Sunteți pe pagina 1din 2

Principala trstur a literaturii paoptiste const n coexistena curentelor literare, nu numai n

opera aceluiai scriitor, ci chiar i n aceeai creaie. Curentele literare (iluminism, preromantism,
romantism, clasicism, realism incipient) sunt asimilate simultan.

Activitatea publicistic a lui Koglniceanu, Russo, Alecsandri i Negruzzi, prin atitudinea lor lucid i
responsabil, a contribuit la instituirea premiselor culturii romne moderne. Dorul imitaiei s-a
fcut la noi o manie primejdioas, pentru c omoar n noi duhul naional. [...] Traducerile ns nu
fac o literatur." afirm Koglniceanu n Introducie la Dacia literar, n 1840. Articol-program al
romantismului romnesc, Introductia se axeaz pe evidenierea necesitii de realizare a unei
literaturi naionale originale i pune n micare o schem de idei generale.

Literatura paoptist se dezvolt sub semnul romantismului european i parcurge un drum sinuos.
Dup literatura anilor 1825-1830, care abund n adaptri dup autorii strini, n special francezi, e
de remarcat sincronismul dintre manifestul romantismului francez (Prefaa la drama Cromwell, de
Victor Hugo, n 1827) i articolul-program Introducie,publicat de Koglniceanu n 1840. Scriitorii
romni ai epocii asimileaz rapid manifestul romantismului francez i aplic principiile acestuia, cu
particularitile curentului naional-popular de la revista Dacia literar.

Scriitorii generaiei paoptiste au cultivat teme i motive romantice, au ales istoria ca surs de
inspiraie pentru o liric a patriotismului ardent i natura - coordonat a sufletului romnesc, au
valorificat literatura popular i mitologiile orientale. Fantezia creatoare, libertatea de creaie,
aspiraia spre absolut, spiritul rebel i contestatar sunt cteva trsturi ale scriitorilor paoptiti.

Alexandru Lapusneanul:
Alexandru Lapusneanul este personajul principal al operei, prezentat in toate scenele nuvelei, in jurul
caruia se polarizeaza intraga actiune si personajele operei. El este un personaj romantic, exceptional ce
actioneaza in situatii extraordinare (scena uciderii boierilor, a pedepsirii lui Motoc,a mortii sale).
Personaj memorabil, el este bine individualizat inca din titlu, fiind o figura inconfundabila in galeria
portretelor masculine ale literaturii romane.

El intruchipeaza tipul domnitorului sangeros, tiran, crud, cu o psihologie complexa, plin de defecte si
calitati puse in slujba raului, un adevarat damnat romantic(G. Calinescu)

Statutul sau social precum si evolutia sa sunt prezentate pe parcursul romanului, explicand anumite
atitudini si comportamente. Alexandru Lapusneanul este surprins in intoarcerea sa in Moldova, cu gandul
de a-si relua tronul pierdut in urma uneltirii boieresti. Inca din primul capitol sunt reliefate trasaturile sale:
crud, hotarat, viclean, disimulat, intelligent, bun cunoscator al psihologiei umane. El isi pastraza aceeas
atitudine pe tot parcursul romanului, de la venirea sa pana la moartea sa inevitabila.(liniaritate
psihologica).
Portretul personajului principal prinde contur prin lumini si umbre, atat prin caracterizare directa
realizate de autor si personaje, cat si prin caracterizare indirecta, prin anumite atitudini, replici, prin relatia
sa cu celelalte personaje. Naratorul realizeaza primul portret fizic al domnitorului prin caracterizare directa
Purta coroana paleologilor si peste dulama poloneza de catifea stacojie, avea cabanita turceasc.
Vestimentatia si podoabele reflecta conditia sa sociala si sustine culoarea epocii.
Prin replicile sale memorabile si prin faptele sale este evidentiata in maniera romantica puternica
personalitate a domnitorului , dominata de dorinta de razbunare, precum si factorul irational al sumbrului
sau caracter: uciderea boierilor si construirea unei piramide din capetele lor, trimiterea la moarte a lui
Motoc, pedeapsa propriei sotii.

Trasatura specifica: In complexitatea sa, personajul detine o serie de calitati si defecte, dintre care, cea
mai pregnanta trasatura a sa este vointa sa neabatuta, generate de setea pentru putere, dublata de
dorinta de razbunare pe boierii care l-au privat de pozitia social ape care considera ca o merita cu
prisosinta. Sugestive in acest sens sunt diferitele scene de pe parcursul nuvele.
Una dintre acestea este prezentata inca de la inceput prin raspunsul pe care Lapusneanul Il da soldei de
boieri , care venisera sa ii spuna sa se intoarca de unde a venit , fiindca poporul nu il doreste. Foarte
hotarat domnitorul le spune: Daca voi nu ma vreti, eu va vreau, raspunse Lapusneanul, ai carui ochi
scanteiara ca un fulger, si daca voi nu ma iubiti , eu va iubesc pre voi si voi merge cu voia ori fara voia
voastra.

O alta scena sugestiva este cea din ultimul capitol, unde este infatisata moartea sa prin otravire. Bolnav
de friguri, domnitorul refuza sa fie calugarit, deoarece, acest lucru ar fi insemnat pierderea puterii
domnesti. Chiar sip e patul de moarte, el striga De ma voi scula, pre multi am sa popesc.Striga acest
lucuru, inclusive fiului sau , ceea ce o determina pe doamna Ruxandra sa accepte sfatul boierilor de a-l
otravi.

Relatia dintre doua personaje


Profilul eroului nuvelei prinde contur si prin relatiile pe care acesta le stabileste cu celelalte personaje.
Una dintre relatiile de o vitala importanta in formarea portretului sau este relatia sa cu doamna Ruxandra.
Aceasta relatie este construita pe baza antitezei romantic: angelic-demonic. Domnisoara Ruxandra,
personaj secundar de tip romantic, este un personaj cu un caracte slab. Ea nu actioneaza din propria
initiative nici cand ii cere sotului ei sa inceteze cu omorurile, nici cand il otraveste. Ea este influentata in
prima etapa de aversiunea vaduvei : Ai sa dai sama, doamna!, iar in a doua etapa, ceea ce o determina
sa isi otraveasca sotul, sunt insistentele boierilor si mai ales iubirea pentru fiul ei. Doamna Ruxandra este
menita sa puna in evidenta, prin contrast, vointa puternica a personajului principa si defectele acestuia.
Lapusneanul s-a casatorit cu ea ca sa atraga inimile norodului, insa mimica si gesturile lui evidentiaza
falsitatea lui in relatia sot-sotie.

Opinie
In opinia mea, nuvela Alexandru Lapusneanul se dovedeste prin complexitatea formala, dar mai ales cea
ideatica a fi una dintre operele de o valoare inestimabila in literature romana. Coexistenta elementelor
romantic si clasice intr-o opera liteara este o prima trasatura a perioadei pasoptiste. Astfel, prin impletirea
armonioasa a celor doua stiluri, prin echilibrul compositional, prin constructia riguroasa, aspectul
verosimil, credibil al faptelor, nuvela Alexandru Lapusneanul reuseste sa ilustreze principalele trasaturi
ale ideologiei pasoptiste. Valoarea sa este exprimata chiar in afirmatia criticului George Calinescu :
nuvela istorica Alexandru Lapusneanu ar fi devenit o scriere la fel de celebra precum Hamlet daca ar fi
avut in ajutor prestigiul unei limbi universale.

Monumentalitatea personajului, exceptionalitatea sa romantica, vointa sa nestavilita de a-si duce planurile


la bun sfarsit indiferent de mijloace, fac din personajul nuvelei cu acelasi nume, un personaj memorabil ,
desenul unuluitor a unei personalitati ce va ramane intiparita in mintea cititorului.

Compoziia narativ:
Reunete mai multe curente literare: clasicismul, definit de simetrie i de echilibrul solid al
nuvelei; romantismul, reprezentat att de psihologia i tragismul personajului, ct i de scenele
cutremurtoare; realismul, ilustrat de adevrul istoric al celei de a doua domnii a lui Alexandru
Lpuneanul.