Unitatea
d) Neafectarea veniturilor
e) Anualitatea
f) Publicitatea.

4.2 Elaborarea proiectelor bugetelor

Etapa respective incepe in decursul anului, pentru ca, la sfiritului anului, sa fie posibil ca
Parlamentul RM sa aprobe legea bugetului de stat elaborata de organul executiv. Prin urmare, functia
elaborarii bugetului de stat ii revine Ministerului Finantelor.
Bugetul de stat se elaboreaza in baza reglementarii anumitor scopuri, dintre care se enumera:
1. Implimentarea strategiilor i obiectivelor economice, sociale si de alta natura ale
Guvemului
2. Formarea fondurilor baneti necesare pentru finantarea actiunilor Guvemului
v.Lb
3. Asigurarea echilibrului bugetar necesar pentru mentinerea unei situatii macroeconomice
stabile a statului

\ -Ait. 3 al Legii privind sistemul ?i

procesul bugetar, nr. 847-XIII, din
24.05.96. Art.4 .AJ Legii nr. 847-
XIII.

i 4. Asigurarea administrSrii efective, calitative i responsabile a finantelor aflate la dispozitia

i Guvemului
5. Expunerea strategiilor i obiectivelor Guvemului, care vor fi realizate de buget.
Ministerul Finantelor, in termenul stabilit de Guvem, elaboreaza proiectul bugetului de stat
, bazat pe :

1. Scopurile enuntate mai sus

2. Sursele de venituri i destinatia cheltuielilor (totalitatea acesora),
3. Propunerile de cheltuieli ale autoritStilor publice
4. Propunerile de venituria autoritatilor APL,
5. Propunerile privind finantarea deficitului bugetar, in caz cS cheltuielile depSesc
veniturile,
6. Propunerile privind utilizarea excedentului bugetar, in caz ca veniturile depaesc
cheltuielile.
Proiectul legii, aprobat de Parlament cuprinde anexele i nota explicativS. Prin anexe se intelege partea
components a legii in care sint detalitate veniturile i cheltuieilile bugetului de stat, urmate de alte
elemente a bugetului, iar nota explicativa curpinde materialele aditionale despre strategiile si
obiectivele Guvemului.
Datele economice de baza pentra elaborarea proiectului bugetului de stat se prezintS Ministemlui
Finantelor in termenele stabilite de Guvem care includ :
1. Prognoza indicatorilor macroeconomici i sociali pe anul viitor
2. Prognoza indicatorilor i cerintele bugetului asigurarilor sociale de stat
3. Prognoza balantelor de plati a creditelor , a obligatiilor exteme, ect, prezentatede Banca
Nationals a Moldovei.
Privind veniturile i cheltuieilie autoritatilor publice, Ministeml finantelor emite note
metodologice autoritatilor referitoare la elaborarea proiectului bugetar. AutoritStile publice, find
inzestrate cu dreptul de a cere modificarea ciffelor de venituri i cheltuieli pe care le considers necesare,
la data stabilitS de Ministrul finantelor, prezintS Ministemlui Finantelor totalitatea propunerilor de
buget, care includ :
1. Veniturile i cheltuielile realizate in anul bugetar precedent
2. Veniturile i cheltuielile estimate pentru anul bugetar curent
3. Veniturile i cheltuielile estimate pentm anul bugetar viitor
4. Veniturile i cheltuielile estimate pentra cel putin 2 ani dupS anul bugetar viitor
5. JustificSrile cerintelor referitoare la estimSrile preliminare de venituri i limitele de cheltuieli i
ale rezultatelor estimate ale programelor incluse in aceste cerinte.
Pe lingS totalitatea acestor informatii, Ministeml finantelor poate solicita orice altS informatie,
aditionalS celor de mai sus, pe care autoritStile sunt obligate sS le acorde. Ministeml finantelor, dupS
examinarea tuturor veniturilor i cheltuieilor, elibereazS decizii ce sunt examinate in comun cu
autoritStile publice. in cazul aparitiei unor divergente, acestea se solutioneazS in ultimS instants de
Guvem.
DupS definitivarea tuturor etapelor enuntate mai sus, Ministeml Finatelor elaboreaza proiectul
legii bugetare anuale, care cuprinde anexele i nota explicativS, care, ulterior ll prezintS Guvemului.
Anexele include veniturile i cheltuielile estimate pentm anul viitor i datele aditionale
prevSzute de aceastS lege. Nota explicativS include prognozele prevSzute de Guvem i estimSrile
bugetului public national bazate pe strategiile de dezvoltare social i economics, datoriei de stat, politicii
bugetar-fiscale, de sprijin financiar i strategiile relatiilor bugetului de stat cu bugetele unitSfilor
administrative-teritoriale.
 Legea bugetului annual cuprinde i un fond de rezerva stabilit de Guvem in baza propunerilor
Ministerului Finantelor.
Dupa prezentarea proiectului de lege Guvemului, acesta il examineaza, si in caz de necesitate,
poate solicita Ministerului sa prezinte informatii sau explicatii aditionale referitoare la proiectul dat. In
urma examinarii, Guvemul stabilete procedura de apelare de catre AP a proiectului legii, precum i
decide includerea sau nu a amendamentelor la proiectul legii bugetare anuale, nemijlocit i controleaza
operarea amendamentelor respective de catre Ministerul Finantelor.
Dupa includerea amendamentelor, daca desigur acestea exista, Guvemul aproba proiectul legii
bugetare anuale.

4.3 Aprobarea bugetelor

Luind in considerate importanta deosebita a relatiilor financiar-bugetare pe care le cuprinde
bugetul public national, indicatorii cu privire la sursele finantelor publice i destinatia acestora fata de
care societatea manifests un mare interes, bugetul de stat este supus dezbaterii parlamentului, fiind
aprobat printr-un act normativ denumit legea bugetara anuala prin care se confera acestor importante
relatii, forta juridica de lege.
Conform prevederilor legislative, Guvemul prezinta Parlamentului- pina in data de 1 octombrie
a fiecarui an proiectul legii bugetare anuale, care include anexele i nota explicativa, completata cu
calculele veniturilor si cheltuielilor bugetare.14
Proiectul legii bugetare este examinat de Curtea de Conturi , care prezinta Parlamentului un aviz
la data stabilita de acesta. Dupa care, comisiile permanente ale Parlamentului examineaza in detaliu
proiectul legii bugetare anuale, unde, la data stabilita de Parlament, prezinta Comisiei pentru buget i
finante avizele la proiectul legii bugetare. In baza avizelor si a propriei sale examinari, comisiile
permanente intocmesc raportul i lista de recomandari asupra proiectului legii bugetare anuale care le
prezinta Parlamentului la data stabilita de acesta.
Parmalentul examineaza proiectul legii bugetare, de regula, in 3 lectori, insa legea bugetara
anuala poatfi adoptata i in a doua lectora, cu conditia examinarii atributiilor ce necesita examinare in a
treia lectora.
Astfel, in decursul a primei lectori, Parlamentol audiaza raportul Guvemului i coraportol
Comisiei pentru buget i finante asupra proiectului de lege bugetara anuala, examinmd:
1. Directiile principale ale politicii bugetar-fiscale
2. Conceptiile de baza ale proiectului,
dupa care il remite Cimisiei pentm buget i finante pentm pregatirea de examinare in a douoa lectora. in
caz de respingere , Parlamentol stabilete un termen pentm imbunatatirea i prezentare repetata a
proiectului dat.
in a doua lectora, Parlamentol, la prezentarea Comisiei pentm buget si finante , examineaza:
1. Venitorile estimate sub forma de calcule i stmctura lor
2. Cheltoielile estimate , stmctura i destinatia lor
3. Deficitol sau excedentol bugetului de stat
Dupa aprobarea proiectului in a doua lectora, Parlamentol il remite Comisiei pentm pregatirea de
examinare in a treia lectora. Ca i in a doua lectora, in caz de respingere, proiectul se transmite pentm
imbunatatire.
In decursul lecturii a treia, Parlamentol examineaza :
1. Alocatiile detaliate pentm autoritatile publice
2. Alocatiile care vor fi finantate in mod prioritar

" Capitolul II al legii nr. 847-XIII, lege cit.;

 3. Examineaza alte detalieri din legea bugetara anuala Dupa examinarea proiectului legii in a treia
lectura, Parlamenul pina in data de 5 decembrie a fiecarui an adopta legea bugetara anuala.
Legea respectiva este aprobata de catre Comisiile respective in conformitate cu procedurile
stabilite de catre acestea nu mai tirziu de 20 decembrie a fiecarui an. Dupa aprobare, bugetul local se
depune la Ministerul Finantelor in termenii stabiliti de acesta, unde, in decurs de 15 zile dupa adoptarea
acestei legi, consiliile locale revizuie bugetele locale pentru a le corela cu prevederile legii bugetare
anuale.
La data stabilita de Ministerul Finantelor, autoritatile A.P.L inainteaza bugetele locale pentru a
fi incluse in bugetul consolidat. Bugetele locale sunt aprobate in cel mult 20 de zile dupa adoptarea
bugetului de stat.
Deosebim i bugetul sigurarilor sociale de stat , veniturile carora provin din contributii de
asigurari sociale, transferuri de la bugetul de stat si din alte venituri ca dobinzi, majorari de intirziere,
prevazute de legislatie. Bugetul respectiv se elaboreaza concomitent cu bugetul de stat i revine
responsabilitatea elaborarii acestuia Ministerului Sanatatii i Protectiei Sociale urmat de Ministerul
Finantelor. Procedura respectiva este prevazuta de Legea bugetului asigurarilor sociale de stat.
Fondurile sau bugetul asigurarilor obligatorii de asistenta medicala se constituie din primele
de asigurare obligatorie de asistenta medicala i din alte incasari prevazute de legislatie. Elaborarea
proiectului acestui fond ii revine Ministerului Sanatatii i Protectiei Sociale de comun acord cu
Ministerul Finantelor. Ca si in celelalte cazuri, fondul respectiv este aprobat de Parlament concomitent
cu aprobarea bugetului de stat.
Fondurile speciale reprezinta fonduri in care se colecteaza venituri cu destinatie specials pentru
realizarea unor scopuri i programe ale Guvemului sau ale autoritatilor A.P.L. Crearea acestor fonduri
se stabilete prin legi separate sau decizii ale autoritatilor reprezentative i deliberative a U.A.T.
(consiliile locale15). Ca si celelalte fonduri, fondurile speciale (mai numite i extrabugetare) sunt
aprobate de Parlament la propunerea Guvemului sau a autoritatilor U.A.T. respective.

4.4.Executarea bugetelor
Prin executarea bugetelor se intelege colectarea veniturilor i efectuarea cheltuielilor bugetare
stabilite prin legea bugetara anuala. Procedura respectiva este formats din patru faze , i anume :
1. Repartizarea lunara a veniturilor i cheltuielilor bugetare
2. Executarea bugetului de stat
3. Colectarea veniturilor
4. Efectuarea cheltuielilor
1. In prima faza, Ministerul Finantelor, in termen de 10 zile dupa adoptarea legii bugetare
anuale,
a) solicita de la A.P.C planurile de fmantare ale acestora, precum i ale institutiilor
subordonate.
b) Intocmete repartizari lunare ale veniturilor prevazute de legea bugetara anuala
Dupa publicarea legii bugetare anuale, in termen de 45 de zile, Ministerul Finantelor aproba repartizarea
lunara a veniturilor i cheltuielilor bugetului de stat conform Clasificatiei bugetare. Repartizarea lunara
se semneaza de ministrul finantelor, sau de persoana autorizata de Minsterul Finantelor. Acestei
persoane ii revine i sarcina de a aproba cererea de cheltuieli exercitate pentru un

15 Art. 2 din Legea privind adminstratia publica locala

scop specific. Nici autoritate nu poate efectua cheltuieli fara autorizatia semnata de ministrul finantelor
sau de persoana autorizta de Ministerul Finantelor.
2. Executarea bugetului se efectueaza de Ministerul Finantelor prin Trezoreria de stat prim
metoda de casa.
Prin Trezorerie de stat intelegem unitate strucurala a Ministerului Finantelor, constituita din Trezoreria
Centrala i trezoreriile teritoriale, care exercita executarea de casa a bugetului de stat i a bugetelor
unitatilor administrativ-teritoriale a veniturilor bugetului asigurarilor sociale de stat i a veniturilor
fondurilor asigurarilor obiligatorii de asistenta medicala.
Astfel, pentru exercitarea acestei functii, Ministerul Finantelor poate angaja band care activeaza
pe teritoriul RM , in calitate de agenti pentru efectuarea opratiunilor ce tin de executarea de casa a
bugetului. In exercitarea acestei functii intra urm. activitati:
a) Asigurarea evidentei stricte a veniturilor in baza incasarilor efectuve in ordinea colectarii
b) Efectuarea cheltuielilor, in baza autorizatiilor
c) Administrarea veniturilor i cheltuielilor prin conturi distincte
d) Asigurarea serviciului datoriei de stat.
Dupa exercitarea tuturor functiilor reglementate legislativ, Ministerul Finantelor, la data de 31 decembrie
incheie toate conturile deschise in decursul anului bugetar, pentru a intocmi raportul anual.
3. In calitate de venituri, in buget se colecteaza impozite,taxe si alte plati sau incasari numai
daca au fost stabilite prin lege. Toate aceste venituri sunt acumulate in contul trezorial in
ordinea colectarii, iar cele care nu au fost incasate pina la 31 decembrie, se incaseaza in
contul bugetului pe anul viitor.
La colectarea veniturilor sunt necesare un ir de acte sau operatiuni, dintre care se enumera:
1. Identificarea veniturilor i bunurilor impozabile i taxabile
2. Stabilirea obligatiilor fata de bugetul de stat, prin :
a) Calcularea obligatiilor bugetare datorate chiar de subiectele platitoare
b) Calcularea i retinerea obligatiilor bugetare de catre tertul platilor prin unele venituri datorate
de persoanele fizice
c) Calcularea obligatiilor bugetare de catre organele fiscale

De aici rezulta ca colectarea veniturilor consta in incasarea integrala i la termenele stabilite a veniturilor
bugetare. Pentru aceasta, sunt necesare 2 conditii:
1. incasarea veniturilor la termen
2. Cuantumul prevazut
incasarea veniturilor bugetare de catre subiectele platitoare se realizeaza in urma unei plati prin
organele fiscale teritoriale, precum i alte organe, institutii sau persoane imputemicite in acest scop,
incasarea veniturilor bugetului de stat se realizeaza prin 2 metode :
1. Plata prin virament - utilizata de persoane juridice care dispun virarea din contul lor de la
banca in contul bugetului de stat a sumelor ce reprezinta veniturile datorale bugetului de stat.
2. Plata in numerar- utilizata de persoane fizice.
Totalitatea veniturilor bugetare prevad un an umit cunatum care trebuie colectat integral intr-un anumit
termen prevazut expres prin lege. In caz de neresepctare, suviectele platitoare sunt supuse unor sanctiuni
(amenzi, penalitati, ect.).
4. Cheltuielile , reprezinta expresia valorica a consumului de mijloace i forta de munca pentru
salisfacerea necesitatilor sociale sau individuale. De aceea, structura cheltuielilor difera de la
orinduire la alte, sau de la un stat la altul.
 in cazul cheltuielilor efectuate in procesul executarii bugetului de stat, acestea sunt efectuate de
autoritatile publice pentru diverse programe guvernamntale. Conditia orincipala este ca aceste alocatii
trebuie sa corespnda legii bugetare anuale. Prin alocatii intelegem mijloace baneti aprobate in bugetele
de toate nivelurile pentru efectuarea chletuielilor, cu respectarea dispozitiilor legale.
Prin urmare, alocatiile aprobate pentru utilizari specifice nu pot fi redistribute intre destinatari,
i nu pot fi transferate pentru alte utilizari fara notificarea i aprobarea ministrului finantelor.
Legea interzice acoperirea cheltuielilor bugetului de stat prin reccurgerea la emisiune baneasca
direct sau finantare direct de catre band, precum i la contractarea imprumurilor de catre intitutiile
publice.
Toate alocatiile se inchid la finele anului bugetar, cu exceptia cazurilor in care soldurile sunt
accesibile spre utilizare in anul bugetar urmator. Dar daca sunt stabilite anumite cheltuieli care depaesc
termenul de un an, sumele necesare sunt prevazute in legile bugetare ulterioare.
Ce se intimpla in cazul m care legea bugetara anuala nu este adoptata i publicata pina la data
de 31 decembrie?
In cazul dat, fmantarea cheltuieililor pentru anul curent se efectueaza lunar in marime de a 1/12
parte din suma cheltuielilor prevazute pentru anul bugetar precedent. Miniterul Finantelor poate propune
Guvemului, iar Guvemul Parlamentului efectuarea unor cheltuieli aditionale,daca in termen de 15 zile
nu au fost intreprinse actiuni, dar deja in cazul adoptarii legii bugetare anuale, orice alocatie efectuata
va fi considerate nula.

4.5 Controlul executarii bugetare i darea de seama cu privire la executarea bugetara

Executarea bugetuui public national presupune colectarea veniturilor i efectuarea cheltuielilor prin
intermediul Legii bugetului anual, sub controlul unui organ de stat cu raspundere in activitatea bugetara.
Conform prevederilor legislative, atributiile de control al executarii bugetare sunt indeplinite de
urmatoarele organe:
1. Parlamentul - executa controlul politic
2. Curtea de Conturi- exercita controlul jurisdictional
3. Ministerul Finantelor - exercita controlul administrativ specializat.
Controlul politic- este efectuat de Prlament in baza documentatiei prezentate de Guvem, in cursul anului
bugetar. Acest control se exercita la cerere sau din oficiu i urmarete evolutia executarii bugetare, atit
la realizarea veniturilor cit i efectuarea cheltuielilor.
Controlul jurisdictional- exercitat de Curtea de Conturi, asupra constituirii, repartizarii i utilizarii
fondurilor bugetare ale statului. Acest organ exercita i un control preventiv i de gestiune asupra
modului de formare i utilizare a resurselor financiare ale statului i ale sectorului public. Curtea de
Conturi prezinta anual raportul asupra conturilor de gestiune ale bugetului public national din executarea
bugetara expirata cuprizind i neclaritati constatate.
Controlul adminstrativ - presupune urmarirea modului de colectare a veniturilor i efectuare a
cheltuielilor bugatre, limitarea cheltuielilor de functionare, eliminarea cheltuielilor oportune precum i
utilizarea fondurilor bugetare conform destinatiei lor. Acet control este exercitat de urmatoarele organe
specializate :
a) Departamentul Financiar i Revizie
b) Serviciul Fiscal de Stat
c) Departamentul Control Yamal.
 Tema 5 : Bugetul public national

1. Notiunea, dezvoltarea i natura juridica a bugetuluipublic national

2. Dreptul bugetar i principiile acestuia. Raportul juridic bugetar.
3. Continutul i cuprinsul bugetului public national
4. Principiile i ordinea repartizarii veniturilor i cheltuielilor sistemului bugetar

5.1 Notiunea , dezvoltarea i natura juridica a bugetului public national

Prin bugetul public national intelegem un sistem unitar de bugete i fonduri, format din totalitatea
relatiilor financiare prin intermediul carora are loc constituirea i repartizarea celui mai important fond
banesc al societatii, denumit fond bugetar.
Privind aparitia unei asemenea notiuni, cuvintul buget provine din limba franceza, desemnind o
punga de piele sau o punga de bani. A^esf-fermerr^lbst^f^uat de Anglia data^u^cuuerirea
Nnrmandferi de_acdI(rs=aT"aspindit impreuna GU semnifieatia lui fmaneiara. Pe teritoriul tarii noastre,
termenul de buget ii cunoate radacinile dinprincipatele romine, i anume din darile de seama lui
Constantin Brincoveanu-Contica de venituri i cheltuieli i N.Mavrocordat- Samile Visteriei care
reprezentau cele mai mari dari de seama asupra veniturilor i cheltuielilor intocmite la sfiritul anilor in
Muntenia i Moldova.
Bazele sistemului bugetar In RM, au fost puse prin intermediul adoptarii legii cu privire la sistemul
i procesul bugetar, din 29%erembrie 1990 apmgata prin legea privind sistemul bugetar i procesul
bugetapsN#S2f7 din 24.05.1996. intratain vigoare la data diF31.0S.2000. Confoim acestei legi,
sistemul bugetar constituie bugetul public national, care include:16
1. bugetul de stat- format diri totalitatea veniturilor i cheltuielilor necesare pentru implimentarea
strategiilor i obiectivelor Guvemului,
2. bugetele unitatilor adminstrativ-teritoriale care reprezinta bugetele satelor, oraelor,
municipiilor, unitatii teritoriale autonome Gagauzia i Mun. Chisinau
3. bugetul aisgurarilor sociale de stat
4. fondurile asigurarilor obligatorii de asistenta medicala.
Confom Constitutiei RM, art.131, bugetul public national cuprinde bugetul de stat, bugetul
asigurarilor sociale de stat i bugetele raioanelor, oraelor i satelor. Pentru indeplinirea prevederilor
Constitutiei au fost adoptate legi care reglementeaza modul de elaborare i adoptare a fiecarui buget in
parte, continutul lor, ordinea repartizarii veniturilor i cheltuielilor. Aceste legi nu au aparut imediat, ci
dupa intervale mari de timp. Prin urmare, Legea privind administratia publica locale, din '032.-94,
cuprinde in capitolul VIII care se refera la finantele publice locale iar Legea cu privire la bugetul
asigurarilor sociale, adoptata la 24.10.1997, prevede dispozitii referitoare la bugetul asigurarilor sociale.
/
Notiunea de buget public national este reglementata legislativ i de Ordinul Nr. 165 din 19.12.2012
cu privire la modul de achitare i evidenta a platilor la bugetul public national prin sistemul trezorerial
al Ministerului Finantelor in anul 2013, intrat in vigoare la data de 01.01.2013, conform caruia, bugetul
public national reprezinta un sistem unitar de bugete i fonduri, ce cuprinde incasarile: bugetului de stat,
bugetelor unitatilor administrativ-teritoriale, bugetului asigurarilor sociale de stat i fondurilor asigurarii
obligatorii de asistenta medicala.
incasarile bugetului de stat includ: incasarile la componenta de baza, granturile pentru proiectele
fmantate din surse exteme, veniturile fondurilor speciale i mijloacele speciale ale institutiilor publice
fmantate din bugetul de stat, alte plati.

i6i6
Art 2 al Legii nr. 847, din 24.05.96, lege cit;
 Incasarile bugetelor unitatilor administrativ-teritoriale includ: incasarile la componenta de
baza, granturile pentru proiectele finantate din surse exteme, veniturile fondurilor speciale i mijloacele
speciale ale institutiilor publice finantate de la bugetele unitatilor administrativ-teritoriale, alte j
plati.
Incasarile bugetului asigurarilor sociale de stat (in continuare BASS) includ: contributii de
asigurari sociale i alte plati la BASS in conformitate cu actele legislative si normative in vigoare.
Incasarile fondurilor asigurarii obligatorii de asistenta medicala (in continuare FAOAM)
includ: mijloacele obtinute din primele de asigurare obligatorie de asistenta medicala i alte plati la
FAOAM in conformitate cu actele legislative i normative in vigoare.
Datorita importantei deosebite a relatiilor financiare i in special a relatiilor bugetare, sunt
justificate preocuparile referitoare la natura juridica a bugetului de stat, care, conform doctrinei juridice
poate fi definit ca un act adminstrativ sau act legislativ , sau doar un plan fmanciar.

5.2 Dreptul bugetar i principiile acestuia. Raportul juridic bugetar.

Utilizarea bugetului in dezvoltarea social-economica a statului predetermina existenta unui grup
social de norme care reglementeaza raporturile aparute in legatura cu aceasta. Astfel de norme juridice
formeaza una din componentele dreptului fmanciar, numit dreptul bugetar- care include citeva institutii
fmanciar-juridice ce reglementeaza relatiile sociale care apar in legatura cu constituirea, repartizarea i
utilizarea bugetelor publice, ca parte componenta a sistemului fmanciar.
Din acest motiv, drepul bugetar poate fi definit ca un sistm format din totalitatea normelor
fmanciar-juridice care reglementeaza raporturi sociale ce apar in procesul constituirii, repartizarii i
utilizarii resurselor bugetului public national al RM. Raporturile care apar la constituirea, repartizarea i
utilizarea fondurilor bugetare i formaza obiectul dreptului bugetar, cercul acestora fiind destul de larg.
La ele se atribuie raporturile apariti carora este legata de stabilirea structurii sistemului bugetar, stabilirea
veniturilor i cheltuielilor sistemului si repartizarea lor, cit si raporturile dintre bugetele de diferite
nivele.
Raporturile juridice bugetare se definesc ca fiind acele raporturi sociale, reglementate de
normele dreptului bugetar, care apar la constituirea, repartizarea i utilizarea bugetului public national.
Spre deosebire de alte raporturi juridice financiare, raporturile bugetare au unele caracteristici:
1. Apar in procesul activitatii bugetare
2. La ele participa un cere ingust de subiecti, in comparatie cu competenta subiectelor altor
raporturi juridice financiare
3. In calitate de subiecti ai acstor raporturi reprezinta
a) Statul
b) Organele reprezentative i executive ale puterii de stat precum i organele locale
c) Organele de stat i municipale
4. Ele nu pot dura mai mult de un an, din motiv ca bugetul se adopta pentru perioada ce nu
poate depai un an calendaristic.

5.3 Continutul i cuprinsul bugetului public national

Conform Constitutiei RM i legislatiei in vigoare, continutul bugetului public national este format din:
1. Venituri publice
2. Cheltuieli publice
Veniturile publice reprezinta mijloace practice de constituire a fondurilor banesti ale statului.
Modalitafile de realizare a veniturilor bugetare sunt instituite in raport cu necesitatea repartitiei
venitului naional si structura economiei nationale, de graduld e dezvoltare teritoriala a tarii i de nivelul
de dezvoltare a fortelor de productie.
Conform legii privind sistemul si procesul bugetar, Veniturile bugetare se constituie din impozite, taxe,
granturi i alte incasari. Veniturile bugetare nu includ imprumuturile de stat i incasarile mijloacelor
din vinzarea i privatizarea bunurilor proprietate publica.
Doctrina juridica clasifica veniturile publice in :
Venituri ordinare sau
curente Venituri
extraordinare
Veniturile ordinare reprezinta veniturile care se incaseaza cu regularitate la buget, constituind sursa
permanenta. Din categoria repectiva fac parte impozitele directe, impozitele indirecte, si veniturile de la
intreprinderile din domeniul statului
Veniturile extraordinare sunt definite ca acele venituri la care statul apeleaza numai in cazuri exceptional
, ca exemplu, in cazul cind mijloacele baneti provenite din sursele curente nu acopera integral
cheltuielile bugetare. Din ele fac parte :
1. imprumuturile care se transforma in datorie publica.
2. Suplimentarea masei monetare care se afla in circulate, printr-o noua emisiune monetara
3. Emiterea de bonuri de tezaur
4. Vinzarea unei parti din rezerva de aur a statului.
Trebuie de mentionat ca in categoria respective nu intra imprumuturile de stat i incasarile mijloacelor
din vinzarea i privatizarea bunurilor proprietate publica.
Cheltuielile publice reprezinta modalitatea de repartizare i utilizare a fondului banesc bugetar in scopul
satisfacerii necesitatilor generale ale societatii. Cheltuielile bugetare sunt repartizare de la bugetul de stat
si includ :
ajfondul de salarii al angajatilor autoritatilor publice;
b) alte cheltuieli operational ale autoritatilor publice;
c) cheltuielile pentru invatamint, tiinta, cultura i arta, ocrotirea sanatatii, sport, protectia sociala,
protectia mediului inconjurator;
d) sustinerea unor programe de cercetare tiintifica fundamentala;
e) cheltuielile pentru realizarea strategiilor de dezvoltare i a altor strategii i programe nationale;
f) transferuri pentru autoritatile administratiei publice locale, institutiile finantate de la buget,
intreprinderile de stat;
g) investirea in infrastructura publica i in fondurile fixe care apartin Guvemului sau societatii;
h) asigurarea apararii tarii, ordinii publice i a securitatii nationale;
i) serviciul datoriei de stat;
j) plata cotizatiilor in organisme intemationale;
k) implementarea altor strategii i programe guvemamentale in conditiile legislatiei.
l) cheltuielile legate de achitarea sumelor conform titlurilor executorii eliberate in baza hotaririlor
ramase definitive ale instantelor judecatoreti.
Cheltuielile bugetare nu includ rambursarile sumei de principal pentru datoria de stat.
Cuprinsul bugetului public national este format din anumite verigi care alcatuiesc un ansamblu coerent
denumit structura bugetara. Structura sau organizrea bugetara corespunde structurii organizatorice a
fiecarui stat in parte. Astfel, in functie de forma organizatorica a acestora, deosebim:
1. State de tip unitar- structura carora cuprinde un buget general al statului, caracterizat ca
bugetul de stat i bugetele locale autonome- organizate la nivelul fiecarei unitati dminstrativ-
teritoriale.
2. State de tip federal- structura bugetara este formata din bugetul federatiei, bugetele statelor
componente i bugetele locale.
 5.4 Principiile i ordinea repartizarii veniturilor i cheltuielilor sistemului bugetar
Repartizarea veniturilor i cheltuielilor din sistemul bugetar trebuie subordonata solutionarii a doua
probleme , i anume :
1. Acordarea statului i al fiecarui organ al administratiei publice volumul de mijloace bugetare
astfel incit sa asigure indeplinirea de catre organele rescpective a functiilor puse in sarcina lor.
2. Determinarea cheltuielilor bugetare ale statului i ale organelor adminstratiei publice care sa
corespunda sferelor de activitate.
Acest proces de repartizare a veniturilor i cheltuielilor este reglementat in vaza anumitor principii,
dintre care se enumera :
1. Principiul reglemenarii centralizate- exprimat prin stabilirea de catre legislate a bazelor
comune care determina sistemul de venituri i cheltuieli de diferite nivele, ordinea de aprobare
a normativelor de defalcari, conditiile de utilizare a mijloacelor bugetare imprumutate. In baza
acestor prevederi legale subiectii activeaza in limitele competentei lor.
2. Principiul echilibrarii - bugetelor care se infaptuiesc , in conditiile deficitului bugetar cronic,
printr-un sistem de masuri special elaborate i indreptate pentru inlaturarea sau micorarea
deficitului.
3. Principiul subordonarii administratiei i insemnanatii obiectivelor - consta in finantarea
bugetara a obiectivelor si masurilor care se atribuie la obiectul competentei organelor publice la
nivel corespunzator.
4. Principiul teritorialitatii in fond a veniturilor- prevede posibilitatea consituirii bugetelor
locale prin efectuarea platii de catre populatie prin impozite in bugetul local.
5. Principul independentei organelor A.P.L la repartizarea veniturilor - se explica prin aceea
ca legislatorul permis repartizarea in mod autonom i independent a unor venituri reglementate
expres prin acte normative.
Prin urmare, ordinea repartizarii veniturilor i cheltuielilor sistemului bugetar este stabilit prin legislatia
fiscala i bugetara. Legislatia bugetara prevede modul general de repartizare a veniturilor i cheltuielilor
precum i a orgnelor competente de repartizare si responsabilitate privind eficacitatea rezultatelor
repartizarii.
Cum s-a enuntat mai sus , veniturile se constituie din impozite, taxe, granturi i alte incasari.
Repartizarea impozitelor i taxelor intre bugetul de stat i bugetele locale este stabilita prin Legea
privind bazele sistemului fiscal. Nr.l 198-XII din 17.11.92 si Codul Fiscal.
Marimea concreta a fiecarui impozit este stabilit in procente pentru fiecare an, fund reglementat in legea
bugetara anuala. Pot fi evidentiate 4 grupe de metode a reglementarii bugetare :
1. Stabilirea i repartizarea izvoarelor de reglementare veniturilor bugetare
2. Reimpartirea izvoarelor bugetare identificate
3. Ajutorul gratuit acordtat bugetelor locale din contul mijloacelor bugetului de stat.
4. Acordrea creditelor unor bugete din mijloacele altor bugete.
Principala metoda de reglementeare reprezinta metoda stabilirii i repartizarii izvoarelor de reglementare
a veniturilor bugetare. Restu metode se aplica in caz daca utilizarea veniturilor reglementate nu au adus
rezultat scontat.
 Tema 6 : Sistemul veniturilor publice

1. Elemente definitorii ale veniturilor bugetare

2. Notiunea de impozit i taxa. Functiile acestora
3. Dreptul statului de a reglementa sistemul de impunere a taxelor i impozitelor

6.1 Elemente definitorii ale veniturilor bugetare

Veniturile statului reprezinta totalitatea resurselor banesti, instituite prin lege, care, contribuie la
constituirea fondurilor baneti ale acestuia, alcatuind un tot unitar, denumit sistemul veniturilor bugetare.
Din punct de vedere economico-financiar, veniturile bugetare reprezinta forme valorice concrete prin
care parte din venitul national sau din alte surse destinate fondurilor generale ale statului sunt
concentrate la dispozitia statului.
Conform doctrinei juridice, veniturile bugetare sunt definite ca fiind acele obligatii banetti
stabilite in mod unilateral prin acte normative in sarcina persoanelor juridice sau fizice care realizeaza
venituri sau dispun de bunuri impozabile i taxabile. Veniturile bugetare se caracterizeaza prin anumite
trasaturi determinate de modul de stabilire, de provenienta, de termenele de plata, i alte inlesniri. In
acelai timp se regasesc in reglementarea fiecarui venit bugetar, fara de care acesta nu saar putea
determina, urniari i realiza.
Din aceste motive elementele in cauza trebuie precizate cu claritate in actele normative de catre
legiuitor, datorita carora sunt instituite veniturile gubetului de stat. Prin urmare, dosebim urmatoarele
elemente care stau la baza determinarii veniturilor bugetare (adica de stabilire a taxelor i impozitelor):
. denumirea venitului bugetar (fie impozit sau taxa)
2. obiectul impunerii - materia impozabila;
3. subiectul impunerii (contribuabilul) - persoana specificata la art.5 pct.2) al Codului Fiscal,
4. sursa de plata a impozitului sau taxei - sursa din care se achita impozitul sau taxa;
5. unitatea de impunere - unitatea de masura care exprima dimensiunea obiectului impozabil;
6. cota (cotele) de impunere - cuantumul unitar al impozitului sau taxei in raport cu obiectul
impozabil;
7. termenul de achitare a impozitelor sau taxelor - perioada in decursul careia contribuabilul
este obligat sa achite impozitul sau taxa sub forma de interval de timp sau zi fixa a platii;
8. facilitate (inlesnirile) fiscale - elemente de care se tine seama la estimarea obiectului
impozabil, la determinarea cuantumului impozitului sau taxei, precum i la incasarea acestuia, sub forma
de:
- scutire partiala sau totala de impozit sau taxa;
- scutire partiala sau totala de plata impozitelor sau taxelor;
- cote reduse ale impozitelor sau taxelor;
- reducerea obiectului impozabil;
- aminari ale termenului de achitare a impozitelor sau taxelor;
- ealonari ale obligatiei fiscale.17
9. drepturile i obligatiile subiectiilor
10. raspunderea debitorilor.
Pe linga totalitatea elementelor definitorii, impozitele i taxele se bazeaza pe anumite principii, ca:
a) neutralitatea impunerii - ce reprezinta asigurarea prin legislatia fiscala a conditiilor egale
investitorilor, capitalului autohton i strain;

17 Codul Fiscal al RM, Nr.l 163 XIII, din 24.04.1997, publicat in M.O. Nr. 62/522 din 18.09.1997, art. 6 pct.(9).
 b) certitudinea impunerii -semnifica existenta de norme juridice dare, care exclud interpretarile
arbitrare, claritate i precizie a termenelor, modalitatilor i sumelor de plata pentru fiecare contribuabil,
permitind acestuia analiza uoara a influentei deciziilor sale de management financiar asupra sarcinii
lui fiscale;
c) echitatea fiscala - definit acest principiu ca tratare egala a persoanelor fizice i juridice, care
activeaza in conditii similare, in vederea asigurarii unei sarcini fiscale egale;
d) stabilitatea fiscala - efectuare a oricaror modificari i completari ale prevederilor legislatiei
fiscale nemijlocit prin modificarea i completarea prezentului cod;
e) randamentul impozitelor -manifestat prin perceperea impozitelor i taxelor cu minimum de
cheltuieli, cit mai acceptabile pentru contribuabili.

6.2 Notiunea de impozit i taxa. Functiile acestora.

in sensul legii, notiunea de impozit este definita ca o plata obligatorie, cu titlu gratuit, care nu tine de
efectuarea unor actiuni determinate i concrete de catre organul imputemicit sau de catre persoana
v 18
cu functii de raspundere a acestuia pentru sau in raport cu contribuabilul care a achitat aceasta plata.
Doctrinarii definesc acest termen ca contribute baneasca obligatorie i cu titlu nerambursabil,
datorata, conform legii, bugetului de stat de catre persoanele fizice i juridice pentru veniturile pe care
le obtin sau bunurile pe care le poseda.18 19 Contributiile reprezinta sumele incasate de diferite
intreprinderi sau institutii publice, de la persoane fizice sau juridice, pentru avantaje reale sau. potentiate
de care aceasta beneficiaza. Plata contributiei este obligatorie in sarcina debitorilor real sau potential
avantajati. Prin intermediul acestor plati sunt stabilite forme de participare partiala a persoanelor fizice
sau juridice la acoperirea unor cheltuieli efectuate de catre stat,l in finantarea unor actiuni sau obiective
de care beneficiaza aceste categorii de debitori.
Prin taxa se intelege plata obligatorie cu titlu gratuit, care nu este impozit(art.6 Cod
Fiscal). Ea reprezinta cea de-a doua categorie principals de venituri ale bugetului de stat, manifestata
printr-o plata efectuata de persoanele fizice sau juridice pentru serviciile prestate de institutiile publice.
Spre deosebire de impozit, taxele sunt plati directe si imediate , efectuate doar in cazul prestarii anumitor
servicii de institutiile publice, fund supuse executarii doar in cazurile necesare personaelor fizice sau
juridice. Prin urmare, aceste plati sunt intrebuitate pentru acoperirea chetuielilor necesare serviciilor
solicitate, nu i pentru acoperirea cheltuielilor generale ale societatii.
Alte plati efectuate in limitele relatiilor reglementate de legislatia nefiscala nu fac parte din
categoria platilor obligatorii, denumite impozite si taxe.
In Republica Moldova, impozitele i taxele se casifica in doua categorii:
1. impozite i taxe generale de stat
2. impozite i taxe locale
Sistemul impozitelor i taxelor generale de stat include:
a) impozitul pe venit;
b) taxa pe valoarea adaugata (in continuare TVA);
c) accizele;
d) impozitul privat;
e) taxa vamala;
f) taxele rutiere.
Sistemul impozitelor i taxelor locale include:
a) impozitul pe bunurile imobiliare;
18
Art.6 al Codului Fiscal, lege cit. ;
19
Dan Grosu aguna, op.cit., pag. 663;
 b) taxele pentru resursele naturale;
c) taxa pentru amenajarea teritoriului;
d) taxa de organizare a licitatiilor i loteriilor pe teritoriul unitatii administrativ-teritoriale;
e) taxa de plasare (amplasare) a publicitatii (reclamei);
f) taxa de aplicare a simbolicii locale;
g) taxa pentru unitatile comerciale i/sau de prestari servicii de deservire sociala;
h) taxa de piata;
i) taxa pentru cazare;
j) taxa balneara;
k) taxa pentru prestarea serviciilor de transport auto de calatori pe rutele municipale, oraeneti
i sateti (comunale);
l) taxa pentru parcare;
m) taxa de la posesorii de ciini;
p) taxa pentru parcaj;
q) taxa pentru unitatile stradale de comert i/sau de prestare a serviciilor;
r) taxa pentru evacuarea deeurilor;
s) taxa pentru dispozitivele publicitare
Veniturile bugetare- taxele, impozitele, graturile i alte incasari, sunt reglementate legislativ pentru
suplinirea intereselor statului, stabilindu-se in sarcina unor subiecte (impozabile sau taxabile) anumite
obligatii. impozitele i taxele la care sunt obligate subiectele platitoare indeplinesc in principiu, trei
functii:
1. contributia la formarea fondurilor generale de dezvoltare a societatii
2. redistribuirea unor venituri
3. reglarea unor fenomene economice sau sociale.
Prin contributia la formarea fondurilor generale de dezvoltare a societatii se intelege obligatia tuturor
persoanelor fizice i juridice impozabile sau taxabile de a contribui la fondarea bugetului de stat pentru
asigurarea exercitarii functiilor statului de ordin general.
Prin redistribuirea veniturilor se intelege operatiunea de preluare a unor resurse in vederea repartizarii
lor, pentru satisfacerea unor trebuinte acceptate in folosul altora decit posesorii initiali ai resurselor.
Prin reglarea unor fenomene economice sau sociale se intelege influentarea prim impozite i taxe
asupra preturilor marfurilor , executarilor de lucrari, prestarea serviciilor precum i stimularea
realizarii productiei nete i fizice, ect.

6.3 Dreptul statului de a reglementa sistemul de impunere a taxelor i impozitelor

In legatura cu acest dret, in literatura de specialitate au fost emise main multe teorii, dintre care sunt:
1. TEORIA ORGANICA- a fost teoretizata de filozofi ca Hegel, Nihtel, i prvede ca statul s-a
nascut din insai natura omeneasca, iar dreptul de impunere este un produs necesar dezvoltarii
istorice a popoarelor. In aceste conditii dreptul de impunere este necesar sa fie justificat, deoarece
toate popoarele traiesc organizat in viata de stat i toate statele pentru garantarea existentei lor
au nevoie de exercitarea dreptului de impunere. Scopul executarii acestui drept este de a constitui
fondari banesti necesare mentinerii, organizarii i functionarii statului.
2. TEORIA SOCIOLOGICA- dupa care statul este considerat un stapin absolut, nascut din
framintarile organizatorilor sociali , care reprezinta forta brutala a minoritatilor organizate pentru
a-i impune vointa in detrimentul majoritatii stapinite. Conform acestei teorii, detinatorul puterii
nu era legat de drept, vointa lui manifestind dreptul propriu zis.
 3. TEORIA CONTRACTULUI SOCIAL- consider! c! statul s-a nascut in baza unui contract
conform caruia. oamenii liberi s-au inteles la un moment dat s! creeze autoritate superioar!
caruia sa i se supuna individualitatile contractuale. Scopul unei asemenea tranzatii era asigurarea
si apararea intereselor individuale.
4. TEORIA ECHIVALENTEI- considera ca impozitele isi gesesc justificarea in serviciile i
avantajele realizate i garantate de stat. Echivalentul dat manifest! in sine justa valoare a
contributiilor acordate statului prin veniturile obtinute de acesta, asigurat prin impozite i taxele
corespunzatoare.
5. TEORIA SIGURANTEI- conform careia impozitele sunt considerate ca prime de asigurare pe
viata a bunurilor cetatenilor i a activitatilor exercitate zi de zi de concetateni.
6. TEORIA SACRIFICULUI- conform acestei teorii, ratiunea impozitului este justificata insai
din natura statului, in sens ca statul reprezinta un produs necesar al dezvoltarii istorice i
nicidecum organizatie social! bazat! pe vointa cet!tenilor sau a unui grup de persoane.

Tema 7: Sistemul cheltuielilor publice

1. Notiunea i structura cheltuielilor publice
2. Notiunea i principiilefinantarii cheltuielilor
3. Clasificarea cheltuielilor publice

7.1 Notiunea i structura cheltuielilor publice

1.1 Notiunea de cheltuieli publice
Cheltuielile publice reprezint! modalit!ti de repartizare ti utilizare a fondului b!nesc bugetar in
vederea satisfacerii necesit!tilor generate ale sociat!tii. M!rimea cheltuielilor publice difer! de la un stat
la altul, structura acestora fund influentat! de structura de clas! a societ!tii. Statul, ca institutie, servete
societatea din punct de vedere politic i social, creind conditii necesare pentru perpetuarea nevoilor
societ!tii i asigurarea function!rii institutiilor religioase, culturale, sociale, economice, intretinerea
aparatului de stat, acordarea subventiilor prcum i dezvoltarea intreg teritoriu al statului la un nivel
economic dezvoltat.
Ca consecint!, m!rimea cheltuielilor pot create sau diminua de la perioad! la alta, fund
influentat! de modificarea puterii de cump!rare a monedei. Deprecierea monetar! atrage dup! sine
majorarea pre|urilor, respectiv i creterea nominal! a cheltuielilor pe care le efectueaz! statul cu
procurarea unei cantit!ti determinate de bunuri i servicii, i invers.
Factorii care determin! crterea cheltuielilor publice sunt:
1. Sporirea efectivelor militare- care include perfectionarea tehnicii de lupt!, militarizarea
economiei nationale, procurarea armamentului, instruirea militarilor, ect.
2. Creterea numerica a aparatului administrativ prin inzestrarea cu mijloace modeme pentru
exercitarea functiilor.
3. Dezvoltarea sectorului seetorukti- de stat prin constituirea intreprinderilor pe seama bugtului
national, recum i participarea statului la societ!ti mixte, acordarea subventiilor particularilor
pentru inoirea productiei sau exportului ei, ect.
4. Extinderea retelei de institutii publice ca institutii de inv!t!mint, s!n!tate, cultur!, de
20
organizare a societ!tilor sociale si asistentei medicale, sociale, ect.
5. Construirea drumurilor, podurilor, stmzilor, aeroporturi, modemizarea mijloacelor de
transport feroviar, rutier, aerian, sistematizarea teritoriului i protectia mediului inconjur!tor.
20

20
Condor loan, Drept Financiar i Fiscal, Editura Bucureti, 1998, pag. 345
 Pentru a avea loc dimensiunea creterii reale a cheltuielilor publice este necesara ca evolutia
acestora sa fie analizata in corelatie cu evolutia produsului intern brut sau a venitului national si a
numarului populatiei, referindu-se la acelai teritoriu.

1.2 Structura cheltuielilor publice

Structura cheltuielilor publice depinde de destinatie pe care au la exercitarea obligatiunilor statale.
Astfel, deosebim:
1. Cheltuieli publice in domeniul social - necesare pentru finantarea invatamintului public cit i
subventionarea celui privat, pentru apararea sanatatii, infiintarea retelei de spitale de stat i
organizarea altor actiuni sanitare, ect.
2. Cheltuieli publice ce tin de domeniul economic- prin acordarea facilitatilor, asigurarea de
garantii, subventii, i alte actiuni economice de interes public.
3. Cheltuieli publice pentru sustinerea i promovarea unor programe de cercetare,
fundamentale,dezvoltare, ect,care urmarete verificarea crearea i dezvoltarea cunotinfelor
intr-um anumit domeniu al tiintei.
4. Cheltuieli publice pentru asigurarea ccrintclor de apararc a tarii i ordinii publice
x
5. Cheltuieli pentru finantarea^autoritatilor centrale i locale privind domeniul social, care
euprindc
a) invatamintul- includ taxele colare, activitatile desfaurate de catre terti, intretinerea
\ scolilor, ect.
4) intretinerea unitatilor medicale,
c) constituirea fondului de asigurari sociale,
d) ac|iuni de asistenta sociala pentru veteranii de razboi, invalizi, batrini, handicapati,
persoane social-vulnerabile, ect.
Cheltuielile pentru invatamint se finanteaza din fondul U.A.T, Guvemului sau bugetului de stat in funcite
de sistemul central izat sau descentralizat al invatamintului i de subordobarea institutiilor de invatamint.
7.2 Notiunea i principiile fin an tarii chetuielilor
Cheltuielile publice se finanteaza din conturile veniturilor societatii care se concentreaza in
bugetul de stat, Ele sunt acoperite, deasemenea, i din contul beneficiului intreprinderilor, creditelor
bancare pe termen lung, defalcari pentru amortizare, ect.
Este necesar de mentionat ca notiunea de cheltuieli ale statului este mai larga decit notiunea de
cheltuieli ale bugetului- ce reprezinta doar parte a cheltuielilor generale de stat. In sensul legii,
cheltuielile bugetare reflecta utilizarea mijloacelor financiare in scopul implimentarii fimctiilor de baza
ale statului.21 Cheltuielile bugetului de stat sunt cheltuieli directe, egate de functionarea acestuia i
acoperite din contul mijloacelor bugetare. Indiferent de directia lor, ele se efectueaza in baza principiilor
de organizare a cheltuielilor de stat, i anume :
1. Indreptarea mijloacelor conform anumitor scopuri,
2. Utilizarea lor cit mai efectiv, asigurind rezultate sociale necesare cheltuielilor minimale,
3. Repectarea regimului de economisire,
4. Efectuarea controlului financiar in scopul respectarii disciplinei financiare de stat,
5. Exercitarea in mod uniform a tuturor necesitatilor societatii,
6. Alte principii prevazute de legislatia in vigoare.

:i
Legea privind sistemul i procesul bugetar, lege cit., art.7 alin(2) pet. c ;
 7.3 Clasificarea cheltuielilor publice
Conform doctrinei juridice cheltuielile publice se clasifica in functie de anumite criterii:
1. In functie de structura organelor i institutiilor de stat deosebim clasificarea adminstrativa
care cuprinde:
a) Clasificarea organica- cind se grupeaza cheltuielile dupa institutiile la care se refera
(ministere, U.A.T, ect.) i dupa fondurile din care sunt finantate (bugetul de stat,
fonduri extrabugetare, bugetele locale);
b) Clasificarea functionala - grupeaza cheltuielile dupa profilul activitatii institutiilor
(acestea sunt: puterea public i administrativa, justitie si politie, si administrativa,
justitie i politie, relatii intemationale, armata, ect.)
2. in functie de rolul in procesul reproductiei sociale, deosebim:
a) Clasificare economica, conform careia deosebim cheltuieli:
- Reale
Economic
e
- Neutre
3. in functie de scop, deosebim cheltuieli:
Functional De
reproducere De
investitie
4. in functie de caracterulpermanent sau incidental, sunt cheltuieli:
Ordinare
Extraordinare
5. in functie de natura lor juridica, deosebim cheltuieli:
Cu titlu definitiv Cu
caracter temporar

8 : Controlul Finaciar

1. Notiunea, rolul ifunctiile controlului financiar

2. Formele controlului financiar
3. Metodele controlului financiar
4. Procedura executarii controlului financiar
5. Actele controlul financiar

8.1 Notiunea, rolul i functiile controlului financiar

Notiunea de control provine din expresia contra rolus care inseamna verificarea actului original
dupa duplicatul care se incredinteaza in acest scop unei alte persoane. Controlu este actiunea de stabilire
a exactitatii operatiunilor materiale care se efectueaza anticipat executarii acestora, concomitant sau la
scurt interval de la desfaurarea actiunilor. Controlul asigura perfectionarea,
urmarete functionarea unitatilor de productie la capacitatea normala, maxima , de eficienta i
22
rentabilitate.
Controlul de stat reprezinta baza juridica a controlului financiar, care, spre deosebire de acesta,
este un element necesar in activitatea economico-financiara a societatii, veriga a procesului de dirijare
a statului, avind ca obiectiv principal respectarea i executarea intocmai a legislatiei. Controlul de stat
servete si ca mijloc de asigurare a realizarii drepturilor omului i ca 22
22
Dan Drosu aguna, Tratat de drept financiar i Fiscal, op.cit., pag. 329;
control efectiv asupra utilizarii resurselor fmanciare, dindu-se orientarea spre reducerea cheltuielilor i
folosirea eficienta a bunurilor materiale.
Conform celor enuntate mai sus, controlul financiar poate fi definit ca un mijloc de prevenire a
faptelor ilegale de identificare a deficientelor i de stabilire a masurilor necesare pentru restabilirea
legalitatii. Acest control are ca obiectiv cunoaterea de catre stat a modului cum sunt administrate
mijloacele materiale i fmanciare de catre societatile comerciale publice, modul de realizare si cheltuire
a banilor publici, asigurarea echilibrului financiar, realizarea eficientei economico-financiare,
dezvoltarea economiei nationale precum i infaptuirea pregresului social. Necesitatea controlului
financiar este strans legata de existenta proprietatii publice, de interesul deosebit al societatii fasa de
aceasta,fapt ce determina implicarea organelor de stat specializate la exercitarea unei asemenea functii.
Fiind determinat ca intrument al politicii financiare de stat, controlul financiar are ca directii
esentiale intarirea ordiniii i disciplinei in organizarea i desfaurarea activitatii economice , respectarea
i aplicarea ferma a legislatiei tarii, organizarea mai eficienta a efectuarii muncii, elaborarea programelor
de dezvolare, i, nu il ultimul rind, conducerea intregii activitati economico-financiare a statului in
ansamblu.
Rolul controlului financiar il constituie:
1. Mentinerea ordinii stabilite de drept in procesul activitatii financiare de catre organele de stat,
obteti, de intrprinderi, institutii, cetateni, ect.
2. Asigurarea eficacitatii actiunilor intreprinse in scopul corespunderii lor cu sarcinile statului, i
anume dezvoltarea social-economica efectiva a statului.
3. Garantarea respectarii legislatiei nationale de subiectii de drept financiar,
4. Transformarea deciziilor emise in actiuni i actiunile - in rezultate eficiente,
5. Protectia eficacitatii actiunilor in vederea constituirii, repartizarii i utilizarii fondurilor baneti
ale statului i ale subiectelor adminstratiei publice locale.
6. Promovarea i gestionarea entitatilor publice conform principiilor bunei guvemari,
In rezultatul realizarii controlului financiar, se consolideaza disciplina financiara care asigura
recpctarea stricta a prescriptiilor stabilite i a modului de constituire, repartizare i utilizare a fondurilor
baneti ale statului, subiectelor APL, instreprinderi, institutii organizatii. Cerintele disciplinei financiare
se resfring i asupra organelor puterii de stat i persoanelor i subiectilor acestora. Prin asemenea
moedalitate, controlul financiar asigura atingerea intereselor statului i contribuie la exercitarea
intereselor societatii.
Obiectul controlului financiar il formeaza totalitatea operatiunilor emise sau intreprinse de
agentii economiei, institutiile publice, sau de alti participanti la viata economico-financiara a statului
care urmaresc daca aceste acte sau operatiuni corespund conditiilor de egalitate, operativitate, eficienta,
conomicitate i relitate. Pe scurt, obiectul controlului este de a rezolva erorile, abaterile, lipsurile,
decifientele, pentru a le remedia i a le evita in viitor.
Prin obiectivele pe care le urmarete ,controlul financiar indeplinete urmatoarele functii:
1. Functia de evaluare
2. Functia preventiva
3. Functia de documentare
4. Functia recuperatorie
5. Functia pedagocica
Prin functia de evaluare se intelege functia de estimare a situatiei existente la un moment dat,
a rezultatelor obtinute la sfiritul unei perioade, a moduluide desfaurare a activitatii in conditii de
normalitate, legalitate i eficienta. Prin aceasta funcie se apreciaza in conditii de realitate, exacticitate,
contretizare- dificultatile, abaterile actiunilor care tind spre rezultate negative. Ea implica i sugestii
propuneri pentru imbunatatirea rezultatelor activitatii controlate.
Functia preventive consta in aplicarea masurilor luate de organele de control in vederea evitarii
i eliminarii unor fraude inainte de a se produce efectele negative ale acestora, prin identificarea i
anularea cauzelor care favorizeaza efectele negative.
Prin functia de documentare se asigura cunoaterea cantitativa i calitativa a problemelor ce
fac obiectul dezvoltarii economico-sociale, controlul participind nemijlocit la actul de conducere,
funmizand date i informatii pentru fundamentarea deciziilor economico-financiare.
Functia recuperatorie consta in actiunea de descoperire, recuperare a pagubei i luarea
masurilor prin intermediul organelor de control fata de cei vinovati. Acest procedeu se exercita lie la
propunerea organelor ierarhic superioare, fie la depistarea actiunilor ilicite de organele competente.
Functia pedagogica reflecta dezvoltarea progresiva a nivelului de pregatire a cadrelor, astfel
incit organele de control sa reflecte credibilitate, sa posede de pregatire solida profesionala pentru
solutionarea sarcinilor ce le revin. Persoanele care prezinta organele de control sunt obligati sa-i
exercite atributiile intr-un mod inteligent, licit i intrasigent.

8.2 Formele controlului financiar

Controlul financiar se realizeaza prin anumite forme care se completeaza reciproc i alcatuiesc impreuna
sistemul integrat, general, i cu caracter unitar asupra tuturor domeniilor de activitate economico-social.
Astfel,
- dupa momentul in care se efecuteaza deosebim 2 forme de control financiar:
Control preventiv - implica verificarea activitatii economice i financiare sub aspectul egalitatii i
oportunitatii operatiunilor, a utilizarii cu eficienta a fondurilor matriale i banetti pentru asigurarea
integritatii acestora.
Prin acest control se urmareste prevenirea inregistrarea fenomenelor negative i difimctionalitatea in
economie de catre subiectii competenti, stabiliti prin lege. Spre exemplu, managerul entitatii publice
(conducatorul unei autoritati a administratiei publice centrale sau locale, institutie publica sau
autoritate/institutie autonoma care gestioneaza mijloace ale bugetului public national) organizeaza
sistemul de management financiar i control pentru a asigura atingerea obiectivelor entitatii publice prin:
a) eficacitatea si eficienta operatiunilor;
b) conformitatea cu cadrul normativ i cu reglementarile interne;
c) siguranta si optimizarea activelor i a pasivelor;
*23
d) siguranta i integritatea informatiei .
Control concomitent - se exercita in timpul desfaurarii proceselor economice i financiare simultan
cu efectuarea operatiunilor legate de aceste activitati, cu scopul de a interveni pentru corectarea sau
diminuarea deficientelor i ilegalitatilor. Controlul concomitent se exercita din interiorul unitatii iar
datele financiare culese se consemneaza intr-un registru de control.
-Dupa sfera de activitate , deosebim :
1. Control financiar intern - sistem organizat de personalul organizatiei, institutiei, societatii ,in scopul
asigurarii unei bune guvemari, care cuprinde totalitatea politicilor, procedurilor, regulilor interne,
proceselor si activitatilor realizate in cadrul entitatii publice pentru a gestiona riscurile i a oferi
asigurare rezonabila privind atingerea obiectivelor i rezultatelor planificate. 23

23
Legea privind Controlul Finaciar public intern, Nr. 229 din 23.09.2010, Monitorul Oficial nr.231-
234/730 din 26.11.2010 , art. 6 ;

I 2. Control financiar extern - control fmanciar organizat prin certificarea documentelor exteme

I
existente la alti agenti economici cu unitatea controlata, in vederea constatarii veridicitatii actelor i
operatiunilor primare.

-Dupa modul de executare, poate fi :

1. Control financiar permanent - exercitat la perioade deteminate de timp, stabilite de aparatul
adminstrativ al institutiilor, organizatiilor sau organelor de stat.
2. Controlul financiar periodic
N -Dupa volumul lucrarilor controlate, cunoatem :
1. Control complex

I 2. Control partial
-Dupa modul de concretizare, deosebim :
1. Control direct 2. Control indirect
I 3.
Contrul de fapt (de facto)
Control de drept (de jure) 4.

I Prin urmare, obiectivele controlului financiar se delimiteaza dupa forme de control, in aa mod
incit acesta sa raspunda necesitatilor conducerii bugetare sau financiare.
s

R 8.3 Metodele controlului financiar

Metodologia de control reprezinta interconditionarea cu caracter tiintific i normativ a
procedeelor i modalitatilor, principiilor i mijoacelor care fac posibila actiunea de control. Una din
I modalitati este controlul financiar faptic, caracterizat caun procedeu de stabilire reala a existentei
micarii mijloacelor baneti si a desfaurarii activitatii economice i financiare. Din totalitatea

I modalitatilor de realizara a controlului financiar faptic se enumera : inevntarierea, observarea directa,

executarea raporturilor financiare, ect.
alta metoda reprezinta controlul financiar incrutiat ce consta in stabilirea legalitaii,
I autenticitatii documentelor, prin verificarea documentatiei unitatii controlate concomitent cu verificarea
documentelor unitatilor cu care aceasta are relatii economice i financiare.

I Controlul financiar documentar - exercitat prin verificarea documentelor existente an cadrul

evidentei contabile . Prin acest procedeu se stabilete legalitatea operatiunilor economic-financiare.
Controlul financiar tematic- consta in verificarea problemelor de ordin financiar cu scopul de
I a generaliza, compara i concluziona rezultatele obtinute in anumite perioade de timp partiale sau
complete.

I Controlul financiar complet - se executa asupra tuturor actelor i operatiunilor ce au avut loc
in perioada de la ultimul control financiar pina la prezentul control exercitat.
Controlul financiar partial- presupune verificarea numai a unor sectoare, compartimente din

I activitatea unitatii controlate perioada determinata de timp.

Controlul financiar complex - presupune verificarea activitatii unitatii controlate sub toate
aspectele de catre grupul de persoane competent, constituit din reprezentanti ai mai multor organe de
I control.

!
Control financiar mixt - presupune folosirea mai multor procedee tehnice de control.
Control financiar repetat - se exercita in situatia cind rezultatele actiunii de control, efectuate
anterior, sunt neconcludente, incomplete sau nesatisfacatoare.

I Controlul financiar nu se limiteaza doar la constatarea rezultatelor negative, abaterilor, lipsurilor,

ci se considera incheiat atunci cind totaliatea acestor deficiente sunt eliminate prin luarea anumitor

I
masuri pentru stabilirea situatiei i imbunatatirea activitatii, cu scopul de a obtine rezultate satistacatoare.

!
 8.4 Procedura executarii controlului financiar
Procedura controlului financiar este defmita ca un ansamblu de acte sau operatiuni privind organizarea,
destaurarea i valorificarea rezultatelor actiunii de control. Acest procedeu se desfaoara pe baza unui
plan determinat, grupat in mai multe etape:
1. Pregatirea echipei de control - presupune studierea si insuirea tematicii i actelor normative cu
caracter economico-financiar ce se supun verificarii. Pregatirea echipei de control joaca un rol
important, deoarece ofera posibilitatea de a stabili problemele de baza i de a asigura calitatea
controlului.
Ca exemplu, pentru promovarea unei bune guvemari24 a entitatilor publice25 26, organul legislativ, prin
acte organice emise a implimentat controlul public financiar intern care include :
a) Managements financiar i control ,
b) Auditul intern27 28,
c) Coordonarea i amortizarea centralizata- executat de Ministerul Finantelor
in baza atributiilor sale, managerul entitatii publice mentine un mediu de control favorabil functionarii
sistemului de management financiar si control prin:
a) integritatea personala, profesionala i etica conducerii i personalului;
b) stilul de conducere;
1
c) structura organizational:!;
d) divizarea obligatiilor i responsabilitatilor;
e) politici i practici privind resursele umane;
f) competenta personalului.
2. A doua etapa reprezinta organizarea activitatii echipei de control- care prezuma repartizarea tuturor
obiectivelor i functiilor competente cuprinse in tematica de control, stabilind concomitent i metodele
de verificare a modului de colaborare cu cei verificati.
Efectuind ipoteza la exercitarea controlului financiar public, Legea din 20.09.2010 prevede
expres competentele i atributiile fecarui coordonator privind efectuarea activitatii de control
28
examinarea, informarea, monitorizarea, evaluarea, i gestionarea resurselor financiare publice.
3. A treia etapa cuprinde desjaurarea actiunii de control, ce consta in verificarea propriu-zisa a actelor
i operatiunilor privind legalitatea, necesitatea, oportunitatea, economicitatea i realizarea acestora.
4. Redactarea actelor de control - presupune fundamentarea constatarilor, generalizarea concluziilor
i a masurilor propuse, prezentarea abaterilor i a dispozitiilor legale incalcate, constatarea persoanelor
raspunzatoare i in final, stabilirea concluziei defintive organelor de control.
5. Ultima etapa a controlului financiar reprezinta valorificarea actiunii de control - reflecta mare
responsabilitate din partea organelor de control, a coletivului de conducere a unitatii controlate, a

24
Buna guvemare - mod de a guverna prin care se asigura atingerea obiectivelor cu respectarea principiilor de transparenta i
raspundere, economicitate, eficienta i eficacitate, legalitate i echitate, etica i integritate.;
25
Entitate publica - autoritate a administratiei publice centrale sau locale, institutie public sau autoritate/institutie autonoma care
gestioneaza mijloace ale bugetului public national;
26
Management financiar si control - sistem implementat $i realizat de persoanele responsabile de guvemare, administrare i de alt
personal in conformitate cu cadrul normativ i reglementarile interne, pentru a oferi asigurare rezonabila ca fondurile publice sint
utilizate de catre entitatea publica n mod legal, etic, transparent, economic, eficient si eficace;
27
Audit intern - activitate independents i obiectiva care le ofera managerilor asigurare i consultants, desfasurata pentru a
imbunatati activitatea entitatii publice. Aceasta are menirea sa ajute entitatea publica in atingerea obiectivelor sale, evaluind printr-
o abordare sistematicS i metodica sistemul de management financiar i control ?i oferind recomandSri pentru consolidarea
eficacitatii acestuia;
28
Legea privind Controlul financiar public, Nr.229, M.O. Nr.231-234/730 din 26.11.2010, lege cit., Capitolul I, II.
organelor intersate in vederea intaririi, corectarii si valorificarii disciplinei economico-financiare ,
apararea bugtului public si cresterea activitatii unitatilor economice.
Asemenea responsabilitate are Ministerul Finantelor, impreuna cu organele adminstrate
legislativ, urmat de Consiliul controlului fmanciar public intern inzestrat cu urmatoarele atributii:
a) avizarea proiectelor de acte normative in domeniul controlului fmanciar public intern;
b) avizarea raportului anual consolidat privind controlul fmanciar public intern;
c) examinarea aspectelor problematice privind functionarea sistemului de control fmanciar public
intern si inaintarea propunerilor pentru remedierea acestora.
Din Consiliu fac parte reprezentanti ai Ministerului Finantelor, ai unitatilor de audit intern ale entitatilor
publice, cadre didactice cu titluri tiintifice i alti specialiti din domeniu. Regulamentul de functionare
i components nominala a Consiliului se aproba prin ordinul ministrului finantelor. Sursele de finantare
a Consiliului sint prevazute distinct in planul de finantare al Ministerului Finantelor.

8.5 Actele controlul fmanciar

Actiunile actiuni de control financiar sunt consemnate in urmatoarele acte de control: 1 2 3 4 5

1. Act de revizie
2. Preces-verbal cu privire la contraventiile administrative (daca sunt),
3. Nota de prezentare a actelor de control sau revizie,
4. Nota de expunere a concluziilor controlului,
5. Decizia sau hotararea asuprea rezultatelor controlului financiar exercitat.
Capitolul I: Notiuni introductive in dreptul fiscal
1. Notiunea i obiectul de reglementare a dreptuluifiscal
2. Normele juridicefiscale
3. Raporturile juridice fiscale
4. Izvoarele dreptului fiscal
5. Delimitarea dreptului fiscal de alte ramuri de drept

1. Notiunea i obiectul de reglementare a dreptului fiscal

Politica fiscala joaca un rol primordial in economia de piata prin imprimarea sensului i ritmului
de dezvoltare economica i sociala a tarii, in vederea realizarii veniturilor publice nationale. In acest
sens, cetatenii devin subiectii impozabili, care, asigura obtinerea veniturilor publice i realizarea
cheltuielilor generate de nevoile publice. Urinate de principiul nerambursabilitatii, impozitele si taxele
reprezinta mijloacele care formeaza structura sistemului fiscal, reglementat juridic de dreptul fiscal.
Din punct de vedere etimologic, cuvintul fiscalitate are provenienta romana de la cuvintul
fiscus, care desemna coul pe care romanii il foloseau pentru stringerea banilor.Din acest cuvint s-a
deprins termenul fisc cu intelesul de organe ale adminstratiei publice insarcinate cu colectarea
impozitelor.1 In Roma antica acest termen mai simboliza casa militara - locul unde se pastrau banii
pentru a fi eliberati militarilor. Pe parcursul evolutiei istorice, cuvintul fiscal a fost preluat de statele
lumii, care pina i in prezent se bucura de utilizarea acestei notiuni.
Dreptul fiscal, este definit ca un sistem format din totalitatea normelor juridice care reglementeza
modalitatile de realizare a veniturilor bugetare, primordial prin acumularea impozitelor i taxelor. Dei
are un obiect de reglementare complex, dreptul fiscal reprezinta un ansamblu coerent i unitar de norme
juridice, intrucit el vizeaza nu orice acte sau operatiuni, ci doar acelea care alcatuiesc ramura dreptului
fiscal. Din motiv ca reglementarea juridica a impozitelor i taxelor nu poate fi realizata autonom, ci doar
in concordanta cu reglementarea juridica a bugetului public de stat, dreptul fiscal reprezinta parte
componenta a dreptului financiar.
Obiectul dreptului fiscal, reglementat de actele legislative2 , reprezinta totalitatea relatiilor ce tin
de executarea obligatiilor fiscale in ceea ce privete impozitele i taxele generale de stat, stabilind,
totodata principiile generale de determinare i percepere a impozitelor i taxelor locale. Deasemena,
prin prisma aspectelor specifice dreptului fiscal, obiectul acestuia cuprinde i serie de reglementari
concrete referitoare la administrarea impozitelor pe venit, modul de urmarire a impozitelor, taxelor i
alte plati supuse achitarii obligatoriu in bugetul de stat.

2. Normele juridice fiscale

Normele juridice fiscale, ca i normele altor ramuri de drept, sunt definite ca reguli de conduita,
instituite de stat, a caror aplicare este asigurata prin cotiinta juridica, iar la nevoie- prin forta de
contringere a statului. Normele dreptului fiscal au un caracter general, impersonal i se refera la un
numar nedeterminat de subiecte de drept, fund supuse aplicarii in timp, ori de cite ori sunt intrunite
conditiile vizate de lege.
Din punct de vedere a structurii logico-juridice, nomele dreptului fiscal cuprind cele trei elemente
specifice normelor juridice de drept: ipoteza, dispozitia i sanctiunea.
Ipoteza normelor dreptului fiscal prevede conditiile sau imprejurarile in care urmeaza sa se aplice
dispozitiile cuprinse in normele juridice.

1
Universitatea Europeana Dragan din Lugoj, F. de drept, Drept Fiscal fiprocedura fiscala, Ed.ALLBECK, 2000, pag 9.
2
Legea Nr.ll98-XII privind bazele sistemului Fiscal adoptata la data de 17.11.1992.
Dispozitia normelor dreptului fiscal prevede conduita subiectilor de drept vizati de aceste norme, fie
obligindu-i sa actioneze intr-un anumit fel, fie permitindu-le sa efectueze anumite operatiuni fiscale sau
sa savireasca careva acte fiscale, fie interzicindu-le comiterea unor acte sau operatiuni de natura fiscala.
Din punct de vedere juridic, dispozitiile normelor fiscale pot fi onerative, permisive si prohibitive.
Sanctiunile caracteristice nomelor juridice fiscale sunt reglementate potrivit interesului de a percepe i
incasa sumele necesare, stabilite prin actele normative in vigoare, privind taxele si impozitele. Ca
sanctiuni specifice dreptului fiscal se remarca penalitatea i amenda fiscala. -

3. Raporturile juridice fiscale

Raportul juridic este, in fapt, un raport social, reglementat de norme de drept, in cadrul caruia
participantii (subiectele raportului) se manifesta ca titulari de drepturi i obligatii, ce pot fi realizate, la
nevoie, prin forta de constringere a statului. Prin urmare, raportul juridic de drept fiscal cuprinde
totalitatea drepturilor i obligatiilor ce revin partilor in aplicarea prevederilor legislatiei fiscale.
Continutul acestui raport este dat de relatiile financiare care se formeaza in procesul de instituire si
percepere a impozitelor, taxelor i a altor contributii datorate bugetului general consolidat al statului.
In ansamblul raporturilor juridice firscae se recunosc trei elemente fundamentale :
1. Subiectul
2. Obiectul
3. Continutul
1. In calitate de subiecti ai raporturilor juridice reprezinta, pe de parte :
1. statul i unitatile administrativ-teritoriale prin organele sale competente, in calitate de
subiecte active carora le revine dreptul de a controla, a calcula, a incasa i a urmari
incasarea obligatiilor fiscale
i pe de alta parte :
2. contribuabilul denumit subiect al impunerii- persoana care, conform legislatiei fiscale,
este obligata sa calculeze i/sau sa achite la buget orice impozite i taxe, penalitatile i
amenzile respective; persoana care, conform legislatiei fiscale, este obligata sa retina sau
sa perceapa de la alta persoana i sa achite la buget platile indicate.Deosebim i
contribuabili mari.
in calitate de contribuabil poate fi persoana fizica {rezident sau nerezident) sau juridica(rezidenta sau
nerezidenta). Legislatia fiscala delimineaza prin notiunea de persoana fizica- orice cetatean al RM ,
inclusiv apatrid sau strain. In categoria persoanelor fizice intra i intreprinzatorul individual si
gospodaria taraneasca.
Prin rezident intelegem orice persoana fizica care corespunde uneia din cerintele de mai jos:
1. a) are domiciliu permanent in Republica Moldova, inclusiv:
- se afla la tratament sau la odihna, sau la invatatura, sau in deplasare peste hotare;
- este persoana cu functii de raspundere a Republicii Moldova, aflata in exercitiul functiunii peste
hotare;
b) se afla in Republica Moldova cel putin 183 de zile pe parcursul anului fiscal;
2. orice persoana juridica sau forma organizatorica cu statut de persoana fizica a carei activitate este
organizata sau gestionata in Republica Moldova ori al carei loc de baza de desfaurare a activitatii este
Republica Moldova. 3

3
Intreprinzator individual - persoana fizica, inregistrata in modul stabilit, care desfa$oara activitate de intreprinzator fara a constitui
persoana juridica.
 Nerezident:
1. a) orice persoana fizica care nu este rezident in conformitate cu prevederile mentionate anterior, ori,
dei corespunde cerintelor de mai sus, se afla in Republica Moldova:
- in calitate de persoana cu statut diplomatic sau consular ori in calitate de membru al familiei
unei asemenea persoane;
- in calitate de colaborator al unei organizatii intemationale, create in baza tratatului international
la care Republica Moldova este parte, sau in calitate de membru al familiei unui asemenea colaborator;
- la tratament sau la odihna, sau la invatatura, daca aceasta persoana fizica s-a aflat in Republica
Moldova exclusiv in aceste scopuri;
- exclusiv in scopul trecerii dintr-un stat strain in alt stat strain prin teritoriul Republicii Moldova
(trecere tranzit);
2. orice persoana juridica sau forma organizatorica cu statut de persoana fizica care nu corespunde
cerintelor mentionate anterior.
2. Obiectul raportului juridic se stabilete in temeiul i in aplicarea normelor dreptului fiscal.
Acesta se identified potrivit conceptiei din teoria generala a dreptului, potrivit careia,obiectul raporturilor
juridiceeste actiunea, bunul material, sau valorile vizate de drepturile i obligatiile subiectelor
participanete. De aici rezulta ca obiectul raporturilor juridice fiscale il reprezinta sumele de bani ce se
individualizeaza i se incaseaza ca impozite i taxe . Alaturi acestora, obiectul il reprezinta i actiunile
sau operatiunile de executare instantanee sau silita a subiectilor participant.
3. Continutul raportului juridic fiscal il constituie totalitatea drepturilor i obligatiilor subiectelor
reglementate de normele juridice ca parti participante la raporturile fiscale. Aceste drepturi si obligatii
ce formeaza continutul raporturilor de natura fiscala sunt reglementate de Codul fiscal, conform caruia,
din categoria drepturilor contribuabilului fac parte :
a) sa obtina pe gratis de la inspectoratul fiscal de stat teritorial i serviciul de colectare a
impozitelor i taxelor locale informatii despre impozitele i taxele in vigoare, precum i despre actele
normative care reglementeaza modul i conditiile de achitare a acestora;
b) sa se bucure de atitudine corecta din partea organelor cu atributii de administrare fiscala i a
persoanelor cu functii de raspundere ale acestora;
c) sa-i reprezinte interesele in organele cu atributii de administrare fiscala personal sau prin
intermediul reprezentantului sau,
e) sa obtina aminarea, ealonarea, trecerea in cont a impozitelor in modul si in conditiile prevazute
de prezentul cod;
f) sa prezinte organelor cu atributii de administrare fiscala i persoanelor cu functii de raspundere
ale acestora explicatii referitoare la calcularea i achitarea impozitelor si taxelor;
g) alte drepturi prevazute de legislatia fiscala;
Contribuabilul este obligat:
a) sa respecte modul stabilit de inregistrare (reinregistrare) de stat i de desfaurare a activitatii
de intreprinzator;
b) sa se puna la evidenta la organul fiscal in a carui raza ii are sediul stabilit in documentele de
constituire (inregistrare), sa prezinte informatiile initiale (i sa comunice modificarile ulterioare) cu
privire la sediul sau, sediul subdiviziunilor, denumirea i sediul institutiilor financiare in care sint
deschise conturi, precum i cu privire la sistarea temporara a activitatii subdiviziunilor;
c) sa tina evidenta contabila conform formelor i modului stabilit de legislatie, sa intocmeasca i
sa prezinte organului fiscal si serviciului de colectare a impozitelor i taxelor locale darile de seama
fiscale prevazute de legislatie, sa asigure integritatea documentelor de evidenta contabila in conformitate
cu cerintele legislatiei, sa efectueze incasarile bane^ti in numerar prin intermediul
dispozitivelor si sistemelor pentru inregistrarea operatiunilor cu numerar, respectind reglementarile
aprobate de Guvem, inclusiv Lista genurilor de activitate al caror specific permite efectuarea incasarilor
baneti in numerar fara aplicarea mainilor de casa i de control;
d) sa prezinte informatii veridice despre veniturile rezultate din orice activitate de intreprinzator,
precum i despre alte obiecte ale impunerii;
e) sa achite la buget, la timp si integral, tinind cont de prevederile art.7 alin.(5), sumele calculate
ale impozitelor i taxelor, asigurind exactitatea i veridicitatea darilor de seama fiscale prezentate;
f) in caz de control al respectarii legislatiei fiscale, sa prezinte, la prima cerere, persoanelor cu
functii de raspundere ale organelor cu atributii de administrare fiscala documentele de evidenta, darile
de seama fiscale i alte documente i informatii privind desfaurarea activitatii de intreprinzator,
calcularea i achitarea la buget a impozitelor i taxelor i acordarea facilitatilor, sa permita accesul, in
cazul tinerii evidentei computerizate, la sistemul electronic de evidenta contabila;
g) alte obligatii prevazute de legislatia fiscala;4
Din categoria drepturilor i obligatiilor statului i organelor competente fiscale fac parte:
1. dreptul de a cere achitarea impozitelor i taxelor reglementate legislativ si in termenul stabilit,
2. in caz de nerespectare a termenului, aplicarea amenzilor in conformitate cu prevederile
legislative,
3. exercitarea controlului fiscal a documentelor i a darilor de seama fiscale,
4.obligatia de a solicita doar acele impozite, taxe sau alte plati supuse obligatoriu in stricta
conformitate cu legislatia in vigoare,
5. alte drepturi si obligatii stabilite legislativ.

4. Izvoarele dreptului fiscal

Din categoria izvoarelor dreptului fiscal fac parte actele normativesau legislative prin care sunt instituite
normele acestei ramuri de drept precum i alte prevederi legislative care constituie sau inhiba legislatia
fiscala.Din totalitatea actelor normative care prevad norme juridice ce reglementeaza activitatea fiscala
fac parte:
1. Codul Fiscal al RM,
2. Ale acte legislative,
3. Acte normative,
4. Hotariri ale Guvemului RM,
5. Tratate intemationale la care RM adera.5
Conform Constitutiei RM, art. 132, legile sunt cele mai importante acte normative emise, pentru
domeniul fiscal, de catre Parlament, pentru a reglementa impozitele, taxele i orice alte venituri ale
bugetului de stat i ale bugetelor raioanelor, oraelor, satelor sau comunelor.
Hotaririle Guvemului sunt emise pentru organizarea executarii legilor, mai exact dispozitiilor generate
de Codul Fiscal i Instructiunile Ministerului Finantelor.
Instructiunile reprezinta acte normative prin care se instituie norme juridice care dezvolta i detaliaza
cuprinsul dispozitiilor generate din Codul Fiscal i alte legi de specialitate fiscala.
Tratatele intemationale reprezinta izvor de drept in cazul in care reglementeaza impozitarea sau include
norme care aplica impozitarea sau stipuleaza alte reguli i prevederi decit cele prevazute de legislatia
fiscala nationala. Prin urmare, daca legislatia nationals nu prevede anumite norme fiscale, sau stipuleaza
reglementari legislative ce sunt in contradictie cu reglementarile tratatelor intemationale, prioritate i se
aplica regulilor prezazute in actele intemationale. (vezi Tema 2 pct.3)

4
Codul Fiscal al RM, Nr.l 163 XIII, din 24.04.1997, publicat in M.O. Nr. 62/522 din 18.09.1997, art. 8;
5
http://www.fisc.md/Legislatia_fiscala.
5. Delimitarea dreptului fiscal de alte ramuri de drept
Relatia dreptului fiscal cu dreptul constitutional este preluata din existenta reglementarilor
constitutionale, conform carora cetatenii sunt obligati sa contribuie prin impozite i taxe, la cheltuielile
publice. De aici rezulta ca, prin prisma importantei dreptului constitutional sunt percepute totalitatea
principiilor generale de constare, drepturile i obligatiile fundamentale ale cetatenilor precum i
competentele autoritatilor publice din domeniul fiscal, care, se bucura de un garant si protectie
constitutionals, reglementatS legislativ de legea supremS a statului.
Relatia dreptului fiscal cu dreptul adminstrativ se reflects prin reglemenatarea de cStre aceastS
ramurS de drept a normelor referitoare la organizarea i fimctionarea tuturor organelor puterii executive,
precum i normele privind conducerea, organizarea i fimctionarea organelor de control fiscal care fac
parte din adminstratia de stat.
Relatia dreptului fiscal cu dreptul financiar este definita prin faptul ca impozitele i taxele
formeaza totalitatea veniturirlor publice de stat i a U.A.T., fapt ce le reglementeaza ca principalele
surse de venit a statului, cu ajutorul carora sunt acoperite cheltuielile ce deriva din necesitatile generale
ale societ&tii. Important este faptul ca majoritatea veniturilor publice obtinute sunt supuse atit
controlului financiar cit i fiscal.
Relatia dreptului fiscal cu dreptul penal deriva din reglementarea normativa a sanctiunilor
rapoturilor juridice fiscale, delimitate prin dispoZitiile referitoare la constatarea infractiunilor din
domeniul fiscal de catre organele de control fiscal. Drept exemplu Administrarea fiscala reprezinta
activitatea organelor de stat imputemicite... de efectuarea actiunilor de urmarire penala in caz de
existenta a unor circumstante ce atesta comiterea infractiunilor fiscale6 7
Relatia dreptului fiscal cu dreptul muncii se oglindeste din faptul exercitarii raspunderii juridice
de natura materials sau disciplinara asupra carora poate fi apliacata, sau pe care pot aplica persoanele
cu functie de raspundere din cadrul organelor de control fiscal. Drept exemplu Organele
cu atributii de administrare fiscala i persoanele cu functie de raspundere ale acestora care nu ii
1
indeplinesc corespunzator obligatiile poarta raspundere in conformitate cu legislatia.
Relatia dreptului fiscal cu dreptul international public releva din faptul existentei conventiilor
interstatale determinate de necesitatea evitarii dublei impuneri a veniturilor ce se obtin pe teritoriul
Republicii Moldova i se transmit in alte state, ori invers. Existenta conventiilor respective dovedesc
prezenta unor raporturi financiar-fiscale intre statele contractante.

6
Codul Fiscal al RM, lege cit., art. 9;
7
Codul Fiscal al RM, lege cit., art. 10 alin (2 );
 Capitolul II: Sistemul fiscal pe teritoriul RM

1 .Notiunea iparticularitatile sistemuluifiscal

2. Sistemul de impunere si administrare fiscala
3. Legislatia fiscala

1. Notiunea i particularitatile sistemului fiscal

Conform doctrinei juridice, sistemul fiscal este definit ca parte components a sistemului financiar,
remarcat drept individualitate reglementata de normele dreptului fiscal, cunoscut prin dispozitiile
sale cu privire la impozite, taxe i alte venituri ale bugetului de stat sau a unitatilor adminsitrativ-
teritoriale, care cuprinde procedura fiscala privind stabilirea, incasarea i urmarirea componentelor
veniturilor bugetare.
In baza prevederilor legislative a codului fiscal, sistemul fiscal reprezinta totalitatea impozitelor
i taxelor, a principiilor, formelor i metodelor de stabilire, modificare i anulare a acestora,
s
8
prevazute de prezentul cod, precum i totalitatea masurilor ce asigura achitarea lor.
Unii economiti teoreticieni considers cS sistemul fiscal trebuie privit in sens mai larg decit este
expus in legislate, pe cind altii menfioneazS cS sistemul fiscal trebuiE privit ca unica strategie
existentS in sistemul financiar al RM.
Prin urmare, sistemul fiscal include urmStoarele elemente :
a) sistemul de impozite si taxe;
b) aparatul fiscal;
c) legislatia fiscalS.
Toate aceste verigi sunt strans legate intre ele, deoarece in baza legislatiei fiscale activeazS aparatul
fiscal, avand ca scop utilizarea impozitelor i taxelor ca surse de venit ale statului. Eficienta sistemului
fiscal depinde de situatia reala a fiecarui element al lui. in sistemul de impozite trebuie sa se respecte
unele principii, cum sunt:
echitatea - tratarea egala a persoanelor fizice i juridice, care activeaza in conditii similare, in
vederea asigurarii sarcinii fiscale egale.
neutralitatea - asigurarea prin legislatia fiscala a conditiilor egale investitorilor, capitalului autohton
i strain
simpletea procedeelor i metodelor de determinare a tuturor elementelor de impunere; certitudinea
impunerii - existenta de norme juridice clare, care exclud interpretarile arbitrare, pentru a permite
contribuabililui posibilitatea analizei a influientei deciziilor de management financiar asupra sarcinii
lui fiscale.
stabilitatea fiscala - efectuarea modificarilor i completarilor legislatiei fiscale sa nu fie efctate pe
parcursul unui exeritiu (an) fiscal i modoficarile sa fie de lunga durata.
Eficienta impunerii - perceperea impozitelor i taxelor sa se efectueze cu minim cheltuieli, cat mai
acceptabile pentru contribuabil.
Sistemul de impunere trebuie sa asigure stabilitatea impozitelor i a taxelor, sa propuna un nivel
optimal al fiscalitatii, care nu ar stopa activitatea economica i nu ar agrava situatia materials a
populatiei. Legislatia fiscala este chemata sa stabileasca normele juridice de institute a impozitelor i
sanctiunilor pentru nerespectarea disciplinei fiscale. Aparatul fiscal trebuie sa dirijeze activitatea de
instruire a contribuabililor in materie de impozit, sa coordoneze aezarea ?i perceperea corecta a
impozitelor. Prin urmare, modul de dirijare, instruire, i coordonare a formelor si metodelor de

Art. 3 al Codului Fiscal al RM, lege cit.;

 stabilire, modificare i anulare a impozitelor si taxelor reflects eficienta sistemului fiscal, impunind in
forma legislativa principii, reguli de conduita si restricts reglementate expres in acest scop.
2. Sistemul de impunere i adminstrare fiscala
Sistemul de impunere reprezinta totalitatea impozitelor, taxelor i altor plati, concepute in conformitate
cu legislatia fiscala in vigoare. in conformitate cu Codul fiscal al RM , impozitele i taxele se clasifica
dupaa anumite criterii:
1. dupa trasaturile de fond i forma, deosebim impozite i taxe:
directe
indirect e\
2. dupa institutiile ce le administreaza:
generate de stat
locale
Aceasta clasificare se poate modifica de la perioada la alta in conformitate cu modificarile Codului
fiscal. Sistemul de impozitarea prevede ca unul i acelai obiect sa fie impus numai cu un singur impozit
i numai singura data, pentru perioada fiscala respectiva stabilita de lege.
Sistemul de administrare fiscala reprezinta totalitatea institutiilor, activitatea carora este axata in mod
principal sau secundar pe exercitarea atributiilor fiscale.
Aparatul fiscal (organ fiscal) al RM reprezinta principalul element in sistemul unic de administrare
fiscala. In componenta lui este inclus: Inspectoratul Fiscal Principal de Stat (IFPS) i Inspectorate^
Fiscale de Stat Teritoriale (IFST) ale oraselor, raioanelor, care sunt subordonate IFPS i sunt finantate
din contul mijloacelor bugetului de stat. Activitatea aparatului fiscal este determinata de Constitutia RM,
Codul fiscal, legile RM, hotararile i ordonantele Guvemului, deciziile organelor de autoadministrare
locala in limitele drepturilor acordate lor. Activitatea metodologica a IFPS este dirigata de Ministeul
Finantelor (MF).
Sarcina principals a IFS de toate nivelele consta in popularizarea legislatiei fiscale privind
impozitele i taxele i exercita controlul asupra respectarii legislatiei fiscale, corectitudinii calculului i
transferului deplin si la timp in buget a impozitelor i altor plati stabilite de legislate.
IFPS indeplinete urmatoarele functii:
organizarea activitatii inspectoratelor fiscale subordonate;
detine controlul asupra activitatii lor;
organizarea explicarii in mase a legilor cu privire la impozite i taxe;
elaborarea metodelor si metodologiei in domeniul fiscalitatii.
Functiile IFT sunt:
asigurarea evidentei complete a contribuabililor i tuturor obiectelor impozabile;
executarea hotararilor organelor locale de autoadministrare, referitor al determinarea impozitelor i
taxelor locale i acordarea inlesnirilor fiscale;
asigurarea completitudinii transferului lor la buget;
organizarea evidentei evaluarii i realizarii averii confiscate i patrimoniului sechestrat.

3. Legislatia fiscala
Legislatia fiscala reprezinta totalitatea normelor juridice, care stabilete tipurile impozitelor i
modul de percepere a acestora pe teritoriul Republicii Moldova i care reglementeaza relatiile, ce tin de
aparitia, modificarea i suspendarea angaj amentelor fiscale.
Legislatia fiscala este alcatuita din Codul fiscal i din alte acte normative adoptate de catre
Guvem, Ministerul Finantelor, IFPS, Serviciul Vamal, de alte autoritati de specialitate ale administratiei
publice centrale, precum i de catre autoritatile administratiei publice locale.
 Totalitatea actelor juridice care formeaza legislatia fiscala poate fi impartita in modul urmator:
1. Codul Fiscal al RM
2. Alte acte legislative
3. Acte normative
4. Tratate internationale
1. Codul Fiscal al RM a fost de multiple ori completat si modificat. Actualmente, CF intrunete 8 titluri:
- Titlul I - DISPOZITII GENERALE;
- Titlul II - IMPOZITUL PE VENIT;
- Titlul III - PE VALOAREA ADAUGATA;
- Titlul IV - ACCIZELE;
- Titlul V - ADMINISTRAREA FISCALA
- Titlul VI - IMPOZITUL PE BUNURILE IMOBILIARE;
- Titlul VII - TAXELE LOCALE;
- Titlul VIII - TAXELE PENTRU RESURSELE
NATURALE Prin Codul Fiscal se stabilesc:
- principiile generale ale impozitarii in Republica Moldova;
- statutul juridic al contribuabililor, al organelor fiscale i al altor participant! la relatiile reglementate
de legislatia fiscala;
- principiile de determinare a obiectului impunerii;
- principiile evidentei veniturilor si cheltuielilor deduse;
- modul i conditiile de tragere la raspundere pentru incalcarea legislatiei fiscale;
- modul de contestare a actiunilor organelor fiscale i ale persoanelor cu functii de raspundere ale
acestora.
2. Acte legislative. Interpretarea actelor legislative reprezinta un sistem de operatiuni logice prin care
se explica sensul exact i complet al dispozitiilor normative. Prin interpretare se ofera solutii juridice de
realizare a normei de drept. In sensul ei exact interpretarea oficiala a actelor legislative, cu exceptia
Constitutiei i a legilor constitutionale, tine de competent^ exclusiva a Parlamentului in vederea aplicarii
lor pe intreg teritoriul Republicii Moldova i in mod echitabil. Din categoria acestora fac parte legile i
hotariri ale Guvemului.
Deosebim urmatoarele legi:
1. Legea bugetului de stat,
2. Legea bugetului asigurarirlor sociale de stat,
3. Legea fondurilor asigurarii obligatorii de asistenta medicala, ect.
3. Acte normative. Reprezinta un izvor de drept create de catre organele autoritatii publice, care confine
reguli generale i obligatorii a caror aplicare, la nevoie, este asigurata prin forta de constringere a statului.
Orice act normativ emis de IFPS va avea efecte juridice, numai in cazul publicarii acestuia in Monitorul
Oficial, pentru ca doar astfel, poate servi drept baza normativa. Din categoria respctiva face parte :
1. Instructiuni
2. Ordine
3. Regulamente
4. Tratatele internationale. Tratatele internationale intra in vigoare, pentru Republica Moldova, in
conformitate cu modul si termenele stabilite de tratat sau cu acordul comun al partilor.
 Ratificarea, acceptarea, aprobarea sau aderarea la un tratat international este stabilit de Legea
Republicii Moldova nr.595-XIV din 24 septembrie 1999 Privind tratatele intemationale ale Republicii
Moldova La situatia de 1 ianuarie 2012 in Republica Moldova sint puse in aplicare:
- 46 tratate pentru evitarea dublei impuneri cu urmatoarele state: Republica Albania, Republica
Armenia, Republica Austria, Republica Azerbaidjan, Republica Belarus, Regatul Belgiei, Bosnia i
Hertegovina, Republica Bulgaria, Canada, Republica Populara Chineza, Republica Ceha, Republica
Cipru, Republica Croatia, i alte state.
- 5 tratate privind colaborarea i asistenta reciproca in problemele respectarii legislatiei fiscale
cu urmatoarele state: Republica Azerbaidjan, Republica Belarus, Federatia Rusia, Republica Uzbekistan,
Comunitatea Statelor Independente
- 5 tratate privind principiile perceperii impozitelor indirecte cu urmatoarele state: Federatia
Rusa, Comunitatea Statelor Independente, Republica Kazahstan, Republica Uzbekistan, Republica
Belarus.
Aplicarea legii fiscale in timp este justificata de principiul anualitatii impozitelor. Totalitatea impozitelor
si taxelor sunt supuse achitarii unei perioade stabilite in conformitate cu codul fiscal i alte acte
normative adoptate in scopul impozitarii acstora. Prin urmare, reglementarea impozitelor i taxelor are
aplicabilitate nelimitata in timp, fiind totusi determinate de perioada stabilita pentru achitarea lor.
Aplicarea legii fiscale in spatiu este guvemata de principiul teritorialitatii impozitelor i taxelor,
coordonat cu cerinta de evitare a dublei impuneri a impozitarii asuopra veniturilor i capitalurilor
existente.
Aplicarea legii fiscale asupra persoanelor se exercita asupra tuturor persoanelor care locuiesc pe
teritoriul RM enuntati expres de legislatia fiscala.

Tema III: Teoria generate privind impozitele i taxele fiscale

1. Aparitia i evolutia istorica a impozitelor
2. Notiunea de impozit
3. Clasificarea impozitelor
4. Notiunea de taxa
5. Principiile politiciifiscale
6. Notiunea de control fiscal

1. Aparitia si evolutia istorica a impozitelor

Politica fiscala a jucat i joaca un rol important in economia de piata prin pirghiile traditionale de
care dispune, nu numai in vederea relizarii veniturilor statului, dar i pentru imprimarea sensului i
ritmului de dezvoltare economica i sociala a tarii.
Impozitele sunt cunoscute din antichitate si se presupune ca au aparut pe parcursul evolutiei
scoeitatii umane, in cadrul primelor formatiuni sociale, fiind determinate de necesitatile intretinerii
materiale a celor ce exercitau forta publica i indeplinirea atributiilor autoritare de conducere statala.
In statul antic Atenian, principalul impozit era pretins de la proprietarii de terenuri i alte bunuri. Urmau
apoi impozitele asupra veniturilor meseriailor, taxele pentru vinzarea in piata a produselor agricole,
precum i impozitul exatrordinar pe veniturile cetatenilor bogati, perceput in timp de razboi ca indatorire
de onoare a acestor cetateni.
in statul roman antic, in toate etapele de evolutie istorica, principalul impozit a fost tributul. La
inceput acest impozit era perceput numai de la locuitorii provinciilor cucerite, ulterior a fost extins i ca
impozit cetatenesc permanent datorat de toti cetatenii statului roman, care aveau proprietati
imobiliare, iar mai tirziu i pentru bunuri mobile. In evul mediu, in Anglia, impozitul principal reprezenta
cel datorat de proprietarii de pamint: la inceput in raport de intindere si ulterior in functiile de venitul
obtinut prin exploatarea proprie sau arenda.
Conceptional, prin Magna Carta Libertatum din 1215, s-a interzis instituirea impozitelor de catre
monarhi, fara aprobarea Parlamentului. In acelai secol a fost introdus un impozit pe venit diferentiat
pentru nobili, preotime i tarani, iar in secolele urmatoare se instituie impozite pe cladiri, pe veniturile
meteugarilor, ect.
in ultima perioada a evului mediu, in conditiile dezvoltarii meteugurilor si manufacturilor, ca
i a comertului, diversificarea veniturilor cetatenilor, au oferit statelor posibilitatea sporirii numarului i
felurilor impozitelor. Aceasta sporire a fost determinata i de creterea chelutielilor publice pentru
organele de stat, aflate intr-o anumita etapa de dezvoltare - ca autoritati publice de adminstratie i justitie
precum i pentru ordinea publica i intretinerea armatei.
In concluzie, institutia impozitului reprezinta un produs al istoriei, care a insotit naterea i
dezvoltarea statului, devenind actualmente instrumentul privilegiat al politicilor publice.

2. Notiunea de impozit
Impozitele reprezinta procedeul sau mijlocul de realizare a veniturilor publice pentru efecturea
cheltuielilor necesare interesului general al societatii.
Impozitul, reglementat legislativ, constituie o plata obligatorie cu titlu gratuit, care nu tine de
efectuarea unor actiuni determinate i concrete de catre organul imputemicit sau de catre persoana cu
fimctii de raspundere a acestuia pentru sau in raport cu contribuabilul care a achitat aceasta plata.9
Doctrina juridica franceza deflneste impozitul ca prestatie de valoare pecuniara ceruta indivizilor
dupa anumite reguli fixe, in scopul de a acoperi cheltuielile in interes general i numai pentru ratiunea
faptului ca indivizii trebuiau sa plateasca pentru ca sunt membrii unei comunitati politice organizate.
Deci, conform prevederilor legislative, notiunea de impozit capata anumite caracteristici,
deosebete de taxe sau alte plati obligatorii supuse contribuabililor. Deosebim urmatoarele caracteristici:
1. Reprezinta plata obligatorie , in sens ca toate persoanele fizice i juridice care beneficiaza de
actiunile sau obiectivele finantate din fondurile generale ale societatii trebuie sa participe la
formarea acestor fonduri
2. Reprezinta plata sau contribute baneasca - in prezent, plata impozitelor se exercita doar in
forma pecuniara, spre deosebire de statele sclavagiste si feudale, care percepeau impozite i in
natura.
3. Reprezinta prestatie ceruta dupa anumite reguli fixe - in sens ca nici un impozit al statului nu
poate fi stabilit i perceput decit in stricta conformitate cu prevederile legislative. Orice alta plata
supusa care contravine sau nu este reglementata legislativ se considera nula.
4. Reprezinta plata cu titlu gratuit sau nerambursabil- in sens ca odata achitate in scopul formarii
fonduriloe generale ale societatii, ele sunt utilizate numai la finantarea unor actiuni i obiective
necesare tuturor membrilor societatii, fara acordarea unui echivalent direct i imediat subiectului
impozabil.
5. Reprezinta plata care nu tine de efectuarea unor actiuni determinate de organele
imputernicite- Acest criteriu deosebete impozitele de taxele, i anume, prin achitarea
obligatorie a platilor stabilite legislativ nu pentru prestarea unui serviciu sau exercitarea unei
actiuni determinate organelor de stat , ci pentru intretinerea si asigurarea formarii veniturilor

9
Codul Fiscal al RM, lege cit.;
 bugetare in scopul acoperirii cheltuielilor publice . Acest criteriu formeaza principiul utilitatii
publice caraia li sunt supuse impozitele.
6. Reprezinta plat a fara echivalent - in acest sens sumele concentrate de stat pe calea impozitelor
de la persoanele fizice i juridice se reintorc nu sub aceeai forma dar sub forma unei obligatii
prestate de stat manifestata prin asigurarea unui cadrul general favorabil desfaurarii activitatilor
economice, sociale i politice in stat, conform principiului cine platete- beneficiaza de
protectie din partea organelor de stat.

3. Clasificarea impozitelor
Cunoscind diversitatea formelor pe care le-a imbracat si le imbraca impozitele in majoritatea statelor
lumii, acestea se pot clasifica dupa diferite criterii:
1. Dupa forma in care se percep, distingem:
a) Impozite in natura - caracteristice orinduirilor trecute, manifestate prin prestatii
serviciilor de munca sau acordarea bunurilor avute in proprietate.
b) Impozite pecuniare- au forma baneasca i sunt caracteristice anilor prezenti.
2. Dupa obiectul impunerii, deosebim:
a) Impozite pe venit
b) Impozite pe bunuri mobile i imobile,
c) Impozite pe salarii (forma a veniturilor),
d) Impozite pe marfuri livrate (TVA),
e) Impozitele pe marfuri de consum (accizele), i altele.
3. Dupa modul preluarii de la contribuabil, deosebim:
a) Impozite directe - se percep direct de la persoanele fizice sau juridice, care,
potrivit intentiei legiuitorului, trebuie sa suporte, la anumite termene, sarcina
fiscala stabilita de organele fiscale. Acestea se platesc in cadrul unui raport direct
intre contribuabil- debitor i organele de stat de specialitate fiscala. Deosebim
asemenea impozite:
1. Reale (impozit financiar, pe avere, pe bunuri imobile, ect.)
2. Personal (impozit pe obiecte de consum, pe donatii, ect.)
b) Impozite indirecte - nu se percep direct de la contribuabili dar se aeaza asupra
vinzarii bunurilor sau prestarii unor servicii. (TVA) Aceste impozite se
calculeaza conform unor norme legal instituite in preturile de vinzare, sau al
punerii in circulate a unor bunuri, executarea unor lucrari i prestarii de servicii.
Subictele impozabile reprezinta cumparatorii bunurilor comercializate,
beneficiarii lucrarilor efectuate i serviciilor prestate.
4. Dupa scopul urmarit, distingem:
a) Impozite financiare- instituite in scopul realizarii veniturilor publice pentru stat.
b) Impozite de ordine- vizeaza limitarea unor actiuni, atingerea unui scop avind
caracter nefiscal.
5. Dupa fregventa cu care se realizeaza, distingem:
a) Impozite permanente - sunt atuibuite i percepute cu forma de regularitate;
b) Impozite incidentale - sunt instituite si incasate singura data de la contribuabil
6. Dupa institutia care le adminstreaza, deosebim :
a) Impozite de stat- fund administrate i gestionate de catre stat;
b) Impozite locale- fund adminstrate de organele unitatilor adminstrativ-teritoriale.
 4. Notiunea de taxa
Conform legislatiei nationale, prin notiunea de taxa se intelege plata obligatorie cu titlu gratuit,
care nu este impozit. Din acest context, deducem concluzia ca taxa reprezinta plata obligatorie, cu
titlu gratuit, efectuata de persoanele fizice sau juridice, in calitate de contribuabili, pentru serviciile
prestate acestora de catre organele de stat sau institutiile publice.
Spre deosebire de impozite, taxele se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi:
1. Reprezinta plata neechivalenta - in acest sens sumele datorate pentru serviciile
prestate sau lucrarile efectuate de catre organele sau institutiile competente variaza
comparativ cu valoarea prestatiilor efectuate, care, conform dispozitiilor legale, pot fi
mai mari sau mai mici. Cuantumul taxelor nu se stabilete pomind de la costul, pretul
ori valoarea serviciului prestat ci independent de criterii de ordin economic.
2. Subiectul platitor este determinat din momentul in care solicits efectuarea unei
activitSti din partea organului sau institutiei de stat.
3. Reprezinta plati efectuate direct i imediat de catre persoanele fizice sau juridice,
nefiind stabilite termene derminate sau determinabile de plata.De aici rezulta caracterul
anticipativ al taxelor- se datoreazS in moomentul solicitarii serviciilor sau lucrarilor ce
urmeazS a fi efectuate.
4. Reprezinta contribute, care, spre deosebire de impozit, este efectuata in scopul
acoperirii cheltuielilor necesare serviciilor solicitate de persoanele cointeresate, nu i
cu scopul acoperirii cheltuielilor generale ale societatii.
5. Reflects principiul unicitatii- in sensul ca pentru unul i acelai serviciu prestat,
solicitantul achita taxa doar singurS data.10
6. Raspunderea pentru neindeplinirea obligatiei de plata revin functionarului organului
sau institutiei de stat sau persoanei cu functii de raspundere i nu debitorului.

5. Principiile politicii fiscale

Principiile politicii fiscale reflecta notiuni privind dimensionarea, aezarea i perceperea impozitelor,
precum i obiectivele social-economice pe care le urmarete politica fiscala. Din categoria acestor
principii intra:
1. Principiul impunerii echitabile - acest principiu se refera la repartizarea sarcinilor fiscale intre
membrii societatii, unde este necesar de a se face distinctie intre egalitatea in fata impozitului i
egalitatea prin impozit. Egalitatea in fata impoztiului deriva din lozinca liberte, egalite,
fratemite, ce presupune ca impunerea trebuie sa se exercite in mod egal pentru toate persoanele
fizice i juridice, indiferent de locul unde domiciliaza sau ii are sediul. Deasemenea, conform
acestui principiu, impunerea trebuie sa se faca in acelati mod pentru toate activitatile economice,
indiferent de forma juridica in care sunt organizate, fie producatori individuali, fie intreprinderi
mai mari sau mai mici, ect.
Egalitatea prin impozit presupun diferentierea sarcinilor fiscale de la persoana la alta, in raport de
serie de factori economico- sociali, printre care se enumera :marimea absoluta a materiei impozabile,
situatia persoanla a subiectului impozabil, totalitatea bunurilor avute in proprietate, ect. Aceasta egalitate
presupune un tratament fiscal diferit fata de fiecare subiect impozabil, ceea ce este i corect. (un
tratament diferit pentru cei diferiti) Deci, pentru realizarea unei reale egalitati fiscale trebuie sa se tina
cont, la stabilirea impozitului, de situatia individuals a contribuabilului, de sarcinile sociale ale acestuia,
care-i influenteaza capacitatea contributiva, nu numai de marimea venitului pe care il realizeaza.

10
Patru Rotaru, Drept Financiar i Bugetar, Ed. ALLBECK, 2003, pag.127 ;
 2. Principiulpoliticiifinanciare
In cazul in care se introduce un nou impozit, statul urmarete ca impozitul sa aiba un randament
fiscal ridicat, sa fie stabil si elastic. Pentru ca un impozit sa posede un randament fiscal major, este
necesar ca acesta sa fie platit de catre toate persoanele care realizeaza venituri din aceeai sursa sau care
poseda acelasi gen de avere si sa curpinda intreaga materie impozabila, sa nu fie susceptibil de evaziuni
ori fraude fiscale sau sa nu reclame cheltuieli mari de percepere.
Un astfel de impozit ar putea fi catalogat ca un impozit ideal, ceea ce este greu de imaginat.
Totodata, asemenea criterii intrunete impozitul pe salarii, datorita carora poate fi catalogat drept un
impozit ideal.
alta latura a principiului politicii financiare constituie alegerea tipului i a numarului de
impozite prin care statul ii va procura veniturile fiscale. Teoretic, statul se poate folosi de un singur
impozit sau de multitudine de impozite in acest scop. Practic, in zilele de astazi impunerea unui singur
impozit ar fi irealizabila, deoarece un asemenea impozit ar fi fost stabilit in functie de puterea economica
a platitorilor, dar aceasta ar genera nemultumiri subiectilor impozabile, cunoscind diferentiearea
veniturilor sau averii diferitor categorii sociale.
3. Principiul politicii economice
Statul utilizeaza impozitele nu doar ca mijloc de acumulare a veniturilor, dar i pentru influentarea
dezvoltarii i restringerii unor ramuri economice , pentru a stimula sporirea productiei sau consumului
unui anumit produs. Comparativ, pentru largirea consumului unui bun, statul reduce sau suprima
impozitele indirecte care-1 greveaza, iar pentru restringerea consumului unui produs, statul majoreaza
cotele impozitelor respective.
Pentru incurajarea dezvoltarii unei ramure economice, statul stabilete taxe vamale majorate la
import, i reduce sau scutete de impozite indirecte circulatia produselor respective in tara, micorind
impozitele directe datorate statului.
Asemenea incurajari se stabilesc si prin acordarea unor privilegii, scutiri, sau chiar micsorari de
impozite fata de anumite clase de subiecti impozabili reglementati de legislatia fiscala.

6. Notiunea de control fiscal

Conform doctrinei juridice, controlul fiscal este reglementat prin totalitatea actiunilor exercitate de
organele competente legislativ in scopul verificarii, valorificarii i constatarii rezultatelor veridice
supuse acestuia. Legislatia fiscala (art.214 Cod fiscal) prevede anumite caracteristici privind exercitarea
controlului fiscal, conform carora :
Controlul fiscal are drept scop verificarea modului in care contribuabilul respecta legislatia fiscala intr-
o anumita perioada sau citeva perioade fiscale.Controlul fiscal este exercitat de organul fiscal i, sau de
un alt organ cu atributii de adminstrare fiscala, in limitele competentei acestora.
Procedura controlului fiscal consta intr-un ansamblu de metode i operatiuni de organizare i
desfaurare a controlului, precum i de valorificare a rezultatelor lui.
Deosebim doua tipuri de control fiscal:
Control fiscal la fata locului -are drept scop verificarea respectarii legislatiei fiscale de contribuabil sau
de alta persoana supusa controlului, care se efectueaza la locurile aflarii acestora de catre functionarii
fiscali sau de persoane cu functie de raspundere ale organelor cu atributii de adminstrare ficala. Acest
tip de control se efectueaza doar in temeiul unei decizii scrise de conducerea organului care exercita
controlui. Drept exceptie reprezinta verificarea autenticitatii raporturilor economice i financiare a
contribuabilului cu alte terte persoane- acest control se efectueaza de sine statator de functionarul fiscal.
Controlfiscal la oficiul organului fiscal sau al altui organ cu atributii de adnuf (art. 216,Cod Fiscal)
 Tema IV: Executarea obligatiei fiscale
1. Notiunea i metodele de calculate a impozitelor i taxelor
2. Subiectii calcularii impozitelor
3. Actele fiscale
4. Modificarea obligatiei fiscale
5. Modalitati de stingere a obligatiei fiscale
6. Data stingerii obligatiei fiscale
7. Procedura aminarii i ealonarii obligatiei fiscale

1. Notiunea i metodele de calculare a impozitelor i taxelor

Obligatia fiscala consta in obligatia contribuabililor de a achita la timp i in marimea prevazuta de lege
a impozitelor i taxelor la bugetul public national. Caracterul obligatiilor de plata consta in faptul ca
platitorului i se impune conduita obligatorie incepind cu momentul determinarii limitelor obligatiei,
finalizindu-se cu introducerea efectiva, reala, a mijloacelor banesti in bugetul national.
Un alt caracter al acestei obligatii consta in faptul ca practica impozitarii a elaborat diversitate
de moduri, mijloace, procedee tehnice prin intermediul carora contribuabilul ii exercita obligatiile
fiscale. Asemenea metode imbraca fie forma unor evidente sau calcule aritmetice , fie un caracter
factologic, care determina modul, tipul actiunilor care urmeaza sa fie savirite.
Prin urmare, procedura fiscala consta in totalitatea procedeelor, mijloacelor i metodelor stabilite
de legislatie, care determina modul de executare a obligatiei fiscale de catre contribuabili sau alte
persoane. Prodecura fiscala se imparte in doua faze:
1. Calcularea impozitelor
2. Plata impozitelor
Calcularea impozitelor consta dintr-o totalitate de actiuni ale persoanei care calucleaza impozitul vizind
determinarea sumei impozitului sau taxei, care urmeaza a fi platite. In procesul calcularii impozitului se
evidentiaza 5 elemente successive :
1. Determinarea obiectului impozabil
2. Determinarea bazei impozabilului
3. Alegerea cotei de calculare a impozitului
4. Aplicarea inlesnirilor fiscal
5. Calcularea sumei impozitului.

2.Subiectii calcularii impozitelor

In calitate de subiecti ai clcularii impozitelor, deosebim
1. Organul fiscal
2. Contribuabilul
3. Agentii fiscali.
Sarcina de baza a organului fiscal consta in exercitarea controlului asupra respectarii legislatiei
fiscale, asupra calcularii corecte, varsarii depline i la timp la buget a sumelor obligatiilor ficale.
Pentru persoanele fizice in calitate de subiect impozabil, calcularea impozitelor se efectueaza de catre
organele fiscale .Dupa calcularea impozitelor, organul fiscal emite un document, aviz in care se refleca
marimea sumei impozitului pe care contribuabilul urmeaza sa introduca in buget in modul
corespunzator.
In cazul persoanelor juridice, potrivit legislatiei fiscale, acestea fiind in calitate de contribuabili
sunt obligate sa calculeze de sine statator sumele impozitelor ce urmeaza a fi achitate. Plata impozitelor
se efectueaza prin prezentarea la banca a dispozitiilor de plata potrivit Regulqmentului
BNM Nr. 25/11-02 din 12 iulie 1996, in vederea trasnferarii sumei impozitelor i taxelor de pe conturile
curente ale acestora, deschise in societatile bancare, pe conturile trezoriale ale bugetului.
in alte cazuri , calcularea impozitelor se efectueaza de alti agenti fiscali, acesta obligatie fund
supusa legal, prin retinerea din suma contribuabilului. Drept exemplu :
1. in cazul calcularii i platii impozitului pe venit de catre patroni pentru angajatii lor, in baza
contractului individual de munca,
2. In cazul cind impozitul pe venit se retine din dobinzi i royalty (art.88 Cod Fiscal)
3. Retinerile din plati aferente activitatii de intreprinzator, care se efectueaza de catre orice persoana
care practica activitatea de intreprinzator i oriceinstitutie de stat care presteaza anumite servicii,
4. Persoanele care fac retineri din platile pentru nerezidenti, in conditiile art. 91, Cod fiscal,
5. Intreprinderea in cazul platii devidentelor sau repartizarii beneficiului intre i pentru asociati sau
actionari, in cazul in care acestea se obtin de la un agent economic strain, ect.

3. Actele fiscale
Prin acte fiscale se Intel eg acele documente ce sunt intocmite in socpuri fiscale, care fixeaza procesul
calcularii impozitului i intinderea obligatiei fiscale. Documentele fiscale se intocmesc sau doar se
confirma de catre organele ce alcatuiesc adminstrarea fiscala, dintre care se enumera: organele fiscale,
organele vamale, serviciile de colectare a impozitelor i taxelor locale din cadrul primariilor i alte
organe abilitate, conform legislatiei.11 Deosebim urmatoarele categorii de acte fiscale :
1. Avizul de impozitare - eliberat pentru obligatiile fiscale determinate de organele fiscale
2. Acte de evidenta intocmite de platitor (dari de seama, carti de venituri i cheltuieli) i orice alte
documente justificative, intocmite in scris care adeveresc sau autentifica operatiunile economice
- pentru obligatiile fiscale, care se stabilesc personal de catre platitor.
3. Act de control - cuprinde rezultatele verificarilor
4. Declaratie vamala - emisa pentru obligatiile de plata constatate in vama
5. Chitanta de plata ( iar in cazul timbrelor, actul pe care s-au strins acestea )- pentru obligatiile
fiscal percepute prin plata direct
6. Procesul verbal de constatare a contraventiei i deciziei de aplicare a amenzilor intocmite de
organul fiscal - pentru obligatiile de plata a amenzilor pentru incalcarile fiscal
Distingem doumente fiscale explicite i documente fiscale implicate.
1. Documentele explicite reprezinta acte intocmite exclusiv in scopul de a constata obligatia unui
contribuabil de a plati anumita suma catre buget, individualizind astfel obligatia acestuia
2. Documete implicite se intocmesc cu alt scop, dar contin totodata si informatia care contribuie la
individualizarea obligatiei de plata a unui impozit sau taxa.

4. Modificarea obligatiei fiscale

Executarea obligatiei fiscale se manifests prin plata definitiva i la timp a impozitului. Totodata,
executarea este posibila numai in cazul aprecierii corecte i la timp a tuturor elementelor componente
ale procedurii fiscale. Cu toate acestea, pina in momentul stringerii obligatiei fiscale pot interveni serie
de situatii, de natura sa determine modificarea obligatiei ficale stabilite initial.
Modificarea obligatiei fiscale reprezinta schimbarea cuantumului ei generata de modificarea
circumstantelor , stabilite de legislatia fiscala, in functie de care a fost calculata obligatia. Prin urmare,
modificarea obligatiei fiscale intervine in una din urmatoarele situatii:

I! Art. 131, Cod Fiscal, lege cit. ;

 1. in cazul modificarii elementelor in raport cu care s-a facut individualizarea sa- in urma
admiterii contestatiilor formulate de contribuabil sau in urma controlul efectuat de organelle
fmanciar-fiscale
2. in cazul modificarii situatiei juridice a subiectului platitor- poate consta in reorganizarea
contribuabilului prin divizare, conasare, fuziune sau in cazul lichidarii acestui pe parcursul
anului fiscal
3. in cazul acordarii inlesnirilor prevazute de lege
4. in cazul modificarii actelor normative fiscale.

5. Modalitati de stingere a obligatiei fiscale

Stingerea obligatiilor fiscale se efectueaza prin urmatoarele modalitati:
1. Achitarea impozitelor i taxelor
2. Anulare
3. Prescriptie
4. Scadere
5. Compensare
6. Executare silita
1. Stingerea obligatiei fiscale prin achitare se efectueaza in moneda nationala, prin plata
directa(prin virament, carduri bancare,folosirea altor instrumente de plata, in numerar), sau
prin retinere la sursa .
2. Stingerea obligatiei prin anumlare se efectueaza prin acte cu caracter general sau individual,
adoptate conform legislatiei
3. Stingerea obligatiei prin prescriptie se efectueaza in cazul in care nu a fost exercitata obligatia
in termemul prevazut de Codul Fiscal. Prin urmare, dreptul statului de a determina obligatia
fiscala sau de a executa silit se stinge prin prescriptie, concomitent se stinge i obligatia
fiscala a contribuabilului. Modalitatea respectiva de stingere se face in baza unei decizii scrise
a conducerii organelor cu atributii de adminstrare fiscala care administreaza obligatia fiscala
respectiva, iar in cazul serviciului de colectare a impozitelor i taxelor locale-in baza deciziei
adoptate de consiliul local.
4. Stingerea obligatiei fiscale prin scadere are loc in situatiile in care contribuabilul persoana
fizica:
1. A decedat
2. Este declarat mort
3. Este declarat disparut fara veste
4. Este declarat lipsit de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu
restrinsa.
5. Stingerea obligatiei fiscale prin compensare se efectueaza prin trecerea in
contul restantei a sumei platite in plus sau a sumei care, conform legislatiei
fiscale, urmeaza a fi restituita.
5. Stingerea obligatiei fiscale prin executare silita are lor prin actiunile intreprinse de organul
fiscal pentru perceperea fortata a restantelor in conformitate cu legislatia fiscala.

6. Data stingerii obligatiei fiscale

In cazul stingerii obligatiei fiscale prin achitare se considera data la care sumele au fost inscriese
a buget in contul obligatiei fiscale respective, in cazul achitarii prin intermediul cardurlor bancare - data
se considera data zilei operationale in care a fost debitat contul de card, din care a fost
emis cardul utilizat la plate, al contribualului cu suma obligatiei fiscale. Debitarea contului de card se
confirma prin bonul de plata cu card bancar perfectat la terminal POS sau la alt dispozitiv de utilizare a
cardurilor bancare, bon ce se elibereaza detinatorului de card.
In cazul stingerii obligatiei fiscale prin anulare se considera data indicate in actul de anulare
In cazul stingerii obligatiei fiscale prin prescriptie se considera prima zi dupe data in care a expirat
termenul de prescriptie.
in cazul stingerii obligatiei fiscale prin scadere se considera data :
a) intocmirii actului comun al autoritatii administratiei publice locale si al organului fiscal prin
care ele constate ca persoana decedata, declarata moarta, disparuta fara veste, lipsita de capacitate de
exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restrinsa nu detinea (nu detine) bunuri;
b) raminerii definitive a deciziei de incetare a activitatii persoanei juridice;
c) deciziei emise de conducerea organului fiscal privitor la imposibilitatea stingerii obligatiei
fiscale prin executare silite.
Data a stingerii obligatiei fiscale prin compensare este considerate data la care Trezoreria de Stat
a executat documentele de plata.
Data a stingerii obligatiei fiscale prin executare silita este considerate data la care sumele obtinute
in urma actiunilor de executare silite au fost inscrise in contul bugetului respectiv.

7. Procedura aminarii i e^alonarii obligatiei fiscale

Prin aminarea pietii fiscale se intelege un tip de modificare a termenilor de achitare a actestor pleti,
stabilite printr-un act nomrativ sau de organul fiscal, pe un anumit termen. Prin urmare, modifivcarea
termenului de stingere a obligatiei fiscale se efectueazd prin :
1. Aminarea stingerii obligatiei fiscale - stingerea fund efectuate printr-o plate unice.
2. Ealonarea stingerii obligatiei fiscale - stingerea fiind efectuate in rate.
Aminerile i ealonerile pietilor fiscale se acorde de reguie in situatii exceptionale , care au cauzat
contribuabilului pagube materiale considerabile sau anumite dificulteti de plate. In acest sens,
contribuabilii urmeaze se depune la organul fiscal cererea, la care se vor anexa i anumite acte
dovedotiare a situatiilor care servesc ca temei pntru solicitarea aminerilor sau ealonerilor.
Prin urmare, contribuabilul are dreptul la aminare sau ealonare pe parcursul a 2 ani fiscali, cu
sau fare aplicarea unei majoreri de intirziere.
Astfel, aminarea sau ealonarea fare calcularea unei majoreri de intirziere se acorde contribuabilului in
cazul:
1. Prejudicierii lui materiale in urma unei calamiteti natural, catastrofe tehnologice sau altor
circumstante exceptionale i inevitabile,
2. Restructurerii intreprinderii in baza unui acord-memorandum, incheiat intre cntribuabil i
Consiliul Creditorilor in conformitate cu atributiile i drepturile acestuia din urine,
3. Beneficiarii de scutire persoanaie.
In situatiile vizate mai sus, organele fiscale, in comun cu Ministerul Finantelor sau, dupe caz, cu
organele executive ale A.P.L., adopte hoterire prin care, pentru sumele aminerilor i esalonerilor
acordate contribuabililor, nu se vor calcula majoreri de intirziere. in acest caz, calcularea penalitetilor se
suspende din ziua urmetoare dupe ziua adoparii deciziei respective, iar dispozitiile de incasare prezentate
anterior institutiilor bancare, pentru executarea silite a acestor sume, se vor rechema in mod obligatoriu.
Aminarea sau ealonarea se acorde in baza unui contract -tip aprobat de Inspectoratul Fiscal Principal
de Stat, care se incheie intre organul fiscal i contribuabil. in cazul in care contribuabilul nu respecte
clauzele contractuale, acesta se va considera nul din momentul in care organul fiscal a depistat
inceicerile, in urma cdruia, pentru intreaga perioade de ealonare sau aminare
se calculeaza majorari de intirziere. Atfel, daca contribuabilul nu indeplinete obligatiile, organul fiscal
este in drept sa rezilieze inainte de termen contractul.
in cazul in care intreaga suma sau parte din aceasta , amanata, sau ealonata anterior, fara
calcularea penalitatilor, nu va fi achitata in termenul stabilit, atunci, data cu expirarea acestor termeni,
la suma restantei achitate se va calcula penalitate de intirziere in marimea stability.

Tema IV : Procedura executarii silite a obligatiei fiscale

1. Reguli generale de executare silita in cadrul raporturilor juridice fiscale

2. Conditiile declanarii executarii silite a obligatiei fiscale
3. Modalitatile de executare silita a obligatiei fiscale
4. Sechestrarea bunurilor ca modalitate de executare silita
5. Sechestrarea bunurilor contribuabilului care se afla la alte persoane
6. Ridicarea sechestrului
7. Comercializarea bunurilor sechestrate
8. Ridicarea bunurilor
9. Urmarirea datoriei debitoare

1. Reguli generale de executare silita in cadrul raporturilor juridice fiscale

Executarea silita in cadrul raporturilor juridice fiscale rearezinta calea subsidiara exceptionala e
recuperare a cerintelor fiscale, ea fund declanata exclusiv in cazul neachitarii de buna voie, la termenele
legale, a impozitelor i taxelor datorate bugetului statului.
Pentru a se putea trece la executarea silita a cerinteor fiscale, este necesara indeplinirea urmatoarelor
cerinte:
1. Exprimarea termenului legal de plata fara ca sumele creantelor fiscale sa fi fost
achitate
2. Obligatia fiscala sa nu se fi executat de buna voie
3. Somarea debitorului despre existenta creantei si despre scadenta ei.
Potrivit legii cu privind urmarirea impozitelor, taxelor i a altor plati Nr. 633, din 10.11.95, putem
mentiona urmatoarele modalitati sau procedee prin care se realizeaza efectiv executarea silita a
creantelor fiscale de la contribuabilii restantieri:
1. Sechestrarea bunurilor contribuabilului
2. Urmarirea datoriei debitoare a contribuabililor
3. Ridicarea banilor in numerar de la contribuabil

2. Conditiile declan$arii executarii silite a obligatiei fiscale

Conform legii fiscale, in special Codul Fiscal, sunt expuse exhausitv conditiile de declanare a executarii
silite a obligatiei fiscale , dintre care se enumera :
a) Existenta restantei, tinindu-se cont de prevederile art. 252 , adica persoana care urmeaza sa
execute decizia asupra cazului de incalcare fiscala ,trebuie sa exercite aceasta actiune in termen
de 30 de zile din data pronuntarii deciziei.
b) Neexpirarea termenelor de prescriptie stabilite pentru fiecare impozit in parte.
c) Necontestarea faptului de existenta a restantei i marimii ei in cazurile urmarirei a bunurilor i
a datoriilor debitoare ale contribuabilului.
d) Contribuabilul nu se afla in proces de lichidare sau dezolvare ,precum si de aplicare a procedeelor
de depaire a insolvabilitatii, conform legislatiei.
 3. Modalitatile de executare silita a obligatiei fiscale
in calitate de modalitati de executare silita a obligatiilor fiscal se enumara :
a) incasarea mijloacelor banesti, inclusiv in valuta straina, de pe conturile bancare ale
contribuabilului, cu exceptia celor de pe conturilor de credit i provizorii (de acumulare a
mijloacelor financiare pentru formarea sau majorarea capitalului social).
Incepind cu ziua urmatoare celei in care a aparut restanta sau in care s-a aflat despre aparitia ei, organul
fiscal este in drept sa inainteze ordinea incaso care au valoare de documente executorii la conturile
bancare ale contribuabililor daca acetea dispune de ele sau oraganul fiscal le cunoate. Repartizarea
sumelor incasate depe conturile debitorului se va realiza conform prevederilor legale i doar in baza
avizului pozitiv a organului fiscal.
b) Ridicare de la contribuabil a mijloacelor banesti in numerar,inclusiv in valuta straina.
Aceasta modalitate de executare este aplicata contribuabilului persoana fizica sau juridica-subiect al
activitatii de intreprinzator. Functionarul fiscal pentru ridicarea mijloacelor baneti, controleaza locurile
i locarulile in care contribuabilul pastreaza numerarul, precum i reteaua lui comerciala. Deschiderea
fara consimtamintul contribuabilului sau a reprezentantului acestuia, se efectueaza in prezenta a doi
martori asistenti. Acest fapt este consemnat prin semnarea de cei prezenti in actele emise, fiind intocmite
cu doua exemplare unul dintre care se expidieaza contribuabilului. Functionarul fiscal preda mijloacele
banesti ridicate institutiei financiare care este obligata sa primeasca i sa transfere aceste mijloace la
bugetele respective pentru stingerea restantelor.
c) Urmarire a bunurilor contribuabilului cu exceptia celor consemnate la litera a) i b),
d) Urmarirea datoriilor debitoare ale contribuabililor prin modalitatile prevazute anterior.
Astfel, urmarirea bunurilor se face prin sechestrare ,comercializare i ridicare.
In cazul in care ,dupa ce s-a aplicat modalitatile de executare silita, obligatia fiscala aplicarea
ulterioara a executarii silite este imposibila, organul fiscal are dreptul sa initieze aplicarea modalitatilor
de depaire a insolvabilitatii in conformitate cu legislatia. Obligatia fiscala a persoanei fizice
neinregistrate ca subiect al activitatii de intreprinzator se stinge in modul prevazut de prezentul cod.
Organul fiscal poate aplica una sau mai multe modalitati de executare silita a obligatiei fiscale.
in cazul executarii silite prin urmarirea bunurilor sau a datoriilor debitoare ale contribuabililor,organul
fiscal efecueaza executarea in baza unei hotariri emise de conducerea acesteia .
Cheltuielile aferente executarii silite a obligatiei fiscale se efecueaza de la bugetul de stat urmind
sa fie recuperate din contul contribuabilului.

4. Sechestrarea bunurilor ca modalitate de executare silita

In baza hotaririi organului fiscal privind executarea silita obligatiei ficale sint pasivele de
sechestrare toate bunurile proprietate a contribuabilului , indeferent de locul aflarii lor cu exceptia acelor
bunuri care nu sunt sechestrabile. Sechestrarea se efectueaza de catre functionarului fiscal care , aduce
la cunotinta in sens sau oral contribuabilului, bunurile supuse sechestrarii precum i drepturile i
obligatiile ce le au in timpul sechestrarii, mentionind ce raspundere prevede legea pentru neindeplinirea
obligatiilor . Contribuabilul este obligat sa prezinte toate bunurile,inclusiv cele date unor alte persoane,in
folosinta sau pastrare precum si ducumentile ce confirma dreptul asupra lor.
La cererea functionarului fiscal contribuabilul comunica in scris informatii despre bunurile gajate,
sechestrate de alte autortati, bunuri care nu apartin acesteia in proprietatea sau in folosinta.
In caz pentru depistarea bunurilor supuse sechestrarii functionarului fiscal cerceteaza toate locurile
in care se presupune ca se afla acestea, sau la domiciliu i reidinta contribuabilului cu acordul acestuia
sau in baza unei hotariri judecatoreti. Ca exceptie nu sunt sechestrabile urmatoarele bunuri:
 a) produsele agricole perisabile, conform unei liste aprobate de Guvem;
b) bunurile gajate pina la momentul sechestrarii;
c) bunurile personale ale persoanei fizice care, conform Codului de executare, nu suit urmaribile;
d) bunurile sechestrate de alte autoritati publice;
e) alte bunuri care, conform legislatiei, sint neurmaribile.
Important este ca vor fi sechestrate bunuri numai in valoarea necesara i suficienta pentru
stingerea obligatiei fiscale. Pentru determinarea cantitatii suficiente de bunuri ce urmeaza a fi
sechestrate, in momentul sechestrarii se stabilete pretul de sechestru al buriurilor dupa valoarea lor de
bilant, in conformitate cu datele contabilitatii contribuabilului. in cazul cind persoanele care, conform
legislatiei, nu tin evidenta contabila i cind contribuabilul (reprezentantul acestuia), persoana lui cu
functie de raspundere se eschiveaza de a fi prezenti la sechestru sau lipsesc, pretul de sechestru al
bunurilor il stabilete fimctionarul fiscal, luind in considerare starea lor tehnica i alte caracteristici.
Pentru constatarea starii tehnice pot fi invitati, dupa caz, specialiti in domeniu. Valorile mobiliare sint
sechestrate la pretul lor nominal. Cota-parte intr-o societate se determina conform documentelor ei de
constituire.
In cazul sechestrarii bunurilor, fimctionarul fiscal intocmete, in doua exemplare, dupa un model
aprobat de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, lista bunurilor sechestrate. Fiecare foaie este semnata
de participantii la sechestru.
in lista bunurilor sechestrate se indica denumirea, cantitatea, semnele individuale i valoarea
bunurilor. La valorile mobiliare se indica numarul, emitentul, pretul nominal i alte date cunoscute la
momentul sechestrarii.
Dupa trecerea in lista a bunurilor sechestrate, se intocmete, in doua exemplare, actul de sechestru
dupa un model aprobat de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat si se semneaza de participantii la
sechestru. Exemplarul al doilea se remite contribuabilului (reprezentantului acestuia), persoanei lui cu
functie de raspundere contra semnatura.
Bunurile sechestrate se lasa spre pastrare in locul aflarii lor la momentul sechestrarii: la
contribuabil sau la alta persoana. in cel de al doilea caz, se admite remiterea bunurilor spre pastrare
nemijlocit contribuabilului, care este obligat sa le primeasca. La decizia fimctionarului fiscal, bunurile
pot fi remise spre pastrare unor alte persoane in baza de contract. Bijuteriile i alte obiecte de aur, argint,
platina i de metale din grupa platinei, pietrele pretioase si perlele, precum i reziduurile din astfel de
materiale, sint depuse spre pastrare la institutia financiara (sucursala sau filiala acesteia) de catre
fimctionarul fiscal. Responsabili de pastrarea bunurilor sechestrate sint contribuabilul (reprezentantul
acestuia), persoana lui cu functie de raspundere sau persoana care suplinete, carora li s-a adus la
cunotinta faptul sechestrarii, sau persoana careia i-au fost incredintate sub semnatura bunurile
sechestrate.
Actul de sechestru confine somatia ca daca, in termen de 30 zile lucratoare din data aplicarii
sechestrului, contribuabilul nu va plati restantele, bunurile sechestrate se vor comercializa.
Daca contribuabilul (reprezentantul acestuia), persoana lui cu functie de raspundere refuza sa
semneze actul de sechestru, fimctionarul fiscal noteaza in dreptul numelui acestuia: "A refiizat sa
semneze". Nota refuzului se confirma de regula prin semnatura martorilor asistenti. in cazul absentei
acestora, actul de sechestru este semnat de fimctionarul fiscal, exemplarul al doilea fund expediat
recomandat contribuabilului.
Daca contribuabilul (reprezentantul acestuia), persoana lui cu functie de raspundere nu sint
prezenti la sechestru, faptul se va consemna in actul de sechestru in prezenta a 2 martori asistenti,
exemplarul al doilea fiind expediat recomandat contribuabilului in 24 de ore.
 In cazul sechestrarii valorilor mobiliare, organul fiscal va remite copia de pe actul de sechestru
registratorului independent sau persoanei care tine evidenta lor. Acetia vor consemna in registrul
respectiv, imediat dupa primirea copiei, sechestrarea valorilor mobiliare. Din acest moment, nu se va
mai face, fara acordul organului fiscal, nici operatiune cu valorile mobiliare sechestrate.
in cazul sechestrarii bunurilor imobiliare, organul fiscal va remite, in aceeasi zi sau in ziua
urmatoare, copia de pe actul de sechestru i hotarirea de executare silita a obligatiei fiscale oficiilor
cadastrale teritoriale pentru notarea aplicarii sechestrului.
Daca contribuabilul nu dispune de bunuri care, conform legislatiei, sint sechestrabile, functionarul fiscal
intocmete un act de carenta

5. Sechestrarea bunurilor contribuabilului care se afla la alte persoane

Bunurile contribuabilului care se afla la alte persoane in baza unor contracte de imprumut, de arenda,
de inchiriere, de pastrare etc. se includ in lista bunurilor sechestrate in baza documentelor de care dispune
contribuabilul referitor la aceste bunuri.
Dupa semnarea actului de sechestru, persoanei la care se afla bunurile i se remite somatie despre
sechestrarea bunurilor contribuabilului, despre obligatia ei de a asigura integritatea lor i despre
interdictia de a le transmite contribuabilului sau unor terti fara acordul organului fiscal. Bunurile sint
examinate, dupa caz, la locul aflarii lor.
Daca, in cadrul unor controale, se descopera ca bunurile contribuabilului sint detinute de alta
persoana i ca ele nu au fost sechestrate anterior, acesteia i se remite somatie despre sechestrarea
bunurilor contribuabilului, despre obligatia ce-i revine de a asigura integritatea lor i despre interdictia
de a le transmite contribuabilului sau unor terti fara acordul organului fiscal. Concomitent, se va intocmi
lista a acelor bunuri, fiecare pagina fund semnata de functionarul fiscal i de detinatorul bunurilor
(reprezentantul lui).
Dupa semnarea listei bunurilor detinute de alta persoana, functionarul fiscal va verifica dupa
documentele de evidenta contabila ale contribuabilului. Dupa identificarea bunurilor, se va intocmi un
act de sechestru.

6. Ridicarea sechestrului
Conform prevederilor legislative fiscal (art. 202 Cod Fiscal), sechestrul de pe bunuri se ridica in cazul:
a) stingerii, totale sau partiale, a obligatiei fiscale si al recuperarii de catre contribuabil a cheltuielilor
de executare silita;
b) stingerii, totale sau partiale, a obligatiei fiscale i al recuperarii cheltuielilor de executare silita prin
alte modalitati de executare silita;
c) necesitatii sechestrarii unor alte bunuri, solicitate pe piata, in vederea urgentarii platii restantelor;
d) instrainarii sau disparitiei bunurilor;
e) imposibilitatii comercializarii bunurilor;
f) emiterii unei decizii in acest sens de catre autoritatea care examineaza plingerea daca se incalca
procedura de sechestrare;
g) incheierii cu organul fiscal a contractului privind modificarea termenului de stingere a obligatiei
fiscale cu recuperarea pina la semnarea contractului a cheltuielilor legate de executarea silita suportate
anterior semnarii contractului;
h) emiterii unei incheieri/hotariri a instantei de judecata.
Dupa ridicarea sechestrului de pe bunuri, organul fiscal le restituie contribuabilului daca le-a pus
la pastrare in alt loc. in cazul in care dreptul de proprietate asupra bunurilor a trecut la persoana care le-
a cumparat in modul stabilit de prezentul cod, acestea nu se restituie.
 In cazul stingerii partiale a obligatiei fiscale, sechestrul nu se ridica de pe bunurile a caror valoare
dcpa^este partea nestinsa a obligatiei fiscale. Gradul depasirii se determina in functie de impozitele i
taxele aferente comercializarii bunurilor i de cheltuielile de executare silita, suportate sau eventuale.

7. Comercializarea bunurilor sechestrate

Comercializarea bunurilor sechestrate se efectueaza la licitatii cu strigare. Evaluarea i
comercializarea bunurilor sechestrate ale contribuabilului se organizeaza de catre organul fiscal. Astfel,
daca la licitatia cu strigare nu s-a inscris nici un participant sau daca bunurile nu au putut fi
comercializate, organul fiscal, in termen de 30 de zile de la data expirarii termenului de inscriere la
licitatia la care nu s-a inscris nici un participant sau de la efectuarea licitatiei, va anunta licitatie cu
reducere.
In cazul inscrierii unui singur participant la licitatia cu strigare, comercializarea se efectueaza in
baza de contract incheiat cu organul fiscal la un pret care sa nu fie mai mic decit pretul initial, iar la
licitatia cu reducere comercializarea se efectueaza in baza unui contract similar la un pret redus cu cel
mult 10% fata de pretul initial. Daca partile nu au ajuns la un acord privind pretul de comercializare a
bunurilor, participantului i se restituie acontul.
In calitate de bunuri, se supun comercializarii terenurile pe care sunt amplasate bazine de ape inchise ,
cladiri, constructii,instalatii i alte obiective care nu pot fi mutate fara a se cauza pierderi directe
destinatiei lor, precum i terenurile aferente.
Pot fi supuse i valorile mobiliare, comercializarea fund efecta de catre bursa de valori in modul
stabilit de comisia nationala a pietei financiare. Totalitatea bunurilor sechestrate calificate drept marfuri
bursiere se comercializeaza prin intermediul bursei de marfuri.
Din mijloacele obtinute dupa comercializare bunurilor sechestraet, se efectueza succesiv
recuperarea cheltuielilor de executare silita, plata restantelor, a impozitelor i taxelor aferente
comercializarii bunurilor sechestrate. Mijloacele baneti se varsa la bugetul national public.
Comercializarea bunurilor sechestrate a caror valoare constitue mai putin de 10000 mii lei cu
exceptia mijlacelor de transport, valorilor mobiliare,imobiliare i a marfuri bursiere cu valoarea lotului
mai mare de 10000 mii lei, se efectueaza prin intermediul unitatilor comerciale. Important este faptul ca
, pentru contribuabil, comercializarea lucrurilor sechestrate inseamna desfacerea i livrarea de marfuri
cu toate consicintele ce decurg din acestea operatiuni, inclusiv cu eleberarea obligatorie a facturii fiscale
cu calcularea i plata posibililor impozite i taxe aferente.

8. Ridicarea bunurilor
Ridicarea bunurilor sechestrate se efectueaza in prezenta contribuabilului sau a peresoanei cu functie de
raspundere. in cazul apsentei nemotivate a contribuabilului ridicarea bunurilor se efectueaza in preznta
la 2 martori asistenti dar in cazul impiedicarii actiunii de ridicare , organul fiscal va efectua ridicarea
bunurilor fortat.
Din momentul semnarii actului de ridicare a buburilor sechestrate,dreptul de proprietatea asupra acestora
trece la cumparator, iar cheltuielile de pastratre, de transportare , i de perfectare a titlului de proprietate
le suporta noul proprietar. Daca bunurile unui contribuabil au fost vindute mai multor cumparatori ,
ridicarea lor se va face separat pentru fiecare cumparator, fund mtocmite acte de un model stabilit de
inspectoratul Fiscal Principal de Stat.
Intre cumparator i contribuabil se incheie un contract de vinzare-cumparare fund precizat pretul ce se
achita in termen lung prevazut in contract. Dupa expirarea terminului de plata bunurile nu vor mai pute
fi folosite de catre contribuabili.
 9. Urmarirea datoriei debitoare
Urmarirea datoriei debitoare se efectueaza in baza listei debitorilor, prezentate de contribuabili sau
a altor informatii de care dispune inspectoratul fiscal. Pot fi urmariti de datorie debitoare persoanele care
au sediu in republica Moldova precum si persoanele din strainatate.
in baza datelor acordate de contribuabil, organul fiscal verified daca datoriile debitoare au devenit
scadente si daca contribuabilul are dreptul sa ceara plata lor. In cazul in care acest drept este confirmat,
organul fiscal remite debitorului somatia ca la data primirei ei, asupra sumelor pe care el le datoreaza
contribuabilului s-a aplicat sechestrul in cuantumul obligatiei fiscale a acestuia si ca debitorul este obligat
sa stinga obligatia fiscala.
Persoana care a primit somatia este obligata ca, in termen de 10 zile lucratoare, sa confirme sau
sa infirme, partial ori total, datoria debitoare a contribuabilului indicata in somatie. Daca datoria este
infirmata, la scrisoare se anexeaza copiile de pe documentele de rigoare. Daca suma datoriei debitoare a
contribuabilului a fost confirmata sau daca ea a fost infirmata fara anexarea documentelor de rigoare,
precum i daca, la expirarea a 10 zile lucratoare de la primirea somatiei, nu i s-a raspuns organului fiscal,
aceasta are dreptul sa aplice debitorului, in modul corespunzator, modalitatile de executare silita a
obligatiei fiscale ca :
1. Existenta restantei
2. Neexpirarea termenelor de prescriptie
3. Necontestarea faptului de existenta a restantei i marimii ei.
Deosebim cazuri in care executarea silita este imposibila , daca:
a) persoana lichidata nu are succesor;
b) persoana care desfaoara activitate de intreprinzator este declarata insolvabila i nu dispune de
bunuri;
c) persoana fizica ce nu este subiect al activitatii de intreprinzator nu poseda bunuri care ar putea
fi sechestrate conform prezentului capital;
d) persoana fizica ce nu este subiect al activitatii de intreprinzator i-a parasit domiciliul, nu poate
fi gasita si nu are bunuri care ar putea fi sechestrate conform prezentului capital;
e) persoana fizica a decedat i nu exista alte persoane obligate prin lege sa-i stinga obligatia
fiscala.
Suma obligatiei fiscale a carei executare silita este imposibila, precum i suma obligatiilor fiscale
stinse prin scadere conform art.174 alin.(l), (2) i (4)12 sint luate la evidenta speciala, in modul stabilit
de Ministerul Finantelor, pina la expirarea termenului de prescriptie. In cazurile prevazute la art. 186
alin.(5), sumele luate la evidenta speciala se restabilesc

12
Art. 174 alin (1) ... stingerea obligatiei fiscale prin scadere in situatiile in care : contribuabilul - a) este decedat; b)este declarat
mort; c) este declarat disparut fara veste; d) este declarat lipsit de capacitate de exercitiu sau capacitate de exercitiu restrinsa.
Art. 174 alin (2) ... stingerea in marimea intregii obligatii fiscale - daca persoana nu dispune de bunuri, sau in marimea partii
nestinse din obligatia fiscala- daca averea lasata de ea este insuficienta.
Art. 174 alin (4) ... in temeiul unei decizii a conducerii organului cu atributii de adminstrare fiscala . . .
 Tema : Reglementarea juridica a impozitelor pe venit

1. Subiectul impunerii
2. ObiectuI impunerii
3. Sursele de venit neimpozabile
4. Facilitatile privind impozitul pe venit

1. Subiectul impunerii
Conform legislatiei fiscale, in calitate de subiect al impunerii impozitelor pe venit reprezinta:
a) persoanele juridice i fizice rezidente ale Republicii Moldova, cu exceptia societatilor
specificate la art.5 pct.9), care desfaoara activitate de intreprinzator, precum i persoanele care practica
activitate profesionala, care, pe parcursul perioadei fiscale, obtin venit din orice surse aflate in Republica
Moldova, precum i din orice surse aflate in afara Republicii Moldova;
b) persoanele fizice rezidente cetateni ai Republicii Moldova care nu desfaoara activitate de
intreprinzator i pe parcursul perioadei fiscale obtin venituri impozabile din orice surse aflate in
Republica Moldova i din orice surse aflate in afara Republicii Moldova pentru activitatea lor in
Republica Moldova;
c) persoanele fizice rezidente cetateni ai Republicii Moldova care nu desfaoara activitate de
intreprinzator i obtin venit din investitii i financiar din orice surse aflate in afara Republicii Moldova;
d) persoanele fizice rezidente cetateni straini i apatrizi care desfaoara activitate pe teritoriul
Republicii Moldova si obtin venit din orice surse aflate in Republica Moldova i din orice surse aflate
in afara Republicii Moldova pentru activitatea lor in Republica Moldova, cu exceptia venitului din
investitii i financiar din orice surse aflate in afara Republicii Moldova;
e) persoanele fizice nerezidente care nu desfaoara activitate de intreprinzator pe teritoriul
Republicii Moldova i pe parcursul perioadei fiscale obtin venituri.
Subiectii impunerii sint obligati sa declare venitul brut obtinut din toate sursele.
Astfel, in categoria persoanelor fizice intra : cetateni ai RM, cetateni straini i apatrizi. in categoria
intrprinderilor cu statut de persoana fizica intra : intreprinderea individuals i gospodaria taraneasca. Iar
in calitate de persoane juridice sunt calificate : oricare intreprinderi, asociatii si alte organizatii, cu
exceptia diviziunilor structurale a organizatiilor nominalizate ce nu dispun de patrimoniu autonom,
precum i a intreprinderilor individual i gospodariilor taraneti. (S.A., S.R.L., cooperativele de
productie, intreprinderile de arenda, intreprinderile de stat i municipale, societatile in nume colectiv,
societatile in comandita).

2. ObiectuI impunerii
ObiectuI impunerii este venitul brut (inclusiv facilitatile) obtinut din toate sursele de catre orice
persoana fizica sau juridica, exceptand deducerile i scutirile la care are dreptul aceasta persoana. In
acest sens facilitatile care se includ in venitul brut sunt facilitatile acordate de patron prevazute la art.
19 Cod Fiscal i nu facilitati sub forma deducerii i scutirii, care nu se include in venitul brut conform
art. 14 Cod Fiscal.
Facilitatile privind impozitele i taxele includ deducerile i scutirea la impozit care nu se
cumuleaza ci se scad din venitul brut la calcularea impozituUii pe venitul global, in venitul brut se includ
toate tipurile de venituri inclusiv:
A) venitul provenit din activitatea de intreprinzator, din activitatea profesionala sau din alte activitati
similare;
B) venitul obtinut din activitatea societatilor obtinut de catre membrii societatii i venitul
obtinut de catre aetionarii Fondurilor de investitii;
C) venitul din chirie (arenda);
D) creterea de capital in urma vanzarii, schimbului sau a altei forme de instrainare a activelor de
capital (art. 37 C .F);
E) creterea de capital peste pierderile de capital, neluate in considerate in alte tipuri de venit;
F) venitul obtinut sub forma de dobanda.
Venitul obtinut sub forma de dobanda poate fi obtinut ca rezultat al:
1. acordarii creditelor; procurarii obligatiunilor sau altor hartii de valoare;
2. depunerii mijloacelor baneti la conturile de depozit i alte conturi bancare;
3. supraplatilor la impozite, taxe i alte obligatiuni fata de buget.
G) royalty. Royalty se considera venitul obtinut de pe urma darii in folosinta a proprietatii
nemateriale, sau din dreptul de folosinta a acestuia, precum i din dreptul de exploatare a resurselor
naturale din R.M.;
H) venitul rezultat din neachitarea datoriilor de catre agentul economic in cazurile expirarii
termenului de prescriptie, lichidarii creditorului. Exceptie de la acest venit sunt cazurile cand datoriile
se formeaza ca urmare a insolvabilitatii contribuabilului declarate prin decizia instantei de judecata;
I) dotatiile obtinute din partea statului, primele i premiile, care nu sunt specificate ca neimpozabile
de legile prin care se stabilesc aceste plati;
J) sumele obtinute de pe urma acordului de neangajarea in activitatea de concurenta;
K) devidendele obtinute de la un agent economic nerezident. Devidend se considera orice plata
efectuata de catre persoana juridica in folosul unui actionar al acestei persoane juridice, in
corespundere cu cota de participare;
L) alte venituri Pentru nerezidenti sunt impuse veniturile nerealizate pe teritoriul
R.M.

3. Sursele de venit neimpozabile

Conform prevederilor Codului fiscal, art. 20, in venitul brut nu se includ urmatoarele tipuri de
venit:
a) anuitatile sub forma de drepturi de asigurari sociale achitate din bugetul asigurarilor sociale de
stat i drepturi de asistenta sociala achitate din bugetul de stat, specificate de legislatia in vigoare,
inclusiv primite in baza tratatelor intemationale la care Republica Moldova este parte; sumele i
despagubirile de asigurare, primite in baza contractelor de asigurare i coasigurare, exclusiv primite in
cazul inlocuirii fortate a proprietatii conform art.22;
b) despagubirile i indemnizatiile unice primite, conform legislatiei, in urma unui accident de
munca sau in urma unei boli profesionale, de salariati ori de motenitorii lor legali;
c) platile, precum i alte forme de compensatii acordate in caz de boala, de traumatisme, sau in
alte cazuri de incapacitate temporara de munca, conform contractelor de asigurare de sanatate;
d) compensarea cheltuielilor salariatilor legate de indeplinirea obligatiilor de serviciu: pentru
aparatul Preedintelui Republicii Moldova, Parlament i aparatul acestuia, aparatul Guvemului, in
limitele i in modul stabilite de Preedintele Republicii Moldova, Parlament i, respectiv, de Guvem.
Compensarea cheltuielilor salariatilor agentilor economici legate de indeplinirea obligatiilor de serviciu,
in limitele stabilite de actele normative i in modul stabilit de Guvem. Compensarea cheltuielilor
salariatilor legate de indeplinirea obligatiilor de serviciu in cazul depasirii limitelor de cazare stabilite
de Guvem;
 e) bursele elevilor, studentilor i persoanelor aflate la invatamint postuniversitar sau la invatamint
postuniversitar specializat la institutiile de invatamint de stat i particulare, in conformitate cu legislatia
cu privire la invatamint, stabilite de aceste institute de invatamint, precum si bursele acordate de catre
organizatiile filantropice, cu exceptia retributiei pentru activitatea didactica sau de cercetare,
indemnizatiile unice acordate tinerilor special iti angajati la lucru, conform repartizarii, in localitatile
rurale;
t) pensiile alimentare i indemnizatiile pentru copii;
g) indemnizatiile de concediere stabilite conform legislatiei;
h) compensatiile nominative platite paturilor insuficient asigurate, social vulnerabile ale
populatiei, precum i prestatiile de asigurari sociale, care nu sint achitate sub forma de anuitati;
i) patrimoniul primit de catre persoanele fizice cetateni ai Republicii Moldova cu titlu de donatie
sau de motenire;
j) veniturile de la primirea gratuita a proprietatii, inclusiv a mijloacelor baneti, conform deciziei
Guvemului sau a autoritatilor competente ale administratiei publice locale;
l) ajutoarele primite de la organizatii filantropice - fundatii i asociatii obteti - in conformitate
cu prevederile statutului acestor organizatii i ale legislatiei;
m) contributiile la capitalul unui agent economic, prevazute la art.55;
n) veniturile misiunilor diplomatice i altor misiuni asimilate lor, organizatiilor statelor straine,
organizatiilor international e i personalului acestora, prevazute la art. 54;
o) sumele pe care le primesc donatorii de singe de la institutiile medicale de stat;
p1) citigurile de la campaniile promotionale i/sau din loterii, in partea in care valoarea fiecarui
citig nu depaete 10% din scutirea personala stabilita la art.33 alin.(l);

4. Facilitatile privind impozitul pe venit

Conform Codului Fiscal persoanele care practica activitate de intreprinzator au dreptul la
deduceri din venitul obtinut in urma activitatilor.
Deducere reprezinta suma care la calcularea venitului impozabil se scade din venitul brut al
contribuabilului la calcularea venitului impozabil..
Pentru determinarea venitului impozabil din venitul brut se deduc: cheltuielile ce tin de
fabricarea, executarea, prestarea i desfacerea productiei, lucrarilor i serviciilor realizate producerea i
desfacerea marfurilor, mijloacelor fixe i a altor bunuri, precum i cheltuielilor legate de obtinerea altor
venituri impozabile.
Deducerea se permite in anul fiscal pe parcursul caruia au fost calculate sau suportate cheltuielile
cu exceptia cazurilor, cand aceste cheltuieli urmeaza sa fie raportate la un alt an fiscal.
Prin urmare deosebim i alte facilitati acordate de patron, in cazul salarizarii, care includ :
a) platile acordate salariatului de catre patron pentru recuperarea cheltuielilor personale, precum
i platile in favoarea lucratorului, efectuate altor persoane, cu exceptia platilor in bugetul asigurarilor
sociale de stat si a primelor de asigurare obligatorie de stat;
b) suma anulata a datoriei salariatului fata de patron;
c) suma platita suplimentar de patron la orice plata a salariatului pentru locuinta acordata de catre
patron;
d) suma dobinzii, determinata ca rezultat al diferentei pozitive dintre rata de baza (rotunjita pina
la urmatorul procent intreg) stabilita de Banca Nationals a Moldovei in luna noiembrie a anului precedent
anului fiscal de gestiune (rata dobinzii aplicata la operatiunile de politica monetara pe termen scurt -
pentru imprumuturile acordate pe un termen de pina la 5 ani; rata dobinzii la creditele
pe termen lung - pentru imprumuturile acordate pe un termen mai mare de 5 ani) i rata dobinzii
calculate pentru imprumuturile acordate de catre angajator salariatului, in functie de termenul lor de
acordare;
e) cheltuielile patronului pentru darea proprietatii in folosinta salariatului in scopuri personale:
- in cazul in care bunurile sint proprietate a patronului, cheltuielile acestuia, determinate in
procente din baza valorica, pentru fiecare bun dat in folosinta, in functie de categoria de proprietate
prevazuta la art.26 alin.(6): I - 0,0082%, II - 0,0137%, III - 0,0274%, IV - 0,0548% i V - 0,0822%,
pentru fiecare zi de folosinta;
- in cazul in care bunurile nu sint proprietate a patronului - cheltuielile acestuia pentru
obtinerea dreptului de folosinta asupra bunurilor, pentru fiecare zi de folosinta.