CeKbrt? ,Y<'?

7p y,s,77lz* a' Ob rdtl/ fu'E 4,'t/ //,,%r^

v iot'o fr<e- Lrr(fu)) 'r '6
Obiceiuri vicioase

Prezenta obiceiurilor vicioase la copilul de 3-6 ani este o descoperire rmportanta in

timpul examinarii clinice. De obicei un obicei vicios nu este prezent la copiii care se
apropie de limita a acestei grupe de varsta. Preferabil, un obicei vicios care a dus la
mutarea incisivilor sau care au impiedicat eruptia este deja eliminat inainte de eruptia
incisivilor permanenti. Daca un obicei vicios care provoaca schimbari dentare nu este
elmininat inainte de aparitia danturii permanentg aceasta va fi afectata in mod
asemanator. Pe de alta parte, acestea nu sunt schimbari ireversibile. Daca obiceiul este
oprit in timpul anilor danturii mixte (temporare si permanente), schimbarile aversive
dentare vor in cepe in mod natural un proces de inversare. Poate fi necesar un tratament
de corectie, dar in general dintii se vor muta intr-o pozitie mai neutra incepand cu
intreruperea fortei aplicate de obiceiurile vicioase.
Daca nu au avut loc schimbari dentare, nu poate fi sustinut nici un tratament doar
pe motive de sanatate dentar4 da uni pacienti si copii ar putea dori tratamentul deoarece
obiceiurile legate de zugerea degetului sau a biberonului devin inacceptabile social pe
masura ce copilul creste in varsta. Un studiu a arata/. faptul ca copiii de varsta scolara ii
considera pe cei care isi zug degetul mult mai putin inteligenti, mai putin atractivi si mai
putin dezirabili in calitate de prieteni. Eforturile de a descuraja acest obicei pot varia de la
o simpla conversatie intre dentist si copil pana la terapii de corectie mai complexe. Pentru
ca tratamentul sa aiba succes, cel mai important lucru de retinut despre interventie este ca
si copilul insusi ar fiebui sa-si doreasca sa intrerupa acest obicei.

Obiceiuri vicioase legate de suptul degetului sau aI srzetei

Suptul degetului sau al suzetei formeaza majoritatea obiceiurilor vicioase. Aproximativ
doua treimi din aceste obiceiuri se incheie odata cu varsta de 5 ani. Dentistii sunt adeseori
intrebati despre problemele pe care le pot provo@ aceste obiceiuri in cazul in care sunt
prelungite. Malocluziile cauzate de suptul non-nutritiv pot fi mai degraba un raspuns
individual decat o relatie foarte specifica de tip cauza-efed. Tipurile de schimbari dentare
pe care le poate provoca obiceiul de a suge degetul pot fi diferite in functie de
intensitatea, durata si frecventa obiceiului ca si in functie de maniera in care degetul este
pozitionat in gura. Intensitatea este forta aplicata dintilor in timpul sugerii degetului.
Durata este definita ca fiind timpul total utilizat pntru $rgerea degetului. Frecventa
reprezinta de cate ori este practicat acest obicei in timpul unei zile. Durata joaca rolul cel
mai important in deplasarea dintilor cauzrrtade obiceiul de a suge degetul. Dovezi clinice
si experimentale sugereaza ca de la 4 la 6 ore de forta aplicata pe zi este probabil
minumul necesa^r *-rry miscarii dintelui. Prin urmarg un copil care isi suge degetul cu
intreruperi cu o intensitate dporitapoate sa nu produca foarte multe modificari in pozitia
dintelui, in timp ce un copil care isi suge degetul in continuu (mai mult de 6 ore) poate
provoca schimbari dentare semnificative. Durata obiceiurilor de sugere a degetului (luni
sau ani) este in mod cert legata de cresterea prevalentei ocluziei anterioare deschise sau a
unei ocluzii overbite, obverjet sporit, sporirea adancimii arcadelor madlare si
descresterea latimii arcadelor maxilare. Cele mai frecvente indicii dentare raportate in
legatura cu obiceiurile vicioase active sunt urmatoarele:
 xrffitlnffiPf.iBl3l,
ioau.tutto rt
DENTAR/ MEDT.INA
DePartanldnlult:
o r sc i
i
---.^
pri na-ii n r" c'-.9311113I-t'

1. Muscatura deschisa anterioara

2. I\fiscarea faciala a incisivilor srperiori si miscarea linguala a incisivilor inferiori
3. Comprimare maxilara

Ocluzia anterioara deschis4 ori lipsa zuprapunerii pe verticala a incisivilor

superiori si inferiori in timpul ocluziei, se dezvolta datorita faptului ca degetul se sprijina
direct pe incisivi. Acest lucru impiedica eruptia completa sau continua a incisivilor, in
timp ce eruptia dintilor posteriori nu este impiedicata in nici un fel. Ocluzia anterioara
deschisa poate fi, cauz.ata de asemenea de intrepatrunderea incisivilor. Cu toate acestea,
inhibarea eruptiei este mai usor de provocat decat intrepatnrnderea, aceasa din urma
fiind un reniltat al unui obicei cu o durata foarte mare.
Miscarile facio-linguale ale incisivilor depind de modul in care varful degetului
este pozitionat si de numarul de degete introduse in gura. Unii considera aceasta variabila
de pozitionare ca fiind un factor de 4gravare legat de intensitatg durda si frecventa. De
obicei degetul este pozitionat astfel incat exercita presiune asupra suprafetei linguale a
incisivilor maxilari si pe suprafata labiala a incisivilor mandibulari. Un copil care isi suge
degetul in mod frecvent poate crea de-ajuns de multa forta incat sa incline facial
incizitorii superiori si lingual pe cei inferiori. Rezultatul este un overjet sporit si, datorita
inclinarii, un overbite scazut.
Contractia arcadei maxilare este provocata probabil de schimbari in echilibrul
dintre musculatura orala si limba. Atunci cand degetul este introdus in gur4 limba este
fortata in jos si indepartnta de valul palatin. Muschiul orbicularis oris si muschiul
buccinator continua sa exercite o forta asupra suprafetelor bucale ale dentitiei maxilare,
in special atunci cand acesti muschi sunt contractati in timpul sugerii degetului. Datorita
faptului ca limba nu mai exercita o forta de contrabalansare a suprafetei lunguale, arcada
maxilara posterioara se pliaza in crossbite.
Datele asupra masurii in care au loc schimbarile scheletale nu sunt foarte clare.
Unii cred ca maxilarul si procesul sau alveolar sunt mutate anterior si superior. Desigur,
daca dintii sunt mutati, au loc anumite schimbari alveolare. Nu este foarte bine cunoscut
daca aceaste schimbari zunt transmise si la maxilarul scheletal. In cadrul unui studiu
efectuat asupra copiilor de 5 ani, a fost observat un procentaj semnificativ sporit al
diferentei de ocluzie distala intre molari la copiii care isi sug degetul comparativ cu copiii
care nu prezinta obiceiuri vicioase.

Tratament
Potrivirea in timp a tratarnentului trebuie sa fie determinata cu atentie. Daca parintii
copilului nu vor sa recurga la tratament, acesta nu trebuie sa fie inceput. Copilul ar trebui
sa primeasca sansa de a opri in mod spontan obiceiul de a suge degetul, inainte de
aparitia dintilor permanenti. Daca tratamentul este ales ca o alternativa, acesta este de
obicei aplicat intre varstele de 4 si 6 ani. Amanarea pana la varsta scolara permite
intreruperea spontana a acestui obicei in caa.rl celor mai multi copii, de obicei datorita
presiunii sociale de la scoala. Atata timp cat obiceiul este eliminat inainte de eruptia
deplina a incisivilor permanenti, procesul de eruptie va reduce in mopd spontan overjet-ul
si ocluzia deschisa, deoarece dintii permanenti ocupua noi pozitii. De obicei se considera
ca interventia asupra obiceiului de sugere a degetului nu dauneaza dezvoltarii emotionale
 uNIvERSITATEA DE MEDICINA 9l --
TIRUNCIE,CAROI. DAVIIA,' BUCURE$T
FACULTATEA DE I,'lEOICINA DENTARA
DePartamenlul ll
Disciplirrs $tiinle Conrportamental

a copilului si nici nu duce la un comportament de substituire. Cu toate acestea, dentistul

ar trebui sa evalueze armonia psihologica a copilului inainte de a recurge la eliminarea
acestui obicei. Astfel de proceduri ar trebui cel mai bine sa fie amanate in cazul copiilor
care au trecut recent prin schimbari stresantg cum ar fi separarea sau divortul parintilor,
mutarea intr-o noua comunitate sau schimbarea scolii. Au fost sustinute patru abordari
diferite pentru tratament, in functie de vointa copilului de a opri obiceiul vicios.

Consilierea
Abordarea cea mai simpla dar si cea mai putin aplicabila este consilierea pacientului.
Aceasta implica o discutii intre dentist si pacient despre problemele create de sugerea
non-nutritiva. Aceste discutii se concentreaza asupra schimbarilor care au avut loc
datorita obiceiului de zugere a degetului si impactului lor estetic. De obicei se apeleaza la
maturitatii si responsabilitatea copiilor. Evident, aceasta abordare este mai potrivita
copiilor mai mare ce pot stapani conceptual problema si care pot sa constientizeze
presiunea sociala de a opri acest obicei. Unii copii zunt convinsi de aceasta abordare si
reusesc sa elimine obiceiul de a-si srge degetul.

Terapia de atenfionare ftertnder)

A doua abordare, terapia de atentionare, este adecvata pentru cei care vor sa opreasca
obiceiul de sugere a degetului dar au nevoie de ajutor. Scopul oricarui tratament ar trebui
sa fie explicat copilului in detaliu. Un bandaj adeziv fixat pe degetul copilului poate servi
ca o indicatie constanta asupra faptului ca nu ar trebui sa-si mai introduca degetul in gura.
Bandajul ramane pe deget pana la incetarea obiceiului. Unele cadre medicale au folosit
manusi sau o soseta (???) pentru a acoperi degetele de la mana. Acestea sunt utile in
special in timpul orelor de somn. O alta abordare e acoperirea degetelor care sunt supte
cu o substanta cu gust amar. Totusi, acest tip de terapie este perceput ca o pedeapsa si ar
putea sa nu fie la fel de eficient ca un memo neutru.

Sistenul de recompenswe
Un al treilea tratament perfru obiceiurile orale vicioase este sistemul de recompens:Lre.
Este stabilit un contract intre copil si parinte sau intre copil si dentist. Contractul
mentiuneaza pur si simplu faptul ca copilul va inceta obiceiul intr-o perioada data de timp
si, drept unnare, va primi o rasplata. Recompensa nu trebuie sa fie extravaganta dar
trebuie sa fie de-ajuns de speciala incat sal motiveze pe copil. Laudele din partea
parintilor si a dentistului au un rol important. Cu cat copilul se implica mai mult in
proiect, cu atat mai mult cresc sansele ca acest proiect sa fie dus pana la capat.Implicarea
-t:zanal
poate include lipirea de etichete auto-adezive intr-un calendar ar atunci cand
copilul a evitat pentru o zi intreaga obiceiul oral vicios. La sfarsitul perioadei de timp
specificate, rasplata este insotita de laude verbale pentru respectarea conditiilor din
contract. Sistemele de recompensare si terapia de atentionare trebuie sa fie combinate
pentru a imbunatati sansele de succes.

Terapia aSuncliva
Daca obiceiul persista dupa terapia de amintire si dupa cea de recompensare, iar copilul
wea intr-adevar sa elimine obiceiul, poate fi utilizata terapia adjunctiva, ce include o
metoda de intrerupere fizica a obiceiului si de atentionare a pacientului. Acest trp de
 ,.,.,illif llA',Slf,i,lsPitiEiflu"
oo.,l-,O,UO O. MEOICINA OENTARA
DPartamentul

tratament inplica de obicei fie infasurarea bratului pacientului intr-un bandaj elastic astfel
incat sa nu poata fi indoit si sa nu poata introduce mana in gura, sau plasarea in gura a
unor dispozitive ce descuraj e ra frzic obiceiul facand dificila sugerea degetului sau a
varfului degetului. Dentistul ar trebui sa le explice pacientului si parintilor ca dispozitivul
nu este o pid"upr4 ci mai degraba un indiciu permanent al faptului ca nu trebuie sa mai
introduca degetul in gura.
Metoda bandfuutui elastic este in general aplicata doar in timpul noptii. Bandajul
infasurat superficial inlurut bratului, intins pe o zona ce porneste de sub cot si se termina
deasupra .otolri. Masa bandajului elastic (si NU presiunea) nu-i permite copilului sa-si
suga degetele. Succesul obtinut pe parcursul catorva saptamani ar trebui sa fie
I
."iornp"nrat. Programul complet ar putea dura intre 6 si saptamani (nota! si in cazul
copiilor care au incetat obiceiurile orale vicioase in timp ce aveau mana in ghips datorita
unor oase rupte).
O ab-ordare a dispozitivelor intraorale poate fi de-asemenea utilizata ca o metoda
secundara. Cele doua dispozitive utilizate mai frecvent pentru a descuraja sugerea
degetelor sunt arcul cvadruplu (quad helix) si bara palatinala. Arcul cvadruplu este un
dispozitiv fixat utilizat in mod obisnuit pentru a extinde o arcada mailara comprimata -
o iescoperire comuna insotita de cros$ite posterior la pacientii care ptactica sugerea
non-nutritiva. Arcurile dispozitivului au rolul de a-i aminti copilului sa nu introduca
degetul in gura. Arcul cvadruplu este un dispozitiv versatil deoarece poate corecta
crossbite-ul posterior si descuraja in acelasi timp obiceiul de sugere a degetului.
Bara-palatinala este conceputa pentru a intrerupe obiceiul de sugere a degetului
prin interferarea cu pozitionarea degetului si cu satisfactia rezultata in urma sugerii. Bara
palatinala este in,rtiliratu in general in caanl copiilor Gare nu prezinta crossbite posterior.
Totusi, poate fi,utllizata si ca un memo dupa extinderea maxilarului cu un arc cvadruplu
in carit copilului care nu a incetat sa-si suga degetul nici dupa utilizarea acestui
dispozitiv. Bara palatinala este fixata prin benzi de molarii permanenti primari si
secundari. Un arclingual format din sarma groasa (38 mil) este indoit pentnr a se potrivi
pasiv direc pe valul palatin si este lipit de benzile molare. Fire aditionale sunt sudate pe
i
aceasta baza pentru for-u un obstacol sau o obstructie mecanica impotriva degetelor.
Este recomandata re,aliz,ar:a unei forme mai aplattzate in momentul construirii
dispozitivului, astfel incat sa fie verificate evenrhnlele interferente cu ocluzia. Parintele si
.opit rt ar trebui sa fie informati asupra aparitiei anumitor efecte secundare dupa
cimentarea barei palatinale. Caracteristici ale mancatului, vorbirii si somnului pot fi
modificate in primele cateva zile dupa aplicarea dispozitivului. Aceste dificultati dureaza
de obicei intre 3 zile si 2 saptamani. fle obicei apare pe limba o urma a dispozitivului sub
forma unei zimtuiri. Aceasta urma dispare curand dupa inlaturarea dispozitiwlui.
problema cea mai mare cu bara palatinala si, intr-o masura mai mic4 cu arcul cvadruplu
este dificultatea de a mentine o igiena orala coresp.urzatoare. Dispozitivul retine resturi
de mancare si e dificil de curatat in totalitatg avand ca reanltat mirozul neplacut al gurii
si inflamare a tesutului.
Dispozitivele adjunctive de descurajare a obiceiurilor orale vicioase ar trebui sa
fie lasate in gura timp de 6-12 luni ca un factor de atentionare. De obicei bara palatinala
impiedica imediat copilul sa mai sug4 dar necesita sa fie purtata cel putin 6 luni pana la
eliminarea completa a obiceiului. Arcul cvadruplu necesita de asemenea un minim de 6
 -,^ivrnstrnreecr rreotcwAgt
rnnianc,E clnol onvtun' BUcuREt
FACULTATEA DE MEDICINA DENTAR'
Departameotul ll
Di3ciplirra $tiinle Comportamenta

Iuni de tratament. Trei luni srnt necesare pentru corectarea Grossbite si alte 3 luni sunt
necesare pentru stabilizarea miscarii.

Deprinderi legate de suzeta

Schimbarile dentare create de obisnuintele legate de suzeta sunt in mare similare cu
schimbarile create de obiceiurile de zugere a degetului si nu exista un consens clar care sa
indice diferente terapeutice. Ocluzia deschisa anterioara si contractia maxilara (cu
crossbite posterior) apar in mod frecvent in cazul copiilor care folosesc suzete. Miscarea
labiala a incisivilor maxilari poate sa nu fie la fel de pronuntata ca cea cauzata de
obiceiurile de zugere a degetului. Producatorii au realizat suzete care, pretind ei, sunt
foarte apropiate ca forma de sfarcul mamei si nu zunt atat de daunatoare pentru dentitie
ca in caanl degetului sau al suzetelor obisnuite. Rezultatele cercetarilor nu au confirmat
aceste afirmatii. Durata sporita a obiceiurilor legate de suzeta este corelata cu o
prevalenta sporita a ocluziei deschise anterioarg a unui overbite redus si a unui crossbite
posterior.
Obiceiurile determinate de folosirea suzetei par sa inceteaze mai devreme decat
deprinderile de zugere a degetului. Mai mult de Wo dub acestea au incetat inainte de
varsta de 5 ani si 100% la varsta de 8 ani. Teorefic, obiceriurile legate de suzeta sunt mai
usor de oprit decat cele de sugere a degetului, deoarece utilizarea zuzetei poate fi
intrerupta treptat sau chiar complet retrasa in urma discutiei si explicatiilor acordate
copilului. Bineinteles ca acest tip de control nu este posibil in cazul sugerii degetului, fapt
ce duce la diferente notabile a gradului de cooperare a pacientului necesar elminarii celor
doua tipuri de obisnuinte. In cateva caari copilul pode sa inceteze utilizarea suzetei si sa
inceapa sa suga un deget. Poate fi necesara eliminarea obiceiului ulterior de sugere a
degetului.

Deprinderi legate de buze

Obisnuintele care implica manipularea buzelor si a structurilor periorale sunt numite
deprinderi legate de buze. Exista un numar de astfel de obiceiuri, iar influenta lor asupra
dentitiei este variata. Lingerea buzelor si muscarea buzelor sunt obisnuinte relativ
inofensive in ceea ce priveste efectele asupra danturii. Buzele rosii, inflamate si crapate
in timpul iernii sunt indiciile cele mai evidente asociate qr ace$e obisnuinte. Nu se poate
face mare lucru pentru a opri efectiv aceste deprinderi. Tratamentele sunt de obicei
paliative si limitate la umezirea buzelor, desi unele cadre medicale au folosit dispozitive
pentru intrerupera acestor obiceiuri.
Desi majoritatea deprinderilor legate de buze tv cauze.az.a probleme dentare,
sugerea buzei sau musoarea buzei pot mentine in mod cert o ocluzie deficitara existenta
daca copilul repeta aceste obisnuinte cu intensitate, frecventa si durata adecvate. Nu este
usor de raspuns la intrebarea daca aceste obiceiuri pot crea malocluzii dentare. Cea mai
comuna forma de sugere a buzei este plierea buzei inferioare in spatele incisivilor
maxilari. Aceast lucru duce la formarea unei forte directionate lingual asupra dintilor
mandibulari si a unei forte faciale asupra dintilor maxilari. Rezultatul este o inclinare in
fata a incisivilor maxilari, o inclinare in spate a incisivilor mandibulari si un overjet
sporit. Aceast problema este intalnita mai ales in caail dentitiilor mixte si permanente.
Trataemntul depinde de relatia scheletala a copilului si de prezenta sau absenta spatiului
in arcada (??). In cazul in care copilul are o relatie scheletala clasa I si un overjet sporit ce
 W
lrnnurcre ..cARoL uAVTLA BUCU
7 I rocurroraooE MEotclNA DENr
7 I Oepartanlrntul ll
I Oirciptim $tirnle Comportam

este in intregime rezultatul dintilor inclinati, dentistul poate sa incline dintii in pozitia lor
originala sau intr-o pozitie mai normala printr-un dispozitiv fixat sau detasabil. Daca
exista o relatie scheletala clasa a II-a, este necesara o procedura de modificare a cresterii
mult mai complicata pentru a corecta malocluzia.

Deprinderi legate de impunsatura cu limba si de respiratia pe gura

In ultimii ani a fost acordata o atentie mult sporita :Lsupra obiceiurilor impunsaturii cu
limba si ale respiratiei pe gura ca fiind cauze ale malocluziei. Impunsatura cu limba este
caracteristica pentru inghitirea infantila si tranzitionalq ambele fiind considerate normale
la nou-nascuti. Date epidemiologice indica faptul ca procentajul persoanelor cu
caracteristici de inghitire infantila si tranzitionala este mai mare decat procentajul
persoanelor cu ocluzie deschisa. Acest lucru indica faptul ca nu exista o relatie simpla de
tip cauza-efect intre impunsatura cu limba si ocluzia deschisa. Mai mult, datele care iau
in considerare durat4 intensitatea si frecventa fortei asuciate cu impunsaturile cu limba
sugereilza faptul ca obiceiul poate sustine o ocluzie deschisq dar nu poate provoca una.
Prin urmare, impunsatura cu limba ar trebui considerata un simptonq si nu o problema ce
trebuie tratata.
Respiratia pe gura si asocierea acesteia cu malocluzia este o problema complexa.
Cercetarea efectuata pentru a raspunde la intrebari legate de aceasta asociere nu a fost
foarte bine controlata. Problema majora cu aceasta cercetare a fost identificarea nesigura
a celor care respira pe gura. Unele persoane pot da impresia ca respira pe gura datorita
poshrii mandibulare sau a buzelor. Este normal pentru un copil de 3-6 ani sa nu-si poate
controla buzele. Alti copii au fost considerati ca respirand pe nas datorita zuspectarii unei
obstructii a cailor respiratorii razale. Doua locatii au fost considerate in mod consecvent
ca fiind locuri in care se pot produce obstructii: turbinele nazale si vegetatii adenoidale
nazofaringeale. Datele clinice nu srnt de-ajuns de exacte pentru a confirma diagnosticul
unei afectiuni a cailor respiratorii naz.ale. Singura metoda de insedere pentru a determina
caracteristicile functiilor respiratorii este utilizarea unui pletismograf si a unui convertizor
al fluxului de aer pentru a determina flu>nrl total de aer pe caile nazala si orala. Un studiu
ce a utilizat pletismograful in caanl copiilor normali a raportat ca inainte de varsta de 9
ani numarul celor care respirau pe gura (sau predominant pe gura) era egal cu numarul
celor care respirau pe nas (sau predominant pe nas). Dupa varsta de 8 ani, majoritatea
copiilor respirau pe nas (sau predominant pe nas). In ciuda dificultatilor intalnite in
identificarea persoanelor care respira pe gur4 exista indicii asupra unei legaturi reduse
intre respiratia pe gura si malocluzia c,aradeiz.ata de o fata (?) inferioara alungita si de
contractie a maxilarului. Cu toate acestea,, ar trebui luat in considerare faptul ca aceasta
relatie este foarte slaba si nu implica faptul ca este necesara turbinectomia sau
adenoidectomia.

Roaderea unghiilor
Roaderea unghiilor este o deprindere rar intalnita in cazul copiilor mai mici de 3-6 ani.
Numarul persoanelor care isi rod unghiile creste pana la varsta adolescentei, dar sunt
foarte putine date referitoare la acest srbiwt. S-a zugerat faptul ca acest obicei e o
manifestare a unui stres sporit. Nu exista nici o dovada ca roaderea unghiilor poate cavza
malocluzie sau schimbari dentarg cu exceptia unor fisuri minore ale smaltului; prin
urnare, nu exista nici un tratament recomandat. Roaderea unghiilor poate afecta unghiile,
 : ] iMACIE .,CAROL DAVILA' BUCURE

,CULTATEA DE MEDICINA OENTAR

OePartamentul ll
7 .)iplirE $liinle ComPortamenta

totusi, si, drept urnare, poate fi necesara utilizarea unor produse adecvate de protejare a
unghiilor.

Bruxismul
Bruxismul este scrasnitul dintilor si apare de obicei in timpul somnului copilului. Cu
toate aceste4 unii copii scrasnesc din dinti si in starea de trezie. Majoritatea copiilor
prezinta o forma sau alta de bruxism ce rezulta in uzarea moderata a caninilor si molarilor
canini. Uz.xa ameninta pulpa dentara foarte rar, su exceptia persoanelor cu handicap,
datorita faptului ca dentina secundara este produsa intr-un ritm mai zustinut decat
distrugerea provocata de bruxism. Dureri ale muschilor masticatori si afectiuni ale
articulatiei temporomandibulare sunt de asemenea atribuite bruxismului. Cauza exacta a
bruxismului semnificativ este necunoscuta, desi majoritatea explicatiilor se concentreaza
asupra factorilor locali, sistemici si psihologici- Teoria locala (???) sugereaza faptul ca
bruxismul este o reactie la interferenta ocluzala, refaceri prea inalte ale dintilor sau
afectiuni dentare iritante. Factorii sistemici implicati in bruxism includ paraziti intestinali,
deficiente nutritive subclinice, alergii si tulburari endocrine. Teoria psihologica afirma ca
bruxismul este manifestarea unei tulburari de personalitate sau a unui stress sporit. Copiii
cu afectiuni musculo-scheletale (paralizie cerebrala) si copiii cu retard sever scrasnesc
din dinti in mod frecvent. Bruxismul acesor pacienti este rezultatul afectiunilor fizice si
mentale existente si este dificil de tratd stomatologic.
Tratamentul ar trebui sa inceapa cu masuri simple. Ar trebui identificate
interferentele ocluzale si echilibrate daca acest lucru este necesar. In cazul in care nu sunt
identificate interferente ocluzale sau echilibrarea nu are succes, ar trebui luata in calcul
trimiterea la un medic specialist pentru a elimina orice probleme sistemice. Daca nici
unul din acesti doi pasi nu are succes, poate fi construit din plastic moale un dispozitiv de
tip proteza pentru a proteja dintii si pentru a descuraja scrasnitul dintilor. Daca se
considera ca acest obicei este provocat de factori psihologici, ceea ce este improbabil,
este recomandata trimiterea la un expert in dezvoltarea copilului. Rareori, uztrra ocluzala
este atat de pronuntat in cat sunt nece.sare coroane de inox pentru a preveni expunerea
pulpei sau eliminarea senzitivitatii dintelui.

Automutilarea
Automutilare4 ce consta in acte repetitive ce reanlta in daune fince asupra persoanei,
este extrem de rara in cazul copiilor normali. Cu toate aceste4 incidenta automutilarii in
cazul populatiei retardate mintal este intre l0% si ZV/o. S-a sugerat ca automutilarea ar fr
un comportament invatat. Acest lucru poate fi adevarat, deoarece este unul din putinele
comportamente care pot fi intarite in mod solid; pe scurt, este obtinuta intotdeauna
atentia. O manifestare frecventa a automutilarii este muscarea buzelor, a limbii sau a
mucoasei orale. Orice cpil care isi provoaca durere sau vatamare din proprie initiativa ar
trebui sa fie considerat anormal din punct de vedere psihologic. Astfel de copii ar trebui
sa fie trimisi la evaluare si tratament psihologic- Automutilarea a fost de asemenea
asociata cu tulburari biochimice, cum ar fi sindromul Lesch-Nyhan sau sindromul lui de
Lange. Pe langa modificarea comportamentului, tratamentul pentru automutilare include
:utTlizarea restrictiei, captuseala protectiva sau sedare. Daca utilizarea restriaiei sau a
captuselii protective nu are succezul scontat se poate dovedi necesara extractia dintilor
folositi pentru automutilare.
 f" uN,vERsrrArE^ :;; ,t ED,cu,tr
lrnRl,rncre -cARoL Da'TTLA BUCL
I recuLraren oE MEi,,;rNA oEN-
!^-'__
Drsciplin $tiinle Culnportame

Chestionar privind frica copiilor-Scala dentarii

(tradus din englezd dupd CFSS-DS)
Vi rugim si estimafi nivelul fricii copilului dumneavoastri pentru fiecare
dintre urmdtoarele situafii. Marcali un ,,X" la nivelul ales. Nu existii rispunsuri
,,bune" sau rrrele".
Deloc pulln acceptabil destul foarte
I.CAt de frici ii este de mult mult

copilului dumneavoastri de
L2345
L Medicul dentist
2 Medici
3 Injectii
4 A fi examinat
5 A deschide gura
6 A a fi atins
7 A fi privit
B Medicul care lucreazi
cufreza
9 Imaginea medicului
care lucreazl cufreza
10 Zgomotul frezei
LL Introducerea de
instrumente in gura
lui
L2 Senzatia de sufocare
L3 Spital
L4 Halate albe
15 Igienizarea dinfilor

II.Cat de frici vi este dumneavoastri si mergeli la dentist?

Vd rugdm sd marcali propriul nivel de fricS:

12345
 I- r,NrvERsrrArEADenrirja,N'n
..CAROL DAV|LA" BUCURE
s
IFARMAC|E
I FACULTATEADE MEDICINA DENTAR
I Departamentut lt
griinle Comportamente
I Drsciplirr1

Chestionar privind frica copiilor-Scala dentari

(tradus din englezd dupd CFSS-DS)
Vi ruglm si estimali nivelul fricii copilului dumneavoastri pentru fiecare
dintre urmltoarele situafii. Marcafi un ,,X" la nivelul ales. Nu existi rispunsuri
,,bune" sau ,,rele".
Deloc putin acceptabil destul foarte
I.CAI de frici ii este de mult mult

copilului dumneavoastri de
12345
1. Medicul dentist
2 Medici
3 Injectii
4 A fi examinat
5 A deschide gura
6 A a fi atins
7 A fi privit
B Medicul care lucreazi
cu freza
9 Imaginea medicului
care lucreazd ctt freza
10 Zgomotul frezei
TL Introducerea de
instrumente in gura
lui
t2 Senzafia de sufocare
13 Spital
14 Halate albe
15 Igienizarea dinyilor

il.Cet de frici vi este dumneavoastri si mergeli la dentist?

Vi ruglm si marcali propriul nivel de frici:

t2345
*n'-- 1-,.t*="u,1ua;;
; t,I t. ^ ,, CAROL DAViL
, lr. ,. ,rEA
OE MEO,CI
. ,, ,',;l::i:r&.;x
un dinte;;;-
poate deveni necrotic temporar
9i nedureros, apoi drenajul printr-o fistuld poate
sr detensioneze tensiunea locali. cariile rampante
fde biberonJ evolueazi astfel
de la dinte la dinte, iar prrinfii cautd consultan;r
tarziu cAnd se manifesti iar o
durere intensi acuti.

Controlul fricii/anxiagii dentare @AD). Anxioliza

Existi
largi diversitate de metode, tehnici psihologice gi
o
farmacologice
de management ale anxietiifii copilului. unele
sunt universal acceptate: Tell-
show-do' Positive Reinforcemen! Pre-medicafia
orali, Inhalosedare-congtienti
cu protoxid de azot MEoPA-; altele controversate
sau costisitoare: Anestezia
general5, Hand-over-Mouth, passive
or Active Restrain! date fiind diferenlele
culturale' etico-filosofice 9i legislative puse in
discufie. orice intervenlie (fie
psihologica, fle farmacorogici, fie combinatiJ
necesiti, dupi Micrea,o prealabli
analizd, diagnosticare 9i evaruare a cazului
ln mod prenar pe cer pulin patru
nivele (vezi tab.1.S), [G6].
Tabel 1.5
Nivele de analizd/intervenfie ale
fricii/anxietdgii dentare (adaptote dupd Miclea)
Frica/anxietatea: Nivele de analizd
Nivele de intervenfie
l.COGNITIV
l.COGNITIV
1.l.cognilii dezadaptative
1.1. tehnici de restructurare cognitivtr
1.2.lipsa abilitdiilor de a rezolva o situafie
probleml 1.2. antrenamentul asertiv, tehnica
rezolvlrii
1.3.mecanisme de coping dezadaptative
de probleme
1.3. tehnica inocultrrii stresului
2,COMPORTAMENTAL
2.COMPORTAMENTAL
- 1.1. coping
Ievitarea
comportamental dezadaptativ 2.7. tehnici de modificare
comportamentall"
situaliilor anxiogene).

3.EMOTIONAI-SUBIECTIV
3.EMOTIONAL-SUBIECTIV
4,BIOLOGIC
4.BIOLOGIC
(Predominata Simpaticului; cregte ritmul
Etiologic: antrenament asertiv, tehnici de
cardiac, frecvenfa respiraliei, tensiunea
arterial5, tensiunea muscuiartr, frecvenga modificare la nivel biologic: flooding
desensibilizare progresivd, modelarl,
micliunilor. Gura uscatd, tremor).
expunere gradatl.
ASA I: PACIENT NORMAL, SAUATOS.
Simptomatie Sedare (congtienti,
profundi, anestezie genarali).
 UNIVIRSITATEA DE MEDICINA
FAFiMACIE ,.CAROL DAVILA" BUCUI
I:/iCtJLIATEA DE MEDICINA DENN
I
Departamentul ll
i
l.-*
Drscrplina $tiinle Comoortamen
- , I i
-
-

Cat privegte metodele de sedare 167l (congtienti, profunde sau

anestezia generala), ciile de administrare a sedativului, frewenfa utilizlrii
metodei, echipamentul gi competenlele [68] gi responsabilitafile personalului
etc, ghidurile clinice ale EAPD gi AAPD, structureazi informafia ln mod
competent. in spagiul acestei teze noi doar enumerim orientativ posibilitiifile de
administrare (tabel 1.6). Reducerea sau anihilarea fanxioliza) fricii si anxieti]ii
copilului printr-o sedare eflcace este indiscutabil benefici prin :
- diminuarea suferintei psihologice [obginerea confortului);

- motivarea pentru consulta;ie ingriiire precoce fcooperareJ;

gi

- ingrijire precoce, deci minim invazivd gi putin costisitoare;

- recurgerea in extrem la tehnici de spitalizare;

- pregitirea atitudinii de acceptare (complianle) pentru viitor.

Wong-Balte r FACES Pain Rating Scale

o 246 810
NO HUR? F'UR75 HUR?S HURTs HUNTS HU8T5
LITILE BIT UTTLE TSORI EVEN MO*f w-tolg LoT w(}RsT