Academia de Studii Economice din București

Facultatea de Management

-FUNDAMENTELE MANAGEMENTULUI ORGANIZAȚIEI-

IMPLICAȚIILE STILULUI DE CONDUCERE MANAGERIALĂ ASUPRA

PERFORMANȚELOR ORGANIZAȚIEI

Zamfir Alexandra-Iuliana
Grupa 145, Seria C, Anul II
Data: 21.11.2016
 CUPRINS

Introducere
1. Stiluri de management;
2. Tipuri de management;
3. Managerul și munca în echipă
4. Concluzii
 Introducere

Managerul exercită anumite funcții specifice managementului ca proces, ca urmare

conduce oameni, are subordonați și ia decizii care, aplicate, influențează și activitatea altor
persoane. Trebuie să existe o colaborare bună între manageri și executanți, în așa fel încât să se
constate că deciziile luate conduc la performanțe în organizație. Membrii organizației, împreună
cu managerul sunt responsabili pentru calitatea rezultatelor obținute și pentru atingerea
obiectivelor stabilite.
Organizația este un obiect al managementului prin prisma faptului că este constituită din
două sau mai multe persoane, acestea realizând unele obiective, prin demararea anumitor
activități în comun. Pe lânga alte elemente de care trebuie să dispună organizația (un plan,
resurse financiare, umane), aceasta necesită un manager, o persoană ce coordonează întreaga
activitate și contribuie în mod direct sau indirect la fixarea și, mai apoi, realizarea obiectivelor.
Stilul de conducere sau de management reprezintă modul de abordare a celor cinci funcții
ale managementului (previziune, organizare, coordonare, antrenare, control-evaluare) de către
manager, dar și atitudinea și modul de abordare al subordonaților sau colegilor săi.
Dacă aceste aspecte sunt corelate și acționează în concordanță, putem spune că
performanțele organizației rezidă din faptul că acea organizație a fost condusă de un manager,
care s-a implicat și a acționat în mod corespunzător. Firme similare, ce dispun de aceleași dotări,
resurse umane sau financiare, pot obține, însă rezultate diferite, rezultat generat tocmai de stilul
de management și de modul de gândire și acționare al managerului. ,,Este de preferat să se
lucreze mai prost după decizii foarte bune, decât să se lucreze foarte bine după decizii proaste.”
Decizia manageriala reprezintă posibilitatea de acțiune, identificată din multitudinea posibilă, ce
influențează acțiunile și este menită în atingerea obiectivelor organizației, în condiții de maximă
evoluție, anume eficiența.
Performanțele organizației, sunt, așadar, determinate de mai mulți factori. Voi dezvolta în
acest referat unul din factorii esențiali ce determină scopul fiecărei organizații, anume
performanța și eficiența.
Performanța reprezintă, de altfel, o tendință de evoluare în cadrul organizației,
ajungându-se în final la atingerea obiectivelor. Organizațiile sunt influențate adesea de factori
perturbatori, interni și externi, iar un bun manager trebuie să aibă capacitatea de a se adapta ușor
acestor situații prin aplicarea propriilor decizii de management corelate, în urma cărora se va
realiza obiectivul propus.
 1. Stiluri de management

Rezultatele diferite obținute de către firme similare din punct de vedere tipologic și al
dotării se datorează modului de gândire și acțiune al managerilor, tipului de manager și
implicațiile stilului de management în organizație, spre a spori performanțele organizației.
Stilul de management presupune corelarea cunoștințelor, aptitudinilor și cunoștințelor
managerilor în vederea stabilirii unei relații cu subordonații săi, spre a duce la îndeplinire
obiectivul propus. Stilul de management aplicabil este în deplină concordanță cu tipul de
manager practicant. Însă acest lucru nu se întamplă întotdeauna, deoarece fiecare manager deține
o matrice personală și va acționa diferit și în diferite situații, ținând seama de împrejurări.
Tocmai de aceea, se poate spune că acțiunea unor factori influențează stilul de management.
Acești factori sunt:
- autoritarismul, exprimat prin gradul de concentrare a puterii de către manageri, dar și
de modul de luare a deciziilor;
- directivitatea, constă în natura sugestiilor pe care managerii le dau subordonaților pe
parcursul desfășurării activității;
- relația dintre manager și subordonați, în funcție de care se precizează structura socio
afectivă a grupului;
- orientarea managerului în raport cu problema subordonaților, prin prisma priorității
care se acordă problemelor organizației în raport cu interesele subordonaților;
- metode și tehnici de management utilizate.
Mediul de lucru, cât și atitudinea membrilor organizației este influențată de stilul de
conducere și, în mod special de gradul de implicare al acestuia în cadrul organizației. Spre
exemplu, într-un grup în care stilul autoritar se aplică, se va observa o atitudine tensionată între
membrii grupului, care poate, ulterior, să degenereze chiar în violență. Într-un mediu în care se
aplică stilul participativ, relațiile între angajați vor fi unele bune, precum și relațiile dintre
manager și angajați, întrucât acestea converg la performanțele organizației și o bună funcționare,
abordarea și rezolvarea problemelor fiind mult mai facilă.
Performanțele organizației pot fi favorizate sau, dimpotrivă, frânate tocmai de către
raporturile conducere managerială-subordonați. Aceste raporturi șefi-subordonați, rezultă din
stilurile de management practicate, a calității organizației structurale și informaționale, a
mecanismelor decizionale și a metodelor de management utilizate. Pentru o bună funcționare a
organizației și pentru atingerea performanțelor, raporturile șefi-subordonați trebuie estompate,
lăsând loc raporturilor șefi-colaboratori. Această transformare este posibilă prin motivarea
eficientă și efectuarea unui control al subordonaților de tip modern.
Pentru o bună funcționare a organizației și pentru atingerea obictivului propus, stilurile de
conducere managerială trebuie să interacționeze, deoarece în practică nu sunt întâlnite anumite
situații standard, iar implicațiile stilului de conducere managerială trebuie să se preteze anumitor
situații și conditii din organizația respectivă.
 2. Tipuri de manageri

Un alt factor determinant în performanța organizației este tipul de manager desemnat

practicării stilurilor de conducere managerială menționate mai sus. ,,Tipul de manager este
cunoscut în literatura de specialitate ca fiind ansamblul caracteristicilor principale referitoare la
calitățile, cunoștințele și aptitudinile proprii unei categorii de manageri, ce le conferă aceeași
abordare a aspectelor de bază ale procesului de management.”
Totodată, prin tip de manager se înțelege multitudinea trăsăturilor unei categorii de
manageri: pregătirea profesională, modul de abordare și soluționare al problemelor, cunoștințe și
aptitudini, ce îi deosebesc de alți manageri, prin abordarea unui comportament de conducere
managerială distinct de al altora. Tipurile de manageri se disting în funcție de mai multe
elemente.
Autoritarismul este principalul element după care se face clasificarea tipurilor de
manageri:

 participativul:
- este ,,dublu calificat”, prin aceea că are abilitatea de a se implica, alături de
subordonații săi în rezolvarea problemelor, dar totodată le poate gestiona. Altfel spus,
nu are rețineri în a desfășura și activități executive;
- este o fire deschisă, ce percepe foarte ușor firea umană;
- formarea unui mediu propice dezvoltării angajaților.

 autoritarul:
- relaționează cu angajații de la un nivel superior, accentuând relațiile de subordonare;
- se bazează pe un control exagerat, reducând totodată constructivitatea;
- se consultă cât mai puțin cu subordonații săi;
- crearea unui mediu de lucru sobru;

 participativ – autoritar: omogenizează cele două tipuri de manageri.

Toate aceste tipuri de manageri, ce sunt prezentate în literatura de specialitate într-o
manieră generală, trebuie adaptate la nivelul fiecărei organizații în care se aplică, ținându-se
seama de obiectivele urmărite și, în special, de aptitudinile resurselor umane din acea
organizație. Cu cât ponderea implicării managerului în activitățile desfășurate și prin abordarea
unui stil adecvat de conducere managerială, gradul de eficientizare se amplifică.
 3. Managerul și implicarea sa în organizație

Managerul are principala atribuție de a coordona activitatea echipei sale, implicându-se

totodată, alături de aceștia, în vederea obținerii performanțelor organizaționale și atingerii
obiectivelor propuse. Pentru coordonarea activităților acestora, el va trebui să cunoască
aptitudinile resurselor umane de care dispune, în așa fel încât îi poate ghida și aloca spre a
îndeplini anumite sarcini corespunzătoare calificărilor subordonaților săi. Principala
caracteristică a managerilor este capacitatea de analiză dezvoltată, dar și o gândire
multidimensională. Resursele umane, care fac parte din organizație trebuie ghidate în așa fel
încât să se ajungă la o eficiență maximă, iar pentru aceasta un bun manager trebuie să fie într-o
continuă pefecționare.

Implicarea managerului în organizație nu presupune un control exagerat asupra

subordonaților, ci dimpotrivă, adoptarea unui anume stil managerial, care va avea la bază un
control modern. Controlul modern presupune o abordare constructivă, preventivă și continuă
asupra problemelor ce apar în cadrul organizației. Toate aceste elemente, împreună cu implicarea
asumată a managerului contribuie la performanțele organizației.

4. Concluzii

Având în vedere elementele punctate mai sus, ponderea cea mai ridicată în obținerea
performanțelor organizației o deține managerul. Performanțele organizației sunt direct
proporționale cu gradul de implicare al acestuia în activitățile întreprinderii. Managerii sunt
singurele persoane responsabile pentru dezvoltarea organizațională, pentru atingerea sau nu a
obiectivelor propuse și, mai ales, pentru performantele obținute în urma desfasurării activităților
pe care le coordonează.

Principalii factori determinanți în obținerea performanțelor organizației sunt

managementul de calitate (asigurat de o conducere calificată), modul de abordare și de practicare
al acestora și alegerea resurselor umane ce facilitează atingerea obiectivelor organizației.
 Bibliografie

Alecxandrina DEACONU, S. P. (n.d.). Biblioteca digitala ASE. Retrieved from Biblioteca digitala ASE:
http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=370&idb

Burduș, C. (1999). Fundamentele Managementului organizației. București: Ed. Economică.

Cornescu, V. (2004, Februarie). Managementul de la teorie la practică. Retrieved 11 11, 2016, from
http://ebooks.unibuc.ro/StiinteAdm/cornescu/cap4.htm

Deac, D. F.-M. (2014). Management. București: Ed. ASE.

Gareis, R. (2010). Happy projects. București: Ed. ASE.

Istocescu, A. (2005). Strategia și managementul strategic al organizației. București: Ed. ASE.

(2010-2016). Retrieved 11 10, 2016, from Stiucum:

http://www.stiucum.com/management/management-general/Stiluri-de-conducere-tipuri-
de15956.php