82 Îndrumar de laborator – BIOFIZICĂ – FIZICĂ GENERALĂ –

_______________________________________________________________________________________________

Polarizarea luminii
Verificarea legii lui Malus

Notiuni teoretice
Unda luminoasă este o undă electromagnetică
transversală în care câmpurile electric (E) şi magnetic (B) oscilează
în fază, perpendicular pe direcţia de propagare, fiind perpendiculare
şi între ele.
S-a stabilit pe cale teoretică şi experimentală că acţiunile
luminoase (de exemplu, impresionarea retinei), se datoresc în
exclusivitate vectorului electric (E) şi nu a celui magnetic.
Astfel, în lumina emisă natural, vectorul electric nu are o
direcţie preferenţială de oscilaţie şi poartă numele de lumină
naturală (Fig. 1a).
Dacă oscilaţiile vectorului electric au loc într-un singur plan
numit plan de vibraţie avem de-a face cu lumină total polarizată.

E E E

Lumina naturala Lumina total polarizata Lumina partial polarizata

(a) (b) (c)

Fig. 1
Direcțiile de variație vectorului electric (E) într-o undă
electromagnetică perpendilculară pe planul paginii : (a) naturală, (b)
total polarizată, (c) parțial polarizată.

(Fig. 1b).Planul perpendicular pe planul de vibraţie se numeşte plan

de polarizare, iar dacă aceste oscilaţii se realizează după mai multe
direcţii care sunt însă cuprinse într-un anumit interval unghiular
avem lumină parţial polarizată.

Polarizarea luminii se poate face prin mai multe metode :

- reflexie, când planul de vibraţie este perpendicular pe planul
de incidenţă
- refracţie, când planul de vibraţie coincide cu planul de
incidenţă
- birefringență, în cazul cristalelor anizotrope, când unei raze
incidente îi corespund în general două raze refractate: raza ordinară
(care se supune legilor refracţiei) şi raza extraordinară (care nu se
 Îndrumar de laborator – BIOFIZICĂ – FIZICĂ GENERALĂ – 83
_______________________________________________________________________________________________

supune legilor refracţiei). Aceste raze sunt polarizate astfel: în raza

ordinară oscilaţiile vectorului electric au loc perpendicular pe planul
secţiunii principale (planul ce conţine axa optică a cristalului şi raza
incidentă), iar în cea extraordinară au loc în planul secţiunii
principale.
În practică se obţine lumina polarizată cu ajutorul
polarizatorilor. Un astfel de polarizator este nicolul. El este format
din două prisme (cristal anizotrop) lipite între ele cu balsam de
Canada (are pentru raza extraordinară un indice de refracţie foarte
apropiat de cel al Spatului de Islanda şi ca atare aceasta va trece
practic nedeviată prin nicol). Nicolul lasă astfel să treacă numai raza
extraordinară, cea ordinară fiind eliminată prin reflexie totală.
De obicei se folosesc asociaţii de doi nicoli. Primul care
polarizează lumina se numeşte polarizor, iar al doilea, cu care
analizăm lumina transmisă se numeşte analizor. Intensitatea
luminoasă transmisă de analizor depinde de unghiul dintre planele
secţiunilor principale ale celor doi polaroizi, conform legii lui Malus:

I = I0 cos2 (1)

unde I0 este intensitatea undei incidente pe analizor, iar I este

intensitatea undei luminoase emergente din analizor.
Intensitatea transmisă de analizor este deci maximă când
planele secţiunilor principale ale celor doi polaroizi sunt paralele,
adică  = 0 sau =  (polarizori paraleli) şi minim când sunt
perpendiculare, adică  = /2 (polarizori încrucişaţi).
Dacă fasciculul luminos transmis de analizor cade pe catodul
unei celule fotoelectrice, el determină un curent fotoelectric Ij cu
intensitatea proporţională cu intensitatea luminoasă Ii transmisă
de analizor.

Ij  Ii.
Modul de lucru:
1. Instalaţia folosită se compune dintr-un banc optic pe care se
pot deplasa sursa de lumină, cei doi polaroizi (polarizorul şi
analizorul) şi celula fotoelectrică care este conectată la un
amperometru.
2. Se fixează manetele polaroizilor în poziţia 0 (polaroizi
paraleli,  = 0) şi se centrează aparatele astfel ca lumina transmisă
de analizor să cadă pe fanta celulei fotoelectrice.
84 Îndrumar de laborator – BIOFIZICĂ – FIZICĂ GENERALĂ –
_______________________________________________________________________________________________

3. Se pune în funcţiune amperometru şi se citeşte indicaţia lui.

4. Se roteşte apoi maneta polarizorului citindu-se din 10 în 10
grade pentru fiecare poziţie (1, 2,….. n) indicaţiile amperometrului
I1,..., In
5.Se repetă determinările în ordine inversă notându-se
indicaţiile amperometrului.
6.Se face media valorilor obţinute pentru fiecare unghi.
Rezultatele se notează în tabel.
Se trasează pe hârtie milimetrică curba de variaţie a intensităţii
curentului electric (proporţional cu intensitatea luminii transmisă de
analizor), în funcţie de unghiul dintre planele secţiunilor principale
ale polarizorilor:
I  f α 
 Îndrumar de laborator – BIOFIZICĂ – FIZICĂ GENERALĂ – 85
_______________________________________________________________________________________________

Tabel cu date experimentale

n In I n
In
grade div div div
0
10
20
30
40
50
60
70
80
90
100
110
120
130
140
150
160
170
180