Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Amantul Doamnei Chatterley - D. H. Lawrence PDF
Amantul Doamnei Chatterley - D. H. Lawrence PDF
«a
ai
3:
CO
N$M5&#
0000000021386
AMANTUL
DOAMNEI CHATTERLEY
HALGlSeU-SBDRLAK
42
io :
D. H. LAWRENCE
A MANTUL
DOAMNEI
CHATTERLEY
EDIŢIA II-a
EM. OCNEANU
^ , . -Strada Dr. Obedenaru, 17 (Elefferie)
f^'t La''
Toate drepturile rezervate.
Singura traducere
autorizată în România
c.fLinv.ZZG
PREFAŢA
8
84 AMANTUL
^Clorii arscs
Era un foc d , " ^ ^ră surcele.
C a r G f c y t a i a 5 C c m n c
timpuî I b o i u : J p S ? r a n i ' ,! 5
se ridica la d r c a S ^ W ? M " ^ i ^ 3 î n ă l i ' m C £ B *
unde se aflau . S ă r i i „^ "*• 8 ° a l a - ş i . i z ° a l a " S u S ;
Cra m m i c
de acolo se pu'ea vc ' T ° l t C C V a : 'î
P? a3as u
do fier al minelor J l . ? « . l o r i l o r drumul
Constanta. în pi c oar^ n" * ¥™ ^ Sl cU
» Gnl
*
V Er
larca desăvârşii , n-'l * '*\ * ° l a s t r ă în izO>
exterioară si n«r, *J « " ' ° f . W C a & r ă c a r j l ă s a l u m C *
spuse Jmie lui d c"r td Ş l QC ° la D " C ° n S t a " t a ™*
1 a f â t a t0td2aUna mâ ia
T r k r U S l "5 i " M Clifford-
nu-1 meSase
$e t L V a - r C ? ^ i " 1 " " D a r r ă zAcu*
aa t a t a c a t această colină pleşuvă.
b iul
°
DOAMNEI CHATTERLEY 59
• P u f n i m ! ? r-' 1 PU<CC&? P
™ mult lan
» u " l « . dar » u
d
d e Ţ avea un f T *"* ^ ^ ^ °»"ta a - " l S
l u i a
— A P f; J , j -I . 'baştn, ştersi.
S a a
spuse î l . D7 i t c r e9t e la" W ^ R £** "" ^ a p a r t>***
nouă şi pământului. S , CZA Y>
T" 'n?'
tate. Dacă l-am cleşte ar ^ J * " £ * ; * f*'™'
^ j e a m u L O a r e ^ ^ ^ ^ - e ^ o n -
t o r u l : omul î n t o a r 3 C
«ri^K™".? 0 \ S f ? r p a n t e i
,S
Putin înspre L S u l ' "l n fl u ' " ^ - c a r c SC p l
~ Mai dorifi " 5 c o s al alunilor.
~ N u A r ' „ y ţ . S l r Clifford? întrebă el.
8"jă de 'trăsurică Mo»"' î * " C î n S ° t e ? t i p C n t r U a " 1
Pentru aceste suişurL " " * S u f l c i c n t d e PUl°
n e l e ^ e Sj£?J*t ^ . c u ° P"vire rugătoare. C j j
? 1 P n V
coadă. U n 2 âmh f ' V ? i C l Rapănul şi dădu d *
tu?i respectuos J; -1 - ' b a t i ° c ° " t o r sau viclean, « j
8CU rt
^ S f f i ^ p r o s t i t u a r e în * j j * p »
P - t r u Constanţa de când îi A ^ J - g J S ' n e L u l .
mai încerca fiorul cel mare. nu exista
W ş i această P - t i t u a r e - ^ ^ i
•ar proshtua cu ea > ^ g ; n U ^ . j v o r b i d e pies.
Michaelis scrise lui CJittora spre
70 AMANTUL
iscat
Nimic neobişnuit
87
DOAMNEI CHATTERLEY
o
moaşă
- " ' 'H.TH V u n u »" ^-
tuafie. , co
-1 «ândindu-se că ea
- Poftiţi, luaţi Ioc, spuse el, ga
va primi.
U ş a rămăsese deschisa.
gg AMANTUL
t e iiv m Ş i : a e ;L a d ş i
pământie: g â t u i
" ie * ea
din b i u z ă cos
'
E ti b o l n a v ă
«4-~Jx ' ' micuto! zise Hilda cu vocea g â '
tainda pe care-o aveau ambele surori. Era mai mare
cu aproape do. ani decât Constanta.
. — Nu. nu sunt bolnavă. Poate că mă plictisesc
zise Constanta cu un ton aproape plângător. A
fcxcitarea frământării străluci pe " fata Hildci. ^
un aer dulce şi liniştit, părea un tip de amazoana,
incapabilă şă se împreune cu un bărbat. ,„
- Unbil locl spuse ea încet privind spre WragW
cu un sentiment de adevărată ură. Avea o înfăţişare d e
99
DOAMNEI CHATTERLEY
ca Tavershall r - • * r t C / l c g a n t ă P c n t r u ° l o • de
ani destul Jn * ^ ° f c m c c ca<» & P a t r U Z < f în
firmieră cu ^ f r U m ° a S ă > î m b r ă c a t a î n « " l f o r m ă *• d
h £ un' ceai t » 5 S ° 1 a l b - , S e P r c « a t c a ioea$X
8al nas d c l a
E r a n l i n ă V f ""• ° «*»«•• , .J
de bbe v o r b t ' " " J " 9 f o a r t e Politicoasă, arăta des
CU d c S t u l a c c c n t
rectă si n ^r o englezească c°
asci ltată d c c ă t r e mI
bolnavi £^ ^ t- 8-e W ' " o
1 8 1 1 1 M
extSăTe^est: "! " h J Î S ^
R e i a s ă condSaTa ^ f J Ţ & f r
sizeze de aceasta. ,
- E o nulitate utilă, spunea el contrazise.
Constanta deschise ochii mari, da nj11
Cum variază impresiile dela o persoanala^ alta
,Şitncurândel^ ff^JSF^IgZ* nişte
mor. Ea se aştepta Ia a c e a s i a ; năsur;ie. iar ea le
copii, când, bolnavi. îşi P ^ ' S ^ ' & «n»»e tot-
făcea pansamente şi le purta u<= » , o m atunc,
deauna o fcmee superioara, o ^ m j â / C l i f f o r d , se
când le venea într'ajutorl Acum. v î t o a r e Accepta totuşi
vedea umilită, asemeni miei aern ' d s ă s e ao "ap-
situatia fără să scoată un cuvânt, mcercan
teze exigentelor celor mari. - ja dkp0
Venea tăcută, cu ochn în P » W e respectuoasă:
zijie serviciile sale. ?i » s e n u
106 AMANTUL
a
— Să fac aceasta, acum, domnule Clifford? P e *
ccasta s o fac?
Nu, Iasă asta pentru moment, mai târziu.
— Am_ înjcles, domnule Clifford.
- Revino peste o jumătate de oră.
— Am înţeles, domnule Clifford.
- Ia, te rog. hârtiile astea vechi.
— D a , domnule Clifford.
Pleca în vârful picioarelor şi peste o jumătate de oră,
revenea tot în vârful picioarelor. O îmbrâncea câteodată
dar nu-! păsa prea mult; făcea experienţa claselor »«:
perioare. N avea împotriva lui Clifford nici ură, nicj
antipatie. E l făcea parte dintr'un fenomen, fenomenul
e
clasei suprapuse, necunoscută de ea până acum. dar P
care acum, trebuia să înveje s'o cunoască. Cu Lady
Uiatterley era mai în apele ei; şi, la drept vorbind, <*
era stăpâna casei, ceeace are mai multă importantă.'
^ Doamna Bolton îl ajuta pe Clifford scara să se urce
m pat, dormea într'o odaie separată de a ei printru"
coridor, şi venea la poruncă dacă o suna în timj>u,!
noptu. T o t ea îl ajuta dimineaţa, ba dela un timp ?
tăcea toată toaleta, bărbierindu-1 chiar, cu gesturi d u l c
temimne. E r a o femee bună. foarte îndemânatecă şi,. 9 /
pricepea cum să-i intre omului în voie. Dealtfel. CU*:
ford nu arăta altcum decât minerii, atunci de pildă când
a acoperea obrajii cu clăbuc de săpun şi când îi frf8
încet uşor. peru bărbii. Acrul distrat al stăpânului,
lipsa lui de oarecare franchetă n'o turburau; era o a-
ventura, o experienţă nouă.
Desigur, Clifford, î n adâncul inimei lui nu-i » * *
deloc Constantei faptul de a fi încredinţat unor mâW«
străine mercenare, îngriijrilc pe care i le da ca alti-
; n , £ w : C £ m S t a n t a ' s ţ»vise, zicea el, floarea fragedă a
intimităţii. Constanta, la toate astea, nu arăta decât U»'
mterenta. Aşa zisa floare a intimităţii lor, îi părea
ca un fel d e orhidee, un bulb parazitar lipit de trun
chiul vietu ei o floare destul de săracă,
în v ^ " 1 ! • a v e a , m a i muUă libertate, putea să canto
In voie la p l a n . acolo sus. şi să fredoneze:
DOAMNEI CHATTERLEY *07
N'atingeti mărăcinii...
Rădăcinile dragostei sunt &reu de smulm
e a
- Nu putem să avem şl noi ° \ tonul hotărît
cu u n glas duios ce abia ascundea ton
al
unei femei care vrea să aibă cee«. batjoco-
. ^ O alta? spuse el pnvind-o supărat ş
nt
o r în acclaş timp. .îndu-se.
- Da. 0 altă chee, spuse ea roşind ^ {
- Poate că are Sir Clifford una. «se e ^ d
- Da. spuse ea, se poate sa mai aH» j ^
u P sta Pot
" Putem face încă o chee t \ n t r u ace* - o '
N u
. va trebui decât o zi cred, peni tiinp?
8 a
*e lipseşti puţin de checa dum.UUe. ^ c
Nu, desigur.
— Dar dece? Mai întâi, nu-i casa lui. Nu-i , 0 '
cuinţa lui particulară. Nu văd decc nu m'aş duce acolo
când îmi place.
Intr'adevăr, zise Clifford, omul acesta se gândeşte
prea mult la el însuşi.
— Crezi?
— Sunt sigur. Crede că este un om except»01"11'
» j ? t U °-ă a , n f ° s ° l i e c u care nu se înţelege»'
astfel ca fa 1915 s a înrolat ,i a fost trimis în InJ.1'
cred. A fost, mi se pare. potcovar în cavaleria «"
pgipt: a avut totdeauna dcaface cu caii; se p » c f °
a cai Ap 0 1 un colonel din armata din Indii t j
luat sub protecţia lui ,i l- a fccut l o c o tcncnt. A * J
deci d,n el un ofijer. Cred că s a reîntors în Io*» eC.U
colonelul Iu. si avu un post la frontiera de n o r d - * *
Se îmbolnăvi. I 8 a acordat o pensie. S a retras <»"
armată, anul trecut, cred. Şi. natural, nu îi e u?or u" u
? c a c l - fă se reîntoarcă la nivelul de altădată. ^ Ţ
a f
«cut bine cecace a făcut, cel puţin în ce mă P r '
veşte. Numai că eu nu vreau să mai văd apărând P°
locotenentul Mellors.
— Cum a ajuns ofiţer? El vorbeşte în dialect.
C„™ , V O r / e Ş t C î n d i a l c c t d c ^ â t atunci când vrea-
PC C nglcZa cntru u m c a e l
cred c ° *\ - ? ' P « ° 2
,nch,pU,e c ă d e o a r c c e a
aoci-1 / " l coborît ca rang
social trebue să vorbească cum îi e portul.
— r fC%nu m i " a ) s P u s aceasta până acum?
n CeSt ea r o m i
Sunt !, •° ° . >nticc mă plictisesc de mo***
0nCar Ci rdini
tabi T *
tabil ca au avut loc. i ° - E d « ° mie de ori reg* ,
Constanta era foarte dispusă să gândească I», {f\
CeSte nemul cU
nicăieri? ° t u ™ " cari nu-si au l° '
tr assist «5 HîSă
sis iff&z&s&gs?.**•
Constanţa culese câteva pentru Ch«ord
El le luă, le examina <%&»*%££?%„*
spuse ea
>^^ as sw^Sa? -
- „O tu, soţie încă nev»Ita a i n . ş t ^
i - i i i - Pimm dar n°
ajunsa in pădure se apropie de coliba. r i u ~ 7 . j e Jn-
era frig, şi pădurea părea atât de tăcută, ata jfl
depărtată, atât de inaccesibilă în acel crepus
P!oaie- . r vh« era &'
Pătrunse în poiană. N u era nimeni, ^olii D B jacUl
chisă cu checa. D a r ca se aşeză pe prag, >n ş
i
rustic şi se învălui în propria-i căldură. l 5 t a ^ ^
privea ploaia, ascultând toate sgomotele, ^ a . r e » n c r e ş -
nu erau sgomote, ci stranii suspine ale vântului ^^
tetul copacilor, atunci când ţi se pare că nu ^Ji
deloc. Stejarii bătrâni ridicau în jur trunchiuri c ^ ^
şi puternice, înegrite de ploaie, rotunde, pune ue ^
întinzându-şi în toate părţile braţele lor cuteza ^
Pământul era aproape fără iarbă; începuse insa j
ivească floarea vântului şi anemone şi M atlau
sau două tufişuri şi o tufă violacee de mărăcini- ^
trâncle ferigi arse de soare dispăreau aproape P^ ja
guleraşclc verzi ale anemonelor. P o a t e că locul „
era neviolat. Neviolat I Lumea întreagă era v l ° v j 0 j a
Unele lucruri nu pot fi violate. N u se P o a t e re,
o cutie de sardele. Şi atâtea femei le sunt asemănate-
Atâ|ia bărba{i. D a r pământul I . •trC
Ploaia încetă. N u mai era atât de întuneric P r l . - l u
copaci. Constanta voia să plece. Şi totuşi mai 8
re e
jos. Ii era frig. D a r o inerjie do neînvins şi f
mentul său interior o reţineau acolo ca paralizata.
Neviolatăl Poate să fie cineva violat fără sa
atins 1 Violat de cuvintele moarte devenite nedem
şi de ideile moarte devenite obsesii 1 , tre#
U n câine negru, ud, veni în goană, fără să l t t (
dând numai din coadă. Pădurarul îl urma, > m b /° c a
î n t r o haină impermeabilă, neagră şi lucie de apa.
aceea a unui şofeur, cu fata pu{in aprinsă. E a obser ^
oarecare şovăire în mersul lui repede, atunci când ^
z a n S e ridică, în spaţiul strâmt ce rămăsese uscat
cerdac. E l salută fără să vorbească, apropiindu-se in** '
t a
' _ _ s e Pregătea să se retragă.
Voiam să plec, spuse ea.
t i răspunse în d i a l e d :
DOAMNEI CHATTERLEY 121
asta.
AMANTUL
IM
c
Banul c totul{ ş i fiindcă ca arc mulţi, poale sa fe !j
de toatei M i c nu-mi dă nimeni, şi cu a in drept"'
să am ca oricare alta. Nu-mi mai vorbi de educai'"-
Banul este totul I Am nevoie de un mantou nou o
primăvară, şi n'am să-1 am, fiindcă bărbatul meu n a r e
bani".
a
Pentru ele numai toaletele există pe lume. E l e K '
e lr
sesc foarte natural să dea şapte sau opt guinee P " .
tt
o haină de iarnă — simple fiice de mineri — Şi °? j,
gumec pentru o pălărie de copil. Şi se duc la biserica,
cu pălăria do două guinee, da. copilele astea care »
vremea mea erau mulţumite cănd aveau o pălărie o*-
trei franci şi jumătate I Anul acesta va fi aniversare
biserica metodiste, şi se va clădi o tribună înaltă pent"
C
° P ' ' ' « l a Şcoala de Duminică. E i bine, am «£?
e
po Miss Thompson, care conduce clasa întâia de ţ
la
la şcoala d e Duminică, că vor fi pe această P . '
formă haine noi de mai multe mii de livrei Si timpj' r l
se ,#tio cum sunt! D a r nu-i po(i opri. Sunt nebun
după toalete. Şi băcţii tot aşa: chcltuesc ultima lesca
pentru haine, jigări, băutură, curse la Sheffield °
doua sau trei ori pe săptămână. A M cum s a * »
schimbat lumea! Şi „'ou teamă de nimic, nu r W P * * 8
nimic, toţi tinerii aceşlial Bătrânii sunt atât de.<**?
z u . 1 . atât de răbdători; ei dau totul femeilor. Si * w
unde se ajunge. Femeile sunt adevăraţi diavoli.. ^ ^
iincru nu sunt ca cei bătrâni. E i nu se lipsesc de **>**
îşi spun aşa: totul pentru mine. D a c ă le-ai spune cj
trebue sa pună de o parte ceva pentru căsătorie, "
răspund: „e timp; vreau să mă distrez, atât cât P/> j
Kestul poate aştepta". A h ! cât de brutali şi de egoiŞ»
sunt Totul cade pe capul bătrânilor; şi totul meri»
prost pretutindeni.
Clifford începea să vadă satul lui sub un aspj**
o ! itc?usc d c
a c c a s t a
& totdeauna; dar nu-1 crede»
intratatal Acum?...
trebă o " " 1 S
°cialişti şI b
°Işevici printre săteni ? în
"
cumpăra haine; iar fetele, la fel. Nu-s prea ' " ^ f " , !
ca să devină socialişti. N u sunt atât de sen
nu vor putea fi luaţi niciodată în serios. . cjaja
Constanţa, auzind acestea. îşi spunea c a M Ş c ! r c U > a-
de jos se asemăna cu cea de sus în totul. ' j
celaş lucru: Tavcrshall. May fair sau Kenş ington. ^
decât o clasă în zilele noastre: a oamenilor ac ^ ^
N u diferă decât prin cantitatea de bani pe care
sau de care au ncvoc. r>iff ri >n'
Sub influenta acestei doamne Bolton. C l " t 0 _ .,,.
cepu a arăta un nou interes pentru minele sa ' , c f t
cepca a se găsi solidar cu ele. O altă ncvoe .j,
în el. Mai întâi era adevăratul stăpân la 1 a v c n
ti-
Minele se identificau cu el. In ele afla un nou c
ment de putere, ceva de care până atunci se dep
cu teamă. a c e e a
N u mai erau decât două mine la Tavershall- ^
din Tavershall-ul propriu zis şi cea dela INCW ^
don. Tavershall fusese odinioară o mina faun 0 ' 1 ' ^ ^
adusese fantastice câştiguri. Dar zilele ci » rU ^Q.
ea
trecuseră. New London nu fusese niciodată pf
gata, şi, în timpul obişnuit, mergea bine, i» r » . ' c a
dente. D a r acum, vremurile erau grele; şi nunele
N e w London erau părăsite. , 'QQ
— Mulţi oameni din Tavershall au plecat Ş»
dus la Stacks Gate şi la Whitcovcr, spunea doan
Bolton. N'aţi văzut uzinele noi dela Stacks Gate,
pate după răsboiu. Sir Clifford? O h l Trebuc sa
duceţi acolo odată I E ceva cu totul nou. O marc uz ^
ar
chimică. în creştetul puţurilor; n'arc deloc înfătiŞ . •
unei mine de cărbuni. Se spune că scot bani mai mu^
de pe urma produselor chimice decât de pe Ş*-r't
Şi case noui pentru mineri, adevărate palate! D e s l g '
aceasta a adus un rău împrejurimilor. D a r mulH ^
meni din Tavcrshall s'au dus acolo, şi-şi câştigă o
pâinea, mai bine decât oamenii noştri. Se spune ^
s a sfârşit cu Tavcrshall-ul. Câţiva ani numai, ?» •
trebm să se închidă. Iar N e w London va înceta '"
înainto. Vai, când mă gândesc ca minele clin Tavcrs
DOAMNEI CHATTERLEY 135
10
146 AMANTUL
\
AMANTUL
^Z^V^*^*^ e,
12
Iff AMANTUL
— Nu ştiu.
El isbucni în râs:
— Ei bine, să mă ia dracu dacă ştiu şi eu.
Urmară câteva clipe de tăcere, de tăcere rece.
Bine, zise el iar, va fi după cum doreşte doamna.
Dacă vei avea un copil, voi fi fericit să-1 ofer lui Sir
Clifford. Nu voi avea nimic de pierdut. Din potrivă:
am avut o aventură foarte plăcută, extrem de plăcută.
Se întinse, cu un căscat pe jumătate reţinut. Apoi:
— Dacă te-ai servit de mine, asta nu mi se în-
întâmplă pentru prima oară şi nu cred să fi fost
vreodată mai plăcut decât de data asta, cu toate că nu
e prea măgulitor pentru demnitatea mea.
Se întinse iar, într'un fel ciudat, cu muşchii tremu
rând, cu fălcile strânse.
— Dar nu m'am servit de dumneata.
— Cum doreşte doamna.
— Nu. îmi plăcea corpul dumitale.
— Adevărat? răspunse el. Ei bine, atunci suntem chit.
căci şi mie mi-a plăcut corpul dumitale.
O privi cu ochi stranii, întunecaşi.
— Vrei să urcăm sus acuma? întrebă el cu o voce
sugrumată.
— Nu, nu aici. Nu acum, spuse ea apăsat. Şi to
tuşi, dacă dânsul ar fi insistat cât de pufin, ea ar fi
cedat, căci n'avea nici o putere împotriva lui.
îşi întoarse din nou capul şi păru că o uită.
— Vreau să-ţi ating şi eu trupul cum mi l-ai atins şi
tu, spuse ea. Eu nu ti l-am atins încă niciodată cu a-
devărat.
O privi şi surâse din nou.
—* Acum? întrebă el. „
— Nu, nu. nu aici. La colibă. Nu te supără /
•— Cum îji ating eu trupul?
— Când mă mângâi.
— Şi î(i place să te mângâi?
— Da. Şi fie? ".•
'• . . ... ..
— Oh. mie! Şi apoi, schimbând tonul: da, ?tn bine,
fără să fie nevoie să ti-o mai spun.
a i 4
AMANTUL
Şi era adevărat.
Se ridică şi îţi luă pălăria.
— Trcbue să plec, zise ea.
— P l e c i ? întrebă el cuviincio».
E a ar fi vrut să o mângâie, să-i «pună ceva.
D a r ci nu spunea nimic. Aştepta cuviincios.
— Mulţumesc pentru ceai. zise ea. . pe
— N u i-am mulţumit încă doamnei de cinsi
care mi-a făcut-o servindu-se de ceainicul meu. ^ . g
E a coborî pe alee si el râmase în prag cu u j ^ _
vag. Flossie veni în goană, cu coada în aer. -? ^
stan(a merse în tăcere până în pădure, ştiind ^e
acolo, în picioare, privind-o, cu rânjetul acela
înţeles pe obraz. . . QcCe
Intră în casă foarte descurajată şi plictisit . ^
spusese el că a fost folosit numai? Dintr un P ^ ^
vedere era adevărat. D a r n'ar fi trebuit s o s p U t j n ' ] C n t c :
că încă odată se simţea împărţită între doua se ;, c a
ipărarc împotriva lui şi o nevoie de a s
cu dânsul. • nuniai
După ceai. care fu penibil şi enervant, se sui ,^a
decât în odaia ci. D a r nu putea sta la un loc. j
să facă ceva: trebuia să se ducă la colibă; daca
> acolo, cu atât mai bine. l'spo*
Se furişă afară şi merse drept spre colibă, cu °.'.'_ $ e
ziţie destul de întunecată. Când ajunse la lum»»»?
sim(i extrem de tulburată. D a r el era acolo. »n ^ j
masă, aplecat, deschizând coteţele ca să dea tut»i
roS
găinilor printre puişorii dcvcni|i mai mari şi P
dar mult mai măricei decât puişorii de găină.
Merse drept spre el.
V e z i că am venit? zise ea. ,
— D a , văd, zise ol sculându-sc şi privind-o cu
aer oarecum amuzat.
- Scoji găinile acuma? întrebă ea. .
— D a ; au stat nemişcate până ce nu lo-a mai raflM
decât pielea pe oase. Şi acum n'au nici o poftă să &\
91 să se hrănească. . . E u l " dispare cu totul la o cloşca.
c.a nu mai trăeşto decât prin ouăle şi puişorii ci.
DOAMNEI CHATTERLEY 215
ici iarăş. •
E l o privi ţintă pe Constanta. Apoi scutură capu
cu acea mişcare cc-i era obişnuită.
— Poate ai dreptate. Am fost un imbecil că m «|
întors tot aici. D a r mă simţeam sfârşit, pierdut; trebui
să plec undeva. Nimic nu-i mai trist decât să f» v
«abond. D a r ai dreptate, voi obţine divorţul şi » l o c r '
tatca mea. Am groază mnrc do toate lucrurile aces
tea: funcţionari, tribunale, predicatori. E necesar in» 8
să recurgem la aceştia. Voi divorja.
Scrâşni. Ba ta dta de mulţumire.
Cred că am să iau o ceaşcă de ceai acum, spuse ca.
Se ridică sâ-i servească ceaiul, dar expresia 8 a
rămăsese tot fixa.
( Iad se aşezară la masă ca-1 întrebi
— Dece ai luat-o în căsătorie? I| ferioarâ.
Doamna Bolton mi-a vorbit de ca, spunând c i n'a putut
tucîodati l l înţeleagă dece ai luat-o de nevastă.
E l o privi fix.
Am să-ţi spun. La şascsprczcce ani am ii"
•â am o iubită. E r a fiica unui învăţător din Ollcrton.
1-ra pl.irută, frumoasă chiar. Aveam reputaţia "?
ttaâr inteligent; mă întorceam din colegiul dela S W *
f'eld, ştiam pu|in franţuzeşte şi nemţeşte şi eram sigur
""••nontatca mea.
DOAMNEI CHATTER1 l.v 2t!1
stanţa* ° e e a C C 9 P U
"Ca ^ °ra f ă r ă r ă s
Puns PentrU C
°"'
Seara aceea trecu încet, apoi veni cina de hotel-
" u p a masa, Constanţa puse câteva lucruri într'un sa-
aţ ^ . m ă t a s e şi-şi pieptănă încă odată părul. ,
Sim.; - ^ T ' . H , l d a > S P U S C ca. iubirea c minunata
c a s e Suda810'1'' ^ °9ti în C C n t r u l C r c a ţ i e i A v c a 3
-
DOAMNEI CHATTERI.KY 297
A M s m a C
^TmiTl! voie * i i «« "»«? '»
"fâs**** **•*.'*».-*-;"*'?
masă, în cămaşă. .. * r o g ! Nu aş-
— Serviţi-vă, rosti ci. serviţi-va,
tcplaţi să vă rog eu! H i l j î n ţ c l e sc pre-
Tăie pâinea, apoi stătu « « ^ V ™ fc v £ z u mâna.
cum şi Constanţa înţelesese f ^ m a s ă . Ah!
foartJmică şi - * ¥ * i f î S £ ~ t t o viaţă fru-
acesta nu pare un simplu lucrator.
moaşa!
300 AMANŢII.
, , y „ e! strigă ca. . •
El se ridică. Flossie lătrase odată, apoi de trei o r .
mai tare, ca pentru a anunţa ceva. .
Aşeză farfuria pe tava şi ieşi. Constanta îl auz»
coboară pe poteca din grădină. Se auzea acum taşi»
roţilor unei biciclete. , .-
— Bună ziua, Mcllorsl O scrisoare recomandai»-
— Ah! Să văd. Ai un creion?
— Da.
O tăcere scurtă.
— Din Canada 1 spuse glasul străinului. ~
— Da. Unul din vechii mei tovarăşi, stabilit in
lumbia britanică. Ce o fi trimetând în plic recomandat
— Poate că-ţi trimete o avere.
Tăcere.
— Bine. Mul{umcsc.
— Bună ziua.
O clipă apoi, el se urcă la Constanta, supărat puţ»
— Factorul a fost...
— Ce de vreme vine... .
— Aşa c cursa rurală. Vine de obieciu la ora ş»P
— Prietenul tău nu-ji trimete o avere?
— Nul Doar câteva fotografii şi nişte acte pentru
mică proprietate de pe acolo.
— Vrei să mergem acolo?
— Cred că ar fi bine.
— Da. Se spune că este o iară frumoasă.
El era însă supărat de venirea factorului. p , •.
— Diavolii aceştia, cu bicicletă. Cred că n a simt
nimic.
— Dar ce ar fi putut simji?
— Trebue să te pregăteşti de plecare! Mă duc P"»1
să mă uit pe afară. ,
Ea-1 văzu însoţit de câine, cu puşca la umăr_, 9 .
cându-se în recunoaştere pe drumul cel mic. Coborî ş'"*.
făcu toaleta. Era gata, când se întoarse ci. îşi luă sac"
de mătase.
Mellors încuc uşa. Ieşiră în grădina, pe drumul cel m»c>
Când vom mai trăi oare ca azi noapte?
DOAMNEI CHATTERLEY 3 0 7
m
S a n n i V a i Iu-» un ^ căci * * * * *
Er l o a ^ e T i . | l A g . ^ . f i ţ S
da ordine, el spera că tânăra Milady îl va alege pent
l'amore. Va fi şi mai generoasa gondolier
Tovarăşul lui se chema Daniele. Nu era un gone,
318 AMANTt»
« o r i ,c™„,i din ^ J f f l ţ j f r B t t
şi îi scria frumos scrisori ce s ar TI puiu ^
aceea Constan* nu le * * * £ « £ % l u m i n a de pe
Ea trăia pe jumătate hipnoluatat ncantul;
lagună, învăluirea sărata a mani. spaţiul v.a .
si încerca senzaţia aceia de «nor» re care^ ^
sănătatea. Era binefăcător, Şi ca se lasă g
această stare sufletească, fără a se mai g " d i la
ceva. Astfel că somnul ei de lumina, de sa ea d
lagună, de băile dela mare. de cea surde pel ecute £
nisip în căutare de scoici, hoinăreli leneşe in gondola^de
parte, departe, visul acesta era întregit de> j a n »
pe care o simţia ca o nouă plenitudine de sănătate, sat.s
făcătoare şi adormitoare. . . . Lu:a
Se afla de cincisprezece n e la Veneţia ş> Ujbu a
să n,ai rămână încă zece sau «ncieprejeceal e. b o . r e *
încurca notiunea sa de timp . ». plenitudinea ei de aa
nătate fizică făcea uitarea mai. comp ec ta E r a m soninu,
pe jumătate al bunei dispoziţii. Şi fu trezita de o
soare a lui Clifford. evenimente locale.
„Am avut şi noi micile noasire adurarul,
Se parc că soţia vagabonda a lui «jeliors y
a apărut la casa lui din pădure, dar se p re c t j ^
fost prea bine primită. El a da -o atara ,,
uşa cu cheie. Dar se spune f * * * Z £ t t î p « k
şi-a găsit nevasta bine • * * * » > £ T A £ r * * •
n«/Ura/io«S. sau. ca să spunem mm bine. £ ™ P N
<ara/i6Us. Spărsese un geam şi mirase pe i
putând alunga din aşternut 1 * ^ / ^ în easa
sită, a bătut în retragere, şi s a rctug.at,se
mamei lui din Tavershall. Totuşi Venus din>
Gate •'• stabilit în casa padurn . P J « " ^ l a T a -
căminul ei. şi Apollon ^ ^ ^ ^ Z » t să-mi
vershall. Aşa se vorbeşte. Mcll°rs Bolton, cea
spună nimic. Am aflat acestea d e a doam ^
care află toate. Nu ţ.-as fi spus nun***
fi exclamat: ..Doamna nu se va mai duce
dacă femeea aceea se afla acoloi ^ Sir
„îmi place tabloul pe care mi-1 descrii
AMANTUL
320
V l r m i
cecal ? ^ * acum se temea să nu se afle
C pCt c CUSe I n l r c
f S P r , ea şi pădurar. Ce marc «««'-
oată ^ r a - S C a r b l t ^ îl cr
* « * aspira la o vi..|.. «f*
ceca^TEr—^11 In p ,m â nt
CHff0rd
a ă în
• ™ umili
"*:i Va
5"
mu S că t u ra ni ' ! , . . ' . K"i°rată de lume a. ţ°
r a V o i a a roa c 9 ă
^ f T e în t i T ', P P « a p e de COpJ-
«nr^" f l e ft
C â t de81)rc
»*<**• de parfum, gre-
uma c a t l v a ^ 6 , t F a C U S e " * • * * « U » de a f*.
Ş 1 m; si tlin
C 5 „ , f ' W i iubitului ei, f
d7
Coîy îsi ami T*T ™*** & l - f u m de vid*
a P a r f u m C â t d
ale H i d e i ^ - ««pre {igări er»o
323
DOAMNEI CHATTERLEY
metresa mea nu-i nici mai mult nici mai puţin decât
însăşi Lady Chattcrlcy. Scandalul a ajuns curând pana
la urechile preotului Bourrough şi chiar la bir Ulit-
ford. Ei au luat atunci măsurile legale împotriva sofiei
mele, care, la rândul ci. a dispărut, deoarece totdeauna
a avut o frică de moarte de politie. , . . ...
„Sir Clifford a cerut să mă vadă. El s a învârtit
în jurul acestei afaceri necurate, supărat pe mim. A-
tunci m'a întrebat dacă ştiu că numele de Lady Lnat-
terley a circulat în acest scandal. I-am răspuns ca
n'am ascultat niciodată cancanurile şi că sunt sur
prins că aud aceasta chiar din gura lui Sir Llittord.
A spus că aceasta este, fireşte, o mare insultă, şi eu
i-am răspuns că în sală se află o imagine a reginei
Maria pe un calendar şi că aceasta nu înseamnă ca
Majcstatca Sa face parte din haremul meu.^ Dar el
nu părea că gustă gluma mea. M a acuzat în tel şi
chipuri, dar eu am negat totul. La urmă m a conce
diat. Plec sâmbătă. în opt. şi locul unde am tost nu
mă va mai vedea.
„Mă voi duce la Londra, la vechea mea pensiune.
Doamna înger. 17. Coburg Square, care-mi va da iarăşi
o cameră! . . » j
„Fii sigur că păcatele te vor regăsi, mai ales cano
eşti căsătorit şi soţia se numeşte Bertha .
Nu se afla un cuvânt despre ea.
Constanta fu mâhnită. El ar fi putut să-i spună ceva
care s'o mângâie şi s'o asigure. Dar înţelese ca voia
s'o lase liberă, liberă, să se întoarcă la Wragby şi la
Clifford. Şi aceasta o mâhnea. Ar fi voit ca el sa ti
spus lui Clifford: „Da. mă iubeşte şi e metreasa mea,
şi sunt mândru de aceasta". Dar curajul lui nu mergea
până acolo. . . • • , „,,
Astfel, la Tavershall. numele ei era imperechiat cu
al pădurarului. Ce amestec! Dar totul se va uita in
curând! . r „; m ;„
Constanţa era supărată şi nu mai putea tace nimic.
Nu ştia nici ce să facă .nici ce să spună, aşa ca nu
spunea şi nu făcea nimic.
.130 AMANTUL
— Şi Clifford a crezut? ,
— Nu cred. S a silit să nu şe mai &****"» '»
aceasta. Dar. natural, de aci l «a iscat dorinţa de a
nu mă mai vedea niciodată.
— Voi avea un copil. . • •
El îndreptă spre ea ochii adumbriţi, a căror privire
ea n o putea pricepe. întreaga expresie dispăruse de
pe faţa lui. din tot corpul lui; era ca şi cum o flacăra
întunecată o privise. , , „ i 1
— Spune-mi dacă eşti mulţumiţi îl ruga ea luandu-I
de mână. Din el se răspândi un aer de triumf. Dar
acest triumf era pentru ea.
— E viitorul, spuse el.
— Dar nu eşti mulţumit? persistă ea.
— Eu mă îndoesc atât de viitor!
— Dar n'ai nevoie să te ocupi de responsabilitate
Clifford doreşte să ia copilul pe seama lui. Va h fericit
s o facă. . . . î-j o;
Ea îl văzu cum la aceste cuvinte devine palid. ţ>i
nu răspunse nimic. . . . . . . i i -„„o»
— Să mă întorc la Clifford şi să instalez un baronet
la Wragby? întrebă ea. , ţ.
El o privi palid şi distrat. Rânjetul de batjocura .1
trecu pe faţă. . .,«
— N'ai să fii silită să-i spui cine e tatăl r,
- O h ! Ar lua copilul să fie al lui chiar daca i-aş
spune aceasta.
El se gândi o clipă.
— Da, se poate.
î'ăceau acum. O prăpastie îi despărţea.
— Dar tu nu vrei să mă întorc la Clifford, nu-i
aşa? îl întrebă ea.
— Tu cum ai vrea? . ,
— Eu vreau să trăiesc cu tine, spuse ea simplu.
Fără voia sa, el simţi cum flăcări îi străbat pân
tecul, auzind aceste cuvinte; şi plecă fruntea. Apoi o
privi cu ochi cercetători. , p
— N'ai avea prea multe de pierdut? spuse el. t u
n'am nimic să-ţi dau.
336 AMANTUL
d în băr-
baţi. Ştii doar!
— D a , da, oarecum, ştiu. ,
T ă c u o clipă cufundat în gânduri. Apoi reluă vorba.
Mi se spunea altădată că în mine e ceva te
nin. D a r nu e aşa. N u înseamnă că eşti femee, o
nu-ţi place să câştigi bani şi să-ti faci un loc în ' u
Mi-aş fi putut face un drum in armată, foarte uş •
D a r nu-mi plăcea armata. Ştiam s o scot la c a p * ' _^
oamenii; mă iubeau şi aveau o sfântă groază de sup
rarile mele. N u ; autoritatea superioară, stupida Şi " ) L
canică era cea care făcea din anuala un lucru mo
în întregime stupid şi mort. Iubesc pe oameni, i a r °
menii mă iubesc mult, dar nu pot suferi obrâsnicia p
tentioasă şi flecăreala oamenilor ce conduc lumea,
de ce nu-mi pot face drumul meu. U r ă s c obrazul
banului, şi dispreţuesc obrâsnicia de castă. Astfel.
lumea aceasta, aşa cum este. cc-aş putea să ofer u
femei? .
— D a r ce să-i oferi? N u c un târg pe care »
cern. N e iubim, iala totul, spuse W.
— N u , nu, e ceva mai mult decât aceasta. A ţ r *
înseamnă să înaintezi. Via(a ima nu vrea să curgă l
făgaşul bunelor purtări; se îiieâpatinează în refuz- A Ş 8
dar, cu nu slujesc la cine ştie ce în viaţă. Ş» n aItt-
11
dreptul t i amestec o femee în viată mea, dacă viata-"
nu realizea/â nimic, nu duce la nici un scop marc. ^ n
bărbat trebue să ofere unei femei o viajă care să aib»
un sens oarecare, dat .1 « ista trebue să fie o viat 3
izolată, şi dacă ca este o femee adevărată! N u m aŞ
putea mărgini Ia a fi concubinul tău masculin.
— D a r de ce? întrebă ca.
tu#
Fiindcă n a ş putea. D e altfel, iute te-ai scârbi şi
a c u m n a
|T" 9 ?' . * putea conta pe mine, spuse ea.
Rânjetul îi trecu pe fată.
— Banul este al tău, spuse el, situaţia socială »t'
aparţine; numai tu poji decide. Şi apoi eu nu sunt nu
mai peştele doamnei.
- Ce eşti altceva?
DOAMNEI CHATTERLEY 337
Dragă Clifford,