Biografie ADRIAN NASTASE

Date personale

Născut la 22 iunie 1950, în Bucureşti

Căsătorit cu Daniela Miculescu, din 31 iulie 1985

2 copii: Andrei (n. 12 Februarie 1986) şi Mihnea (n. 23 Iunie 1993)

Activitate politică:

 1992-1996, decembrie 2004 – martie 2006 – Preşedinte al Camerei Deputaţilor ;

 aprilie 2005 – martie 2006 – Preşedinte Executiv al Partidului Social Democrat ;

 2001-2005- Preşedinte al Partidului Social Democrat ;

 2001 – 2004 – Prim-ministru al României

 1996-2000, 2008-prezent – Vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor ;

 iunie 1990- iulie 1990; 1992-1996; 2000-2004; 2004-2008; 2008-2012 – Deputat PSD

 2008-2012-Președinte Consiliul Național al PSD

 19.01.2001 – Preşedinte al PDSR

 decembrie 2000 – prim-vicepreşedinte al Partidului Democraţiei Sociale din România (PDSR), Preşedinte
interimar al PDSR

 1993 – 1997 – Preşedinte Executiv, Consiliul Central Executiv al Partidului Democraţiei Sociale din România
(PDSR)

 ianuarie 1997 – prim-vicepreşedinte, Consiliul Central Executiv al PDSR

 28.06.1990 – 16.10.1992 – Ministru de externe

 1990 – Secretar pentru relaţii internaţionale şi purtător de cuvânt al Frontului Salvării Naţionale (FSN)

 Funcţii, activităţi într-o organizaţie din administraţia publică centrală sau locală

Poziţii deţinute în organisme internaţionale:

 Vicepreşedinte, Consiliul Mondial al Foştilor Miniştri ai Afacerilor Externe (1993 – reales in iulie 1999)

 Copreşedinte al Comitetului pentru Europa de Sud Est al Internaţionalei Socialiste(2004-2006)

 Membru fondator, Sistemul Internaţional de Informare şi Documentare asupra Drepturilor Omului (HURIDOCS),
London (1982)

 Coordonator de studii, Institutul Internaţional pentru Drepturile Omului, Strasbourg (1984)

 Membru, Societatea Franceză de Drept Internaţional, Paris( din 1984)

  Membru, Consiliul consultativ, Institutul pentru Studii Est-Vest (IEWS), New York (1991 – 1997)

 Membru, Societatea Americană de Drept Internaţional ( din 1995)

 Membru de Onoare al Asociaţiei Euro –Atlantice “Manfred Wörner”(1999)

 Membru al Comitetului pentru limba dreptului european condus de Maurice Druon (2005)

 Membru în conducerea “Crans Montana Institute”(2008)

 Membru al Societăţii Franceze de Drept Internaţional(1984)

 Vicepreşedinte al Asociaţiei Membrilor Români ai Ordinelor Naţionale Franceze(2007)

 Membru FEPS-Foundation of European Progressive Studies (2010)

Activităţi civice, ştiinţifice şi culturale

 Preşedinte, Fundaţia Europeană “Titulescu”, Bucureşti (din 1991)

 Preşedinte al Asociaţiei de Drept Internaţional şi Relaţii Internaţionale (ADIRI) (din 2003); Vicepreşedinte,
Asociaţia de Drept Internaţional şi Relaţii Internaţionale (ADIRI) (1990-2003)

 Preşedinte, membru fondator, Asociaţia Româna de Politică Externă, (2000)

 Preşedinte, Asociaţia Generală a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi (AGVPS) din România (1993 – reales în anii
1995 şi 2001), din 13 mai 2006, Preşedinte de onoare al AGVPS

 Preşedinte, Federaţia Romana de Tenis, Bucureşti (1995 – 1996)

 Membru fondator, preşedinte onorific, Casa NATO

 Membru, Asociaţia Română a Barourilor, Bucureşti (1992)

 Membru titular, Asociaţia Oamenilor de Ştiinţă din România, Bucureşti (1994)

 Coordonator ştiinţific al ,,Revistei Române de Drept Internaţional” (2003)

 Membru fondator al „Revistei române de drept comunitar” (2003)

 Membru fondator, Asociaţia Română Anti-drog, Bucureşti (1993)

 Preşedinte, Membru fondator, Asociaţia Romana pentru Educaţie Democratica (ARED), Bucureşti (1995 – 2000)

 Membru de onoare al Societăţii Naţionale de Cruce Roşie (1996)

 Membru de Onoare al Fundaţiei Cultural Ştiinţifice Aromâne “Andrei Şaguna” (1998)

 Membru de Onoare al Asociaţiei Române de Prietenie cu R. P. Chineză (1999)

 Preşedinte, Membru fondator, Centrul pentru Studierea Organizaţiilor Religioase (CSOR), Bucureşti (1999)

 Membru de onoare al Automobil Clubul Român (2000)

 Membru al Consiliului de Onoare al Comitetului Olimpic Român (2000)

  Preşedinte, Asociaţia pentru păstrarea tradiţiilor Colegiului Sfântul Sava (2004)

Titluri ştiinţifice

 Doctor în Drept Internaţional, Universitatea Bucureşti, Facultatea de Drept (1987)

 Doctor Honoris Causa al Universităţii Independente a Moldovei, Chişinău, Republica Moldova (2000)

 Doctor Honoris Causa conferit de Senatul Universităţii din Craiova (2002)

 Doctor Honoris Causa al Universităţii din Suceava (2002)

 Medalia de Onoare a Universităţii Sao Paulo, Brazilia (2003)

 Doctor Honoris Causa al Universităţii Titu Maiorescu (2010)

Activitatea profesională

 1973-1990, Cercetător, Institutul de Cercetări Juridice/Academia Romana, Bucureşti.

 Universitar – Drept Internaţional Public:

 1977-1979; 1984-1985, Profesor Asociat, Academia de Studii Economice (ASE), Bucureşti;

 1990 – prezent – Facultatea de Drept, Universitatea din Bucureşti;

 1994 – Profesor asociat, Drept Internaţional Public, Paris I – Universitatea Panthéon Sorbonne, Paris;

 1999 – Conducător de doctorat, Facultatea de Drept, Universitatea Bucureşti;

 1992 – Facultatea de Drept, Universitatea Creştină “Dimitrie Cantemir”, Bucureşti;

 1992 – Facultatea de Drept, “Nicolae Titulescu” Institutul de Drept si Relaţii Internaţionale, Bucureşti;

 1992-1997, Facultatea de Drept, Universitatea “Titu Maiorescu”, Bucureşti;

 1984 – Conducător de Studii, Institutul Internaţional pentru Drepturile Omului, Strasbourg

Studii

 Universitatea Bucureşti, Facultatea de Drept, Doctorat în Drept Internaţional (Universitatea Bucureşti, 1987).

 Licenţiat al Facultăţii de Istorie-Filozofie, secţia Sociologie.;

 Licenţiat al Facultăţii de Drept – (Universitatea Bucureşti, 1973).

Ordine, diplome, distincţii, premii

 Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de „Mare Cruce” (28 noiembrie 2002)

 “Grand-Croix de L’ordre „Pro Merito Melitensi” ”, Ordinul Suveran de Malta, Decret nr. 7815 din 10 iunie 1992,
Roma – Palatul Magistral

 Titlul de Mare Ofiţer al Ordinului Naţional al Legiunii de Onoare al Republicii Franceze(9 aprilie 2002)

 Ordinul Cavalerul – conferit de preşedintele Republicii Italia (9 mai 2003)

 Ordinul „Marele Cordon al Meritului Libanez”, acordat de Preşedintele Republicii Libaneze (23 iunie 2003)

 Ordinul de Merit al Marelui Ducat de Luxembourg, în grad de „Mare Cruce” (06 octombrie 2003)

 Premiul „Pentru curaj politic”, acordat de Asociaţia pentru politică externă a Universităţii Sorbona Paris I şi de
publicaţia „Politique internationale” – Paris (28 ianuarie 2003)

 “Ordinul de Merit in Serviciul Diplomatic”, Medalia Gwanghwa, Republica Korea (1991),

 Medalia papală de aur „Ioan Paul II”, pentru marele jubileu al Anului 2000

 Medalie oficială anuală a celui de-al XIV-lea an al pontificatului Sanctităţii Sale Ioan Paul al II-lea, 1992

 Distincţia „Marea Cruce Moldavă” oferită de Înalt Prea Sfinţitul Daniel, Mitropolit al Moldovei (2003)

 Crucea Moldavă (21 iulie 2001)

 Colanul Comitetului Olimpic Român acordat cu ocazia celebrării a 90 de ani de existenţă a COR (27 martie 2004),

 Premiul “Global Leader for Tomorrow”, Forumul Economic Mondial, Davos, Elvetia (1993)

 Premiul “Mihail Eliescu” pe anul 1994 – Uniunea Juriştilor din România (22 decembrie 1994)

 Premiul “Nicolae Titulescu”, Academia Romana, Bucureşti (1994)

 Premiul “Simion Bărnuţiu” (pentru protecţia si promovarea Drepturilor Omului), Academia Romana, Bucureşti
(1995)

 Medalia “Mitropolitul Andrei, Baron de Şaguna” – Fundaţia Cultural Ştiinţifică Aromână Andrei Şaguna” (17
decembrie 1998)

 Diplomă de Excelenţă – Asociaţia Euro-Atlantică “Manfred WÖRNER” (5 aprilie 2000)

 Diplomă în semn de recunoaştere a sprijinului dat promovării drepturilor pensionarilor – Federaţia Naţională a
Sindicatelor Pensionarilor din România (1 octombrie 2000)

 Diplomă de membru de onoare al Consiliului Director al Federaţiei Române de Ju-Jitsu şi Preşedinte al Colegiului
Centurilor Negre (17 octombrie 2000)

 Cea mai înaltă distincţie ”Leader al anului 2001” pentru deosebita contribuţie la procesul de integrare a
României în NATO şi în structurile euro-atlantice – Asociaţia ”George C. Marshall” România (16 ianuarie 2002)

 Titlul de «Cavaler al Ordinului Master pentru Industrie» şi Legitimaţia nr. 001 ca o recunoaştere a meritelor
avute în dinamizarea activităţii patronatelor din România, conferit de UGIR 1903 (Asociaţia Patronală Uniunea
Generală a Industriaşilor din România 1903) (28 ianuarie 2002)

 Diploma şi Medalia Anului 2002 – lider al procesului de integrare euro-atlantică şi europeană a României,
Asociaţia „George C. Marshall” (24 februarie 2003)

 Diplomă Fulbright pentru merite care certifică suportul relaţiilor româno-americane(15 mai 2003)

 Titlul de „Arhitect al Păcii” acordat de Congresul Noua Arhitectură a Păcii pentru contribuţia adusă la
democratizarea vieţii internaţionale (22-25 mai 2003)
  Diploma de Onoare acordată de Academia Română, Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului pentru
participare şi sprijin la ctitoria Institutului (7 octombrie 2003)

 Diplomă de excelenţă oferită de Fundaţia „Dr. Wilhelm Fielderman” pentru contribuţia de excepţie la
dezvoltarea relaţiilor de respect reciproc între români şi evrei (2003)

 Placheta si Diploma Aniversară conferită de Marele Consiliu al Marei Loji Naţionale din România, cu ocazia
împlinirii a 125 de ani de existenţă, pentru promovarea idealurilor de pace, întrajutorare umană şi pentru
slujirea constantă a intereselor fundamentale ale României (2005)

 Diplomă conferită de către Federaţia Filatelică Română şi Academia Europeană de Filatelie, cu ocazia Salonului
Filatelic Internaţional Bucureşti – 2005, pentru „Înfiinţarea Muzeului Naţional Filatelic” (26 – 30 septembrie
2005)

 Diploma de onoare acordată pentru contribuţia deosebită adusă la dezvoltarea relaţiilor de prietenie
tradiţionale dintre poporul român şi chinez, de către Asociaţia Română de Prietenie cu R.P. Chineză (14
octombrie 2005)

 Carte de ctitorie acordată de preotul paroh Ioan I. Stoica şi membrii Consiliului Parohial al Sfintei Biserici din
satul Tansa, comuna Belceşti, judeţul Iaşi (2006)

 Titlul de „Cetăţean de Onoare” al judeţului Hunedoara, municipiilor Craiova şi Târgovişte, oraşelor Mizil,
Pucioasa, Sălişte, Moreni, comunelor Coşbuc, Siseşti, Staţiunii Băile Herculane şi a oraşului Dallas, Texas, USA.

Limbi străine cunoscute

 Engleza

 Franceza

Activitate editorială

 Autor a peste 250 de articole ştiinţifice în diferite publicaţii, romaneşti şi străine, privind sistemul de protejare a
drepturilor omului in Europa, alte subiecte juridice ce ţin de dreptul intern si internaţional şi relaţii
internaţionale etc.

 Autor a peste 300 de comunicări, conferinţe, eseuri susţinute in cadrul reuniunilor interne şi internaţionale;

 Comunicări şi conferinţe susţinute peste hotare la: Paris, Londra, Teheran, Oslo, Caracas, Kyoto, Washington,
Bruges, Atena, Geneva, Tenerife, New Jersey, Ciudad de Mexico, Verdun, Belfort, Monaco, Liege, Strasbourg,
Stockolm, Oxford, New York, Antalya, Tirana, Davos, Madrid, Budapesta, Praga, Bardejov, Ankara, Berlin,
Moscova, Bruxelles, Istanbul, Helsinki, Oulu, Bonn, Crans Montana, Viena, La Laguna (Tenerife), St. Petersburg,
Munchen, Berlin, Sofia, Salonic, Roma, Monaco, Bratislava, Birmingham, Trieste, Haga, Copenhaga, Cambridge,
Brasilia, Salzburg etc

Ultimele volume publicate

 „Descripto Ponti Euxini. Marea Neagră în patru secole de cartografie” (coordonator), 2016, Editura ICR

 „Descripto Danubii.Hărțile Dunării în patru secole de cartografie”(coordonator), 2016, Editura ICR

 „Drept internațional public”(co-autor), 2015, ed.8, Editura C.H.Beck

 „Cele două Românii”, 2014, Editura Niculescu

 „Drept internațional economic” (co-autor), 2013, Editura C.H.Beck

 „Romanian – American Partnership. My Contribution”, 2013, Editura Monitorul Oficial, ediția a doua revăzută și
adăugită

 „Blog’n roll”, vol. 4 și 5, 2013, Editor Monitorul Oficial

 „Blog’n roll”, vol. 2 și 3, 2013, Editor Monitorul Oficial

 „Reprezentarea României la Uniunea Europeană în contextul reglementărilor interne și europene”, 2012, Editura
Monitorul Oficial

 „Lumea, americanii și noi”, 2012, Editura Tiparg

 „Exerciții de libertate”, 2012, Editura Litera

 “România după Malta, 875 de zile la Externe”, 2006, 2008, 2012 vol. 1-10 , Editura Fundaţia Europeană
“Titulescu”,

 “Codul Zambaccian 3 – Toate panzele jos!”, 2010, Editura Tiparg

 „Interviuri 2001-2004”, 2009, Editura Uranus

 „Blog ‘n roll”, 2009, Editura Uranus

 „Codul Zambaccian 2.Termo-panem et circenses”, 2008, Editura Niculescu

 „Titulescu ziditor de mari idealuri”, coautor prof. George Potra. FundațiaEuropeană Titulescu – ediția a II-a
revăzută și adăugită.

 “România Europeană. Un proiect social-democrat”, mai 2007, Editura MondoMedia, Institutul Social Democrat
“Ovidiu Şincai”

 „Codul Zambaccian”, 2006

 „Rolul doctrinei în evoluţia dreptului internaţional”, 2006

 „Dimensiunile politicii externe în Tratatele României – Evidenţă cronologică şi clasificare pe domenii (1990 –
2005)”, 2005

 „Victoria normalitatii. Construirea Romaniei europene”, 2004

 „De la Karl Marx la Coca Cola”, Bucureşti 2004

 ”Destinul Contemporan al Dreptului Internaţional – Reflecţii dintr-o perspectivă europeană, Universitatea

„Nicolae Titulescu” (2004)

 „Discursuri parlamentare”, (2004)

 „Europa Quo Vadis? – Spre o Europă Unită” (2003)

 „Spre normalitate – o viziune social-democrată modernă privind viitorul României”, Versiune si in engleza (2002)
  „Nicolae Titulescu contemporanul nostru” (2002)

 „Protecting Minorities in the Future Europe – between Political Interest and International Law” – coautor (2002)

 „România NATO 2002”, (2002)

 „România şi viitorul Europei” – coordonator (2001)

 „Organizarea internaţională“, (2001)

 „Drept internaţional contemporan. Texte esenţiale” – coautor (2001)

 „Bătălia pentru viitor” (2000)

 „Drept Internaţional contemporan” (2000)

 Colecţia Enciclopedica DOCUMENTA UNIVERSALES – “Documente fundamentale ale dreptului internaţional si ale
relaţiilor internaţionale” – 8 volume, (1997-1999)

 „Drept Internaţional Public”, Ediţiei revăzută şi adăugită, coautor (1997)

 „Tratatele României (1990-1997)”, Bucureşti, 1998

 „România şi noua arhitectură mondială”, Bucureşti, 1996

 „Umor parlamentar”, Bucureşti, 1996

 „Ideea politică a Schimbării”, Bucureşti, 1996.

 iunie 2000, “Drept Internaţional contemporan” (Alexandru Bolintineanu şi Bogdan Aurescu), Editura ALL BECK,
Bucureşti

Hobby

Vânătoare; pescuit; muzica clasica; arta moderna; colecţionare antichităţi; tenis.

Familia

O frumoasă poveste de iubire, doi copii şi nenumărate amintiri calde punctează destinul celor doi soţi: acela de a fi mereu
împreună, în ciuda oricăror dificultăţi.

Încrederea şi respectul reciproc sunt cuvintele care se potrivesc cel mai bine familiei Năstase. De când s-au căsătorit,
Adrian şi Dana au fost mereu împreună, la bine şi la greu.

„Eu şi tata ne înţelegem ca nişte prieteni. El ştie ce îmi place şi ce nu îmi place, iar eu ştiu ce îl supără şi ce nu. Tata este
foarte mulţumit dacă învăţ bine şi dacă mă gândesc bine înainte de a face ceva. Este adevărat că ne mai certăm dar,
până la urmă, ne împăcăm şi tot prieteni rămânem”. Mihnea Năstase

„Imi place la el că mereu vine acasă cu zâmbetul pe buze. Ştiu că în politică mai sunt şi probleme şi că orice om are
uneori momente grele la serviciu. Dar la tata asta nu se vede. Reuşeşte să se detaşeze cu adevărat de politică atunci
când vine acasă. Şi pentru asta îl apreciez.” Andrei Năstase
„Ştie atât de multe lucruri încât ai impresia că toată viaţa a locuit într-o bibliotecă. Şi nu doar că le ştie, dar are şi darul
de a le spune foarte frumos. Adrian este genul de om alături de care nu ai cum să te plictiseşti. Suntem împreună de
peste 30 de ani şi aş mai sta cu el o viaţă”. Dana Năstase

„Am doi copii frumoşi, o soţie pe care o iubesc şi care mă iubeşte. Fără ei, nu cred că aş fi putut realiza tot ceea ce am
realizat şi nu cred că aş fi avut puterea de a merge mai departe în ciuda greutăţilor şi a răutăţilor”. Adrian Năstase

Profesorul

Adrian Năstase are o cariera universitară de peste trei decenii, la catedre din tară si de peste hotare. Activitatea
didactică a lui Adrian Năstase este impresionantă. Din 1990 a făcut parte din echipa didactică a Facultăţii de Drept a
Universităţii din Bucureşti, precum şi a universităţilor: „Titu Maiorescu”, „Dimitrie Cantemir” şi „Nicolae Titulescu”, iar
în 1994, a fost profesor asociat la Universitatea Pantheon Sorbonne din Paris.

Adrian Năstase a urcat toate treptele de expertiză academică şi universitară, devenind, din octombrie 1996, profesor
universitar de drept internaţional public, iar din 1999, conducător de doctorat.

Adrian Năstase este autor a 250 de studii şi articole ştiinţifice, publicate în reviste din ţară şi străinătate şi a peste 300 de
comunicări şi expuneri, prezentate la întâlniri internaţionale sau în România. A susţinut comunicări şi conferinţe în mai
toate centrele universitare din ţară şi în peste 50 de capitale ale lumii.

Profesorul Adrian Năstase este intens preocupat de problematica statutului internaţional al României şi de integrarea
ţării noastre în NATO şi în Uniunea Europeană. Aceste teme au făcut obiectul a numeroase conferinţe şi cursuri.

Printre acestea, amintim:

O nouă arhitectură pentru Europa

(Institutul Regal de Afaceri Internaţionale, Londra, 1991),

Viziunea României asupra evoluţiilor din Europa de est

(Institutul Norvegian de Relaţii Internaţionale, Oslo, 1991),

România şi sfidările secolului XXI

(Institutul „PAASIKIVI”, Finlanda, 2001),

Europa şi fluditatea geopolitică internaţională

(Universitatea din Oulu, 2001),

Convenţia pentru viitorul Europei şi locul României într-o Uniune Europeană extinsă
(Colegiul Trinity, Irlanda, 2002)

România într-o Uniune Europeană reînnoită

(Universitatea Humboldt, Berlin, 2004).

Kosovo și implicațiile sale internaționale pentru stabilitatea din vecinătatea UE și a NATO. O perspectivă românească
(Universitatea Cambridge, 2008)

+++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++

Adrian Nastase este doctor in drept, fost membru PSD, fost premier, fost presedinte al Camerei Deputatilor, fost
ministru de Externe si candidat la presedintia Romaniei.
La 20 iunie 2012, Adrian Nastase a fost condamnat definitiv, de catre inalta Curte de Casatie si Justitie, la doi ani de
inchisoare cu executare in dosarul "Trofeul calitatii", in care a fost acuzat in legatura cu strangerea de fonduri pentru
campania electorala din 2004, cand a candidat pentru Presedintie din partea PSD. In seara aceleiasi zile, Adrian Nastase
a incercat sa se sinucida, la locuinta sa din strada Zambaccian. El a fost internat la Spitalul Floreasca din 20 pana in 26
iunie, cand a fost dus la Spitalul Penitenciar Rahova.

In 18 martie 2013, magistratii Tribunalului Bucuresti au decis eliberarea conditionata din penitenciar a fostului premier.

In 6 ianuarie 2014, Adrian Nastase s-a intors dupa gratii. Judecatorii Curtii Supreme au dat verdictul in dosarul
"Zambaccian", ultimul pe care acesta il mai avea pe rol. Fostul premier a fost condamnat la patru ani de inchisoare cu
executare pentru luare de mita si santaj.

Nascut pe 22 iunie 1950, Adrian Nastase este casatorit cu Dana Nastase si impreuna au doi fii: Mihnea si Andrei.

Adrian Nastase este licentiat in drept si in istorie. Si-a construit in aproape 20 de ani o cariera politica in pasi mai mari si
mai mici, are o cariera didactica de nivel universitar, a fost „ministru, prim-ministru, este blogger” - cum singur se
prezinta pe blogul pe care scrie foarte des.

In 2004, a candidat din partea PSD la alegerile prezidentiale si a pierdut in turul II, la o diferenta infima, in fata lui Traian
Basescu.

Dupa ce a pierdut fotoliul de la Cotroceni, pentru Nastase a inceput o perioada neagra. Intai a fost inlaturat de la
conducerea PSD, apoi din functia de sef al Camerei Deputatilor si apoi au inceput eternele perindari pe la DNA, el fiind
anchetat, urmarit penal si trimis in judecata in mai multe dosare de coruptie.

Cu toate acestea, la primul scrutin uninominal pentru Parlament, Adrian Nastase a fost ales deputat intr-un colegiu din
Mizil, Prahova, cu peste 60% din voturi, in ciuda dosarelor penale in care a fost cercetat pentru coruptie.

In doua dintre acestea (Zambaccian I si Matusa Tamara), Nastase a fost si judecat, dar nu pana la capat, deoarece o
decizie a Curtii Constitutionale a decis ca pentru a incepe urmarirea penala impotriva unui fost sau actual ministru care
este si parlamentar trebuie aviz din partea Camerei din care face parte. Ulterior, votul colegilor din Camera Deputatilor l-
a scapat pe fostul premier de o solutie in instanta.

Nastase a publicat mai multe carti de drept si politica.

Premier al Romaniei

Adrian Nastase a fost premierul Romaniei in perioada 28 decembrie 2000 - 28 decembrie 2004. A condus un Cabinet
format din ministri PSD, minoritar in Parlament, dar care s-a bucurat de sustinerea partidelor mici si astfel a primit votul
de investitura.

In perioada Guvernului Nastase, Romania a reusit sa se integreze in NATO si a facut pasi importanti spre aderarea la UE
inchizand importante capitole de negociere.

Cabinetul Nastase a stat bine si la capitolul crestere economica, cea mai mare de la Revolutie pana la acea data.

Insa au existat si probleme legate de unele acuzatii de coruptie la nivel inalt, care au atras si criticile Bruxelles-ului, si
neintelegeri cu presedintele Ion Iliescu.

Adrian Nastase a fost acuzat de aroganta in relatia cu Parlamentul si cu UE, iar Executivul a fost criticat pentru ca a
guvernat prin ordonante de urgenta, ignorand astfel rolul de legiuitor al Parlamentului.
Candidat la presedintie

In 2004, Adrian Nastase a candidat la alegerile prezidentiale.

Adrian Nastase si-a creat de-a lungul timpului imaginea candidatului european, tehnic, sobru, (chiar arogant, asa cum il
califica chiar Ion Iliescu), ceea ce i-a creat inconveniente in fata unui electorat cu apetenta spre pitoresc.

A incercat sa contracareze imaginea de lider familiarizat doar cu saloanele diplomatice printr-o campanie in care a mers
in catune, in targuri, in locuri ce ii pareau, in mod normal, straine. S-a inconjurat, de asemenea, in timpul campaniei, atat
de oameni lipsiti de notorietate, dar si de vedete media, actori sau oameni de cultura, din aceeasi dorinta de a
imprumuta imaginea omului politic accesibil.

Imaginea de om instarit l-a distantat pe Nastase de electoratul traditional al PSD, care l-a votat ani la rand in postura de
presedinte pe "sarac si cinstitul” Ion Iliescu.

Asa se face ca a pierdut la mustata aproape alegerile in fata lui Traian Basescu.

Insa Nastase nu a renuntat la ideea de a deveni presedinte. In martie 2009, a spus ca ar vrea sa candideze iarasi la
prezidentiale, desigur numai daca partidul il va solicita.

"Daca la nivelul partidului se va considera ca aceasta este cea mai buna formula, dincolo de jocurile de sondaje care au
inceput sa apara, evident ca nu am sa ma dau inapoi de la aceasta competitie. Trebuie sa ne gandim la cea mai buna
solutie, la un candidat care poate sa-l inlocuiasca pe Traian Basescu. Peste tot se simte nevoia unei reactii clare anti-
Basescu pentru ca dincolo de istoria relatiilor personale cu Basescu este vorba si de felul in care la acest moment sunt o
multime de probleme care nu merg si oamenii asociaza aceste rateuri de guvernare cu cel care conduce guvernul din
umbra sau direct de la Cotroceni", a declarat Adrian Nastase.

Candidez, nu candidez

La inceputul lui februarie 2010, Adrian Nastase a anuntat ca va candida pentru fotoliu de presedinte al PSD. El a declarat
ca obiectivul sau este ca PSD sa redevina, in doi ani, cel mai puternic partid din Romania.

"In aceste zile am primit foarte multe mesaje. Multi prieteni mi-au cerut un raspuns. Da, voi candida la sefia PSD. As
putea sa stau linistit acasa. Bataliile din ultimii ani le-am purtat cam singur, intr-o republica a procurorilor. Obiectivul
meu este foarte simplu, sa redevenim cel mai puternic partid din Romania. Nu am o miza personala, nu imi doresc sa
mai fiu ministru, prim-ministru. Nu-mi doresc sa candidez din nou la presedintie. Peste cinci ani lumea se va schimba, sa
vedem ce candidat va propune Traian Basescu, la evolutiile din zona liberala. Va trebui sa asezam o echipa tanara in
block-start-uri. Eu stiu sa formez echipe. Cu revolutia binelui am ajuns destul de rau. E nevoie de seriozitate, sa
recunoastem efortul din tara, dar si de o echipa puternica la varf. Unii au lansat ideea ca as fi un tip razbunator, ca vreau
sa vin sa le iau gatul unora, sa le rup picioarele altora. Am facut greseli, am luat multe decizii gresite, dar nu din
razbunare", a declarat fostul premier Adrian Nastase, in sedinta Consiliului Natioanal al PSD. Insa cateva zile mai tarziu,
suparat din cauza deciziilor pe care le-au luat pesedistii din tabara Mircea Geoana in legatura cu organizarea
Congresului, Nastase a aratat ca nu mai candideaza pentru ca nu doreste sa fie "un figurant intr-un scenariu prost scris".

"Nu am de gand sa legitimez prin participarea mea la aceasta competitie, o competitie in care nu cred. Am o mult prea
mare pretuire pentru mine insumi", a declarat Nastase, imediat dupa anuntul retragerii din cursa cu Mircea Geoana.

"Singura mea dorinta este ca partidul sa nu se desire, sa avem intelepciunea necesara pentru a ne recalibra mesajul, a
adaugat Nastase.

La Congres, Nastase l-a sprijinit pe Victor Ponta, care a devenit liderul PSD.
Averea

Despre Adrian Nastase se stie ca este un om bogat, fapt confirmat de declaratiile sale de avere. Este colectionar de arta,
detine o colectie de icoane, carti, mobila, obiecte decorative, timbre. Are conturi importante.

De numele sau a fost lipita sintagma "Nastase patru case". Nu a venit cu clarificari, la momentul respectiv. Mai tarziu,
declaratia de avere avea sa precizeze ca premierul Adrian Nastase are doua proprietati, iar sotia sa, Dana Nastase, o alta
proprietate si cote parti din alte doua.

Adrian Nastase si-a justificat o parte din avere prin mostenirea primita de la socrul sau, fost ministru al agriculturii in
perioada communista, Angelo Miculescu, si prin alta mostenire de matusa Tamara a sotie sale.

Zambaccian si Tamara - adio putere!

Imediat dupa ce a pierdut alegerile prezidentiale din 2004, pentru Adrian Nastase a inceput cosmarul DNA.

Zambaccian si Matusa Tamara sunt primele doua dosare de coruptie in care a fost anchetat Adrian Nastase si care l-au
costat functii importante in stat si in partid.

Nastase era cercetat inca de pe vremea cand era prim-ministru, in urma unei reclamatii depuse la Parchetul National
Anticoruptie (PNA) de Mona Musca. Dosarul a fost inchis din lipsa de probe.

Totul a reinceput dupa ce PSD a pierdut puterea cu niste acuzatii de luare de mita si de obtinere de foloase necuvenite in
dosarul Zambaccian. Adrian Nastase si sotia sa Dana mergeau in 2005 aproape zilnic la audieri, la DNA.

Procurorii DNA au dorit sa ii perchezitioneze casa. Nastase s-a opus cat a putut. In schimb, presedintele de atunci al
Camerei Deputatilor, Adrian Nastase, a prezentat presei locuinta sa din strada Muzeul Zambaccian.

Cat despre faimoasa matusa Tamara, totul a pornit in 2005 de la o femeie in varsta de 97 de ani, care traia intr-un bloc
modest din sectorul 1, cu o pensie de patru milioane de lei, dar care avea sa-i lase mostenire nepoatei sale, Dana
Nastase, o avere de aproape un milion de euro.

Totusi, ca urmare a acestor scandaluri, in martie 2006, Nastase a renuntat la postul de presedinte al Camerei
Deputatilor si ulterior a fost indepartat si din functia de presedinte executiv al PSD.

Istoria dosarelor lui Nastase la CC si in Parlament

Simplu deputat dupa 2004, fara imunitate ca urmare a revizuirii Constitutiei si in atentia procurorilor DNA cu mai multe
dosare, Adrian Nastase a ridicat in iulie 2007 o exceptie admisa de Curtea Constitutionala, potrivit careia in calitatea sa
de fost ministru urmarirea penala ar trebui ceruta de presedinte sau de Parlament.

La putin timp insa, Guvernul a desfiintat prin ordonanta comisia de la Cotroceni pe baza analizei careia presedintele
putea aviza inceperea urmarii penale a ministrilor, act normativ declarat si el neconstitutional in noiembrie 2007.

Curtea Constitutionala a decis la acea vreme ca nu i se poate insa suprima acest atribut sefului statului, care putea
decide asupra cererilor de avizare inaintate de procurorii anticoruptie.

O alta decizie a judecatorilor constitutionalisti a investit insa Parlamentul cu puterea deciziei in cazul senatorilor si
deputatilor actuali sau fosti ministri. In martie 2008, ca urmare a unei sesizari a Senatului CCR, a hotarat ca inceperea
urmaririi penale a actualilor si fostilor ministri sa fie ceruta de Parlament daca acestia sunt senatori sau deputati, iar
daca nu de presedinte.
Astfel dosarele Zambaccian si Matusa Tamara au avut de trecut prin filtrul comisiei a Camerei Deputatilor. In iunie 2008,
Comisia juridica a finalizat rapoartele fara a face o recomandare plenului, dar atragand atentia ca, din punctul de vedere
al deputatilor juristi, cauzele nu se sustin, fiind vorba, mai degraba, de dosare politice.

Toate acestea, dar si procedura care prevedea un cvorum de doua treimi, au facut ca la finalul sesiunii parlamentare
votul in ceea ce-l priveste sa fie anulat.

Parlamentarii au fost tinta criticilor Uniunii Europene in iulie 2008, cand in raportul de tara al Comisiei Europene, care
mentinea monitorizarea pe justitie, se arata ca legislativul de la Bucuresti blocheaza dosarele de mare coruptie. La
solicitarea insistenta a presedintelui Basescu, Camera Deputatilor a fost convocata in sesiune extraordinara pentru a
vota din nou cererea de incepere a urmaririi penale a lui Adrian Nastase.

Pe 13 august, deputatii nu au fost insa de acord cu procurorii anticoruptie, solicitarea acestora nefiind aprobata. Adrian
Nastase a apreciat insa ca votul dat in Parlament reprezinta "o solutie politica data unui dosar politic", niciunul dintre
acuzatotii sai nedorind "sa se faca dreptate". Mai mult, el a exclus posibilitatea unei demisii.

Trimis la judecata

De abia in martie 2009, plenul Camerei Deputatilor a aprobat cererea adresata de Parchetul de pe langa Inalta Curte de
Casatie si Justitie privind inceperea urmaririi penale a lui Adrian Nastase in cazul dosarelor „Matusa Tamara” si
„Zambaccian”.

De data aceasta, Adrian Nastase le-a cerut colegilor sai sa voteze trimiterea dosarelor sale in justitie pentru a-i da
sansa sa se apere. Porivit spuselor sale, dosarele intocmite sunt pur politice, comandate de nimeni altul decat Traian
Basescu, care nu ar avea alta preocupare decat urmarirea adversarilor sai. In urma votului, cererea Parchetului de
urmarire penala a lui Adrian Nastase a fost avizata: 158 de deputati s-au exprimat in favoarea cererii, iar 128 impotriva.

In octombrie 2009, DNA a dispus trimiterea in judecata a lui Adrian Nastase pentru infractiunea de dare de mita in
dosarul "Matusa Tamara".

Pe langa deputatul PSD au mai fost trimisi in judecata Melinescu Ioan, presedinte al Oficiului National pentru Prevenirea
si Combaterea Spalarii Banilor (ONPCSB) si Priboi Ristea, consilier al fostului prim-ministru Nastase.

"In cursul lunii noiembrie 2000, inculpatul Melinescu Ioan, in calitate de membru al Plenului Oficiului National pentru
Prevenirea si Combaterea Spalarii Banilor, i-a contactat, cu sprijinul persoanei denuntatoare, pe inculpatii Priboi Ristea si
Nastase Adrian, carora le-a comunicat ca, in cadrul institutiei in care isi desfasura activitatea, se afla in lucru, cu
propunere de informare a Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, o lucrare avand ca obiect depunerea
in numerar a unei sume de 400.000 de dolari, intr-un cont bancar avand-o ca titular pe Nastase Daniela, sotia
inculpatului Nastase Adrian.

Cu aceasta ocazie, Melinescu Ioan i-a promis lui Nastase Adrian ca va bloca lucrarea pana dupa alegerile din decembrie
2000, sugerand ca acest dosar trebuie sa dispara. Nastase Adrian s-a declarat de acord cu propunerea respectiva,
aratand ca urmareste aceasta finalitate" se arata in comunicatul DNA.

Ca urmare a acestei intelegeri, dupa numirea sa, la data de 28.12.2000, in functia de prim-ministru al Guvernului
Romaniei, Nastase Adrian a determinat, in prima sedinta de Guvern, emiterea H.G. nr.1399/30.12.2000, pe care a si
semnat-o in calitate de prim-ministru.

Prin respectiva hotarare, Melinescu a fost numit in functia de presedinte al Oficiului National pentru Prevenirea si
Combaterea Spalarii Banilor.
Dosarul se va judeca la Inalta Curte de Casatie si Justitie.

Trofeul Calitatii

Alt dosar de coruptie in care este anchetat Adrian Nastase este „Trofeul Calitatii. Inalta Curte de Casatie si Justitie a
inceput in 2009 judecarea dosarului "Trofeul Calitatii", in care Adrian Nastase, Irina Jianu si alte patru persoane sunt
acuzate in legatura cu strangerea unor sume de bani pentru campania electorala prezidentiala din 2004.

Conform DNA, Adrian Nastase a fost trimis in judecata alaturi de Jianu si de celelalte patru persoane, in data de 20
ianuarie 2009, dupa ce procurorii au constatat ca simpozionul „Trofeul calitatii" a fost organizat pentru a masca
strangerea unor sume de bani de la societati pentru campania electorala prezidentiala a social-democratului.

DNA sustine ca nu a fost nevoie de avizul Parlamentului in acest dosar pentru ca faptele retinute in sarcina lui Adrian
Nastase nu au fost savarsite in calitatea sa de prim-ministru.

Nastase este acuzat de folosirea influentei sau autoritatii functiei de presedinte al unui partid, in scopul obtinerii pentru
sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, in forma continuata.

Din rechizitoriul intocmit de procurori, sustine DNA, a reiesit ca, in cursul anului electoral 2004, Inspectoratul de Stat in
Constructii (ISC), sub conducerea Irinei Jianu, a initiat organizarea unui simpozion intitulat „Trofeul calitatii in
constructii”. In realitate, simpozionul reprezenta un cadru in care, prin instituirea unor taxe de participare, se masca
strangerea unor sume de bani pentru campania electorala prezidentiala a lui Adrian Nastase.

Disputa cu Roberta Anastase

In martie 2009, presedintele Camerei Deputatilor, democrat-liberala Roberta Anastase, a intrat intr-un conflict cu Adrian
Nastase. Roberta Anastase s-a mutat de langa Adrian Nastase la sedintele Biroului Permanent al Camerei Deputatilor,
lucru care l-a deranjat pe fostul premier.

„Frumusetea este trecatoare, insa prostia nu”, a declarat Adrian Nastase intr-o interventie la Radio Guerilla.

"Ceea ce o deranjeaza probabil, asa mi-a zis cineva, e ca as putea sa vad notitele pe care i le fac consilierii cu ce sa spuna
la fiecare dintre punctele de pe ordinea de zi. Banuiesc. In sfarsit, e o chestiune absolut jenanta, dupa parerea mea este
o chestiune care da dreptate unui prieten al meu care spunea ca, nu vreau sa fiu rautacios, dar il citez - frumusetea
trece, prostia se pare ca nu", a adaugat Adrian Nastase.

In replica, Roberta Anastase a declarat ca este uimita de nivelul la care a ajuns Adrian Nastase si de faptul ca a jignit o
femeie.

„Din pacate dansul se amageste crezand ca mai reprezinta ceva in politica romaneasca. O marca este poate doar la Mizil
acolo unde cu diverse marci de produse a reusit sa-si cumpere locul de parlamentar. Pe scena politica nu mai reprezinta
nimic. Si din punctul asta de vedere eforturile pe care le face si in plan politic, dar si in interiorul partidului sau nu-mi fac
decat sa-mi inspire mila (...) Astfel de oameni ca Adrian Nastase nu trebuie sa mai existe in politica", a declarat Roberta
Anastase pentru Gandul.

Trecutul in comunism

Pe cand era student, Adrian Nastase s-a casatorit cu fiica lui Grigore Preoteasa, important nomenclaturist comunist, care
a murit in octombrie 1957.

In scurt timp, Adrian Nastase divorteaza si se casatoreste cu Dana Miculescu, fiica unuia dintre cei mai importanti
demnitari comunisti din perioada Ceausescu, Angelo Miculescu.
Prin intermediul socrului sau, Adrian Nastase l-a cunoscut pe Sorin Tesu, cel care avea sa-i devina unul dintre
colaboratorii cei mai apropiati. In 1981, in locul lui Angelo Miculescu este numit ministru al Agriculturii si Industriei
Alimentare Ion Tesu.

Ion Tesu este tatal lui Sorin Tesu, cel care avea sa devina omul de incredere al lui Adrian Nastase. Dupa alegerile din
2000, Sorin Tesu este numit de Adrian Nastase in functia de sef de cabinet al primului ministru.

Intre 1973 si 1990, Adrian Nastase a fost jurist la Institutul de Cercetari Juridice din Bucuresti, unde a fost coleg cu
Rodica Stanoiu.

Desi inca tinar, Adrian Nastase a devenit in anii '80 un om de mare incredere al partidului comunist si a fost trimis sa
reprezinte regimul Ceausescu la institutiile internationale care se ocupau de drepturile omului.

Atentie, vorbeste Nastase!

„Cineva voia sa vina, la un moment dat, sa imi numere gainile. Eu i-am sugerat mai bine sa vina sa-mi numere ouale”.

„Judecatorii nu sunt fiinte de pe alte planete”.

„Sunt situatii in care femeile nu conteaza”.

„ Singura greseala care trebuie sa nu o faci niciodata este sa nu faci niciodata o greseala de doua ori.”

„Banii astia provin dintr-o realitate care este demonstrabila”.

„Ceea ce este dramatic pentru un om ca mine este ca semneaza mai mult decat citeste”.

„Ne tot plimbam cu coruptia in gura, o scoatem afara, o intoarcem inauntru, coruptia, vreau sa spun”.

Afiliere la organisme internationale

Membru de onoare al Comitetului pentru limba dreptului european (2005)

Copresedinte al Comitetului pentru Europa de Sud Est al Internationalei Socialiste(2004-2006)

Presedinte al Asociatiei de Drept International si Relatii Internationale (ADIRI) (din 2003);

Presedinte, membru fondator, Asociatia Romana de Politica Externa, (2000)

Membru de Onoare al Asociatiei Euro –Atlantice “Manfred Wörner”(1999)

Membru de Onoare al Asociatiei Romane de Prietenie cu R. P. Chineza (1999)

Vicepresedinte, Consiliul Mondial al Fostilor Ministri ai Afacerilor Externe (1993 - reales in iulie 1999)

Membru in Societatea Americana de Drept International (din 1995)

Membru titular in Asociatia Oamenilor de Stiinta din Romania, Bucuresti (1994)

Membru in Asociatia Romana a Barourilor, Bucuresti (1992)

Membru in Consiliul consultativ al Institutului pentru Studii Est-Vest (IEWS), New York (1991 – 1997)

Vicepresedinte, Asociatia de Drept International si Relatii Internationale (ADIRI) (1990-2003)

Presedinte al Fundatiei Europene “Titulescu” din Bucuresti (din 1990)

Membru al Societatii Franceze de Drept International din 1984

Coordonator de studii, Institutul International pentru Drepturile Omului, Strasbourg (1984)

Membru fondator, Sistemul International de Informare si Documentare asupra Drepturilor Omului (HURIDOCS), London
(1982)

Hobby

Adrian Nastase este pasionat de tenis, vanatoare si pescuit.

In cadrul Asociatiei Generale a Vanatorilor si Pescarilor Sportivi (AGVPS) din Romania a indeplinit mai multe functii
importante. In 1993 a fost ales presedinte, apoi reales in anii 1995 si 2001). Din 13 mai 2006 este presedinte de onoare
al AGVPS.

A fost presedinte si al Federatiei Romane de Tenis in perioada 1995 – 1996. In 2000 a fost membru al Consiliului de
Onoare al Comitetului Olimpic Roman.

Nastase are si o diploma de membru de onoare al Consiliului Director al Federatiei Romane de Ju-Jitsu si de presedinte al
Colegiului Centurilor Negre (din 17 octombrie 2000).

Diverse

Presedinte al Asociatiei pentru pastrarea traditiilor Colegiului Sfantul Sava (2004)

Coordonator stiintific al ,,Revistei Romane de Drept International” (2003)

Membru fondator al „Revistei romane de drept comunitar” (2003)

Membru de onoare al Automobil Clubul Roman (2000)

Presedinte, Membru fondator, Asociatia Romana pentru Educatie Democratica (ARED), Bucuresti (1995 - 2000)

Presedinte, Membru fondator, Centrul pentru Studierea Organizatiilor Religioase (CSOR), Bucuresti (1999)

Membru de Onoare al Fundatiei Cultural Stiintifice Aromane “Andrei Saguna” (1998)

Membru de onoare al Societatii Nationale de Cruce Rosie (1996)

Membru fondator, Asociatia Romana Anti-drog, Bucuresti (1993)

Ordine si medalii

Distinctia „Marea Cruce Moldava” oferita de Inalt Prea Sfintitul Daniel, Mitropolit al Moldovei (2003)

Ordinul Cavalerul – conferit de presedintele Republicii Italia (2003)

Premiul „Pentru curaj politic”, acordat de Asociatia pentru politica externa a Universitatii Sorbona Paris I si de publicatia
„Politique internationale” – Paris (2003)

Titlul de Mare Ofiter al Ordinului National al Legiunii de Onoare al Republicii Franceze (2002)

Ordinul National „Steaua Romaniei” in grad de „Mare Cruce” (2002)

Diploma de Excelenta – Asociatia Euro-Atlantica “Manfred WÖRNER” (2000)

Medalia papala de aur „Ioan Paul II”, pentru marele jubileu al Anului 2000

Premiul “Mihail Eliescu” pe anul 1994 – Uniunea Juristilor din Romania (1994)

Premiul “Nicolae Titulescu”, Academia Romana, Bucuresti (1994)

Carti publicate (bibliografie selectiva)

„Codul Zambaccian”, 2006

„Rolul doctrinei in evolutia dreptului international”, 2006

„Dimensiunile politicii externe in Tratatele Romaniei – Evidenta cronologica si clasificare pe domenii (1990 – 2005)”,
2005

„Victoria normalitatii. Construirea Romaniei europene", 2004

„De la Karl Marx la Coca Cola”, Bucuresti 2004

”Destinul Contemporan al Dreptului International – Reflectii dintr-o perspectiva europeana, Universitatea „Nicolae
Titulescu” (2004)

„Discursuri parlamentare”, (2004)

„Europa Quo Vadis? – Spre o Europa Unita” (2003)

„Spre normalitate – o viziune social-democrata moderna privind viitorul Romaniei”, Versiune si in engleza (2002)

„Nicolae Titulescu contemporanul nostru” (2002)

„Protecting Minorities in the Future Europe - between Political Interest and International Law” - coautor (2002)

„Romania NATO 2002”, (2002)

„Romania si viitorul Europei” – coordonator (2001)

„Organizarea internationala“, (2001)

„Drept international contemporan. Texte esentiale” - coautor (2001)

„Batalia pentru viitor” (2000)

„Drept International contemporan” (2000)

Colectia Enciclopedica DOCUMENTA UNIVERSALES - “Documente fundamentale ale dreptului international si ale
relatiilor internationale” – 8 volume, (1997-1999)

„Tratatele Romaniei (1990-1997)”, Bucuresti, 1998

„Romania si noua arhitectura mondiala”, Bucuresti, 1996

„Umor parlamentar”, Bucuresti, 1996

„Ideea politica a Schimbarii”, Bucuresti, 1996

++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++

Cariera din perioada comunista

Adrian Nastase este fiul unui nomenclaturist, care a trecut din slujba regelui Mihai in slujba lui Gheorghiu Dej. Avandu-l
ca model pe tatal sau, fostul premier al Romaniei a incercat si el sa urce in ierarhia comunista. S-a infiripat in aceasta
lume prin doua casatorii, cu fiice ale unor influenti politicieni ai vremii.

La nici 19 ani, Nastase devenea jurnalist la o revista comunista, publicata de Universitatea Bucuresti. Cu aceasta ocazie,
tanarul Adrian reusise sa publice o serie de texte si lucrari in care slavea politica lui Ceausescu.

A continuat cu aceasta atitudine pro-ceausista pana in 1989, cand, intr-un moment in care regimurile comuniste se
prabuseau, Nastase ataca vehement occidentalii care cereau respectarea drepturilor omului. Cu toate acestea, Adrian
Nastase avea sa devina Ministrul Afacerilor Externe al Romaniei de dupa revolutie, sustinand democratia.

Cariera post-comunista

La 1 iunie, 1990, Adrian Nastase devenea Ministrul Afacerilor Externe, in guvernele Petre Roman si Theodor
Stolojan. Dupa pierderea alegerilor din 1996, Nastase a devenit liderul grupului de opozitie al PDSR. Dupa victoria
grupului din anul 2000 si realegerea ca presedinte a lui Iliescu, Nastase a devenit presedinte al PSD (fost PDSR) si a ramas
in aceasta functie pana in 2005, cand a fost inlocuit de Mircea Geoana.

Pe 28 decembrie, 2000, Adrian Nastase a devenit prim-ministru al Romaniei, fiind desemnat de presedintele tarii, Ion
Iliescu. Mandatul sau ca prim-ministru a fost foarte laudat in mediul politic, fiind caracterizat prin crestere economica,
cea mai mare de la Revolutie, si o politica externa orientata catre statele occidentale.

Adrian Nastase, alaturi de actualul premier al Romaniei, Victor Ponta

Cat timp Nastase s-a aflat la guvernare, Romania a aderat la NATO si a finalizat negocierile de aderare la UE. Cu toate
acestea, Guvernul lui Nastase a fost criticat la nivel international, in special de UE, ca nu a facut eforturi de a combate
coruptia, mai ales la nivelurile inalte ale puterii.

In 2008 a fost reales in Parlamentul Romaniei, iar din 2008 si pana in 2012 a fost vicepresedinte al Camerei Deputatilor
precum si Presedinte al Consiliului National al PSD.

In 2012 a fost condamnat la doi ani de inchisoare cu executare, de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie, in dosarul de
coruptie "trofeul calitatii".

+++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++

Liderul PSD (PDSR)

Istoria Partidului Social Democrat este, indiscutabil, legată de liderii săi şi de reinstituirea statului de drept în România.
Alături de Ion Iliescu, cel care a marcat politica românească postrevoluţionară, s-a aflat de la început şi Adrian Năstase.
Anii ’90 au fost ani de evoluţii şi schimbări, în care FSN-ul, născut în fervoarea Revoluţiei, a ajuns, după transformări
profunde parcurse în mai multe etape (FDSN, PDSR), la statutul de veritabil partid social democrat.

Primii ani ai noului mileniu au însemnat, pentru Adrian Năstase, o provocare şi o imensă responsabilitate, în calitatea de
preşedinte al celui mai mare partid din România. Sub mandatul său, început în 2001, PDSR a fuzionat cu PSDR, condus de
prof. Alexandru Athanasiu, realizându-se astfel unificarea social-democraţiei româneşti sub sigla PSD. La scurt timp,
partidul a dobândit legitimarea internaţională, fiind primit în Internaţionala Socialistă. Preşedintele PSD a dat coerenţă
dimensiunii doctrinare a partidului şi a introdus un nou stil de management, bazat pe munca şi comunicarea în echipă.
Au fost promovaţi tineri şi s-au început primele acţiuni de reformă în partid.

Adrian Năstase a demarat modernizarea PSD potrivit unor standarde clare de performanţă politică, a introducerii
sistemului alegerilor preliminare pentru desemnarea candidaţilor partidului la alegerile parlamentare, prin promovarea
tinerilor şi femeilor, prin deschiderea partidului către dezbateri interne şi externe pe marile probleme de interes public.

Au fost ani dificili, cu succese, dar şi cu obstacole, dar direcţia generală pe care Adrian Năstase a imprimat-o PSD în
perioada 2000-2004 a fost pozitivă. Dovadă stă chiar faptul că, în premieră pentru un partid post-decembrist aflat la
guvernare, PSD a reuşit să obţină la alegerile generale din 2004 mai multe voturi decât în 2000.

În 2005, la congresul PSD, Adrian Năstase a decis să nu mai candideze pentru postul de preşedinte al partidului şi,
ulterior, a fost ales preşedinte executiv al PSD. A devenit parte a noii echipe de conducere, din care mai făceau parte
Mircea Geoană (preşedinte) şi Miron Mitrea (secretar general). Această echipă avea ca scop atât promovarea discursului
de opoziţie, cât şi continuarea acţiunilor de reformă şi de modernizare a partidului.

Pe baza acestui vot, Adrian Năstase a constituit “cabinetul din umbră” al PSD, luând ca bază de plecare modelul britanic
al “shadow-cabinet”-ului. Cu o structură de 15 departamente corespunzătoare principalelor portofolii din structura
Executivului oficial şi conduse de oameni recunoscuţi pentru valoarea lor profesională, Guvernul din umbră a fost
gândită ca o structură politică de monitorizare a activităţii Cabinetului oficial şi de reacţie rapidă pe toate canalele legale
pentru apărarea intereselor cetăţenilor şi ale României.

Pe parcursul anului 2005, Adrian Năstase a fost în fruntea activităţii de opoziţie a PSD, opunându-se iniţiativelor
nedemocratice ale partidelor de la putere. S-a blocat, printr-un efort de echipă, schimbarea preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, precum şi schimbarea preşedinţilor de consilii judeţene.

În prima parte a anului 2006, Adrian Năstase s-a autosuspendat din funcţia de preşedinte executiv al PSD şi, ulterior, a
demisionat din această funcţie. Motivaţia principală a fost aceea de a feri partidul de campania politică îndreptată
împotriva sa. Prin această demisie, Adrian Năstase a încercat să arate că preferă să ajute partidul într-un moment greu,
chiar dacă aceasta presupunea costuri de imagine personale.

La scrutinul din 28 noiembrie 2004, candidatul PSD la preşedinţia României, Adrian Năstase, a obţinut un număr de
4.278864 voturi (40.94%) în timp ce principalul contracandidat, Traian Băsescu, susţinut de Alianţa D.A. a fost votat de
3.545.236 de alegători (33.92%). La cel de-al doilea scrutin, din 12 decembrie 2004, lucrurile s-au inversat. Traian
Băsescu a obţinut 5.126.794 de voturi (51.23%) iar Adrian Năstase a fost votat de 4.881.520 de cetăţeni români cu drept
de vot. Ulterior, deşi a obţinut cele mai multe voturi, 37.13%, Uniunea PSD+PUR a pierdut Guvernarea în favorea Alianţei
D.A. (31,77%). În acest fel, un program de guvernare coerent, care aducea o relaxare fiscală reală în condiţiile continuării
şi chiar a dezvoltării sistemului de protecţie socială, deşi a primit majoritatea voturilor românilor, nu a mai putut fi pus în
practică. Acest program, axat pe valori sociale europene, ar fi însemnat continuarea celei mai eficiente guvernări de
după 1989.
In anul 2008, Adrian Nastase a revenit la conducerea Consiliului National al PSD, reluand activitatea in cadrul
Departamentelor de specialitate ale PSD, in numar de 38 si care au partcipat activ la formularea strategiilor politice ale
PSD si a programelor de guvernare ale PSD si USL pana in 2012.

In anul 2010, sub conducerea lui Adrian Nastase, Departamentele PSD au elaborat programul alternativ de guvernare al
PSD.

+++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++

Omul Politic

Debutul politic

Adrian Năstase a intrat în politică după 1989. În 1973, în calitate de absolvent al Facultăţii de Drept, a câştigat un
concurs pentru un post la Ministerul de Externe. Avea să rămână acolo doar două luni, fiind trimis, potrivit regulilor
regimului comunist, la „stagiul de producţie”. Din 1974 până în 1990 a lucrat, în calitate de cercetător, la Institutul de
cercetări juridice al Academiei române. După 17 ani, Adrian Năstase s-a reîntors la Ministerul de Externe, de astă dată în
calitate de ministru.

Imediat după Revoluţia din 1989, Adrian Năstase a devenit membru în Frontul Salvării Naţionale. În acele momente
tensionate din anul 1990, valorile care i-au ghidat existenţa – solidaritatea, responsabilitatea şi echilibrul – l-au
determinat să continue activitatea politică într-o organizaţie politică de centru-stânga.

Decizia de a-şi construi o carieră în politică a luat-o în timpul mandatului de ministru al Afacerilor Externe, din 1991-
1992. Aici s-a format ca lider politic şi a obţinut abilităţile care l-au recomandat mai târziu pentru funcţia de prim-
ministru.

Adrian Năstase are o viziune proprie privind momentul începutului real al democraţiei în România. În opinia sa, acest
moment nu este nici 1989, când s-a desfăşurat Revoluţia, nici 1996, când a avut loc prima alternanţă la putere, ci 1992,
la organizarea primelor alegeri bazate pe o Constituţie modernă. De altfel, în acel an, 1992, Adrian Năstase a
devenit preşedinte al Camerei Deputaţilor, a treia funcţie în stat.

Începuturile politicii româneşti au fost tumultoase, dar Adrian Năstase a avut întotdeauna credinţa că rolul său în politică
a fost să genereze stabilitate şi continuitate pentru cetăţenii unei Românii democratice.

Ministrul de externe

În anul 1990, în guvernul constituit după primele alegeri libere, în funcţia de ministru de Externe a fost numit un tânăr
diplomat. Cu toate că a preluat această funcţie într-o perioadă incertă şi tensionată, Adrian Năstase a reuşit să se ridice
la înălţimea unui post în care, de-a lungul anilor, au excelat mari personalităţi politice ale României.

Ca şef al diplomaţiei, Adrian Năstase a iniţiat o politică activă şi ofensivă pentru a schimba percepţia, pe plan extern,
asupra unei Românii in mare parte necunoscute partenerilor occidentali şi marcată de violentele cu care a debutat
primul deceniu postrevolutionar. Pentru conectarea României la procesele Europei de Vest, Adrian Năstase a promovat,
în cadrul Ministerului Afacerilor Externe, un nou stil de muncă şi o nouă generaţie de diplomaţi.

El a realizat în 1990 noul sediu al MAE, din Aleea Modrogan, a sprijinit înfiinţarea unor ONG-uri, cum ar fi Fundaţia
europeană „Nicolae Titulescu”, Institutul român pentru drepturile omului, Institutul român de studii internaţionale, etc.

De numele lui Adrian Năstase sunt legate evenimente politice care au modificat fundamental coordonatele
internaţionale ale României. În timpul mandatului său de prim-ministru, România a devenit membru cu drepturi
depline al Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord (NATO), iar viitorul ţării noastre, foarte cert astăzi, este unul
european. Cabinetul Năstase a finalizat negocierile de aderare cu Uniunea Europeană, în decembrie 2004, ceea ce a
făcut posibilă semnarea tratatului de aderare în aprilie 2005.

Integrarea în Uniunea Europeană reprezintă proiectul vieţii de om politic şi diplomat al lui Adrian Năstase.

Despre Adrian Năstase şi activitatea sa cel mai bine vorbesc cei care i-au fost parteneri de discuţie: Tony Blair, Silvio
Berlusconi, Antonio Zapatero, Jacques Chirac, Jean Claude Junker.

Prim-Ministrul

Anul 2000 a însemnat un moment de cotitură pentru România. După ce, la sfârşitul anilor 90, autoritatea instituţiilor
statului a fost serios zdruncinată, era necesară reconfigurarea activităţii guvernamentale care să traseze drumul
european al României. Ţara noastră trebuia să transmită un alt tip de mesaj partenerilor externi.

Adrian Năstase a impus, în primul rând, un sistem bazat pe spiritul de echipă şi solidaritate între membrii Guvernului.
Acest nou tip de management a uşurat mult realizarea proiectelor cuprinse în programul de guvernare.
Succesele echipei Năstase au venit rapid, atât pe plan intern, cât şi pe plan extern.

În anul 2000, România ajunsese în pragul incapacităţii de plată. În anul 2001, ţara noastră înregistra deja o creştere
economică de circa 4%. Acest trend a fost menţinut şi în anii următori. În anul 2000, inflaţia în România depăşea 40%. La
finalul mandatului, Cabinetul Adrian Năstase a redus inflaţia de patru ori, coborând-o la 9,2%. Astfel, Cabinetul Adrian
Năstase a îmbunătăţit substanţial ratingul de ţară, a consolidat rezervele monetare ale României şi a dus la bun sfârşit, în
premieră, un acord stand-by cu Fondul Monetar Internaţional.

Pe plan extern, Cabinetul Adrian Năstase a reuşit schimbarea statutului internaţional al României. În mandatul 2000-
2004, România a obţinut ridicarea vizelor pentru cetăţenii care călătoresc în străinătate, şi a devenit membru cu statut
deplin al NATO. Reprezentanţii Guvernului României au exercitat, în interiorul acestui interval, conducerea OSCE
şipreşedinţia Consiliului de Securitate al ONU.

Liderul PSD (PDSR)

Istoria Partidului Social Democrat este, indiscutabil, legată de liderii săi şi de reinstituirea statului de drept în România.
Alături de Ion Iliescu, cel care a marcat politica românească postrevoluţionară, s-a aflat de la început şi Adrian Năstase.
Anii ’90 au fost ani de evoluţii şi schimbări, în care FSN-ul, născut în fervoarea Revoluţiei, a ajuns, după transformări
profunde parcurse în mai multe etape (FDSN, PDSR), la statutul de veritabil partid social democrat.

Primii ani ai noului mileniu au însemnat, pentru Adrian Năstase, o provocare şi o imensă responsabilitate, în calitatea de
preşedinte al celui mai mare partid din România. Sub mandatul său, început în 2001, PDSR a fuzionat cu PSDR, condus de
prof. Alexandru Athanasiu, realizându-se astfel unificarea social-democraţiei româneşti sub sigla PSD. La scurt timp,
partidul a dobândit legitimarea internaţională, fiind primit în Internaţionala Socialistă. Preşedintele PSD a dat coerenţă
dimensiunii doctrinare a partidului şi a introdus un nou stil de management, bazat pe munca şi comunicarea în echipă.
Au fost promovaţi tineri şi s-au început primele acţiuni de reformă în partid.

Adrian Năstase a demarat modernizarea PSD potrivit unor standarde clare de performanţă politică, a introducerii
sistemului alegerilor preliminare pentru desemnarea candidaţilor partidului la alegerile parlamentare, prin promovarea
tinerilor şi femeilor, prin deschiderea partidului către dezbateri interne şi externe pe marile probleme de interes public.
Au fost ani dificili, cu succese, dar şi cu obstacole, dar direcţia generală pe care Adrian Năstase a imprimat-o PSD în
perioada 2000-2004 a fost pozitivă. Dovadă stă chiar faptul că, în premieră pentru un partid post-decembrist aflat la
guvernare, PSD a reuşit să obţină la alegerile generale din 2004 mai multe voturi decât în 2000.

În 2005, la congresul PSD, Adrian Năstase a decis să nu mai candideze pentru postul de preşedinte al partidului şi,
ulterior, a fost ales preşedinte executiv al PSD. A devenit parte a noii echipe de conducere, din care mai făceau parte
Mircea Geoană (preşedinte) şi Miron Mitrea (secretar general). Această echipă avea ca scop atât promovarea discursului
de opoziţie, cât şi continuarea acţiunilor de reformă şi de modernizare a partidului.

Pe baza acestui vot, Adrian Năstase a constituit “cabinetul din umbră” al PSD, luând ca bază de plecare modelul britanic
al “shadow-cabinet”-ului. Cu o structură de 15 departamente corespunzătoare principalelor portofolii din structura
Executivului oficial şi conduse de oameni recunoscuţi pentru valoarea lor profesională, Guvernul din umbră a fost
gândită ca o structură politică de monitorizare a activităţii Cabinetului oficial şi de reacţie rapidă pe toate canalele legale
pentru apărarea intereselor cetăţenilor şi ale României.

Pe parcursul anului 2005, Adrian Năstase a fost în fruntea activităţii de opoziţie a PSD, opunându-se iniţiativelor
nedemocratice ale partidelor de la putere. S-a blocat, printr-un efort de echipă, schimbarea preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, precum şi schimbarea preşedinţilor de consilii judeţene.

În prima parte a anului 2006, Adrian Năstase s-a autosuspendat din funcţia de preşedinte executiv al PSD şi, ulterior, a
demisionat din această funcţie. Motivaţia principală a fost aceea de a feri partidul de campania politică îndreptată
împotriva sa. Prin această demisie, Adrian Năstase a încercat să arate că preferă să ajute partidul într-un moment greu,
chiar dacă aceasta presupunea costuri de imagine personale.

La scrutinul din 28 noiembrie 2004, candidatul PSD la preşedinţia României, Adrian Năstase, a obţinut un număr de
4.278864 voturi (40.94%) în timp ce principalul contracandidat, Traian Băsescu, susţinut de Alianţa D.A. a fost votat de
3.545.236 de alegători (33.92%). La cel de-al doilea scrutin, din 12 decembrie 2004, lucrurile s-au inversat. Traian
Băsescu a obţinut 5.126.794 de voturi (51.23%) iar Adrian Năstase a fost votat de 4.881.520 de cetăţeni români cu drept
de vot. Ulterior, deşi a obţinut cele mai multe voturi, 37.13%, Uniunea PSD+PUR a pierdut Guvernarea în favorea Alianţei
D.A. (31,77%). În acest fel, un program de guvernare coerent, care aducea o relaxare fiscală reală în condiţiile continuării
şi chiar a dezvoltării sistemului de protecţie socială, deşi a primit majoritatea voturilor românilor, nu a mai putut fi pus în
practică. Acest program, axat pe valori sociale europene, ar fi însemnat continuarea celei mai eficiente guvernări de
după 1989.

In anul 2008, Adrian Nastase a revenit la conducerea Consiliului National al PSD, reluand activitatea in cadrul
Departamentelor de specialitate ale PSD, in numar de 38 si care au partcipat activ la formularea strategiilor politice ale
PSD si a programelor de guvernare ale PSD si USL pana in 2012.

In anul 2010, sub conducerea lui Adrian Nastase, Departamentele PSD au elaborat programul alternativ de guvernare al
PSD.

Presedintele Camerei Deputatilor

În anul 1992, în urma câştigării alegerilor, Adrian Năstase este ales preşedinte al Camerei Deputaţilor. În timpul
preşedinţiei sale s-a construit o anumită cultură a dialogului în dezbaterile parlamentare. În timpul acestui mandat s-a
realizat sediul actual al Legislativului – Palatul Parlamentului.

Casa Poporului a fost preluată în anul 1990, finalizată în proporţie de 60%. Pentru terminarea ei era nevoie de foarte
mulţi bani. Deşi părerile au fost împărţite asupra finalizării Casei Poporului, toată lumea a fost de acord că acea clădire
din Dealul Mitropoliei, construită în 1906, era foarte bună pentru Parlamentul interbelic (pentru că multe dintre
şedinţele pe comisii se ţineau probabil la Cafeneaua Capşa), dar nu mai era convenabilă pentru un Parlament modern.

Ulterior, în Palatul Parlamentului, au fost amplasate mai multe muzee, inclusiv Muzeul Național de Artă Contemporană.

În perioada 1992-1996 s-a format, cu sprijinul Biroului Permanent, o echipă care s-a ocupat de finalizarea
lucrărilor la Palatul Parlamentului. S-au încheiat atunci aproape toate lucrările şi s-a pregătit şi mutarea Senatului în
fosta Casă a Poporului.

De asemenea s-a creat tot atunci şi Muzeul Parlamentului, s-a făcut o sală de expoziţie, care este una
dintre cele mai mari din Bucureşti, s-a creat Centrul Internaţional de Conferinţe, unde au avut loc de-a lungul timpului
reuniuni importante.

În perioada 1996-2000 a continuat activitatea parlamentară ca vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor.

În anul 2004, în luna decembrie, în urma alegerilor legislative, Adrian Năstase redevine preşedinte al Camerei
Deputaţilor. În timpul acestui mandat, s-a urmărit, în principal, susţinerea procesului de ratificare a Tratatului de aderare
a României la Uniunea Europeană de către parlamentele statelor membre şi, de asemenea, armonizarea activităţii de
relaţii externe a Parlamentului cu cea a Guvernului în promovarea şi protecţia intereselor ţării în străinătate.

Din punct de vedere tehnic, s-au făcut mari schimbări pentru eficientizarea activităţilor legislative în sensul
reducerii drastice a duratei procedurilor de vot şi asigurarea unei acurateţi şi transparenţe totale a rezultatelor votului.
Un alt punct important al acestui mandat a fost achiziţia şi implementarea sistemului integrat de vot electronic,
sonorizare şi comunicaţii audio-video pentru sala de plen.

Următoarea etapă prevedea alocarea unui canal de televiziune dedicat exclusiv transmiterii în direct a
activităţilor desfăşurate de către deputaţi în cadrul şedinţelor în plen, a lucrărilor în cadrul comisiilor sau a unor
conferinţe de presă. Adrian Năstase nu a finalizat acest nou mandat de preşedinte al Camerei Deputaţilor, în urma unei
campanii de presă, alegând să demisioneze, în martie 2006, pentru a nu afecta imaginea instituţiei.

Începând din anul 2008, până în 2012 Adrian Năstase a fost deputat de Prahova, fiind ales din primul tur ca
reprezentant al Colegiului Nr. 8, Prahova, Mizil, în Camera Deputaților. În aceeași perioadă, Adrian Năstase a ocupat
funcția de vicepreședinte al Camerei Deputaților.