Moga PDF

Cuprins
Prefaţă .................................................................................................................... 9
Cuvânt înainte ....................................................................................................... 13
Abrevieri ................................................................................................................ 17
I. Dicţionare. Enciclopedii .................................................................................. 17
II. Izvoare ........................................................................................................... 20
III. Periodice ....................................................................................................... 28
IV. Volume ......................................................................................................... 32
V. Colecţii ........................................................................................................... 33
Introducere .............................................................................................................. 35
1. Cadru, tipologie, teme şi direcţii de cercetare ........................................ 35
a. Obiectivele propuse ........................................................................... 37
b. Structura ........................................................................................... 40
c. Caracterul inedit ............................................................................... 41
d. Metodele de investigare .................................................................... 42
2. Condiţii geopolitice şi etnodemografice ................................................ 44
a. Limitele spaţiului etnocultural microasiatic ..................................... 44
b. Modelizarea etnoculturală a Asiei Mici în
viziunea lui Strabon: greci, romani şi indigeni ............................................. 53
PARTEA I
LUMEA ZEILOR
CAPITOLUL I
ZEII UNIVERSALI ................................................................................................ 67
I.1. Hypsistos ...................................................................................................... 67
I.2. Mithra ........................................................................................................... 80
I.3. Mên .............................................................................................................. 116
CAPITOLUL II
ZEII SOLARI ŞI LUNARI CĂLARE .................................................................... 131
II.1. Hosios kai Dikaios ...................................................................................... 131
II.2. Lairbenos .................................................................................................... 135
II.3. Dioscurii şi zeiţa pisidiană .......................................................................... 140
II.4. Sandan ......................................................................................................... 149
II.5. Sozon .......................................................................................................... 151
CAPITOLUL III
ZEIŢE LUNARE ŞI/SAU SOLARE ...................................................................... 157
III.1. Anaitis ....................................................................................................... 157
III.2. Mâ .............................................................................................................. 167
III.3. Artemis Pergaia ......................................................................................... 184
PARTEA A II-A
LUMEA DEDICANŢILOR. ORGANIZAREA SPAŢIULUI SACRU
CAPITOLUL IV
SANCTUARE ŞI TEMPLE .................................................................................... 195
IV.1. Tipuri de sanctuare .................................................................................... 195
IV.2. Venituri, proprietăţi, tranzacţii .................................................................. 198
CAPITOLUL V
PREOŢI ŞI DEDICANŢI ....................................................................................... 207
V.1. Categoriile sacerdotale ................................................................................ 207
V.1.1. Clerul superior ..................................................................................... 207
V.1.2. Personalul consacrat şi cel auxiliar .................................................... 212
V.2. Dedicanţii .................................................................................................... 223
V.2.1. Indivizi şi comunităţi umane. Origine, nume, vârstă ............................ 223
V.2.2. Relaţii de rudenie. Copii naturali şi adoptivi ....................................... 229
V.2.3. Asociaţii religioase şi profesionale ...................................................... 230
PARTEA A III-A
LUMEA DIVINĂ ÎN SCHIMBARE
CAPITOLUL VI
CATEGORII DE INSCRIPŢII PRIVITOARE LA CULTELE
SOLARE ŞI LUNARE ........................................................................................... 235
VI.1. Dedicaţii şi ex-voto-uri .............................................................................. 235
VI.2. Inscripţii funerare ...................................................................................... 237
VI.3. Inscripţii confesionale ............................................................................... 240
VI.4. Consacrări (katagraphai) ............................................................................ 250
VI.5. Inscripţii onorifice ..................................................................................... 252
CAPITOLUL VII
MODALITĂŢI DE COMUNICARE.
CARACTERISTICI ALE LUMII DIVINE ............................................................ 255
VII.1. Zeii stăpâni ............................................................................................... 255
VII.2. Rudele zeilor. Fii, mame şi consoarte ...................................................... 258
VII.3. Receptivitatea zeului. Mântuirea şi împlinirea rugăciunii ........................ 259
VII.4. Porunci, viziuni, epifanii, oracole ............................................................ 261
VII.5. Îngeri, zei, demoni. Ierarhii divine ........................................................... 271
Concluzii ................................................................................................................ 277
Catalog de inscripţii şi reprezentări .................................................................... 283

1. Hypsistos şi zeităţile asimilate ............................................................... 284
2. Mithra .................................................................................................... 342
3. Hosios kai Dikaios ................................................................................. 351
4. Mên ....................................................................................................... 418
5. Anaitis ................................................................................................... 449
6. Mâ ......................................................................................................... 480
7. Artemis Pergaia ..................................................................................... 483
8. Lairbenos ............................................................................................... 508
9. Sandan ................................................................................................... 567
10. Dioscurii şi zeiţa pisidiană ..................................................................... 569
11. Sozon ..................................................................................................... 582
Bibliografie ............................................................................................................ 587

I. Dicţionare. Atlase. Enciclopedii ...................................................................... 587
II. Izvoare ........................................................................................................... 590
a. Corpora ...................................................................................................... 590
b. Ediţii ........................................................................................................... 600
c. Monede ....................................................................................................... 610
III. Lucrări generale ........................................................................................... 610
IV. Lucrări speciale ............................................................................................ 616
Mărturii literare .................................................................................................... 649
Index epigrafic ....................................................................................................... 657
Concordanţe .......................................................................................................... 719

Prefaţă
Tema investigată de autor este pe cât de generoasă prin direcţii şi posi-

bilităţi de abordare, pe atât de complexă şi dificilă. Prin spaţiul microasiatic au
pătruns de milenii spre teritoriile europene, oameni, mărfuri, idei, religii din
ţinuturile mesopotamiene sau iraniene. Pentru relaţiile cu lumea egipteană sunt
mărturii scrise care depăşesc cu mai mult de un mileniu epoca cercetată. Dar
Asia Mică n-a fost doar un coridor, o platformă rotativă intercontinentală, ci şi
un tărâm al naşterii şi al amalgamării unor credinţe durabile. Locul divinităţilor
de sorginte microasiatică în cadrul cultelor orientale este deosebit. Admiterea
zeiţei Magna Mater–Cybele între divinităţile din pomoerium cu trei secole
înaintea Principatului, apoi a zeiţei Mâ în secolul I a.Chr. sunt edificatoare în
această privinţă.
Între exploratorii din multe direcţii ai Asiei Mici pot fi întâlnite numele
unor mari arheologi, lingvişti, istorici ai religiilor etc. precum Franz Cumont,
Maarten J. Vermaseren, Louis Robert, Ladislav Zgusta, Robert Turcan, Eugene
Lane şi mulţi alţii dintre cei care au mai scris şi în a doua jumătate a secolului
XX.
Prin elenizarea Asiei Mici, începând cu jumătatea mileniului I a.Chr.,
marea diversitate etnică şi lingvistică s-a erodat treptat, chiar dacă elenizarea a
rămas neuniformă, fiind mai pronunţată în zonele de coastă şi mai restrânsă în
suprafeţele interioare. Elenizarea a fost succedată de o colonizare romană
restrânsă, însă organizarea administrativă romană, neţinând seama de limitele
etnico-teritoriale, a contribuit mult la unificare.
Viaţa religioasă efervescentă, multitudinea divinităţilor locale şi a celor
ajunse în spaţiul microasiatic, precum şi posibilitatea efectuării unor analize a
evoluţiei lor în timp sporesc interesul cercetării cultelor din această zonă. Cunoaş-
terea unor divinităţi microasiatice este indispensabilă exploratorilor multor
divinităţi orientale, dar şi a unor zei şi zeiţe din spaţii vecine sau mai depărtate
cu alte apartenenţe, ca şi pentru înţelegerea semnificaţiei unor aspecte de cult.
O bogată zestre literară a Antichităţii, colecţii de inscripţii, lucrări
monografice despre unele divinităţi sau despre religia provinciei în ansamblu,
studii de antroponimie şi toponimie, monumente arheologice şi sculpturale ş.a.,
10 Culte solare şi lunare în Asia Mică în timpul Principatului
stau la dispoziţia noilor investigatori, a celor care doresc să exploreze în adân-

cime un segment pentru a îmbogăţi înţelegerea întregului.
În ampla Introducere autorul prezintă cu multe amănunte cadrul geogra-
fic aşa cum este cunoscut din sursele antice – prilej de a-l omagia pe Strabon – la
cercetările recente. Sunt înfăţişate cu claritate obiectivele investigaţiei: cunoaş-
terea cultelor solare şi lunare de pe teritoriul Asiei Mici, raporturile între aceste
culte şi concepţiile religioase ale lumii romane. Sunt trecute în revistă multi-
plele domenii ale ştiinţelor umane străbătute în scopul stabilirii esenţei şi parti-
cularităţilor unor divinităţi microasiatice şi propagarea lor pe teritoriul de geneză.
Prezentând obiectivele lucrării, autorul afirmă că problematica abordată
constituie o noutate absolută în cercetarea istorică românească. Se impune o
precizare, o uşoară nuanţare. Divinităţile microasiatice propagate în coloniile
greceşti vest-pontice, în Moesia Inferior şi în Dacia au beneficiat de interesante
analize. Contribuţii datorate Mariei Alexandrescu-Vianu, lui Dionisie M.
Pippidi şi Alexandru Popa. Observaţii sugestive asupra multora dintre ele le
întâlnim în paginile monografiei Corpus Monumentorum Religionis Equitum
Danuvinorum (CMRED), alcătuit de Dumitru Tudor. Dl. Iulian Moga a făcut
un pas mai departe pe un drum aflat într-o zonă prevalent grecofonă, unde
însemnările şi imaginile au deja în secolele I–III p.Chr. o îndelungată tradiţie.
Hypsistos în mod deosebit beneficiază de o prezentare amplă, documen-
tată, cu înfăţişarea complexelor sale aspecte şi valenţe. Sunt menţionate atât
informaţiile despre primele asocieri ale epitetului hypsistos cu Zeus, cât şi cele
referitoare la Theos Hypsistos, unde apelativul în greceşte se referă la numele
Dumnezeului iudaic şi creştin. Hypsistos este traducerea pentru unul dintre
numeroşii termeni prin care este invocat Dumnezeu. Este semnalată singura
excepţie, Thea Hypsiste, formă care aparţine unei divinităţi feminine. Hypsistos a
cunoscut o impresionantă răspândire în epoca imperială romană în spaţiul
mediteranian în provinciile răsăritene ale Imperiului şi mai restrânse în cele
occidentale.
În prezentarea lui Mithra, a originii şi evoluţiei cultului mithraic, sunt
expuse pe larg multe dintre ipotezele acumulate în timp, de la cea exprimată de
Franz Cumont, care a dominat istoria religiilor antice mai mult de jumătate de
secol, la cele emise în ultimele decenii de Maarten J. Vermaseren, Richard L.
Gordon, Reinhold Merkelbach, Stig Wikander, Roger Beck ş.a. Alături de cărţi
şi reviste, au existat colocvii şi congrese consacrate în exclusivitate mithraismului.
Autorul a surprins elementele esenţiale, dovedindu-se un bun sintetizator. Am
putea considera că au fost amintite cea mai mare parte a elementelor care, în
plan major – geneză, evoluţie – constituie mărturii despre impactul întâlnirii
dintre religii şi filosofii ajunse din varii direcţii în spaţiul cercetat. Înfăţişarea
Prefaţă 11
amănunţită a lăcaşurilor de cult, a iconografiei mithraice, analiza tuturor aspec-

telor care le furnizează epigrafele cu trimiteri la catalog, fără o separare prea
rigidă între părţi, contribuie la elaborarea unor răspunsuri fundamentate asupra
întregii problematici a mithraismului în Asia Mică.
Lui Mên, cel de-al treilea zeu dintre cei alăturaţi în grupa zeilor univer-
sali, îi sunt înfăţişate originile indo-iraniene, evoluţia, provinciile în care
propagarea sa a fost mai însemnată. Este relevată influenţa mazdeismului per-
san ilustrată prin credinţa în viaţa viitoare şi în resurecţia sufletelor. Divinitate
cu multe epitete oglindind atribute ale zeului (katachtonios, epekoos, soter,
plutodotes, aniketos ş.a.), Mên a cunoscut atestări numeroase şi interesante,
asocieri cu alte divinităţi şi a fost înfăţişat în ipostaze diferite. A beneficiat de o
mare bogăţie de simboluri: cornul lunii, conul de pin, taurul, şarpele, cocoşul
corelate atributelor sale. Autorul a reuşit, utilizând şi studii ulterioare alcătuirii
principalei monografii, realizarea unui tablou complet al unei extrem de intere-
sante divinităţi.
În cel de al doilea capitol, intitulat Zei solari şi lunari călare, icono-
grafia a constituit unul dintre principalele criterii de alăturare. Răspândirea, cu
excepţia Dioscurilor, este în mare parte limitată la spaţiul Asiei Mici. Din nou,
avem unele divinităţi cunoscute doar prin apelative. Hosios kai Dikaios este un
zeu atestat doar de două ori în afara graniţelor Asiei Mici. Vestitor al dreptăţii,
el are ca atribute Balanţa, simbol al justiţiei, şi Sceptrul, reprezentând puterea
divină. Lairbenos, zeu cu răspândire limitată, prezintă apelative şi asocieri
interesante, o iconografie bogată, în care se cuvine a remarca securea cu două
tăişuri. Multe elemente ale reprezentării pot fi reîntâlnite şi la alţi Zei Cavaleri,
inclusiv la Cavalerii Danubieni. Dioscurii flancând Zeiţa lunară pisidiană, care
au cunoscut o largă răspândire în sud-vestul Anatoliei, au o iconografie
asemănătoare celei din lumea greco-romană. Zeul cilician Sandan este prin
atribute şi iconografie specifice, propriu spaţiului microasiatic. Ilustrarea lui pe
spatele unui leu îl apropie şi de iconografia unor zeiţe ale fertilităţii. În aceeaşi
grupă e inclus şi Sozon, zeitate solară cu răspândire limitată.
În capitolul al treilea sunt grupate zeiţele solare şi lunare, Anaitis, Mâ şi
Artemis Pergaia fiecare dintre ele cu bogată istorie ilustrând principalele com-
ponente care s-au amalgamat în spaţiul microasiatic, interesante prin origini,
evoluţie, atribute, iconografie, asocieri, dedicanţi: Anaitis, cu izvoare cunos-
cute în lumea iraniană, Mâ, cu rădăcini mai adânci în spaţiul de origine şi cu
pătrundere timpurie în panteonul roman şi Artemis Pergaia interesantă prin
atribute şi unele elemente ale iconografiei. Pentru toate există întinse studii pe
care autorul le-a parcurs adăugând numeroase documente despre o viaţă religi-
oasă greu egalată în alte zone ale lumii antice.
La fel de interesantă ca „lumea zeilor” este şi cea a credincioşilor (capi-

tolele V şi VI) a modului de organizare sacerdotală, de la clerul superior, la
personalul auxiliar. Alături de inscripţiile votive sunt amintite şi alte categorii
de epigrafe (funerare, onorifice) care fac referire la zeii analizaţi cu menţio-
narea mobilului dedicaţiilor. O ultimă categorie, cea a „inscripţiilor confesio-
nale”, cred că are o traducere mai apropiată destinaţiei, în funcţia lor propitiatorie
cum apar în denumirea din literatura engleză, „propitiatory inscriptions”.
Sunt bine surprinse fenomenele din viaţa religioasă a Asiei Mici, felul
în care se înfăţişează, conform izvoarelor relaţiile om-divinitate, modalitatea
de comunicare şi caracteristicile lumii divine descrise în capitolul al VII-lea,
precum şi concluziile asupra lumii zeilor din analiza apelativelor, atributelor şi
a simbolurilor.
În ansamblu, ne aflăm în faţa unei lucrări ample, complexe, care a nece-
sitat un însemnat travaliu, parcurgerea unor domenii variate ale ştiinţelor uma-
niste, acribia solicitată de ştiinţele auxiliare, capacitatea de înţelegere a aspec-
telor particulare şi a celor generale, a specificităţii cultelor din zona microasi-
atică şi nu în cele din urmă a cultelor orientale în general şi a religiei romane în
ansamblu în secolele I–III p. Chr.
Lucrarea are calităţi însemnate, unele dintre ele fiind relevate în pagi-
nile anterioare. Pentru o investigaţie care a fost obligată să coboare mai mult
de un mileniu în lumea hittită sau în cea indo-iraniană, meritul exploratorului
de a fi urmărit evoluţia până în epoca romană este deosebit.
Capitolele luate separat sunt bine gândite şi realizate. Autorul a dovedit
o bună documentare atât pentru politeism, cât şi pentru monoteism, o estimare
corectă în aspectele influenţei datorate prezenţei unor comunităţi evreieşti în
spaţiul cercetat. Este înclinat cu precădere către sinteză, însă are şi segmente
analitice foarte reuşite. A operat o reconstituire a unei „forma mentis” pentru o
lungă perioadă, epigrafele dovedindu-se a fi veritabile comori. De asemenea, a
relevat că divinităţile, în concepţiile adoratorilor, nu erau plasate departe de
problemele lor cotidiene. Lor li se solicită sănătate, prosperitate, paza mormin-
telor, dobândirea unor datorii, ferirea de tâlhării, dreptate, ocrotire, pedepsirea
celor ticăloşi.
Prof. Univ. Dr. Silviu SANIE

Cuvânt înainte
AÙtofuˇj, ¢d∂daktoj, ¢mˇtwr, ¢stufeliktÒj,

oÜnoma m¾ cwrîn, poluènumoj, œn purπ na∂wn,
toàto QeÒj: meikr¦ dὲ Qeoà merπj ¥ngeloi
¹me√j. Toàto peuqom◊noisi Qeoà p◊ri Óstij
Øp£rcei, A≥q◊ra panderkÁ QeÕn finnepen, e≥j Ön
Ðrîntaj eÜcesq' ºèouj prÕj ¢natol∂hn
œsorîntaj.
Nu este un lucru deloc uşor să lucrezi alături de specialişti consacraţi în

domeniul istoriei, şi aceasta nu din cauza vreunei potenţiale dificultăţi de
relaţionare, ci dimpotrivă, pentru că pe lângă sentimentul constant de admiraţie
reverenţioasă şi de preţuire faţă de realizările lor te încearcă şi o dorinţă perma-
nentă de a te ridica la nivelul aşteptărilor, al exigenţelor şi, pe cât posibil, al
performanţelor lor.
De la bun început aş dori să adresez cele mai sincere mulţumiri îndru-
mătorilor mei de doctorat, prof. dr. Silviu Sanie şi prof. dr. Michel Molin,
profesorilor mei de la catedră, prof. dr. Lucreţiu Bîrliba, prof. dr. Octavian
Bounegru, prof. dr. Victor Spinei şi conf. dr. Mihail Vasilescu, şi decanului
facultăţii, prof. dr. Alexandru-Florin Platon, pentru susţinerea constantă, îndru-
mările şi purtarea de grijă fără de care apariţia acestei lucrări şi buna pregătire
profesională nu ar fi fost posibile. Sub îndrumarea şi coordonarea prof. dr.
Lucreţiu Bîrliba, un excelent coordonator de programe, care de altfel este şi
cancelarul facultăţii, lucrez de ani buni în cadrul activităţilor didactice curente
legate de istoria antică, precum şi în privinţa unor proiecte de cercetare, res-
pectiv Migraţie şi aculturaţie în spaţiul romanităţii orientale (sec. I-VII p.Chr.)1
şi proiectul post-doctoral Contribuţii la studiul unor medii de interferenţă. Religii
monoteiste şi prozelitism în Asia Mică şi în spaţiul circumpontic (sec. I-III d.Hr.).
De altfel, însăşi această carte reprezintă produsul activităţilor întreprinse în
aceste direcţii de cercetare2. Alături de domnul decan Alexandru-Florin Platon,
1
http://migrations.uaic.ro/site/index.php/despre.
2
Acest volum reprezintă o contribuţie pentru proiectele CNCS România Migraţie şi
aculturaţie în spaţiul romanităţii orientale (sec. I-VII p.Chr.) (cod 103/2009-2011) şi
POSDRU/89/1.5/S/49944, Contributions to the Study of Some Interference
care este şi director al Centrului de Istorie a Evreilor şi Ebraistică „Dr.

Alexandru Şafran“, am avut onoarea şi deosebita plăcere să lucrez ani de zile
în calitate de secretar ştiinţific al centrului. Sper ca şi în anii care urmează să
putem colabora cel puţin cu aceeaşi intensitate şi eficienţă şi să putem pune în
practică toate proiectele comune.
Mă simt de asemenea profund recunoscător şi îndatorat şi unor reputaţi
profesori şi specialişti din ţară şi din străinătate cu care am colaborat şi cărora
ocazional sau în mod constant le-am cerut părerea în privinţa anumitor aspecte
ale activităţii profesionale depuse: Gocha Tsetskhladze, Denis Feissel, Marie-
Françoise Baslez, Hugh Elton, John Baines, Angus Bowie, Jack Sasson, Hakan
Oniz, David Owen, Ioan Piso, Tolga Tek, Hüseyin Sabri Alanyalı, İnci Delemen,
Alexandru Avram, Corinne Bonnet, Eka Avaliani, Jean-Yves Carrez-Marratray,
Ligia Ruscu, Carol Iancu, Alexandru Barnea, Radu Ardevan, Lutgarde Vandeput,
Yana Morozova, Sergey Fazlulin, Marija Buzov, Georgia Petridou, Seth Ward,
Zaraza Freidman, Ehud Galili, Moshe Fischer, Gary Beckman, Mihriban
Özbaşaran, Vedat Keleş, Metin Alparslan, Arsen Hakobyan şi Alain Blomart.
Pe o parte dintre ei i-am cunoscut la conferinţele internaţionale, congresele şi
simpozioanele la care am participat de-a lungul anilor sau în timpul stagiilor de
cercetare din străinătate. Cu o parte dintre ei am colaborat şi în cadrul unui proiect
internaţional aflat în derulare denumit Conception of “Eternal Capitals” –
From Ancient Cosmopolitan Cities to Modern Megalopolises. Regional Seminar
for Excellence in Teaching (ReSET), susţinut de Open Society Institute 3 şi
coordonat de prof. dr. Eka Avaliani (Universitatea de Stat Iv. Javakhishvili din
Tblisi), prof. dr. John Baines (Universitatea din Oxford) şi Leila Kiknadze
(Universitatea Georgiei).
Primii paşi în cariera didactică i-am făcut sub atenta supraveghere a
prof. dr. Nelu Zugravu, căruia îi port un respect deosebit, în ciuda unor diver-
genţe care ţin de domeniul trecutului. Pe parcursul formării mele profesionale
m-am bucurat de sprijinul şi de înţelegerea colegilor din catedră şi din facul-
tate, cărora doresc să le mulţumesc şi pe această cale. M-am simţit încurajat în
acest mediu competitiv foarte puternic. Tot aici doresc să le mulţumesc cu
toată căldura şi prof. dr. Ioan Ciupercă, prof. dr. Petronel Zahariuc, conf. dr.
Mihai Cojocariu şi conf. dr. Lucian Leuştean pentru sfaturile, sprijinul şi mai
ales pentru ajutorul acordat în momente dificile.
Le transmit salutările mele călduroase şi îmbrăţişările cuvenite tuturor
colegilor de la Institutul de Arheologie din Iaşi, celor de la Institutul de Cerce-
tări Eco-Muzeale Tulcea, celor de la Universitatea de Stat din Chişinău şi celor
Environments. Monotheist Religions and Proselytism in Asia Minor and the

Circumpontic Area; Ist-IIIrd centuries AD).
3
http://hespreset.tsu.ge/.
Cuvânt înainte 15
de la Universitatea Anadolu din Eskişehir faţă de care m-am simţit întotdeauna

foarte apropiat şi cărora le-am cerut de nenumărate ori sfatul şi opiniile.
Utilă şi eficientă a fost colaborarea pe care am avut-o de-a lungul
timpului cu lect. dr. Marius-Tiberiu Alexianu şi lect. dr. Neculai Bolohan,
chiar dacă vorbim de domenii destul de diferite de specializare. Îndeosebi
discuţiile pe care le-am purtat cu dl Alexianu mi-au fost foarte folositoare în
privinţa anumitor aspecte legate de metodă şi de perspectivă în domeniul
cercetării teoretice şi aplicate. Sub îndrumarea sa am lucrat timp de trei ani în
cadrul unui foarte interesant proiect privitor la etnoarheologia sării, alături de
colegii Roxana Curcă, Vasile Cotiugă şi Olivier Weller, unde m-am ocupat cu
precădere de sursele orientale privitoare la extragerea şi la prelucrarea acestei
importante resurse naturale4.
Gândurile mele se îndreaptă către conducerea şi membrii Şcolii Franceze
de la Atena şi ai Institutului Britanic de Arheologie de la Ankara, unde am fost
găzduit în repetate rânduri atât în calitate de bursier, cât şi ca cercetător invitat
sau ca membru al institutului, în cazul instituţiei britanice. Le aduc un omagiu
cordial şi binemeritat. Am putut avea astfel acces la baze de date imense şi m-
am bucurat de privilegiul de a fi la curent în permanenţă cu cele mai recente
luări de poziţii în toate domeniile de specializare spre care mi-am îndreptat
atenţia. De asemenea, am beneficiat de condiţii excelente de studii la Universitatea
din Angers, unde mi-am finalizat şi susţinut studiile doctorale. De aceea, am
toată aprecierea pentru membrii conducerii universităţii, ai Şcolii Doctorale, ai
Facultăţii de Litere, Limbi şi Stiinţe Umaniste şi ai Maison des Sciences
Humaines, precum şi pentru profesorii cu care am colaborat acolo.
Cercul colaboratorilor şi al prietenilor care m-au susţinut s-a lărgit o
dată cu trecerea timpului, incluzându-i pe Florina Platon, Crizantema Mironescu,
Petronela Podovei, Camelia Manole, Mioara Mocanu, Adrian Muraru, Liviu
Petcu, Cezar Hârlăoanu, Constantin Răchită, Sorin Ailincăi, Andrei Nicic şi
Iulian Bertea, cărora le sunt recunoscător pentru sprijinul acordat. De aseme-
nea, îi sunt recunoscător şi bunului meu prieten Vlad Enache pentru încura-
jările şi sfaturile de care am beneficiat din partea sa.
Un rol decisiv l-a avut, fireşte, susţinerea membrilor familiei şi a priete-
nilor, pe care îi îmbrăţişez cu toată dragostea şi preţuirea. Soţia mea, Loredana,
şi copiii mei, Andrei şi Alexandru, mi-au fost alături în momente extrem de dificile
şi m-au ajutat să iau măsurile necesare atunci când totul părea imposibil.
Nu în ultimul rând doresc să le mulţumesc celor din conducerea Editurii
Universităţii „Al. I. Cuza“, respectiv domnului director, prof. dr. Andrei Corbea-
Hoişie, şi redactorului-şef, doamna Dana Lungu, pentru sprijinul acordat, îndeosebi
4
http://ethnosal.uaic.ro/index.html.
pentru răbdarea şi amabilitatea de care au dat dovadă şi pentru excelenta cola-

borare.
Sunt conştient pe de altă parte că nu i-am putut menţiona aici pe toţi cei
cărora le datorez toată aprecierea şi mulţumirile. Însă le voi fi întotdeauna
recunoscător.
Autorul
Şcoala Franceză de la Atena,

8 august 2011
Abrevieri
I. Dicţionare. Enciclopedii
ChBD – Chambers Biographical Dictionary, edited by M. Magnusson,
Cambridge University Press, Cambridge, 1990.
DA – Leclant, J. (coord.), Dictionnaire de l’Antiquité, Quadrige/PUF, Paris,
2005.
DAGR – Daremberg, Ch., Saglio, Ed. (ed.), Dictionnaire des antiquités
grecques et romaines, Akademische Druck – u. Verlag Sanstalt, Graz –
Austria, 1898 (reprint 1963-1968).
DARG – Rich, A., Dictionnaire des antiquités romaines et grecques, Paris,
1859.
DCM – Dictionnaire de la civilisation mésopotamienne, sous la direction de
Fr. Joannès, assisté de C. Michel, avant-propos, principes d’édition,
chronologie, sigles et abréviations bibliographiques, sommaire
thématique, biographie des auteurs, index, Éditions Robert Laffont,
Paris, 2001.
DELG – Chantraine, P., Dictionnaire étymologique de la langue grecque
Histoire des mots, I-III, Editions Klincksieck, Paris, 1983.
DEPB – Dicţionar enciclopedic de personaje biblice, de M. Bocian în
colaborare cu U. Kraut şi I. Lenz, traducere în limba română de G.
Danţiş şi H. Spuhn, Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 1996.
DGF – Bailly, A., Dictionnaire grec-français, Ed. Hachette, Paris, 1996
[1950].
DGR – Grimal, P., Dicţionar de mitologie greacă şi romană, Ed. Saeculum
I.O., Bucureşti, 2001.
DIVR – Dicţionar de istorie veche a României (Paleolitic – secolul X), elaborat
de un colectiv de autori sub conducerea lui D.M. Pippidi, Ed. Ştiinţifică
şi Enciclopedică, Bucureşti, 1976.
DJ – Dictionnaire du judaïsme, Encyclopædia Universalis / Albin Michel,
Paris, 1998.
DKP – Der Kleine Pauly. Lexikon der Antike auf der Grundlage von Pauly’s
Realencyklopädie der classischen Altertumwissenschaft, unter
Mitwirkung zahlreicher Fachgelehrter bearbeitet und herausgegeben
von K. Ziegler und W. Sontheimer, Alfred Druckenmüller Verlag,

Stuttgart, 1967-1979.
DLF – Gaffiot, F., Dictionnaire latin-français, Ed. Hachette, Paris, 1996
[1934].
DMG – Kernbach, V., Dicţionar de mitologie generală, Ed. Albatros,
Bucureşti, 1995.
DMGR – Ferrari, A., Dicţionar de mitologie greacă şi romană, traducere de D.
Cojocaru, E. Stoleriu, D. Zămosteanu, Ed. Polirom, Iaşi, 2003.
DNP – Der Neue Pauly. Enzyklopädie der Antike, herausgegeben von H.
Cancik und H. Schneider, Verlag J.B. Metzler, Stuttgart–Weimar, 1985.
DR – Eliade, M., Culianu, I.P., Dicţionar al religiilor, cu colaborarea lui H.S.
Wiesner, traducere de C. Baltag, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1993.
DRe – Bertholet, A., Dicţionarul religiilor, Ed. Universităţii „Al.I. Cuza”, Iaşi,
1995.
DS – Chevalier, J., Gheerbrant, A., Dicţionar de simboluri. Mituri, vise,
obiceiuri, gesturi, forme, figuri, culori, numere, Ed. Artemis, Bucureşti,
I, A-D, 1994; II, E-O, 1995; III, P-Z, 1995.
DTO – Bria, I., Dicţionar de teologie ortodoxă, A-Z, Ed. IBMBOR, Bucureşti,
1994.
EAIVR – Enciclopedia arheologiei şi istoriei vechi a României, coordonator
ştiinţific C. Preda, Ed. Enciclopedică, Bucureşti, I, A-C, 1994; II, D-L,
1996; III, M-Q, 2000.
EB – Encyclopaedia Britannica, Chicago-London-Toronto, 1959.
EBM – The New Encyclopaedia Britannica. Macropaedia, Chicago-Auckland-
London-Madrid-Manila-Paris-Rome-Seoul-Sidney-Tokyo-Toronto,
1993.
EChr – Ferguson, E., McHugh, M.P., Norris, F.W. (ed.), Encyclopedia of
Early Christianity, second edition, Garland Publishing Inc., New York-
London, 1999.
ECG – P. Devambez (coord.), Enciclopedia civilizaţiei greceşti, traducere de I.
şi S. Stati, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1970.
ECR – Enciclopedia civilizaţiei romane, coordonator ştiinţific D. Tudor, Ed.
Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1982.
EncJud – Encyclopedia Judaica, Keter Publishing House Jerusalem Ltd.,
Jerusalem, 1978.
Encyclopedia of Religions – Encyclopedia of Religions, second edition, edited
by Linsday Jones, 1-13, MacMillan Reference USA/Thomson Gale,
Detroit-New York-San Francisco-San Diego-New Haven, Conn.-
Waterville, Maine-London-Munich, 2005.
Abrevieri 19
EU – Encyclopaedia Universalis, Ed. Encyclopaedia Universalis France, Paris,

1985.
GLNT – A Greek-English Lexicon of the New Testament and other Early
Christian Literature, translation by W.F. Arndt and F.W. Gingrich, The
University of Chicago Press/Cambridge University Press, Chicago,
Illinois/London, England, 1963.
GLRB – Sophocles, E.A., Greek Lexicon of the Roman and Byzantine Periods,
Georg Olms Verlag, Hildesheim-Zürich-New York, 19832.
LAEG – Stam£tikou, I. Dr., LexikÒn arca∂aj ellinikˇ glÒsson,
Bibliopromhqeukˇ, I. Sidirofagˇ Sia O.E., Aqˇna, 1994.
Liddell-Scott – A Greek-English Lexicon, compiled by H.G. Liddell and R.
Scott, revised and augmented by Sir H.S. Jones with the assistance of
R. McKenzie and with the cooperation of many scholars, with a revised
supplement, Claredon Press, Oxford, 1996.
MLW – McLeish, K., Myths and Legends of the World. The Complete
Companion to All Traditions, Blitz Editions, Leicester, 1998
OCD – Hammond, N.G., Scullard, H.H., The Oxford Classical Dictionary,
ediţia a II-a, Oxford University Press, Oxford, 1988.
ODS – Farmer, D.H., Oxford. Dicţionar al sfinţilor, Ed. Univers Enciclopedic,
Bucureşti, 1999.
PGL – Lampe, G.W.H., A Patristic Greek Lexicon, Oxford University Press,
London, 1968.
RAC – Reallexikon für Antike und Christentum. Sachwörtebuch zur
Auseinandersetzung des Christentums mit der antiken Welt, Anton
Hiersemann, Stuttgart,
begründet von F.J. Dölger, Th. Klauser, H. Kruse, H. Lietzmann, J.H.
Waszink, herausgegeben von Th. Klauser, III, 1957, IV, 1959;
herausgegeben von E. Dassmann, H. Btakmann, C. Colpe, A. Dihle, J.
Engemann, K. Hoheisel, W. Speyer, K. Thraede, XVI, 1994, XVII,
1996, XVIII, 1998.
RE – Wissowa, G. (ed.), Paulys Real–Encyclopädie der Classischen
Attertumsweissenschaft, J.B. Metzlerscher Verlag, Stuttgart, 1894-1980.
WDM – F. Comte, The Wordsworth Dictionary of Mythology, Wordsworth
Editions Ltd., Ware, Hertfordshire, UK, 1991.
II. Izvoare
ANET – Ancient Near Eastern Texts Relating to the Old Testament, edited by
B. Pritchard, second edition corrected and enlarged, Princeton
University Press, Princeton, New Jersey, 1955.
BMC Phrygia – Catalogue of the Greek Coins of Phrygia, by B.V. Head,
Editore Arnaldo Forni, Bologna, 1964.
CCCA – Corpus Cultus Cybelae Attidisque, I-VI, E.J. Brill, Leiden-New York-
København-Köln, 1987-1989.
CCIS – Corpus Cultus Iouis Sabazii,
1, The Hands, by M.J. Vermaseren, with the assistance of Ed. Westra
and M.B. de Boer, E.J. Brill, Leiden, 1983;
2, The Other Monuments and Literary Evidence, by E.N. Lane, with a
frontispiece, one figure, 40 plates and a map, E.J. Brill, Leiden, 1985;
3, Conclusions, with 2 plates, E.J. Brill, Leiden-New York-København-
Köln, 1989.
CIJ – Corpus Inscriptionum Iudaicarum,
I, Corpus of Jewish Inscriptions. Jewish Inscriptions from the IIIrd
Century B.C. to the VIIth Century A.D. – Europe, published by P. J-B.
Frey, Prolegomenon by B. Lifshitz, Ktav Publishing House Inc., New
York, 19752;
II, Corpus Inscriptionum Iudaicarum. Recueil des Inscriptions juives
qui vont du IIIe siècle avant J.-C. au VIIe siècle de notre ère – Asie-
Afrique, Pontificio Instituto di Archeologia Cristiana, Città del
Vaticano-Roma, 1952.
CIL – Corpus Inscriptionum Latinarum, 1863 sqq.
CIMRM – M.J. Vermaseren, Corpus Inscriptionum et Monumentorum
Religionis Mithriacae, I-II, Martinus Nijhoff, Hagae comitis, 1956-
1960.
CIRB – Corpus Inscriptionum Regni Bosporani (CIRB), V.V. Strube (ed.),
Academia Scientiarum URSS, Izdatelstvo «Nauka», Moskva-
Leningrad, 1965.
CMRDM – E. Lane, Corpus monumentorum religionis dei Menis, E.J. Brill,
Leiden,
I, The Monuments and Inscriptions, with 105 plates, 36 figures and 2
folding maps, 1971;
II, The Coins and Gems, with 72 plates and one map, 1975;
III, Interpretations and Testimonia, with 2 plates, 1976;
IV, Supplementary Men-Inscriptions from Pisidia, with 57 plates, 1978.
Abrevieri 21
CTH – Laroche, E., Catalogue des textes hittites, coll. «Études et

commentaires», no. 75, Éditions Klincksieck, Paris, 1971.
DFSJ – Lifshitz, B., Donateurs et fondateurs dans les synagogues juives.
Répertoire des dédicaces grecques relatives à la réfection des
synagogues, J. Gabalda et Cie, Paris, 1967.
ETAM 23 – Ergänzungsbände zu den Tituli Asiae Minoris, 23, Researches in
Lydia, Mysia and Aiolis, edited by H. Malay, with 246 figures and a
map, Verlag der Österreichischen Akademie der Wissenschaften, Wien,
1999.
ETAM 24 – Ergänzungsbände zu den Tituli Asiae Minoris, 24, New Documents
from Lydia, with 10 figures and a map, edited by P. Herrmann and H.
Malay, Verlag der Österreichischen Akademie der Wissenschaften,
Wien, 2007.
GGM – Geographi Graeci Minores, I-II, e codicibus recognovit, prolegomenis
annotatione indicibus instruxit, tabulis aeri incises illustravit Carolus
Müllerus, Editore Ambrosio Firmin Didot, Parisiis, 1861.
GLISC – A Survey of Greek and Latin Inscriptions on Stone in Swedish
Collections, edited by B.E. Thomasson, Paul Åströms Forlag,
Stockholm, 1997.
IC – G. Dagron, Inscriptions de Cilicie, Éditions de Boccard, Paris, 1987.
IDidyma – Th. Wiegand, Didyma, II, Die Inschriften von Albert Rehm,
herausgegeben von R. Harder, Verlag Gebr. Mann, Berlin, 1958.
IGR – Inscriptiones Graecae ad res Romanas pertinenetes, auctoritate et
impensis Academiae Inscriptionum Litterarum Humaniorum, edendum
curavit R. Cagnat, auxiliaribus J. Toutain et P. Jouguet, Ernest Leroux,
Paris, I, 1911; IV, 1927.
IGSK – Inschriften Griechischer Städte aus Kleinasien, Rudolf Halbert Verlag
Gmbh, Bonn,
3, Die Inschriften von Ilion, herausgegeben von P. Frisch, 1975;
4, Die Inschriften von Assos, herausgegeben von R. Merkelbach, 1976;
5, Die Inschriften von Kyme, herausgegeben von H. Engelmann, 1976;
6, Die Inschriften von Lampsakos, herausgegeben von P. Frisch, 1978;
7, Die Inschriften von Magnesia am Sipylos, mit einem Kommentar
zum Sympolitievertrag mit Smyrna, herausgegeben von Th. Ihnken,
1978;
9, Katalog der Antiken Inschriften des Museums von Iznik
(Nikaia)/Iznik Müzesi Antik yazıtlar Kataloğu (Deutsch-Türkisch), I (nr.
1-633), von S. Şahin, 1979;
12, Die Inschriften von Ephesos, II (nr. 101-599), Repertorium,

herausgegeben von Chr. Börker und R. Merkelbach, mit Hilfe von H.
Engelmann und D. Knibbe, 1979;
17.2, Die Inschriften von Ephesos, VII.2 (nr. 3501-5115), Repertorium,
herausgegeben von R. Meriç, R. Merkelbach, J. Nollé und S. Şahin,
1981;
17.3, Die Inschriften von Ephesos, VIII.1, Wortindex von H.
Engelmann, Konkordanzen von J. Nollé, 1984;
17.4, Die Inschriften von Ephesos, VIII.2, Verzeichnis der Eigennamen,
Zusammengestellt von J. Nollé, 1984;
18, Die Inschriften von Kyzikos und Umgebung, I, Grabtexte,
herausgegeben von E. Schwertheim, 1980;
19, Die Inschriften von Sestos und der Thrakischen Chersones,
herausgegeben von J. Krauss, 1980;
20, Die Inschriften von Kalchedon, herausgegeben von R. Merkelbach,
mit Hilfe von F.K. Dörner und S. Şahin, 1980;
22, Inschriften von Stratonikeia, II.1, Lagina, Stratonikeia und
Umgebung, herausgegeben von M.Ç. Şahin, 1982;
22, Inschriften von Stratonikeia, II.2, Neue Inschriften und Indices,
herausgegeben von M.Ç. Şahin, mit Hilfe von A. Lozano-Velilla, 1990;
23, Die Inschriften von Smyrna, I, Grabschriften, postume Ehrungen,
Grabepigramme, herausgegeben von G. Petzl, 1982;
24.1, Die Inschriften von Smyrna, II.1, herausgegeben von G. Petzl,
1987;
24.2, Die Inschriften von Smyrna, II, 2, Addenda, Corrigenda und
Indices, herausgegeben von G. Petzl, 1990;
25, Die Inschriften von Parion, herausgegeben von P. Frisch, 1983;
26, Die Inschriften von Kyzikos und Umgebung, II, Miletupolis.
Inschriften und Denkmäler, herausgegeben von E. Schwertheim, 1983;
27, Die Inschriften von Prusias ad Hypium, herausgegeben von W.
Ameling, 1985;
29, Die Inschriften von Kios, herausgegeben von Th. Corsten, 1985;
30, Die Inschriften von Keramos, herausgegeben von E. Varinlioğlu,
1986;
31, Die Inschriften von Klaudiu Polis, herausgegeben von F. Becker-
Bertau, mit einem Anhang von W. Weiser “Zur Münzprägung von
Bithynion”, 1986;
32, Die Inschriften von Apameia (Bithynien) und Pylai, herausgegeben
von Th. Corsten, 1987;
Abrevieri 23
33, Die Inschriften von Hadrianoi und Hadrianeia, herausgegeben von

E. Schwertheim, 1987;
34, Die Inschriften von Mylasa, I, Inschriften der Stadt, herausgegeben
von W. Blümel, 1987;
35, Die Inschriften von Mylasa, II, Inschriften aus der Umgebung der
Stadt, herausgegeben von W. Blümel, 1988;
36.1, Die Inschriften von Tralleis und Nysa, I, Die Inscriften von
Tralleis, herausgegeben von F.B. Poljakov, 1989;
37, Die Inschriften von Selge, herausgegeben von J. Nollé und F.
Schindler, 1991;
38, Die Inschriften der rhodischen Peraia, herausgegeben von W.
Blümel, 1991;
39, Die Inschriften von Prusa ad Olympum, I, herausgegeben von Th.
Corsten, 1991;
40, Die Inschriften von Prusa ad Olympum, II, Die Geschichte der
Stadt in der Antike Inschriften unbekannter Herkunft im
Archäologischen Museum Bursa, herausgegeben von Th. Corsten,
1993;
41, Die Inschriften von Knidos, I, herausgegeben von W. Blümel, 1992;
43, Side im Altertum. Geschichte und Zeugnisse, I, Geographie-
Geschichte-Testimonia. Griechische und lateinische Inschriften (1-4),
herausgegeben von J. Nollé, 1993;
44, Side im Altertum. Geschichte und Zeugnisse, II, Griechische und
lateinische Inschriften (5-16)-Papyri-Inschriften in sidetischer Schrift
und Sprache-Ergänzungen und Berichtigungen-Konkordanzen-
Epigraphische Indices, herausgegeben von J. Nollé, 2001;
47, The Inscriptions of Heraclea Pontica, edited by L. Jonnes, with a
Prosopographia Heracleotica by W. Ameling, 1994;
48, Die Inschriften von Arykanda, herausgegeben von S. Şahin, 1994;
49, Die Inschriften von Laodikeia am Lykos, I, Die Inschriften,
herausgegeben von Th. Corsten, 1997;
50, Die Bucht von Adramytteion, I, Topographie (Lokalisierung antiker
Orte / Fundstellen von Altertümern), herausgegeben von J. Strauber,
1996;
51, Die Bucht von Adramytteion, II, Inschriften-literarische Testimonia-
Münzen, herausgegeben von J. Stauber, 1996;
52, ARAI EPITUMBIOI. Imprecations against Desecrators of the Grave
in the Greek Epitaphs of Asia Minor. A Catalogue, edited by J. Strubbe,
1997;
53, The Inscriptions of Alexandreia Troas, edited by M. Ricl, 1997;

54, Die Inschriften von Perge, I, Vorrömische Zeit, frühe und hohe
Kaiserzeit, herausgegeben von S. Şahin, 1999;
55.1, Tyana, I, Archäologisch-historische Untersuchungen zum
südwestlichen Kappadokien, von D. Berges und J. Nollé, mit Beiträgen
von R. Barcsay-Regner, G. Garbrecht und H. Schwarz, 2000;
55.2, Tyana, II, Archäologisch-historische Untersuchungen zum
südwestlichen Kappadokien, von D. Berges und J. Nollé, mit Beiträgen
von R. Barcsay-Regner, G. Garbrecht und H. Schwarz, 2000;
56, Die Inschriften von Anazarbos und Umgebung, I, Inschriften aus
dem Stadtgebiet und der nächsten Umgebung der Stadt, herausgegeben
von M.H. Sayar, 2000;
57, The Inscriptions of Central Pisidia, including texts from Kremna,
Ariassos, Keraia, Hyia, Panemoteichos, the Sanctuary of Apollo of the
Perminoundeis, Sia, Kocaaliler, and the Döşeme Boğazi, edited by
G.H.R. Horsley and S. Mitchell, 2000;
58, Die Inschriften von Byzantion, I, Inschriften, herausgegeben von A.
Łajtar, 2000;
59, Greeks and Romans in Imperial Asia. Mixed Language Inscriptions
and Linguistic Evidence for Cultural Interaction until the End of AD
III, edited by T.V. Evans, 2001;
60, Die Inschriften von Kibyra, I, Die Inschriften der Stadt und ihrer
näheren Umgebung, herausgegeben von Th. Corsten, 2002;
62, The Inscriptions of the Sultan Daği I (Philomelion,
Thymbrion/Hadrianopolis, Tyraion), edited by L. Jonnes, 2002;
63, Die Inschriften von Metropolis, I, Die Dekrete für Apollonios.
Städtische Politik unter den Attaliden und im Konflikt zwischen
Aristonikos und Rom, herausgegeben von B. Dreyer und H. Engelmann,
2003;
64, The Inscriptions of Sinope, I, The Inscriptions, edited by D.H.
French, 2004;
65, Iscrizioni dello Estremo Oriente Greco. Un repertorio, a cura di
F.C. De Rossi, 2004;
66, The Inscriptions of Pessinous, edited by J. Strubbe, with the
assistance of F. Schuddeboom, 2005;
67, Nouvelles Inscriptions d’Antioche de Pisidie d’après les Notes-
books de W.M. Ramsay, éditées par M.A. Byrne et G. Labarre, 2006.
ILS – Dessau, H., Inscriptiones Latinae Selectae, Berolini apud Weidmannos,
I, 1892; II.1, 1902; II.2, 1906; III, 1916.
Abrevieri 25
IMagnesia – Die Inschriften von Magnesia am Maeander, herausgegeben von

O. Kern, W. Spemann, Berlin, 1900.
IMilet – Inschriften von Milet, Walter de Gruyter, Berlin-New York,
I, A. Inschriften n. 187-406 (Nachdruck aus den Bänden I 5- II 3), von
A. Rehm, mit einem Beitrag von H. Dessau; B. Nachträge und
übersetzungen zu den Inschriften, von P. Herrmann, 1997;
II, Inschriften n. 407-1019, von P. Herrmann, 1998;
III, Inschriften n. 1020-1580, von P. Herrmann, W. Günther, 2006.
IP – Die Inschriften von Pergamon, unter Mitwirkung von E. Fabricius und C.
Schuchhardt, herausgegeben von M. Fränkel, verlag von W. Spemann,
Berlin,
I, Bis zum Ende der Königszeit, 1890;
II, Römische Zeit. Inschriften auf Thon, 1895.
IPA – Les inscriptions de la Perse achéménide, traduit du vieux perse, de
l’élamite, du babylonien et de l’araméen, présenté et annoté par P.
Lecocq, Gallimard, Paris, 1997.
IPerée – A. Bresson, Recueil des inscriptions de la Pérée Rhodienne (Pérée
intégrée), Annales Littéraires de lʼUniversité de Besançon, Besançon,
1991.
IstForsch – Istanbuler Forschungen, Deutsches Archäologisches Institut
Abteilung Istanbul,
14, Inschriften und Denkmäler aus Bithynien, von F.K. Dörner, 1941;
39, Stadt, Ära und Territorium in Pontus-Bithynia und Nord-Galatia,
von Chr. Marek, Ernst Wasmuth Verlag, Tübingen, 1993.
JIGRE – Jewish Inscriptions of the Graeco-Roman Egypt, with an index of the
Jewish inscriptions of Egypt and Cyrenaica, edited by W. Horbury and
D. Noy, Cambridge University Press, Cambridge, 1992.
JIWE – Jewish Inscriptions of Western Europe, edited by D. Noy, Cambridge
University Press, Cambridge,
I, Italy (including the City of Rome), Spain, and Gaul, 1993;
II, The City of Rome, 1995.
MAMA – Monumenta Asiae Minoris Antiqua, Manchester University Press,
London,
I, edited by W.M. Calder, 1928;
II, Meriamlik und Korykos. Zwei Christiche Ruinenstäten des Rauhen
Kilikiens, 1930;
III, Denkmäler aus dem Rauhen Kilikien, mit unterstützung der
Keinasiatischen Kommission der Wiener Akademie der Wissenschaften
und des Österreichischen Archäologischen Institutes und mit Beiträgen
von E. Herzfeld und R. Heberdey, herausgegeben von J. Keil und A.

Wilhelm, 1931;
IV, Monuments and Documents from Eastern Asia and Western
Galatia, edited by W.H. Buckler, W.M. Calder, W.K.C. Guthrie, 1933;
V, Monuments from Dorylaeum and Nacolea, edited by C.W.M. Cox,
A. Cameron, 1937;
VI, Monuments and Documents from Phrygia and Caria, edited by
W.H. Buckler, W.M. Calder, 1939;
VII, Monuments from Eastern Phrygia, edited by Sir W.M. Calder,
1956;
VIII, Monuments from Lycaonia, the Pisido-Phrygian Borderland,
Aphrodisias, edited by Sir W.M. Calder and J.M.R. Cormack, with
contributions from M.H. Balance and M.R.E. Gough, 1962;
IX, Monuments from Aezanitis, recorded by C.W.M. Cox, A. Cameron
and J. Cullen, edited by B. Levick, S. Mitchell, J. Potter and M.
Waelkens, the coins by D. Nash, The Society for the Promotion of
Roman Studies, Monographs no. 4, London, 1988;
X, Monuments from the Upper Tembris Valley, Cotiaeum, Cadi,
Synaus, Ancyra and Tiberiopolis, recorded by C.W.M. Cox, A.
Cameron and J. Cullen, edited by B. Levick, S. Mitchell, J. Potter and
M. Waelkens, The Society for the Promotion of Roman Studies,
Monographs no. 7, London, 1993.
NIPh – Drew-Bear, Th., Nouvelles Inscriptions de Phrygie, moderantibus J.A.
Ankum, H.W. Pleket et P.J. Sijpestejn, Terra Publishing Co., Zutphen,
1978.
NIS – Robert, L., Nouvelles Inscriptions de Sardes, I, Décret héllénistique de
Sardes. Dédicaces aux dieux indigènes. Inscriptions de la synagogue,
Librairie d’Amerique et d’Orient Adrien Maisonneuve, Paris, 1964.
OGIS – Orientis Graeci Inscriptioni Selectae. Supplementum Inscriptionum
Graecarum, edidit W. Dittenberger, I-II, Georg Olms Verlag,
Hildesheim-Zürich-New York, 1986.
RPC – Spoerri Butcher, M., Roman Provincial Coinage, VII, De Gordien Ier à
Gordien III (238-244 après J.-C.), 1. Province d’Asie, The British
Museum Press / Bibliothèque nationale de France, London-Paris, 2006.
RECAM, II – Mitchell, S., Regional Epigraphic Catalogues of Asia Minor, II,
The Ankara District. The Inscriptions of North Galatia, with the
assistance of D. French and J. Greenhalgh, British Institute of
Archaeology at Ankara, Monograph No. 4, BAR 135, 1982.
Abrevieri 27
RECAM, III – Milner, N.P., An Epigraphical Survey in the Kibyra-Olbasa

Region Conducted by A.S. Hall, BIAA Monograph No. 24, British
Institute of Archaeology at Ankara, 1998.
RECAM, IV – McLean, Greek and Latin Inscriptions in the Konya
Archaeological Museum, BIAA Monograph No. 29, British Institute of
Archaeology at Ankara, 2002.
RECAM, V – Horsley, G.H.R., The Greek and Latin Inscriptions in the Burdur
Archaeological Museum, with contributions by R.A. Kearsley, Turkish
translations by N. Alp, BIAA Monograph 34, The British Institute at
Ankara, 2007.
Sardis, VII.1 – Sardis, VII.1, Greek and Latin Inscriptions, edited by W.H.
Buckler and D.M. Robinson, E.J. Brill, Leyden, 1932.
SNG Danish Museum – Sylloge Nummorum Graecorum, The Royal Collection
of Coins and Medals. Danish National Museum, V, Ionia, Caria and
Lydia, Sunrise Publications, Inc., West Milford, New Jersey, 1982.
TAM, I – Tituli Asiae Minoris, I, Tituli Lyciae. Lingua Lycia conscripti,
conlecti et editi auspiciis Caesareae Academiae Litterarum
Vindobonensis, enarrauit E. Kalinka, tabula ad H. Kiepert exemplum
redactam adiecit R. Haberdey, in aedibus A. Hedelderi, Vindobonae,
1901.
TAM, II – Tituli Asiae Minoris, II, Tituli Lyciae. Linguis Graeca et Latina
conscripti, collecti et editi auspiciis Academiae Litterarum,
1, Pars Lyciae Occidentalis cum Xantho oppido, enarrauit E. Kalinka,
in aedibus A. Hedelderi, Vindobonae, 1920;
2, Regio quae ad Xanthum flumen pertinet praeter Xanthum oppidum,
enarrauit E. Kalinka, in aedibus Hoedelderi / Pichleri / Tempskii,
Vindobonae, 1930;
3, Regiones montanae a ualle Xanthi fluminis ad oram Orientalem,
enarrauit E. Kalinka, in aedibus R.M. Rohrer Brunae monachii
Vindobonae, 1944.
TAM, III – Tituli Asiae Minoris, III, Tituli Pisidiae. Linguis Graeca et Latina
conscripti, collecti et editi auspiciis Academiae Litterarum
Vindobonensis,
1, Tituli Termessi et agri Termessensis, enarrauit R. Ederbey, in aedibus
Hoedelderi / Pichleri / Tempskii, Vindobonae, 1941.
TAM, IV – Tituli Asiae Minoris, IV, Tituli Bithyniae. Linguis Graeca et Latina
conscripti, collecti et editi auspiciis Academiae Litterarum Austriacae,
1, Peninsula Bithynicae praeter Calcedonem, Nicomedia et ager
Nicomedensis cum septentrionali meridianoque litore sinus Austaceni
et cum lacu Sumonensi, enarrauit F.C. Dörner, adivvante M.-B. von

Stritzky, apud Academiam Scientiarum Austriacam, Vindobonae, 1973.
TAM, V – Tituli Asiae Minoris, V, Tituli Lydiae. Linguis Graeca et Latina
1, Regio septentrionalis ad Orientem vergens, schedis ab I. Keil
elaboratis usus, enarrauit P. Herrmann, apud Academiam Scientiarum
Austriacam, Vindobonae, 1981;
2, Regio septentrionalis ad Occidentem vergens, schedis ab I. Keil
elaboratis usus, enarrauit P. Herrmann, apud Academiam Scientiarum
Austriacam, Vindobonae, 1989;
3, Philadelphia et Ager Philadelphenus, 2007.
TMMM – Textes et monuments figurés relatifs aux mystères de Mithra, publiés
avec une introduction critique par F. Cumont, I-II, Librairie H.
Lamertin, Bruxelles, 1899.
Waddington – Recueil général des monnaies grecques d’Asie Mineure, I.1-I.4,
commencé par W. H. Waddington, continué et completé par E. Babelon
et Th. Reinach, Georg Olms Verlag, Hildesheim-New York, 1976.
III. Periodice
ActaArch – Acta Archaeologica, Akademiai Kiadó, Budapest.
AÉ – L’Année Épigraphique, CNRS, Paris.
AJA – American Journal of Archaeology, The Archaeological Institute of
America, Boston.
AJPh – American Journal of Philology, The Johns Hopkins University Press,
Baltimore, Maryland.
AMN – Acta Musei Napocensis, Muzeul de Istorie a Transilvaniei, Cluj-
Napoca.
AMP – Acta Musei Porolissensis, Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă, Zalău.
AncCiv – Ancient Civilizations from Scythia to Siberia. An International
Journal of Comparative Studies in History and Archaeology, E.J. Brill,
Leiden–Boston–Köln.
AncSoc – Ancient Society, Katholieke Universiteit, Leuven.
Archaeus – Archaeus. Études d’Histoire des Religions/Studies in the History of
Religions, Universitatea Bucureşti.
ArchClass – Archeologia Classica. Rivista del Dipartimento di Scienze
storiche archeologiche e antropologiche dell’antichità, «L’Erma» di
Bretschneider, Roma.
ArchRelig – Archiv für Religionsgeschichte, K.G. Saur München, Leipzig.
Abrevieri 29
Arkeoloji Dergisi – Arkeoloji Dergisi, Ege Üniversitesi, Edebiyat Fakültesi

Yayınları, İzmir.
AS – Anatolian Studies, The British Institute of Archaeology at Ankara,
London.
Athenaeum – Athenaeum. Studi di letteratura e storia dell’Antichità,
Università di Pavia.
AWE – Ancient West & East, Peeters/Brill, Leuven.
BABesch – Bulletin van de Vereeniging tot Befordering der Kennis van de
antieke Beschaving te ‘s Gravenhage.
BASOR – Bulletin of the American Schools of Oriental Research in Jerusalem
and Baghdad, Cambridge, Massachusetts.
BCH – Bulletin de correspondance hellénique, École Française d’Athènes.
BMQ – British Museum Quarterly, British Museum, London.
Byzantion – Byzantion. Revue internationale des études byzantines, Société
belge d’Études byzantines.
Chiron – Chiron. Mitteilungen der Kommission für alte Geschichte und
Epigraphik des Deutschen Archäologischen Instituts, C.H. Beck’sche
Verlagsbuchhandlung, München.
ClassQuart – The Classical Quarterly, Oxford University Press, Oxford.
CRAI – Comptes-rendus des séances de l’Académie des Inscriptions et Belles-
Lettres, Éd. Klincksieck, Paris.
EA – Epigraphica Anatolica. Zeitschrift für Epigraphik und historische
Geographie Anatoliens, Dr. Rudolf Habelt, Bonn.
EByz – Études byzantines et post-byzantines, Ed. Academiei, Bucureşti.
Gephyra – Gephyra. Zeitschrift für Geschichte und Kultur der Antike auf dem
Gebiet der Heutigen Türkei, Ege Yayınları, İstanbul.
Gerión – Gerión, Universidad Complutense de Madrid, Faculdad de Geografia
y Historia, Departamento de Historia Antiqua, Madrid.
GRBS – Greek, Roman, and Byzantine Studies, Duke University, Durham,
N.C.
Hephaistos – Hephaistos. New Approaches in Classical Archaeology and
Related Fields/Kritische Zeitschift zu Theorie und Praxis der
Archäologie und angrenzender Gebiete, Camelion Verlag, Lüneburg.
Hesperia – Hesperia, American School of Classical Studies at Athens.
HR – History of Religions, University of Chicago Press, Chicago.
IranAnt – Iranica Antiqua, E.J. Brill, Leiden.
IstMitt – Istanbuler Mitteilungen, Deutsches Archäologisches Institut
Abteilung Istanbul, Verlag Ernst Wasmuth, Tübingen.
JA – Journal Asiatique, Société Asiatique, Paris.
JAC – Jahrbuch für Antike und Christentum, Aschendorffsche

Verlagsbuchhandlung, Münster.
JAncCiv – Journal of Ancient Civilizations, Northeast Normal University,
Changchun, Jilin Province, China.
JAOS – Journal of the American Oriental Society, American Oriental Society.
JCS – Journal of Cuneiform Studies, American Schools of Oriental Research.
JEChS – Journal of Early Christian Studies, The Johns Hopkins University
Press.
JHS – Journal of Hellenic Studies, Society for the Promotion of Hellenic
Studies, London.
JIES – The Journal of Indo-European Studies, The Institute for the Study of
Man, Washington.
JNES – Journal of Near Eastern Studies, University of Chicago, Illinois.
JRA – Journal of Roman Archaeology.
JRS – Journal of Roman Studies, The Society for the Promotion of Roman
Studies, London.
JSav – Journal des savants, L’Institut de France, Académie des Inscriptions et
Belles-Lettres, Paris.
JTS – The Journal of Theological Studies.
Kernos – Kernos. Revue internationale et pluridisciplinaire de religion
grecque antique, Centre international d’étude de la religion grecque
antique, Liège.
Latomus – Latomus. Revue des études latines, Societe des Études Latines,
Bruxelles.
Lustrum – Lustrum. Internationale Forschungesberichte aus dem Bereich des
klassischen Altertums, Vandenhoeck & Ruprecht, Göttingen.
MedAnt – Mediterraneo Antico. Economie, società, culture. Rivista
internazionale di storia antica, Istituti Editoriali e Poligrafici
Internazionali, Pisa-Roma.
MEFRA – Mélanges de l’École française de Rome. Antiquité, École française
de Rome.
Méditerranées – Méditerranées. Revue de l’association Méditerranées,
L’Harmattan.
Mnemosyne – Mnemosyne. Bibliotheca Classica Batava, E. J. Brill, Leiden.
Le Muséon – Le Muséon. Revue d’études orientales, Louvain-la-Neuve.
NT – Novum Testamentum, Koniklijke Brill NV, Leiden.
NTS – New Testament Studies, an international journal published quarterly
under the Auspices of ‘Studiorum Novi Testamenti Societas’,
Cambridge University Press.
Abrevieri 31
Numen – International Review for the History of Religions, International

Association for the Study of History of Religions, Leyden.
Olba – Olba, Mersin University Publications of the Research Center of
Cilician Archaeology, Mersin.
Parthica – Parthica. Incontri di culture nel mondo antico, Instituti Editoriali e
Poligrafici Internazionali, Pisa–Roma.
Phronesis – Phronesis, E.J. Brill, Assen–Leiden–New York–Köln.
RB – Revue biblique, École Biblique et Archéologique Française, Jerusalem.
REA – Revue des études anciennes, Université Michel de Montaigne,
Bordeaux 3, Bordeaux.
REG – Revue des études grecques, L’Association pour l’encouragement des
études grecques, Paris.
REJ – Revue des études juives, Société des Études Juives, Louvain.
REL – Revue des études latines, Société des Études Latines, Paris.
RF – Rivista di filologia d’istruzione classica, Casa Editrice Giovanni
Chiantore.
RHR – Revue de l’histoire des religions, Presses Universitaires de France,
Paris.
RossArch – Rossijskaja Arheologia, Rossijskaja Akademija Nauk, Moskva.
SAHIR – Studia et acta historiae iudaeorum Romaniae, Ed. Hasefer,
Bucureşti.
SCIV/SCIVA – Studii şi cercetări de istorie veche si arheologie, Institutul de
Arheologie „V. Pârvan”, Bucureşti.
SEG – Supplementum Epigraphicum Graecum, H.W. Pleket, R.S. Stroud, A.
Chaniotis, J.H.M. Strubbe, J.C. Geben (eds.), Amsterdam.
StIran – Studia Iranica, Association pour l’Avancement des Études Iraniennes.
Syria – Syria. Revue de l’art oriental et d’archéologie, Institut français
d’archéologie du Proche-Orient, Beyrouth.
Talanta – TALANTA. Proceedings of the Dutch Archaeological and Historical
Society, Amsterdam.
Thetis – Thetis. Mannheimer Beiträge zur klassischen Archäologie und
Geschichte Griechenlands und Zyperns, herausgegeben von R.
Stupperich und H.A. Richter, Mannheim.
Tyche – Tyche. Beiträge zur Alten Geschichte, Papyrologie und Epigraphik,
Institut für Alte Geschichte, Universität Wien.
VDI – Vestnik Drevnej Istorii / Journal of the Ancient History, Rossijskaja
Akademija Nauk, Moskva.
VChr – Vetera Christianorum, Istituto di Letterattura Cristiana Antica,
Università degli Studi, Bari.
VigChrist – Vigiliae Christianae, North-Holland Pub. Co., Amsterdam.

ŽA – Živa Antika / Antiquité Vivante, Saveza društava za antičke studije SFRJ,
Skopije.
ZPE – Zeitschrift für Papyrologie und Epigraphik, Rudolf Habelt, Bonn.
IV. Volume
Actes I Antioche de Pisidie – Actes du Ier Congrès International sur Antioche
de Pisidie, Lyon, 2002.
AMS – Asia Minor Studien, 1-56, Rudolf Habelt, Bonn, 1990-2011.
ASBuckler – Anatolian Studies Presented to Eilliam Hepburn Buckler, edited
by W.M. Calder, J. Keil, Manchester University Press, Manchester,
1939.
ASRamsay – Anatolian Studies Presented to Sir William Mitchell Ramsay,
edited by W.H. Buckler and W.M. Calder, Longmans Green & Co.,
Manchester-London-New York, 1923.
ANRW – Aufstieg und Niedergang der Römischen Welt, herausgegeben von W.
Haase, Walter de Gruyter, Berlin-New York.
CAHIran – The Cambridge History of Iran, Cambridge University Press,
London–New York–New Rochelle–Melbourne–Sydney,
II, The Median and Achaemenian Periods, edited by I. Gershevitch, 1985;
III.2, The Seleucid, Parthian, and Sasanian Periods, edited by E. Yarshater,
1983.
Robert, Hellenica – Hellenica. Recueil d’épigraphie, de numismatique et
d’antiquités grecques, I-XIII, publié par L. Robert, Librairie
d’Amérique et d’Orient Adrien-Maisonneuve, Paris, 1940-1965.
Mélanges Paul Naster – Archéologie et religions de l’Anatolie ancienne.
Mélanges en l’honneur du professeur Paul Naster, édités par R.
Donceel et R. Lebrun, Centre d’Histoire des Religions, Louvain-La-
Neuve, 1983.
Mélanges Piganiol – Chevalier, R. (ed.), Mélanges d’archéologie et d’histoire
offerts à André Piganiol, SEVPEN, Paris, 1966.
The Messiah – Charlesworth, J. H. (ed.), The Messiah. Developments in
Earliest Judaism and Christianity (The First Princeton Symposium on
Judaism and Christian Origins, Princeton Theological Seminary,
1987), Fortress Press, Minneapolis, 1992.
MM – Bianchi, U. (ed.), Mysteria Mithrae. Atti del Seminario Internazionale
su ‘La specificità storico-religiosa dei Misteri di Mithra, con
particolare riferimento alle fonti documentarie di Roma e Ostia’, Roma
Abrevieri 33
e Ostia, 28-31 Marzo, 1978 / Proceedings of the International Seminar

on the ‘Religio-Historical Character of Roman Mithraism, with
Particular Reference to Roman and Ostian Sources’, Rome and Ostia,
28-31 March 1978, EPRO 80, E.J. Brill, 1979.
MS – Hinnells, J.R. (ed.), Mithraic Studies. Proceedings of the First
International Congress of Mithraic Studies, I-II, Manchester University
Press, Rowman and Littlefield, 1975.
Robert, OMS – Robert, L., Opera Minora Selecta. Épigraphie et antiquités
grecques, I-VII, Adolf M. Hakkert – Éditeur, Amsterdam, 1969-1990.
SCOIR – La Soteriologia dei culti orientali nell’Impero Romano. Atti del
Colloquio Internazionale su la soteriologia dei culti orientali
nell’Impero Romano. Roma 24-28 Settembre 1979, pubblicati a cura di
U. Bianchi e M.J. Vermaseren, EPRO 92, E.J. Brill, Leiden, 1982.
StHellRel – Studies in Hellenistic Religions, edited by M.J. Vermaseren, EPRO
78, E.J. Brill, Leiden, 1979.
Zamolxis – Zamolxis. Revistă de studii religioase, volumele I-III (1938-1942),
publicată sub direcţia lui M. Eliade, ediţie îngrijită, studiu introductiv,
note şi addenda de E. Ciurtin, traducere de E. Ciurtin, M. Timuş şi A.
Timotin, Ed. Polirom, Iaşi, 2000.
V. Colecţii
CLU – Clasicii literaturii universale
Ell. – Éllypses
EPRO – Études préliminaires des religions orientales
GBL – Guide Belles Lettres des Civilisations
GBWW – Great Books of the Western World
HR – Historia Religionum
LCL – Loeb Classical Library
PSB – Părinţi şi scriitori bisericeşti
RGRW – Religions in the Graeco-Roman World
QSJ – Que sais-je?
SC – Sources Chrétiennes
SGL – Scriitori greci şi latini
Introducere
1. Cadru, tipologie, teme şi direcţii de cercetare

Pătrunderea cultelor şi practicilor orientale în lumea greco-roma-
nă s-a realizat într-o manieră graduală şi persistentă. Acestea nu ofereau
câtuşi de puţin o perspectivă unitară din punct de vedere conceptual, ci
dispuneau doar de o origine geografică comună. Aşadar, denumirea cea
mai corectă în privinţa lor o reprezintă cea formulată de Robert Turcan,
care le consideră culte „greco-orientale”, întrucât limba de cult (în mod
curent greaca), aparenţele iconografice etc. diferă de cele din zonele de
origine, ca urmare a unui proces de elenizare. Este vorba despre un
fenomen specific aparţinând aşa-numitelor „culte diasporice” (în opinia
lui Jonathan Z. Smith şi J.W.G. Liebenschuetz 1 ) care îşi fac apariţia
începând cu perioada elenistică şi pierd din ce în ce mai mult legătura
cu elementele etnice şi practicile din teritoriile de origine, suferind
transformări însemnate din punct de vedere iconografic şi conceptual.
În Asia Mică este vorba îndeosebi de cazul lui Mithra, Mên şi Artemis
Anaitis (sau Anahita) care, încă de la începutul perioadei elenistice, au
pierdut contactul cu elementele etnice iraniene din mediile de origine.
Discuţiile sunt departe de a se fi finalizat în privinţa gradului de
influenţă a cultelor orientale asupra noii mentalităţi religioase care
prinde viaţă începând cu perioada Principatului. Numeroşi istorici
contemporani precum Paul Veyne, Ramsay MacMullen, Robin Lane
Fox, Jean Bayet, Marcel Le Glay, Robert Turcan, Jacques Flamant ş.a.
au subliniat diversele elemente caracteristice ale noului tip de gândire
religioasă care se răspândeşte la scara întregului Imperiu Roman şi care
a fost definit ca „cel de-al doilea păgânism” sau „un păgânism meta-
morfozat”. Pe de altă parte, ar trebui luate în consideraţie şi concepţiile
proprii filosofiei religioase din această perioadă (stoicismul târziu,
1
Smith, 1971, 237-238; Liebenschuetz, 2000, 984-1008 (îndeosebi 992-997).
neoplatonismul şi neopitagorismul), ale oracolelor teosofice de la

Claros, Didyma şi Delphi sau cele promovate în mediile rurale conser-
vatoare ale peninsulei anatoliene în legătură cu care s-au pronunţat
Louis Robert, Maurice Sartre, Polymnia Athanassiadi, A.R.R. Sheppard,
Stephen Mitchell şi mulţi alţii.
Anatolia a constituit dintotdeauna un spaţiu de schimburi şi inter-
ferenţe culturale, în care diferitele grupuri etnice au interacţionat, fapt
atestat încă de la primele mărturii scrise datând din perioada hittită,
adică cea a Bronzului târziu. Manifestările de natură sincretică sunt clar
vizibile chiar din perioada regatelor neohittite, începând cu domnia lui
Hattušili al III-lea şi sunt dezvăluite prin intermediul unor texte de o
mare importanţă, precum cel al tratatului încheiat între Suppiluliuma I
şi Šattiwaza/Mattiwaza în care se poate observa o fază de debut a tipo-
logiei mithriace. Aceste schimbări din punct de vedere cultural şi religios
au fost cel mai bine subliniate de Maciej Popko în cartea sa Religions in
Asia Minor (1995), iar în ceea ce priveşte perioadele elenistică şi
romană de către Maurice Sartre, Stephen Michell, Joseph Keil sau Beate
Dignas.
Atunci când ne referim la schimburile etnice şi culturale şi la
problemele privitoare la geografia sacră a Anatoliei, considerăm că
punctul obligatoriu de plecare trebuie să-l constituie Geografia lui
Strabon, care realizează o „inventariere” a situaţiei existente în perioada
augustană, constituind astfel o adevărată Domesday Book pentru acea
perioadă de debut. Astfel, se pot cu uşurinţă discerne modificările care
se produc în cadrul mentalităţilor şi imaginarului religios în timpul
Principatului.
Strabon nu a fost primul dintre autorii antici care au făcut referire
la zona Asiei Mici. Dimpotrivă, mulţi au fost cei care l-au precedat,
începând cu logografii şi cu Herodot din Halicarnas. Însă Strabon face
această descriere într-o manieră foarte exactă şi veridică şi din această
cauză nu este întâmplător faptul că a fost denumit cel mai mare geograf
al Antichităţii. Mărturiile sale relative la divinităţile solare şi lunare din
Asia Mică şi-au găsit confirmarea din punct de vedere epigrafic, literar
şi numismatic. Datele sunt cu atât mai importante cu cât el era originar
din regiunea Pontului microasiatic (din Amaseia) şi cunoştea prin
Introducere 37
urmare foarte bine contextul cultural şi religios legat de grupurile etnice

pe care le ia în discuţie atunci când vorbeşte de regiunea anatoliană. În
plus, el descrie aceste entităţi etnice şi culturale la începutul unui proces
major determinat de impactul ocupaţiei romane asupra stabilităţii politi-
ce, prosperităţii provinciilor, mobilităţii şi permeabilităţii comunităţilor
umane, toleranţei autorităţilor în privinţa credinţelor locale. Însă, în
egală măsură, el prezintă şi formele de organizare, drepturile legale şi
teritoriile sanctuarelor anatoliene (făcând referire inclusiv la prezenţa
magilor, a sclaviei sacre, a procesiunilor şi a sărbătorilor consacrate
divinităţilor anatoliene), precum şi intervenţia permanentă a autori-
tăţilor romane în problemele sanctuarelor. Vom încerca să realizăm pe
parcursul lucrării, luând în calcul acest „inventar” al operei straboniene,
o analiză proprie, subliniind modificările care s-au produs la nivelul
Asiei Mici din punct de vedere structural în privinţa vieţii religioase
anatoliene în general şi a cultelor solare şi lunare în special, precum şi
sincronismul existent între fenomenele sincretice anatoliene şi cele din
Imperiului Roman, specifice „celui de-al doilea păgânism”.
a. Obiectivele propuse
Ne-am propus încă din momentul redactării proiectului de studii
în faza iniţială realizarea unei analize asupra tipologiei, caracteristicilor,
elementelor de natură conceptuală şi iconografică a divinităţilor solare
şi lunare din Asia Mică. Trebuie precizat de la bun început că am
urmărit îndeosebi tratarea cultelor autohtone sau indigenizate, având ca
punct de plecare elementele de substrat, care în opinia noastră sunt şi
ele foarte importante pentru definirea caracterului divinităţilor în cauză.
Elementul cel mai semnificativ privitor la mediul etnocultural este acela
că aceste divinităţi locale sau regionale evoluează într-un mediu eleni-
zat sau care se elenizează treptat în aria răsăriteană a Imperiului Roman.
De aici şi multitudinea de influenţe şi interacţiuni la care au fost supuse.
Atunci când am studiat divinităţile anatoliene nu ne-am mărginit
doar la perioada romană luată în discuţie, cea a primelor trei secole, ci
am considerat oportun un studiu mai amănunţit care să includă referinţe
privitoare la etapele mai îndepărtate ale cultelor respective. Aceasta
tocmai pentru a stabili cât mai exact cu putinţă originea şi tipologia
divinităţilor studiate, evoluţia iconografiei şi a elementelor care ţin de

imaginar şi de reprezentările de natură simbolică, originea anumitor
practici şi modele de organizare preum prostituţia sacră, sclavii şi
domeniile sacre ale statelor-temple anatoliene. Astfel, printr-un studiu
comparativ se poate preciza o linie evolutivă directă şi relaţii de
„rudenie” între divinităţile din panteonul hittito-hurit (Hebat sau Hepat;
Šanta) şi cele locale care le corespund de-a lungul perioadei romane
(Mâ şi Meter Hipta; Sandan).
Nu am inclus în studiul nostru divinităţi precum Artemis
Ephesia, Afrodita din Afrodisias, Artemis Leukophryene din Magnezia
pe Meandru, Kybele sau Hekate întrucât acestea sunt reprezentate doar
accidental şi nu de regulă cu simbolul semilunii. Cu toate acestea, ele
prezintă numeroase similitudini funcţionale şi iconografice cu divini-
tăţile feminine lunare sau luni-solare studiate, având atribute de zeiţe
ale fertilităţii, ale creşterii şi ale principiului lichid.
Un alt aspect important de discuţie pe care ni l-am propus să îl
studiem îl reprezintă problema polimorfismului, polionimiei şi a adap-
tărilor culturale specifice ale divinităţilor anatoliene în diferite medii de
interferenţă. O divinitate polimorfă este cea care dispune de tipologii
diferite în funcţie de mediul cultural în care evoluează. Este binecunos-
cut de către istoricii religiilor faptul că trasferul dintr-un anumit mediu
cultural în altul implică în mod necesar şi modificarea trăsăturilor
specifice în funcţie de percepţiile religioase şi culturale locale sau
regionale (de la aspectul exterior reflectat în iconografie până la cel
care ţine de sfera cultuală). În ultimă instanţă, aceste modificări au
determinat o schimbare treptată a identităţii prin apariţia din punct de
vedere conceptual a unui nou tip care ajunge să se diferenţieze foarte
mult de celelalte tipuri prezente în alte medii culturale. În anumite
cazuri, aceste abordări interculturale pot genera apariţia unor fenomene
sincretice extreme, după cum întâlnim numeroase exemple atestate în
perioada romană. Pe parcursul secolelor al II-lea şi al III-lea ele puteau
determina o schimbare aproape integrală a identităţii ca urmare a
sincretizării uneia sau mai multor divinităţi, pentru a rezulta o zeitate cu
aspect polionimic complex al cărui nume reprezenta suma tuturor ele-
mentelor componente ale denumirii fiecărui zeu, împreună cu epitetele
Introducere 39
aferente (de exemplu, în Anatolia şi în lumea orientală întâlnim astfel

de sincretisme pentru Hypsistos, Helios, Apollo şi Mithra, respectiv
Helios Mithra agios Hypsistos Thourmasgades la Dura, în Syria, Helios
Theos Hypsistos la Pergam, Apollo Lairbenos Theos Hypsistos la
Hierapolis (Frigia), Zeus Hypsistos Brontaios la Miletupolis în Mysia
sau Theos Hypsistos epekoos Helios la Amastris în Paflagonia). În alte
cazuri, precum cel al Artemidei Anaitis sau al lui Mên, divinităţile nu
au fost supuse unei sincretizări totale; dispunem doar de informaţii
relative la adaptarea progresivă din mediul iranian de origine la
particularităţile culturale regionale din Lydia şi din Pont. Alte divinităţi,
precum Mâ din Comana Capadociei (în limba hittită: Kummani), sunt
atestate aproape neîntrerupt în aceeaşi regiune timp de aproximativ
două milenii fără a suferi schimbări majore în privinţa percepţiei sau a
formelor cultuale. Această din urmă divinitate este de altfel singura de
origine orientală intrată în panteonul roman pe cale neoficială, încă de
pe vremea lui Sulla, prin identificarea cu zeiţa romană a războiului,
devenită ulterior Bellona pedisequa (cu alte cuvinte „cea care urmează”,
întrucât ceremoniile care se ţineau la Roma în cinstea sa erau situate
imediat după jocurile megalense dedicate Kybelei, singura divinitate
orientală adoptată în mod oficial prin senatus consultum).
O mare parte dintre inscripţii provine din zona de vest şi de sud a
Anatoliei, cumva situându-se pe acea linie de demarcaţie între ceea ce
numim regiunea de coastă profund elenizată şi cea de interior, prepon-
derent rurală şi mai conservatoare. Singura excepţie notabilă o consti-
tuie marile sanctuare din estul Anatoliei, aşa-numitele state-temple,
care cunosc şi ele anumite schimbări structurale, însă nu sunt desfiinţate
întru totul. Este această linie de demarcaţie suficient de clară, de bine
trasată şi, mai ales, de stabilă? Avem motive să credem că zona eleni-
zată era atât de restrictivă încât nu permitea deloc accesul dinspre
interiorul continentului? Este vorba în termeni stricţi despre acele «lumi
aparte» («worlds apart») despre care vorbea Stephen Mitchell în lucra-
rea sa fundamentală despre Anatolia sau respingem total această idee
după cum o face Beate Dignas? Cât de departe putem merge cu o ase-
menea clasificare? Era vorba înspre interior, cel puţin în cazul estului
Lydiei, doar de nişte ţărani iliteraţi din regiuni izolate şi uitate de lume
sau, după cum afirma recent Georg Petzl în Neue Inschriften aus
Lydien, IV că «în perioada elenistică şi romană, educaţia şi cultura
aveau o mare valoare pentru locuitorii acestei regiuni»2?
b. Structura
Lucrarea este structurată în trei părţi, fiecare dintre ele având un
număr de două sau trei capitole. Părţile se referă la aspectele care ţin de
lumea zeilor, de cea a oamenilor şi, în fine, la raporturile dintre
dedicanţi şi divinităţi. Am ales însă ca punct de plecare analiza cărţilor
Geografiei lui Strabon privitoare la Asia Mică întrucât ele reprezintă în
realitate cel mai complet «inventar» al situaţiei etnocultuale şi religi-
oase a zonei la începutul Principatului. Mărturia lui Strabon ni s-a părut
cu atât mai interesantă cu cât era originar din acele locuri pe care le
descrie, cunoscând astfel foarte bine contextul local. Însă a fost şi un
pretext pentru a defini limitele Asiei Mici, problemele cu care se con-
fruntă în perioada stăpânirii romane, limitele mobile ale elenismului,
metisajul etnic şi cultural în vest concomitent cu iranizarea zonei estice,
clivajul dintre zonele de coastă şi cele dinspre interior, modalitatea de
percepţie a grecilor şi barbarilor, specificul etnic al populaţiilor autohtone:
practic elemente indispensabile atunci când ne referim la cadrul etnocul-
tural în care evoluează aceste culte pe parcursul stăpânirii romane şi la
fenomenele religioase care se produc în limitele acestui spaţiu.
Zeităţile prezentate în prima parte sunt grupate în raport cu
anumite trăsături pe care le-am considerat definitorii. Am insistat mai
mult asupra zeilor universali din primul capitol, dată fiind importanţa
lor pentru zona Asiei Mici sau cea a Orientului greco-roman în general.
De aici şi numărul mai mare de pagini pe care le-am consacrat acestui
subiect comparativ cu restul lucrării. Capitolele din prima parte prezintă
o structură identică prin care am urmărit tratarea elementelor legate de
originea numelui şi a divinităţii, stabilirea ariei de răspândire, epitete,
atribuţiile, echivalările cu alţi zei, miturile şi divinităţile asociate, pre-
cum şi elementele de simbolism şi iconografie.
2
Petzl, 2002, 93.
Introducere 41
Cea de-a doua parte se referă la viaţa economică a templelor, moda-

lităţile de organizare a spaţiului sacru, natura sacerdoţiilor şi categoriile de
dedicanţi, modalităţile de asociere, vârsta şi gradele de rudenie.
În fine, ultima parte analizează modificările care se produc în
perioada în cauză în privinţa percepţiei lumii divine atât în mediul
anatolian, cât şi în întreg Imperiul Roman. Receptivitatea faţă de solici-
tările dedicanţilor, modalităţile de comunicare dintre zei şi oameni prin
viziuni onirice, porunci divine, epifanii şi oracole, precum şi ierarhiza-
rea lumii divine sunt câteva dintre temele cele mai importante abordate
în cadrul celei de-a treia părţi.
c. Caracterul inedit
Problematica abordată în cuprinsul lucrării de faţă, cea a cultelor
solare şi lunare răspândite în Asia Mică şi a raporturilor cu concepţiile
religioase din lumea romană constituie o noutate absolută în cercetarea
istorică românească. Studii privitoare la evoluţia cultelor orientale în
spaţiul Daciei sau al Moesiei Superior au mai fost publicate de către
specialişti consacraţi precum prof. dr. Silviu Sanie, prof. dr. Mihai
Bărbulescu sau mai nou de colegul Sorin Nemeti; ele nu studiază însă
cultele orientale la ele acasă. Este un subiect complex şi foarte variat,
implicând prelucrarea laborioasă a unui volum imens de informaţii
publicate îndeosebi în lucrările de specialitate ale autorilor străini, în
limbi de circulaţie internaţională (engleză, franceză, germană, spaniolă,
italiană, turcă, greacă modernă şi rusă), puţin accesibile cercetătorilor
români. Din această cauză, proporţia studiilor şi articolelor editate în
limba română care se regăsesc în indicaţiile bibliografice ale lucrării
este foarte restrânsă comparativ cu ansamblul materialului bibliografic
parcurs.
Munca de documentare a necesitat apelul la cunoştinţe diverse
provenite din alte domenii de specialitate decât cel al istoriei propriu-zise
(religie comparată, filosofie, antropologie culturală, demografie), dintre
ştiinţele auxiliare ale istoriei (epigrafie, numismatică, papirologie) sau
legate de limbile clasice (greaca şi latina). Efortul a fost cu atât mai
dificil cu cât o mare parte dintre aceste informaţii absolut vitale a
trebuit suplinită doar prin eforturi proprii de documentare şi de studiu.
d. Metodele de investigare
Pe baza unor lecturi preliminare am făcut o selecţie iniţială a
divinităţilor care au fost în cele din urmă incluse pe lista celor abordate.
A urmat apoi o lungă perioadă de documentare, timp în care am selectat
informaţia şi am realizat fişele de studiu tematice în funcţie de criteriile
de analiză stabilite pentru capitolele din prima parte a lucrării (cele
menţionate anterior, şi anume: 1. originea numelui şi a divinităţii; 2. aria de
răspândire; 3. epitete; 4. atribuţii; 5. echivalările cu alţi zei; 6. mituri şi
divinităţi asociate, precum şi 7. elementele de simbolism şi iconogra-
fie). La acestea s-au adăugat o serie de lucrări generale şi speciale
legate de aspectele politice, economice, sociale, culturale şi religioase
ale Anatoliei, spaţiului pontic, egeo-medieranean şi al Orientului Apro-
piat de la perioada Bronzului târziu – adică cea hittită – şi până în
Antichitatea târzie, insistând, cum era de aşteptat, asupra perioadei
Principatului pe care o avem în discuţie. Am consultat de asemenea şi
lucrări axate îndeosebi pe fenomenologia religioasă din lumea orientală,
cu referire specială la perioadele elenistică şi romană imperială.
Aceasta tocmai pentru a avea o percepţie de ansamblu cât mai clară şi
cât mai corectă asupra evoluţiei şi tipologiei acestor divinităţi, efectu-
ând un studiu comparativ, în egală măsură sincronic, cât şi diacronic,
care să ia în discuţie şi alte zone sau perioade unde avem înregistrate
manifestări similare.
Activitatea de documentare a inclus stagii de cercetare la insti-
tuţii de prestigiu din străinătate, îndeosebi ca bursier al Şcolii Franceze
de Arheologie din Atena şi al Institutului Britanic de Arheologie de la
Ankara (al cărui membru am devenit începând cu 2006). În timpul
perioadelor de documentare am avut acces şi la bibliotecile altor insti-
tuţii precum Institutul Francez de Studii Anatoliene din Istanbul (IFEA),
Centrul de Cercetări asupra Civilizaţiilor Anatoliene al Universităţii
Koç din Istanbul, Şcoala Olandeză din Istanbul, filialele Institutului
German de Arheologie din Istanbul şi din Atena, precum şi Şcoala
Suedeză de la Roma. Toate aceste activităţi de documentare mi-au
permis alcătuirea unei baze de date extinse cuprinzând (1) ediţii din
autori antici, cu traducere în engleză, franceză, germană sau română;
(2) majoritatea corpora de inscripţii, precum şi cele regionale (IGSK,
Introducere 43
TAM, MAMA, RECAM etc.); (3) colecţii de specialitate sau generale

(Asia Minor Studien, ANRW, CAH, CAHIran, CAHJud); (4) principa-
lele cataloage numismatice (RIC, RPC etc.); (5) un număr semnificativ
de articole din revistele de specialitate.
De asemenea, am apelat şi la o serie de studii şi lucrări privitoare
la critica izvoarelor literare din Antichitate, cum ar fi de exemplu cele
legate de interpretarea textelor avestice sau cele ale lui Posidonius,
Porphyrios ori Herodot privitoare la mithraism realizate de Alain Blomart,
Robert Turcan, Ilya Gershevitch şi Thomas Corsten.
Pentru analizele efectuate, am pornit în primul rând de la un
eşantion reprezentativ de mărturii incluzând majoritatea atestărilor epi-
grafice şi iconografice. Am ataşat la sfârşitul lucrării şi un mic catalog
de mărturii literare, precum şi câteva planşe. Am pornit aşadar de la
informaţiile epigrafice sistematizate, adăgând şi datele furnizate în
urma investigaţiilor arheologice, cele literare sau cele numismatice. Din
păcate, din cauza numărului foarte mare al inscripţiilor incluse în
catalog am fost nevoiţi în ultimul moment, înainte de publicare, să
operăm o selecţie în cazul catalogului lui Mên pentru a evita anumite
dificultăţi tehnice survenite, însă informaţia prezentă în catalogul iniţial
a fost comentată şi se regăseşte în cuprinsul textului propriu-zis al
cărţii, îndeosebi la paragrafele privitoare la această divinitate şi la
inscripţiile confesionale.
Caracterul solar şi lunar al zeilor este indicat în primul rând de
elementele simbolice care însoţesc sau substituie pe alocuri reprezen-
tările zeilor, îndeosebi cununa radiată şi semiluna. În cea mai mare
parte, ele se regăsesc în descrierile iconografice prezentate în cea de-a
doua parte a lucrării, cu excepţia lui Sandan şi a Artemidei Pergaia.
Dacă în cazul ultimei zeităţi am inserat prezentarea idolului cu atribute
lunare în interiorul textului capitolului aferent, pentru Sandan există
studii care-l definesc ca o divinitate solară nu doar pentru perioada
hittită, ci şi pentru cea romană. Există dovezi numismatice prezentate în
lucrările lui P. Chuvin, N. Thierry sau Chr. Augé ori în SNG Danish
Museum, VI unde zeul este înfăţişat cu o cunună radiată în mână. De
asemenea, o mărturie tardivă a lui Ieronim, care preia informaţia dintr-o
lucrare pierdută a lui Eusebiu din Cezareea arată că acest zeu solar
asimilat unui munte era încă adorat în secolul al IV-lea.
După cum am indicat şi în situaţia legată de zeiţele fertilităţii pe
care le-am exceptat din abordarea noastră, nu am putut include aici nici
multitudinea de divinităţi indigene asimilate sub forma unor Apolloni
microasiatici (precum Apollo Bozenos, Apollo Karios, Apollo
Perminoundeis etc.), întrucât ele prezintă unele similitudini iconografi-
ce, nu însă şi simbolistica solară. Cu alte cuvinte, am abordat doar acele
divinităţi care se subsumează în mod clar unei asemenea iconografii.
2. Condiţii geopolitice şi etnodemografice

a. Limitele spaţiului etnocultural microasiatic
Procesul de integrare a teritoriilor microasiatice în lumea romană
s-a produs pe parcursul a aproximativ două secole, începând din 133
î.Hr., data la care romanii au moştenit prin testament regatul Pergamului de
la Attalos al III-lea şi până în 72 d.Hr., atunci când Armenia Mică a fost
inclusă în Capadocia, iar micile teritorii ciliciene au fost şi ele anexate3.
Din acest punct de vedere, mărturia lui Strabon este cea mai importantă
pentru că defineşte întreaga perioadă de debut, aşa cum arată Stephen
Mitchell. Istoria romană a Asiei Mici poate fi împărţită aşadar în trei
perioade4:
1) Perioada care succede momentului anexiunii regatului attalid şi
până în timpul lui Augustus, adică cea care prezintă impactul iniţial
al stăpânirii romane. Ea este înfăţişată cel mai plenar de Geografia
lui Strabon. În anumite situaţii legate de organizarea administra-
tivă în unele teritorii microasiatice înainte de impunerea stăpâni-
rii romane, informaţia pe care el o oferă reprezintă singura măr-
turie literară disponibilă5;
2) Perioada imperială timpurie, cea a Principatului, adică primele trei
secole ale erei noastre;
3
Pentru condiţiile integrării vezi Picard et al., 2003, 149-166; Mitchell, 2000, 119; Sartre,
1998, 333-339.
4
Mitchell, 2000, 117.
5
Panichi, 2005, 213.
Introducere 45
3) Perioada imperială târzie, corespunzătoare triumfului creştinis-

mului, cuprinsă în linii mari între domnia lui Constantin şi cea a
lui Iustinian.
Ceea ce trebuie precizat în mod deosebit atunci când vorbim de
cadrul etnocultural microasiatic este faptul că în ciuda unei mari
diversităţi de populaţii avem de-a face cu o mare stabilitate din punct de
vedere etnic şi demografic de la începutul epocii elenistice şi până la
sfârşitul Antichităţii târzii. Zona nu a fost profund afectată de marile
invazii de grupuri migratoare începând cu mijlocul secolului al III-lea,
aşa cum s-a întâmplat cu alte zone ale imperiului, de aşezarea unor
grupuri de migratori6 etc. Stabilitatea politică, administraţia eficientă şi
cadrul de securitate au făcut ca această zonă să devină una dintre cele
mai prospere din lumea romană. Stăpânirea romană nu s-a soldat, ca în
alte regiuni ale imperiului cu romanizarea populaţiei autohtone, ci,
dimpotrivă, cu elenizarea ei, dat fiind prestigiul cultural şi utilitatea
limbii greceşti în jumătatea orientală a lumii romane. Populaţiile din
interiorul peninsulei anatoliene se elenizează treptat, ajungându-se până
în secolele IV-V la dispariţia completă a idiomurilor locale7.
Colonizarea romană a fost restrânsă, cele mai importante colonii,
instituite în perioada augustană în zona pisidiană şi isaurică, ca urmare
a războiului cu homonadensii, nu au avut decât o importanţă strategică
şi militară.
Herodot definea teritoriul Asiei Mici ca o peninsulă, un istm8 sau
o prelungire a continentului. Ea era despărţită la nord de Pontul Euxin
şi de Helespont, iar la sud pornea din golful Myriandros, situat în apro-
pierea Feniciei şi ajungea până la capul Triopion, în Caria9. El considera
6
Lebreton, 2009, 41.
7
Salmeri, 2004, 203-206; Doni, 2009, 216.
8
Concepţie preluată mai târziu de Strabon, Geografia, XII, 1, 3. Pentru terminologia
utilizată aici, Debord, 1999, 83.
9
Herodote, Enquête, IV, 37 (ed. Gallimard, p. 300): „Vers le couchant deux peninsules
que je vais décrire se détachent de ce pays de ce pays et avancent dans la mer. La
première commence, du côté du vent du nord, au Phase, et s’étend, bordée par le
Pont-Euxin et l’Hellespont, jusqu’au cap Sigéion en Troade; du côté du vent du sud,
elle commence au golfe de Myriandros près de la Phenicie, et s’enfonce dans la mer
jusqu’au cap Triopion. Trente peuples l’habitent“. Era vorba despre una dintre cele
de asemenea că fluviul Halys este cel care desparte Asia Mică propriu-
zisă de restul Asiei, urmând aproximativ o axă imaginară care pornea
de la Sinope şi ajungea până la Tarsul Ciliciei10. Această traiectorie repre-
zenta în realitate, în opinia lui Pierre Debord, un itinerariu nord-sud a
cărui concepţie era nu una grecească11, ci persană sau anatoliană12.
După împărţirea continentelor realizată de Strabon rezultă că
acest teritoriu al peninsulei anatoliene făcea parte din continentul Asiei,
care era delimitat în zona de nord-est de Europa prin Tanais (Donul de
astăzi)13. Strabon defineşte şi el în mod clar limitele spaţiului microasi-
atic, căruia îi consacră de altfel şi trei dintre cărţile Geografiei sale,
indicându-i şi populaţiile aferente. Chiar la începutul celei de-a XII-a
cărţi a Geografiei, el arată că numele aplicat peninsulei în totalitatea sa,
similar celui al continentului, era Asia după care enumeră apoi cele mai
importante populaţii care locuiesc acolo (Textul nr. 1) 14 . Într-un alt
pasaj, criticându-l pe Apollodoros pentru denaturarea spuselor lui
Ephoros în privinţa tribului chalybilor, Strabon precizează limitele
orientale ale peninsulei (Textul nr. 2). Un al treilea paragraf este cel în
două peninsule descrise de Herodot care încadrau teritoriul Asiei. Ignorând Golful
Persic, el comprimă în cea de-a doua peninsulă Fenicia, Arabia, Asiria şi Persia
(ibidem, IV, 37). Vezi şi Debord, 1999, 83-85.
10
Herodote, Enquête, I, 6; I, 28 şi îndeosebi I, 72 (ed. Gallimard, p. 80): „Ainsi, l’Halys
sépare de la Haute Asie presque toute l’Asie Mineure depuis la mer de Chypre
jusqu’au Pont Euxin. C’est le point le plus étroite de la contrée, un bon marcheur le
traverse en cinq jours“. Vezi şi Lebreton, 2009, 28 şi urm.; Prontera, 2000, 95.
11
Maniera tradiţională grecească de a descrie zonele Asiei Mici era aceea a unui
itinerariu fictiv care pornea cu prezentarea zonelor de coastă şi apoi se înainta către
interiorul continentului. Este modalitatea utilizată de Herodot (Enquête, IV, 37-39),
apoi de Pseudo-Scymnos (Circuit de la Terre, F 21-F 34), Pomponius Mela
(Chronographie, I, 2, 9-I, 2, 14), Dionysios Periegetul (Periegesis, 765-875 = GGM,
II, 152-158) şi în cele din urmă de Strabon (Strabon, Geografia, XII, 1, 3 şi urm.).
12
Debord, 1999, 83-86 (şi harta 2 de la pagina 84, unde drumul este indicat ca „route de
l’isthme“: de la Tars, trecând prin Porţile ciliciene, apoi prin Tyana, prin Mazaka,
intersectând drumul regal mai la nord la jumătatea distanţei dintre Zela şi Ankyra şi
ajungând în final la Sinope). Lebreton, 2009, 25-31.
13
Strabon, Geografia, XVII, 3, 1 (824) şi urm. Aceeaşi delimitare la Pseudo-Scymnos,
Circuit de la Terre, F 16 şi Pomponius Mela, Chronographie, I, 1, 8; I, 3, 15. Dueck,
2000, 44-45.
14
Strabon, Geografia, XII, 1, 3.
Introducere 47
care Strabon înfăţişează importanţa pe care a căpătat-o Efesul în perioa-

da stăpânirii romane: „Oraşul (...), prin poziţia sa prielnică faţă de celelalte
locuri, se dezvoltă în fiecare zi, fiind cel mai mare târg (emporium) din
câte sunt în Asia de dincoace de Taurus“15.
Numele de Asia este atestat sub forma Aswia16 sau Assuwa, încă
din perioada hittită17, definind un teritoriu din zona vestică a peninsulei,
cel mai probabil situat iniţial în Lydia şi în Ionia de mai târziu18. În
Analele lui Thudaliya I/II din secolul al XIV-lea î.Hr. există menţiuni
relative la campaniile întreprinse de suveranul hittit pentru distrugerea
Ţinutului Assuwa, de fapt a unei întregi confederaţii de 22 de state care
se coalizaseră împotriva hittiţilor 19 . Denumirea ţinutului mai este
confirmată şi de o altă sursă care se referă la acelaşi conflict. Este vorba
despre o inscripţie redactată în akkadiană pe lama unei săbii, care
indică faptul că obiectul în cauză a fost dedicat Zeului Furtunii în urma
victoriei repurtate de Duthaliya [Thudaliya] asupra Ţării Assuwa 20 .
Această largă coaliţie de mici regate se întindea din nord-vestul penin-
sulei, de la Wilusa, identificat cu Ilionul, şi până în zona central-sudică
a Anatoliei, cuprinzând şi teritoriul Lukka (Lycia de mai târziu)21. În
urma acestui conflict, la începutul secolului al XIII-lea î.Hr., suveranul
hittit Muwattalli a parafat un tratat cu regele Wilusei, Alaksandu, prin
care acesta din urmă se recunoştea vasal al Ţării Hatti22. În mod similar,
15
Strabo, Geografia, XIV, 1, 24.
16
În tăbliţele miceniene de la Pylos sunt atestate printre femeile care făceau parte din
personalul palatului şi cele din regiunea lydiană. Lucrătoarele sunt grupate în seria A
a listelor de personal în funcţie de locul de origine, în acest caz a-*64-ja/Aswiai/ indi-
cându-le pe femeile din Aswia, adică din Lydia. Nikoloudis, 2008, 46-48 şi Watkins,
2008, 136.
17
KUB xxiii, 11+12 (= CTH 142); KUB xxiii, 14 (= CTH 211.5); KUB xxvi, 91 (= CTH
183); KUB xxxiv, 43 (= CTH 824); KUB xl, 62 + KUB xiii, 9 (= CTH 258).
18
Bryce, 2005, 125; Mitchell, 2000, 141, n. 36.
19
KUB xxiii 27; Bryce, 2006, 107-112.
20
Cline, 2008, 14, care redă şi traducerea inscripţiei: ‘As Duthaliya [Thudaliya] the Great
King shattered the Assuwa-Country, he dedicated these swords to the Storm-God, his
Lord’.
21
Killbrew, 2005, 31; Bryce, 2006, 107; 148; pentru conflictul cu Ahhiyawa şi cu Lukka
din timpul lui Hattušilli al III-lea vezi Nikoloudis, 2008, 49.
22
Bryce, 2006, 107-109.
hittiţii au procedat la încheierea unor acorduri cu alte trei state din Arzawa,
adică din zona de vest a Asiei Mici, prin care acestea recunoşteau
dominaţia hittită: Ţinutul Râului Seha, situat în partea central-vestică a
peninsulei23, în dreptul insulei Lazpa (Lesbos), regatul Hapalla (zona
centrală a Frigiei) şi Mira-Kuwaliya, a cărui capitală se situa la Apaša
(ulterior, Ephesos) 24 . Însă, pe de altă parte, hittiţii sunt la rândul lor
identificaţi ca asiatici pe o serie de monumente ridicate de Seti I la
Beisan (Beth-Shan) şi Karnak, care comemorează victoriile obţinute
împotriva lui Muwattalli al II-lea în Asia Mică, în nordul Siriei şi în
Palestina25.
Asia a fost denumită însă şi prima provincie pe care romanii au
organizat-o din punct de vedere administrativ pe acest continent. În
mod similar, prima provincie nord-africană a purtat numele de Africa, o
denumire echivalentă cu cea de Lybia pe care o utilizează Strabon26.
Este însă cât se poate de evident că noua provincie din vestul Anatoliei
îngloba doar o mică parte a teritoriilor microasiatice, în linii mari doar
cele care aparţinuseră regatului attalid, şi nu toată Asia Mică.
Varro remarcă faptul că Asia este un termen care face trimitere
nu doar la o entitate continentală, ci şi la o provincie romană27. Referiri
la Asia ca provincie întâlnim ulterior la Cicero şi la Tacitus28. În mod
similar, tot ideea de provincie indică şi o inscripţie în care doi
23
Gurney, 1954, 40-50; Singer, 2008, 21. Christopher Roosevelt consideră că denumi-
rea în cauză face trimitere la zona Lydiei. Roosevelt, 2009, 16-17.
24
Bryce, 2006, 107; Mason, 2008, 57-58.
25
Bryce, 2005, 229; Killbrew, 2005, 83; ANET, 253-255.
26
Keil, 1950, 740-741; OCD, 1977, 22-23; Mitchell, 2000, 121; Prévot et al., 2006, 45-
46. GLNT, 1963, 115. Pentru echivalenţa denumirilor de Asia Mică şi Anatolia, vezi
contribuţiile lui Salmeri (1996, 194-195 şi 2000, 162, n. 12: „Con la denominazzione
di Asia Minore ci si referisce alla parte più occidentale del continente asiatico, equivalente
alla Turchia moderna tra l’Egeo e l’Eufrate”).
27
Varro, De lingua latina, V, 16: “Caelum ‘sky’ is used in two ways, just as is Asia.
For Asia means the Asia, which is not Europe, wherein is even Syria; and Asia means
also that part of the aforementioned Asia, which is Ionia and our province” (LCL, I,
p. 17). De asemenea, trimiteri la Asia ca provincie găsim în De agri cultura, I, 17, 2-3
(LCL, p. 225), I, 8, 5-6 (LCL, p. 201) şi I, 2, 4 (LCL, p. 169), iar în calitate de
continent în De lingua latina, VII, 21 (LCL, I, p. 289), VIII, 56 (LCL, II, p. 415) şi
IX, 27 (LCL, II, p. 459).
28
Cicero, Epistolae ad Atticum, I, 15, 1; Tacitus, Annales, IV, 13.
Introducere 49
archiereis ai Asiei, Ti. Claudius Celsus Orestianos şi Flavia Lykia,

socotită „fiică a cetăţii“, sunt onoraţi de către grecii din Asia şi poporul
(demos) din Kibyra29. După reorganizarea adminsitrativă întreprinsă de
către Diocleţian şi Constantin cel Mare, denumirea este aplicată provin-
ciei nou formate în zona de vest a Anatoliei. Un exemplu epigrafic inte-
resant din această perioadă privind descrierea călătoriilor pe care
defunctul le-a întreprins în timpul vieţii îl reprezintă inscripţia lui Aurelius
Gaius, veteran stabilit în Frigia la Kotiaion (azi Kütahya)30. Regiunea
Asiei Mici reprezintă în acest caz punctul nodal al itinerariului fictiv
descris de Gaius31.
Aşadar, în cazul denumirii de Asia avem trei tipuri de semnifi-
caţii: (1) una legată de Asia ca exprimând teritoriul unui întreg continent,
pornind de la Bospor şi Propontida până în Sogdiana şi în India; (2) una
cu sensul de Asia Mică, cu referire la întreaga peninsulă anatoliană32;
(3) una care face trimitere strictă la teritoriul provincial.
S-a considerat până nu demult că numele de Asia Mică nu ar fi
apărut menţionat în scris decât în perioada Antichităţii târzii, o dată cu
Orosius33, sau ulterior, abia prin secolul al X-lea, atunci când s-ar fi
cristalizat şi această noţiune, în scrierile lui Constantin Porfirogenetul34.
Sintagma ca atare apare însă mai întâi la geograful Ptolemeu şi la
Socrate Scolasticul în Istoria bisericească, pentru ca apoi să fie întâl-
nită, ca şi termenul de Asia, ca echivalent al întregului spaţiu delimitat
de peninsula anatoliană, în secolul al V-lea într-o lucrare aparţinând lui
29
RECAM, III, 15.12 = IGRR, 4, 908; contra: Georgacas, 1971, 29, care consideră că
face referire la întreaga zonă a Asiei Mici. Vezi şi IGSK, 67, 7, databilă între 123/124
şi 212-214, care menţionează „...preastrălucita cetate a Smyrnei, prima dintre cetăţile
Asiei, de două ori beneficiară a neocoriei Auguştilor...“.
30
AE, 1981, 777.
31
Lebreton, 2009, 17.
32
Găsim şi la Xenofon trimiteri la Asia cu referire la oraşele greceşti de pe coasta
vestică a Asiei Mici (Xénophone, Helléniques, IV, 2, 5-6; IV, 3, 1; IV, 3, 15; IV, 8,
5; IV, 8, 14; IV, 8, 21; IV, 8, 27; V, 1, 31; V, 3, 8) sau la populaţiile din interiorul
peninsulei microasiatice (Xénophone, Cyropédie, I, 1, 4).
33
Georgacas, 1971, 30.
34
EB, II, 1956, 535.
Orosius. Sub aceeaşi formă expresia este menţionată de Ioannes Lydus,

de Teofan şi în cele din urmă de Constantin Porfirogenetul35.
Primul şi cel mai interesant exemplu din seria amintită anterior
este cel al lui Claudios Ptolemaios sau, mai simplu, Ptolemeu. Perspec-
tiva sa asupra lumii locuite din vremea sau pare mai degrabă afectată de
un anumit determinism astrologic, întrucât el consideră că înclinaţiile şi
caracterul populaţiilor dintr-o zonă sau din alta este influenţat de poziţia
geografică a spaţiului respectiv şi de semnul zodiacal aferent. Ptolemeu
împarte lumea în patru părţi sau patrulatere, având astfel un număr egal
cu triunghiurile formate de constelaţiile care le influenţează36. El defi-
neşte limitele diferitelor zone ale Asiei prin contrast37. Astfel, patrulate-
rul sudic al Asiei Mari este format din India38, Ariana, Gedrosia, Parthia,
Media, Persia, Babylonia, Mesopotamia şi Assyria şi îi corespunde triun-
ghiul format din constelaţiile Taurului, a Fecioarei şi a Capricornului39.
Patrulaterul nordic al Asiei Mari înglobează Hyrcania, Armenia, Matiana,
Bactriana, Casperia, Serica, Sauromatica, Oxiana şi Sogdiana, fiind sub
guvernarea triunghiului de nord-est, cel format din constelaţiile Gemenilor,
Balanţei şi Vărsătorului 40 . Colţul de sud-vest al acestui patrulater se
diferenţiază de celelalte părţi, regiunile sale fiind şi cele mai apropiate de
zona centrală a lumii locuite: Bitinia, Frigia, Colchica, Syria, Commagene,
35
Georgacas, 1971, 31; Jean le Lydien, Les Magistratures de l’état romain, II, 10, 2
(LBL, p. 13) şi III, 31, 5, (LBL, p. 82), ambele pasaje referindu-se la relocarea
trupelor din Scythia şi Moesia în Asia Mică de către Constantin cel Mare; Orose,
Histoires (Contre les Païens), I, 2, 26: „La région d’Asie, ou, pour parler avec
précision, l’Asie Mineure, sauf la partie orientale qui s’avance vers la Cappadoce et
la Syrie, est de toute part entourée par la mer: au septentrion, par le Pont-Euxin, au
couchant, par la Propontide et l’Hellespont, au midi, par notre mer; le mont Olympe
s’y trouve“(LBL, p. 18-19).
36
Ptolemy, Tetrabyblos, II, 3 (59-60).
37
Este posibil ca tot prin contrast, la fel ca în cazul lui Ptolemeu, epitaful funerar găsit
la Niceea al medicului Hedys să indice faptul că acesta a vizitat în timpul vieţii o arie
diferită de cea în care a fost înmormântat, Asia Mică. El menţionează explicit că în
călătoriile sale a văzut „cursul Oceanului, marginile Europei, ale Lybiei şi Asia
Mare“. Vezi Lebreton, 2009, 18; Robert, Hellenica, II, 1946, 103-108.
38
Numit în altă parte Ethiopia. Vezi Ptolemy, Tetrabyblos, II, 3 (60).
39
Ptolemy, Tetrabyblos, II, 3 (64).
40
Ptolemy, Tetrabyblos, II, 3 (66-67).
Introducere 51
Capadocia, Lydia, Lycia, Cilicia şi Pamfilia41. Lor le corespund zodiile

Cancerului, a Scorpionului şi a Peştilor. Or, în această înşiruire avem
regiunile corespunzătoare ale Asiei Mici, la care se adaugă Siria şi
Colchica. De altfel, Ptolemeu chiar utilizează în trei rânduri denumirea
de „Asia Mică“, indicând în mod clar limita sa sudică, cea care porneşte
din Cilicia şi se termină în dreptul Cicladelor42.
Grecii din teritoriul restrâns de pe coasta de vest obişnuiau să
numească Asia Mică şi Anatolia, de la cuvântul grecesc anatolē, cu
sensul de Răsărit, Orient, Levant43. Însă în acest caz nu era vorba doar
despre o direcţie44, aşa cum susţine Sartre în lucrările sale, ci şi despre
un areal care începând cu secolul al III-lea devine echivalent cu cel de
Asia Mică, deşi datorită înţelesului său, ar fi putut fi, în teorie cel puţin,
identificat şi cu alte zone orientale precum Siria, Mesopotamia sau
Egiptul45.
Istoricii moderni au reţinut însă echivalenţa dintre noţiunile de
Asia Mică şi Anatolia, cu o singură excepţie notabilă, cea a lui Maurice
Sartre care, pornind de la o interpretare greşită a unor pasaje din Intro-
ducerea cărţii lui Stephen Mitchell, Anatolia. Land, Men, and Gods in
Asia Minor, ajunge la concluzia că putem vorbi de două entităţi: Asia
Mică şi Anatolia, idee neacceptată în prezent nici măcar de istoricii
francezi care au scris despre acest teritoriu: Pierre Briant, Pierre
Debord46, Jacques des Courtils, Alain Bresson47, Jean-Louis Ferrary48,
41
Ptolemy, Tetrabyblos, II, 3 (68).
42
Ptolemy, Tetrabyblos, II, 3 (62); II, 3 (63) şi II, 3 (73).
43
Ramsay, 19622, 495: “The terms ‘Asia Minor’ and ‘Anatolia’ are used rather loosely
(…) as equivalent, denoting the whole peninsula west of Armenia and Mount Amanus”;
Georgacas, 1971, 27-30.
44
Cuvântul avea diferite valenţe semantice, de la răsăritul unei stele sau a oricărui
corp ceresc, până la direcţia de unde răsare soarele, ascendent zodiacal, fază a lunii
noi, sursă de apă curgătoare, momentul apariţiei dinţilor sau, în mediul creştin, se
putea referi la Hristos ca Răsărit. DGF, 1950, 143; GLNT, 1963, 61-62; Liddell-
Scott, 1996, 123.
45
Lampe, 1961, 126; GLRB, 19832, 154; Georgacas, 1971, 40.
46
Debord, 2001, 145; Debord, 1999, 83-87.
47
Bresson, 2001, 11-16.
48
Ferrary, 2001, 93-106.
Hadrien Bru, François Kirbihler, Stéphane Lebreton49. În realitate, Mitchell

se referă întotdeauna la vestul Asiei Mici şi la platoul anatolian.
Explicaţia asupra acestei teorii Maurice Sartre o prezintă chiar de
la prima notă a cărţii sale L’Asie Mineure et l’Anatolie d’Alexandre à
Dioclétien (IVe s.av. J.-C. – IIIe s.apr. J.C.)50. În lucrarea sa L’Orient
romain51, el menţionase deja provinciile pe care le considera ca aparţi-
nând Asiei Mici (Asia, Bithynia-Pontus, Galatia, Cappadocia, Cilicia şi
Cyprus), fără însă a oferi vreo trimitere bibliografică. Cu toate acestea, în
cuprinsul capitolului al 7-lea al acestei cărţi, intitulat „Les provinces
d’Asie Mineure”, el se referă la întreg spaţiul peninsulei anatoliene52.
Integralitatea acestui spaţiu o tratează şi mai târziu, când vorbeşte
despre „Les provinces anatoliennes” în capitolul 8 al volumului coordo-
nat de Claude Lepelley, Rome et l’intégration de l’Empire (44 av. J.C.–
260 apr. J.C.), II, Approches régionales du Haut-Empire romain 53 .
Ceva mai recent, adaugă la acest spaţiu şi Lycia, pe care o „omisese”
într-o primă instanţă, eliminând însă Cilicia, Cappadocia, Galatia şi
Ciprul 54 . Iar în altă parte, în acelaşi volum, el afirmă: „L’Anatolie
désigne chez les Grecs davantage une direction qu’un pays. Il n’existe
donc pas de définition territoriale du terme. Si les géographes nomment
aujourd’hui ainsi l’ensemble de la péninsule qu’occupe la Turquie, les
historiens en limitent plus volontiers l’étendue aux parties non égéennes, la
49
Hadrien Bru, François Kirbihler şi Stéphane Lebreton sunt editorii volumului L’Asie
Mineure dans l’Antiquité: échanges, populations et territoires. Regards actuels sur
une péninsule, prefaţat chiar de Maurice Sartre. Pentru definirea limitelor Asiei Mici
şi echivalarea acestei noţiuni cu cea de Anatolia vezi Bru, Kirbihler, Lebreton, 2009,
7-8.
50
Sartre, 1995, 5.
51
Sartre, 1991, 257.
52
Sartre, 1991, 257-308.
53
Lepelley, 1998, 333-383.
54
Sartre, 2005, 252: „On désigne sous ce nom l’extrémité occidentale de la péninsule
anatolienne, la façade égéenne située entre le Bosphore et la Lycie. Avant la conquête
d’Alexandre, on y distinguait Eolide, Ionie et Doréide, en fonction de l’origine des
colons grecs qui s’y étaient installés, mais, aux époques hellénistique et impériale, on
compte du nord au sud la Bithynie, la Mysie, la Lydie, la Carie et la Lycie. S’y ajoutent les
îles, proches du continent, de Ténédos et Imbros au nord, à Rhodes au sud, en passant par
Lemnos, Lesbos, Chios et Samos pour se limiter aux plus importantes”.
Introducere 53
distinguant ainsi de l’Asie Mineure. C’est le sens qui est retenu ici”55. Este
vorba aşadar de o teorie care surprinde prin lipsa de metodă şi incon-
stanţă, dar care are ca scop demonstrarea clivajului existent între zonele
de coastă, mai elenizate, şi cele din interiorul peninsulei, rămase „barbare”,
o realitate subliniată de altfel şi comentată pe larg de Stephen Mitchell,
Beate Dignas, Marijana Ricl, Pierre Debord, Arminda Lozano şi alţii.
În ciuda afirmaţiilor anterioare ale lui Maurice Sartre, considerăm că
Strabon defineşte foarte clar limitele spaţiului microasiatic, vorbind în
cărţile XII-XIV despre întreaga peninsulă, iar în cartea XIV, 5, 22-24
indicând explicit şi seminţiile care o compun, precum şi limita sa estică56.
Pe de altă parte, aceeaşi delimitare culturală între zonele de vest ale
Asiei Mici şi restul peninsulei anatoliene este firească atât în istorio-
grafia germană, cât şi în cea anglo-americană57.
b. Modelizarea etnoculturală a Asiei Mici în viziunea lui
Strabon: greci, romani şi indigeni
Strabon nu a fost primul autor antic care a descris regiunea Asiei
Mici. Însă a realizat această descriere într-un mod foarte amănunţit,
indicând exact complexitatea etnică şi religioasă a întregii peninsule,
pornind în primul rând de la informaţiile pe care le-a obţinut personal,
dar şi pe baza unei documentaţii enorme. Nu întâmplător a fost consi-
derat cel mai mare geograf al timpului său, perioada de sfârşit a
Republicii şi începutul Principatului, cu toate că nu a obţinut de la
55
Lebrun, Sartre, 2005, 108.
56
Reţinem în acest sens şi aprecierile lui Francesco Prontera: „Nella descrizione Strabone ha
tuttavia salvaguardato l’unità geografica della penisola anatolica, collocandone alla
fine (XIV, 3-5) le regioni œktÕj toà TaÚrou (Lycia, Panfilia e Cilicia con Cipro), che
preparano così il passaggio alla restante trans-taurica, dove però si ricomincia
dall’India (…), non dalla Siria. Dal XII al XIV libro il geografo non perderà mai di
vista la fascia dele Tauro, che segna il limite meridionale delle singole corografie dalla
Cappadocia alla Caria (Cappadocia, Ponto, Bitinia, Paflagonia, Galazia, Lycaonia,
Pisidia, Frigia e Mysia, Troade, Lidia, Ionia, Caria)”. Vezi Prontera, 2000, 103.
57
Petzl, 2002, 381. George Hanfmann definea de altfel şi funcţionalitatea teritoriului
apusean al peninsulei indicându-l ca „the zone of the peninsula of Asia Minor which
represents most immediately the interplay and interpenetration of the Mediterranean
and Anatolian and also that of Near Eastern cultures”. Hanfmann, 1975, 1.
contemporani aprecierile cuvenite58. Mărturia lui Strabon privitoare la

Asia Mică prezintă un interes deosebit întrucât era un nativ din zona
pontică şi cunoştea foarte bine contextul local. În plus, el surprinde
impactul iniţial al stăpânirii romane asupra teritoriilor microasiatice,
procesul de integrare a populaţiilor autohtone, structura etnică a terito-
riilor peninsulei, relaţiile romanilor cu regatele clientelare din zonă. În
privinţa vieţii religioase, el descrie modalităţile de organizare, drepturile
legale şi structura teritorială a sanctuarelor anatoliene, prezenţa magilor, a
sclavilor sacri, practicarea prostituţiei sacre etc. Mărturiile sale au fost
confirmate de numeroase surse literare, epigrafice sau numismatice.
Regiunea din care provenea Strabon este cea menţionată în para-
graful anterior, numită Pont sau Capadocia Pontică. Cu toate că a fost
considerat de istoriografie un autor grec, cetatea din care provenea,
Amaseia, un oraş important şi fostă capital a regatului pontic, nu era
propriu-zis o cetate grecească, precum Sinope, Amissos sau Trapezuntul.
Nu întâmplător, Josephus Flavius îl consideră pe Strabon „un
capadocian”59. El însuşi poate reprezenta un exemplu concret privitor la
asumarea voită a unei identităţi într-un cadru cultural plurietnic şi
plurilingvistic cum era cel al Asiei Mici. De altfel, afirmarea aparte-
nenţei etnice reprezintă în sine un proces de conştientizare a adoptării
unei identităţi individuale sau colective60. Acest proces a fost mult mai
pronunţat în cazul lui Strabon, dată fiind şi istoria familiei sale. Studiile
recente ale lui Edward Ch. L. van der Vliet şi Sarah Pothecary au
demonstrat chiar că atât Strabon, cât şi unii membri ai familiei sale au
putut dobândi cetăţenia romană 61 , ceea ce ar pune aşadar problema
identităţii multiple, cu atât mai mult cu cât a cunoscut de timpuriu
valorile unei lumi plurietnice, dominată însă de două culturi importante:
cea greacă şi cea romană. Educat de timpuriu în spiritul valorilor
culturii greceşti de către profesori iluştri precum Aristodemos din Nysa
58
Opera sa va rămâne practic necunoscută până în secolul al II-lea sau al III-lea d.Hr.
Lebreton, 2009, 37-38; Dueck, 2000, 145, 151-152.
59
Richards, 1941, 79-80; Dueck, 2000, 3-4. Richards îl considera în mod clar pe
Strabon un exponent al aristocraţiei indigene pontice, care ajunge să-şi însuşească
identitatea şi cultura greacă.
60
van der Vliet, 2003, 258.
61
van der Vliet, 2003, 269-271; Pothecary, 1999, 699-703.
Introducere 55
sau Tyrannion din Amissos, rămâne o vreme la Nysa, în zona cariană a

provinciei Asia. Faptul că îşi asumă o identitate grecească într-un oraş
indigen al Pontului nu exclude să fi avut printre strămoşi şi barbari. De
altfel, există cel puţin două exemple care dovedesc că între membrii
familiei sale se aflau şi alogeni. Un prim exemplu este cel al lui
Moaphernes, al cărui nume trădează originea sa iraniană, care ajunge
guvernator şi apropiat al lui Mithridates al VI-lea Eupator. Fratele lui
Moaphernes a fost soţul fiicei lui Lagetas, adică al bunicii dinspre
mamă al lui Strabon. Spre deosebire de acesta, care i-a rămas credincios
lui Mithridates până la capăt, toţi ceilalţi membri ai familiei sale au
trecut de partea romanilor. Printre ei se număra şi bunicul patern,
Ainiates (?), supărat că domnitorul i-ar fi ucis vărul (sau nepotul?)
Tibios – şi el probabil tot un autohton62 – care îi predă lui Lucullus 15
fortăreţe în timpul celui de-al doilea război mithridatic.
Pe de altă parte, un alt membru al familiei sale, Dorylaios, devine
mare preot al zeiţei Mâ în timpul lui Mithridates Eupator în Comana
Pontică, o funcţie importantă rezervată membrilor aristocraţiei locale,
care îl definea pe titular ca al doilea om în stat după rege63.
Tratatul de geografie generală al lui Strabon reprezintă una dintre
cele mai valoroase sinteze a vremii sale privind lumea cunoscută,
oikumene, în care utilizează cele mai exacte informaţii disponibile în
lumea ştiinţifică la vremea respectivă 64 . Printre elementele de origi-
nalitate ale lucrării sale se numără descrierea unor regiuni de curând
descoperite, precum şi ineditul comentariilor. Ceea ce trebuie remarcat
este faptul că, atunci când preia informaţii din lucrările antecesorilor,
nu compilează pur şi simplu informaţia, ci o prelucrează şi o adaptează
în funcţie de propriile convingeri 65 . În legătură cu Poseidonios – în
ciuda afinităţilor personale faţă de filosofia stoică – îşi limitează
interesul privitor la opera acestuia îndeosebi la aspectul strict geografic,
criticându-l pe alocuri datorită comentariilor sale asupra lui Homer, lui
62
63
Strabon, Geografia, XII, 3, 32-33.
64
Aduce contribuţii însemnate privitoare la calculul suprafeţei terestre de exemplu, pe
care o aproximează mai bine faţă de Eratosthenes sau Poseidonios, la 30.000 de stadii
lăţime raportat la 70.000 de stadii lungime. Vezi în acest sens Dueck, 2000, 44.
65
van der Vliet, 2003, 198-199.
Eudoxos din Cyzikos66 sau asupra împărţirii continentelor67. Chiar dacă

a fost una dintre principalele sale surse documentare, alături de Homer,
Eratosthenes sau Polybios, el nu îl utilizează decât în primele două cărţi,
în descrierea Iberiei şi a Galliei, a regiunilor din jurul Mării Negre, cu
excepţia Anatoliei68. Un singur episod din istoria Asiei Mici Strabon îl
preia în mod cert de la Poseidonios, la fel ca şi Plutarh sau Appian de
altfel, cel al eliminării piraţilor cilicieni de către Pompei, fără a menţio-
na însă nici un detaliu legat de cultul lui Mithra69. Chiar şi concepţia
deterministă privitoare la influenţa climatului asupra gradului de civili-
zaţie şi a obiceiurilor unor populaţii reprezintă, după unii analişti ai
operei sale, mai degrabă un împrumut din filosofia platonică, chiar dacă
regăsim această concepţie şi la Poseidonios70.
Strabon nu caută însă, precum filosofii materialişti ionieni sau
logografii, să umple lacunele privitoare la lumea locuită cu mituri sau
alte fapte plăsmuite 71 . Dimpotrivă, oferă o nouă viziune asupra unei
geografii universale, pornind de la planul schiţat de Eratosthenes 72 .
Opera sa se deosebeşte însă şi de cele ale geografilor din vremea sa.
Unele dintre aceste lucrări le utilizează pentru a-şi argumenta propriile
sale teorii privitoare la întinderea lumii locuite sau pentru consideraţiile
de natură astronomică ori matematică73. Este în acelaşi timp o lucrare
de geografie ştiinţifică, dar şi una de geografie descriptivă sau umană
66
Dueck, 2000, 60-61.
67
Dueck, 2000, 44-45.
68
Braund, 2005, 216-234.
69
Desideri, 1991, 301-302; Strasburger, 1965, 42-44, 50-51; Dueck, 2000, 61; Arslan,
2003, 206-207; a se vedea de asemenea şi capitolul „Pompey and the Pirates” din
lucrarea lui Ph. De Souza, 1999, 149-178 îndeosebi paginile 200-204.
70
Roseman, 2005, 33 mai degrabă un împrumut aristotelic; Dueck, 2000, 78-79, consi-
deră această concepţie ca fiind deterministă, de influenţă platonică.
71
Dihle, 1994, 57-61; Said, Trédé, Le Boulluec, 2004, 103-104; 178-181.
72
Dueck, 2000, 48; Prontera, 2000, 98-99.
73
Este vorba despre geografia lui Eratostene, în care sunt abordate ipoteze geologice şi
matematice. Apoi, comentariul lui Hipparchos asupra acestei lucrări, în care prezintă
aspectele astronomice şi matematice ale faptelor geografice. Nu în ultimul rând, este
vorba despre lucrarea lui Claudios Ptolemaios, intitulată tot Geografia, care prezintă
doar numele unor locuri şi popoare. Acesta din urmă însă a trăit cu aproape un secol
mai târziu. Roseman, 2005, 30.
Introducere 57
întrucât este interesat în mod deosebit de grupurile umane şi de speci-

ficul lor etnic74. Este şi o geografie politică şi una economică foarte
importantă îndeosebi în privinţa Asiei Mici pentru că unele dintre
datele privitoare la economia şi organizarea administrativă a Anatoliei
sunt unice ca dovadă literară, fiind confirmate şi suplinite doar de infor-
maţiile de natură epigrafică şi numismatică75. El nu împărtăşeşte însă
aceleaşi concepţii pro-romane ca Dionysios din Halicarnas sau Polybios,
cu toate că pentru acesta din urmă avea o admiraţie deosebită şi i-a
continuat cronologic opera sa printr-o lucrare cu conţinut istoric, astăzi
pierdută 76 . Însă admiraţia sa se opreşte numai aici. Chiar dacă recu-
noaşte întinderea deosebită pe care a căpătat-o lumea romană, el nu
merge mai departe pentru a o identifica, din punct de vedere concep-
tual, aşa cum face Polybios şi o vor face şi scriitori romani contempo-
rani sau cei de mai târziu, cu întreaga lume locuită, ci vorbeşte despre
nenumărate neamuri existente în afara acesteia77. Unele, precum inzii,
erau suficient de evoluate pentru a fi incluse în categoria barbarilor
rafinaţi, ca şi romanii de altfel78. De asemenea, nici nu caută ca Polybios o
justificare a expansiunii imperiale romane în lumea greacă sau elenizată
într-o manieră elogiativă, şi nici nu consideră că barbarii sunt doar cei
aflaţi în afara Imperiului Roman, după cum apreciau romanii din
perioada în care a trăit79. Nu credem aşadar că se poate vorbi despre o
bivalenţă noţională la Strabon îndeosebi în privinţa termenilor de
barbaros şi oikumene, întrucât, deşi era conştient de percepţia romană
asupra acestor noţiuni, el şi-a însuşit integral perspectiva grecească şi
interpretarea în manieră grecească a acestor noţiuni. De aceea, putem
74
Dueck, 2000, 53; van der Vliet, 257-259.
75
Lindsay, 2005, 184-185; 192 şi următoarele.
76
Dueck, 2000, p. 46-49.
77
Richardson, 1979, 1-4.
78
Pornind de la aprecierile lui Eratosthenes. Vezi Smith, 1981, 36; Champion, 2000,
431. Interesant este faptul că Polybios nu foloseşte niciodată noţiunea de barbar aso-
ciată romanilor.
79
Tanner, 2000, 41 şi 43-44; Richardson, 1979, 4; Smith, 1981, 35-36; Bowersock,
1995, 3-7; Champion, 2000, 425-428 (analiza percepţiei din discursurile polybiene în
legătură cu romanii ca „honorary Greeks”).
vorbi despre Geografie ca „operă imperială” doar în sens strict crono-

logic, nu şi din punctul de vedere conceptual80.
În lumea greacă, termenul barbar avea conotaţii negative, fiind
opus din punct de vedere linvistic, etnic şi cultural celui de grec 81
(Textul nr. 4). La nivel individual, barbarii erau nişte sălbatici, oameni
aspri (agrioi) care nu dispuneau de valorile morale şi etice ale grecilor:
nu cunoşteau echilibrul interior, cumpătarea, moderaţia, raţiunea speci-
fice acestora82. Neamurilor barbare le lipseau caracteristicile care defi-
neau o societate civilizată: capacitatea de organizare sau suveranitatea
legii care asigura ordinea şi stabilitatea83. Strabon foloseşte exemplul
capadocienilor care la moartea ultimului rege au cerut să intre în Imperiul
Roman tocmai pentru că erau incapabili de autoguvernare84, chiar dacă
intraseră în sfera de influenţă romană ca regat clientelar. La moartea lui
Archelaos, Cappadocia a devenit într-adevăr provincie în anul 17 d.Hr.85.
Întrebarea care rămâne este însă dacă şi în ce măsură Strabon se
opreşte la un al treilea model cultural. Eran Almagor consideră că
Strabon avea o viziune tripartită a lumii, reţinând, dincolo de împărţirea
antagonică, stereotipală, cea dintre greci şi barbari, şi o altă categorie,
cea denumită de Homer barbarophonoi86. Aici ar trebui incluse acele
populaţii care nu au atins încă un nivel cultural comparabil cu cel al
grecilor, dar care ar face parte din categoria neamurilor mixte87. Este
însă exact ideea respinsă de Strabon, cea a existenţei unui neam amestecat,
format din greci şi indigeni (Textul nr. 3)88. Strabon era însă conştient,
pornind de la experienţa sa personală, că aceasta nu reprezenta decât o
80
Braund, 2005, 216- 221
81
Van der Vliet, 2003, 260 şi urm.
82
Champion, 2000, 431
83
Dueck, 2000, 78-79; van der Vliet, 2003, 264. Diferenţierea se făcea în funcţie de
modul de viaţă, obiceiuri, limbă, înfăţişare, organizarea comunitară şi politică.
84
85
Panichi, 2005, 205.
86
Vezi şi Erskine, 2001, 51-52.
87
Almagor, 2000, 44-46.
88
Strabon, Geografia, XIV, 5, 23. Vezi de asemenea şi Van der Vliet, 2003, 262.
Introducere 59
etapă tranzitorie89 şi că populaţiile care trăiau împreună fie urmau să se

barbarizeze (cum era cazul celor din sudul Italiei)90 , fie să se elenizeze,
iar aici elementul volitiv juca un rol foarte important. Era vorba cu alte
cuvinte, nu doar despre obârşie, ci şi de o identitate asumată, altfel
riscul barbarizării ar fi fost iminent. Cu toate acestea, se poate surprinde
la Strabon existenţa unei a treia categorii, atipică, cea a „barbarului
rafinat”, care trece dincolo de imaginea stereotipală grec vs. barbar,
adică civilizat şi educat vs. necivilizat şi sălbatic. După categorisirea lui
Eratosthenes, taxonomie pe care o preia şi Strabon, romanii, la fel ca şi
inzii, arienii şi cartaginezii, erau consideraţi „barbari rafinaţi” (asteioi
barbaroi), pentru că, deşi nu erau asemenea grecilor, aveau parte de lege,
ordine şi o conducere civilizată91. Romanii dădeau dovadă de abilităţi
practice, pe când grecii aveau aptitudini şi înclinaţii estetice92. Poporul
quiriţilor ar fi avut o obârşie grecească şi însăşi Roma ar fi fost înteme-
iată de greci93. Ei dispuneau de puterea politică, însă grecii se bucurau
de un statut aparte în lumea romană datorită superiorităţii lor culturale.
Strabon nu uită, atunci când menţionează cele mai importante centre de
cultură elenică, să amintească de ignoranţa romanilor în privinţa pro-
ducţiilor artistice, pe care nu au ştiut decât să le imite sau să le fure şi să
le ducă la Roma 94.
Strabon îşi închipuia lumea terestră sub forma unei insule enorme,
care era ca o hlamidă prinsă în colţul de nord al globului terestru, ima-
ginat la rândul său, din perspectivă stoică, asemenea unei sfere95. Per-
cepţia era una hellenocentrică: grecii se situau în poziţie centrală şi cu
cât ne depărtăm mai mult de acest nucleu al lumii civilizate, neamurile
89
Exemplul acelor indigeni din Gargara care ar devenit hemibarbaroi o dată cu aduce-
rea coloniştilor milesieni. Strabon, Geografia, 13, 1, 58; de comparat cu 14, 5, 25.
Vezi şi comentariul Danielei Dueck, 2000, 77.
90
Smith, 1981, 36; Almagor, 2005, 43-44.
91
Strabon, Geografia, I, 4, 9; Smith, 1981, 35-36; Dueck, 2000, 82-83; Almagor, 2005,
48-49; vezi şi comentariile de la paginile 52-54 despre diferitele grade de barbarizare.
92
Strabon, Geografia, V, 3, 8.
93
Strabon, Geografia, V, 3, 3.
94
Dueck, 2000, 80-81.
95
Pentru detaliile legate de orientarea filosofică a lui Strabon vezi Roseman, 2005, 27-
40. În legătură cu limitele lumii locuite vezi şi Dueck, 2000, 43.
devin tot mai sălbatice, needucate şi necivilizate96. Întinderea alocată

fiecărui spaţiu etnocultural defineşte importanţa acordată acestuia 97 :
Grecia este prezentată în trei cărţi ale Geografiei sale (8-10), Asia Mică
în trei (12-14), pe când peninsula italică, Sicilia şi insulele adiacente în
doar două (5-6), peninsula iberică una (3), Gallia, Britannia, insulele
Ierne şi Thule şi regiunea alpilor una (4), Germania, Dacia, Scythia,
Epirul, Tracia şi Macedonia una (7), Parthia, Media şi Armenia una
(11), India şi Persia una (15) etc.
În legătură cu populaţiile anatoliene, el defineşte trăsăturile
fiecărui neam (ethnos/⁄qnoj) mai important (Textul nr. 1), în număr de
17 în total, printre care şi cele trei seminţii greceşti, ionienii, eolienii şi
dorienii (Textul nr. 3). Capadocia Mare, incluzând aici şi Pontul, numit
de altfel şi Capadocia Pontică, cuprindea un număr de populaţii care
vorbeau toate aceeaşi limbă şi aveau obiceiuri foarte asemănătoare cu
cele ale armenilor şi ale perşilor şi populaţiilor din sudul Caucazului
(Textul nr. 7)98. Aici se găseau sanctuarele anatoliene indigene cele
mai importante din zona central-estică a peninsulei, la Comana Pontică99
(Textul nr. 8), Zela (Textul nr. 9), Comana Capadociei100 (Textul nr. 6),
Venasa101 (Textul nr. 10) şi Cabeira102.
Mai la sud se află Cilicia, divizată din punct de vedere cultural,
nu însă şi lingvistic, în două părţi. Tracheoţii, situaţi în partea vestică,
numită şi „Cilicia Aspră” (Tracheia)103, mai muntoasă, săracă şi rurali-
zată era formată din cuiburi de piraţi, la fel ca şi alte regiuni similare,
cele ale Isauriei, sudului Lycaoniei şi nordului Pisidiei104. Pe aceastea
romanii le-au îndepărtat treptat şi au pacificat regiunea. Strabon este de
altfel singurul autor antic care face referire la războiul romanilor cu
96
Almagor, 2005, 47.
97
Dueck, 2000, 77.
98
Strabon, Geografia, XII, 1-4;
99
100
101
102
103
Cilicia Aspră, denumită iniţial Hilakku în textele asiriene, ar fi dat cel mai probabil
mai apoi numele întregii entităţi (Cilicia). Vezi Salmeri, 2004, 188.
104
Strabon, Geografia, XII, 6, 2-5; XII, 7, 3.
Introducere 61
homonadeii din zonă în 3-2 î.Hr., care a determinat colonizarea romană

în regiune105. Locuitorii din Cilicia Pedias erau însă puternic elenizaţi şi
dispuneau de centre urbane mai importante106. Cilicienii pretindeau adesea
supremaţia asupra teritoriilor lycaonilor107. Lycaoniana este atestată ca
limbă vorbită de unul dintre pasajele din Faptele apostolilor108; dialec-
tele pamfiliene însă nu au supravieţuit perioadei elenistice. Pamfilienii,
vecinii vestici ai cilicienilor, erau consideraţi a avea multe trăsături în
comun cu aceştia109, iar pisidienii erau similari cilicienilor ca mod de
viaţă şi ca organizare politică110. Aici ar trebui să adăugăm faptul că
populaţiile din sudul şi sud-vestul Anatoliei erau continuatorii din punct
de vedere lingvistic şi cultural al luviţilor, unul dintre cele trei neamuri
mai importante din Imperiul Hittit111.
Lycienii în schimb erau consideraţi total diferiţi de pamfilieni şi
cilicieni112, în ciuda izbitoarelor asemănări dintre formele lor de habitat.
Carienii, la fel ca şi lycienii sau cei din vestul Lydiei, Mysia şi Bitinia
s-au elenizat de timpuriu113. Cariana încă mai era vorbită la Kaunos în
vremea lui Strabon114. Un exemplu concret în privinţa amestecului de
populaţii din zona vestică a Anatoliei este cel al oraşului Kibyratis, situat la
graniţa dintre provincia Asia şi Lycia, unde se vorbeau un număr de patru
limbi: pisidiana, solymiana, greaca şi lydiana, deşi ultima dispăruse demult
ca limbă vorbită în Lydia propriu-zisă115.
105
În aceste teritorii locuia şi neamul homonadeilor cu care atât Amyntas, cât şi P.
Sulpicius Quirinus au purtat războaie foarte dificile. Vezi şi Syme, 1995, 225-241
(colonii); 256-269 (homonadei); Levick, 1967, 203-214.
106
Salmeri, 2004, 203: procesul de elenizare, cel puţin din punct de vedere lingvistic, a
regiunilor de coastă ciliciene, inclusiv a Ciliciei Aspre, se consideră pe deplin
încheiat în momentul intervenţiei lui Pompei în zonă.
107
Desideri, 1991, 299-300.
108
Fapte, 14, 11.
109
Strabon, Geografia, XII, 7, 2; XIV, 5, 5.
110
Strabon, Geografia, XII, 7, 3; Desideri, 1991, 300.
111
Alături de hittiţii nesiţi şi palaiţi. Vezi Melchert, 2008, 31, Gilan, 2008, 107-108 şi
Yakubovich, 2008, 123-124, 129-131.
112
113
Mitchell, I, 1993, 172-173; Mitchell, 2000, 121.
114
Strabon, Geografia, XIV, 2, 3; XIV, 2, 28.
115
Strabon, Geografia, XIII, 1, 65.
Amestecarea populaţiilor din aria vestică a Anatoliei a fost

cauzată de doi factori importanţi. Pe de o parte de schimbările frecvente
ale liniilor de demarcaţie ale provinciilor romane din Asia Mică,
determinată de dorinţa autorităţilor centrale romane de a fragmenta cât
mai mult teritoriile populaţiilor locale în cât mai variate diviziuni
administrative care nu ţineau cont de limitele etnice ale acestora, tocmai
pentru a putea fi controlate mult mai uşor. Pe de altă parte, migraţia
intra-regională voluntară a anumitor tipuri de populaţii a avut şi ea un
aport semnificativ la perpetuarea acestui fenomen. Cazul pisidienilor
este poate unul dintre cele mai elocvente în acest sens. Populaţie
munoasă, foarte dinamică din punct de vedere militar, cu un bun nivel
de civilizaţie şi de organizare, fapt dovedit şi de cercetările arheologice
recente, ei reuşesc începând cu perioada elenistică să se extindă către
vest, în teritoriile învecinate de la nordul Lyciei, Milyada şi Kibyratida,
ajungând astfel vecini direcţi ai carienilor şi lydienilor. Deşi de mai
mică amploare şi incisivitate, migraţia lor către est a avut totuşi aceleaşi
efecte, datorită mobilităţii lor deosebite: în jurul lacurilor Beyşehir şi
Suğla se formează începând cu perioada elenistică un conglomerat etnic
compus din pisidieni, pamfilieni, frigieni, lycaonieni, isauri şi cilicieni116.
Teritoriul de nord-vest al Asiei Mici era locuit în cea mai mare
parte de populaţii de origine tracică ce au migrat din nordul Traciei
propriu-zise (mysienii) sau de la graniţa cu Macedonia (frigienii)117 . Cu
toate că în mare parte erau elenizaţi (cu excepţia celor din centru şi
estul Frigiei), continuau să folosească onomastica tracică118. Partea de
est a teritoriului Frigiei Mari a fost invadată în secolul al IV-lea î.Hr. de
triburile galate, care au format o puternică tetrarhie. Galaţii încă mai
vorbeau propriul idiom în Antichitatea târzie 119 , iar neofrigiana este
atestată în scris până în secolul al V-lea120.
Criteriul lingvistic nu este cu toate acestea suficient pentru identi-
ficarea populaţiilor. Exemplul cataonilor şi al capadocienilor este grăitor:
116
Doni, 2009, 219-221; Mitchell, 1991, 138-145.
117
Brixhe, 2008, 69.
118
Mitchell, I, 1993, 175.
119
Mitchell, I, 1993, 173
120
Brixhe, 2008, 72.
Introducere 63
chiar dacă vorbesc aceeaşi limbă, ele sunt neamuri aparte şi se consideră
ele însele ca atare întrucât cataonii au o origine diferită, fiind supuşi unui
proces de aculturaţie lingvistică121. Strabon face apel şi la experinţa sa
personală atunci când descrie atât Capadocia, cât şi Pontul, fiind vorba
de regiuni pe care în mod sigur le-a vizitat. Subliniază aici legăturile
economice şi culturale cu Armenia, ca regiuni puternic iranizate şi este
singurul autor antic de la care avem informaţia că zona Capadociei ar fi
fost împărţită în două satrapii, cele care ulterior au devenit regatelele
elenistice ale Pontului şi Capadociei122. Este de remarcat relativa unifor-
mitate din punct de vedere lingvistic şi cultural din spaţiul central-estic
anatolian, fapt confirmat şi din alte surse. Prin contrast, în regiunile din
vestul Asiei Mici, migraţiile frecvente, hegemoniile vremelnice şi relaţiile
de schimb cu grecii au avut ca rezultat pierderea treptată a idiomurilor
locale şi amestecul de populaţii123. După cum am arătat mai sus, romanii
au contribuit şi ei la aceste schimbări (metabolai/metabola∂), neţinând
cont de specificul populaţiilor anatoliene în privinţa organizării admi-
nistrative. Acest fapt a determinat tot mai mult amestecul acestora124 şi
a făcut imposibilă recunoaşterea limitelor etnice125, în privinţa cărora de
altfel nici autorii antici nu se puseseră pe deplin de acord126. Pe de altă
parte, este un fapt dovedit că stabilitatea politică şi administrativă, secu-
ritatea şi prosperitatea, capacitatea de mobilitate a grupurilor umane şi
de schimb economic şi cultural au făcut ca procesul de elenizare şi
amestecare a populaţiilor autohtone să se intensifice în perioada romană
imperială. Studiile efectuate de numeroşi istorici şi lingvişti au reliefat
două aspecte principale:
1. existenţa unui clivaj din punct de vedere lingvistic şi cultural între
zonele de coastă, mai elenizate, şi cele din interiorul peninsulei127;
2. în zonele din interior, precum Frigia, Galatia sau Capadocia o
elenizare rapidă se produce doar la nivelul elitelor, supravieţuiri
121
Strabon, Geografia, XII, 1, 2. Vezi şi comentariul lui Mitchell, 2000, 120.
122
Panichi, 2005, 200-204 şi nota nr. 3.
123
Strabon, Geografia, 12, 4, 6.
124
Almagor, 2000, 53; Ferrary, 2001, 100-106.
125
126
127
Dignas, 2003, 77-79; Lane Fox, 1997, 44 şi urm.
lingvistice ale idiomurilor locale fiind înregistrate sau presupuse

în enclave izolate până în secolele IV-V d.Hr.128. Însă reafirmarea
identităţii culturale a autohtonilor, chiar şi a celor din interior –
mai ales în privinţa cultelor locale indigene – este atestată epigra-
fic în secolele II-III d.Hr. o dată cu elenizarea, cel puţin parţială,
din punct de vedere lingvistic129. Exemplele cele mai concrete sunt
cele ale regiunii nord-estice a Lydiei (Meonia şi Katakekaumene), a
Frigiei Paroreea, a nordului Pisidiei şi a Lyciei.
Se cuvine să amintim şi menţiunile lui Strabon în privinţa sanctu-
arelor microasiatice, cu atât mai mult cu cât sunt printre puţinele infor-
maţii scrise care ne-au mai rămas în această privinţă, ele putând fi
suplinite de unele mici pasaje din lucrările lui Pausanias sau Tacitus ori
de informaţii epigrafice sau numismatice. Tipologia sanctuarelor men-
ţionate, modul de organizare, raporturile de proprietate, drepturile de care
se bucurau, categoriile de personal, practicile de cult şi modul în care
funcţionau din punct de vedere economic, au putut fi stabilite ulterior,
cel puţin în parte, prin corelarea tuturor acestor categorii de izvoare.
128
Brixhe, 2008, 72; Mitchell, 1993, 170-176.
129
Petzl, 2002, 384.
PARTEA I
LUMEA ZEILOR
CAPITOLUL I
ZEII UNIVERSALI
I.1. Hypsistos
Epitetul Ûyistoj, asociat lui Zeus, apare destul de timpuriu în
literatura greacă. Pindar îl menţionează în Nemeenele1 sale, iar Pythia
din Eumenidele lui Eschil se adresează nu doar lui Phoibos Apollo2, ci
celui prin a cărui voinţă acesta profetizează: Zeus cel Preaînalt 3 . În
mediul păgân însă această calitate de zeu preaînalt este atribuită şi altor
zei, îndeosebi celor de origine orientală, precum Attis, Sabazios, Sarapis
sau Mithra4. Epitetul a fost utilizat şi în sens spaţial, cu referire la cele
mai înalte locuri sau la înălţimile cerurilor5. Diogenes Laertios amin-
teşte de concepţia lui Pitagora privitoare la rolul jucat de Hermes în
călăuzirea sufletelor pure către locul cel preaînalt (Ð Ûyistoj tÒpoj):
„Hermes este paznicul sufletelor şi de aceea e numit «însoţitorul»
(pompa√oj), «portarul» (pul√oj) şi «subpământeanul» (cqÒnioj), căci el
călăuzeşte sufletele ieşite din corpuri, atât pe uscat, cât şi pe mare; pe
cele pure le duce în regiunea cea mai de sus, iar celor impure nu li se
1
Pindar, Nemeene, I, 90.
2
Clement Alexandrinul, Protrepticul, 37, 1; Eschyle, Les Euménides, 16-19; Homer,
Iliada, 9, 404; Ceylan, Ritti, 1997, 59; Otto, 1995, 77.
3
Eschyle, Les Euménides, 28.
4
Y. Ustinova, 1999, 179; vezi şi primul capitol dedicat istoricului acestui cult, realizat
de Eugene Lane în CCIS, III, 1-10; Bayet, 1957, 206.
5
Colpe, Löw, 1994, 1036; GLNT, 857-858.
îngăduie să se apropie nici de cele pure, nici să se apropie între ele, ci

sunt legate de către Erinii cu lanţuri indestructibile”6.
Dumnezeul lui Israel este numit cel Preaînalt – Theos Hypsistos –
într-o serie de pasaje ale Septuagintei, în Pentateuh7, în cartea prooro-
cului Isaia8 , în cea a proorocului Daniel9 şi în Psalmi 10 . Sub această
denumire îl găsim şi în lucrările lui Philon din Alexandria sau Origen,
însă nu este prezent niciodată ca Zeus Hypsistos – şi nici nu avea cum –
în context iudaic sau creştin11. De asemenea, cele două utilizări menţio-
nate anterior ale termenului – cel de atribut al divinităţii şi cel spaţial –
le regăsim într-un frumos pasaj din prima scrisoare către corinteni a Sf.
Clement Romanul. Aici Dumnezeu este numit „singurul preaînalt întru
cele preaînalte” (Ð Ûyistoj œn Øy∂stoij)12.
În realitate, termenul hypsistos reprezintă traducerea în limba
greacă a unuia dintre numele divine, Elyon, şi a fost utilizat în paralel cu
alte apelative prin care a fost desemnat în tradiţia iudaică Dumnezeu13:
YHWH 14 , Adonai („Domnul”, „Stăpânul”) 15 , Sabaoth („Dumnezeul
oştirilor”)16, El („cel Puternic”)17 sau compuşii săi, El Olam („Domnul
6
Diogenes Laertios, Despre vieţile şi doctrinele filosofilor, VIII, 31. O concepţie simi-
lară privind călătoria sufletelor la Theos Hypsistos e menţionată de Cumont, 1910,
29-30, ca idee promovată de misticismul astral începând cu Poseidonios din Apameia.
7
Facerea 14, 18-22; Numerii 24, 16; Deuteronomul 32, 8.
8
Isaia, 14, 14.
9
Daniel, 7.
10
Ps. 9, 2; 90, 1-9; 91, 1.
11
Philo, De legatione ad Gaium, XXIII, 157; XXXVI, 278; XL, 317; idem, In Flaccum,
VII,46; Origen, Contra lui Celsus, I, 24; V, 41.
12
I Clement, LIX, 3; GLNT, 857. Aceeaşi idee şi la Isaia, 57, 15: „…Sălăşluiesc într-un
loc înalt şi sfânt…”. Vezi şi Mên 3 în privinţa Stăpânitorului cu tronul preaînalt.
13
Hartman, în EncJud, VII, 1978, 674-682, DJ, 203-206; DCI, 249-250.
14
Ps. 117, 26: „Binecuvântat cel ce vine întru numele Domnului (YHWH)”; după o
etimologie populară, Eheyeh-Asher-Eheyeh = „Eu sunt cel ce sunt” cf. Ieşirea, 3, 14;
6, 2-3. Hartman, în EncJud, VII, 1978, 680.
15
Ca formule de adresare, Adoni =„Domnul meu” în Facerea, 23, 6; 23, 15; 24, 18 sau
adonai YHWH = „Stăpâne Doamne” în Facerea, 15, 2; 15, 8 şi Deuteronom 3, 24; 9, 26.
16
Hartman, în EncJud, VII, 1978, 680.
17
Etmologia cuvântului rămâne obscură, însă se consideră în general că termenul
derivă de la un radical cu înţelesul „a fi puternic”.
Zeii universali 69
Dumnezeu”)18, El Shaddai („Atotputernicul”, iniţial „Dumnezeul de pe

munte”)19, El Roi („Dumnezeul Atotvăzător”) 20, El Berit („Dumnezeul
legământului”)21, Eloha/Elohim („Domnul”)22. Aceste nume divine sunt
menţionate în cea mai mare parte şi de scriitorii creştini care au
comentat anumite pasaje din tradiţia veterotestamentară. Unul dintre
aceştia este de exemplu Fer. Ieronim care, în scrisoarea a XXV-a,
aminteşte de cel Preaînalt ca cel de-al cincilea dintre cele zece nume
prin care evreii îl desemnează pe Dumnezeu. El porneşte de la
comentariul asupra primului verset din Psalmul 90, în care Acesta este
identificat şi cu Dumnezeul cerului: „Cel ce locuieşte în ajutorul Celui
Preaînalt, întru acoperământul Dumnezeului cerului se va sălăşlui” 23.
P. M. Frazer, în lucrarea sa Ptolemaic Alexandria, arată că există
o diferenţă majoră între cultul sincretic al lui Zeus Hypsistos atestat în
Egiptul Lagid abia către sfârşitul perioadei elenistice24 şi echivalentul
grecesc al lui Iahweh, Theos Hypsistos 25 . Menţiuni similare ale lui
18
Facerea, 21,33.
19
În Septuaginta, Shaddai este tradus prin Pantokrator, „cel Atotputernic”, cuvânt
utilizat şi de hypsistari pentru a denumi zeitatea lor supremă; termenul ebraic se pare
că e înrudit cu akkadianul šadū, cu înţelesul de „munte”; cf. Hartman, în EncJud, VII,
1978, 677. În Vechiul Testament, numele întreg, El Shaddai, apare doar în legătură
cu Avraam, Isaac şi Iacov (Facerea, 17, 1; 28, 3; 35, 11; 43, 14; 48, 3).
20
Facerea, 16, 13.
21
Judecătorii, 9, 46.
22
Ieşirea, 32, 4-8; Deuteronom, 32, 15; Ps. 49, 23; 138, 19.
23
St. Jérôme, Lettres, XXV. À Marcella, 1-2.
24
Fraser, 1998, II, 440-441: o inscripţie de la Philadelphia menţionează regulamentul
unei asociaţii religioase privind alegerea conducerii şi probleme administrative
interne; instituţia emitentă este denumită aici o≤ œk tÁj toà DiÕj Ùy∂stou sunÒdou.
Întrucât toţi membrii acestui synodos erau egipteni, Fraser consideră că era vorba
despre o asociaţie cu caracter păgân. El se pronunţă în favoarea ideii promovate de
Nock (cf. C. Roberts, T.C. Skeat, A.D. Nock, The Guild of Theos Hypsistos, în HTR,
29, 1936, p. 39-87) privind existenţa unor astfel de asociaţii păgâne ale lui Zeus
Hypsistos sau respectiv Theos Hypsistos fără nici o legătură directă cu mediul iudaic.
Cu toate acestea, remarcă faptul că evreii înşişi – individual sau colectiv – au adoptat
obiceiul întâlnit în mediul păgân de a face dedicaţii în sinagogi în numele suveranului
Lagid conducător şi a soţiei sale (Fraser, 1998, II, 282-283, 298). Vezi în acest sens şi
inscripţia de la Gabbary, Alexandria dedicată „în numele reginei şi a regelui,
Dumnezeului Preamărit care ascultă rugăciunea” (JIGRE, 13 = CIJ, II, 1432).
25
Fraser, 1998, II, 283.
Theos Hypsistos în context iudaic apar în Egipt încă din ultimele două
secole înaintea erei creştine la Hadra, în Alexandria, Benha (Athribis),
Tell el-Iehoudineh (Leontopolis) sau sub forma unei dedicaţii adresate
Zeului Preamărit şi Preaînalt – qeJ meg£lJ meg£lJ Øy∂stJ – la
Fayum (29 î.H.)26. O inscripţie foarte asemănătoare acesteia din urmă,
datând de la sfârşitul secolului al II-lea sau din secolul al III-lea, care
menţionează şi existenţa unei proseuchē (proseucˇ), a fost descoperită
la Kalecik, în nordul Galatiei şi aminteşte faptul că lucrările de aici au
fost făcute pentru Marele Zeu, cel Preaînalt, stăpânul cerurilor (Tù
meg£lJ | Qeù Ùy∂stJ kaπ | œpouran∂J) şi pentru sfinţii săi îngeri şi
pentru locul său adorat de rugăciune (Hypsistos 39)27.
Epitetul în cauză a fost aplicat şi unei divinităţi feminine, cum
este cazul a două inscripţii din secolele II-III d.Hr., descoperite la
İncesu (fosta aşezare Gölde) în Lydia, care se păstrează însă într-o
formă fragmentară. Ambele se află în prezent depozitate în muzeul din
Manisa. În prima situaţie, nu a supravieţuit decât partea din mijloc a
stelei de marmură, neputându-se citi decât numele zeităţii, Thea
Hypsiste (Qe´ Ùy∂stV) şi numele dedicantului, Glykon (Hypsistos
31)28. Pe de-a doua se poate distinge, pe lângă numele divinităţii, Q[e]´
Ùy∂stV, şi epitetul său, prokaqhm◊nh, adică cea care se află la loc de
frunte (Hypsistos 31a).
În mediul creştin, epitetul Ûyistoj este întâlnit îndeosebi în
lucrările părinţilor apostolici, apologeţilor sau scriitorilor patristici29 sau
chiar şi în inscripţii din Asia Mică 30 sau Bosporul Cimmerian 31 . Un
exemplu de acest gen îl constituie epigrafa descoperită la Hadrianoi, în
Mysia, şi în prezent păstrată în Muzeul din Bursa, dedicată lui
26
JIGRE, 9 = CIJ, II, 1433 (în greacă; sec. II î.Hr.; Hadra, Alexandria) = DFSJ, 87;
JIGRE, 27 = CIJ, II, 1443 (în greacă; sec. II sau I î.Hr.; Athribis) = DFSJ, 95; JIGRE,
105 (în greacă; mijl. sec. II î.Hr. – înc. sec. II d.Hr.; Leontopolis); JIGRE, 116 (în
greacă; 29 î.Hr.; Fayum).
27
RECAM, II, 209B = Sheppard, 1980-1981, 94; SEG, XXXI, 1080.
28
Mitchell, 1999, 138, nr. 167; TAM, V.1, 359 (cu facsimil); Cook, II.2, 1925, 881, nr.
20; Keil 1923, 255, no. 24l; DGF, 1640.
29
Colpe, Löw, 1994, 1051-1053.
30
IGSK, 33, 120 (creştină).
31
SEG, 48, 1998, nr. 991; Diatroptov, 1999, 215-244.
Zeii universali 71
Neikatoris, fiul lui Xenophon, care a încântat „turma” Celui Preaînalt

prin cântările şi învăţăturile sale şi care sălăşluieşte în locul cel sfânt al
lui Hristos (Hypsistos 32)32.
Cultul sincretic al Zeului Preaînalt s-a dezvoltat în lumea
mediteraneană începând cu perioada Ptolemeilor, fiind propagat, după
părerea unor cercetători, îndeosebi de evreii din Diaspora sau de
prozeliţi şi semiprozeliţi 33 . El a cunoscut o răspândire însemnată în
Samaria, Fenicia, Siria34, Palmyra35, Egipt, Bosporul Cimmerian36. În
provinciile europene ale Imperiului Roman, mărturii care atestă
prezenţa Celui Preaînalt păgân, evreiesc sau creştin au fost descoperite
la Olympia 37 , Atena 38 şi în insulele Delos 39 , Cipru, Creta, Argos,
Imbros40, Lemnos, Corcyra în Grecia, la Amphipolis41, Edessa, Kozani,
Beroea 42 , Thessalonike 43 şi Cerdylium în Macedonia, la Anchialos
lângă Burgos), Selymbria, Philippopolis (Plovdiv), Serdica (Sofia),
Zelenigrad şi Asenovgrad în Thracia, la Tomis (Constanţa) în Moesia şi
32
Mitchell, 1999, 139, nr. 184; IGSK, 33, 120; SEG, 33, 1983, nr. 1049.
33
Barclay, 2001, 61-64 ; Barclay, 1996, 259-281; Fraser, 1998, 282; Cumont, 1916,
445; Sanie, 1981, 157.
34
De exemplu la Dmeir. Hajjar, ANRW, II, 18.4, 1990, 2266-2267; SEG, 47, 1997, nr.
1938-1939; SEG, 47, 1997, nr. 2152; Cumont, 1916, 445-448; IC, 14; Sanie, 1981,
157.
35
SEG, 47, 1997, nr. 1938 (nedatată, adresată lui Zeus Hypsistos); 1939 (dedicaţie către
Zeus Hypsistos de la înc.sec. III d.Hr.).
36
Cumont, 1916, 445-448; IC 14 (în greacă; sec. IV-V d.Hr.; Diocaesarea/ Uzuncaburç);
Sanie, 1981, 157.
37
Pausanias, Călătorie în Grecia, V, 14, 6 (ed.rom., vol. I, p. 389) şi V, 15, 4 (ed.rom.,
vol. I, p. 389).
38
Colpe, Löw, în RAC, XVI, 1994, 1040.
39
DFSJ, 3= CIJ, I, 726; DFSJ, 4= CIJ, I, 727; DFSJ, 5= CIJ, I, 728; DFSJ, 6= CIJ, I,
729; DFSJ, 7= CIJ, I, 730; DFSJ, 8= CIJ, I, 731.
40
SEG, 47, 1997, nr. 1334; este atestat cultul lui Zeus Hypsistos şi a cavalerului trac şi
datorită strânselor legături pe care insula le avea cu zona Traciei.
41
SEG, 47, 1997, nr. 878 = AÉ 1997, 465 nr. 1361, dedicaţie de mulţumire către Zeus
Hypsistos, datând din sec I-II d.Hr..
42
Colpe, Löw, în RAC, XVI, 1994, 1040; Cormack, 1941, 19-23 (cu reprezentarea unei
acvile).
43
SEG, 47, 1997, nr. 963 (adresată lui Theos Hypsistos, datează din timpul stăpânirii
romane).
Ulpia Traiana Sarmizegetusa în Dacia44. În Occident, Theos Hypsistos

este întâlnit doar la Roma 45 . De asemenea, se pare că în zonele de
origine cultul acestei divinităţi a influenţat gnosticismul46.
În regiunile microasiatice cultul păgân al lui Theos Hypsistos şi
cel al lui Zeus Hypsistos au cunoscut o răspândire remarcabilă, fiind
practic întâlnite în mai toate zonele: în Pereea rodiană47 ori în Bithynia
(la Prusa 48 , Nicomedia 49 ), Paphlagonia (Amastris 50 , Kaisareia/
Hadrianopolis 51 , Ticium şi Sinope52 ), Pontus (Laodiceea pe Lykos53 ,
Sebastopolis 54 , Amaseia 55 ), Cappadocia (Anisa/Kültepe 56 ), Cilicia
(Diocaesaea 57 , Seleucia 58 ), Pamphylia (Perge 59 ), Pisidia (Sala 60 ,
Belen 61 , Sibidunda/Zivint62 , Termessos 63 ), Lycia (Oinoanda64 ), Caria
44
Popescu, 1991, 12; Pippidi, 1998, 205; ISM II, 157 (42); Sanie, 1981, 274; IGB III,
957 (Plovdiv); 1431 (Asenovgrad), IV, 1941-1944 (Serdica), 2111 (Zelenigrad),
Cumont, 1916, 447.
45
Colpe, Löw, în RAC, XVI, 1994, 1043-1044; Sanie, 1996, 5.
46
Sanie, 1981, 162.
47
IGSK, 38, 756 (Zeus Hypsistos).
48
Ameling, 1999-2000, 105-108; IGSK, 40, 1013 (lui Zeus Hypsistos).
49
TAM, IV.1, 62 (Zeus Hypsistos cu o acvilă); TAM, IV.1, 80 (Theos Hypsistos cu o
acvilă); TAM, IV.1, 80; Mitchell, 1993, II, 50; IstForsch, 14, 37 (Zeus Hypsistos).
50
În localităţile Kuşkayası şi Amasra (dedicaţii către Theos Hypsistos epekoos Helios):
IstForsch, Am 1b; Am 32.
51
În locul numit Ortadji-Kariessi; IstForsch, H 24 (Theos Hypsistos numit şi Theos
Athanatos).
52
Mitchell, 1993, II, 49.
53
IGSK, 49, 61 (Theos Hypsistos).
54
Astăzi Sulusaray; Olshausen, ANRW, II, 18.3, 1990, 1901; Cumont, 1916, 448.
55
French, 1997, 86-98.
56
Huxley, 30-31; Robert, 1963, 483, 486-487.
57
IC, 14 (inscripţie descoperită în actuala localitate Uzuncaburç).
58
MAMA, III, 1-4.
59
IGSK, 54, 230 (Theos Hypsistos) şi 231 (Theos Hypsistos).
60
Bean, 1959, 74, nr. 15 (descoperită la Sala, în apropiere de Burdur şi adresată lui
Theos Hypsistos).
61
Bean, 1960, 65, nr. 115; Mitchell, 1993, II, 49 (descoperită la Belen, lângă Yavuz
[Andya, în antichitate, Andeda] şi adresată lui Theos Hypsistos de un preot al lui Mên
Ouranios).
62
Bean, 1960, 70-71, nr. 122; Mitchell, 1993, II, 49.
63
Zeii universali 73
(Stratoniceea 65 , Mylasa 66 , Tralleis 67 , Milet 68 , Aphrodisias 69 ), Phrygia

(Kibyra70, Seyitgazi71, Akmonia72), Galatia (Büyük Nefes73, Kalecik74),
Ionia (Smyrna 75 ), Lydia (Borlu 76 , Philadelphia 77 , Magnesia ad
Siplylum 78 , Thyateira 79 ), Eolida (Pergam 80 ), Mysia (Miletupolis 81 ),
64
Colpe, Löw, în RAC, XVI, 1994, 1051 (adresată lui Theos Hypsistos); Mitchell, 1993,
II, 44.
65
Sheppard, 1980-1981, 78-79, nr. 1, 2, 5.
66
IGSK, 34, 212 şi 310 (Zeus Hypsistos).
67
IGSK, 36.1, 14 (către Theos Hypsistos, cu reprezentarea unei acvile). Pentru
simbolismul acvilei în mediul iudaic şi rolul psihopomp, Goodenough, 1965, 149-150.
68
Sheppard, 1980-1981, 94; Kraabel, 1969, 89; Robert, 1968, 568-599; Mitchell, 1993,
II, 49; Lane Fox, 1997, 231 şi urm.; în această ultimă lucrare, numele preotului lui
Theos Hypsistos Soter este redat sub forma Ulpius Karpas, şi nu Karpos/Carpus ca în
celelalte amintite anterior. Un alt Karpos este întâlnit pe inscripţia de la Büyük Nefes:
RECAM, II, 418..
69
Reynolds, Tannenbaum, 1987, 138-139, nr. 11 şi 12. Ambele inscripţii sunt
considerate evreieşti.
70
71
NIPh, 8 (Theos Hypsistos şi Hosios kai Dikaios).
72
Drew-Bear, 1976, 247-249, nr. 1 şi 2 (Theos Hypsistos); şi o imprecaţie evreiască
preluată din Septuaginta adresată jefuitorilor mormântului descoperită la Yenice köy,
vezi şi Mitchell, 1993, II, 49.
73
RECAM, II, 418 (Theos Hypsistos) Dedicaţie a negustorului Karpos din Ancyra, către
Hypsistos, identificat cel mai probabil cu Zeus Tavianus (care avea ca attribute
fulgerul, sceptrul şi acvila).
74
RECAM, II, 209 B (Theos Hypsistos) = Sheppard, 1980-1981, 94, nr. 11.
75
76
Sheppard, 1980-1981, 99, nr. 12 (în care Theos Hypsistos apare alături de Megalo
Theios Epiphanes şi Thea Larmene).
77
Sheppard, 1980-1981, 100, nr. 12 a.
78
TAM, V.2, 1400, dedicaţie de la Sarıçam, sat situat la nord de Magnesia ad Sipylum.
Lui Theos Hypsistos îi sunt dedicate lămpi, lucnay∂ai, ca şi la Oenoanada; Mitchell,
1993, II, 44, n. 256; vezi şi comentariul lui Kraabel despre lămpi şi importanţa lor în
cultul iudaic: Kraabel, 1969, 90.
79
TAM, 23, 26 şi 27, descoperite la Medar, la nord de Thyateira. Prima dintre ele este
adresată de Ioulianos, un vopsitor, drept mulţumire pentru că zeul l-a eliberat.
80
IP, II, 330 (Helios Theos Hypsistos). Un nume asemănător dedicantei din această
inscripţie (Tation) mai este întâlnit sub forma Tatis pe o inscripţie situată la nord de
Yenice, în teritoriul Akmoniei frigiene.
81
IGSK, 26, 5 (către Zeus Hypsistos Brontaios, sec. II-III d.Hr.). O inscripţie
asemănătoare a fost descoperită la Cytaeum, în nordul Mării Negre.
Troada (Alexandreia Troas82) etc. Cea mai mare răspândire a cunoscut-

o în Lydia şi Frigia. Din Caria şi Lydia provin cele mai multe dedicaţii
adresate lui Theos Hypsistos sau Zeus Hypsistos însoţit de îngeri. În
cazul Frigiei se cunosc doar epigrafe închinate lui Theos Hypsistos, nu
însă şi lui Zeus cu acest epitet83.
Zeul Preaînalt era considerat o divinitate uranică, omnipotentă,
ce rezidă în cele mai înalte sfere, în calitatea sa de conducător al lumii84.
Atributele sale celeste sunt reliefate şi de epitetul oÙr£nioj ataşat nume-
lui zeului, ca în inscripţiile din Fenicia sau de œpour£nioj („stăpân al
cerului”) în Galatia (Hypsistos 39)85. O altă reprezentare a urechilor legată
de Theos Hypsistos, dar în context iudaic, este cea de la Diokaisareia
(azi Uzuncaburç) din Cilicia (Hypsistos 25). În acest caz s-a considerat
că ele simbolizează supunerea faţă de ordinele primite de la divinitate
sau atenţia acordată de Dumnezeu rugăciunilor oamenilor. Ţinând cont
şi de pasajele din Psalmi şi din alte părţi ale Bibliei privitoare la această
receptivitate a lui Dumnezeu 86 , Gilbert Dagron şi Denis Feissel
consideră că se poate vorbi chiar despre un „Iahve œpˇkooj”87.
Practicile cultuale ale hypsistarilor se asemănau în multe privinţe
celor iudaice, dar se pare că prezintă şi influenţe iraniene. Ceea ce ştim
cu siguranţă este faptul că adoratorii lui Theos Hypsistos se delimi-
taseră doar parţial de adorarea zeilor şi îndeplinire a jertfelor păgâne,
venerând în schimb focul şi lumina. Ei respingeau circumcizia, dar
respectau legea ebraică privitoare la mâncărurile oprite, îndeosebi cea
referitoare la consumul cărnii de porc88.
82
83
Drew-Bear, Naour, ANRW, II, 18.3, 1990, 2035.
84
Cumont, 1916, 445; Sanie, 1981, 156.
85
Mitchell, 1999, 141, nr. 202; SEG, 31, 1981, 1080; Sheppard, 1980-1981, 94, nr. 11;
Cumont, 1916, 445. Epitetul ouranios mai era atribuit de evrei şi lui Iahweh. Origen,
Contra lui Celsus, I, 24.
86
Psalmul 114, 1-2; Psalmul 129, 2; Deuteronomul I, 45.
87
IC, 14.
88
Sf. Grigorie de Nazianz, Cuvântări teologice, Ed. Herald, Bucureşti, 1997, p. 9;
Fraser, 1998, II, 282; Gain, 1985, 245. Această interdicţie este exprimată în două
locuri în Vechiul Testament: Leviticul, 11, 7 („Porcul are copita despicată şi despărţită în
două, dar nu rumegă; acesta este necurat pentru voi”) şi Deuteronom, 14, 8.
Zeii universali 75
Mărturiile literare privind cultul păgân al lui Theos Hypsistos,

activitatea sectei şi concepţiile religioase sunt extrem de reduse şi
datează abia din secolul al IV-lea. Practic ele se mărginesc la două
pasaje mai importante din operele părinţilor capadocieni Grigorie de
Nazianz şi Grigorie de Nyssa, la care se adaugă un alt treilea cuprins
într-o lucrare aparţinând lui Epifanie din Salamina care se referă însă la
o grupare identificată de unii cercetători cu hypsistarii. Paradoxal,
fratele lui Grigorie de Nyssa, Vasile cel Mare, nu a lăsat nici o menţi-
une despre hypsistari, cu toate că avea cu siguranţă cunoştinţă despre
activitatea acestora în zona anatoliană 89 . Mai întâi pentru că în
apropiere de una dintre proprietăţile capadociene ale familiei sale, la
Anisa sau Hanisa (Kültepe), a fost descoperită o inscripţie dedicată lui
Zeus Hypsistos90. Apoi, pentru că Vasile a asistat la discursul pe care
Grigorie de Nazianz l-a rostit în 374 d.Hr. în cinstea tatălui său
dispărut 91 . Pe de altă parte, preotul Grigorie (care a trăit se pare în
secolul al VIII-lea d.Hr.) arăta în Viaţa Sf. Grigorie Teologul că tatăl
marelui ierarh, Grigorie cel Bătrân, „s-a lepădat de învăţătura supersti-
ţioasă şi rătăcită a hypsistarilor”, după care a trecut la creştinism,
devenind păstor al bisericii din Nazianz92. A fost convertit de un grup
de episcopi care treceau prin Capadocia în 325 pentru a participa la
lucrările Sinodului ecumenic de la Niceea 93 . Afirmaţie întărită şi de
Benoît Gain care consideră de asemenea că hypsistarii nu au fost supuşi
persecuţiilor şi menţionaţi în decretele imperiale de pedepsire a sectelor
fie pentru că erau prea puţin numeroşi, fie pentru că dădeau dovadă de
prudenţă în relaţie cu autorităţile94.
89
Gain, 1985, 263-264.
90
Huxley, 30-31; Robert, 1963, 483, 486-487. Nu au fost înregistrate atestări ale
prezenţei evreilor la Hanisa.
91
Nicene and Post-Nicene Fathers, VII, Cyril of Jerusalem, Gregory of Nazianzen,
second series, edited by Philip Schaff and Henry Wace, Hendrickson Publishers, Peabody,
Massachusetts, 1994, p. 255.
92
Grigorie, Viaţa Sf. Grigorie Teologul, în Sf. Grigorie de Nazianz, 1997, 9; Leclercq,
DACL, VI/2, 1925, 2946.
93
94
Gain, 1985, 264.
Grigorie de Nyssa, în discursul său împotriva lui Eunomie (In

Eunomium, 2), îi denumeşte hypsistiani (Ùyistiano∂). El subliniază
faptul că, spre deosebire de creştini – care venerau întotdeauna şi în
mod exclusiv un singur Dumnezeu, Tatăl tuturor lucrurilor, unic şi
neschimbat – era vorba în acest caz despre comunităţi ale păgânilor
care recunoşteau existenţa mai multor divinităţi, însă venerau doar un
singur zeu numit Hypsistos („cel Preaînalt”) şi Pantokrator
(„Atotputernic”), nu însă şi Tatăl, lăsând să se înţeleagă că acceptau şi
alţi zei „născociţi”. În opinia unor cercetători (Emil Schürer, Stephen
Mitchell, Yulia Ustinova), atributul Pantokrator constituie un indiciu
cert al influenţelor iudaice asupra concepţiilor hypsistarilor95.
Cel de-al doilea autor care face referire la hypsistari (Ùyist£rioi)
este Grigorie de Nazianz. Vorbind mai întâi în cuvântarea adresată
surorii sale Gorgonia despre credinţa tatălui lor, acesta îl prezintă ca un
om virtuos care s-a lepădat de legătura zeilor tatălui său, aluzie la forma
de idolatrie acceptată de această sectă96. În discursul din 374, prezintă
învăţătura hypsistarilor ca un amalgam de două concepţii total diferite:
cea grecească şi cea iudaică, pe de o parte respingând idolii şi sacrifi-
ciile acceptate de cei dintâi, dar venerând focul şi lumina, iar pe de alta,
respectând sabbatul şi prescripţiile iudaice privitoare la mâncărurile
oprite, însă dispreţuind circumcizia97. Aceşti „oameni umili”, mai spune
Grigorie, se denumeau ei înşişi hypsistari şi îl adorau doar pe cel
Atotputernic (Pantokrator)98.
Prevederile privind respectarea sabbatului ca zi de odihnă, pre-
cum şi cele dietare îi recomandau pe hypsistari mai degrabă ca o sectă
păgână iudaizantă, întrucât noţiunea referitoare la respectarea sabbatului,
sabbat∂zein, devenise deja în primele secole ale erei creştine sinonimă
cu acţiunea de iudaizare, ≥ouda∂zein. Alfredo Mordechai Rabello ajunge
chiar la concluzia că respectarea sabbatului şi a duminicii ca sărbători a
95
Mitchell, 1993, II, 50; Ustinova, 1999, 225.
96
Gregory Nazianzen, Oration VIII, 4-5.
97
Poate şi pentru a nu intra sub incidenţa legilor privitoare la prozelitism şi circumcizie,
îndeosebi începând cu domnia lui Hadrian; vezi Rabello, 2000, 37-68 = 1999, 37-68
(îndeosebi p. 49-53).
98
Gregory Nazianzen, Oration XVIII, 5.
Zeii universali 77
continuat să coexiste chiar şi în mediul creştin până la interzicerea

sărbătorii evreieşti prin canoanele 16 şi 29 ale Sinodului de la Laodiceea99.
În legătură cu adorarea focului şi a luminii, influenţele puteau
veni îndeosebi din două direcţii: lumea iraniană şi cea iudaică. În afara
romanilor, cele două tipuri de comunităţi constituiau elementele etnice
alogene cel mai bine atestate din întreaga zonă microasiatică.
Implantările persane au debutat o dată cu instaurarea dominaţiei
ahemenide (sec. VI-IV î.Hr.) şi s-au dovedit mai persistente în Ionia,
Lycia, Caria, Galatia, Frigia, Capadocia şi Pont, îndeosebi în mediul
rural. Aceste grupuri de persoane reprezentau descendenţi ai colonilor
militari din perioada ahemenidă. Deşi cooptaţi destul de timpuriu în
cadrul vieţii civice, integându-se în mediul anatolian şi fiind asimilaţi
din punct de vedere lingvistic – procesul desfăşurându-se mult mai
rapid în cazul elitelor –, iranienii şi-au putut păstra totuşi identitatea
culturală şi mai ales tradiţiile religioase şi datorită influenţei exerciate
de dinaştii greco-persani din Pont, Capadocia şi Commagene pe
parcursul întregii perioade elenistice şi la începutul Principatului100.
Cultul focului era adânc înrădăcinat în tradiţia religioasă iraniană
şi atestat prin numeroase descoperiri arheologice şi literare până în
secolele V-VI d.Hr. şi chiar mai târziu101. Astfel, Theodoret din Cyr,
amintind de momentul declanşării persecuţiei împotriva creştinilor din
regatul Sasanizilor în timpul lui Yazgard I/ Isdigerdes (399-420 d.Hr.)
aminteşte de numeroasele altare ale focului (pure√a) răspândite pretu-
tindeni, căci, spune el, „cinsteau focul ca pe un zeu”102. În Asia Mică,
mărturii privind existenţa unor asemenea altare ale focului sunt atestate
şi în secolul al II-lea d.Hr., după cum ne încredinţează şi Pausanias103,
însă cu precădere în zona Lydiei şi a Pisidiei. Astfel de altare ale
focului sunt întâlnite şi la Palmyra în cultul lui ZeÝj Ûyistoj kaπ
œpˇkooj, al cărui corespondent în inscripţiile aramaice este „Acest
99
Rabello, 2000, 1303; Hefele, 1907, 1015.
100
Lepelley, 1998, II, 382; Sartre, 1995, 318-319; Sheppard, 1980-1981, 81.
101
CAHIran, III/2, 1983, 866-908; Ustinova, 1999, 135.
102
CAHIran, III/2, 1983, 889-890; Theodoret din Cyr, Istoria bisericească, V, 39, 1-5
(p. 245-246, PSB, 44); Neumann, 1967, 71-76; Vanden Berghe, 1965, 128-147.
103
Pausanias, Călătorie în Grecia, V, 27, 3 (vol. I, p. 420, ed.rom.).
nume să fie binecuvântat în veci” sau „Bunul şi îndurătorul” şi care a

fost identificat în unele cazuri cu Baalshamin104. Totuşi, prezenţa ele-
mentelor siro-palmiriene în zona microasiatică este destul de modestă şi
nu se poate măcar lua în calcul o eventuală implicare a acestor elemente
semitice în răspândirea cultului105.
Firmicus Maternus considera că „perşii şi toţi magii care locuiau
în Persia dădeau o atenţie deosebită focului. Ei credeau că focul era mai
important decât toate celelalte elemente”106, iar Clement Alexandrinul
ne încredinţează că nu doar magii persani, ci şi „mulţi dintre locuitorii
Asiei venerau focul” 107 . Adorarea focului avea un rol important nu
numai în cadrul cultului lui Mithra persan sau al Anahitei, ci mai ales în
cazul lui Ahura Mazda. Un interesant pasaj din Yasna 62, 7 prezintă
„focul lui Ahura Mazda” ca o conştiinţă personificată în aflată în dialog
cu adoratorii, pe care îi îndeamnă să facă fapte bune şi să poarte de grijă
să întreţină în permanenţă acestă flacără de origine divină: „Tuturor le
aduce focul lui Ahura Mazda buna învăţătură, tuturor celor cărora le
găteşte masa de seară şi cea de dimineaţă. De la toţi cere o bună purtare
de grijă, îngrijirea dorită, grija plină de dragoste...”. Remarcăm aşadar
accentul pus pe aspectul moral – reprezentat de fapta bună – decât pe
necesitatea de îndeplinire strictă a unui anumit tip de sacrificiu, cu atât
mai puţin unul sângeros: „Aceasta este binecuvântarea focului pentru
cel care îi aduce lemne uscate aşezate la lumina soarelui, curăţite de
dorinţa de a face fapte bune”108.
Elementul evreiesc era foarte răspândit, ca şi cel iranian. Spre
deosebire de acesta însă, este atestat cu precădere în mediul urban.
Comunităţi evreieşti au fost identificate la Akmonia, Apameia, Synnada
în Frigia, Myndus şi Hyllarima în Caria, Hypaipa, Philadelphia şi
Sardis în Lydia, precum şi Smirna, Milet, Teos, Foceea şi Efes în zona
104
Downey, 2004, 117-128; Collart, LIMC, III.1, 1986, 75-78 ; Ustinova, 1999, 222;
Sanie, 1981, 156.
105
Lepelley, 1998, II, 382-383; Sartre, 1995, 322; Sheppard, 1980-1981, 80.
106
Firmicus Maternus, L’Erreur des religions païennes, V, 1 (ed. Turcain, p. 85-86);
vezi şi V, 2-3 pentru simbolismul contrariilor şi al diferenţierilor sexuale în cazul cultului
lui Mithra şi al Anahitei şi comentariile pertinente ale lui R. Turcan de la p. 204-205.
107
Clement Alexandrinul, Protrepticul, V, 65, 1 (p. 123, PSB 4).
108
Geldner, 1926, 28.
Zeii universali 79
coastei de vest109. Josephus Flavius remarcă influenţa pe care au avut-o

obiceiurile evreieşti în rândul păgânilor – nu fără o anumită exagerare însă
– arătând faptul că mulţimile păgânilor şi-au manifestat dintotdeauna
interesul faţă de practicile religioase iudaice, „şi nu este vreun oraş
grecesc sau barbar, nici măcar un singur neam, în care obiceiul de a nu
lucra în cea de-a şaptea zi să nu se fi răspândit şi unde posturile, aprin-
derea luminilor şi multe dintre restricţiile noastre în ceea ce priveşte
mâncarea să nu fie respectate”110.
Epifanie din Salamina (Panarion, 80, 1-3) aminteşte de o altă
sectă numită masalieni (Massaliano∂) sau eufemiţi (EÙfhm√tai), iden-
tificată cu hypsistarii. Învăţatul creştin mai indică şi o altă denumire
care le era atribuită, aceea de marturiano∂, datorită veneraţiei pe care o
acordau membrilor sectei, care fuseseră ucişi de Lupicianus, foarte
probabil – după părerea lui G.W. H. Lampe – Lucillianus, guvernator al
Mesopotamiei111. El îi descrie ca fiind eleni sau în orice caz păgâni care
admiteau posibilitatea existenţei mai multor divinităţi, venerând însă un
singur zeu, numit de ei Pantokrator. Se întruneau în asociaţii religioase
în cadrul cărora creştinii considerau că îl venerează pe Satan şi de accea
le denumeau sataniano∂. Nu aduceau sacrificii, iar elementul cel mai
important al cultului îl constituia rugăciunea de dimineaţă şi de seară în
lăcaşuri de cult numite euketeria sau proseuchai, în mijlocul lămpilor şi
torţelor112. Este vorba despre o imagine similară, după cum vom vedea,
celor prezente pe inscripţiile din Oinoanda.
Aceşti masalieni păgâni au fost însă confundaţi cu membrii unei
secte eretice creştine, mesalienii (Messaliano∂) sau mesaliţii
(Messal√tai) – apărută după toate aparenţele în a doua jumătate a
secolului al IV-lea –, probabil şi datorită unor concepţii asemănătoare.
Ei au fost condamnaţi la sinoadele de la Antiohia (cca 385), Side (383),
Constantinopol (426) şi Efes (431) 113 . Teodoret din Cyr arăta că
membrii ereziei mesalienilor erau denumiţi „evhiţi” (EÙca√tai) sau
109
Sheppard, 1980-1981, 83-83; Mitchell, 1993, II, 32-36; Sartre, 1995, 319-320.
110
Josephus, Against Apion, II, 282-283; exemple similare în McKay, 1994.
111
PGL, p. 833.
112
Mitchell, 1993, II, 50-51.
113
Maraval, 2005, 1401; Ferguson, 1999, 747.
„rugători”, însă mai erau cunoscuţi şi ca „entuziaşti” sau „inspiraţi”

întrucât considerau că primeau puterea de a lucra direct de la Duhul
Sfânt (manifestare pe care o percepeau ca o prezenţă a Acestuia). Nu
agreau ideea lucrului, a muncii fizice, socotindu-le ca pe ceva rău în
sine şi puneau accentul pe profeţiile pe care le primeau în vis. Condu-
cătorii acestei erezii – Dadoes şi Sava, Adelfios şi Herma, Simeon şi
alţii –, cu toate că nu vedeau nici un folos din Sf. Împărtăşanie, nu s-au
despărţit de comuniunea bisericească. Ei au fost combătuţi de Letoios,
conducătorul bisericii din Melitene, de Amfilohie, mitropolitul licaoni-
enilor, de Flavian, arhiereul antiohienilor. Acesta din urmă, după ce i-a
demascat pe Adelfios şi pe alţi călugări mesalieni din Edessa, i-a alun-
gat din Siria, de unde aceştia au ajuns în Pamfilia. Din convorbirea lui
Flavian cu Adelfios putem afla că mesalienii nu considerau Sf. Botez de
nici un folos pentru credincioşi. De asemenea, doar rugăciunea stăruitoare
îl putea alunga pe demonul care sălăşluia în aceştia: „Demonii însă,
fiind alungaţi prin rugăciunea cea cu multă râvnă, vine apoi Sf. Duh,
care vesteşte prezenţa Sa în mod sensibil şi văzut, liberând trupul de
impulsiunile patimilor şi scăpând complet sufletul de înclinarea spre
mai rău. Astfel, nu mai este nevoie nici de postul care să domolească
trupul, nici de învăţătura care să înfrâneze şi să îndrume ca să umble
după cele în bună rânduială. Cel care a ajuns în această stare nu numai
că scapă de săltările trupului, ci prevede lămurit cele viitoare şi contemplă
cu ochii săi Treimea cea dumnezeiască”114.
I.2. Mithra
Teoria expusă de reputatul savant belgian F. Cumont în Textes et
monuments figurés relatifs aux mystères de Mithra 115 privitoare la
originea iraniană a cultului mithriac, care a rezistat vreme de mai bine
de şapte decenii, a fost treptat repusă în discuţie de specialişti precum
S. Wikander116, J. Duchesne-Guillemin117, E. Will118, M.J. Vermaseren119,
114
Teodoret din Cyr, Istoria bisericească, IV, 11 (ed.rom., p. 166-167).
115
Cumont, 1896.
116
Wikander, 1946, îndeosebi 211-221, o ipoteză caracterizată mai târziu de Ulansey ca
singulară şi fără impact.
117
Duchesne-Guillemin, 1955, 190-195.
Zeii universali 81
L.A. Campbell 120 , R. Merkelbach 121 , R.L. Gordon122 , R. Beck123 , M.

Clauss124, D. Ulansey125 ş.a. Apreciind că mithraismul era „forma romană
a mazdeismului” 126 , însă pervertită de anumite influenţe babiloniene,
elenistice, ale doctrinelor semitice şi, nu în ultimul rând, de cele carac-
teristice credinţelor locale microasiatice, Cumont considera că răspân-
direa cultului în imperiu s-a produs o dată cu anexiunile teritoriale din
Asia Mică şi Siria în vremea lui Pompei şi îndeosebi în timpul Flavienilor.
Calea unor discuţii şi analize minuţioase a fost deschisă de o
serie de congrese internaţionale referitoare la aspectele doctrinare ale
mithraismului, desfăşurate la Manchester (1971)127, Teheran (1975)128
şi Roma-Ostia (1978)129. În lucrările lor, M. J. Vermaseren şi M. Clauss
au susţinut ideea unui cult mithriac creat la Roma şi răspândit apoi în
întreaga lume romană 130 . Reacţionând uneori virulent la părerile
exprimate de Cumont, S. Wikander a afirmat că Mithra greco-roman
era cu totul străin de zeul iranian şi că formele sale doctrinare s-ar fi
definitivat în provinciile danubiene131. Mergând pe aceeaşi linie, R.L.
Gordon a realizat cea mai cuprinzătoare analiză critică a principalelor
componente ale teoriei lui F. Cumont privind persistenţa elementelor
iraniene, cu precădere ale celor mazdeiste în mithraismul roman în
studiul său intitulat Franz Cumont and the Doctrines of Mithraism132.
118
Will, 1955.
119
Vermaseren, 1963, 13-29.
120
Campbell, 1968.
121
Mekelbach, 1984.
122
Gordon, 1979, 214-248; Gordon, 1994, 459-474.
123
Beck, 1984, 2002-2115.
124
Beck, 1998, 115-117; Vollkommer 1991, 265-266.
125
Ulansey, 1989, 8-14.
126
Cumont, 1949, 272.
127
Hinnells (ed.), 1975; Lincoln, 1977, 200-208.
128
Lavagne, 1975, 1131-1142.
129
Bianchi (ed.), 1979; Mellor, 1992, 391-396.
130
Gordon 1994, 467-468.
131
Gordon, 1979, 217-218, 242; Will, 1955, 145-146, 153, 162; Beck, 1984, 2063-2071.
132
Gordon, 1979, 215-248.
Situându-se pe o poziţie oarecum tradiţionalistă, R. Turcan consi-

dera că „Mithra este iranian, dar mithraismul este greco-roman”133. O
atitudine oarecum similară în această direcţie o adoptă şi R. Merkelbach,
care, admiţând prezenţa anumitor elemente iraniene, sublinia faptul că
mithraismul este o creaţie a lumii greco-romane, ale cărui aspecte cos-
mologice au fost determinate de influenţele filosofice – îndeosebi ale
platonismului – şi de perspectivele astrologice şi astronomice specifice
acestei perioade134.
Criticile, uneori întemeiate, aduse teoriilor lui Cumont şi inten-
ţiile unor cercetători, precum S. Wikander sau R.L. Gordon, de a mini-
maliza influenţele iraniene asupra mithraismului greco-roman deschid
calea unor noi dezbateri pe această temă, îndeosebi în ceea ce priveşte
rolul jucat de Asia Mică în acest proces, cu atât mai mult cu cât
singurul studiu publicat pe această temă, doar cu referire la zona în
cauză, a fost elaborat de către savantul belgian. Considerăm că trebuie
urmărite în principal două aspecte: (1) ce dovezi există pentru a putea
justifica aserţiunile referitoare la originea microasiatică a mithraismului;
(2) în ce măsură se poate vorbi despre prezenţa elementelor iraniene în
mithraismul greco-roman.
În opinia noastră, se pot distinge, din punct de vedere conceptual
şi cronologic, patru etape evolutive asupra percepţiei relative la zeul
Mit(h)ra şi a cultului său. Ele corespund unor integrări în medii cultu-
rale şi spirituale aparte, dar şi, în anumite cazuri, unor areale geografice
diferite. Mai întâi, putem vorbi despre o etapă arhaică, în care Mitra
este prezent ca zeu al populaţiilor indo-europene din Anatolia. O a doua
ar putea-o reprezenta răspândirea în timpul dominaţiei ahemenide asupra
teritoriilor microasiatice. Cea de-a treia etapă se suprapune perioadei
elenistice şi începutului Principatului, când se constituie formele miste-
rice şi, în sfârşit, cea de-a patra, situată după perioada de început a seco-
lului al II-lea d.Hr., când se produce răspândirea mithraismului la scara
întregului imperiu.
Cea mai veche mărturie legată de prezenţa zeului Mitra în Anatolia
o reprezintă menţionarea sa într-un tratat încheiat probabil în 1380 î.Hr.
133
Turcan, 2000.
134
Merkelbach, 1956, 154-156; Beck, 1985, 307.
Zeii universali 83
între regele hittit Suppiluliuma I (1380-cca 1340 î.Hr.) şi Mattiwaza

după unele lecţiuni, iar după altele, Kurtiwaza135. În textul inscripţiei
descoperite în 1907 la Bogazköy, pe locul vechii capitale hittite, Hattuša,
sunt invocaţi ca garanţi şi martori divinităţi de origine indo-europeană:
(1) Mitra şi Varuna, amintiţi în text ca „zeii gemeni Mitra şi Uruwana”
sau „dubletul Mitra şi Uruwana”, reprezintă funcţia suveranităţii; (2) Indra,
denumit în tratat Indar, era o divinitate războinică prin excelenţă; (3)
gemenii Nāsatya, sunt amintiţi aici ca Nassatyana136 şi erau consideraţi
zei ai fertilităţii, taumaturgi, dătători de sănătate şi tinereţe, dar şi de
prosperitate economică137.
Inscripţia de la Bogazköy a fost analizată iniţial de cercetători
precum W. Schulz, S. Konow sau A. Christensen, care însă nu au furni-
zat o explicaţie plauzibilă privind prezenţa divinităţilor respective în
textul tratatului. G. Dumézil a demonstrat că, în realitate, această înşiruire
corespunde listei canonice ale zeilor celor trei funcţiuni, pe care îi întâl-
nim în literatura vedică prezentaţi sub forma unor cupluri divine:
Mitra–Varuna, Indra–Agni şi zeii Aśvin.
În tradiţia vedică, atât Mitra, cât şi Varuna, făceau parte din grupul
zeilor Āditya138, a cărui structură este „fundamental binară”, după cum
denumeşte G. Dumézil, adică formată din cupluri de divinităţi139. Din
acest grup mai făceau parte şi zeităţi precum Aryaman şi Bhaga, cu un
rol important ulterior. Conform tradiţiei, Marea Mamă Āditya/Aditi a
dat naştere lui Mithra şi Varuna sub forma unor şerpi care, lepădându-şi
pielea, deveneau nemuritori140.
135
R. Turcan şi J. Ries îl numesc Mattiwaza; G. Dumézil nu este însă de acord cu
această reconstituire, propunând formele Kur-ti-ú-a(z)-za sau chiar Šat-ti-ú-a(z)-za.
Vezi Ries, 1990, 27-34; Ries, 2000, 92-93; Duchesne-Guillemin, 1993, 1083. Pentru
forma Šattiwaza şi mai ales pentru importanţa acestor divinităţi, vezi Haas, 1994, 5-6
şi 542-543.
136
Beckman, 1999, nr. 6A § 14 şi nr. 6B § 11; Turcan, 2000, 12-13.
137
Ries, 2000, 92.
138
Rig Veda, X, 125 (poemul Cuvântul); Brahadāranyaka Upanişad, VI, 4, 28: „Apoi îi
spune mamei lui descântecul acesta: / «Eşti Idā din Neamul lui Mitra şi Varuna, /
Unui viteaz i-ai născut un viteaz / Fii rodnică-n viteji, tu / Care ne-ai dăruit un viteaz”.
139
Dumézil 1993, 102.
140
WDM, 22.
În Rig Veda (cca. 1500-1000 î.Hr.), zeiţa Āditya, considerată o

Magna deum mater prin excelenţă, este reprezentată sub forma unei
taurine141. Ea era „susţinătoarea tuturor făpturilor”, mama zeului Mitra
şi a stăpânului adevărului şi ordinii universale, Varuña. De asemenea,
era şi mama lui Indra – regele zeilor şi arhetipul monarhului universal –
şi el reprezentat deseori în ipostaza de taur142.
Suveranitatea prezintă două feţe, două jumătăţi, întruchipate de
Mitra şi Varuna, deosebite (dacă nu chiar antagonice) în privinţa dome-
niilor de care sunt răspunzătoare, a modurilor de acţiune, a caracterelor
şi, nu în ultimul rând, a afinităţilor pe care le prezintă faţă de atribuţii
specifice altor funcţiuni din schema trifuncţională a lui Dumézil. Rig
Veda pune alături, „cu o clară intenţie de diferenţiere”, pe Varuna cu
cerul, iar pe Mitra cu pământul. Mitra patronează Ziua, iar Varuna,
Noaptea. J. Campbell recunoaşte chiar în unele pasaje din Rig Veda pe
Mitra ca zeu solar143. Bazându-se pe una dintre interpretările actuale
referitoare la sensul iniţial al cuvântului mitra, cea de „contract”, G.
Dumézil aprecia că divinitatea în cauză uşura şi garanta alianţele şi
tratatele144. Având ca punct de plecare o abordare proprie a etimologiei
aceluiaşi cuvânt – termen care în opinia sa are la bază rădăcina *mei /
*moi prezentă în toate limbile indo-europene –, R. Turcan ajunge la
concluzia că acesta implica o bivalenţă semantică. Aşadar, termenul avea
atât înţelesul de „contract”, cât şi cel de „prieten”, ceea ce nu ar con-
stitui doar o omonimie accidentală, după cum arăta I. Gershevitch, ci ar
întări ideea de reciprocitate145. Dimpotrivă, Varuna este un mare vrăji-
tor care, prin intermediul „magiei creatoare a formelor temporare sau
durabile” – māyā –, îi prinde pe vinovaţi. Caracterele celor două divini-
tăţi sunt, de asemenea, diferite. Opus lui Mitra, un zeu „prietenos”,
binevoitor şi liniştitor, Varuna are o personalitate violentă, ameninţă-
toare şi imprevizibilă. El patronează începutul, iar Mitra sfârşitul.
141
Rig Veda, I, 153, 3; VIII, 90, 15; X, 11, 1.
142
Campbell, 1962, 63.
143
Rig Veda, VIII, 25, 3; X, 36, 3; X, 132, 6; cf. Campbell, 1962, 63.
144
Dumézil, 1993, 103.
145
Turcan, 2000, 11-12.
Zeii universali 85
În privinţa afinităţilor celor două divinităţi, lucrurile sunt iarăşi

clar diferenţiate. Mitra are o mai mare înclinaţie către acţiunile cores-
punzătoare celei de-a treia funcţiuni, respectiv către prosperitatea pasto-
rală şi funcţia pacificatoare. Varuna are o mai mare afinitate către funcţia a
doua, caracterizată prin violenţa cuceritoare, proprie lui Indra146.
Prin reforma introdusă de către Zarathustra asistăm la un feno-
men interesant şi complex, fundamentarea unui monoteism moral, care
a eliminat celelalte divinităţi ale grupurilor de războinici şi clanurilor de
crescători de animale în favoarea unui singur zeu, Ahura Mazda. Acesta
patrona lupta dintre două spirite: Spenta Mainyu, considerat Spiritul
Sfânt, şi Ahra (sau Angra) Mainyu147. În opinia lui J. Ries, Zarathustra a
menţinut totuşi structura divină trifuncţională, înlocuind zeii arieni cu
unele entităţi care gravitează asemenea arhanghelilor în jurul zeului
suprem148. Aceste entităţi, numite generic Amesha Spenta sau Spiritele
Binefăcătoare, sunt: Vohu Manah, Ashta, Khshatra, Armaiti, Haurvatāt
şi Ameratāt. Ele formează împreună cu Mazda o unitate de gândire şi
acţiune, căci, după cum arată un imn avestic timpuriu (Yasht 19,16),
„toate şapte sunt aceeaşi gândire, acelaşi cuvânt şi aceeaşi acţiune”149.
Putem identifica cu uşurinţă corespondenţa dintre Amesha Spenta
şi vechile divinităţi vedice. Astfel, Vohu Manah sau Gândul cel Bun,
apropiat de oameni şi protector al turmelor de vite şi al întregii faune,
corespunde zeului indo-iranian Mithra. Se considera că Vohu Manah
era cel care conducea sufletele muritorilor în paradis, către tronul lui
Ahura Mazda150. El preceda toate celelalte entităţi nemuritoare, fiind
considerat prima manifestare a Zeului suprem. Urmează Asha, care
simboliza ordinea cosmică, rituală, socială şi morală, fiind corespon-
dentul lui Varuna. Vohu Manah şi Asha erau spiritele binefăcătoare des
invocate în imnurile care formează partea cea mai veche a Avestei,
Gāthā. Prima dintre ele a fost înzestrată însă şi cu atribute războinice,
ceea ce o apropia mai degrabă de funcţia a doua. Ea reprezenta o
146
Dumézil, 1993, 103-104.
147
de Breuil, 1982, 31.
148
Ries, 2000, 92-93.
149
de Breuil, 1982, 35.
150
Duchesne-Guillemin, 1993, 1086.
divinitate salvatoare şi o putere a luminii, prefigurându-l pe deus invictus

al mithraismului greco-roman. Astfel, imnul dedicat Soarelui (Yasht 6)
îl prezenta pe acest Mithra ca fiind cel mai luminos dintre Yazata151.
Cea de-a treia entitate, Khshatra sau Regatul divin, se substituia funcţiei
războinice a lui Indra şi corespundea metalelor, considerate simboluri
ale puterii. Armaiti sau Sfânta Devoţiune, născută de Sarasvati, nemuri-
toarea feminină prezentată ca o divinitate androgină, era simbolul
moderaţiei şi pietăţii, al fertilităţii pământului. În sfârşit, Haurvatāt, care
semnifica Sănătatea şi era urmaşul unuia dintre gemenii Nāsatya, repre-
zenta stăpânul apelor, iar Ameratāt, Nemurirea, fratele său geamăn, stă-
pânea flora152.
Dumézil remarcă un aspect interesant, acela că gândirea origi-
nară a lui Zoroastru, adică zoroastrismul pur, este doar cel exprimat în
Gāthā, „în care monoteismul domneşte în chip absolut, în care, sub
Ahura Mazda, nici una dintre persoanele divine ale căror nume sunt şi
vedice n-a fost reţinută nici ca zeu, nici ca demon”. Este acea etapă în
care apar Entităţile divine din jurul Stăpânului Înţelept, privite în
aceeaşi manieră ca şi arhanghelii153.
Într-o perioadă imediat următoare, anumite divinităţi pre-zo-
roastriste au fost „recuperate”, închipuind „fiinţele vrednice de jertfă”
– yazata – adică îngerii. Printre aceştia se număra, bineînţeles, şi
Mithra, „cel dintâi dintre spirite” (Yasht 10, 13), a cărui imagine nu se
mai raporta însă, ca înainte, la cea a unui cuplu divin. Însă nu trebuie
să pierdem din vedere că anumite imnuri în care Mithra este descris în
această manieră – Yasht 10 şi 13 de exemplu – au fost compuse în
aceeaşi limbă arhaică în care sunt prezentate şi textele gāthice154, ceea
ce demonstrează totuşi o anumită unitate de concepţie. Este vorba în
acest caz de urme ale zoroastrismului post-gāthic, „o a doua formă a
religiei iraniene reformate”, după cum a fost definit155. Îl regăsim pe
151
Turcan, 2000, 17.
152
Ries, 2000, 93; Turcan, 2000, 15-16; de Breuil, 1982, 35-36.
153
Dumézil, 1997, 41-49; Dumézil 1992, 211-218.
154
de Breuil, 1982, 26-27. Imnul lui Mithra reprezenta doar unul dintre cele 30 la origine
(din care au supravieţuit doar 21) dedicate câte unei divinităţi pentru fiecare zi a lunii.
Ries, 1990, 2737.
155
Dumézil, 1997, 118.
Zeii universali 87
Mithra în aceeaşi ipostază, cea de garant al fidelităţii, dar şi al

coeziunii sociale, fapt dovedit şi de utilizarea, în cadrul aceluiaşi text
din imnul dedicat zeului (Mihr Yasht) a cuvântului mithra atât ca
substantiv comun, cât şi propriu, cu sensul de „contract”: „Să nu rupi
contractul (mithra) – îi spune Stăpânul înţelept profetului – nici pe
acela pe care-l vei încheia cu un fals-credincios, nici pe cel cu un
drept-credincios din propria religie, o, Spitama. Pentru că, pentru
ambii contractul este valabil, şi pentru falsul-credincios, şi pentru
drept-credincios” (Yasht 10, 2)156. Reţinem faptul că acest contract era
exercitat în numele lui Ahura Mazda. Acesta din urmă îl creează pe
Mithra „cel cu păşuni întinse”157 pentru a fi asemenea lui, „la fel de
mare şi demn de închinare şi rugi” precum era el însuşi (Yasht 10, 1).
Mithra devine astfel un zeu universal, calificat ca fiind „puternic,
atotcunoscător şi perfect”, bizuindu-se pe cele zece mii de iscoade ale
sale (Yasht 10, 69), un zeu creator (Yasht 10, 25)158, o divinitate a
cerului înstelat, cu alte cuvinte, în relaţie directă cu lumina celestă a
soarelui şi a stelelor, a zilei şi a nopţii, perspectivă pe care o vom
întâlni şi în reprezentările principale ale tauroctoniei din mithraea de
mai târziu, cea mai sugestivă în opinia noastră fiind cea de la Marino
din Italia159. De altfel, această relaţie cosmică e subliniată şi în finalul
imnului lui Mithra (Yasht 10, 145): „prin planta barsom noi îl adorăm
pe Mithra şi Ahura, glorioşii (Stăpâni) ai adevărului, incoruptibili în
veac: (noi adorăm) stelele, luna şi soarele. Noi îl adorăm pe Mithra,
Domnul tuturor ţărilor” 160 . Dar el întruchipează încă de pe acum
prerogativele tuturor celor trei funcţiuni, cea de zeu suveran, protector
al „păşunilor întinse”, al familiei şi comunităţilor umane (Yasht 10,
79), al fertilităţii (Yasht 10, 61) 161 , garant al ordinii, stăpân al
adevărului, al respectării jurămintelor (căci exista obiceiul în Iran de a
156
Pasajele citate în continuare din Yasht 10 sunt în cea mai mare parte preluate după
ediţia lui Geldner 1926, Gershevich, 1959 şi Malandra, 1983.
157
Epitet întâlnit în numeroase pasaje din Yasht 10: 1, 46, 86-87.
158
Ries, 1990, 2738.
159
Ries, 1990, 2733, 2738, 2768.
160
În interpretarea lui Eliade, 1991, 321.
161
Eliade, 1991, 321.
se jura pe Mithra în prezenţa focului sacru 162 ), cu alte cuvinte, un

adevărat judecător suprem al acţiunilor umane. Locuinţa sa era situată
în lumea spirituală, pe înălţimile aurii ale strălucitorului munte Hara
(azi Elburz), unde ziua nu se diferenţia de noapte, un loc lipsit de boli
şi de ispita Nelegiuitului, unde „sfinţii nemuritori uniţi cu Soarele”163
îşi recunoşteau public păcatele înaintea sa (Yasht 10, 50-51). Pe
acelaşi munte se găsea şi puntea Cinvat (sau Činwad puhl) unde
Mithra prezida un tribunal, în care era asistat de Sraosha (Srōš) şi
Rashnu (Rašn), acesta din urmă fiind cel care cântărea faptele bune şi
cele rele ale sufletului într-o balanţă spirituală, o imagine necunoscută
în scrierile gāthice, dar care de altfel se va transmite mai târziu în
mazdeism164. Trecerea punţii a fost asemănată uneori cu o încercare
iniţiatică, întrucât pentru cel drept podul se lărgeşte, însă pentru
necredincios el devine ascuţit ca vârful unei lame165. Aceiaşi zei, în
care unii cercetători îi văd pe precursorii dadoforilor de mai târziu, îl
însoţesc în călătoriile sale nocturne166, atunci când, „furiosul stăpân”
(Yasht 10, 69) se năpusteşte cu carul său iute tras de patru cai albi,
strălucitori, nemuritori – care „primesc numai hrană spirituală” –
(Yasht 10, 13; 68; 125-127) asupra locuinţelor înşelătorilor lui Mithra,
aducând „strâmtorare şi spaimă” (Yasht 10, 38), asupra demonilor
(daeva) Nelegiuitului Ahriman (Yasht 10, 52), care încearcă să-i abată
pe credincioşi de pe drumul drept în „Casa Falsităţii” (Yasht 10, 87).
Astfel, Mithra le garanta acestora din urmă protecţia şi victoria asupra
răului, după cum subliniază un pasaj din imnul avestic dedicat zeului:
„Tu eşti apărătorul (pāta) casei, protectorul (nipāta) celor care nu
162
Ries 1990, 2768.
163
O posibilă identificare a lui Mithra cu Soarele este prezentă şi în Yasht 10, 142,
precum şi în textele mai târzii, de exemplu în Vendīdād 19, 28-29 unde se vorbeşte
despre judecata sufletelor: „După ce omul a murit, după ce timpul omului s-a scurs,
apoi daeva cei falşi şi răi îi taie firul vieţii. Când în a treia noapte răsare dimineaţa şi
se ridică răsăritul strălucitor şi Mithra cu frumoasele arme vine sus pe munţi, unde
locuieşte adevărata fericire şi se ridice măreţul Soare (28), atunci daeva numit
Vīzaresha, o, Spitama Zarathustra, duce sufletul falsului-credincios, care-l cinsteşte
pe daeva, al omului cu viaţa scurtă, legat acolo”.
164
Tafażżolī 1985, 594-595.
165
Eliade 1991, 324-327.
166
Malandra 1985, 95-96.
Zeii universali 89
mint. Tu eşti apărătorul (pāta) ţinutului, protectorul (nipāta) celor

care nu mint. Pentru că prin tine îmi câştig cea mai bună alianţă şi
victoria dată de divinitate” (Yasht 10, 79-80).
Interesant este că o asemenea scenă a pedepsei demonilor o vom
regăsi mai târziu în mazdeism şi apoi în perioada romană, pe pereţii
unui mithraeum descoperit la Hawarte, situat lângă Apameia Siriei167.
Aici demonii, aflaţi înăuntrul sau în apropierea „Oraşului Tenebrelor”,
sunt loviţi fiecare în parte de câte o rază de soare, iar într-o altă scenă
Nelegiuitul – care în opinia lui Gawlikowski poate fi identificat cu deus
Arimanius, menţionat pe unele inscripţii apusene – este reprezentat cu
trăsături umane, însă bicefal, este înlănţuit de Mithra. Este prima
atestare de acest gen într-un mithraeum ceea ce ar putea să demonstreze
faptul că moştenirea lăsată de formele conceptuale iraniene în mithraismul
greco-roman este mult mai bogată decât s-a considerat iniţial de către
unii critici ai teoriilor lui Cumont.
R. Turcan afirmase deja, cu aproape două decenii înainte, posibi-
litatea unei astfel de interpretări, arătând că salvarea/mântuirea credin-
cioşilor, aşa cum era percepută în mithraismul greco-roman, nu avea
nimic în comun nici cu soteriologia platonică sau neoplatonică, şi nici
cu concepţiile despre acest subiect din cultul metroac, isiac sau creştin:
„S’il s’explique en fonction d’un dualisme, ce n’est pas celui de l’esprit
et du corps, de l’âme et du monde, mais de la lumière et des ténèbres,
de la mort et de la vie”168.
Începând cu domnia primilor Ahemenizi au apărut noi sinteze
religioase, care au înglobat şi transformat o serie de elemente ale
zoroastrismului „ortodox”, dar şi aspecte ale fondului religios pre-
zoroastrist169. Este vorba despre mazdeismul reformat şi zurvanismul,
două curente în care concepţia monoteismului zoroastrist – fie el şi
aparent – dispare lăsând loc unei ideologii dualiste, ce va supravieţui mai
târziu sub diverse aspecte în maniheism, mazdakism şi în practicile
167
Gawlikowski, 2000, 161-171.
168
Turcan, 1982, 183-184.
169
de Breuil, 1982, 28, 32-33; Ries, 1990, 2747-2748.
sectei medievale al-Bābakīyah170. Este vorba despre un Mithra taurocton,

solar, demiurg, adorat inclusiv în mediul militar în cadrul unor
grupuri secrete masculine de tip Männerbund începând cu perioada
domniei lui Cyrus cel Mare (cca. 550-530 î.Hr.) şi propagat prin
intermediul magilor mezi (la origine), după cum au demonstrat o serie
de cercetători precum R.A. Bowman171, J. Duchesne-Guillemin172, M.
Papatheophanes173, M. Schwartz174, D.P. Orsi175, M. York176, J. Ries177
şi alţii. Acest tip de percepţie, şi nu cea avestică, va constitui unul dintre
punctele de plecare către formarea mithraismului greco-roman. Însă
pentru a ajunge la misterele mithriace mai este încă un drum lung.
Începând din secolul al V-lea î.Hr., îşi face apariţia zurvanis-
mul, conform căruia Ahura Mazda nu mai ocupa poziţia centrală de
zeu etern, suprem, ci a devenit fratele geamăn al lui Ahriman şi fiu al
lui Zurvan Akarana, Timpul nesfârşit, după cum ne încredinţează două
lucrări, una aparţinând lui Pseudo-Clement (sec. II-III), iar cealaltă
scriitorului armean Eznik din Kolb (sec. V)178. Fiecare dintre gemeni
devine autorul unei creaţii proprii: Ahura Mazda/Ormazd creează cerul,
pământul şi toate lucrurile bune şi frumoase, iar Ahriman creează demonii
şi lumea întunericului179. Unele dintre aceste aspecte cosmologice au
fost adoptate în religia mazdeistă180, fapt reflectat şi de Plutarh care, în
lucrarea sa De Iside et Osiride (46) arată că Zoroastru i-ar fi învăţat pe
perşi să-i sacrifice lui Areimanios. El prezintă ceea ce consideră a fi
170
Lieu, 1994, 1-21 şi 105-113; Brown, 1969, 92-103; Hutter, 1993, 2-15; Scibona,
2001, 444-467; Widengren, 1979, 675-695.
171
Smith, 1971, 239-240.
172
Duchesne-Guillemin, 1985, 34-48.
173
Papatheophanes, 1985, 132-137.
174
Schwartz, 1983, 664-697.
175
Orsi, 1988, 155-158.
176
York, 1993, 193-206.
177
Ries, 1990, 2753-2754, cu un interesant comentariu: „Au moment de la reprise du
polythéisme mazdéen qui est obligé de récupérer Mithra, un dieu très populaire, ce
sont probablement les théologiens réformateurs, eux mêmes de la première fonction,
qui ont annexé la force guerrière au domaine propre de la souveraineté religieuse”.
178
Boyce, 1985, 686; Duchesne-Guillemin, 1985, 671; Chaumont, 1985, 706.
179
180
Chaumont, 1985, 706.
Zeii universali 91
„doctrina magului Zoroastru care se zice că ar fi trăit cu cinci mii de ani

înainte de războiul troian”181. Ahura Mazda (Ormuzd), zeul luminii şi
creatorul lumii, reprezenta principiul binelui, iar lui Angra Mainyu
(Ahriman), zeul întunericului şi al neştiinţei, îi era caracteristic prin-
cipiul răului. Mithra se afla între aceste două principii, fiind numit de
către perşi mesitēs (mes∂thj), cu sensul de „mijlocitor” sau „mediator”182.
Or, acest aspect relatat de Plutarh reprezintă o concepţie târzie a teolo-
gilor reformatori mazdeişti. Acelaşi lucru se poate spune şi despre aser-
ţiunea autorului menţionat, pe care o regăsim în lucrarea sa De antro
Nympharum, unde arată că Zoroastru ar fi fost primul care ar fi săvârşit
o ceremonie de iniţiere într-o grotă183, întrucât acest obicei datează cu
siguranţă dintr-o perioadă ulterioară.
S-a afirmat uneori că tauroctonia nu şi-ar găsi locul în tradiţiile
mazdeene, deoarece în scrierile persane Ahriman este cel care ucide
taurul, şi nu Mithra184. Trebuie însă precizat faptul că şi această tradiţie
este relativ târzie, dată fiind perioada când a fost redactată Bundahishn,
lucrarea care face referire la acest mit, în orice caz după secolul al III-
lea185. Or, cel mai probabil, în opinia noastră, apariţia acestui motiv ar
trebui legată de activitatea „arhimagului” (mobad) Kartīr/Kardēr, cel
care, în timpul lui Shapur I (243-272 d.Hr.), în intenţia de a reimpune
valorile zoroastrismului tradiţional, de care făceau mare caz Sasanizii, a
dorit să arunce o lumină negativă asupra tauroctoniei practicată în
mediile nezoroastriste. De altfel, Profetul îşi declarase deschis
ostilitatea faţă de sacrificiul taurului şi consumul de haoma, practici
prezente în lumea iraniană înainte şi în timpul activităţii sale misionare
şi preluate ulterior în mazdeism.
181
În legătură cu activitatea lui Zarathustra, vezi şi Shapur Shahbazi, 2002, 7-45;
Darrow, 1987, 109-132.
182
Plutarque, Isis et Osiris, 46 (369 E-F).
183
Porphyry, The Cave of the Nymphs, 6 (ed. Arethusa, p. 9).
184
185
de Breuil, 1982, 27; vezi capitolul Zoroastrian Religion, în CAHIran, III/2, p. 866-
906 (îndeosebi p. 877-880 şi 898-202 şi pentru raporturile cu zurvanismul). Reforma
sa a fost mai degrabă în realitate una neo-mazdeistă.
Actul creator al uciderii taurului şi simbolismul acestuia legat de

sacrificarea Taurului Primordial 186 erau realităţi acceptate încă din
perioada ahemenidă chiar şi de către suveranii iranieni, fapt dovedit şi
de două întâmplări relatate de istoricii antici în privinţa sacrificării de
către Cambyses (529-522) şi Artaxerxes III Ochos (358-338) a taurilor
sacri Apis de la Memphis, acţiuni care i-au oripilat pe egipteni 187 .
Reinhold Merkelbach comentează într-o manieră sugestivă aceste as-
pecte arătând că „(...) uciderea taurului Apis trebuie să fi avut mai degrabă
o motivaţie mistică. Regele perşilor era o încarnare a lui Mithra. Când
apărea acum un taur sfânt, Mithra trebuia să repete marea sa faptă şi să
ucidă taurul. Conform concepţiei persane, era un act salvator/mân-
tuitor”188.
Semnificaţiile actului creator al tauroctoniei se vor păstra ulterior,
iar reprezentări de acest tip au început să apară abia în regatele elenistice
începând cu secolul I î.Hr., la Isbarta (Baris) în Asia Mică189, dar şi în
Bosporul Cimmerian190 şi sunt legate cel mai probabil de introducerea
unui cult dinastic dedicat acestui zeu. Aspectele particulare ale zeităţii
reprezentate la Isbarta, îndeosebi prezenţa aripilor, i-a determinat pe unii
cercetători să afirme că ar fi vorba în realitate de Nike, zeiţa victoriei191.
Însă Nike nu e reprezentată niciodată cu fustanelă. Mai mult, el este
flancat de două zeiţe ale victoriei, una dintre acestea având în mână o
ramură de palmier, semn al puterii divinităţii, după cum arată M.J.
Vermaseren, care menţionează de asemenea scene similare precum cea
de la Ptuj 192 . Taurul reprezenta o întruchipare al fertilităţii, asociat
simbolismului lunar prin excelenţă, ale cărui fluide, sângele şi sperma
asigurau fecunditatea actului creator193. Sacrificiul în sine marca ideea
unei mântuiri universale, a întregii umanităţi. Dar, spre deosebire de alte
186
Bivar, 2005, 346-348; pentru clasificarea concepţiilor privind rolul tauroctoniei ca
act salvator, Beck, 1974, 2079-2084; Beck, 1998, 123-125.
187
Ries, 1990, 2760.
188
Merkelbach, 1956, 154-156.
189
Cumont, 1939, 70.
190
Kobylina, 1976, 26-27, nr. 27-30; Turcan, 2001, 51-59.
191
Will, 1955, 155, 161-162, 169-176; Beck, 1984, 2019.
192
Vermaseren, 1951, 2294-295.
193
York, 1993, 204-205.
Zeii universali 93
zeităţi orientale, Mithra – identificat cu „Regele salvator” în opinia lui

Geo Widengren – realizează acest lucru prin jertfa principiului fertili-
zator, şi nu prin sacrificiul propriu, pentru că el nu este un zeu care moare
şi reînvie194. Soarele, Luna şi cerul înstelat însoţesc aproape întotdeauna
imaginea sacrificiului lui Mithra reprezentat în apropierea unei grote
naturale – scenă cultuală centrală plasată în spatele altarelor din mithraea
şi spelaea – la fel cum gravitau în jurul muntelui Hara, locuinţa lui
Mithra în zoroastrismul avestic195. Triumful lui Mithra însemna triumful
luminii asupra întunericului, fapt sugerat şi de unele reprezentări mithriace,
precum cele de la Marino, Capua şi Barberini196, unde Soarele binecu-
vântează actul creator trimiţând o rază de lumină spre capul divinităţii.
De asemenea, atunci când privirea sa nu e îndreptată spre interlocutor,
zeul întoarce capul spre Sol/Helios, plasat de obicei în stânga scenei. Or,
aceleaşi raze care lovesc capetele demonilor sunt înfăţişate şi pe fresca de
la Hawarte. Unii cercetători, precum J. Duchesne-Guillemin şi M. York
au subliniat de altfel importanţa principiului opoziţiei şi al polarităţii sau
al dualităţii luni-solare în scenele tauroctonice197, fapt indicat nu doar de
prezenţa Lunii şi a Soarelui, ci şi a corbului şi a cocoşului sau a dadofo-
rilor. Cautes şi Cautopates ţineau torţele îndreptate în direcţii opuse,
marcând momentele începutului şi sfârşitului de ciclu astral, fiind în
multe dintre cazuri identificaţi cu Mithra, atât pe unele inscripţii apusene,
cât şi de către Pseudo-Dionisie Areopagitul, care în Epistola a VII-a
vorbeşte despre sărbătorile dedicate de magi în amintirea întreitului
Mithra198. Împreună, cei trei formează o imagine a eternităţii marcată de
succesiunea ciclurilor astrale. Spre această concluzie ne-ar putea conduce
şi simbolurile care apar uneori în legătură cu purtătorii de torţe. Este vorba
despre măciucă – proprie zeului avestic199 –, dar atribuită dadoforilor pe
vasul descoperit la Mainz, precum şi de arc, pus în legătură cu princi-
palele momente mitologice, „scena vânătorii” reprezentată la Dura
Europos şi „miracolul ploii” pe stela de la Neunheim. Arcul apare şi în
194
Turcan,1982, 173-191.
195
Widengren, 1960, 1-25.
196
Beck, 1984, 2032, 2034.
197
Beck, 1985, 309; York, 1993, 309.
198
Sf. Dionisie, Epistola VII, 2 (p. 260, ed. rom.).
199
Eliade, 1991, 321.
mâna unui pater, care desăvârşeşte actul iniţierii neofitului însoţit de

heliodromus, în singura scenă de acest gen prezentă pe vasul de la
Mainz200. Acest din urmă element simbolic apare la Cautopates, pe fresca
deteriorată a mithraeum-ului de la Perge, din sudul Asiei Mici, datând din
a doua jumătate a secolului al II-lea d.Hr.201.
Tauroctonia marca iniţial începutul ciclului de primăvară şi era cel
mai probabil pusă în legătură cu sărbătoarea mithrakana, care se defăşura
iniţial la echinocţiul de primăvară, iar apoi la echinocţiul de toamnă după
reformarea calendarului în 150 î.Hr. de către suveranii Arsacizi” 202 .
Astfel, Mithra ajunge să fie identificat cu un stăpân al echinocţiilor, aşa
cum ne încredinţează şi Porphyrios203. Ca urmare a reformei parthice,
mithrakana ajunge să fie identificată cu sărbătoarea iraniană a Anului
Nou persan, Nawroz, atunci când se considera că lumea era reînnoită prin
repetarea simbolică a cosmogoniei de către suveran 204 . Însă această
reformă va avea implicaţii mult mai profunde pentru ideologia religioasă
a suveranilor greco-persani din perioada elenistică şi a celor sasanizi de
mai târziu, subliniind calitatea acestora de reprezentanţi ai divinităţii ca
purtători ai aurei divine, hvareno „lumina divină” sau „focul regalităţii”205.
Mithra ajunge un protector al dinastiei, suveranul însuşi fiind socotit o
reîncarnare a sa. Acesta din urmă primeşte puterea divină din mâna
zeului, aspect subliniat de reliefurile commageniene de la Nimrud Dagh
şi Arsameia Nymphaios, din timpul suveranului elenistic greco-persan
Antiochos I. Această scenă numită dexiosis sublinia fidelitatea faţă de
cotractul206 încheiat între cele două părţi. Interesant este că ea apare şi în
mithraismul greco-roman pe altarul lui Flavius Aper de la Poetovio
(Ptuj), unde părţile contractante sunt Helios/Sol şi Mithra207. Dar şi în
lumea romană zeul îşi va păstra probabil aceleaşi calităţi de protector al
casei imperiale, în ciuda faptului că, după cum remarcă pe bună dreptate
200
Beck, 2000, 145-180.
201
IGSK, 54.I, 248.
202
Malandra, 1985, 96; Boyce, 1975, 107-108.
203
Porphyry, The Cave of the Nymphs, 24; Beck, 2000, 157.
204
Eliade, 1991, 316.
205
Ries, 1990, 2760-2761; Chaumont, 1985, 706.
206
Ries, 1990, 2761-2762.
207
Clauss, 2000, 59.
Zeii universali 95
şi Marcel Simon, Mithra nu a fost niciodată acceptat în mod oficial în

cadrul panteonului roman208. Astfel se explică expresia fautor imperii sui,
„protector al imperiului lor” de pe o dedicaţie din 308, descoperită la
Carnuntum (în Pannonia Superior), unde Diocletian şi ceilalţi Tetrarhi
sunt numiţi Iovii et Herculii religiossimi Augusti et Caesares209, dar şi
emiterea unor monede locale, la Tars (Cilicia), în timpul lui Gordian III
înaintea plecării acestuia în campanie împotriva perşilor. Cu siguranţă,
aceste dovezi subliniază importanţa politică, dar şi sprijinul ideologic faţă
de autoritatea imperială.
O teorie seducătoare privitoare la originea misterelor mithriace îi
aparţine cercetătorului canadian Roger Beck. În articolul său din 1998,
intitulat The Mysteries of Mithras: A New Account of their Genesis, el
susţine – insistând asupra rolului elementelor militare commageniene şi
a recentei descoperiri din 1997 a mithraeum-ului din Doliche – ipoteza
unei origini commageniene a acestor mistere, situată la începutul
primului secol d.Hr., dacă nu chiar mai devreme210.
J. Campbell recunoştea în unele pasaje din Rig Veda pe Mitra ca
zeu solar 211 . Ideea este interesantă, întrucât până nu demult s-a
considerat că identificarea lui Mithra cu o divinitate solară este de dată
mai recentă. Aserţiunea cercetătorului este confirmată de descoperirile
monetare relativ recente de pe teritoriul Imperiului Kuşan, datând din
primele două secole ale erei creştine. Pe o monedă de bronz emisă în
timpul regelui Huvishka (secolul al II-lea), Mithra are capul înconjurat
de raze212. Zeul era menţionat pe monedele kuşane îndeosebi cu numele
Miro sau Miiro213. De altfel, din panteonul extins al Imperiului Kuşan
făceau parte nu doar Ahura Mazda şi Buddha, ci şi Herakles, Serapis
sau divinitatea lunară Mao (echivalentul lui Mên microasiatic) 214 .
Mithra era identificat uneori cu Apollo sau Helios215. Fireşte, se ştie
208
Simon, 1979, 411-425.
209
Clauss, 2000, 7, 28.
210
Beck, 1998, 115-128.
211
Rig Veda, VIII, 25, 3; X, 36, 3; X, 132, 6; cf. Campbell 1969, p. 63.
212
Stawinski, 1979, 64-65.
213
Turcan, 2000, 37.
214
Stawinski, 1979, 90-91.
215
Stoyanov, 1999, 56.
îndeobşte că au existat anumite tendinţe sincretice din timpul domi-

naţiei primilor regi kuşani, Vima Kadphises (sec. I d.Hr.), Kanishka şi
Huvishka (sec. II d.Hr.) datorită climatului de toleranţă religioasă
existent în timpul domniei acestora. Însă este foarte probabil, având în
vedere pasajele amintite anterior din Rig Veda, ca zeitatea să fi avut
atribute solare mult mai devreme decât se considerase iniţial.
Primele dovezi legate de iniţiere în cultul microasiatic al lui
Mithra apar destul de timpuriu, în perioada elenistică, atunci când se
produce o schimbare fundamentală în privinţa concepţiei legate de
cultul lui Mithra în lumea microasiatică, dar şi cea siro-palmiriană.
Aceasta întrucât dispare dominaţia politică a suveranilor iranieni asupra
acestor teritorii, fapt care a avut importante consecinţe216, întrucât se
pierde legătura directă cu zonele de origine, cultul lui Mithra devenind
doar un cult al diasporei iraniene. J.Z. Smith subliniază modificările
care se produc în privinţa religiilor greco-orientale atestate în diaspora
în perioada elenistică: (1) o preocupare mai scăzută elementelor etnice
din diaspora faţă de zonele de origine, paralel cu adoptarea unor
elemente noi legate de viziuni, epifanii, călătorii celeste (de menţionat
faptul că în cultul mithriac apare pentru prima dată menţionată ideea
unei călătorii celeste a sufletului)217; (2) transformarea acestor sisteme
religioase din religii „naţionale/etnice” în religii preocupate de salvarea
individului şi devoţiunea personală şi aspecte legate de transcendent: „It
was a shift (…) from «birthright» to «convinced» religion” ; (3) gru-
purile de aderenţi nu mai includ doar anumite elemente etnice (ce con-
tinuau să vorbească limba nativă sau aflate la a doua sau a treia gene-
raţie şi fuseseră asimilaţi din punct de vedere lingvistic), ci şi numeroşi
convertiţi din rândul altor populaţii, fapt care a dus bineînţeles la
asimilarea de noi concepţii religioase, sincretisme şi o reinterpretare
practic a vechii credinţe218. Astfel s-ar explica şi prezenţa ceremoniilor
iniţiatice atestate la piraţii cilicieni amintit de Plutarh (Viaţa lui Pompei,
24), precum şi momentul relatat de autorii antici privind iniţierea lui
216
Merkelbach, 1956, 154-156.
217
Segal, 1981, 353-357.
218
Smith, 1971, 237-238.
Zeii universali 97
Nero şi participarea la ospeţele sacre în cinstea lui Mithra. Iniţierile

sunt menţionate şi în inscripţii începând cu secolul al III-lea î.Hr.
Noile realităţi religioase sunt dovedite de inscripţia de la
Ariaramneia (Rhodandos, în prezent Faraşa) din Capadocia (Mithra
3)219. Ea a fost descoperită în 1907 de către H. Grégoire pe o stâncă din
munţii Taurus 220 şi aminteşte iniţierea unui mag al lui Mithra. F.
Cumont, în studiul său Mithra en Asie Mineure, reproduce inscripţia
sub forma: Sag£rioj ‚ Mag?[af◊]rnou ‚ strathgÕj ‚ 'Ariaramne?∂?(aj) ‚
œm£geuse M∂qrV şi apoi hrt[ml] ?ygp ‚ Agj br /rpgtm rb rgz221.
Numele muntelui Ariaramna, precum şi al apei din apropiere şi
prezenţa magilor mezi mai sunt menţionate pe aşa-numitele „tăbliţe ale
fortificaţiilor” de la Persepolis cu cel două secole înainte 222 .
Semnificaţia textului bilingv, greco-aramaic, a fost interpretată în
maniere diferite, atât în privinţa datării, cât şi a sensului. Cumont
aprecia că ar proveni din sec. I d.Hr., însă lucrări mai recente o
încadrează în perioada elenistică, undeva între sec. III-I î.Hr. În opinia
savantului belgian, expresia œm£geuse M∂qrV are înţelesul de „a deveni
mag al lui Mithra”, indicând astfel faptul că epigrafa ar fi fost gravată
cu ocazia unei ceremonii de iniţiere 223 . R. Beck şi S. Mitchell nu
amintesc nimic despre o eventuală iniţiere, ci doar de celebrarea de
către strategul Sagarios Magaphernos a unei ceremonii dedicate zeului
Mithra224.
O altă dedicaţie la fel de interesantă este şi cea de la Sarıhüyük
(Mithra 10)225, din teritoriul Ancyrei. Inscripţia a putut fi doar parţial
219
Mitchell, 1993, II, 29; Beck, 1984, 2018-2019; Will, 1955, 15; Nock, 1942, 349;
Cumont, 1939, 68; CMRDM, I, 19; Grégoire, 1908, 445.
220
Mitchell, 1993, 29; Beck, 1984, 2018-2019.
221
Cumont, 1939, 68.
222
Schwarz, 1983, 687-688; Papatheophanes, 1985, 108-134.
223
Papatheophanes, 1985, 108-134: „Nous avons exprimé naguère l’opinion que
em£geuse M∂qrV devait peut-être se traduire, suivant une signification fréquente de
l’aoriste, par «devint mage de Mithra»” ; vezi şi Vermaseren, 1963, 22.
224
Beck, 1984, 2018-2019: „…? celebrated a Magian rite for Mihres”; Mitchell, 1993,
29: „… a Graeco-Aramaic bilingual text shows a regional official called a stratêgos
conducting a Mazdean ceremony for the god”.
225
RECAM, II, 404; Gordon, 1994, 470.
descifrată, însă după toate probabilităţile erau prevăzute pedepse pentru

cei care au încercat să-şi însuşească în mod abuziv fondurile templului,
după cum arată editorul epigrafei, care o datează în secolul I. d.Hr.226.
Datorită împrumuturilor pe care aceştia le contractaseră şi nu le-au
returnat, rudele lor, adică „binefăcătorii şi rugătorii” s-au văzut puşi în
imposibilitatea de a-şi putea achita îndatoririle faţă de templu. Tot în
această epigrafă se face aluzie şi la existenţa unei tradiţii transmise „de
magi în privinţa lui Mithra”.
Tipologia eroului născut din stâncă este des întâlnită în cadrul
ciclurilor mitologice răspândite îndeosebi în Caucaz, care prezintă simi-
litudini cu tradiţiile mitologice anatoliene sau evreieşti. Astfel, legenda
frigiană a lui Agdistis, poemele osetine, miturile evreieşti privitoare la
Armillus şi cele georgiene despre Amirani au probabil ca origine
comună Cântul lui Ullikummi, cunoscut din tradiţiile hittito-hurrite227.
Formularea cea mai apropiată de versiunea hittită este dată însă de
legenda naşterii lui Diorphus, menţionată de Pseudo-Plutarh (De
Fluviis, 23, 1-4). Mărturia sa a fost deseori invocată în sprijinul ipotezei
privitoare la originea iraniană a misterelor mithriace, precum şi pentru a
întări aserţiunea referitoare la excluderea femeilor din cadrul cultului
mithriac 228 . Această din urmă teorie a fost însă pusă sub semnul
întrebării în ultimii ani, îndeosebi de către cercetătorul american J.
David229. Pseudo-Plutarh arată că Mithra, care în realitate ura femeile,
226
Mitchell, II, 1993, 29: „The overall sense of this inscription seems to have been to
prescribe penalties for those who misappropriated temple funds”.
227
Russel, 1990, 2679-2692; Jong, 1997, 291. Pe tăbliţele hittite este relatată legenda
naşterii lui Ullikummi, ca urmare a împreunării zeului Kumarbi cu o stâncă de lângă
cetatea Urkish: „La Iazul rece se află stânca mare./ Măsoară în lungime vreo trei
leghe,/ Lăţimea ei – o jumătate de leghe./ Ci mintea-i ştie tot ce-o să se-ntâmple./ Se-
mpreunează dar cu Stânca mare/ şi-aceasta îi cunoaşte bărbăţia,/ De cinci ori o
cuprinse-n braţe, / De zece ori în braţe-o strânse…”. Copilul născut din stâncă fu
încredinţat Mamei Zeilor, devenind apoi un uriaş de stâncă, pe care doar Teshub, Ea
şi alţi 70 de zei au reuşit să-l înfrângă în luptă. (Cf. Tăbliţele de argilă…, 1981, 237-245).
228
David, 2000, 137; Vermaseren, 1951, 290-291; Yarshater, 1983, 853-856.
229
David, 2000, 121-141; în încheierea studiului său, David apreciază că „…the status
of women within the mysteries of Mithras, like so many aspects of this enigmatic
religion, is perhaps indeterminable. Women were involved with the cult in some
areas, but whether they were actually initiated is uncertain. Regardless, to state that
Zeii universali 99
dar voia totuşi să aibă parte de un fiu, a fecundat o stâncă, situată

undeva lângă cel mai important râu al Armeniei, Araxes. Stânca a dat
naştere, atunci când a venit vremea, unui băiat numit Diorphus, care l-a
provocat însă pe Ares la luptă, iar după ce a fost ucis de către acesta, a
fost transformat de către zei într-un munte ce-i poartă numele230. Russel
identifică această ultimă zeitate cu Vahagn, divinitate a furtunii,
fulgerelor şi ploii231. În ciuda similitudinilor cu legenda anatoliană a lui
Agdistis, bisexualitatea lui Mithra este practic imposibil de dovedit,
fapt indicat şi de Vermaseren232. Nici mărturia lui Firmicus Maternus
nu este pe deplin edificatoare în acest sens233.
Celsus aminteşte unele elemente ale doctrinei mithriace în vari-
anta sa persană: „în cultul lui Mithra găsim un simbol al celor două
circuite ale cerului, unul nemişcat, iar celălalt atribuit planetelor. Iar
simbolul este următorul: o scară cu şapte porţi, iar deasupra scării este a
opta poartă”234 . Porţile respective sunt interpretate ca fiind reprezen-
tarea celor şapte ceruri planetare pe care sufletul trebuia să le par-
curgă235, invocându-se un pasaj anterior din opera lui Origen în care
este menţionată credinţa vechilor elini în existenţa sferelor planetare236.
Celsus asociază aceste porţi cu unele metale şi planete cunoscute: prima
poartă, din plumb, este a lui Saturn; a doua, din cositor, corespunde lui
Venus; a treia, din bronz, lui Jupiter; a patra, din fier, lui Mercur; a cincea,
women were excluded from the rites is to dismiss a substantial amount of evidence,
and to repeat a time-honoured scholarly misinterpretation” (141).
230
de Jong, 1997, 291-294.
231
Russel, 1990, 2683-2684; Grigorian, 1993, 166.
232
Vermaseren, 1951, 288: „It is not possible to prove the bisexual character of
Mithras, though it is remarkable that apparently his sex is sometimes not indicated
and is still hidden in the rock”.
233
Firmicus Maternus, De errore profanarum religionum, V, 1-2. Amintind despre
cultul focului în lumea persană, el arată că magii considerau că acesta era compus din
două puteri, corespunzătoare celor două sexe (ad utriusque sexus). Însă, în paragraful
următor, Maternus, deşi arată că magii puneau în legătură cultul său cu puterea
focului, îl indică totuşi pe Mithra ca o zeitate masculină.
234
Origen, Contra lui Celsus, VI, 22.
235
Eliade, 1995, 126-127.
236
După Platon, sufletele în drumul lor de la pământ spre cer, pentru a ajunge la locul
unde se află „câmpia adevărului”, sunt conduse de vizitii prin bolţile cereşti. Vezi în
acest sens pasajul din Platon, Phaidros, 248 a-d.
„din amestec de mai multe metale”, lui Marte; a şasea, din argint, astrului
selenar şi, în sfârşit, a şaptea poartă este din aur şi corespunde Soarelui,
„ale cărui culori le imită”. Dincolo de explicaţiile, evident puerile, ale
lui Celsus – combătute de Origen, care spune că „el adaptează nişte
date muzicale la cele citate din teologia persană” – se pare ca exista o
corespondenţă clară între cele şapte porţi şi simbolurile planetare, chiar
dacă nu în ordinea prezentată237. Faptul că relatarea lui Celsus conţine
un sâmbure de adevăr este întărit de simbolistica elementelor prezente
pe pavimentul mithraeum-ului numit al „celor şapte sfere” – Mitreo
delle sette sfere – descoperit la Ostia. Pe mozaicul din interiorul
mithraeum-ului sunt prezentate simbolurile zodiacale, care încadrează
şapte semicercuri corespunzătoare cerurilor planetare sau mai degrabă
celor şapte trepte de iniţiere pe care le întâlnim reprezentate pe un alt
mithraeum de la Ostia, cel al lui Felicissimus.
Prima menţiune a taurobolium-ului în context mithriac se consi-
deră că este cea aparţinând lui P. Papinius Statius, care, către anul 80
d.Hr. vorbea despre „Mithra care sub stâncile grotei persane răsuceşte
coarnele îndărătnicului taur” 238.
Savantul belgian F. Cumont considera că practica înjunghierii
taurului – taurobolium – a fost adoptată de comunităţile mithriace de la
adepţii Marii Mame anatoliene. Romanii ar fi împrumutat acest rit din
templele capadociene, caracterul său fiind schimbat sub acţiunea cre-
dinţelor mazdeene239.
După cum subliniază şi R. Turcan, se pare că şi orientarea sanctu-
arului avea o importanţă foarte mare întrucât, în momentul în care
237
Origen, Contra lui Celsus, VI, 22.
238
P. Papinius Statius, Thebais, I, 716-719: „Adsis, o memor hospitii, Iunoniaque arua /
dexter ames, seu te roseum Titana uocari / gentis Achaemenidae ritu, seu praestat
Osirin / frugiferum, seu Persei sub rupibus antri / indignata sequi torquentem cornua
Mithram”. În traducerea franceză (ed. Lesueur, p. 27): „Ô, reste à nos côtés,
souviens-toi que tu fus notre hôte, aime et protège le pays cher à Junon, que je
t’invoque, selon ta préférence, sous le nom de rouge Titan suivant le rite des
Achéménides, ou sous celui d’Osiris dieu de la fertilité, ou le Mithra qui, sous les
rochers de l’antre perséenne, tord les cornes du taureau qui refuse de le suivre”.
239
Cumont 1904, 1949; S. Sanie arată că nu doar ritul tauroboliei a fost împrumutat din
cultul lui Kybele şi al lui Attis, ci şi simbolul pinului, cf. Sanie, 1982, 505-506.
Zeii universali 101
mithraeum-ul se deschidea adoratorilor zeului, lumina solară trebuia să

cadă pe imaginea centrală a lui Mithra Tauroctonus! În acest sens, multe
dintre aceste mithraea sau spelaea aveau intrarea orientată către sud-est
sau sud240, după cum majoritatea altarelor săpate în stâncă, din Frigia,
aveau la rândul lor aceeaşi orientare.
Conform tradiţiei, cel care a consacrat în munţi o asemenea grotă
(spelaeum) lui Mithra a fost Zoroastru. Acest fapt este confirmat de o
relatare a lui Porphyrios: „(…) Perşii numesc peşteră locul în care îl aduc
pe cel iniţiat în mistere, arătându-i calea pe care sufletele coboară (în
adâncuri) şi apoi se întorc din nou. Eubulos afirmă că Zoroastru a fost cel
dintâi care i-a închinat lui Mithra, creatorul şi părintele tuturor, o grotă
naturală; se găsea în munţii din apropierea Persiei şi era udată de izvoare
şi acoperită de flori şi frunzişuri. Această grotă închipuia imaginea lumii
zămislite de către Mithra şi a lucrurilor pe care grota le conţinea, într-o
dispunere ordonată, asigurându-i (zeului) simbolurile elementelor şi me-
diilor universului... Inspirându-se din aceste credinţe cred, pitagoricienii
– şi mai târziu Platon – denumeau lumea grotă şi peşteră. Într-adevăr, la
Empedocle, forţele ce călăuzesc sufletele spun: «Ajuns-am pe acoperişul
acestei grote»” 241 . Interesant este că deşi Porphyrios îl consideră pe
Zoroastru primul dedicant al unei asemenea construcţii cultuale, subli-
niază faptul că aceasta se găsea nu în teritoriul persan propriu-zis, ci în
munţii din apropierea Persiei, o zonă pe care Ehsan Yarshater o numeşte
„Iranul exterior”, care poate indica teritoriile din estul Anatoliei sau din
Armenia242.
În mod firesc, ca şi în cazul altor ceremonii de tip iniţiatic, intro-
ducerea neofitului în peşteră/grotă, spelaeum, însemna un act purifica-
tor în sine, denumit regressus ad uterum, a cărui semnificaţie simbolică
a fost descifrată de M. Eliade243. Gestul avea sensul revenirii iniţiatului
la stadiul embrionar, pentru a renaşte, regenerat şi metamorfozat, într-o
nouă viaţă244. Intrarea neofitului în peşteră reprezenta aşadar o întoar-
240
Turcan, 2000, 76-77.
241
Porphyrios, De antro Nympharum, 6-8; DS, III, 75.
242
Yarshater, 1983, 854-855.
243
Eliade, 1995, 69-71.
244
Eliade, 1995, 68.
cere la origini, pentru ca de aici să se producă înălţarea către cer. Prin

însuşi caracterul ei central, peştera desemnează locul naşterii şi al rege-
nerării245.
R. Beck considera că locul de constituire al misterelor mithriace
îl reprezenta teritoriul regatului commagenian. Până la includerea sa în
statul roman, Commagene era un stat clientelar condus de C. Iulius
Antiochus IV Epiphanes (37-72 d.Hr.), descendent al unei dinastii
greco-iraniene246. Deposedat de regat de către Gaius Caligula, dar stăpâ-
nind probabil în continuare un teritoriu în sudul Lycaoniei, Antiochus a
reprimit regatul în timpul lui Claudius, precum şi o parte din Cilicia247.
Beck face distincţia între grupul fondator şi grupul de tranzit. În
opinia sa, grupul fondator trebuia să facă dovada: a) unei puternice
tradiţii de factură iraniană, centrată pe cultul lui Mithra; b) unei tradiţii
occidentale „în care astrologia a oferit principalele metafore ale cosmo-
logiei şi soteriologiei”248. Cultul regal commagenian, ca şi cele similare
din alte state învecinate, Armenia, Capadocia, Pontul sau Cilicia, a jucat
un rol important în perioada elenistică în transmiterea mithraismului249,
după cum o demonstrează dedicaţia datând de la mijlocul secolului I î.Hr.
a lui Antiochus, prezentată anterior. O dată cu anexarea Commagenei şi
includerea sa printre provinciile imperiului, elementele militare autohtone
şi familiile acestor soldaţi au jucat un rol important, în propagarea
mithraismului250. Trupele regale au intrat în contact cu militari romani
din legiunile XV Apollinaris, V Macedonica şi II Adiutrix şi înainte de 72
d.Hr., în timpul asedierii Ierusalimului, când regele commagenian a oferit
sprijin trupelor romane implicate în primul război iudaic251, în războaiele
245
DS, III, 78.
246
Despre originea şi istoricul acestei dinastii la Sullivan 1977, 732-798.
247
Josephus Flavius, Jewish Antiquities, XIX, 276-277; Cassius Dio, Istoria romană,
LX, 8, 1.
248
Beck, 1998, 117-119.
249
Turcan, 2000, 25.
250
Beck, 1998, 122: „What I propose, then, is that the Mysteries of Mithras were developed
within a subset of these Commagenian soldiers and family retainers and were transmitted
by them at various points of contact to their counterparts in the Roman world”.
251
Tacitus, Istorii, V, 1; Flavius Josephus, Istoria războiului iudeilor…, V, 1, 6.
Zeii universali 103
civile din 68-69 d.Hr. prin ajutorul dat lui Otho împotriva lui Vitellius252
şi în campania lui Domitius Corbulo împotriva armenilor253.
Teoria lui Beck, cu toate aspectele sale pozitive, este totuşi prea
restrictivă atât în privinţa ariei de formare a mithraismului ca religie de
mistere – limitându-se la teritoriul regatului commagenian –, cât şi în
legătură cu aşa-numitul grup fondator, identificat în opinia sa cu
supuşii statului respectiv. În opinia noastră aria în care s-au produs
aceste mutaţii trebuie să fi fost cu mult mai mare, incluzând cel puţin o
parte, dacă nu întreg teritoriul viitoarelor provincii romane din sud-estul
Asiei Mici (Cilicia, Commagene, Capadocia, Pont şi Armenia).
Existenţa unor teofore precum Mithridates la unii dinaşti microasi-
atici nu doar în epoca elenistică, ci şi în cea romană poate constitui un
indiciu asupra prestigiului de care se bucura această divinitate254. De
asemenea, o parte dintre satrapii din Anatolia erau denumiţi Mithridates,
Mithrobarzanes sau Mithraphernes255. La Comana Capadociei sunt înre-
gistrate numeroase nume derivate din radicalul miqr-/mitr-, chiar şi
după cucerirea romană: Mithrateidios, Mithratochmes, Iulius Mitra,
Mithres sau Mithrei256. Existenţa unor dedicanţi purtând numele M∂qrhj
mai este atestată şi pe alte inscripţii de la Tyana, în sud-vestul
Capadociei257, şi de la Ilğin, în regiunea Sultan Dağı în centrul Anatoliei258.
În statele elenistice care au luat naştere după dispariţia imperiului
lui Alexandru cel Mare s-au impus tot mai mult tendinţele cosmopolite
şi universaliste, interferenţele existente între cele două lumi, cea greco-
macedoneană şi cea orientală, având implicaţii multiple, atât în
domeniul religios, cât şi în cel al filosofiei, artei literaturii, ştiinţelor şi
arhitecturii259. Sincretismul a devenit caracteristica dominantă a întregii
perioade care succede momentului marcat de instituirea statelor elenistice
252
Tacitus, Istorii, II, 25.
253
Tacitus, Anale, 13, 7-8; în timpul domniei lui Nero.
254
Josephus Flavius, Jewish Antiquities, XIV, 112-114; XVI, 18 (pentru Mithridate VI
Eupator, regele Pontului); XIV, 128-136, 138-139, 193 (pentru Mithridates din Pergam).
255
Turchi, 1923, 176.
256
Harper, 1968, 145.
257
IGSK, 55.I, 83.
258
IGSK, 62, 331.
259
Eliade, 1995, 137.
şi se sfârşeşte imediat după oficializarea religiei creştine prin edictul de

la Milano (Mediolanum) din 313 d.Hr.
În consecinţă, se produce şi o modificare a percepţiei asupra
vechilor divinităţi persane, care se elenizează, purtând nume şi împru-
mutând unele atribute ale divinităţilor greceşti. Astfel, întâlnim de exemplu
în Commagene, la mijlocul primului secol î.Hr., zei care poartă nume
mixte, greceşti şi iraniene: Zeus Oromazdes, Apollo Mithra Helios Hermes
sau Artagnes Ares260. Pe inscripţia de la Nemrud Dagh pe care apar aceste
divinităţi, Antiochus din Commagene (69-34 î.Hr.) se revendică a fi
unul dintre urmaşii suveranului ahemenid Darius (522-486 î.Hr.), fiul
lui Hystaspes, dar şi al lui Seleukos I Nikator (cca 358-280 î.Hr.).
Instituirea cultului şi sărbătorilor zeităţilor menţionate se făcea „urmând
vechea tradiţie a perşilor şi grecilor, originea binecuvântată a neamului
meu”261.
Fenomenul amintit este prezent în toate regiunile care până la
cucerirea romană au fost guvernate de dinaşti ce pretindeau că sunt
urmaşi ai ultimilor suverani ahemenizi: Capadocia, Pont, Commagene,
Armenia. Frecvenţa numelui Mithradate la unii membri ai acestor case
regale, precum şi în cazul altor categorii de dedicanţi sugerează şi o
anumită devoţiune faţă de vechea credinţă mithriacă de origine persană.
Cultul lui Mithra este foarte puţin atestat în mediile greceşti sau
elenizate din vestul şi nord-vestul Asiei Mici262. Prezenţe ale cultului
mithriac au fost identificate la Trapezunt 263 , Heracleea Pontică 264 şi
Amisos în Pont, Amastris în Paflagonia, Kios în Bitinia, Daskyleion,
Amorion265, Aezanitis266 în Frigia, Ariaramneia (Faraşa)267, Kaisareia268,
260
261
Cumont, 1904, 1944.
262
Turcan, 2000, 49-50.
263
Cumont, 1939, 71-74.
264
SEG, 47, 1997, nr. 1503.
265
TMMM, II, 91, nr. 4; Cumont, 1939, 70; Wüst, 1932, col. 2151.
266
Beck, 1998, 119.
267
Cumont, 1939, 68; Mitchell, II, 1993, 29, n. 162; Beck, 1984, 2018-2019.
268
CIL, III/1 suppl., 6772 = TMMM, II, 91, nr. 2; Clauss, 1992, 238.
Zeii universali 105
Tyana (Kilisse-Hissar)269 şi Arabissos în Capadocia, Nemrud Dagh în

Commagene, Anazarbos 270 şi Tars în Cilicia, Derbe şi Artanada în
Lycaonia, Baris (Isbarta) în Pisidia 271 , Hierokaisareia şi Hypaipa în
Lydia, Colofon în Mysia272, Kawagh-Dagh273 şi Oinoanda274 în Lycia.
În vestul Asiei Mici a fost descoperită doar o singură inscripţie,
în latină, la Colofon în Mysia, dedicată lui Deus sanctus invictus
Mit(h)ra275, ceea ce întăreşte aserţiunea privitoare la impactul redus al
cultului în mediile greceşti sau puternic elenizate276. O mare incertitu-
dine a fost exprimată de asemenea în privinţa sanctuarelor de la Pergam
şi Kapikaya, dacă ele ar trebui sau nu să fie incluse în categoria lăca-
şurilor de cult mithriace277. Un spelaeum a existat însă cu siguranţă la
Trapezunt, în Pont, pe înălţimea unei coline situate la răsărit de oraş şi
care până în Evul Mediu a purtat denumirea de Miqr∂oj bounÒj („dealul
lui Mithra”)278. Legenda sfântului Eugen, patronul oraşului, menţionea-
ză distrugerea idolului de către martir, pe locul unde ulterior a fost
ridicată biserica Sf. Ioan Botezătorul279.
Pe monedele microasiatice, Mithra este adesea reprezentat având
capul înconjurat de raze. În timpul lui Traian, la Trapezunt este repro-
dus bustul zeităţii, iar pe cap aceasta poartă o bonetă frigiană radiată.
269
IGSK, 55.1, 34 = TMMM, II, 91, nr. 3; vezi şi IGSK, 55.1, 83, unde apar teoforele
Mithres şi Mâ.
270
IGSK, 56, 9; Clauss, 1992, 238.
271
Cumont, 1939, 70-71, cu prezentarea reliefului de la Isbarta şi comentarii asupra
particularităţilor iconografice ale monumentului care înfăţişează scena tauroctoniei.
272
CIMRM, 24B (supl.); Clauss, 1992, 238; Beck, 1984, 2018-2019.
273
Wüst, 1932, col. 2151.
274
Milner, Smith, 1994, 71.
275
Clauss, 1992, 238; Beck, 1984, 2018-2019 (Deo sancto invicto Mit(h)rae).
276
Clauss, 1992, 238.
277
Dahlinger, 1979, 793-801; Dahlinger, 1977, 51; Turcan, 2000, 35; Clauss, 1992,
293, în legătură cu atestarea cultului mithriac la Amasia, Antiohia şi Pergam.
278
Cumont, 1932, 71: „Dans le Pont, où régnèrent des Mithridate, Mithra fut certainement
adoré comme dieu tutélaire depuis l’époque hellénistique, et l’on savait depuis longtemps
que la ville de Trapézus l’honorait spécialement. La légende locale raconte comment
le martyr détruisit une idole sur la colline qui encore au Moyen Age s’appelait
Miqr∂oj bounÒj”.
279
Cumont, 1932, 71; BHG2, 609; Synaxarium Ecclesiae Constantinopolitanae, 20 ian.,
p. 406; cf. Delehaye, 19332, 172.
Începând cu perioada domniei comune a împăraţilor Marcus Aurelius şi

Lucius Verus, tipologia se modifică. Mithra este înfăţişat călare, în maniera
cavalerului anatolian280, cum mai sunt reprezentaţi de altfel şi Mên sau
Sozon 281 . Pe o monedă de la Tarsus este gravată legenda TARSOU
MHTROPOLE şi a fost emisă în timpul campaniei lui Gordian al III-lea
(238-244 d.Hr.) împotriva perşilor282.
Epigrafa care apare pe un altar descoperit la Anazarbos (Anazarva)
în Cilicia a supravieţuit într-o formă fragmentară, iar partea de început
este destul de dificil de reconstituit: [[---]] ‚6 [[ùp£tou tÕ]] b/, p(atrÕj)
p(atr∂doj) [M. AÙrˇ?]‚lioj S◊leukoj ≤e[reÝj kaπ] ‚8 pat¾r di¦ b∂ou
(Mithra 2)283. Ea datează în opinia lui R. Turcan din secolul al II-lea şi
a fost dedicată lui Zeus-Helios-Mithra de către un personaj care
îndeplinea simultan funcţiile de preot şi pater (≤e[reÝj kaπ] pat¾r)284.
Funcţiile erau compatibile şi nu se condiţionau reciproc. Cu alte cuvinte,
nu era obligatoriu ca o persoană să îndeplinească în acelaşi timp şi
funcţia sacerdotală şi pe cea de şef al comunităţii. Manfred Clauss con-
sideră că, având în vedere descoperirea inscripţiei într-o colonie romană,
terminaţia [---]lioj întregeşte numele unui dedicant purtând tria
nomina: [M. AÙrˇ?]‚lioj S◊leukoj285. Aceeaşi opinie a fost împărtăşită
şi de editorul volumului de inscripţii referitor la epigrafele de la
Anazarbus şi din împrejurimi, Mustafa Hamdi Sayar, care reconstituie
textul astfel, începând cu rândul al şaselea286: „[---] Konsul zum zweiten
Mal, Vater des Vaterlandes, M(arcus) Aurelius Seleukos lebenslänglich
Priester und «Vater» auf Lebenszeit des Zeus Helios, des
unbesiegbaren Mithras, hat den Altar (geweiht) entsprechend seinem
Versprechen an die Vaterstadt”.
280
În ipostaza de cavaler, Mithra apare deseori pe monumentele de pe coasta de est şi
sud a Mării Negre, dar şi în Regatul Bosporan; cf. Ustinova, 1999, 270-275.
281
Cumont, 1939, 72; Sartre, 1996, 325; Olhausen, 1990, 1887-1890 (pentru Mên
Pharnakou şi Mithra).
282
Cumont, 1908, 1945; Turcan, 2000, 25.
283
IGSK, 56, 9; AMS, 53, 18; Clauss, 1992, 238; CIMRM, II, 27bis (supl.); AE, 1954, 7;
SEG, 12, 1955, 515.
284
Turcan, 2000, 25.
285
Clauss, 1992, 238.
286
IGSK, 56, 9 = CIMRM, II, 27bis (suppl.) = SEG, XII, 1955, 515. Sayar datează
inscripţia în secolul al III-lea.
Zeii universali 107
La Tyana (Kilise Hisar), în Capadocia, a fost descoperită în

interiorul unei moschei o inscripţie, a cărei provenienţă şi datare rămân
până în prezent necunoscute, după cum apreciază şi ultimii editori, D.
Berges şi J. Nollé: Qeù dika∂J M∂qrv, în traducere – „Zeului cel Drept
Mithra” (Mithra 13)287. La prima vedere, textul în cauză ar putea face
referire la o posibilă identificare a lui Mithra cu divinitatea de origine
frigiană Hosios kai Dikaios 288 , „Cel Sfânt şi Drept”, având atribute
solare 289 şi îndeplinind, după cum o dovedesc şi epigrafele microasi-
atice290 funcţia de mesager (angelos) al lui Helios. Ca şi Mithra, acesta
a fost uneori reprezentat pe monumente în ipostaza de cavaler anato-
lian, având pe cap o cunună de raze, dar şi securea dublă. O eventuală
trimitere indirectă la una dintre treptele iniţiatice mithriace, cea de
heliodromus, este însă prea puţin probabilă291. Este mai degrabă vorba
în cazul inscripţiei de la Tyana despre un atribut care subliniază calita-
tea lui Mithra de garant al dreptăţii, al ordinii cosmice, judecător, pro-
tector al jurămintelor, funcţii care se regăsec la această divinitate în
toate ipostazele sale anterioare292.
În Asia Mică, Mithra este sincretizat în totalitate în majoritatea
cazurilor cu Helios sau Sol Invictus, aceasta constituind de altfel şi una
dintre particularităţile mithraismului anatolian. Una dintre rarele
epigrafe microasiatice în limba latină dedicate lui Mithra provine de la
Cezareea Capadociei. Ea poate fi reconstituită sub forma: „Solem /
287
IGSK, 55.1, 34 = TMMM, II, 91, nr. 3 = CIMRM, I, 18; „Gefunden in Kemerhisar
bei der türkischen Moschee; keine Angaben zum Monument” (IGSK, 55.1, p. 211);
Clauss, 1992, 238; Mitchell, II, 1993, 29, n. 162; Beck, 1984, 2018-2019.
288
Drew-Bear, 1976, 263-264.
289
Robert, 1971, 617; pentru reprezentările acestei zeităţi în Tracia şi Moesia, vezi
Tacheva-Hitova, 1983, 266-268.
290
IGSK, 52, 19. Dedicaţia adresată către Hosios kai Dikaios datează din sec. I d.Hr. şi
provine de la Hadrianoutherai, din Mysia centrală. Asemenea cazuri, în care divini-
tatea frigiană apare alături de zeităţi solare similare precum Helios sau Apollo se
regăsesc şi pe alte inscripţii ca cele din nordul Galatiei, la Karahoca, în districtul
Hayamana (RECAM, II, 242), şi Yukari Dudaş (RECAM, II, 44). Vezi şi comentariile
lui Mitchell, II, 1993, 25-26.
291
În legătură cu treptele iniţatice mithriace şi îndeosebi în privinţa lui heliodromus,
Beck, 2000, 155-167; Yarshater, 1983, 854-855.
292
de Jong, 1997, 284-288; Turcan, 1982, 181.
Sol(i) Invicto / M(u)trae / Pro Salute et / incolumitate / C(h)re(s)imi

Augg(ustorum) / n(ostri) dispensatoris / Callimor(p)hus eiusdem /
votum so(lvit) li(b)ens animo” 293 . În traducere: „Soarelui, Soarele
nebiruit Mytra. Pentru sănătatea şi ocrotirea lui Chresimus, intendent
al auguştilor noştri, Callimorphus, casierul aceluiaşi, făgăduinţa
făcută a îndeplinit-o cu bucurie din inimă” (Mithra 5).
La Aezanitis (Savçılar), în nord-vestul Frigiei, situat în teritoriul
anticei Ancyra Sidera, pe un monument descoperit în 1926 de Christopher
M. Cox, Mithra este reprezentat, ca şi la Oinoanda, până la bust,
purtând însă obişnuita bonetă frigiană (Mithra 11)294. Inscripţia votivă
este adresată lui Helios-Mithra, în 77-78 d.Hr., de către Midon, fiul lui
Solon295: `Hl∂J M∂qrv M∂dwn ‚ Sèlonoj ‚ ¢n◊qhken ‚ eÙcˇn. ‚ [”E]touj
rxb/ m(hnÕj) P(anˇmou), adică „Lui Helios Mithra, Midon, (fiul) lui
Solon, a ridicat aceasta în urma făgăduinţei. În anul 162, luna
Panemos”.
Tot în ipostaza de zeu solar îl întâlnim pe Helios-Mithra repre-
zentat şi pe peretele Boukonisterion-ului dedicat lui Septimius Severus,
amplasat în agora din Oinoanda (în Lycia). Helios-Mithra este înfăţişat
alături de alte reliefuri, deasupra unei nişe care se presupune că
adăpostea o fântână (Mithra 8)296. La stânga sa sunt reprezentaţi doi
Dioscuri călare, cu mantiile răsfirate, care încadrează o zeiţă des întâl-
nită pe reprezentările din sudul şi sud-vestul podişului anatolian, numită
generic „zeiţa pisidiană”. Dedesubtul acestui grup se află inscripţia ce
poate fi tradusă sub forma: „Către Dioscuri, zeii salvatori”. La dreapta
lui Helios se află o reprezentare a lui Hermes în calitate de arcaş, alături
de dedicaţia „către Hermes, conducătorul”. Hermes era probabil zeita-
tea cea mai venerată la pisidieni. Mai departe, întâlnim o imagine a
unui personaj cu barbă, având părul ondulat; probabil înfăţişându-l pe
dedicantul însuşi. Epigrafa poate fi tradusă: „Către Zeus Salvatorul,
Lic(innius) Hyaki(n)thos, putătorul de torţă (dadouchos), (a dedicat-o)
293
CIL, III/1, Suppl., 6772.
294
Beck, 1998, 119; Gordon, 1994, 470; MAMA, X, 449 (pl. XLVIII); CIMRM, 23;
Will, 1955, 154; Cumont, 1939, 69.
295
MAMA, X, 449; Beck, 1998, 118-119.
296
Milner, Smith, 1994, 71 (cu planşa XVI a, b).
Zeii universali 109
zeilor care însoţesc altarul”. Termenii dadouchos şi dadophoroi sunt

echivalenţi şi sunt întâlniţi şi la alte culte precum cel mithriac sau în
cadrul misterelor lui Demeter de la Eleusis, unde aceştia făceau parte
din cortegiul anual297.
Zeitatea solară este reprezentată la Oinoanda având capul
înconjurat de nouă raze, cu părul ondulat şi figura imberbă. Bustul său
este încadrat de o arcadă în partea superioară. Inscripţia, aşezată pe
două rânduri, este dedicată „Lui Helios-Mithra”. Editorii inscripţiei,
N.P. Milner şi M.F. Smith, consideră că sincretizarea lui Helios şi
Mithra este destul de rară în Anatolia, iar accentul este pus în acest caz
pe vechea formă, locală, a cultului mithriac, diferită de cultul de mistere
care s-a răspândit foarte rapid în întreg Imperiul Roman începând cu
secolul al II-lea 298 . Ar fi vorba deci despre o formă cultuală mai
apropiată de cea greco-persană. De altfel, după cum am mai arătat deja,
prezenţa numelor de origine persană în Anatolia este destul de bine
atestată. Dorim să subliniem însă că, îndeosebi, în urma analizei mate-
rialului epigrafic, identificarea lui Mithra cu Helios reprezintă, dimpotrivă,
un fapt comun în Asia Mică.
În fine, Mithra apare sincretizat nu doar cu Helios, ci şi cu
Serapis, fapt dovedit de o dedicaţie de la Heracleea Pontica, amintită şi
de Cyriacus din Ancona într-unul dintre manuscrisele sale, într-o
versiune uşor diferită de original (Mithra 7) 299 : Diπ `Hl∂J M∂qrv
S◊rapi 'IoÚlioj PÚrroj eÙx£menoj ¢n(◊qhken). L. Robert consideră că
se poate face o apropiere între numele Pyrros şi un alt nume, Pyrsos,
întâlnit ca şi cognomen grecesc al unui cetăţean roman, G. Ioulios
Kornelia Pyrsos Aelianos. El respinge însă aserţiunea formulată de J.
297
Herodot, Istorii, VIII, 65; DGF, 424.
298
Milner, Smith, 1994, 70-74.
299
SEG, 47, 1997, 1503: „Dedication to Zeus Helios Serapis, undated. Inscription
engraved on a large foot (ca. 120 cm long) and copied by Cyriacus of Ancona. Ed. pr.
F. Di Benedetto. It is no. 43 in Cyriacus’s manuscript. In Cyriacus’s minuscule
transcription the text runs: Diπ îHl∂J M∂qraj 'Erappoulioj Purroj eux£menoj am.
Di Benedetto suggests that Cyriacus saw the following capitals: DIIHLIW MIQRAS
ERAPPIIOULIOS PURROSEUXA MENOSAN. This yields the following text: Diπ
îHl∂J M∂qrv S◊rapi 'IoÚlioj PÚrroj eÙx£menoj ¢n(◊qhken)”.
Sundwall privitoare la presupusa origine cariană a acestui nume 300 .

Identificarea lui Mithra cu Serapis ca divinitate solară se realizează cel
mai probabil către perioada de sfârşit a Principatului, îndeosebi în
timpul lui Caracalla301.
După mărturia lui Plinius cel Bătrân302 , Tiridates, ajuns la Roma
pentru a primi de la împărat confirmarea ca rege al Armeniei, l-ar fi iniţiat
pe Nero în „ospăţul” lui Mithra 303 , ceea ce ne-ar duce cu gândul la
banchetele ritualice pe care iniţiaţii le săvârşeau în mithraea. În timpul
ceremoniei de încoronare, spune Cassius Dio, atunci când s-a recunoscut
supus al lui Nero, Tiridates îl compară pe acesta cu Mithra: „Eu, stăpâne,
descendent din Arsaces, fratele regilor Vologeses şi Pacorus, sunt robul
tău. Am venit la tine, tu, care eşti zeul meu, am venit să te ador ca pe
Mithra. Firul ursitei mele de aici înainte de tine va fi tors. Pentru mine tu
eşti Ursita şi Norocul”304.
Episodul amintit de Plinius cel Bătrân, Tacitus, Suetonius, Cassius
Dio, precum şi de alţi scriitori antici305 ar putea reprezenta o confirmare a
iniţierii împăratului în misterele mithriace, însă trebuie asociată şi cu alte
aspecte. În primul rând, nu trebuie să uităm rolul de divinitate suverană
pe care Mithra îl îndeplinea în panteonul sincretic greco-persan şi spri-
jinul pe care dinaştii orientali l-au găsit în cultul său pentru justificarea
poziţiei pe care o deţineau în cadrul statului. Or, tocmai de această
300
Robert, 1963, 65-67.
301
Mithra apare deja în această perioadă identificat cu o zeitate universală, atotputer-
nică, unică, neînvinsă, salvatoare/mântuitoare, binefăcătoare, aducătoare de bogăţie şi
prosperitate, după cum este înfăţişat pe epigrafele din timpul lui Caracalla: heis Zeus
(Serapis) Mithra Helios kosmokrator aneiketos şi Zeus Helios Megas Sarapis soter
ploutodotes epekoos evergetes aneiketos Mithras. Cf. García, 2001, 566.
302
Plinius, Naturalis Historia, 30, 17.
303
Vermaseren, 1963, 24.
304
Cassius Dio, Istoria romană, LXIII, 5.
305
Tacitus, Anale, XII, 50; Suetonius, Nero, VI, 13; Suetonius, VI, 30; Cassius Dio,
Istoria romană, LXIII, 1-7; Plinius, Naturalis Historia, XXX, 1,6; Josephus Flavius,
Jewish Antiquities, XX, 74. Despre aderarea lui Nero la cultul lui Mithra: Cumont,
1933, 145-154. M. Simon opinează în studiul său Mithra et les empereurs (MM,
1979, 412-413) că nu se poate vorbi despre convertirea lui Nero sau a lui Commodus
la mithraism, ci de o adeziune, întrucât aceasta ar fi implicat trecerea de la o religie la
alta şi o ruptură faţă de credinţa anterioară, ceea ce nu se poate pune în discuţie în
cadrul păgânismului antic.
Zeii universali 111
justificare avea nevoie Nero pentru a impune treptat un anumit tip de

guvernare similar despotismului oriental306. Ar putea fi invocat şi un filo-
orientalism al lui Nero, dată fiind de asemenea şi afinitatea lui faţă de dea
Syria307 . Suetonius arată însă că această pasiune era mai degrabă una
efemeră: „Dispreţuia orice religie, cu excepţia celei a Zeiţei Siriene; dar
şi pe aceasta a respins-o şi a urinat pe ea atunci când a fost cuprins de altă
superstiţie...”308. De asemenea, persecuţia creştinilor datorită incendiului
care a devastat Roma la 19 iulie 64 nu are nimic în comun cu această
adeziune a lui Nero la mithraism, după cum au susţinut unii cercetători,
fapt dovedit de numeroase studii recente 309 . În fine, o altă legătură
indirectă între teologia solară promovată în timpul lui Nero şi mithraism
ar putea-o constitui pretenţia împăratului de a fi asemuit lui Apollo,
Helios/Sol310 sau chiar Phaeton311. De altfel, inocentul cithared înălţase
în vestibulul Casei de Aur – Domus Aurea – o statuie asemănătoare celei
din Rhodos, înfăţişându-l sub aspectul unei divinităţi solare312. Luc Duret
afirmă chiar că pe pereţii Casei de Aur şi ai vilei Farnese ar fi reprezen-
tată scena unui ritual de învestitură, în cadrul căruia Helios transmitea
puterea suverană asupra lumii fiului şi succesorului său, Phaeton. În acest
caz, mitul lui Phaeton ar cunoaşte o reinterpretare faţă de tradiţia literară
existentă313, cu scopul evident al afirmării legitimităţii puterii principe-
306
Zosso, Zingg, 1995, 25; Bravo, 1997, 189.
307
Dea Syria, identificată în multe cazuri cu Kybele.
308
Suetonius, Nero, 56.
309
Pentru o analiză minuţioasă a cauzelor incidentului, vezi Gray-Fow 1998, 595-616;
Jephargon 1999, 54-55.
310
Suetonius, Nero, VI, 53; Seneca, Apocolocynthosis, IV; în legătură cu principalele
trasături ale teologiei solare a lui Nero, vezi Cerfaux, Tondriau, 1956, 250-253; Gagé,
1981, 580-582; Cizek, 1986, 82-84; Mourgues, 1988, 165-166; Grimal, 1992, 107-111.
311
Duret, 1988, 139-155.
312
Duret, 1988, 31; Turcan, 2000, 27; Maryon, 1956, 68-86. Chiar Cassius Dio arăta că
„în momentul în care se năştea, în faptul zilei, a fost scăldat în lumina unor raze
strălucitoare înainte ca astrul zilei să fi apărut” (Cassius Dio, Istoria romană, LXI, 2),
iar Suetonius considera că s-a născut „în răsăritul soarelui, ale cărui raze îl luminară
înainte de a atinge pământul” (Suetonius, Nero, 6).
313
Hesiod, Teogonia, 986 şi urm.; Apollonios din Rhodos, Argonauticele, 4598 şi urm.;
Hyginus, Astronomica, 2, 42; Lucretius, Poemul naturii, V, 394-406; Lucian,
Dialogurile zeilor, 25. Varianta cea mai detaliată a acestei tradiţii mitologice este
oferită de Ovidiu în Metamorfoze, II, 1-405.
lui 314 . De altfel, şi identificarea lui Mithra cu Phaeton şi Apollo este

atestată în textele literare şi pe epigrafe315.
Sol/Helios era o veche divinitate simbolizând astrul zilei, pre-
zentă atât în panteonul roman, cât şi în cel grecesc. În lumea elenă, el
era adesea reprezentat înconjurat de un disc solar, avându-i alături pe
satyri. Dar poate scena cea mai comună care apare atât pe monedele
romane încă din perioada republicană, cât şi pe reliefurile greceşti o
reprezintă cea în care Sol/Helios este înfăţişat într-o cvadrigă trasă de
patru cai, alături de care sunt aşezate uneori semnele zodiacale. Caii
simbolizează cel mai probabil cele patru anotimpuri316.
Începând din secolul al II-lea, divinitatea capătă mai degrabă
trăsăturile specifice unei divinităţi siriene. În multe cazuri, Sol adoptă
epitetul Invictus, care denotă influenţa orientală asupra modalităţii de
percepţie a divinităţii, nu însă şi apartenenţa siriană sau iraniană 317 .
Epitetul reprezintă traducerea termenului grecesc ¢n∂khtoj318 care era
atribuit puterilor cereşti ce renăşteau după moarte, învingând forţele
întunericului. Baalim-ii sirieni identificaţi cu Helios primeau deseori
această epicleză (Sol invictus Elagabal, Sol invictus Malachbel etc.)319.
Prima atestare epigrafică a lui Sol invictus datează de la jumătatea
secolului al II-lea (158 î.Hr.)320. Dedicaţii de tipul celei adresate lui Deo
invicto Mithrae datează însă mai de timpuriu, din vremea domniei
Flavienilor 321 . Echivalentul persan al epitetului atribuit lui Mithra,
Nabarze este întâlnit şi în Dacia322.
Apropierea dintre Sol Invictus şi Mithra se va produce datorită
numeroaselor elemente comune în privinţa formelor cultuale şi
dogmelor, motivelor iconografice, purificării prin botez etc.323 De ase-
314
Duret, 1988, 150-155.
315
Nonnos, Dionysiaca, 21, 250-251; 40, 399-401; de Jong, 1997, 284-288.
316
Sanie, 1981, 123-124; Cohen, 1908, 1377-1381.
317
Sanie, 1981, 124.
318
DGF, 166.
319
Cumont, 1908, 1383; Sanie, 1981, 125 şi urm.
320
CIL, VI, 715.
321
CIL, VI, 615.
322
IDR, III.2, 307; inscripţie dedicată de Ampliatus, sclav imperial şi casier general.
323
Sanie, 1981, 124.
Zeii universali 113
menea, sărbătoarea renaşterii Soarelui, la 25 decembrie, numită Natalis

Invicti sau Natalis Solis era celebrată în ambele culte324.
În Orient exista credinţa că suveranul legitim domnea prin bună-
voinţa lui Ahura Mazda, a cărui ocrotire era dovedită prin trimiterea
hvareno, o aureolă divină de foc. Această concepţie a dus la doctrina că
Soarele era cel care transmitea această aureolă325.
Începând de la sfârşitul secolului al II-lea, împăraţii au încurajat
mithraismul datorită sprijinului pe care îl acorda dreptului divin al
monarhilor, o caracteristică dominantă şi la cultul dinastic din sud-estul
şi estul Asiei Mici, după cum am mai arătat deja.
Anexarea regatelor clientelare şi reorganizarea administrativă a
unor provincii din Asia Mică în timpul Flavienilor a determinat o
pătrundere mai accentuată a unor culte orientale în celelalte provincii
ale Imperiului Roman, inclusiv a cultului mithriac deja cristalizat. Regatul
Pontului, al cărui suveran era Polemon al II-lea (38-63 d.Hr.) fusese
deja inclus în imperiu în 64 d.Hr. în timpul domniei lui Nero326. Încă
din primii ani de domnie, Vespasian (69-79 d.Hr.) a anexat Commagene,
Sophene şi Armenia Minor327. Provincia Capadocia a inclus Pontul şi
Armenia Minor, iar în 73-74 d.Hr. a fost reorganizată ca provincie
proconsulară, primind numele de Galatia-Capadocia. Abia în 113 d.Hr.
în timpul lui Traian teritoriul a fost din nou împărţit în provinciile
distincte Galatia şi Capadocia. Posesiunile care aparţinuseră lui Antiochus
al IV-lea din Commagene au primit numele de Cilicia Campestris.
Lycia-Pamfilia s-a desprins de Galatia în 73-74 d.Hr.328
Politicii permisive, cu unele excepţii, a Flavienilor i-a urmat cea
a Antoninilor, în timpul cărora culte precum cele ale lui Serapis, Isis
sau Mithra vor cunoaşte o perioadă de ascensiune. Commodus (161-
192 d.Hr.), primul dintre împăraţi care a adoptat titlul de invictus, a
acordat o atenţie deosebită cultelor lui Hercule, Serapis şi Mithra şi, în
324
Cumont, 1908, 1384.
325
EB, 15, 622-624.
326
Luttwak, 1987, 88.
327
Flavius Josephus, Istoria războiului iudeilor..., VII, 7, 1-2; Suetonius, Vespasianus,
8, 4.
328
Sartre, 1996, 173-176; Luttwak, 1987, 88-90.
general, celor orientale329. Acest fapt este probat şi de unele dedicaţii

adresate împăratului de către adepţi ai cultului Mithra. Un exemplu în
acest sens îl constituie dedicaţia adresată împăratului de membrii unei
comunităţi mithriace din Virunum (azi Zollfeld) din Noricum, la 26
iunie 184330.
R. Turcan apreciază că M. Aur. Antoninus Commodus ar fi fost
primul dintre împăraţi care s-a iniţiat în misterele lui Mithra. Dar, contrar
opiniei exprimate anterior de F. Cumont, care considera această acţiune
ca o „convertire imperială” („conversion impériale”), Turcan crede că ar
fi vorba în realitate despre o iniţiere „cu titlu privat”, întrucât nici o
monedă sau monument public nu consacră acest eveniment331. Autorul
biografiei lui Commodus din Historia Augusta, insistă îndeosebi asupra
extravaganţelor principelui: „Practicând cultul zeiţei Isis, s-a ras în cap şi
purta cu sine statueta lui Anubis. Din dorinţa de cruzime, a cerut
slujitorilor Bellonei să-şi taie cu adevărat braţul. Pe slujitorii zeiţei Isis îi
silea să se bată cu crengi de pin peste piept până la primejduirea vieţii.
Când purta staueta lui Anubis lovea în cap cu ea pe slujitorii zeiţei Isis.
Îmbrăcat în haine femeieşti sau în piele de leu, a răpus cu măciuca nu
numai lei, ci şi mulţi oameni. (…) Sacrificiul lui Mithras l-a pângărit prin
uciderea unui om, deşi la acest cult slujitorii se mărgineau doar să spună
sau să închipuie ceva care să inspire groaza”332.
Treptat, Helios/Sol invictus este ridicat la rangul suprem în
ierarhia oficială a zeităţilor, subminând poziţia lui Iupiter Capitolinul.
Ceea ce este poate cel mai important, acest nume este atribuit „tuturor
divinităţilor orientale considerate a fi solare de către teologii imperiului.
Această expresie foarte generoasă, care făcea abstracţie de toate
apelativele locale, se putea potrivi diferitelor puteri celeste sau
tendinţelor monoteiste ale epocii…” (trad.n.) 333 . Mithra, identificat
astfel cu Sol invictus devine dătătorul autorităţii şi biruinţei casei impe-
riale, protectorul împăratului şi al statului334.
329
Cumont, 1908, 1385; Garnsey, Saller, 1987, 171-172; Zosso, Zingg, 1995, 60.
330
AE, 1994, 1334; un comentariu interesant al inscripţiei în Remy, 1999, 147, nr. 102.
331
Turcan, 2000, 41; Simon, 1979, 412.
332
SHA, Commodus Antoninus, 9 (ed.rom.).
333
Cumont, 1908, 1383-1384.
334
EB, 15, 622-624; Cumont, 1908, 1384.
Zeii universali 115
Din analiza informaţiilor arheologice, epigrafice, literare, numis-

matice din zona microasiatică puse în legătură cu Mithra, se pot evi-
denţia mai multe aspecte. În primul rând, cultul lui Mit(h)ra cunoaşte o
răspândire relativ uniformă evidenţiind tipologia tuturor celor patru
etape evolutive. Pe de altă parte, se remarcă în zona anatoliană şi siro-
palmiriană anumite particularităţi, pe care le-am evidenţiat în analiza
noastră, care îl individualizează în raport cu formele specifice mithrais-
mului occidental. Influenţa persană este mai evidentă, fapt dovedit atât
de prezenţa dedicanţilor de origine iraniană, de sincretizarea totală cu
Helios/Sol Invictus335, cât şi de menţionarea în inscripţiile microasiatice
şi în textele literare păgâne, creştine sau maniheene a magilor (care sunt
legaţi de cultul zeului, în zona la care facem referire, până în secolul al
III-lea) 336 şi a sărbătorilor mithrakana celebrate în maniera persană,
care sunt puse în legătură directă cu formele de cult mithraic.
Există suficiente elemente care duc la concluzia că mithraismul
de tip greco-roman şi-a avut originea în zonă: (1) primele menţiuni
legate de iniţiere şi de ospeţele sacre; (2) prezenţa magilor mezi în
Anatolia şi rolul lor în privinţa formelor cultuale; (3) translarea semnifi-
caţiei iniţiale a sărbătorii mithrakana şi implicaţiile sale ideologice; (4)
prezenţa primelor menţiuni în estul Anatoliei, Armenia şi sudul Caucazului
a primelor menţiuni mitologice legate de naşterea lui Mithra şi a
furtului taurului; (5) apariţia primelor motive iconografice începând cu
secolul I î.Hr. cu privire la ritualul tauroctoniei.
Mai mult, cu excepţia inscripţiei latine de la Cezareea Capadociei,
nici o altă epigrafă anatoliană nu menţionează rolul jucat de membrii
structurilor administrative şi militare în răspândirea cultului mithraic în
Anatolia337. În plus, ca şi Maseis şi Kakasbos, Mên, Apollo Alsenos,
Sozon sau Hosios kai Dikaios, Mithra apare în ipostaza de cavaler
anatolian. De asemenea, prezenţa unor spelaea şi în acelaşi timp numă-
rul redus al mithraea (atestate doar la Perge, în Pisidia şi la Trapezunt,
335
Mitchell, II, 1993, 30; Beck, 1984, 2019; Ustinova, 1999, 274-275.
336
de Jong, 1997, 371-377; Lieu, 1994, 2-11; Brown, 1969, 92-103; Gershevitch, 1985,
696-697; Boyce, 1975, 106-118; Gain, 1985, 260-262.
337
Mitchell, II, 1993, 30; White, 1996, 47-59.
în Pont) nu trebuie înţeleasă decât ca una dintre multiplele particula-

rităţi ale mithraismului în această zonă338.
I.3. Mên
Divinitate de origine indo-iraniană, Mên era foarte popular
îndeosebi în regiunile Pisidiei, Frigiei şi Lydiei orientale339. Cu toate că
era cunoscut în sursele antice ca o divinitate frigiană prin excelenţă,
îndeosebi în operele lui Lucian din Samosata 340 , Athenaios din
Naukratis341 şi Strabon342, acest punct de vedere a fost din ce în ce mai
mult pus în discuţie de către cercetări mai mult sau mai puţin recente343
(Textele nr. 11-14). În întreaga lume anatoliană sub acest nume era
venerat un zeu care exercita o acţiune celestă binefăcătoare, ajutând
plantele să crească, asigurând prosperitatea gospodăriilor şi facilitând
fertilitatea şi reproducerea animalelor. Era popular îndeosebi în mediul
rural, unde ţăranii îl invocau ca protector al fermelor şi ţinuturilor lor344.
Agnès van Haeperen-Pourbaix consideră că veneraţia deosebită
de care se bucura Mên cu precădere în mediul frigian s-ar datora mai
ales influenţelor mazdeismului persan încă din perioada ahemenidă şi
persistenţei în rândul populaţiei locale a credinţelor legate de viaţa de
apoi, reînviere şi nemurirea sufletului345 . Atât cercetătoarea amintită,
cât şi Eugene N. Lane insistă asupra componentelor iraniene care au
influenţat fundamental formarea percepţiei anatoliene relative la Mên.
338
White, 1996, 56-57.
339
Labarre, Taşlialan, 2002, 257-281; van Haeperen-Pourbaix, 1983, 243-248; Keil,
1923, 255-257; DMGR, 543; Sartre, 1995, 323; Egkuklopaideia PapÚroj LaroÚj
Mpritannik£, 42, 1995, 106.
340
Lucien, Zeus tragédien, 8; 42.
341
Athénée de Naucratis, Les Deipnosophistes, II, 17 (43b) menţionează un sat în
Frigia, pe Menadru, numit „târgul lui Mên” deoarece exista în teritoriul său un templu al
lui Mên Carou. Strabon, Geografia, XII, 8, 20 semnalează că acest templu, situat
între Laodiceea şi Caroura, dispunea şi de o şcoală de medicină. Vezi şi Özsait, Labarre,
Özsait, 2004, 71-72.
342
Strabon, Geografia, XII, 3, 31; Clément d’Alexandrie, Le Protreptique, II, 26, 1
aminteşte de adoraţia la frigieni a lunii (selˇnh).
343
Hübner, 2003, 181 sq.; Lane, ANRW, II, 18.3, 1990, 2170-2171.
344
Cumont, 1909, 93, Legrand, 19632, 1392-1393.
345
van Haeperen-Pourbaix, 1983, 244-247.
Zeii universali 117
Această realitate este reflectată îndeosebi de (1) similitudinile icono-

grafice dintre Mên şi corespondentul său indo-scitic Mao, (2) asocierea
în majoritatea cazurilor, cel puţin în zona lydiană, cu zeiţa de origine
persană Artemis Anaitis346 şi, mai mult, (3) de prezenţa aureolei divine
iraniene, hvarenō, în legătură cu ponticul Mên Pharnakou347.
Mên era considerat stăpânul lumii animale şi vegetale, o zeitate a
fertilităţii şi procreării, un stăpân atât al celor vii, cât şi al celor morţi348.
Avea atribute taumaturgice şi oraculare, cu semnificaţii deopotrivă
htonice şi uraniene. Suveranitatea lui se exercita asupra universului
terestru, dar şi asupra celui subpământean349. În reprezentări este figurat
cu un corn lunar în spate – mhn∂skoj350–, probabil şi datorită confuziei
dintre numele său şi cuvântul grecesc corespunzător astrului selenar sau
lunii calendaristice (Textul nr. 11)351. Sub o formă sau alta cuvântul
este prezent în mai toate limbile indoeuropene. Astfel, avem mā- şi
māsah în sanscrită, māh în avestică şi paleo-persană, mī(s) în celtică,
amis în armeană, mezne în umbriană, mēnsis în latină, mōnađ în anglo-
saxonă sau mĕseči în slava veche352.
După o altă etimologie, numele zeităţii Mên ar putea proveni din
cuvântul lydian având înţelesul de „strălucitor” sau „puternic” 353 –
destul de apropiat ca sens de epicleza naramsit (cu sensul „zeul strălu-
citor” sau „lumina ce se înalţă”) aplicată zeului lunar chaldean Sin354.
Franz Cumont a sugat chiar existenţa unei filiaţii directe între Sîn din
Harran (situat în Osroene) şi Mên 355 . Această denumire a facilitat
346
Diakonoff, 1979, 139-175; Lane, 1981, 193-209; Speidel, ANRW, II, 17.4, 1984,
2232-2238.
347
van Haeperen-Pourbaix, 1983, 236-239; Lane, ANRW, II, 18.3, 1990, 2170-2173.
348
Turcan, 1998, 83.
349
Cumont, 1909, 93.
350
DGF, 1278; Lechat, DAGR III/2, 19632, 1718-1720.
351
Sub forma Mˇn este amintit de Lucian din Samosata, Din pătimirile lui Zeus, 8;
important este, în opinia noastră, faptul că mˇn avea şi înţelesul de lună calendaristică
(corespunzător latinescului mensis); cf. DGF, 1277.
352
DELG, 695-696; Ioavnnou Dr. Stamavtikou, LexikÒn arca∂aj ellinikˇ glÒsson,
Bibliopromhqeutikˇ, I. Sidirophage & Sia O.E., Athena, 1994, p. 623-624.
353
DMG, 357.
354
DMG, 576.
355
Cumont, 1913, 449.
probabil modalităţile sincretice ulterioare de interpretare a atributelor

sale. În multe cazuri, Mên a fost considerat perechea lui Attis şi chiar
identificat uneori cu acesta.
Cultul zeului lunar este atestat în perioada primelor patru secole
în zonele iraniene şi armene 356 , precum şi în regiuni îndepărtate din
Munţii Hindukush, pe teritoriul Imperiului Kuşan. Divinitatea apare pe
monedele de bronz datând din timpul regilor kuşani Kanishka şi
Huvishka, în secolele I-II d.Hr. 357 Pe aversul uneia dintre aceste
monede aparţinând lui Kanishka regele este reprezentat stând în faţa
altarului, iar pe revers zeul lunar poartă pe umeri o semilună. Este
iconografie întru totul similară celei anatoliene358. În panteonul kuşan,
divinitatea lunară purta numele de Mao sau Mah359 şi era echivalentul
lui Mên microasiatic. De altfel, din punct de vedere etimologic,
cuvintele mah şi mˇn proveneau din aceeaşi rădăcină comună *mēns-,
având sensuri similare: luna calendaristică şi astrul selenar. Atât la
Bāmiyān, cât şi la Chorasax, Rabatak sau în alte centre din Imperiul
Kuşan îi întâlnim reprezentaţi sau menţionaţi pe Mithra 360 (deseori
identificat cu Apollo sau Helios), Serapis, Herakles, Ahura Mazda sau
Buddha361.
În ceea ce priveşte apelativele lui Mên pe care le putem întâlni în
textele literare, reţinem pe cea de Mên Pharnakou, menţionată de
Strabon, răspândită în regiunile Albaniei din Caucaz, Frigia şi
Pisidia 362 , Mên Phrygios menţionat de către Lucian din Samosata
356
Widengren, 1968, 257, 322 (perioadele partă şi sasanidă), 379-372; Molé, 1962,
218-229.
357
Lane, ANRW, II, 18.3, 1990, 2170.
358
Stawinski, 1979, 44 (fig. 40-41).
359
Rowland, 2000, 114-118.
360
IGSK, 65, 318. Pe stela de la Rabatak care conţine aşa-numita Res Gestae a regelui
kuşan Kanishka (sec. I-II d.Hr.) apar menţionaţi Mithra (Miioro), Nana, Ahura
Mazda, Umma, Sroshardo şi Narasa.
361
Stawinski, 1979, 64-65.
362
Strabon, Géographie, III, 31.
Zeii universali 119
pentru zona frigiană363 şi Sabazios Mên într-o scholie a lui Proclus cu

referire similară la Frigia364.
Inscripţiile dedicate zeului sunt de o varietate remarcabilă, dând
impresia existenţei în realitate a mai multor divinităţi locale venerate
sub acelaşi nume (de exemplu, Mên Labanas, Mên Axiottenou, Mên
Tiamou, Mên Tyrannos, ş.a.). Epitetele sale specifice pot fi împărţite în
mai multe categorii indicând numele fondatorului sanctuarului
(Artemidorou, Apolloniou, Epikratou, Diodotou, sau chiar Pharnakou),
originea geografică sau etnică (Axiottenos, Kavalenos, Dolenos,
Motelleites, Ploneates etc.) sau atributele şi funcţiile zeului (ouranios,
katachthonios, phosphoros, epekoos, patrios, soter, ploutodotes,
aniketos, tyrannos)365. Epicleza de origine lydiană tÚrannoj (tyrannos),
„stăpân”, iar mai târziu cea de menotyrannus366 – utilizată poate datorită
identificării cu Attis, după sugestia lui Lane – subliniază calitatea lui
Mên de zeu universal, atotputernic, stăpân al lumii celeste (ouranios) şi
terestre sau subterane (katachthonios), dătător al bunăstării
(ploutodotei) comunităţilor umane367. În acest din urmă caz, ca stăpân
al lumii de dincolo, Mên Tymoleites şi Mên Katachthonios erau
invocaţi în calitate de protectori ai monumentelor funerare. Des
utilizate sunt şi formulele care atestă calitatea sa de zeu neînvins:
invictus, ¢ne∂khtoj (aneikētos), saxigenus sau petraeitˇj
(petraeitēs) 368 , la fel ca şi Mithra de exemplu. Mên mai era însă
perceput ca unul dintre zeii străbuni, fapt demonstrat şi de utilizarea
expresiei Ð p£trioj qeÒj în unele epigrafe din colonia romană din
Antiohia Pisidiei sau prop£twr într-o scrisoare gravată pe o lespede
provenind de la Sardis369.
363
Lucien, Zeus tragédien, 8; 42.
364
Proclus, Scholia in Platonis Timaeum, IV, 251C; cf. Santoro, 1974, 184-185;
Debord, Men, în DA, 2005, 1385.
365
Labarre, Taşlialan, 2002, 273.
366
Turcan, 1998, 83.
367
Lane, ANRW, II, 18.3, 1990, 2162-2163.
368
CMRDM, I, 21; van Haeperen-Pourbaix, 1983, 242.
369
Levick, 1970, 39-47, no. 5, 26. Fragmentul nr. 4 prezentat în articolul menţionat
conţine o dedicaţie adresată zeului Mên de către T. Claudius Pasinianus
Summarudes.
Mai problematic este cazul epiclezei ¥skhnoj (askēnos) sau

askaios – întâlnită pretutindeni pe monedele din Sardis sau pe
inscripţiile frigiene, pisidiene şi pamfiliene, precum şi printre mărturiile
literare (Textul nr. 15) – care poate indica fie legăturile cu lumea
iraniană 370 , fie o anumită intenţie propagandistică din partea
autorităţilor romane, ipoteză susţinută iniţial de Lane şi, mai recent, de
Salzmann371. Considerăm că ultima variantă este cea mai plauzibilă din
două considerente. În primul rând pentru că cel puţin alte două
inscripţii dovedesc aceeaşi intenţionalitate. Cea descoperită la
Eskişehir, pe locul anticului oraş frigian Dorylaion, a fost dedicată lui
Mên Italikos, o aluzie cât se poate de clară la legătura dintre lumea
anatoliană şi cea romană 372 . Cea de-a doua, dovedeşte îndeosebi
legătura cu cultul imperial, precum şi implicarea autorităţilor romane în
problemele privitoare la organizarea şi finanţarea cultului lui Mên
Askenos. Ea provine din Sardis şi prezintă conţinutul unei scrisori
adresate – probabil în timpul domniei lui Commodus – de preotul care
administra bunurile templului „zeului străbun” Mên Askenos (numit
aici M¾n ”Askhnoj prop£twr), Hermogenes, fiul lui Demetrios din
Sardis, proconsulului provinciei Asia, Arrius Antoninus. Textul
inscripţiei prezintă o importanţă considerabilă întrcât este prima dată
când îl întâlnim pe Mên ca zeu care beneficia de mistere. Aici se arată
că, în concordanţă cu privilegiile acordate anterior de regi – cel mai
probabil suveranii Ahemenizi sau cei Attalizi – 373 , iar mai apoi de
guvernatorii romani şi sfatul oraşului lydian, „zeul are dreptul de a
primi din partea magistraţilor cetăţii o sumă hotărâtă după obicei şi
fixată la valoarea de 600 de denari, care să fie cheltuită pentru sacrificii
şi libaţii oferite zeului, pentru izbânda şi veşnicia împăratului şi pentru
recolte bogate” (subl.n.). Răspunsuri foarte interesante sunt cele
adăugate la sfârşitul scrisorii lui Hermogenes drept mărturie. Este vorba
în primul rând despre răspunsul procuratorului din timpul lui
370
371
Lane, ANRW, II, 18.3, 1990, 2171-2173; Salzmann, 1980, 261-290. Contra: Labarre,
Taşlialan, 2002, 273, n. 22.
372
Lane, 1975, 235-239; Lane, ANRW, II, 18.3, 1990, 2171.
373
Privilegii pe care în realitate romanii le-au restrâns treptat; vezi Syme, 1995, 344-
347 şi Dignas, 2002, 225.
Zeii universali 121
Vespasian, Venuleius Valens, la o interpelare asemănătoare, în care le

solicită magistraţilor să contribuie conform tradiţiei pentru celebrarea
„misterelor lui Mên” (toà MhnÕj mustˇria)374, iar în al doilea, cel al
proconsului Asprenas, care confirmă dispoziţiile anterioare.
În al doilea rând, revenind la epicleza în cauză ¢skhnÒj
(askēnos), nu cred că epitetul în cauză derivă din ashkenaz, în ciuda
paralelismelor cu lumea indo-iraniană375, ci mai degrabă face trimiteri
la utilizarea de către romani în scop propagandistic a mitului originii
troiene începând chiar cu perioada domniei lui Augustus. Nu ar fi
singurul caz de acest gen. Aceeaşi motivaţie ideologică o regăsim şi o
dată cu adoptarea de către romani a cultului Marii Mame frigiene a
zeilor, Kybele sau Magna deum Mater Idaea. Se insista astfel pe
înrudirile dintre romani şi populaţiile anatoliene pe baza ipoteticei
descendenţe a italicilor din fiul lui Aeneas, Ascanius 376 . Această
realitate avea o dublă finalitate: în primul rând, facilita integrarea şi
cooptarea populaţiilor locale pentru a asigura loialitatea acestora, iar
mai apoi, constituia o justificare ideologică suficient de solidă în
privinţa dreptului legitim al romanilor de a domina, de a guverna
lumea, aşa cum o găsim explicit formulată în Eneida lui Vergilius377.
Mên este prezent pretutindeni în inscripţiile cu caracter votiv ori
pe altare, coloane, baze de statui, reliefuri rupestre, plăci de bronz,
monede etc. descoperite în Frigia, Pisidia şi Lydia orientală, la Atena,
Rhodos, Thassos şi în Dacia378, dar uneori şi sub aparenţa unor variante
locale, de exemplu Mên Pharnakou din Cabeira Pontului 379 . După
mărturia lui Strabon, unele temple dedicate zeului lunar erau ridicate şi
374
ETAM, 23, 119-122, nr. 131; existenţa misterelor lui Mên e dovedită şi de o
inscripţie de la Darmara, unde este asociat zeiţei Demeter: CMRDM, I, 75 = IGSK,
17.1 (VII.1), 3252; pentru comentariu, CMRDM, III, p. 83.
375
376
Schachermeyr, 1929, 281-303; Briquel, 1991, 407-448, 479-488 (îndeosebi 487-
488); Wainwright, 1959, 197-213; DMGR, 107, 468.
377
Galinski, 1967, 619-633; Niels, 2001, 223-240; Jones, 2001, 179-186; de
Chaisemartin, 2001, 187-206.
378
DMGR, p. 543.
379
Sartre, 1995, 325.
în regiunea Albaniei din Caucaz (Textul nr. 7)380. De asemenea, mai

ştim că Antoninus Caracalla, stabilindu-şi tabăra de iarnă la Edessa
înainte de a porni campania împotriva parţilor a mers în Mesopotamia,
la Carrhae (Karrhai) sau Harranul din ziua de azi381 pentru a se închina
şi a-i aduce ofrande unui zeu local identificat cu Lunus 382 . Aelius
Spartianus, presupusul autor al biografiei lui Caracalla, mai adaugă că
exista la populaţiile orientale credinţa că cei care denumeau Luna cu un
nume de genul feminin erau stăpâniţi de femei, însă dimpotrivă, cei
care îi atribuiau un nume masculin ştiau să domine femeile şi nu se
lăsau seduşi de farmecele amăgitoare ale acestora 383 . Templul
mesopotamian al acestui zeu lunar local mai exista încă şi în timpul
împăratului Iulian Apostatul, conform mărturiei lui Ammianus
Marcellinus (Textul nr. 15)384.
Uneori, zeul prezenta puternice particularităţi locale. Este cazul
lui Mên Pharnakou al cărui important loc de cult era la Cabeira, stat
sacerdotal influent din zona nordică a Anatoliei care va ajunge, alături
de Zela şi Megalopolitis, în stăpânirea Pythodorei, o regină clientelară
Romei385. Oraşul a fost transformat în reşedinţă regală de către Pompei,
care i-a modificat denumirea în Diospolis, apoi regina Pythodoris i-a
schimbat iarăşi numele în Augusta sau Sebaste. Strabon menţionează
aici o mică aşezare urbană, Ameria, situată în imediata vecinătate a
Cabeirei, locuită de persoane aflate în serviciul templului. Acesta
dispunea şi de un anumit domeniu sacru, după cum am remarcat şi în
cazul altor state sacerdotale sau temple anatoliene, ale cărui beneficii
erau destinate preoţilor. Datorită respectului deosebit şi atenţiei
acordate de dinastia locală zeului, atunci când locuitorii regiunii
pecetluiau un legământ ei jurau „pe norocul regelui” sau „pe Mên al lui
Pharnakes”, ceea ce avea o însemnătate foarte mare întrucât în acele
380
381
Lloyd, Brice, 1951, 77-111; Green, 1992, 22-28.
382
SHA, Antoninus Caracalla, 6.
383
SHA, Antoninus Caracalla, 7.
384
Ammianus Marcellinus, XXIII, 3.
385
Dignas, 2002, 226-227; Sartre, 1995, 325; Olshausen, ANRW, II, 18.3, 1990, 1887-
1889.
Zeii universali 123
locuri jurământul era considerat un element sacru şi inviolabil 386 .

Pornind de la acest pasaj din opera lui Strabon s-au avansat mai multe
ipoteze privind originea epiclezei asociate zeităţii şi implicit a naturii
percepţiei sale în mentalul colectiv. Eckart Olshausen considera că
provenea de la numele dinastului local Pharnakes. Agnès van
Haeperen-Pourbaix şi apoi Yulia Ustinova, l-au pus în legătură mai
degrabă cu unul dintre conceptele fundamentale ale ideologiei
religioase iraniene: cel de hvarenō, focul divin sau aureola care-i
proteja pe monarhii legitimi şi care indica protecţia, favoarea, şansa,
strălucirea, fericirea acordate acestora de divinitate. Pentru că
pharnakes nu era altceva decât forma grecizată a lui pharnah,
echivalentul în persană al conceptului avestic hvarenō. De aici şi
apropierea din punct de vedere conceptual în zona Pontului dintre Mên
şi Mithra, cel care poseda prin excelenţă hvarenō387.
Mên este atestat foarte adesea în mediul militar, dar şi în mediile
civile ale coloniilor romane. Un număr de inscripţii descoperite în
hieron-ul de pe dealul de la Karakuyu, chiar în apropierea fostei colonii
romane a Antiohiei Pisidiei, sunt închinate lui Mên Askaenos, perceput
ca o divinitate locală. Am vorbit deja despre prestigiul de care se
bucura zeul în rândul aristocraţiei romane din zonă interesate în
promovarea cultului şi despre accentele propagandistice bazate pe
presupusa afinitate etnică dintre romani şi autohtoni. Primele epigrafe
au fost descoperite în cursul săpăturilor coordonate între 1911 şi 1913
de către William M. Ramsay388. Semnificativ este faptul că, dintre cele
aproape treizeci de inscripţii puse în legătură cu Mên Askaenos în
această colonie romană, doar două, incomplete, sunt redactate în latină.
386
Strabon, Geografia, XII, 3, 31. Astfel de jurăminte sunt cunoscute şi la romani:
meherkle – „pe Hercule” etc. Aullus Gellius, Nopţile attice, XI, 6, 1-6; Plinius,
Naturalis historia, VII, 1,2.
387
Ustinova, 1999, 149-151, 276-277 care indică şi faptul că radicalul pharn era utilizat
ca parte componentă a numelor unor divinităţi solare scitice, întâlnite şi în spaţiul
bosporan: Pharnouchos şi Pharsiris; van Haeperen-Pourbaix, 1983, 236-242:
asimilarea celor două divinităţi, Mithra şi Mên se observă mai ales în cazul
monedelor din Trapezunt; vezi şi Ehling, 2001, 128-136; Cerfaux, Tondriau, 1957,
89-90.
388
Mitchell, 2002, 313-322; Levick, 1970, 37-50.
Primul dintre aceste fragmente, având contururi neregulate, reprezintă

cel mai probabil divinitatea aşezată pe spinarea unui taur, în apropierea
unui altar circular. Numele dedicantului, care ar putea fi reconstituit L.
Flavonius Paulinus, indică apartenenţa sa la o familie influentă din a
doua jumătate a secolului al II-lea 389 . Cel de-al doilea monument
conţine numele lui Publ(ius) Kapetolin(us) Stephan(us). De remarcat
este forma grecizată a cognomenului Capitolinus. Este probabil ca
numele să fi fost precedat de formula L.V.S., care mai apare şi pe alte
inscripţii latine dedicate lui Mên. Eugene N. Lane apreciază că această
formulă ar putea însemna Lunae votum solvit, accentul fiind pus în
acest caz pe zeitatea căreia îi este adresată dedicaţia. Dimpotrivă, M.
Hardie consideră că ar fi vorba despre o cu totul altă prescurtare, şi
anume Li(bens) m(erito) sau M(eni)390, echivalentul grecescului Mhnπ
eÙcˇn care apare pe majoritatea inscripţiilor din Antiohia Pisidiei 391 .
Formula în latină s-ar putea traduce sub forma: „lui Mên, cu bucurie
după merit”. Două alte epigrafe în latină au fost recent republicate de
către M.-Th. Le Dinahet 392 , una care îl menţionează pe un anume
Flavius(?) Musa (Mên 12), iar o alta dedicată de către doi fraţi,
Patrokles şi probabil Kallicles sau Perikles, care prezintă aceeaşi
abreviere, L.V.S. (Mên 10).
Uneori pedeapsa divină îi urmărea pe cei care nu acordau
importanţă solicitărilor zeului. O inscripţie ce datează din 118-119
d.Hr. menţionează crunta pedeapsă primită de o adeptă neglijentă: „În
anul 203, în ziua a 6-a a lunii Artemisios. Trophime, fiica lui
Artemidoros, fiul lui Kikinnas, fiind chemată de zeu spre slujire şi
nevând să vină acest lucru de îndată, el a pedepsit-o şi a făcut-o să-şi
iasă din minţi. Ea a întrebat acum pe Meter Tarsene şi pe Apollo
Tarsios şi pe Mên Artemidoros Axiottenos, stăpânul din Koresa, şi el a
389
Levick, 1970, 37; le Dinahet, 2002, 201-208.
390
Levick, 1970, 38; 49-50.
391
Levick, 1970, 38-49, sub forma arătată mai sus la nr. 4, 5, 10, 11; este întâlnită şi
formula Mhnπ 'Askahnî eÙchn nr. 3, 7, 8, 13, 19, 25, 26, 28.
392
le Dinahet, 2002, 206, nr. 7 şi 208, nr. 9.
Zeii universali 125
poruncit să se relateze despre această pedeapsă pe o stelă, şi să mă

înscriu pe mine însămi spre a sluji zeilor”393 (Mên 14).
Mên apare pe dedicaţii foarte adesea însoţit de alte divinităţi,
uneori având atribute asemănătoare sau aceeaşi origine, cum este cazul
zeiţei iraniene Anahita, prezentă şi în Anatolia sub forma elenizată
Artemis Anaitis. Însă e important de semnalat faptul că, întotdeauna,
atunci când Mên este meţionat pe o inscripţie în prezenţa unei alte
zeităţi, el ocupă o poziţie secundă394. Pe un monument datat în 171-172
d.Hr., ridicat – prin grija lui Dionysios, Diodoros şi Hermogenes – de o
asociaţie sacră, Mên din Tiamos şi Mên Tyrannos sunt însoţiţi de Zeus
Masphalatenos, o divinitate locală adorată sub numele zeităţii greceşti,
practică destul de des întâlnită în zona microasiatică (Mên 49).
Componenţa acestei „sfinte şi noi comunităţi” apare şi pe o altă stelă cu
aceeaşi provenienţă şi datare (Mên 50)395.
În două dintre dedicaţiile de la Azita, Mên din Tiamos şi zeiţa
iraniană sunt invocaţi ca garanţi ai dreptăţii, pentru rezolvarea
diferendelor dintre membrii comunităţii. Pe lângă invocarea numelor
divinităţilor, existau obiceiurile ridicării sceptrului sau al depunerii
acestuia pe altar, ritualuri care însoţeau cererea adresată396. Astfel, pe o
epigrafă care datează din 114-115 d.Hr., Anaitis şi Mên din Tiamos
sunt chemaţi să rezolve un diferend între săteni legat de proprietatea
asupra unor animale: „Mare este Mama Anaeitis, care stăpâneşte peste
Azita, şi Meis Tiamou şi puterea lor! Hermogenes şi Apollonios, fiii lui
Apollonios Midas: când trei purcei ai lui Demainetos şi Papias din
Azita s-au rătăcit şi s-au îndepărtat de turma lui Syros şi s-au alăturat
cirezii lui Hermogenes şi Apollonios – pe care sclavul lor de cinci ani le
păştea – atunci aceştia i-au dus cu ei (mai departe). Acum, când
Demainetos şi Papias făcut cercetări, atunci ei, dând dovadă de rea-
voinţă, nu au recunoscut. Sceptrul zeiţei şi al stăpânului Tiamos a fost
deci depus (pe altar) şi zeiţa şi-a arătat puterea sa pentru că ei nu şi-au
393
Petzl, 1994, 68-69, nr. 57 = CMRDM, I, 47 = Sartre, 1995, 326.
394
Legrand, 19632, 1397.
395
Sartre, 1995, 326.
396
Sartre, 1995, 325, nr. 1, 2; Gordon, 2004, 185-187; Petzl, 1994, 3-5, nr. 3; 42-44, nr.
35; 86-88, nr. 68.
mărturisit vina: Hemogenes şi-a găsit moartea, iar soţia sa, copilul şi
Apollonios, fratele lui Hermogene, au împăcat-o pe zeiţă. Iar acum noi
depunem mărturie pentru ea şi o preamărim împreună cu copiii noştri.
În anul 199.” (Anaitis 11 = Mên 15)397.
Exista aşadar un ritual al ridicării sceptrului, gest care
reprezenta legarea prin jurământ a persoanei vinovate până la ispăşirea
pedepsei398. Cei care doreau să scape de povara acestui blestem trebuiau
să se roage să fie „eliberaţi de sceptru [= de sub jurământ]”, aşa cum au
făcut-o urmaşii unei femei pe nume Tatias – Sokrateia, Moschas,
Iucundus şi Menekrates – care îşi otrăvise fiul vitreg, după care a ridicat
sceptrul şi a proferat injurii şi blesteme în sactuarul închinat Marii Zeiţe
Artemis Anaitis şi lui Mên Tiamou. După ce fusese otrăvit, Iucundus a
căzut într-o stare de nebunie şi apoi a murit. Însă pedeapsa a venit
asupra Tatiei, determinându-i pe urmaşii săi să se minuneze de puterea
divinităţilor de la Azita: „Zeii au adus asupra ei o pedeapsă de care n-a
scăpat. La fel şi Socrates, fiul ei, pe când urma acelaşi drum care ducea
către dumbrava sacră şi ţinea un cosor; acesta i-a căzut din mână peste
picior şi astfel a pierit de pe urma pedepsei în aceeaşi zi. Mari sunt
acum zeii din Azita!” (Anaitis 12 = Mên 16)399.
Dar poate aspectul cel mai semnificativ îl reprezintă includerea
lui Mên între aşa-numiţii theoi epekooi, adică „zeii care ascultă
rugăciunea”, întrucât aceasta reprezintă o modalitate de a exprima
contactul direct dintre zeu şi dedicant într-o manieră personală400. Pe
una dintre inscripţiile descoperite în Antiohia Pisidiei care conţin
dedicaţii către Mên epekoos zeul este reprezentat pe spinarea unui
animal, probabil cal sau taur401. Din această categorie mai făceau parte
Asklepios, Hygeia 402 , Telesphoros, Artemis, Afrodita, Apollo şi
Hercule/Herakles, divinităţi „vindecătoare” sau „salvatoare”403. Epitetul
epekoos a fost ataşat şi lui Iahweh. O inscripţie de la Gabbary,
397
Petzl, 1994, 86-88, nr. 68; Sartre, 1995, 325.
398
Robert, 1983, 519-522.
399
Petzl, 1994, 88-90, nr. 69; Sartre, 1995, 325-326. Epigrafa datează din 156-157 d.Hr.
400
Levick, 1970, 44-46.
401
Levick, 1970, 45, nr. 21.
402
CIL III, 7740 a.
403
Sanie, 1981, 159.
Zeii universali 127
Alexandria, datând probabil din 37 î.H. este adresată lui Dumnezeu sub
forma theo megalo epekoo404. De obicei, epicleza aplicată divinităţilor
este însoţită de reprezentarea pe monumente a urechilor ce semnifică
supunerea faţă de ordinele primite de divinitate sau atenţia acordată de
zeitatea în cauză rugăminţilor adresate de adepţii săi. Un asemenea
simbol este pus şi în legătură cu Theos Hypsistos (dar se pare că în
context iudaic), reprezentat pe o inscripţie descoperită la Uzuncaburç,
pe teritoriul fostei Diokaisareia din Cilicia405. Alte organe reprezentate
pe stele (picioare, ochi etc.) indicau părţile corpului care fuseseră
vindecate în mod miraculos de către divinitate.
Mên era prin urmare şi unul dintre zeii taumaturgi şi oraculari
care ajutau credincioşii la vindecarea unor afecţiuni. Ştim că în
sanctuarul închinat lui Mên Carou, care era situat între Laodiceea şi
Carura, se înfiinţase – sub îndumarea lui Zeuxis şi apoi a lui
Alexandros Philalethes – o şcoală de medicină. Philalethes era un
medic grec care a trăit în timpul domniei lui Ptolemaios Lagos 406 .
Anumite legături cu practicile divinatorii nu sunt nici ele excluse de
vreme ce Macrobius afirma că „medicina şi divinaţia sunt arte înrudite.
Căci doctorul cunoaşte dinainte cum va evolua starea fizică a
organismului – fie că va fi bună, fie că va fi rea. Astfel, Hippocrates
spune că datoria medicului este să arate pacientului «ce a fost, ce este,
ce va fi» – adică «prezentul, viitorul, trecutul». Aceasta se potriveşte şi
cu arta divinaţiei – care cunoaşte «prezentul, trecutul, viitorul»”407.
O inscripţie descoperită la Ayazviran/Ayasören, lângă Kula,
conţine elementele de identificare specifice ambelor divinităţi, reliefând
unele tendinţe sincretice. Monumentul, datat în 235-236 d.Hr., este
similar în multe privinţe unui grup de inscripţii votive de la Kula.
Inscripţia poate fi tradusă sub forma: „Către Mên Axiottenos. Tatiane,
fiica lui Erpos (sau Herpos), a făgăduit un taur din partea fraţilor (sau a
surorilor) şi fiind auzită, dar neputând plăti taurul a consultat zeul şi
404
JIGRE 13 = CIJ II, 1432. Fraser, 1998, 34. Vezi şi JIGRE 116 = CIJ II, 1532.
405
IC, 14.
406
407
Macrobius, Saturnalia, I, 20, 5.
acesta a fost de acord să accepte stela. În anul 320, ziua a zecea a lunii
Panemos”408.
Monumentul are un fronton semicircular pe care este
reprezentată în relief o semilună. Cu toate că la bază stela are o formă
neregulată, inscripţia este completă. Relieful îl înfăţişează pe Mên
aşezat în partea din stânga a privitorului, purtând mantaua sa obişnuită,
cu mâneci lungi şi cizme. Pe cap are o bonetă frigiană, cu vârful întors
spre stânga şi ajungând până la partea inferioară a frontonului. În mâna
dreaptă Mên ţine un obiect rotund, greu de identificat, probabil un con
de pin, după cum apreciază Eugene N. Lane, sau un glob. În stânga are
o suliţă cu un vârf mare şi lăţit care în mod obisşnuit era perceput ca
sceptrul puterii zeului. Mên este încadrat de doi lei, reprezentaţi frontal,
în aceeaşi manieră ca şi în reprezentările similare având-o pe Kybele
încadrată de cele două animale. În stânga zeităţii se găseşte un taur,
animalul de sacrificiu din cultul acestui zeu – în acest caz fiind vorba
despre taurul promis de Tatiane – înfăţişat cu coada ridicată şi cu faţa
întoarsă către privitor, cu o nuanţă uşor hilară.
În multe cazuri, Mên era identificat cu Attis şi reprezentat în
ipostaza de păstor 409 , ţinând în mână un con de pin, semn al
imortalităţii. Simbolul este de asemenea prezent în legătură cu Sabazios
şi în cadrul cultului metroac. Alteori, Attis figurează pe monumente
purtând pe umeri simbolul semilunii410. Reprezentările lui Mên de pe
monedele din regiunea Pontului sau cele din Frigia indică o iconografie
similară celei a lui Mithra, zeul dobândind şi atribute solare şi fiind
înfăţişat în ipostaza de cavaler anatolian411.
În calitate de zeu cavaler Mên este amintit printre zeii din
Motella în Lydia, care acţionau ca divinităţi patronatoare ale întregii
vieţi sociale ale micilor comunităţi rurale, ale destinelor individuale şi
colective ale comunităţilor sub forma unul adevărat sfat al zeilor.
Imaginea care îl înfăţişează în această ipostază este în realitate tipică în
408
Lane, 1970, 51-52.
409
CCCA, VI, 454; 582.
410
Turcan, 1998, 83.
411
Legrand, 19632, 1395.
Zeii universali 129
cultul Dioscurilor anatolieni, care apar alături de aşa-numita „zeiţă

pisidiană”, o Artemidă locală. În registrul superior, Mên de o parte şi
unul dintre Apollonii locali, probabil Lairbenos, de altă parte sunt
figuraţi afrontaţi călare, Zeiţă-Mamă anatoliană în poziţie centrală, cel
mai probabil Artemis Anaitis sau la Mama lui Mên, pe care o întâlnim
pe o inscripţie.
Attis, Mên, Mithra şi Dadoforii (Cautes şi Cautopates) apar în
ipostaza de păstori, purtând costumele orientale tradiţionale, cu tunica
scurtă şi nelipsita bonetă frigiană. Mên şi Mithra sunt reprezentaţi pe
spinarea unor tauri. Unele similitudini iconografice între Mên, Attis şi
Dadofori pot fi cu uşurinţă remarcate, deşi o identificare explicită a
primilor doi cu ultimii nu este întâlnită în izvoare412. Cu toate acestea, o
posibilă influenţă nu este exclusă îndeosebi în ultima parte a
Principatului în privinţa rolurilor specifice şi a atributelor acestor
personaje.
Nu ştim cu exactitate cum s-au reflectat aceste influenţe
reciproce în privinţa formelor cultuale şi a ceremoniilor dedicate
acestor zeităţi de-a lungul secolelor. Totuşi, din punct de vedere
iconografic există anumite trăsături comune care demonstrează faptul
că aceste motive şi simboluri aveau o largă răspândire în lumea
anatoliană. Printre simbolurile des utilizate cu referire la zeii din Asia
Mică putem aminti conul de pin (în legătură cu Adonis, Attis, Mên,
Sabazios şi Artemis Pergaia), taurul (în cultul lui Mên, Iupiter
Dolichenus 413 , Mithra, Kybele şi chiar al zeului furtunii hurrit
Teshub 414 ), şarpele (Apollo, Æsculapius, Glykon, Mên, Artemis din
Efes ş.a.), cocoşul (Mên) şi migdala (la Attis, al cărui miez era
considerat a fi centrul lumii).
412
TMMM, II, nr. 27, 54, 286, 291, 313, 314, 322. Principalele diferenţe iconografice
dintre Attis şi Dadofori sunt amintite de reputatul savant belgian: a) Dadoforii au
intotdeauna torţe în mâini; b) Cautes şi Cautopates sunt prezentaţi într-o postură
imobilă, având picioarele încrucişate; c) boneta frigiană a lui Attis este uneori deco-
rată cu stele (p. 437).
413
Sanie, 1981, 62, 69, 76-77.
414
Daniel, 1986, 109, 114-115.
Însă, la fel ca şi Attis, Osiris sau alte zeităţi greco-orientale, Mên

era un zeu care triumfă asupra morţii, care coboară în lumea de
dincolo, învingând forţele ostile ale întunericului, pentru ca apoi să
renască, după trei zile, într-o nouă viaţă: „Când pătrarul de lună îşi face
apariţia, zeul îşi inaugurează cariera, luptă împotriva demonului
beznelor care e devorat de fosta lună, tatăl său, domneşte cu mărire în
timpul lunii pline, e devorat şi învins de animalul demoniac, coboară
trei zile în infern şi, în sfârşit, înviază triumfător” 415 . Elementele
iconografice pe care le constatăm întotdeauna cu referire la imaginarul
lui Mên fac trimitere întotdeauna la acest simbolism al ciclului lunar al
regenerării, al vieţii fecunde şi al renaşterii, marcat de fiecare dată de
momentul său de debut, reprezentat de semilună.
415
Durand, 2000, 304 ; vezi şi van Haeperen-Pourbaix, 1983, 245-248.
CAPITOLUL II
ZEII SOLARI ŞI LUNARI CĂLARE
II.1. Hosios kai Dikaios

Numele, aspectul şi tipologia lui Hosios kai Dikaios au variat în
funcţie de zona de răspândire. În principal, această arie se limitează la
centrul şi sudul Frigiei şi estul Lydiei, însă există şi alte atestări
sporadice în zonele limitrofe din Mysia sau Galatia. În afara Asiei Mici,
există cel puţin două atestări mai importante în Moesia la Anchialus şi
la Nicopolis ad Istrum, datând probabil din secolul al II-lea d.Hr., însă
numărul descoperirilor arheologice rămâne foarte redus1.
Forma numelui variază de asemenea. Îl întâlnim ortografiat ca
Hosios kai Dikaios (Hosios 9, 16, 18, 19, 21, 24, 42, 44, 46, 48, 49, 53,
55, 56, 58, 59, 66-68, 70, 72, 73, 77, 84, 86, 88, 149), Hosios kai
Dikeos (Hosios 8, 31, 65, 90, 94, 97, 128, 138, 147), Hoseios kai
Deikaios (Hosios 45), Hosios ke Dikaios (Hosios 41, 79, 82) şi Hosios
ke Dikeos (Hosios 4 = Mên 2a, 27, 28, 36, 60, 61, 62, 74, 78, 94, 100-
103, 107, 117, 119, 120, 125, 131, 132, 136, 137) sau Hosios Dikaios
(Hosios 3a, 7, 10, 13-15, 20, 30, 47, 63, 69, 130) şi Hosios Dikeos
(Hosios 29, 52, 75, 91, 98, 99, 108-115, 188, 121, 123, 127, 133, 134,
139, 140, 142-145). Câteodată este prezentă doar forma Hosios (Hosios
2, 3, 6, 25, 32, 38, 40, 51, Hypsistos 58 = Hosios 76, 80, 81, 90, 92, 96,
122 şi 148), respectiv Hoseios (Hosios 95) sau Dikaios (Hosios 64).
Variaţia ortografică a numelui în funcţie de pronunţia curentă nu este
1
Tacheva, 1983, 266, nr. 1 = IGB, V, 372 bis; nr. 2 = IGB, II, 680 (pl. LXXXVII). Pe
ambele apare forma de plural a numelui zeilor, ele fiind dedicate Zeilor cel Sfânt şi
cel Drept (theoi Hosios kai Dikaios). Prima inscripţie este adresată de o dedicantă,
Atala(n)te în semn de multumire zeilor. Cea de-a doua a fost dedicată aceloraşi zei de
către sfatul oraşului (boulē) şi locuitori (dēmos), în urma unei viziuni onirice,
concretizate sub forma unei porunci din partea divinităţii (kat’ epitagēn oneirou).
deloc neobişnuită, fiind atestată şi la celelalte divinităţi anatoliene luate

în calcul. Din câte putem deduce din conţinutul inscripţiilor, exista şi un
echivalent feminin denumit fie Hosia (Hosios 60), fie Hosia Dikaia
(Hosios 56).
Nu surprinde nici caracterul anonim şi nici gradul înalt de
abstractizare2, întrucât dispunem de numeroase exemple similare mai
ales pentru vestul Anatoliei de astfel de divinităţi abstracte, uneori cu
atribute angelice şi menţionate ca parte a unor ierarhii divine3: Theos
Hypsistos, Sozon, Dikaiosyne, Sophrosyne 4 , Theios Basileus
(Hypsistos 90), Theios Basilikos (Hypsistos 46, 99, 100), Theios
Pantodynastes (Hypsistos 146), Theios Angelos (Hypsistos 89, 101),
Theios Angelos Ouranios (Hypsistos 88), Agathos Angelos (Hypsistos
102), Theios Agathos (Hypsistos 98), Theios (Hypsistos 87, 91-94, 96,
97), Megas Theios (Hypsistos 22, 71, 95) etc.
Hosios kai Dikaios este menţionat în dedicaţii în trei tipuri de
situaţii legate de natura sa divină: (1) ca fiinţă divină, în calitate de
„Divin cel Sfânt şi Drept”, Theios Hosios kai Dikaios (Hosios 42, 73,
89), (2) ca fiinţă angelică „Mesagerul cel Sfânt şi Drept”, Angelos
Hosios kai Dikaios (Hosios 73, 95) ori Angelos Hosios Dikaios (Hosios
93) şi (3) ca zeu, „Zeul cel Sfânt”, Theos Hosios (Hosios 26), „Zeul cel
Sfânt şi Drept”, Theos Hosios kai Dikaios (Hosios 43, 44, 56, 57, 58,
59, 70-72, 76) ori „Marele Zeu cel Sfânt şi Drept”, Megas Theos
Hosios kai Dikaios (Hosios 59).
Ceea ce surprinde însă este o relativă ambiguitate în modalitatea
de percepţie, care face referire la o identitate unică sau la una multiplă.
Aceasta pentru că putem vorbi despre un singur Hosios kai Dikaios în
zona meoniană a Lydiei, cu o iconografie tipică unui cavaler anatolian,
care cutreieră lumea în slujba zeului soarelui, el însuşi înfăţişat ca
atotvăzător şi zeu al dreptăţii5. În zona Frigiei Epiktetos însă, Hosios şi
Dikaios apar ca entităţi distincte, cu atribute diferite: balanţa ca simbol
2
Ricl, II, 1992, 75.
3
Hosios 55 şi Hypsistos 62.
4
Mitchell, II, 1993, 16 şi 25-26.
5
Chaniotis, 2004, 10 (pentru Helios pantepoptēs); Robert, 1987, 379 (un „Hélios
Justicier”) Ricl, 1990, 160-161; Merkelbach, 1993, 295; Delemen, 1999, 65-66.
Zeii solari şi lunari călare 133
al dreptăţii, iar sceptrul ca întruchipare a puterii divine care manifestă

asupra răufăcătorului 6 . Sceptrul poate fi înlocuit uneori de cotul de
măsurat lungimile7. Pornind de la exemplele oferite de monumentele
dedicate Zeilor Nemuritori (Theoi Athanatoi), în mod similar
reprezentaţi pe monumente ca un singur cavaler, spre dreapta, este
posibil şi aici să avem de-a face pentru zona meoniană cu o formă
abreviată a unor entităţi multiple8.
Forma de plural a numelui divinităţii este întâlnită destul de
puţin, în orice caz mult mai rar decât cea de singular. Există câteva
tipuri de situaţii relative la această problemă. Un prim exemplu este cel
al unei stele votive din marmură albă descoperită la Dorylaion
(Eskişehir), în centrul Frigiei (Hosios 33)9, şi ridicată în secolul al II-lea
d.Hr. de către Philopator, Chrestos şi Andreas. Ea este dedicată pur şi
simplu „Dreptăţilor”, utilizându-se aici forma de dativ Dikesi.
În cel de-al doilea caz, pentru Teimotheos, cel care dedică o mică
stelă din calcar, cu fronton triunghiular şi acrotere, găsită tot la
Dorylaion zeii apar, dimpotrivă, ca „Zeii cei Sfinţi”, Theoi Hosioi
(Hosios 37)10. În altă parte la Inönü, în proximitatea aceleiaşi localităţi
(Hosios 34) 11 , aceşti Theoi Hosioi mântuitori sunt imaginaţi sub
aparenţa unui Hosios Phoibos şi a unui Mên Dikaios, pe o stelă din
marmură, cu fronton triunghiular, de secol III d.Hr., alături de Mama
Zeilor. Un Zeus Bronton este aşezat în vârful ierarhiei, pe fronton, iar în
registrele inferioare apare mai întâi Helios cel atoatevăzător în
cvadrigă 12 , cu caii rampanţi, iar dedesubt, alături de Dionysos cu
thyrsul, un zeu cavaler cu securea dublă. Acesta din urmă poate fi chiar
o variantă locală a lui Apollo, închipuit ca ipostază a lui Hosios, sau
Mên ca ipostază a lui Dikaios, deasupra căruia veghează Helios.
6
Tanriver, 2003, 29-31; Tacheva, 1983, 266.
7
Merkelbach, 1993, 295.
8
Delemen, 1999, 66 şi 70-71.
9
Ricl, I, 1991, 13, nr. 24 (pl. 3, fig. 24).
10
Ricl, 1991, 15-16, nr. 28 (pl. 6, fig. 28). Datează din sec. II-III. dHr. Un exemplu
similar ar fi şi inscripţia Hosios 39, provenind de la Emre, dedicată ephkÒoij qeo√j
Òs∂J kaπ Dika∂J de către Agathonike, pentru tămăduirea ochilor și a vederii ei.
11
Ricl, I, 1991, 13-14, nr. 25 (pl. 3, fig. 25).
12
Pentru Helios pantepoptēs, Herodot, Iliada, 3, 277; Odiseea, 12, 323.
Acestui zeu al Soarelui am văzut că Hosios kai Dikaios îi era mesager,

deci într-o poziţie subordonată ierarhic13. Acest lucru este întărit şi de
imaginea asociată în inscripţie, cea a „ochiului al dreptăţii” (Dikes
Ophtalmos)14. În alt loc, Hosios (kai) Dikaios este asociat „stăpânului”
(kyrios) Helios (Hosios 52). Pe de altă parte, tot în acest caz amintit
anterior se poate vorbi mai degrabă de o identificare a lui Mên cu una
dintre ipostazele divinităţii, Dikaios, decât de un simplu epitet ataşat
acestei divinităţi lunare15. O situaţie total diferită de cea în care este
prezentat Mithra la Tyana, unde acesta îl reţine într-adevăr pe dikaios
doar ca epitet (Mithra 13)16.
În fine, cel de-al treilea este cel în care este întâlnită în mod
explicit menţiunea zeilor Hosios şi Dikaios, dublată de reprezentări
precum cele amintite anterior în care cele două divinităţi sunt
întotdeauna înfăţişate ţinându-se de mână şi având fiecare atributele
specifice, balanţa ca simbol al dreptăţii divine şi sceptrul sau
instrumentul de măsură ca semn al dreptăţii şi legii în plan terestru
(Hosios 35, 39, 87). Astfel, Herophilos, fiul lui Papas, dedică un ex-
voto Qeo√j Ðs∂oij kaπ dika∂oij pe un altar din marmură albă găsit pe
drumul care leagă Inönü de Kütahya, între satele Esnemez şi Kümbet
(Hosios 35), iar la Hadrianopolis comunitatea închină un altar zeilor
Sfinţi şi Drepţi, cinstindu-l pe preotul Synmachos, fiul lui Manos
(Hosios 50). În acelaşi mod, la Philomelion, Menestratos fiul lui
Epatorix (Hosios 87) dedică o stelă zeilor cel Sfânt şi cel Drept, după
ce o făgăduise lui Apollo Mântuitorul, fiul lui Leto, şi lui Helios
conducătorul. Un exemplu similar ar fi şi inscripţia care provine de la
Emre (Hosios 39), dedicată ephkÒoij qeo√j Òs∂J kaπ Dika∂J de către
Agathonike, pentru tămăduirea ochilor și a vederii ei.
13
Vezi Merkelbach, 1993, 295 pentru ideea lui Hosios şi Dikaios ca mesager(i) ai unui
Helios atoatevăzător.
14
Chaniotis, 2004, 10.
15
Ricl consideră că, dimpotrivă, este vorba doar despre un simplu epitet ataşat lui Mên.
Ricl, II, 1992, 82 (pentru comentariile asupra monumentului) şi 75 (epitet).
16
IGSK, 55.I, 34; Beck, 1984, 2018-2019; CIMRM, I, 18; TMMM, II, 3.
II.2. Lairbenos
Complexitatea practicilor religioase şi a mediului etnocultural
microasiatic poate fi subliniată în mai multe moduri. Unul dintre
acestea îl reprezintă abordarea la nivel macroregional a diverselor tipuri
de influenţe exercitate în plan cultural în manieră diacronică, o
perspectivă înfăţişată mai întâi de Joseph Keil17 la începutul secolului
XX pentru aria Lydiei şi apoi de Georg Petzl18 şi Stephen Mitchell19 în
urmă cu doar câţiva ani pentru întreaga zonă de vest a peninsulei
anatoliene. În opinia acestora, zona de vest a Anatoliei prezintă un
model stratificat în care fiecare componentă şi-a adus aportul la
definirea unei fenomenologii religioase comune acestui spaţiu, dincolo
de particularismele specifice la nivel local. Astfel, regiunea în cauză se
prezintă ca un veritabil creuzet cultural în care avem atestate influenţe
venite din partea unor medii foarte diverse: hitit, luvit, iranian, tracic,
celtic, semitic, egiptean, ş.a.m.d. Această realitate este confirmată nu
doar prin studiul textelor literare, ci şi la nivel epigrafic, numismatic şi
arheologic.
Alte modalităţi de abordare includ de exemplu studierea
metalimbajului conceptual individualizat mai ales prin intermediul
epigrafelor, reprezentat prin acele expresii comune întâlnite deopotrivă
în mediile păgân, iudaic şi creştin care pot exprima nu neapărat doar
forme sincretice, ci mai degrabă ilustrează o competiţie acerbă în plan
religios pentru atragerea adepţilor celorlalte curente, după cum afirma
pe bună dreptate Angelos Chaniotis 20 , într-unul dintre studiile sale
recente. O manieră diferită de abordare o reprezintă studiul individual
contextual şi comparativ a anumitor practici şi comportamente socio-
religioase, unele cu efecte juridice importante, cum este cazul
mărturisirii publice a păcatelor în inscripţiile confesionale sau a
consacrărilor de sclavi sacri către divinităţi, în anumite culte din zona
Lydiei şi a Frigiei mai ales.
17
Keil 1923, 242-245.
18
Petzl, 2003, 93-94.
19
Mitchell, 1993, I, 5-10.
20
Chaniotis, 2010, 115-121.
Apollo Lairbenos intră în categoria divinităţilor locale care

dispun de o arie restrânsă de răspândire, limitată la zona sanctuarului
principal şi la oraşele şi satele învecinate din sudul Frigiei şi estul
Lydiei. Această arie este perceptibilă atât în funcţie de localităţile unde
au fost descoperite monumentele (stele, baze de statui şi altare) –
Bahadınlar, Sazak, Develiler, Selcukler, Akkent sau Cal21 –, cât şi din
indicaţiile din inscripţii privitoare la originea dedicanţilor: din
Atychorion (Lairbenos 66), Blaundos (Lairbenos 67, 76), Motella
(Lairbenos 68, 70, 74, 75, 76, 77, 80, 82, 113, 114), Hierapolis
(Lairbenos 71, 79, 81, 116), Dionysopolis (Lairbenos 73).
Numele divinităţii este ortografiat foarte diferit, cel mai probabil
datorită dificultăţilor de transpunere din pronunţia locală în limba
greacă22. Astfel, se pot identifica următoarele forme ale numelui său:
Larbenos (Lairbenos 23), Lerbenos (Lairbenos 110), Lairmenos
(Lairbenos 71), Apollo Leimenos (Lairbenos 69), Apollo Lairmenos
(Lairbenos 13, 20, 73), Apollo Lermenos (Lairbenos 4, 37, 79),
Helios Larmenos (Lairbenos 14), Helios Lermenos (Lairbenos 21),
Helios Lerbenos (Lairbenos 117), Helios Apollo Lairmenos
(Lairbenos 3, 5, 6, 9, 15, 16, 22, 28, 29, 41, 43, 47, 53, 55-58, 72, 74-
76, 82-84, 86-90, 93, 95, 98-104), Helios Apollo Lairbenos (Lairbenos
12, 24, 25, 81), Helios Apollo Larbenos (Lairbenos 116), Helios
Apollo Lerbenos (Lairbenos 8), Helios Apollo Lamenos (Lairbenos
105), Helios Apollo Leimenos (Lairbenos 10), Helios Apollo
Larmenos (Lairbenos 59, 64), Helios Apollo Lermenos (Lairbenos 1,
11, 39, 63?, 77, 78, 80, 97, 114), Helios Apollo Lyermenos (Lairbenos
66, 85), Helios Apollo Laemenos (Lairbenos 94), Theos Apollo
Lermenos (Lairbenos 50), Theos Apollo Larmenos (Lairbenos 52),
Theos Helios Apollo Lermenos (Lairbenos 61) sau Theos Helios
Apollo Labenos (Lairbenos 109). Doar la Sazak, pe două dintre
inscripţiile de pe un altar din marmură numele său nu apare deloc
menţionat. În prima, databilă în anul 241 d.Hr., Aurelia Ammia Dioga
îşi încredinţează copilul adoptat, Ammias, zeului (Lairbenos 112)23 cu
21
Ritti, Şimşek, Yıldız, 2000, 6; Delemen, 1999, 46.
22
Ramsay, I.1, 1895, 133.
23
Ritti, Şimşek, Yıldız, 2000, 23, nr. K9; Miller, 1985, 58; MAMA, IV, 278 I (pl. 58).
o precizare interesantă „cu condiţia ca să nu întreprindă vreo acţiune

împotriva mea pe motiv că a fost abandonată”, iar în cea de-a doua
asistăm tot la o consacrare în 226 d.Hr. de către Aurelius Marcus
Apollonius din Motella a unui personaj necunoscut, dar care fusese
probabil menţionat pe stelă (Lairbenos 113)24.
Chiar dacă în inscripţiile din sanctuarul principal al zeului fac
referire cu precădere la denumirea Lairmenos/Lermenos în majoritatea
studiilor moderne dedicate acestei divinităţi se utilizează varianta
ortografică Lairbenos, cea care apare în mod uniform pe monedele
oraşului învecinat Hierapolis, începând cu perioada lui Caracalla25.
La fel ca şi în cazul altor divinităţi microasiatice indigene sau
naturalizate, numele zeului trebuie să fi făcut trimitere la locul său de
origine până în prezent rămas neidentificat. Cu toate acestea, surprinde
apropierea faţă de epitetele geografice aplicate altor divinităţi precum
Thea Larmene de lângă Borlu, în zona Saittai din estul Lydiei
(Hypsistos 22)26, Thea Lagbene în nordul Lyciei, Pisidia şi Cabalida27
sau Meis (Mên) Labanas la Silandos în nord-estul Lydiei (Mên 60)28.
Această din urmă formă este foarte apropiată chiar de Helios Apollo
Labenos (Lairbenos 109). Date fiind aceste similitudini considerăm că
este foarte probabil ca să fi fost vorba despre una şi aceeaşi localitate de
origine, şi anume Lagbe din Cabalida, care de altfel era destul de
apropiată.
Se observă pe inscripţii identificarea constantă cu Helios şi cu
Apollo, menită a accentua atât atributele solare ale divinităţii prin
identificarea cu Helios cel atotvăzător care cutreieră lumea şi căruia
24
Ritti, Şimşek, Yıldız, 2000, 24, nr. K10; Miller, 1985, 58; MAMA, IV, 278 II (pl. 58).
25
BMC Phrygia¸ 236-238, nr. 54-66 şi emisiunile de tip homonia cu Efesul, Smyrna,
Sardis şi Cyzikos (BMC Phrygia¸ 261-262, nr. 171-185).
26
Mitchell, 1999, 139, nr. 172; ETAM, 19, 1830; TAM, V.1, 186; Sheppard, 1980-1981,
99-100, nr.12; Robert, Anatolia, 3, 1958, 112.
27
Robert, 1987, 438-441. Thea Lagmene, uneori denumită Artemis Lagbene era o zeiţă
locală din Lagbe, localitate din Cabalida, reprezentată pe spinarea unui mistreţ,
animalul său sacru, ţinând într-o mână o torţă, iar în cealaltă o coroană.
28
Ricl, 2003, 102-106, nr. 1; Petzl, 1997, 70-75, nr. 2 (pl. 1-2).
nimic din cele văzute nu i se poate ascunde29, cât şi calitatea sa de zeu

oracular şi interpret al voinţei divine30 , de zeu al ordinii, echităţii şi
justiţiei31. Pentru că Apollo era înainte de toate o divinitate care apare
atât în inscripţii (Hypsistos 62), cât şi în textele literare ca interpret al
voinţei lui Zeus şi care profetizează în numele acestuia32. Acest fapt
este vizibil şi din multitudinea de Apolloni microasiatici cu funcţii
oraculare33 şi e subliniat şi de identificarea ca Helios Pythios Apollo
Lairbenos care i s-a atribuit la Hierapolis acestui zeu34.
Pe de altă parte, atât epitetele zeului, cât şi conţinutul dedicaţiilor
întăresc ideea că era un zeu oracular, care îşi manifesta puterea în mod
vizibil 35 . El comunica prin intermediul poruncilor divine pe care le
adresa credincioşilor, un exemplu concret fiind cel al lui Charixenos,
fiul lui Menekleos din Dionysopolis, care a ridicat un soclu de calcar în
urma poruncii primite din partea lui Apollo Lairmenos, zeul manifest
(theos epiphanēs) (Lairbenos 73)36. Tot în urma unei porunci divine,
Markos, fiul lui Dionysodoros din Motella ajunge să-şi încredinţeze
copilul adoptiv, pe Ammias, lui Helios Apollo Lairmenos la începutul
secolului al III-lea d.Hr. (Lairbenos 82) 37 . Pe de altă parte zeul îşi
putea exprima intenţiile şi prin intermediul viziunilor onirice, fie în
privinţa dorinţei de a i se consacra funcţionari sacri, fie pentru a-şi
29
Lucian din Samosata, Îndoita învinuire sau tribunalele, 1. Chiar dacă în principiu
Helios şi Apollo erau echivalaţi, Plutarh este cel care arată cel mai clar această
diferenţă funcţională (Despre părăsirea oracolelor, 42 (433 D-E)).
30
Athanassiadi, 1992, 53; Robert, 1971, 614; MacMullen, 1987, 31-32 şi 142.
31
Antoninus Liberalis, Les Métamorphoses, IV, 4. Vezi Lane Fox, 1997, 42.
32
Iliada, IX, 404; Eschil, Eumenidele, 28; Clement din Alexandria, Protrepticul, 37, 1;
Lactantius, Instituţiile divine, I, 7, 1; Plutarh, Despre părăsirea oracolelor, 7 (413
B); Plutarh, Despre oracolele Pythiei, 28 (408 B-C).
33
Athanassiadi, 1992, 45; Burkert, 1985, 114-118; Mitchell, II, 1993, 44; McKay,
ANRW, II, 18.3, 1984, 2110-2115.
34
Delemen, 1999, 47; vezi şi Miller, 1985, 48; Lane Fox, 1997, 248.
35
Miller, 1985, 48; Ceylan, Ritti, 1997, 57-67; Lane Fox, 1997, 44-45 şi 246-250.
36
Ritti, Şimşek, Yıldız, 2000, 8, nr. D4; Miller, 1985, 51; MAMA, IV, 277 A I (pl. 57);
Ramsay, 1895, 147, nr. 37; Hogarth, 1887, 376, nr. 1.
37
Ritti, Şimşek, Yıldız, 2000, 23, nr. K7; Miller, 1985, 57; MAMA, IV, 277 A II (pl.
57).
exprima nemulţumirea faţă de păcatele comise anterior de dedicanţi

(Lairbenos 79, 80, 108, 114).
După o altă epigrafă descoperită la Ortaköy, zeul era considerat
stăpânul trupului dedicantului (kÚrioj), pe care l-a salvat şi i l-a redat,
în urma penitenţei acestuia38. Aceasta referinţă face trimitere în realitate
şi la o altă latură a zeului, aceea de vindecător. Căci în altă parte, pe o
dedicaţie a lui Papias din Motella, el este numit Helios Apollo
Laimernos alexikakos (Lairbenos 74)39, pe un soclu al unei statui care
probabil îl înfăţişa pe Apollo cu arcul, gonind epidemia de ciumă. Este
probabil ca această molimă să se fi extins şi în Hierapolis după jaful din
Seleucia din 165 d.Hr.
Sanctuarul zeului a putut fi identificat la Atychorion
(Bahadınlar), lângă Dionysopolis (Ortaköy) în Frigia, pe o colină
situată în apropiere de râul Meandru40. Aici era venerat alături de mama
sa numită fie Meter Leto, fie Meter, fie mai simplu Zeiţa (Thea)41, cea
„care face ca imposibilul să devină posibil”42. Ei beneficiau de un cult
comun (Lairbenos 71)43 . Sanctuarul dispunea nu doar de un templu
principal, ci şi de o sală de întruniri şi un portic (stoa)44.
Principalele reprezentări ale zeului sunt cele de pe monedele
oraşului Hierapolis, începând cu domnia lui Caracalla şi cele de pe
stelele votive. În primul caz, el apare înfăţişat întotdeauna din profil
spre dreapta, având capul înconjurat de raze 45 . Uneori, pe reversul
monedelor sunt asociate alte tipuri de divinităţi precum Apollo
Archegetes, înfăţişat cu plectrul şi cu lira46, Selene sau Hekate într-o
bigă trasă de doi cai, cu semiluna după umeri şi două torţe47, Hygeia
38
Petzl, 1994, 141-142, nr. 123.
39
Ritti, Şimşek, Yıldız, 2000, 8, nr. D3; Miller, 1985, 51; MAMA, IV, 275 A (pl. 56).
40
Robert, 1962, 129; Lane Fox, 1997, 45; Delemen, 1997, 46; Ritti, Şimşek, Yıldız,
2000, 2-7.
41
De exemplu Ritti, Şimşek, Yıldız, 2000, 10-12, nr. D12, D18 şi D19.
42
Petzl, 1994, 140-141, nr. 122. Într-o inscripţie confesională dedicată de Aphia, fiica
lui Theodoros.
43
Ramsay, I.1, 1895, 133.
44
Ritti, Şimşek, Yıldız, 2000, 3.
45
BMC Phrygia¸ 236-238, nr. 54-66; 261-262, nr. 171-185.
46
BMC Phrygia¸ 236, nr. 54; 237, nr. 60.
47
BMC Phrygia¸ 236, nr. 55.
stând pe tron şi având un kalathos deasupra capului 48 şi o Nemesis

înaripată49. În reprezentările de pe stelele votive de la Akkent de lângă
Denizli şi de la Sebaste (Sivaslı) din Frigia. Cel puţin în prima dintre
acestea zeul este reprezentat călare cu securea dublă pe umăr, chiton
scurt şi hlamida fluturând 50 . De altfel, securea dublă era unul dintre
atributele frecvente ale zeului51. Stelele dedicate zeului pot prezenta şi
imaginea organelor afectate de pedeapsa divină, după cum vedem pe
monumentul lui Aurelius Soterchos, cel care a fost pedepsit pentru că a
intrat impur în sanctuar şi tot aici a întreţinut şi relaţii sexuale
(Lairbenos 68).
II.3. Dioscurii şi zeiţa pisidiană

Cultul Dioscurilor care flanchează zeiţa lunară a cunoscut o
răspândire însemnată în zona de sud-vest a Anatoliei, îndeosebi în
Pisidia, în nordul Lyciei şi al Pamfiliei şi în Cabalida52. Ei prezintă o
iconografie foarte apropiată de cea întâlnită în lumea greco-romană,
persană sau bactriană53 şi din această cauză au existat în istoriografie
discuţii legate de originea posibilă a acestui cult în zona anatoliană, cu
argumente de natură epigrafică, numismatică, literară sau mitologică.
Trebuie arătate de la început câteva dintre particularităţile acestui
cult în zona anatoliană. În primul rând, este atestată prezenţa în număr
mare a reliefurilor rupestre în regiunile rurale mai mult sau mai puţin
izolate din Lycia sau Pisidia, precum Balboura şi împrejurimile sale54,
48
BMC Phrygia¸ 236-237, nr. 57-59.
49
BMC Phrygia¸ 237, nr. 62.
50
Delemen, 1999, 46.
51
Ritti, Şimşek, Yıldız, 2000, 3-5.
52
Pentru o situaţie foarte amănunţită asupra descoperirilor de natură arheologică vezi:
Kearsley, 2001, 400-416; Robert, 1987, 397-422; Frei, ANRW, II, 18.3, 1784-1786;
Smith, 1997, 3-32; Milner, 1997, 33-49; Milner, Smith, 1994, 65-75.
53
Hermary, LIMC, III.1, 1986, p. 567-593; Augé, de Bellefonds, LIMC, III.1, 1986,
583-587; Gury, LIMC, III.1, 1986, 608-635; DKP, II, 1967, 92-94; Will, 1955, 113-
114; Bernard, 2003, 71-75; Zayadine, 1991, 300-305; Azarpay, 1988, 349-360; Lo
Muzio, 1999, 41-61. Pentru moştenirea indo-europeană: Grottanelli, 1986, 125-152,
iar pentru zona Greciei, monografia lui Köhne, 1998 şi cea mai veche a lui
Chapouthier, 1935.
54
Smith, 1997, 26-31; Bean, 1956, 150.
Oinoanda 55 şi zona care o leagă de Elimalı, apoi Kızılbel, Yuvalak,

Tefenni, Dont, Idebessos, Kuyu Gügü, Korkuteli56, iar în estul Pisidiei
în Köstek şi Yanıktaş57. În cazuri precum Kızılbel ori Yanıktaş aceste
complexe se prezintă mai degrabă sub forma unor sanctuare indigene
din piatră în aer liber58. Mărturiile de pe aceste reliefuri sunt completate
de dedicaţii pe altare, tablete votive sau stele, însă într-o mult mai mică
măsură59.
În al doilea rând, modul în care se prezintă aceste dedicaţii este
iarăşi important. Cu o singură excepţie notabilă, toţi dedicanţii
menţionaţi din punct de vedere epigrafic sunt bărbaţi. De obieci, este
indicat un singur nume al dedicantului, foarte frecvent urmat de un
patronimic60. Surprinde numărul mare de dedicaţii anepigrafe prezente
doar sub forma unor reprezentări vizuale, la fel ca şi în cazul
sanctuarului lui Mên Askaenos de la Antiohia Pisidiei61, unde întâlnim
o sumedenie de naiskoi fără nici un fel de indicaţie a celor care le-au
executat şi dedicat. În opinia lui Louis Robert, ele reflectă probabil
credinţa populară că, indiferent dacă numele dedicantului sau cererea sa
erau menţionate sau nu, zeii ştiau exact despre cine era vorba şi îi
îndeplineau solicitarea62. Sau mai mult, ele pot constitui deja o atestare
a faptului că zeii le îndepliniseră rugăciunea dedicanţilor, iar
respectivele reprezentări erau doar un indiciu al recunoştinţei acestora.
În al treilea rând, modul în care sunt înfăţişaţi Dioscurii şi „zeiţa
pisidiană”, precum şi simbolurile reprezentate reflectă în mare parte
habitudinile locale. Astfel, tunica scurtă şi hlamida fluturând, precum şi
securea dublă63, suliţa (Dioscuri 3, 18, 22, 23, 25), sabia sau pumnalul
(Dioscuri 7, 15, 18) şi bastonul sau măciuca sunt similare tuturor
celorlalte reprezentări ale cavalerilor anatolieni din sudul Frigiei,
55
Smith, Milner, 1994, 65-70.
56
Robert, 1987,
57
Özsait, 2004, 103-107.
58
Robert, 1987, 413-417; Kearsley, 2002, 404 şi comentariul de la RECAM, V, p. 31.
59
Smith, 1997, 22-23.
60
Kearlsey, 2002, 402.
61
Mitchell, 2002, 313-315.
62
Robert, 1987, 416-417.
63
Chapouthier, 1935, 74-75, nr. 67.
Pisidia, Lydia, Cabalida. Semiluna (Dioscuri 22) şi acvila (Dioscuri 1,

5, 6, 9, 12, 14, 16, 21) sunt prezente frecvent pe frontonul stelelor.
Dioscurii sunt înfăţişaţi fie nuzi (Dioscuri 2, 3, 20), fie în costumaţie
militară cuirasată (Dioscuri 18), însă întotdeauna au ca atribut hlamida.
Poziţia cailor, în mod firesc cu capetele înspre interior, este câteodată
atipică (Dioscuri 18). Caii lipsesc rareori (Dioscuri 2, 3). La dreapta
întregului ansamblu iconografic pot fi reprezentate şi alte personaje
precum Hermes, cu un corn al abundenţei sau ţinând mâna întinsă
înspre ceilalţi zei (Dioscuri 22?, 23), Helios radiat64, Herakles nud cu
măciuca într-o mână şi pielea leului din Nemeea în cealaltă (Dioscuri
24) sau Mên cu semiluna la nivelul umărului (Dioscuri 26).
La fel de comună pentru iconografia locală este şi figura
feminină încadrată de cei doi cavaleri afrontaţi. Ea lasă mai puţin
impresia unei „Elene” grecizate, ci dimpotrivă, ea este închipuită mai
întotdeauna sub înfăţişarea unei zeiţe autohtone cu o tipologie lunară65.
Apare astfel cu o tunică lungă până la nivelul gleznelor (Dioscuri 9, 16,
28) sau care lasă să i se vadă numai vârfurile picioarelor (Dioscuri 1, 2,
3, 4, 8, 10, 13, 14, 15, 17, 22, 23), drapată, având deasupa un himation
cu falduri bogate, iar capul acoperit cu un voal (Dioscuri 12, 13, 15, 16,
17, 22, 26, 27). Este reprezentată fie la acelaşi nivel cu Dioscurii, fie
ridicată pe un soclu (Dioscuri 6, 17, 25, 26). Are de obicei polos-ul
(Dioscuri 19, 20) sau semiluna reprezentată deasupra capului (Dioscuri
6, 8, 9, 12, 13, 14, 21, 28) ori împrejurul gâtului ca un colier (Dioscuri
4). Semiluna este atribut care ţine chiar locul divinităţii (Dioscuri 7)66.
„Zeiţa pisidiană” poate ţine în mână un sceptru ca simbol al puterii
(Dioscuri 6, 8, 10, 28). Uneori duce mâna la piept sub himation
(Dioscuri 3, 5, 13, 15, 17, 22, 27) sau o lasă deasupra, în faţă, peste
veşminte (Dioscuri 8, 28), ori ţine ambele mâini pe lângă corp
(Dioscuri 4, 9, 16). O singură dată chitonul este mai lung şi formează la
bază un fel de „clopot” (Anaitis 5). Datorită atributelor lunare, această
64
Alături de Helios şi Hermes pe „fântâna” de la Oinoanda. Milner, Smith, 1994, 65-68
(cu planşa XVI).
65
Chapouthier, 1935, 115-120; Milner, Smith, 1994, 66-67.
66
Vezi şi Kearsley, 2002, 403; Robert, 1987, 560 n. 2.
„zeiţă pisidiană” a putut fi identificată cu Selene, cu Hekate sau cu

Artemis67.
Conform tradiţiilor mitologice existente în lumea greacă,
Dioscurii, Castor („castorul”) şi Polydeukes („mai dulce decât vinul”)
sau Pollux, erau cunoscuţi ca fiind „cei doi zei” în Laconia sau „cei doi
stăpâni” în Attica. Numele lor îi desemna ca fii ai lui Zeus68.
Potrivit uneia dintre tradiţiile mitologice, doar Elena şi
Polydeukes erau copiii lui Zeus, în timp ce Castor era urmaşul lui
Tyndar, regele Lacedemoniei. Prin urmare, doar Polydeukes era
nemuritor, dar Castor a dobândit şi el imortalitatea prin devotamentul
fratelui, care i-ar fi dat o jumătate din sufletul său 69 . Astfel, ei au
devenit „cei care trăiesc o zi din două” (Œterˇmeroi), iar numele lor a
fost dat constelaţiei Gemenilor, după ce au fost transformaţi de Zeus în
astre70. Cuplul reprezenta simbolul dragostei fraterne71, dar întruchipa şi
idealul atletic72. În imnul închinat lor, Homer îi numeşte „gemenii lui
Zeus de neam tyndaric” sau, mai simplu, tyndarizi, după Tyndar, regele
lacedemonienilor şi soţul mamei lor, Leda73.
După o altă tradiţie, Castor şi Polydeukes erau fiii Ledei „cea cu
frumoase glezne” şi aveau două surori, Elena şi Clitemnestra. Conform
legendei, fiecare dintre ei s-a născut dintr-un ou, în care a stat alături de
una dintre surori. Întâmplarea ar fi avut loc, după toate probabilităţile,
pe muntele Taiget din Sparta, Dioscurii fiind consideraţi aşadar eroi
tipic laconieni74. Castor era cunoscut pentru abilitatea sa de a îmblânzi
caii, iar Polydeukes „cel fără de cusur” pentru talentul său pugilistic75.
67
Robert, 1987, 413. Într-un singur caz identificată cu Artemis Lagbene (Smith, 1997,
14-15), alteori cu Artemis Ephesia (Bonnet, 1977, 43 şi urm.).
68
Bethe, Dioskuren, în RE, v, 1905, col. 1087-1089.
69
Pindar, Nemeene, 10, 55.
70
Ovidiu, Fastele, V, 694; Euripide, Elena, 140.
71
Plutarh, De fraterno amore, 1 (478 A).
72
DGF, 2222.
73
Homer, Către Dioscuri, I, 2; I, 18.
74
Ibidem, II, 3: „I-a zămislit slăvita Ledă în poala muntelui Taiget”.
75
Homer în Odiseea, XI, 300, arată că Polydeukes era „dibaci în lupta cu pumnul”, cf.
Către Dioscuri, I, 3.
Adoraţi iniţial în Sparta ca zei ai luminii, Dioscurii erau divinităţi

salvatoare/mântuitoare prin excelenţă, dar şi protector ai călătorilor şi
navigatorilor, care îşi făceau apariţia zburând în văzduh călare pe
armăsari albi: „Ea, Leda, zămisli feciorii ce mântuie pe pământeni/ Şi
sprintenele lor corăbii, când se dezlănţuie furtuna/ De iarnă, măturând
noianul cel necruţător... Deodată gemenii apar/ Văzduhurile săgeteză cu
aripi revărsând scântei/ Şi potolesc pe loc furtuna cu vânturile-i
fioroase”76.
Filosoful Seneca, în lucrarea sa dedicată ştiinţelor naturii, scrisă
în primul secol al erei creştine, interpretând semnele prevestitoare de
furtună arată că uneori pot apărea în timpul călătoriei pe mare şi
meteoriţi (numiţi de el „stele”; de fapt, stele căzătoare) care se aşază pe
pânza corăbiilor. Atunci, marinarii aflaţi în primejdie cred că sunt
ajutaţi de puterea divină a lui Castor şi Pollux (Polydeukes)77. Afirmaţia
scriitorului roman este întărită şi de un alt contemporan de-al său,
Plinius cel Bătrân, care, în cuprinsul celei mai renumite enciclopedii a
Antichităţii, Naturalis historia, vorbeşte despre meteoriţii strălucitori ce
„sunt funeşti când vin doar câte unul. Scufundă corăbiile şi, dacă au
căzut în fundul calei, o fac scrum. Dacă vin câte doi, sunt benefici şi
vestesc o călătorie reuşită. Se spune că, la sosirea lor, acel meteorit
sinistru şi ameninţător numit Elena este pus pe fugă. În consecinţă,
această manifestare divină le este atribuită lui Castor şi Pollux, care
sunt invocaţi pe mare. Aceste focuri strălucesc seara şi în jurul
capetelor oamenilor, făcând preziceri însemnate. Explicaţia tuturor
acestor fenomene este incertă şi ascunsă în măreţia naturii”78. Existenţa
lor terestră este legată de trei evenimente principale. În primul rând, ei
au participat la expediţia împotriva Atenei, în urma căreia au eliberat-o
pe sora lor Elena, răpită încă de tânără de către Teseu şi închisă în
fortăreaţa din Aphidna. În lipsa lui Teseu – căci acesta era plecat
împreună cu Piritoos în Infern pentru a obţine întoarcerea Persefonei –
Dioscurii şi-au eliberat sora, dar au luat-o şi pe Etra, mama răpitorului,
ca prizonieră la Sparta. Mai mult decât atât, i-au alungat de pe tronul
76
Homer, Către Dioscuri, I, 6-16.
77
Seneca, Naturales quaestiones, I, 1, 12-13.
78
Plinius, Naturalis historia, II, 37, 101.
Atenei pe urmaşii lui Teseu şi l-au instalat în locul lor pe pretendentul

Menestreu79.
A doua întâmplare legată de Dioscuri este povestită de
Apollonios din Rhodos în Argonauticele sale80. Dioscurii s-au îmbarcat
împreună cu Argonauţii pentru a porni în călătorie în căutarea „Lânii de
Aur”. În timpul acestei călătorii, cei doi fraţi au întemeiat cetatea
Dioscuria din Colchida. Polydeukes a fost cel care l-a învins pe
Amycos, regele bebrycilor (o populaţie din Bitinia). Acesta din urmă –
considerat fiul nimfei bitiniene Melia şi al zeului mării, Poseidon –
obişnuia să impună străinilor legi nedrepte, neîngăduindu-le apoi să
părăsească ţara înainte de a se măsura cu dânsul în lupta cu pumnii.
După o luptă crâncenă, Polydeukes reuşi într-un sfârşit să-l învingă pe
Amycos, lovindu-l atât de tare în ureche încât îi zdrobi ţeasta. Când
bebrycii au văzut că regele lor a fost omorât, se năpustiră asupra lui
Polydeukes, însă Argonauţii îi săriră în ajutor şi îi săriră în ajutor şi îi
puseră pe aceştia pe fugă.
Cel de-al treilea eveniment legat de existenţa terestră a
Dioscurilor este amintit în perioada târzie a Republicii, la sfârşitul
secolului I î.Hr. de Ovidiu în Faste. Dioscurii aveau doi veri, Idas şi
Lynkeus (Linceu), fiii lui Afareu, care erau logodiţi cu cele două fiice
ale regelui Leucip, numite „Leucipide”, Phoebe şi Hilera. Acestea erau
la rândul lor verişoare, întrucât Tyndar, Afareu şi Leucip erau fraţi.
Conform uneia dintre tradiţiile mitologice, invitaţi la nunta verilor şi
verişoarelor lor, Castor şi Polydeukes le-ar fi răpit pe tinerele fete. A
urmat o luptă cu verii lor Idas şi Lynkeus, la locul numit Aphidna81.
Castor a pierit ucis de Lynkeus, care va fi ucis la rândul său de
Polydeukes 82 . La cererea acestuia din urmă, Zeus le-a acordat
nemurirea, de care beneficiau alternativ câte o zi din două.
După o altă tradiţie mitologică, Dioscurii le-au răpit într-adevăr
pe Leucipide, dar acestea au devenit soţiile lor, cu care au şi avut
urmaşi. Însă nu numai că nu şi le-au disputat cu Idas şi Lynkeus, ci
79
Grimal, 2001, 147-148.
80
Apollonios din Rhodos, Argonauticele, II, p. 51-54.
81
A. Ferrari, Dizionario di mitologia greca e latina, UTET, Torino, 2000, p. 240.
82
Ovidiu, Fastele, V, 700-720.
dimpotrivă, au organizat împreună cu aceştia o expediţie în Arcadia

pentru a fura vite. Dar la întoarcere nu s-au înţeles în legătură cu
împărţirea prăzii şi a început lupta în cursul căreia Castor şi Lynkeus au
pierit. Zeus l-a ucis la rândul său pe Idas cu o lovitură de trăsnet şi l-a
ridicat pe Polydeukes la cer83.
La Roma, unde erau cunoscuţi sub denumirea de Castores, le-a
fost dedicat un templu 84 . Dokana, emblema lor, reprezenta imaginea
schematică a unei case – două linii orizontale ce întretaie alte două
verticale. Probabil datorită acestui simbol au fost deseori asimilaţi
Penaţilor, divinităţile protectoare ale căminului. Plutarh arăta în
Moralia că dokana era simbolul fraternităţii şi întruchipa unitatea
indisolubilă a Dioscurilor85. Ca paznici ai porţii reprezentate de acest
simbol, ei asigurau legătura între cele două lumi, fiind protectori ai
celor în viaţă şi însoţitori ai celor trecuţi în nefiinţă86.
Castor şi Polydeukes au fost deseori identificaţi şi cu Cabirii –
probabil datorită faptului că şi aceştia erau zei protectori ai navigaţiei87
-, al căror loc principal de cult era în Samothrace 88 . În legătură cu
această identificare avem mărturia lui Diodor din Sicilia. În momentul
în care corabia era zguduită de furtună, Orfeu, singurul dintre
Argonauţi care era iniţiat în misterele din Samothrace, înălţă acestora o
rugă pentru salvarea corăbierilor; de îndată ce vântul se potoli:
„Împrejurarea în care Argonauţii au fost salvaţi de la pieire ne este
cunoscută prin tradiţie şi navigatorii au luat obiceiul sa cheme în
ajutorul lor – când i-au prins furtunile – pe zeii din Samothrace, iar
faptul că răsar astrele îl pun pe socoteala ivirii Dioscurilor” 89 .
Identificarea Dioscurilor cu Cabirii s-a realizat în ciuda faptului că
aceştia din urmă erau în număr de patru: Axieros, Axiersa, Axiersos şi
Kasmilos90.
83
Grimal, 2001, 126.
84
Ovidiu, Fastele, I, 705-708 (la 27 ianuarie).
85
Plutarh, De fraterno amore, 1 (478A).
86
Waites, 1919, 17-18.
87
A. Ferrari, op.cit., p. 126.
88
De aici şi numele de samothrakia atribuit sanctuarelor cabire.
89
Diodor din Sicilia, Biblioteca istorică, IV, 43, 1-2.
90
Ferrari, 2000, 126.
După afirmaţiile lui Strabon, numele Cabirilor ar fi provenit de la

muntele Kabeiros, din Berecynthia91. Cultul lor se celebra nu doar la
Samothrace, ci şi la Lemnos, Imbros, Pergam sau alte centre din Asia
Mică. Herodot era de părere că locuitorii din Samothrace au învăţat
misterele acestor divinităţi de la pelasgi92. Diodor din Sicilia pune în
legătură cultul Kybelei şi al slujitorilor, corybanţii 93 , cu misterele
săvârşite în Samothrace în cinstea „Nemuritorilor” Cabiri, adăugând că
„se mai pretinde că oamenii devin mult mai cucernici, mai drepţi şi – în
toate privinţele – mai buni după ce au fost iniţiaţi decât fuseseră
înainte”. Printre eroii şi semizeii care au căutat să primească iniţierea el
îi enumeră pe Dioscuri, Heracles şi Orfeu94.
Pe o inscripţie descoperită la Kaybaşi pe teritoriul anticei
Oinoanda, din nord-vestul Lyciei, Dioscurii şi Herakles sunt numiţi
„zeii neînvinşi/nebiruiţi”, în timp ce o altă epigrafă de la Beyşehir este
dedicată, „zeilor Dioscuri din Samothrace care se dezvăluie/arată”95. Pe
monumentul de la Kaybaşi, Dioscurii sunt reprezentaţi călări, de o parte
şi de alta zeiţei, în dreapta cărora se află efigia lui Herakles. Această
iconografie este foarte asemănătoare cu cea a Cavalerilor danubieni.
Zeiţa a fost uneori identificată cu Selene sau Kybele, datorită faptului
că apare însoţită de simboluri ale semilunii96. În cele mai multe cazuri,
ea a fost denumită „zeiţa pisidiană” sau „zeiţa anatoliană a Lunii”. O
singură dată, pe o reprezentare în relief de la Komba, în Pisidia, ea este
însoţită de Dodeka Theoi, inscripţia fiind dedicată „Artemidei şi celor
Doisprezece Zei şi tatălui lor”. După Milner şi Smith, cel mai adesea,
sub aparenţa numelui grecesc al Dioscurilor sunt venerate divinităţi
locale anatoliene, cunoscute ca Maseis şi Kakasbos97, al căror cult este,
după toate probabilităţile, de origine lyciană 98 . Cu toate acestea,
91
Strabon, Geografia, X, 3, 20.
92
Herodot, Istorii, II, 51, 5-17.
93
De altfel, în multe din legende Cabirii se confundă cu dactylii, cureţii şi corybanţii.
Bethe, RE, V, 1905, col. 1090; Ferrari, 2000, 126-127.
94
Diodor din Sicilia, Biblioteca istorică, V, 49.
95
Milner, 1997, 44.
96
Milner, 1997, 15.
97
Milner, 1997, 66-68.
98
Smith, 1997, 8.
Dioscurilor nu le este specifică măciuca, simbol caracteristic al celor

doi zei99. Sunt cazuri în care numele traco-anatolian al divinităţii este
specificat pe inscripţii. Kakasbos are uneori aceleaşi caracteristici
iconografice ca şi Heracles, eroul grec reprezentat la Kibyratis ţinând în
mână o măciucă. Însă el este total diferit de alţi cavaleri anatolieni
precum Mên sau Sozon, care sunt asociaţi Lunii şi, respective,
Soarelui100.
Unele dintre inscripţii îi înfăţişează pe Dioscuri în calitate de zei
salvatori/mântuitori, cum este cea de pe peretele unei fântâni de la
Oinoanda închinată „Dioscurilor, zeii mântuitori”. În această calitate
sunt menţionaţi şi de Artemidor din Daldis, scriitor grec din Asia Mică
ce a trăit în secolul al II-lea d.Hr., care arată că „Dioscurii sunt semne
de furtună pentru cei aflaţi pe mare şi semne de dispute, proces, război
sau boală grea pentru cei de pe uscat. Dar până la urmă îl scapă pe
oameni de orice primejdii, fără ca aceştia să sufere vreo pagubă: căci
sunt zei salvatori”101. Ei erau însă şi cei care vesteau victoria, după cum
indică epitetul de „binevestitori” (euangelloi) care le mai era adresat
(Dioscuri 8). Tot Dioscurilor mântuitori le-a dedicat o stelă din calcar
şi Vettius Gaius, undeva în secolele II-III d.Hr., după ce a primit o
poruncă directă (<kat'> œpitag¾n) din partea acestora (Dioscuri 9).
Acesta era cel mai probabil un cetăţean roman şi membru al familiei
Vetiilor, una dintre familiile romane din Antiohia Pisidiei, ai căror
membri se numără printre adoratorii lui Mên Askaenos din această
importantă colonie romană102. Legătura directă dintre zei şi dedicanţi
putea fi însă subliniată şi de un alt epitet care apare des la divinităţile
orientale în general, şi la cele studiate în această lucrare, cel de
„grabnic-ascultători” (epēkooi)103.
99
Delemen, 1999, 10-11.
100
Smith, 1997, 16.
101
Artemidoros, Carte de tălmăcire a viselor, II, 17, 37.
102
Kearsley, 2002, 408.
103
Dioscuri 9 şi 22.
II.4. Sandan
Sandan era unul dintre cei mai importanţi zei cilicieni care a fost
adoptat de timpuriu în panteonul hittit şi în cel luvit din Anatolia. Era
un zeu care dispunea deopotrivă de atribute solare, cât şi htonice.
Denumirea sa iniţială de Šanta/Šanda va evolua treptat către Sanda,
Sandes, Sandatis, Sardan, Sandan sau Sandon 104 . Divinitatea apare
pentru prima dată în textele hittite începând cu a doua jumătate a
secolului al XIV-lea. Aparţinea la origine panteonului din Emar (azi
Tell Meskene)105, o cetate amorită de pe Eufratul mijlociu din nord-
estul Siriei, aflată acum pe malul lacului de acumulare Assad. Este
dintre cele mai importante situri siriene, alături de Ugarit, Mari şi Ebla,
situat la întretăierea unor drumuri comerciale importante. Iniţial, zona
de răspândire a divinităţii trebuie să fi fost destul de mare, cel puţin
pentru perioada hittită, cuprinzând zona de sud a Anatoliei şi cea siro-
mesopotamiană.
Numele său îl recomanda ca zeu al mâniei divine, un zeu
devastator, războinic, stăpân al lumii sălbatice şi a animalelor 106 . În
traducere, acesta însemna „cel provocat”, „cel aţâţat”, „cel înfuriat”.
Cel mai adesea, era invocat în ritualurile magice hittite de tipul Zarpija,
alături de alţi „zei puternici” şi bine înarmaţi, Innarauant107, pentru a
alunga epidemia de ciumă. Pentru că el însuşi era definit ca un zeu al
puterii, al forţei divine108.
Iniţial a fost asimilat în literatură cu Nergal, datorită unor
caracteristici comune, funcţia războinică, cea de izgonitor al ciumei şi
cea de stăpânitor al lumii de dincolo109. Ulterior, asimilarea s-a produs
şi datorită similitudinilor iconografice, întrucât ambii erau reprezentaţi
frecvent pe spinarea leului, având în mână securea dublă110.
104
Goetze, 1954, 78.
105
Pohl, 2004, 76; Lebrun, 1988, 151-152; ECM, 2000, 279-281.
106
Lebrun, 1988, 152; Lebrun, 2001, 93.
107
Kammenhuber, 1990, 192; Pohl, 2004, 86.
108
Pohl, 2004, 76; Salvatori, 1975, 403-406 (cu traducere în italiană) = KUB IX, 31;
Kammenhuber, 1990, 188-189.
109
Casabone, 2003, 30-31; Jenkins, 1972, 99-100.
110
Chuvin, 1981, 324-325.
Mai apoi cu identificarea s-a realizat cu Marduk, pentru că

numele luvitului Santa se scria cu ajutorul akkadogramei
corespunzătoare acestui zeu 111 . Ambii erau pe de altă parte zei ai
incantaţiilor, ai pământului112. Însă pentru perioada elenistică şi romană,
cea mai frecventă identificare care apare în textele literare este cea cu
Herakles, care însă nu s-a impus, fiind doar vorba despre o identificare
artificială 113 . Această identificare poate să aibă însă şi un anumit
substrat real, întrucât de exemplu pe staterii ahemenizi ai lui Mazaios
datând din 351-350, aparţinând unui tezaur descoperit în 1992 la Tars,
Herakles apare şi el alături de o acvilă şi un leu114.
Imaginea lui Sandan este una compozită, constituită prin
asimilări selective şi succesive, rod al unui îndelungat proces de
aculturaţie. Stăpân al naturii sălbatice, el era aşezat pe spinarea unui
animal, care ia forma unui leu cornut, uneori înaripat (Sandan 1 şi 2).
Ca zeu al războiului, el dispune de atribute specifice, precum arcul,
securea dublă, sabia şi tolba (goryt), încă din cele mai vechi timpuri.
Uneori mai dispunea şi de coroană, inel, floare sau polos. Pe monede nu
apare niciodată reprezentarea unei statui de cult 115 . El este înfăţişat
întotdeauna cu un picior înainte, în picioare, cu braţele întinse. Există
două tipuri monetare principale identificate: (1) zeul stând pe spinarea
leului (Sandan 1, 2); (2) zeul în interiorul monumentului său (Sandan
3, 4) 116 . Ceea ce trebuie menţionat însă este faptul că din punct de
vedere iconografic, „monumentul” respectiv nu fusese iniţial decât un
111
Goetze, 1954, 78 şi 80; Kammenhuber, 1990, 188 şi 191-193.
112
Poate chiar ai vegetaţiei, cum arată Salvatori, 1975, 406; Pohl, 2004, 85-88.
113
Pentru critica acestor tradiţii literare Pohl, 2004, 888-91; Ehling, 2004, 144-145;
Chuvin, 1981, 312-325.
114
Öçmen, Davesne, 1996, 186-188.
115
Pohl, 2004, 74-82.
116
Vezi şi exemplele prezentate de Augé şi subtipurile: LIMC, VII.1, 1994, 662-665,
nr. 2-3 (Sandan în interiorul monumentului său, cu estradă), nr. 4a-4b (Sandan în
interiorul monumentului său, cu baza înălţată, având deasupra un arc în formă de
semicerc susţinut de două personaje cu mâinile ridicate şi cu bonetă pe cap), nr. 4a şi
4b; Sandan 3 şi 4; LIMC, VII.1, 1994, 662-665, nr. 5, 6, 7a (Sandan pe leul cornut,
spre dreapta); nr. 7b (Sandan pe leul cornut, spre stânga); Sandan 1 şi 2. LIMC,
VII.2, 501-502.
rug117, pe care cel mai probabil zeul „se consuma”, murind şi renăscând
ulterior118.
II.5. Sozon
Sozon este o divinitate solară locală cu o arie de răspândire foarte
redusă, limitată doar la zona de sud a Anatoliei, în principal în regiunile
în care întâlnim cele mai numeroase exemple legate de prezenţa zeilor
cavaleri microasiatici, respectiv Lycia, Pisidia, sudul Frigiei, Lydia,
Lykaonia şi Kibiratis. De aceea este cunoscută uneori ca zeitate tipic
„frigiană”119.
Denumirea este una grecească, făcând trimitere la o divinitate
salvatoare prin excelenţă120. Însă, ca şi în cazul lui Hosios kai Dikaios
de exemplu, nu cunoaştem numele real al divinităţii, ci doar atributul
definitoriu. De aceea şi originea propriu-zisă este dificil de identificat,
întrucât poate fi vorba de o situaţie similară celei a Anaitidei în care o
zeitate străină spaţiului anatolian este indigenizată şi preia cel puţin din
punct de vedere iconografic simbolistica şi aparenţa exterioară a unor
divinităţi cu atribute similare din zona de adopţie.
Cea mai recentă opinie privind originea lui Sozon îi aparţine lui
J.S. Sheldon, care afirma că în acest caz este vorba despre un zeu
identificabil cu Saošyant, salvatorul lumii, cel care va veni la sfârşitul
vremurilor să răscumpere umanitatea şi va triumfa în numele lui Ahura
Mazda împotriva spiritului malefic 121 . Conform tradiţiilor iraniene,
Zoroastru însuşi era un astfel de salvator, însă şi cel care trebuia să-i
urmeze, un profet şi mai mare care trebuia să-i desăvârşească opera,
este numit asemenea122. Însă în sens mai larg, termenul era aplicabil
117
Cele mai clare exemple în acest sens SNG Copenhagen, VI, Cilicia, nr. 332, 337,
341.
118
Wiens, ANRW, II, 23.2, 1980, 1274; Chuvin, 1981, 319-321.
119
Vermeule, 1971, 41-42.
120
Propriu-zis este un termen echivalent cu cel de Soter, adică „Salvatorul/Izbăvitorul”.
Delemen, 1999, 40.
121
RECAM, V, 2007, p. 102; Malandra, 1983, 22-23; Gnoli, Encyclopedia of Religions,
14, 2005, 8110-8111; Tafażżolī, 1981, 594-595.
122
Boyce, I, 1996, 234-235; termen tradus de Boyce prin „he who will bring benefit”
sau „future benefactor”.
tuturor celor drepţi care luptă împotriva răului şi a minciunii atât în

viaţa aceasta, cât şi în cea de dincolo123.
Trei dintre ipotezele mai vechi legate de identitatea lui Sozon
sunt iarăşi interesante. Toate datează de la sfârşitul secolului al XIX-
lea. Conform celei dintâi, aparţinând lui H. Usener, ar fi vorba la
origine despre un zeu local al focului, Mandros. Însă teoria sa a rămas
doar la stadiul de ipoteză, neexistând nici un indiciu suplimentar, din
punct de vedere iconografic care să facă trimitere la o astfel de
divinitate124. Pe de altă parte, pornind de la asemănarea lingvistică cu
Sabazios, uneori ortografiat ca Saoazos, de la faptul că uneori termenul
Sozon este prezent ca epitet al lui Zeus şi de la ideea că ambele sunt
cunoscute ca divinităţi salvatoare, W. M. Ramsay considera că Sozon
nu reprezintă altceva decât o variantă elenizată a zeului frigian125. În
fine, după o altă opinie formulată tot la sfârşitul secolului al XIX-lea de
K. G. Lanckoronski, nu putem vorbi despre Sozon decât ca variantă
locală a unei divinităţi identificate cu Zeus, şi anume Zeus Osogoa,
adorat mai ales la Mylasa în Caria, ale cărei atribute principale sunt
tridentul şi securea dublă126.
Stabilirea atribuţiilor exacte ale lui Sozon este îngreunată de
faptul că nu avem tradiţii mitologice locale care să le evidenţieze, nu
există referinţe literare, ci doar câteva dedicaţii şi reliefuri, precum şi
monedele Iuliei Domna (Sozon 4)127, ale lui Septimius Severus (Sozon
8) 128 , Gordian al III-lea 129 sau Gallienus 130 . Din aceste puţine
documente pe care le avem la dispoziţie, observăm mai întâi faptul că
123
Boyce, I, 1996, 235; Malandra, 1983, 22-23.
124
Delemen, 1999, 40.
125
Vermeule merge chiar mai departe cu identificările: ‘This is the Phrygian deity Men-
Sozon-Sabazios, who appears on coins of Eumeneia (Isheki) in Phrygia, also on
horseback and with his double-axe’. Vermeule, 1971, 42.
126
Delemen, 1999, 41.
127
LIMC, VIII.1, 1997, 1149, nr. 13; LIMC, VIII.2 (cu foto nr. 13); von Aulock, Pisid.,
I, 114, nr. 1124-1127; Robert, Hellenica, III, 1946, 67. Din Panemoteichos, Pisidia.
128
LIMC, VIII.1, 1997, 1149, nr. 14; LIMC, VIII.2, 1997, nr. 14 (cu foto); BMC
Phrygia, 419, nr. 5 (cu pl. XLIX, 2). Provine de la Themisonion, din Frigia.
129
Turcan, ANRW, II, 16.2, 1978, 1029. Pe o monedă de la Arykanda unde Gordian al
III-lea este reprezentat alături de Sozon radiat în carul solar.
130
LIMC, VIII.1, 1997, 1149, nr. 12. De la Mostene, din Lydia.
cel puţin într-o situaţie el apare cu denumirea locală de Zozon, într-o

inscripţie databilă în secolele II-III d.Hr. adresată de Pan(n)ychis în
urma unei făgăduinţe făcute. Dedicaţia este prezentă pe un altar din
calcar cu fronton şi acrotere, alături de o alta care o menţionează pe Mâ
(Sozon 1)131. În acest caz există două opţiuni. Prima, că Mâ este un
nume teoforic aparţinând unei singure dedicante, Mâ Pannychis. Cea
de-a doua este aceea că avem de fapt două dedicaţii: una adresată zeiţei
Mâ şi cealaltă lui Sozon. Aceasta din urmă pare mai probabilă întrucât
cele două texte apar pe feţe diferite, numele zeiţei este la dativ şi, de
altfel, mai există situaţii în care dedicaţii către divinităţi diferite apar pe
acelaşi monument (de exemplu Hosios 33, Hosios 83 sau Mâ 2).
Celelalte inscripţii sunt fie simple dedicaţii anonime, cum este
cea de la Perminunda (Sozon 6)132, fie ex-voto care se alătură uneori
unor reprezentări figurate. Cu această ocazie, observăm şi epitetele care
îi erau adresate zeului: cel de „stăpân”, kyrios, la Sura în Lycia133 şi cel
de „grabnic-ascultător”, epēkoos, două apelative suficient de comune
pentru zona anatoliană. Ultimul apare pe o stelă de piatră de la
Karamanlı (Sozon 3), în care zeul este înfăţişat în ipostaza de cavaler,
cu securea dublă pe umărul drept. Inscripţia votivă a fost adresată de
către un localnic, întrucât acesta poartă un nume epichoric, Osaeis, care
era fiul lui Attalos şi fost preot (≤eras£menoj) al zeului134. Un alt ex-
voto adresat de o persoană publică lui Sozon identificat cu Apollo este
cel de la Sizma, de la nord de Konya (Sozon 7) 135 , aparţinând lui
Iatrokles, fiul lui Menemarchos şi nepot al lui Orestes, un membru al
sfatului local (bouleutˇj). Aceeaşi idee legată de receptivitatea zeului
la doleanţele dedicantului este exprimată şi într-o altă epigrafă
descoperită în 1968 la Banaz în Frigia (în teritoriul Akmoniei), în locul
numit Eksik sau Çam Su Deresi, unde vedem că Auxanios Quintus îşi
131
RECAM, V, 180 (cu pl. 138-139).
132
RECAM, V, 182; IGSK, 57, 104 g; Frei, ANRW, II, 18.3, 1990, 1826, nr. 33.5.1.
133
Robert, Hellenica, XI-XII, 1960, 247-248; Drew-Bear, 1976, 250, n. 14; Delemen,
1999, 40.
134
Delemen, 1999, 166 nr. 290; LIMC, VIII. 1, 1997, 1148, nr. 4; Robert, Hellenica,
III, 1946, 70; Ramsay, 1895, 304, nr. 98.
135
Delemen, 1999, 167, nr. 292; LIMC, II. 1, 1984, 245, nr. 486.
ţine făgăduinţa pentru că a fost izbăvit de Sozon136. Interesantă este şi

inscripţia de la Karaçaviran, din aria Pisidiei, pentru că Alexandros,
numit aici „cel de trei ori dăruit de către Dionysos” ('Al◊xandroj trπj
Dionusodèrou) dedică un ex-voto lui Sozon137. Ea poate constitui un
indiciu că dedicantul era un adept al orfismului138.
Singura divinitate cu care este asociat Sozon este una dintre
Zeiţele-Mame indigene, numită Meter Sozontes sau „Mama lui Sozon”,
pe un altar unde aceasta ţine în mână un sceptru şi o fială, iar deasupra
capului are un voal care cade până la pământ139.
Atunci când Sozon este identificat cu o altă divinitate aceasta
este întotdeauna Apollo, atât din punct de vedere epigrafic, cât şi
iconografic. Am prezentat anterior exemplul lui Iatrokles, cel care
ridică un monument lui Apollo Sozon la Sizma (Sozon 7)140. Un alt
exemplu epigrafic este cel de la Philomelion (Akşehir) din Lykaonia,
aflat pe un altar din marmură albăstruie databil în secolul al II-lea
(Hosios 87) 141 . Aici dativul [Lht]oïdV Sèzonti face trimitere cât se
poate de clară la identificarea cu Apollo. Din punct de vedere
iconografic, identificarea lui Apollo cu Sozon apare prezentă pe cele
două mici stele aflate în prezent la Muzeul de Artă din Boston, datând
din secolul al III-lea d.Hr.142. Alte cazuri asemănătoare sunt cele de la
Iconium (Konya), unde Sozon ia înfăţişarea lui Apollo Citharedul143,
eventual şi pe cea aflată la Muzeul din Burdur, în cazul în care obiectul
din mâna stângă a personajului este bineînţeles o liră144.
136
Drew-Bear, 1976, 249-250.
137
Drew-Bear, I, 1959, 106, nr. 70. Este posibil însă ca inscripţia să provină de la
Hadriani (Gavur Ören).
138
Urmând poate aceeaşi idee a identificării cu Dionysos, cel născut a treia oară din
coapsa lui Zeus.
139
RECAM, V, 116 (cu imagine la p. 86).
140
Delemen, 1999, 167, nr. 292; LIMC, II. 1, 1984, 245, nr. 486. Inscripţia votivă are
următorul conţinut: „Hermaios, fiul lui Menelaos, pentru Parsames, fiul meu, Mamei
lui Sozon în urma legământului”.
141
Ricl, 1991, 43, nr. 95 ; Delemen, 1999, 41-42.
142
Vermeule, 1971, 41-42 (cu fig. 51-52).
143
RECAM, III, 16.
144
Sozon 1 = RECAM, V, 180.
Dată fiind zona de răspândire, iconografia lui Sozon se aseamănă

foarte mult cu cea a altor zei cavaleri, precum Apollo Alsenos, Maseis,
Kakasbos, Herakles, Apollo Lairbenos, Apollo Perminoundeis, Hosios
kai Dikaios, uneori şi Mên, prezentând aceleaşi ipostaze tipice şi
elemente simbolice comune (securea dublă 145 , acvila 146 , coroana
radiată147 specifice unui zeu reprezentat în majoritatea cazurilor călare,
cu mantia fluturând, având atribute uranice). Însă uneori apare cu alte
tipuri de atribute de genul suliţei148, pumnalului, lirei149 sau toiagului ori
biciului 150 . Destul de rar, pieptul zeului apare la vedere 151 . El este
înfăţişat însă şi nud152.
145
Securea dublă apare atât pe reprezentările zeului de pe stele, altare, reliefuri rupestre,
cât şi pe monede: Cremer, LIMC, VIII.1, 1997, 1148, nr. 4; Robert, Hellenica, III,
1949, 69-72; Vermeule, 1971, 41-42 (cu fig. 51-52); Özsait, Labarre, Özsait, 2004,
62-65, nr. 4 (fig. 5); 67, nr. 13 (fig. 13), de la Keçili Yanıktaş, din Pisidia.
146
Sozon 1 = RECAM, V, 180.
147
O reprezentare interesantă apare pe un altar din secolele II-III d.Hr., provenind de la
Beşkavak şi aflat în prezent în Muzeul din Burdur (RECAM, V, 18). Monumentul
conţine, pe lângă reprezentarea lui Dionysos şi o reprezentare a unui bust aparţinând
lui Apollo-Sozon, având mantaua pe după umeri, cu falduri, prinsă pe umărul drept
cu o fibulă circulară. Cununa radiată este semicirculară, asemnănându-se foarte mult
cu cea aflată în prezent în Muzeul din Afyonhisar. Cremer, LIMC, VIII.1, 1997,
1149, nr. 7.
148
Drew-Bear, 1976, 250; Cremer, LIMC, VIII.1, 1997, 1148, nr. 2 (la Saraycik, în
Lycia, astăzi în muzeul din Gölcük; sec. III d.Hr.) şi nr. 5 (la Tefenni, în Frigia, pe un
altar din 312 d.Hr). În acest din urmă caz poate fi vorba fie despre o suliţă, fie chiar
despre o sabie.
149
Pumnalul apare reprezentat o singura dată pe un altar rectangular din calcar, decorat
cu fronton şi acrotere, datând din secolele II-III şi care are o provenienţă
necunoscută: Sozon 1 = RECAM, V, 180. Tot aici, personajul pare să ţină în mână
mai degrabă o liră
150
Pe o gemă din cornalină, datând din secolul al III-lea d.Hr., de provenienţă
necunoscută şi cu identificare nesigură: zeul respectiv putea fi Sozon sau chiar
Helios. Cremer, LIMC, VIII.1, 1997, 1149, nr. 15.
151
Delemen, 1999, 39; Cremer, LIMC, VIII.1, 1997, 1149, nr. 7 şi 8.
152
LIMC, VIII.1, 1997, 1149; Sozon 1 = RECAM, V, 180.
CAPITOLUL III
ZEIŢE LUNARE ŞI/SAU SOLARE
III.1. Anaitis
Zeiţă de origine pre-zoroastristă, Anaitis ajunge în Anatolia în
timpul stăpânirii ahemenide. În forma sa indo-iraniană purta denumirea
de Sarasvatī, stăpâna apelor, având ca echivalent iranian numele de
*Harahvatī. Acest din urmă termen făcea trimitere la fluviul ceresc ce
izvora din muntele mitic Harā şi se vărsa în marea Vourukaša printr-o
mie de canale şi afluenţi, fiind aşadar sursa tuturor apelor terestre1.
În perioada ahemenidă, ea este identificată cu o altă divinitate
vest-iraniană, *Anahitī, iar popularitatea sa este în creştere 2 . Tocmai
datorită acestei identificări, în literatura avestică devine cunoscută sub
denumirea de Arədvī Sūrā Anāhitā, prin alăturarea a trei epitete având
înţelesul de „cea umedă, cea puternică, cea curată”, care subliniază în
realitate tripla sa funcţionalitate: deţinea puterea suverană („cea
puternică”), cea sacerdotală („cea curată”) şi avea rolul de factor
fertilizator prin identificarea cu principiul lichid („cea umedă”).
Zeiţa devine personificarea energiei creative, posedând hvarenō,
„puterea”, „lumina”, „energia divină”, „maiestatea” cu care îi învestea
apoi pe suveranii iranieni3. Din această cauză în reprezentările de mai
târziu din lumea iraniană este reprezentată cu o aureolă deasupra
capului4. Ea stătea alături de Ahura Mazda şi Mithra, formând un fel de
„triadă” protectoare a suveranilor Ahemenizi 5 şi mai târziu a celor
1
Yasht 5, 21 şi 102; Yasht 5, 1. Vezi şi DNP, I, col. 644-645; Teixidor, LIMC, I.1, 754.
2
Malandra, 1983, 117-118; Boyce, 1985, 1003; Cumont, 1905, 24.
3
Orsi, 1988, 136-139 şi 146-149; CAHIran, II, 670-671.
4
Yasht 13, 4; Dexter, 1990, 70-73; Turcan, 1975, 95-97.
5
Azarpay, 1982, 181-187; Eliade, I, 1991, 317; de Breuil, 1982, 71. Cu toate acestea, în
timpul lui Artaxerxes al III-lea, pe inscripţia de la Persepolis (A3Pa, § 4) sunt
Arsacizi 6 şi Sasanizi 7 , în care cel mai probabil Anahita era deja

asimilată cu Luna, iar Mithra cu Soarele8. „Triada” respectivă a fost
chiar echivalată la Persepolis cu Zeus, Apollo şi Artemis în perioada lui
Ardashir9. Astfel de formule divine, alcătuite din Zeul suprem, Soarele
şi Luna erau omniprezente în tradiţiile populare din regiunea
Caucazului şi cea limitrofă statului persan, îndeosebi la albani, armeni
şi mezi (Textul nr. 7) 10 , aceasta fiind aici probabil asimilată într-o
manieră sincretică11.
Primele menţiuni epigrafice oficiale legate de cultul Anahitei în
perioada ahemenidă sunt cele care au fost inscripţionate pe bazele unor
coloane ale palatelor construite în timpul lui Artaxerxes al II-lea. În
cele două texte, cel de la Hamadān12 şi cel de la Susa13, „marele rege al
regilor” Artaxerxes al II-lea menţionează protecţia divină de care se
bucura împotriva tuturor relelor. Acesta a fost primul suveran care,
potrivit informaţiilor furnizate de Berossos ce au supravieţuit în opera
lui Clement din Alexandria, a introdus venerarea într-o manieră
antropomorfă a Anahitei (numită aici „Afrodita Anaitis”) în Babilon, la
Susa şi în Ecbatana, determinându-i şi pe locuitorii din Bactriana, din
menţionaţi doar Ahura Mazda şi Mithra: „Le roi Artaxerxès déclare:

«Qu’Ahuramazdā et le dieu Miθra me protègent, ainsi ce peuple et ce qui a été fait
par moi ş...ţ»” (= IPA, 275-276).
6
Turcan, 1975, 97.
7
Chaumont, 1958, 160-161 şi 170; CAHIran, III.2, 845-846.
8
Turcan, 1998, 228.
9
Chaumont, 1958, 160.
10
Strabon, Geografia, XI, 4, 7 (albani) şi Strabon, Geografia, XV, 3, 13-16 (mezi).
Russell, ANRW, II, 18.4, 1990, 2684; CAHIran, II, 693-694; CAHIran, III.2, 843-
845; van Esbroeck, ANRW, II, 18.4, 1990, 2707-2708 şi 2711-2714; Dumézil, 1997,
121.
11
Eliade, I, 1991, 317.
12
A2Ha (= IPA, 269 § 2): „Grâce à Ahuramazdā, Anāhita et Miθra, j’ai fait cet
apadana; qu’Ahuramazdā, Anāhita et Miθra me protègent de tout mal şet cet
apadana; et qu’ils ne détruisent ni n’endommagent ce que j’ai faitţ”.
13 2
A Sa (= IPA, 272-273 § 2-3): „Darius mon ancêtre a fait cet apadana; ensuite, du
temps de mon grand-pèreArtaxerxès, il a brûlé; alors, grâce à Ahuramazdā, Anāhita
et Miθra, j’ai fait reconstruire cet apadana. Qu’Ahuramazdā, Anāhita et Miθra me
protègent de tout mal, ainsi que ce qu’il a fait, qu’ils ne şdétruisent pas cet apadana,
qu’ils n’endommagent ce que j’ai faitţ”.
Zeiţe lunare şi/sau solare 159
Damasc sau din Sardis să o venereze 14 . Câteva aspecte trebuie

menţionate aici în legătură cu acest pasaj. Faptul că Artaxerxes a
introdus venerarea statuilor în centrele menţionate din imperiu nu
înseamnă neapărat că idolatrizarea Anahitei sub formă antropomorfă ar
fi debutat cu acest suveran. De altfel, se pare că ea ar fi fost adorată
într-o formă populară înainte de acest moment15. De altfel, nimic din
afirmaţiile lui Berossos nu poate induce ideea că atunci ar fi fost
introdusă pentru prima dată şi doar ca un cult dinastic, a cărui practică
„se restrângea la aristocraţia persană” aşa cum încerca să demonstreze
Maria Brosius16. Date fiind asimilările anterioare ale Anahitei cu alte
zeiţe ale fertilităţii precum Ishtar şi mai ales Nanaia, nu putem exclude
ipoteza ca ea să fi avut deja o iconografie similară celei a Marilor
Mame orientale, ceea ce ar fi facilitat identificarea într-o primă etapă în
mediul anatolian cu o Zeiţă-Mamă, iar apoi cu o Artemidă17. De unde şi
aspectul său de mai târziu, din perioada romană, atunci când este
înfăţişată asemenea Kybelei (Anaitis 15; Anaitis 47), a Artemidei din
Efes (Anaitis 2) sau a unei Artemide locale anatoliene (Anaitis 14;
Anaitis 15a) 18 , şi identificarea sa în inscripţii ca Meter Anaitis sau
Artemis Anaitis.
În Ābān Yasht, imnul care îi fusese dedicat în literatura avestică
(Yasht 5), Anahita prezintă o imagine compozită, multifuncţională,
fiind recuperată, al fel ca şi Mithra19, sub forma unei yazata, adică a
unei fiinţe angelice. Aici îi sunt evidenţiate toate atributele pe care le-
am amintit anterior. Simbolurile utilizate pentru a o descrie în calitate
de zeiţă a apelor alternează cu cele antropomorfe, de dată mai recentă:
14
Clement din Alexandria, Protrepticul, V, 65, 4.
15
Boyce, III, 1991, 200-208; Jacobs, 2006, 1-3; Corsten, 1991, 170 şi 177-178.
16
Brosius, 1998, 228.
17
În timpul stăpânirii ahemenide a fost identificată mai întâi cu Kybele, iar apoi cu o
Artemidă datorită sporirii atributelor sale de divinitate războinică în lumea iraniană.
Corsten, 1991, 165 şi urm.; Reins, 1993, 121 şi urm; Hanaway, 1982, 291-292.
18
Şi pe monedele de la Hypaipa, Apameia Frigiei sau Philadelphia, în paralel cu
iconografia specific grecească a Artemidei. Vezi şi Fleischer, LIMC, II.1, 753-754;
Fleischer, 1973, 185-187 (îndeosebi la p. 187 unde admite că asimilarea iconografică
a Anaitidei cu cea a unei Artemide locale trebuie să se fi produs încă din perioada
stăpânirii persane); Horsley, 1992, 139.
19
Mithra, „cel dintâi dintre spirite” (Yasht 10, 13).
ea conduce un car tras de patru cai, personificări ale vântului, ploii,

norilor şi lapoviţei20.
În altă parte, ea este închipuită sub forma unei fecioare frumoase,
de viţă nobilă, având o haină din blană de castor (animalul său
favorit21), încorsetată la mijloc pentru a-i scoate pieptul frumos înainte,
având în mână o legătură numită barsom şi o diademă cu o sută de
stele 22 . Reprezentarea aceasta datează probabil după introducerea de
către Artaxerxes al II-lea a imaginilor cultuale ale zeiţei 23 sau este
realizată după un idol local din Iranul exterior. Aceasta întrucât în acest
caz este vorba în mod clar despre o imagine hieratică24.
Acest fapt poate face însă trimitere şi la identificările sincretice
cu alte divinităţi ale fertilităţii precum Ishtar, Nanaia sau Allat, fiind
mai degrabă vorba aici despre o încercare mai târzie în mediile
zoroastriste de a armoniza imaginile diferite ale zeiţei râurilor şi cea de
divinitate a fertilităţii25. Prin identificarea cu Ishtar, devine divinitate a
planetei Venus, a dragostei şi a războiului26. Cu zeiţa de origine elamită
20
Yasht 5, 120.
21
Malandra, 1983, 119. O varietate de castor (Castor fiber) numit şi „câinele pontic”
(canis ponticus) întâlnit îndeosebi în zona din sudul Caucazului. Tot aici trebuie
amintit că la Balkh, probabil şi la Dilberjin, Anahita era adorată alături de Dioscurii
iranieni. Lo Muzio, 1999, 58.
22
Yasht 5, 126-129. Compară cu Strabon, Geografia, XV, 3, 14. Vezi şi cazul lui
Mithra (Yasht 10, 145): „prin planta barsom noi îl adorăm pe Mithra şi Ahura,
glorioşii (Stăpâni) ai adevărului, incoruptibili în veac: (noi adorăm) stelele, luna şi
soarele. Noi îl adorăm pe Mithra, Domnul tuturor ţărilor”.
23
Clement Alexandrinul, Protrepticul, V, 65, 3.
24
De Jong, 1997, 272.
25
Shepherd, 1980, 59; Malandra, 1983, 118-119; Potts, 2001, 25-27; Teixidor, LIMC,
I.1, 754. Malandra pune acest lucru pe seama încercărilor zoroastriştilor de a
împreuna aici două elemente divergente: ideea vechii zeiţe a apelor şi imaginea unei
zeiţe a fertilităţii, de origine necunoscută, dar care ajunge să sincretizeze cu Inanna-
Ishtar. Tot aici trebuie subliniat şi paralelismul cu reprezentarea Anaitidei pe
monedele pontice, în calitate de zeiţă a fertilităţii: ea ţine în mână un mănunchi de
cereale, iar deasupra capului are reprezentată o semilună. Waddington, I.2, 159, Nr. 2
şi Olshausen, ANRW, II, 18.3, 1990, 1871.
26
Boyce, 1985, 1005-1006.
Nanā/Nanaia, şi ea tot o Mare Mamă 27 , avea în comun iconografia

Zeiţei-Mamă tronând, străjuită de doi lei sau aşezată pe spinarea unui
leu, având uneori pe cap o semilună, pe care o întâlnim la Ashtarte,
Allat/Alilat sau Kybele28 . Cele mai evidente asemănări structurale şi
funcţionale sunt cele cu Nanaia, care de altfel a fost şi ea identificată cu
Artemis în repetate rânduri, şi al cărui cult s-a răspândit şi el nu doar în
Mesopotamia, ci şi în Siria, Armenia, Sogdiana şi Bactriana29. Avem
de-a face cu o arie de răspândire similară celei corespunzătoare
Anahitei iraniene. Pe de altă parte, şi ei, ca şi Anaitidei exista obiceiul
să i se consacre sclavi sacri30.
În inscripţiile anatoliene, Anaitis este menţionată în mai multe
ipostaze. În primul rând cu numele său elenizat, Anaitis (Anaitis 5, 16)
sau Anaeitis (Anaitis 4, 20, 22, 24, 29, 40, 45). În al doilea rând, ca
divinitate, cu denumirea de Thea Anaeitis (Anaitis 6, 8, 13) sau simplu
Thea (Anaitis 47). În al treilea rând, ea este identificată cu o Zeiţă-
Mamă, ca „Mama Anaitis”, Meter Anaitis (Anaitis 44), Meter Anaeitis
(Anaitis 8, 9, 11, 37, 38, 41, 42, 43), Meter Anatis (Anaitis 15, 17) sau
chiar ca „Anaitis din metroon”, Anaitis eg Metroo (Anaitis 36). În fine,
identificată cu Artemis ca Thea Artemis (Anaitis 30, 34), Artemis
Anaeitis (Anaitis 1, 2, 7, 12, 14, 15a, 18, 19, 25, 26, 27, 28, 32, 33, 39,
49, 50), Artemis Anaitis (Anaitis 10) sau simplu, Artemis (Anaitis 16,
31, 35?, 48). Însă niciodată, cum remarcă Diakonoff, nu este întâlnită
ca Meter Artemis Anaitis, ceea ce ar fi contrazis în opinia sa „caracterul
virginal specific al zeiţei Artemis” (‘specific character as a virgin
goddess’), cel puţin din punctul de vedere al tradiţiilor mitologice
27
După cum indică Przyluski şi mai apoi Durand, e posibil ca numele său să fi fost la
origine o onomatopee care desemna pur şi simplu „mama” (nana), o divinitate-mamă
a naturii şi a fecundităţii. Przyluski, 1950, 36-41; Durand, 2000, 223-224. Vezi şi de
Yong, 1997, 273.
28
Gawlikowski, ANRW, II, 18.4, 1990a, 2639-2641; 2645-2646; Gawlikowski, ANRW,
II, 18.4, 1990b, 2666-2668; Boyce, 1985, 1006; de Jong, 1997, 269-275 şi 277-281;
CAHIran, II, 670.
29
Lo Muzio, 1999, 58-59, Potts, 2001, 25-27; Abdullaev, 2003, 25; Malandra, 1983,
119.
30
Darmezin, 1999, 164-167, nr. 199-203 (la Susa, sec. II î.Hr.).
greceşti 31 . O singură dată este menţionată ca „Mama Anaitis din

Axiotta”, Meter Anaitis Axiottenos, pentru a sublinia probabil că
varianta respecitvă provenea din Axiotta/Azitta (Anaitis 3). După cum
se observă din exemplele citate în catalog, tot o singură dată apare
menţionată pe o stelă din marmură din prima treime a secolului al III-
lea d.Hr. atât ca Thea Anaeitis, cât şi ca Meter Anaeitis (Anaitis 8).
În majoritatea cazurilor, ea apare asociată cu Mên Tiamou, în
inscripţiile din estul Lydiei, cu care de altfel avea şi un sanctuar comun
probabil la Kula. Ambele divinităţi erau invocate ca garante ale
dreptăţii şi aveau un ritual comun de legare prin jurământ utilizând
sceptrul ca simbol al puterii (Anaitis 15a). Stela din marmură
descoperită la Emreköy este interesantă din mai multe puncte de
vedere. În primul rând pentru că prezintă iconografia tipică locală:
Mên/Meis Tiamou cu atributele specifice – semiluna, sceptrul şi conul
de pin –, poartă o bonetă „frigiană” şi chiton scurt, manta şi cizmuliţe.
Anaitis este reprezentată exact ca pe monedele cu iconografie greco-
indigenă, cu deosebirea că aici zeiţa ţine mâna stângă pe un sceptru, iar
în dreapta un obiect care poate fi o fială. Părul strâns la spate este
acoperit de un voal care îi cade pe după umeri până la nivelul
genunchiului, iar ca îmbrăcăminte poartă un himation peste o tunică
lungă până la pământ care lasă să i se vadă vârfurile picioarelor. Ceea
ce este important este că alături de aceste două zeităţi de origine
iraniană apare un altar al focului – ca cel descris de Strabon sau de
Pausanias pentru centrele de cult lidiene – 32 , cu o flacără conică
deasupra.
Tot un idol de cult pare să prezinte şi imaginea centrală,
deteriorată, aflată pe o stelă descoperită la Ayazviran (Anaitis 14), dar
de provenienţă probabilă din sanctuarul de la Kula, alături de alte
câteva monumente (Anaitis 7, 8, 14, 19, 26, 27).
De două ori Anaitis este înfăţişată pe inscripţii alături de Mên din
Axiotta (Anaitis 20 şi 22). Prima dintre acestea datează din 159-160
d.Hr. şi a fost descoperită la Kalburcu, însă provine probabil din
31
Diakonoff, 1979, 165.
32
Strabon, Geografia, XV, 3, 14-16, care de asemenea menţionează prezenţa magilor
cu mănunchiul de nuiele de mirt (barsom); Pausanias, Călătorie în Grecia, V, 27.
sanctuarul comun al Anaitidei şi a lui Mên Tiamou de la Kula,

împreună cu alte patru stele (Anaitis 20 = Mên 32)33. Ea prezintă o
interesantă descriere a condiţiilor în care se putea ajunge ca anumite
terenuri să intre în proprietatea templelor. Deşi Mên din Axiotta îi
ceruse să ridice două statui ale celor două zeităţi adorate în acel
sanctuar din propriile sale venituri, Apollonios, fiul lui Apollonios, nu
doar că s-a împotrivit poruncii divine întârziind să o ducă la îndeplinire,
ci a şi împiedicat-o pe Apphia să-şi doneze propriile parcele zeului.
După primirea pedepsei despre care stela nu ne informează, el a fost
nevoit să-şi doneze până şi propriile parcele de vie către sanctuarul
respectiv. Cel de-al doilea exemplu din această categorie (Anaitis 22 =
Mên 34)34 îl reprezintă o stelă funerară destul de timpurie din 93-94
d.Hr. unde vedem că Ammias şi întreaga sa familie cinstesc două
personaje feminine, una care era probabil o sclavă, Patera, şi o alta care
fusese adoptată ca un copil de suflet (threpte), Tryphaina. Ei invocă
protecţia divină asupra celor decedate, „pentru ca nimeni să nu spună
ceva împotrivă pe o stelă sau pe un monument”, printr-un ritual de
depunere a sceptrului comun al lui (Mên) Axiottenos şi al Anaeitidei.
În zona capadociană, Anaitis este menţionată alături de alte două
divinităţi identificate cu Zeus, una locală, Zeus din Thymnasa, iar o alta
identificabilă cu Ahura Mazda, Zeus Pharnavos (Mâ 2)35. Aceasta însă
într-un context în care cel mai probabil aceste divinităţi împărţeau un
sanctuar comun cu zeiţa din Comana Capadociei, Mâ.
O singură dată Anaitis identificată cu Artemis apare alături de
Zeus Sabazios (Anaitis 21 = Mên 35)36, pe o stelă din 236-237 d.Hr. de
lângă Sandal, descoperită pe panta muntelui Kara Devlit. Este vorba
despre o inscripţie confesională în care Aurelios Stratonikos îşi
mărturiseşte vina de a fi tăiat din neştiinţă copaci din pădurea sacră a lui
Zeus Sabazios şi a Artemidei Anaitis.
O întâlnim şi alături de Apollo pe una dintre inscripţiile în care
poartă epitetul de kyria, care poate face trimitere fie la ideea de zeu-
33
Petzl, 1994, nr. 71; Malay, Petzl, 1985, 69-63, Nr. 4 (cu foto Pl. 3); SEG, 35, 1164.
34
Diakonoff, 1979, 148, nr. 21 (fig. 28).
35
Debord, 1995, 15-30.
36
Petzl, 22, 1994, 99-100, nr. 76; Diakonoff, 1979, 148, nr. 20; CCIS, II, 33.
stăpân local ca în multe alte cazuri, sau de o supravieţuire a unuia dintre

epitetele anterioare ale zeiţei Anahita, cel de „Stăpână” sau „Doamnă”
(Anaitis 24). Acesta era un epitet comun al zeiţei atât în lumea persană,
cât şi în Armenia37.
Un al doilea epitet care face referire la originea sa iraniană este
cel de barzochara. Inscripţia a fost descoperită în 1964 la Ortaköy, în
vilayet-ul Niğde, pe teritoriul fostei provincii romane Cappadocia, la
nord de Archelais 38 . Epitetul Barzoc£ra este foarte rar întâlnit în
mărturiile epigrafice. Radicalul barz apare la unele nume de origine
persană, cum este cazul regelui capadocian Ariobarzanes I (sec. I î.Hr.),
cel care a fost detronat în repetate rânduri în timpul conflictelor cu
regele Pontului Mithridates al VI-lea Eupator şi repus definitiv în
drepturi de Pompei39. Michael Gough, pornind de la înţelesul epitetului
Nabarze (= Invictus), aplicat lui Mithra, sugerează că -barz ar avea
sensul de „izbândă, victorie”; car£ reprezintă în greacă „bucurie”.
Astfel, Anaitis Barzochara o desemnează pe Anahit „cea care se bucură
de izbândă”, o imagine foarte apropiată de cea a zeităţii capadociene
Mâ, ¹ Nikˇforoj Q◊a40, „aducătoare de izbândă”: „Noroc bun! / Prea-
mărită zeiţă Anaitis / Barzohara, fie ca Photis, / Theon şi Prima, numit
şi Garsus, hierodulii, / Să rămână nevătămaţi în tot ceea ce fac, /
Împreună cu copiii lor, întreaga viaţă. / Flavia Prima...” 41 . O altă
explicaţie a epitetului este dată de Stig Wikander, care echivalează
barzo- cu vedicul várcas, adică „splendeur, éclat” şi -hara, cu
farnah/xvarr, „lumière, éclat”42. În fine, cea de-a treia explicaţie pentru
acest epitet, care a întrunit cea mai largă adeziune este aceea că el poate
37
Boyce, III, 1991, 203 şi 245-246; de Jong, 1997, 272-273; Russell, ANRW, II, 18.4,
1990, 2682; CAHIran, III.2, 884; Boyce, 1985, 1004-1005. Durand vorbeşte chiar
despre înţelesul dublu pe care apelativul Ardvī l-ar fi avut în tradiţia avestică: atât
acela de „Fluviu”, cât şi pe cel de „Doamnă”. Durand, 2000, 223.
38
Identificat cu anticul Nitalis din Morimene, în nord-vestul Capadociei.
39
Mitchell, I, 1993, 32.
40
Harper, 1968, 101-102, nr. 2.04.
41
Harper, 1967, 103: 'AgaqÇ.TÚcV ‚ Qe´ Meg∂stV 'Anaeit∂di ‚2 Barzoc£ra Fwt∂da ‚
kaπ Q◊wna kaπ Pre√man ‚4 t¾n kaπ Garshn ≤erodoÚlouj ‚ ¢nephre£stouj œk p£ntwn
‚6 met' œpigonÁj di¦ b∂ou. ‚ Flaou∂a Pre√ma....
42
Wikander, 1972, 13-15.
fi „de pe înaltul Hara”, cu referire la muntele mitic de unde izvorăsc

toate apele lumii, conform legendei iraniene43.
Alte elemente care amintesc de originea sa iraniană sunt
denumirile de „Artemis/Diana Persana”44, Artemis Persike sau Persica
Diana, ori cea de „Afrodita Persana” (Persiq◊a ¹ 'Afrod∂th) atestate
de altfel atât în izvoarele literare, la Diodor din Sicilia45, Tacitus46 sau
Hesychius 47 , cât şi în cele epigrafice, într-o inscripţie de la
Hierokaisareia48.
Mai puţin probabilă este denumirea de Artemis Medeia, deşi nu
poate fi exclusă în totalitate49. Însă cel mai mult pare să indice această
origine asocierea cu apele curgătoare. Pe o stelă din marmură din
secolul al II-lea de la Kara Selendi, din oraşul lydian Silandos, situat în
apropierea râului Hermos, ea este invocată ca „Anaeitis de la apa
sfântă” pentru a apăra mormântul lui Onesiphoros împotriva profanării
(Anaitis 24)50. Poate una dintre cele mai interesante exemple în acest
sens este cel privitor la o monedă din Celene/Apameia, unde statuia
hieratică a zeiţei, cu polos şi voal, la fel ca cea de la Hypaipa, este
înconjurată de denumirile a patru râuri: MAI (Meandru), MAR
(Marsyas), OR (Orgas) şi THER (Therma)51.
Atunci când scriitorii greci vorbesc despre Anahita, ei o
asimilează divinităţilor greceşti cunoscute, prin raportare la atributele
sale. Fiind însă o divinitate multifuncţională, identificarea sa a fost una
aproximativă, menită să scoată de fiecare dată în evidenţă o anumită
trăsătură fundamentală.
43
Boyce, III, 1991, 271; de Jong, 1997, 272-273.
44
Lane Fox, 1997, 555-556 şi 559; Speidel, ANRW, II, 17.4, 1984, 2232-2236.
45
Diodor din Sicilia, Biblioteca istorică, V, 77, 6-8.
46
Tacitus, Anale, III, 62.
47
Hesychius, P, 2004; cf. Speidel, ANRW, II, 17.4, 1984, 2234-2235.
48
TAM, V.2, 1245.
49
Oikonomides, 1982, 115-118; Sherwin-White, 1982, 30; de Jong, 1997, 276, care o
consideră ‘a dubious case’.
50
Boyce, III, 1991, 245; Diakonoff, 1979, 149, nr. 23.
51
Boyce, III, 245; Ramsay, I.2, 1897, 398-399 (Pl. I.1), care remarcă asemănarea
izbitoare cu Artemis Efesia.
Primul scriitor grec care a făcut referire la cultul său este

Herodot. Într-un pasaj din prima carte a Istoriilor sale, el aminteşte de o
Afrodită Cerească (Aphrodita Ourania) al cărui cult ar fi fost preluat
mai recent de către perşi de la popoarele învecinate, confundând-o cu
Mitra52.
Această confuzie a determinat apariţia a două teorii. Prima
aparţine lui Thomas Corsten, care vedea în aceasta o greşeală mai târzie
a unui copist care ar fi scris în text M∂tran în loc de Mˇtran, şi astfel
din identificarea cu o Zeiţă-Mamă, în speţă Kybele, s-a redus la
venerarea unui zeu solar. Cea de-a doua îi aparţine lui Robert Turcan53,
care explică această confuzie pornind de la un pasaj din lucrarea lui
Firmicus Maternus despre religiile păgâne54 privitor la dubla natură a
focului adorat în lumea persană. Mithra ar fi reprezentat aspectul
masculin, iar Anaitis aspectul feminin55. Însă de cele mai multe ori zeiţa
a fost identificată datorită atributelor cu Artemis (subliniind puritatea şi
stăpânirea asupra naturii sălbatice) 56 , cu Afrodita (ca divinitate a
dragostei) 57 , Athena (când se referă la atributele războinice sau cele
legate de ritualul de investitură)58 sau Hera (ca protectoare a dragostei
şi a căsătoriei)59.
Cultul său era răspândit în Lydia, Frigia, Caria în zona vestică a
Anatoliei şi în Capadocia, Pont, Armenia în regiunea estică.
Principalele sale centre de cult din vestul Asiei Mici erau la Hypaipa,
Hierakome/Hierokaisareia, Philadelphia, Sardis, Kula, Hierolophos
(Sariçam), Gölmermere, însă există dovezi îndeosebi de natură
52
Herodot, Istorii, I, 131; FGrHist, 680 F 11.
53
Turcan, 1975, 90-97.
54
Firmicus Maternus, L’Erreur des religions païennes, 2-5.
55
Ceea ce este confirmat chiar de pasajul lui Strabon, Geografia, XV, 3, 16 în care,
după ce vorbeşte despre sacralitatea apelor la perşi spune că „Oricărui zeu îi aduc
jertfe, ei se roagă mai întâi focului”.
56
Plutarh, Viaţa lui Artaxerxes, 27, 3. Vezi şi Turcan, 1975, 99-103 şi de Jong, 1997,
277-281, fiecare vorbind despre structura trifuncţională a Anaitidei, însă fiecare
luând ca punct de plecare autori diferiţi: Firmicus Maternus în cazul lui Turcan şi
Plutarh în cel al lui de Jong.
57
Turcan, 1975, 100-103.
58
Plutarh, Viaţa lui Artaxerxes, 3, 1.
59
Plutarh, Viaţa lui Artaxerxes, 23, 4-5.
numismatică privitoare la venerarea sa şi la Celenae/Apameia (Frigia),

Clannuda (la est de Karakekaumene), Attuda (la limita dintre Frigia şi
Caria), Alabanda (în Caria) etc.
Anaitis adoptă două tipuri iconografice în lumea anatoliană, în
funcţie de modul în care a fost echivalată sau identificată cu divinităţile
cunoscute. Mai întâi, ea preia iconografia unei Zeiţe-Mame anatoliene,
luând fie înfăţişarea Artemidei din Efes atât pe monede, cât şi pe
monumente, ca una dintre formele cele mai cunoscute ale acesteia, fie
pe aceea a unei zeiţe locale de acest tip, cu voal şi cu polos, în aceeaşi
ipostază de orantă, cu braţele depărtate, fără însă a dispune de
caracteristicile polimastiei. În al doilea rând, ea adoptă şi iconografia
grecească a Artemidei la vânătoare, cu arcul şi cu cerbul alături, pentru
a reliefa puritatea, castitatea sa şi stăpânirea asupra elementelor naturii
sălbatice. Iconografia dublă este prezentă la Hierokaisareia,
Philadelphia, Clannuda, Attuda sau Albanda. Singura excepţie notabilă
este cea de la Hypaipa, unde avem atestată doar iconografia grecească,
dovadă a unei puternice elenizări a cultului.
III.2. Mâ
Mâ este un apelativ întâlnit uneori şi în textele hittite, care nu
reprezintă altceva decât o transpunere în limbajul familiar a denumirii
generice pentru Zeiţa-Mamă anatoliană. Cavaignac, pornind de la
interpretarea lui Laroche, indică faptul că numele divintităţii ar fi
prezent în textele hittite sub forma ideogramei MAH 60 . În privinţa
titulaturii originare, Lebrun consideră că denumirea Mâ ar proveni de la
o formă ipotetică Mamma sau Amamma61.
Este foarte probabil ca numele divinităţii cu care Zeiţa Soarelui
din Arinna a fost identificată în perioada de mijloc a Imperiului Hittit,
cel de Hebat/Hepat, să fi supravieţuit până în perioada romană sub
forma Meter Hipta. Această din urmă divinitate o întâlnim alături de
Dionysos62 sau de Zeus Sabazios în inscripţiile confesionale anatoliene
60
Cavaignac, 1951, 48.
61
Lebrun, 2001, 88; Popko, 1995, 114.
62
Cavaignac, 1951, 49.
din regiunea de nord-est a Lydiei (Katakekaumene) 63 . Primul dintre

textele confesionale în cauză, descoperit la Ayazviran, vorbeşte despre
existenţa unei pedepse aplicate unui personaj necunoscut, care făcea
parte cel mai probabil din personalul sacerdotal, pentru faptul că a fost
de acord ca sclavul sacru Trophimos să fie ridicat de către autorităţile
civile64. Cel de-al doilea, descoperit în împrejurimile localităţii Kula, se
referă la un anume Diokles, fiul lui Trophimos, care a fost pedepsit de
cele două divinităţi la ochi pentru că ar fi prins doi porumbei sacri65.
De-a lungul timpului au existat numeroase încercări de a stabili
dacă şi în ce măsură se poate stabili vreo legătură între divinitatea
adorată în centrul de cult hittit de la Kummanni şi zeiţa care a reuşit să
devină către sfârşitul perioadei elenistice şi de-a lungul celei romane
imperiale una dintre cele mai importante divinităţi adorate în spaţiul
capadociano-pontic, dacă nu chiar divinitatea naţională a
capadocienilor prin excelenţă, Mâ66.
Principala zeiţă adorată la Kummanni era una solară a
Pământului, cunoscută sub denumirea de Zeiţa Soarelui de la Arinna.
Aceasta era percepută în acelaşi timp şi ca zeiţă a lumii de dincolo67. În
panteonul hittit mai exista însă şi o altă zeitate masculină a soarelui,
diferită de această zeiţă. Însuşi locul presupus de origine, Arinna, nu a
putut fi identificat cu precizie. Kummanni nu era de altfel singurul
centru de cult al său. Chiar dacă pentru perioada hittită timpurie
dovezile legate de existenţa cultului său sunt relativ restrânse, pentru
perioada imperială propriu-zisă avem atestată prezenţa sa în numeroase
locaţii din centrul şi sud-estul Anatoliei68. Acesta nu este de altfel deloc
63
Inscripţiile datează din perioada secolelor II-III d.Hr.
64
Pezl, 1994, 58, nr. 49 = CCIS, II, 36 = TAM, V.1, 459: „ş---ţPentru că hotărât ca
sclavul sacru Trophimos al Mamei Hipta şi a lui Zeus Sabazios să fie dus de acolo de
autorităţi, am fost pedepsit la ochii mei şi am ridicat această stelă”.
65
Pezl, 1994, 58-59, nr. 50 = CCIS, II, 40 = TAM, V.1, 264: „Dedicaţie către Zeus
Sabazios şi Meter Hipta: Diokles fiul lui Trophimos: pentru că am prins porumbeii
zeilor am fost pedepsit la ochi şi am scris pe această stelă dovada puterii zeilor”.
66
Thierry, 2002, 53.
67
Popko, 1995, 89.
68
Popko, 1995, 88-89. Lebrun vorbeşte însă despre existenţa cultului la Kummanni
încă din perioada prehittită. Lebrun, 2001, 88.
un fapt întâmplător întrucât Zeiţa Soarelui de la Arinna era una dintre

cele mai semnificative divinităţi din panteonul hittit. Ea era considerată
protectoare a monarhiei hittite 69 şi purta epitetul de „Stăpână a
Ţinutului”, iar uneori era chiar asimilată unui „Păstor al Umanităţii”,
fiind direct responsabilă de buna cârmuire a ţinuturilor70. Este important
de subliniat că avem de-a face cu o divinitate a fecundităţii, asociată
principiului lichid71.
Încă din perioada de mijloc a Imperiului Hittit, Zeiţa de Soarelui
de la Arinna a fost identificată cu o divinitate cu o origine probabil
hurrită, Allani, care era la rândul său denumită „Stăpână a Lumii de
Dincolo”72. În Mesopotamia era cunoscută sub numele Allatum73. Ne
putem pune firesc întrebarea dacă nu cumva există o legătură între
această zeiţă şi cea semitică de mai târziu Allat, reprezentată la Palmyra
şi în mediul nabateean tronând între doi lei, la fel ca şi anatoliana
Kybele sau zeiţa siriană74. De altfel, există indicaţii că un echivalent al
lui Hebat printre hurriţii din Ugarit purta denumirea de Alalath,
identificată de asemenea cu Aštarte75.
Zeiţa Soarelui din Arinna ajunge însă să se identifice total, în
mod progresiv, cu o divinitate de origine hurrită numită Hebat. Acest
lucru este cel mai clar exprimat într-un pasaj din Ruga reginei
Puduhepa către Zeiţa Soarelui de la Arinna şi cercul ei pentru
bunăstarea lui Hattušili76 : „O, zeiţă a Soarelui din Arinna, Doamna
mea, regina tuturor ţinuturilor! În Hatti, tu porţi numele Zeiţei Soarelui
din Arinna, dar în ţara pe care tu ai facut-o, cea a cedrului77, tu porţi
69
James, 1966, 115.
70
Laroche, 1947, 47 şi urm.
71
James, 1966, 115: „the producer of fecundity, rising from the sea”.
72
Zeiţa în cauză dispunea parţial de atributele lui Ereškigal, putând decide cine putea
intra în lumea de dincolo. Lebrun, 1988, 152.
73
Popko, 1995, 99 şi 101; Haas, 1994, 405 şi urm.
74
Lebrun, 2001, 88; Gawlikowski, ANRW, II, 18.4, 1990, 2639: asemănarea cu
imaginea Kybelei tronând este evidentă (Pl. XIX, fig. 42). Vezi şi Proeva, 1983, 167.
75
Popko, 1995, 98.
76
După cum se poate constata cu uşurinţă, însuşi numele acestei regine conţine un
radical provenit de la numele divinităţii hurrite.
77
Adică nordul Siriei şi Libanul.
numele de Hebat”78. Trebuie amintit tot aici şi faptul că prima menţiune

legată de prezenţa sclavilor sacri în Anatolia este conţinută într-o altă
invocaţie adresată Zeiţei Soarelui din Arinna, respectiv Suplica lui
Arnuwanda şi Ašmunikal (Textul nr. 5)79.
Hebat era considerată soţia marelui zeu al furtunii şi al tunetelor,
Tešub, împreună cu care avea un fiu, zeul muntelui, Sarrumma, numit
şi „Regele muntelui”80 . Câteva aspecte merită a fi subliniate aici. În
primul rând asocierea cu simbolul muntelui, al dâmbului, al betyl-ului,
iar în al doilea rând existenţa acestei triade divine la Kummanni,
formată din personificarea forţelor reproductive ale naturii, respectiv
Zeiţa-Mamă a fertilităţii, zeul furtunii, al vremii şi al fenomenelor
atmosferice în general şi zeul muntelui.
Zeiţa este adesea reprezentată în Anatolia stând pe un leu,
îmbrăcată cu o manta lungă şi având un polos pe cap. În opinia lui
Popko, leul reliefează atributele sale htonice, cu toate că funcţiile sale
uranice sunt subliniate de expresii precum: „Regină a Cerului” sau
„Doamnă a Cerului”81. Pe de altă parte, lui Tešub îi era caracteristică
securea dublă (labrys)82, fiind însoţit de doi tauri sacri numiţi Šeri şi
Hurri, care trăgeau trăsura atunci când zeul se angaja în bătălie 83 .
Sarrumma (sau Šarruma), zeul muntelui, era venerat ca un taur, fiind
inclus în panteonul hurriţilor din Anatolia ca „Taurul lui Tešub”.
Atributele războinice ale Zeiţei Soarelui din Arinna rămân, după
părerea noastră, nedovedite încă, la fel ca şi presupusa sa personalitate
androgină84.
Pe de altă parte, Kummanni era un centru de cult foarte important
şi al Zeiţei Nopţii, pe care regele hittit Tudhaliya al IV-lea l-a transferat
la Samuha85. Este posibil deci ca divinitatea noatră să fi împrumutat
78
CTH, 384 = Singer, 2002, 101, nr. 22.
79
CTH, 375 = Singer, 2002, 40-42, nr. 5.
80
Lebrun, 2001, 88-89; James, 1966, 115-117.
81
Popko, 1995, 97.
82
James, 1966, 117.
83
Popko, 1995, 97.
84
Cavaignac, 1951, 49-50; Laroche, 1973, 107.
85
Strauss, 2002, 323-338.
unele atribute lunare încă din această perioadă, de la respectiva

divinitate a nopţii care rezidase acolo.
Divinitatea romană a războiului Bellona, cu care Mâ a fost
asimilată începând cu Sulla, a fost iniţial identificată în lumea romană,
datorită atributelor sale, cu divinitatea sabină Nerio86. Numele acestei
din urmă zeităţi – uneori luând forma Neria sau Nerienes – avea,
potrivit informaţiilor furnizate de Aulus Gellius (125-180 d.Hr.),
semnificaţia de „bărbăţie” sau „vitejie”87. Comentând unele pasaje din
operele predecesorilor săi privitoare la zeiţa sabină – printre care satira
menippee Lupta cu umbrele a lui M. Varro Terentius, Truculentus a lui
Plautus şi Analele lui Cn. Gellius – eruditul scriitor latin considera
justificată tradiţia potrivit căreia Nerio ar fi fost soţia zeului Marte88.
Astfel, A. Gellius ia apărarea lui Plautus, acuzat că a atribuit „prea
comic” unui soldat incult şi simplu această „opinie nouă şi falsă”89.
Imaginea Bellonei, identificată cu Nerio, apare şi pe monedele
romane din perioada Republicii. Jean-Paul Morel menţionează existenţa
unui denar datând din 109 î.Hr., din timpul lui Cn. Gellius, pe care este
reprezentată scena răpirii zeităţii sabine de către Marte, înaintea
căsătoriei90.
Ca şi Zeus şi Hera, Cronos şi Rhea, Isis şi Osiris, cuplul format
din Marte şi Nerio (Bellona) se baza pe căsătoria incestuoasă dintre
frate şi soră. Asemenea lui Annaeus Seneca, Fericitul Augustin
ridiculizează această concepţie despre căsătoria dintre divinităţi: „Ce
pot să mai spun, când mai adăugăm la şirul de anomalii şi acte
nepermise şi căsătoriile între divinităţi, prin încălcarea legilor morale
86
Saglio, DAGR, I.1, 19632, 685 (s.v. Bellona); Marbach, Nerio, în RE, XVII, 1, col.
35.
87
Din această cauză, unii împăraţi ai dinastiei Iulio-Claudice au purtat numele de Nero.
Suetonius în Tiberius, I, 5 aminteşte cazul lui Tiberius: „Dintre cognomina l-a
adoptat pe cel de Nero, ceea ce în limba sabină înseamnă curajos şi energic”. Nopţile
attice, XIII, 23, 7.
88
Aulus Gellius, Nopţile attice, XIII, 23, 1-19.
89
Aulus Gellius, Nopţile attice, XIII, 23, 12.
90
Morel, 1962, 10-16. Pe aversul monedei este reprezentat chipul Bellonei (Nerio), iar
pe revers Marte în cvadrigă luând-o cu mâna dreaptă pe Nerio, iar în stânga purtând
un scut.
şi a pioşeniei, ca de pildă cele între fraţi şi surori! Pe zeiţa Bellona i-o

acordăm şi o aşezăm lângă Marte, deşi sunt fraţi, pe Venus i-o dăm
fratelui său Vulcan, pe Salacia lui Neptun”91.
Tot datorită atributelor sale de zeitate războinică92, Bellona a fost
identificată şi cu Enyo, una dintre divinităţile sângeroase care-l însoţeau
pe Ares. Eschil aminteşte în tragedia sa Şapte contra Thebei de triada
divină formată din Enyo, Ares şi Phobos (daimonul fricii), precum şi de
ritualul sacrificării taurului93.
Zeiţei Bellona i-a fost consacrat un templu în afara pomoerium-
ului Romei, la extremitatea Câmpului lui Marte (in extremo Campo
Martio), după spusele lui Varro în 296 î.Hr. de către consulul Appius
Claudius Caecus, ca urmare a înfrângerii coaliţiei formate din samniţi,
etrusci şi gali în sudul Etruriei 94 . Templul a fost ridicat conform
făgăduinţei date Bellonei în timpul războiului95. F. Coarelli a indicat
amplasarea acestuia la poalele Capitoliului, alături de templul lui
Apollo, la extremitatea circului Flaminius96. Acesta era locul unde se
decidea începutul unui război97.
Piaţeta (breuis aria) menţionată de Ovidiu reprezenta spaţiul de
desfăşurare a ritualurilor privitoare la declaraţiile de război. Conform
obiceiului, pater patratus era însărcinat de către colegiul feţialilor
(fetiales) să arunce lancea războiului în teritoriul considerat ostil98. În
cadrul ceremoniei desfăşurate în faţa templului Bellonei, li se vindea în
91
Aureliu Augustin, Despre cetatea lui Dumnezeu, VI, 10; în privinţa acestui cuplu,
vezi şi IV, 11; IV, 21; IV, 34.
92
Vergilius, Eneida, VIII, 702.
93
Eschil, Şapte contra Thebei, 44-49: „Şapte năpraznici capi de cete au jertfit un taur
pe un scut întunecat, i-au cufundat în sângele făpturii mâinile i s-au jurat, pe Ares,
Enyo şi Phobos iubitorul de onoruri, să năruie şi să despoaie oraşul <ridicat de>
Kadmos, iar, dacă nu, să piară, vărsându-i în pământul nostru sângele”.
94
Palmer, 1975, 653-664; Marchetti Longhi, 1970, 139; Saglio, DAGR, I.1, 1963, 685
(s.v. Bellona).
95
Titus Livius, Istoria romană, X, 19.
96
Palmer, 1975, 653.
97
Ovidiu, Fastele, VI, 205-208: „Dinspre templu spre al circului capăt priveşte o piaţă;
/ Mica coloană de-aici nu-i şi-n renume aşa: / Mâna aruncă de-aici solia războiului,
lancea, / Când hotărâm a lupta cu vreun rege sau neam”.
98
Beard, North, Price, 1997, 26-27, 111-112; North, 2000, 23.
mod simbolic unor soldaţi captivi o porţiune din teren mărginită de

columna bellica, ce juca rolul de piatră de hotar99.
Acest templu capitolin nu era însă singurul construit la Roma.
Gestul lui Apius Claudius Caecus a fost urmat de cel al lui P. Cornelius
Rufus, care a consacrat un templu în 290 î.Hr. Bellonei Rufilia, în
vecinătatea celui dedicat zeiţei Isis.
Un alt sanctuar asemănător închinat Bellonei Insulensis era situat
pe insula de pe Tibru şi era legat de cultul sincretic al Bellonei
capadociene (Mâ). Bellona Pulviensis avea la Roma un loc de cult care
nu a fost încă identificat100. Interesant este faptul că pulvinus, pe lângă
alte valenţe semantice, avea înţelesul de „colină artificială” 101 , fiind
echivalat cu numeroşii Montes Vaticani asociaţi cultului Bellonei. În
opinia lui Duncan Fishwick, restaurarea unui mons Vaticanus la 30
august 236 d.Hr. de către hastiferii din civitas Mattiacorum 102
demonstrează legătura indubitabilă între cultul Bellonei, purtând aici
epitetul Virtus (dea Virtus Bellona), şi cel al Marii Mame a Zeilor,
Magna Mater103.
Simbolismul muntelui sacru, al dâmbului (pulvinus) şi cel al
betylului au, după Gilbert Durand, aceeaşi semnificaţie, fiind legată de
motivul ascensiunii astrale104. Mons Vaticanus şi Capitolinul, pe care se
aflau templele consacrate divinităţii, reprezentau şi o imagine simbolică
a lanţului muntos din zona de origine a Bellonei Mâ, Munţii
Antitaurus 105 . Aceasta sugerează probabil şi faptul că Mâ avea la
origine şi atributul de zeitate protectoare a înălţimilor. Mircea Eliade
arată că muntele sacru – pe care se afla templul închinat divinităţii –
reprezenta o Axis Mundi, locul unde se întâlnesc Cerul şi Pământul106.
99
Aust, RE, III, 1899, col. 255 (Bellona); Marchetti Longhi, 1970, 136.
100
Palmer, 1975, 653-654.
101
DLF, 1996, p. 1277. Pulvinus mai avea şi înţelesul de pernă, ridicătură între două
şanţuri sau banc de nisip.
102
CIL, XIII, 7281.
103
Fishwick, 1967, 144.
104
Durand, 1998, 129.
105
Palmer, 1975, 657.
106
M. Eliade, Mitul eternei reîntoarceri, Ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1999,
pp. 19-23.
Simbolul muntelui sacru va avea şi în imaginarul creştin aceleaşi

valenţe ca şi în mediul păgân: el reprezintă această axă a lumii, dar şi
scara ce „înlesneşte ascensiunea spre înălţimile cerului”. În altă ordine
de idei, el reprezintă nu numai un factor care defineşte un spaţiu
geografic, ci organizează şi fenomenele şi procesele la nivel macro- şi
microcosmic107.
În zona de origine, Bellona-Mâ era cunoscută îndeosebi ca ca o
divinitate solară, însă în momentul în care a fost preluată de către
romani, ea apare întotdeauna reprezentată cu semiluna alături, ca o zeiţă
lunară, a nopţii. Aceasta pentru că, după relatarea lui Plutarh, îi apăru în
vis generalului Lucius Cornelius Sulla (138-178 î.Hr.), „o anumită zeiţă
al cărei cult romanii l-au învăţat de la capadocieni” 108 . Această
întâmplare se petrecu la Nola, în 85 î.Hr., câţiva ani înainte ca Sulla să
se îndrepte spre Roma şi să o cucerească. În 83 î.Hr. un fanaticus
Bellonae i-a profeţit acestuia puterea militară şi victoriile care aveau să
urmeze109. Astfel, profeţia fiind împlinită, cultul zeiţei microasiatice a
fost introdus la Roma după încheierea războaielor mithridatice în 63
î.Hr.110.
În jumătatea orientală a Imperiului Roman cultul Bellonei-Mâ s-a
răspândit îndeosebi în Asia Mică în Comana Capadociei (Hierapolis)
(Textul nr. 6) 111 şi în Comana Pontică (Hierokaisareia) (Textul nr.
8)112, în Eolia la Pergam113, în Lydia la Sardis114 şi la Hyrkanis115, în
107
N. Corneanu, 2001, 273, DR, 1993, 297-298; DS, II, 1995, 321-326.
108
Plutarh, Sulla, IX, 7-8.
109
Plutarh, Sulla, XVII, 12-13; Alföldi, 1976, 152.
110
Dio Cassius, Istoria romană, Frag. B 1091-21=M 105, 3-6.
111
Strabon, Geografia, XII, 2,3.
112
Strabon, Geografia, XII, 3,36 şi monedele menţionate la paragraful legat de
iconografie.
113
Ivantchik, 2004, 10; Proeva, 1983, 169.
114
Pe o inscripţie datând din perioada ahemenidă, din cel de-al nouălea an al domniei
lui Artaxerxes I sau al II-lea, adică 427 sau 365 î.Hr., Mâ este amintită alături de
Zeus Baradates (o denumire echivalentă pentru Ahura Mazda, cu înţelesul de
„legislatorul”), Sabazios şi de Agdistis. Este practic vorba despre o interdicţie
adresată de autorităţile ahemenide prin hyparhul Droaphernes, fiul lui Barakos,
preoţilor acestui Zeus iranian de a participa la misteriile celebrate în cinstea
divinităţilor indigene. Este singura menţiune cunoscută care asociază forme misterice
partea de nord a Mării Negre, la Olbia116, în Macedonia, la Pretor117 şi

Tracia118. Cel mai vechi templu al său era situat în munţii Antitaurus, în
oraşul Comana din Cataonia, un important centru comercial pentru
negustorii care veneau din Armenia119. Din această cauză, în localitatea
respectivă un mare număr dintre adepţi erau alogeni, de origine
armeană sau persană120. Strabon derivă numele acestei localităţi pornind
de la un substrat legendar, făcând astfel şi o identificare a riturilor
zeităţii cu cele ale Artemidei Tauropolis: „Ritualul jertfelor se pare că
le-a fost adus aici de Orestes şi de sora sa Iphigenia tocmai din Sciţia
Taurică, şi anume jertfele Artemidei Tauropolis; tot aici şi-a lăsat
Iphigenia cosiţa («coma»), de jale, şi de la ea i s-a tras oraşului numele
(Comana)” (Textul nr. 6) 121 . În acest caz însă Strabon aplică o
etimologie fantezistă întrucât numele real al statului-templu capadocian
derivă de la radicalul de origine hurită kumma-/kummi-, la care se
adaugă determinativul singular -ni, cu înţelesul de „(loc, oraş) sacru”122.
Ceea ce înseamnă practic faptul că denumirea pe care oraşul a purtat-o
începând cu domnia lui Caracalla nu reprezenta decât o traducere a
acestui nume al cărui înţeles se păstrase încă de pe vremea suveranilor
hittiţi.
acestei divinităţi. Robert, 1975, 306-322, cu traducerea la p. 325 a interdicţiei:

„(Droaphernès) ordonne à ses (de Zeus) néocores thérapeutiques qui ont le droit de
pénétrer dans l’adyton et qui couronnent le dieu de ne pas participer aux mystères de
Sabazios de ceux qui apportent les victimes pour être brulées et d’Agdistis et de Mâ”.
115
Într-un ex-voto datând din perioada elenistică, descoperit în ruinele acestui oraş
lidian, cu următorul înţeles: „Moschion, fiul lui Diodoros, lui Mâ cea nebiruită
(aneiketos), în urma făgăduinţei”. TAM, V.1, 1305; Robert, 1975, 322-323.
116
La Olbia, menţionată pe o inscripţie de secol II î.Hr. în cinstea lui Stephanos, fiul lui
Alexandros, din Smyrna, tradusă de Askold Ivantchik sub forma: „[St]ephanos, son
of Ale[xander from Smyrna, after] sailing here, this [name of the object being
dedicated to the goddess] (he has dedicated) to Ma the hearing one and [to all gods
(?)]”. Ivantchik, 2004, 11.
117
Proeva, 1983, 164-165.
118
R. Turcan, 1998, 58; Saglio, 1963, p. 685.
119
Strabon, Geografia, XII, 3, 36. Ruinele oraşului Comana (în prezent, oraşul Şar din
Turcia) au fost cercetate începând din 1967. Harper, Bayburtluoğlu, 1968, 149-158.
120
Sartre, 1995, 319.
121
122
Lebrun, 2001, 87.
După Diodor din Sicilia, această Artemis Tauropolis nu

reprezintă altceva decât o variantă elenizată a zeiţei Bendis adorate
pretutindeni în lumea tracică123, identificată uneori şi cu zeiţa romană a
vânătorii, Diana124.
Pe una dintre inscripţiile descoperite în timpul săpăturilor
efectuate la Şar, care datează din perioada elenistică, zeiţa Mâ este
considerată he Nikephoros thea, adică „zeiţa victorioasă” sau, mai
degrabă, „aducătoare de izbândă”125. Ea completează seria de epitete
cunoscute începând cu perioada elenistică precum aneiketos,
„nebiruita”, epekoos, „cea grabnic-ascultătoare”, virtus, „cea vrednică”,
pedisequa, „cea care urmează” (Kybelei)126.
Răspândirea numelor teoforice pot fi şi ele luate în calcul pentru
a sublinia importanta zeiţei şi a cultului său în zona capadociano-
pontică. Pe anumite inscripţii descoperite la Kırık Kilise, lângă Comana
Capadociei (Şar), unele persoane care prezintă acest nume sunt de
origine modestă, poate chiar sclave, nefiind precizată filiaţia127. Există
şi cazuri de liberţi care au adoptat cognomenul Mâ, de exemplu Apidia
Mâ, libertă a lui Aulus Clodius. Acest nume a fost însuşit însă şi de
persoane aparţinând celor mai elevate pături aristocratice din
Capadocia, amintite în inscripţiile descoperite la Comana (Şar): Flavia
Aeliana Ma, soţia lui T. Flavius Aelianus Apollonios, mare preot al
123
Diodor din Sicilia, Biblioteca istorică, I, 46, 2; XVIII, 4.
124
Minucius Felix, Octavius, VI, 1.
125
Harper, 1968, 101-102, nr. 2.04 şi 2.05. Mithratochmes apare în ipostaza de strateg
al Cataoniei, gerusiarh şi „preot al zeiţei aducătoare de izbândă”. În opinia lui R.
Harper, cel de-al doilea nume al lui Mithratochmes, Ariobarzanes, ar sugera o
legătură apropiată de rudenie cu familia domnitoare din Capadocia. O astfel de relaţie
ar fi fost de altfel necesară dacă ţinem cont şi de afirmaţiile pe care le-am citat
anterior aparţinând lui Strabon. Williams, 1977, 109.
126
Ivantchik, 2004, 8; Fishwick, 1967, 145-147; Alföldi, 1976, 150-156; Proeva, LIMC,
VI.1, 1992, 331.
127
Harper, 1969, 27-40. Pe prima inscripţie 5.50, Mâ apare ca mamă a lui Koula, un
isaurian, în cea de-a doua, 5.58, descoperită pe o stelă de calcar de la Kırık Kilise,
Mâ este mama lui Kratinos.
cultului zeiţei 128 , şi probabil fiica Aemiliei Ma şi a lui T. Flavius

Aelianus Socrates129.
În Comana Capadociei zeiţa capadociană dispunea de numeroşi
hieroduli sau sclavi sacri (hierodouloi), precum şi de un număr
însemnat de persoane inspirate de divinitate, theophoretoi130. Aceştia se
aflau în subordinea unui mare pontif (archiereus), a cărui funcţie era
ereditară şi era a doua ca importanţă în Capadocia după cea de rege131:
„Locuitorii lui sunt cataoni, astfel supuşi ai regelui, aflaţi însă mai cu
seamă sub ascultarea marelui pontif. Acesta este stăpânul templului şi
al hierodulilor, care, pe vremea când am vizitat acele locuri, erau peste
6.000, bărbaţi şi femei la un loc. Templul are şi un teren întins, al cărui
venit revine pontifului. În Capadocia, acesta este al doilea în cinste
după rege; de altfel, cel mai des, preoţii erau de acelaşi neam cu regii”
(Textul nr. 6). Ajunsă în mediul roman, hierodouloi au devenit
fanatici, iar la procesiunile săvârşite cu concursul celor inspiraţi de
divinitate – theophoretoi – aceştia vor purta denumirea de entheati.
Cultul Bellonei Mâ a fost asociat de timpuriu cu jertfele şi
ritualurile sângeroase. Astfel, în anul 48 î.Hr., atunci când haruspicii au
decis dărâmarea templelor lui Isis şi Serapis, a fost demolat şi templul
Bellonei situat, nu întâmplător, în apropierea acestora. Aici s-au
descoperit, după mărturia lui Cassius Dio, „vase pline cu carne de
om”132. Creştinii vor dezaproba ritualurile iniţiatice păgâne. Tertulian
va pretinde chiar că „celor destinaţi Bellonei li se dă să bea pentru
iniţiere sânge, pe care-l primesc în palmă din coapsa străpunsă” 133 .
Minucius Felix considera în dialogul Octavius că Iupiter Latiaris, care
în opinia sa era adorat de păgâni prin omucidere, ar fi învăţat-o pe
128
Harper, 1968, 103-104, nr. 2.07. T. Flavius Aelianus Apollonius şi familia sa
dispuneau de proprietăţi în nordul Comanei Pontice, în zona satului Kayapınar de la
nord de Şar.
129
Harper, 1968, 104, nr. 2.08.
130
131
Palmer, 1975, 656.
132
Cassius Dio, Istoria romană, XLII, 25.
133
Minucius Felix, Apologeticum, IX, 10.
Bellona „să-şi păteze serviciul divin cu băutură de sânge omenesc şi să

vindece epilepsia cu sânge de om, adică printr-un rău şi mai mare”134.
Există numeroase inscripţii ce amintesc de fanatici în lumea
romană. Un exemplu ar fi o inscripţie dedicată zeităţii, descoperită la
Roma, în care Lucius Cornelius Ianuarius apare în ipostaza de fanaticus
ab aedem Bellonae Rufiliae135 . Ei erau îmbrăcaţi, ca şi preoţii zeiţei
Kybele, în veşminte de culoare neagră şi purtau pe cap coroane cu
geme şi fâşii lungi de lână. O dată ajunşi în culmea delirului, în
ritmurile frigiene ale trompetelor şi tamburinelor începeau să-şi
cresteze braţele, stropind idolul şi pe cei care asistau la procesiune,
pentru ca apoi să prezinte viitorul, inspiraţi de divinitate136.
Bellona era adesea numită pedisequa, „cea care urmează”,
întrucât cultul său a rămas asociat cu cel al Marii Mame 137 . Dies
sanguinis („ziua sângelui”) reprezenta şi sărbătoarea Bellonei, fiind
celebrată la 24 martie de lăncierii (hastiferi) zeiţei, o confrerie pe care
Iuvenal în Satirele sale o identifică cu cea a Mamei Zeilor. De altfel,
Marea Mamă a Zeilor îi adăpostea adeseori în templele sale pe
„sectanţii ambulanţi” ai Bellonei şi pe cei ai Zeiţei Siriene. În alte
cazuri, edificiile de cult ale celor două zeităţi se situau în imediata
apropiere, precum cele de la Ostia. Asemănările însă nu se opresc doar
aici. Restricţiile alimentare reprezentau şi ele un alt capitol în care
cultele respective prezentau similitudini. Sursele literare indică faptul
că şi consumul cărnii de porc era interzis atât pentru adoratorii
Kybelei138, cât şi pentru cei ai Bellonei-Mâ139.
Frenezia, furia sacră ce îi cuprindea atât pe fanaticii Bellonei140,
cât şi pe galii Kybelei141. Prin emasculare ei urmau practic un ritual de
134
Minucius Felix, Apologeticum, XXX, 5.
135
„D(is) m(anibus) / L(ucio) Cornelio Ianuario / fanatico ab Isis Serapis / ab aedem
Bellonae Rufiliae / u(ixit) a(nnos) XXII, m(enses) XI, dies XXI fec(it) / C(aius)
Calidius Custos amico / b(ene) m(erenti)”.
136
Tibul, Elegii, I, 6, 45-50.
137
Turcan, 1998, 59.
138
Pausanias, Descrierea Greciei, VII, 17, 5.
139
140
141
Strabon, Geografia, XIII, 4, 14.
androginizare. Spre deosebire de fiinţele bisexuate sau de zeii dubli,

androginii îşi dobândesc însuşirile nu prin naştere, ci prin
metamorfoză 142 . Prin această transformare se realiza unificarea
extremelor, reintegrarea, „totalizarea”, care avea ca scop ultim
dobândirea unităţii primordiale dinainte de Creaţie143. Este vorba despre
un act sacru ce trebuie pus în legătură cu misterul identităţii
contrariilor: „Pentru istoricul religiilor, coincidentia oppositorum sau
misterul totalităţii poate fi descoperit atât în simbolurile, teoriile şi
credinţele referitoare la realitatea ultimă (…), cât şi în cosmogoniile
care explică Creaţia prin fragmentarea unei unităţi primordiale, în
ritualurile orgiastice urmărind inversarea comportamentelor umane şi
confuzia valorilor, în tehnicile mistice de unire a contrariilor, în
miturile androginului şi riturile de androginizare” 144 . Din această
perspectivă, gestul gallilor – preoţii zeiţei Kybele – şi al celor care
asigurau cultul Bellonei de a se emascula asemenea lui Adgistis sau
Attis145, precum şi travestirile intersexuale specifice acestora corespund
în esenţă unui ritual de androginizare ilustrat îndeosebi prin sacrificiul
care trebuie să se afle la originea oricărui act creator. Automutilarea
avea ca scop aşadar nu doar voinţa de a se elibera de robia patimilor şi a
instinctelor sexuale necontrolate 146 , ci mai ales dobândirea unităţii
primordiale prin contopirea extremelor, iniţiatul devenind astfel aidoma
divinităţii.
Iconografia italică privitoare la Bellona şi echivalentele sale este
puţin diferită de cea anatoliană, subliniind însă două dintre aspectele
mai importante ale acestei zeităţi: caracterul războinic şi cel astral. Pe
monedele greceşti sud-italice ale lucanilor şi bruttiilor, Bellona,
identificată în acest caz cu Enyo, este reprezentată la sfârşitul secolului
al III-lea î.Hr. având pe cap o cască cu pene, ţinând în mână un scut şi o
142
Delcourt, 1996, 88.
143
Eliade, 1942, 62 şi urm.
144
Eliade, 1995, 75.
145
În legătură cu gallii, originea numelui, emasculare şi rolul jucat în cultul Kybelei,
Bellonei şi zeiţei Atargatis din Hierapolis, Burkert, 1979, 110-111; idem, 1987, 25,
81; Hajjar, 1990, 2258-2262; Rubio, 1999, 140-141.
146
Turcan, 1998, 49.
sabie sau o lance şi fiind îmbrăcată cu o tunică (chiton) şi un

diploidion147.
Mondele romane, o înfăţişează pe Bellona în mod similar, cu o
cască împodobită cu pene148. Pe aversul unui denar al lui P. Licinius
Nerva, databil în 113-112 î.Hr., apare bustul unei zeiţe care ţine în
mâna dreaptă o suliţă pe umăr, iar în partea stângă un scut pe care este
reprezentat cel mai probabil un călăreţ. Pe cap, zeiţa poartă o cască cu
două pene drepte, prinse în lateral, deasupra urechilor, într-o ipostază
pe care Alföldi o considera străină iconografiei romane a Bellonei. Prin
urmare, acesta arata că cel puţin în cazul respectiv nu poate fi vorba
decât de Bellona microasiatică, Mâ149. Deasupra căştii este reprezentată
o semilună, iar în faţa divinităţii o stea, acest din urmă simbol putând fi
interpretat şi ca simbol monetar. Celălalt exemplu semnificativ pe care
îl oferă Alföldi, cel al denarului lui M. Volteius, din 78 î.Hr., o
reprezintă pe Virtus Bellona cu o cască şi încoronată cu lauri150.
În perioada imperială, pe denarii, sesterţii şi dupondii din timpul
lui Commodus (în 181-184 d.Hr.), Mâ-Bellona este reprezentată în mod
similar în picioare, îmbrăcată cu o tunică, cu un scut într-o mână
îndreptat înainte şi o suliţă în cealaltă, într-o postură dinamică.
Deasupra capului are o cască şi din această cauză a fost uneori
confundată cu Minerva, chiar dacă zeiţa apare şi anterior în ipostaza
respectivă. Această iconografie poate fi comparată cu reliefuri similare
din imperiu sau din zona microasiatică. Un exemplu îl reprezintă stela
de la Köln, datând din secolul al II-lea d.Hr., în care divinitatea apare
îmbrăcată cu o tunică scurtă şi o manta deasupra, având în mâna stângă
o măciucă, iar mâna dreaptă sprijinindu-se pe o lance. Deasupra capului
se află binecunoscuta cască151.
Pe plăcuţele din bronz iconografia este foarte apropiată,
reprezentând-o pe zeiţă într-o îmbrăcăminte cuirasată, cu cununa
147
LIMC, III.1, 1986, 92, nr. 4a-4b şi 5, cu figura în LIMC, III.2, 1986, 71, 4a-4b şi 5.
148
De exemplu, LIMC, III.1, 1986, 92, nr. 6a-6b, cu figura în LIMC, III.2, 1986, 72, nr.
6a-6b, databile la sfârşitul secolului al III-lea şi începutul secolului al II-lea î.Hr.
149
LIMC, III.1, 1986, 93, nr. 8 = LIMC, VI.1, 1992, 330, nr. 7, cu figura în LIMC, III.2,
1986, 72, nr. 8; Alföldi, 1976, 149-151.
150
Alföldi, 1976, 155 = LIMC, VI.1, 1992, 330, nr. 8 = LIMC, III.1, 1986, 93, nr. 9.
151
LIMC, VI.1, 1992, 330, nr. 6, cu figura în LIMC, VI.2, 1992, 169, nr. 6.
radiată deasupra capului, având un scut, o lance şi o măciucă sau

securea dublă (labrys). Animalul care o însoţeşte este cel mai probabil
un câine. Acest ultim element din iconografia Bellonei microasiatice
pare să fi fost unul important întrucât el nu apare doare pe plăcuţele din
bronz descoperite la Abritus (Razgrad) în Moesia Inferior, ci şi pe cea
de la Pretor din Macedonia, sau este reprezentat ca figurină la Şar, în
Comana Capadociei152. Nade Proeva, deşi recunoaşte faptul că nu se
poate determina cu precizie rolul acestui simbol în cultul zeiţei Mâ,
admite totuşi că este legat de simbolismul htonic. Una dintre cele mai
interesante reprezentări de pe plăcuţele de bronz, care provine în mod
sigur din Anatolia, este cea comentată iniţial de Henri Seyrig, care a şi
editat-o, şi ulterior de Pierre Debord153. Zeiţa este reprezentată într-o
îmbrăcăminte cuirasată, cu apărător pentru umeri şi lambrechini peste o
tunică lungă până la pământ care lasă să se vadă doar vârfurile
picioarelor. Deasupra cuirasei, prinsă cu un buton pe umărul drept, se
află o hlamidă lăsată pe spate. Zeiţa ţine mâna dreaptă înfăşurată în
jurul unui sceptru de înălţimea unei lănci (care poate fi de altfel
interpretat şi ca o lance), iar în stânga ţine o sabie pe lângă corp. Pe
fiecare dintre umeri zeiţa poartă câte o acvilă cu aripile deschise şi
privirea îndreptată către chipul divinităţii. Deasupra capului se află o
cunună radiată formată din nouă raze. Părul său, lung, cade peste umeri
şi apoi pe spate. Partea superioară a Bellonei este încadrată de un motiv
iconografic sub forma unei ghirlande cu trei pliuri. Îmbrăcămintea
militară, precum şi atributele divinităţii, sublniază atât caracterul
războinic al acesteia, cât şi caracteristicile solare şi uranice în general.
Atotputernicia zeiţei este subliniată de sceptrul pe care îl ţine în mână,
care ne aminteşte de apelativul întâlnit pe inscripţia care o aminteşte ca
he Nikephoros Thea sau „Zeiţa purtătoare de izbândă”154. De altfel, pe
mondele dinaştilor capadocieni zeiţa este reprezentată ca o Athena
152
Proeva, 1983, 174-175; LIMC, VI.1, 1992, 330, nr. 2 şi 3, cu figura în LIMC, VI.2,
1992, 169, nr. 2 şi 3.
153
Seyrig, 1970, 76-78 = 1985, 705-707; Debord, 2005, 20-22.
154
Vezi şi Thierry, 2002, 53 şi exemplele anterioare.
Nikephoros, ţinând în mâna dreaptă o Victorie (Nike) şi având la rândul

său în mână o coroană155.
Seyrig remarca, încă din momentul publicării plăcuţei anatoliene,
reprezentând-o pe Mâ din Comana Capadociei, diferenţele iconografice
existente faţă de reprezentarea de pe monedele din Comana Pontică,
singurul sanctuar al zeiţei Mâ care avea dreptul de a bate monedă. În
acest din urmă caz, Mâ, pe lângă cununa radiată, nu are ca atribute
războinice decât măciuca şi scutul, lipsind în absolut toate cazurile
cuirasa. Ea poartă în schimb doar o tunică lungă până la pământ, cu
mâneci, prinsă la mijloc cu o centură. Pornind de la această constatare,
cercetătorul respectiv vorbeşte chiar despre un alt tip de cult în cazul
Comanei Capadociei faţă de Comana pontică156.
Tipurile monetare din Comana Pontică-Hierokaisareia din
perioada imperială au putut fi stabilite cu exactitate de către Michel
Amandry şi Bernard Rémy în lucrarea cu caracter monografic intitulată
Comana du Pont sous l’Empire romain. Étude historique et corpus
monétaire.
Comana Pontului a emis monede în trei etape distincte: în timpul
dinastiei Iulio-Claudice de la Tiberius şi până la Nero, între anii 35/36
şi 56/57; în a doua etapă, în perioada Antoninilor, în timpul lui Nerva şi
al lui Traian şi cea de-a treia etapă în timpul lui Septimius Severus,
Caracalla şi Iulia Domna în anul 205/206. Singura monedă care nu a
putut fi încadrată în cele 13 tipuri monetare cunoscute este cea care are
pe avers capul lui Dionysos spre dreapta, având în faţă un thyrs iar pe
revers imaginea frontală a zeiţei, ţinând în mână o măciucă157.
Majoritatea monedelor o prezintă pe zeiţă având deasupra
capului cununa radiată şi nelipsita măciucă (parazonium) 158 . Primele
misiuni monetare din anul al 2-lea al erei din Comana, care ar
corespunde anului 35/36 d. Hr, sunt anepigrafe şi prezintă pe avers
capul radiat al zeiţei iar pe revers, măciuca încadrată într-o coroană159.
155
Thierry, 2002, 53-54.
156
Seyrig, 1970, 76 = 1985, 705.
157
Amandry, Rémy, 1999, 47.
158
Proeva, 1983, 167.
159
Amandry, Rémy, 1999, 26, nr. 1-2 (Pl. I, fig. 1a; 2a). O emisiune similară în timpul
lui Caligula, Claudius şi Nero (p. 27-30).
Alte emisiuni o prezintă pe zeiţă în faţa unui templu tetrastil având

mâna dreaptă pe un scut, în cea stângă ţinând o măciucă iar pe
frontonul acestuia figurând o acvilă care devorează un şarpe. Monedele
respective datează din perioada lui Septimius Severus 160 . În unele
cazuri pe monede este reprezentat doar vulturul care are în gheare
şarpele161. Betylul zeiţei, laureat şi cuirasat cu paludamentum, apare pe
monede fie singur162 având deasupra o victorie spre dreapta care ţine
într-o mână o cunună iar în cealaltă o ramură de palmier, fie în
interiorul unui templu tetrastil cu frontonul despicat163. În alte cazuri
zeiţa nu mai apare cu măciuca şi scutul164, ci stând pe o estradă şi ţinând
în mână probabil o măciucă iar scutul fiind înlocuit de un arc165.
Semnificativă rămâne însă modalitatea prin care această zeitate
orientală, cunoscută sub denumirea de Mâ – ale cărei practici obscene
şi brutale, ce erau cu totul străine spiritului şi temperamentului roman,
ar fi recomandat-o mai degrabă ca o externa superstitio – reuşeşte să
pătrundă în panteonul oficial sub aparenţa unei alte divinităţi cu care a
fost asimilată încă din epoca lui Sulla, eludând practic maniera firească
prin care putea fi realizată această adopţie.
Desigur, ca orice cult de origine orientală, cel al Bellonei
microasiatice impresiona prin exotismul ceremoniilor, delirul profetic
sau frenezia sângeroasă a fanaticilor săi preoţi care creau o atmosferă
incitantă, atractivă, plină de spectacol şi culoare, cu totul diferită de
formalismul, ritualismul, „răceala” specifice religiei tradiţionale
romane. Aproape aceeaşi atmosferă o regăsim în cultul Marii Mame
Kybele, iar asocierea ceremoniilor dedicate celor două zeiţe nu a fost
tocmai un fapt întâmplător.
În cadrul religiei oficiale romane, adoptarea unor divinităţi
străine putea fi realizată prin două modalităţi specifice: fie prin
euocatio – cererea adresată zeilor cetăţii duşmane de a se alătura
160
Amandry, Rémy, 1999, 33, tipul 5 (Pl. II, fig. 15a); Olshausen, 1990, 1886.
161
Tipul 10 din catalogul lui Amandry şi Remy, 35 (Pl. 3, fig. 23a; 23 b).
162
Amandry, Rémy, 1999, 34-35, tipul 9, (Pl. 3, 21a;b).
163
Amandry, Rémy, 1999, 14, tipurile 7 şi 8, (Pl. 3, fig. 20a). Pe monedele din timpul
lui Septimius Severus.
164
Amandry, Rémy, 1999, 33-34, tipul 6, nr. 18 (Pl. 3, fig. 18a).
165
Amandry, Rémy, 1999, 43-44, tipul 14, nr. 60 (Pl. 7, fig. 60a;b).
propriilor divinităţi – fie în urma unei hotărâri adoptate de către Senat

(senatus consultum), după consultarea în prealabil a Cărţilor Sibiline,
atunci când era resimţită lipsa unei zeităţi care să îndeplinească o
anumită funcţie în cadrul panteonului roman. Aceasta deoarece statul
era considerat mediatorul firesc al relaţiilor dintre cetăţeni şi zei, iar
introducerea unei externa superstitio, contrar obiceiului transmis de
către strămoşi (mos maiorum), era considerată un sacrilegiu şi trebuia
pedepsit ca atare166, întrucât ar fi putut determina ruperea echilibrului
existent în cadrul acestor relaţii (pax Deorum). În cazul zeiţei Kybele,
pătrunderea în panteonul oficial s-a realizat prin cea de-a doua metodă,
trecându-se astfel peste barierele impuse de conservatorismul roman.
Ca în multe alte cazuri însă, instaurarea elementului de noutate s-a
înfăptuit prin apelul la tradiţie, invocându-se mitul originii troiene a
romanilor şi a descendenţei acestora din legendarul Aeneas167. În mod
surprinzător şi paradoxal în acelaşi timp, Bellona capadociană, Mâ, a
reuşit să se eschiveze acestui rigorism al romanilor, ajungând – în ciuda
caracterului său de externa superstitio – una dintre divinităţile
panteonului roman, într-o manieră neoficială, prin identificarea sa cu
vechea zeiţă italică a războiului.
III.3. Artemis Pergaia

Artemis Pergaia era una dintre cele mai importante divinităţi ale
oraşului Perge din Pamfilia, considerată în unele epigrafe
conducătoarea, stăpâna sau patroana oraşului.
Numele său provine de la cel al oraşului pe care-l patrona, acesta
din urmă atestat de altfel pentru prima dată în vestitul tratat de pe Tabla
din Bronz, dintre suveranul ţării Hatti, Tudhaliya al IV-lea şi regele din
Tarhuntašša, Kurunta 168 . Atestarea acestui oraş sub numele de Parha
este foarte importantă nu doar datorită faptului că este indicat ca unul
dintre cele mai însemnate centre din regiune, ci şi pentru că se afla la
166
Cicero, De legibus, II, 19; II, 25-26.
167
North, 2000, 56; Bayet, 1957, 165; Leopold, 1988, 77-81.
168
Beckman, 1999, 115, nr. 18c, §6 (i 53-67).
limita dintre teritoriile hittite şi populaţiile din Lukka, strămoşii

lycienilor de mai târziu169.
Nu avem însă nici o atestare a cultului divinităţii în cauză până în
perioada elenistică, atunci când zeiţa este înregistrată cu apelativul de
„stăpână”. Cu alte cuvinte, ascendenţa şi continuitatea acestui cult
începând din perioada hittită nu poate fi dovedită cu certitudine, ci
rămâne doar la stadiul ipotetic170.
În opinia lui Onurkan, primele atestări ale acestei zeităţi ar data,
conform analizelor filologice efectuate, încă din secolul III î.Hr.171. Alte
încercări mai îndrăzneţe plasau cea mai veche inscripţie în dialect local
descoperit la Perge în secolele V-IV î.Hr.172. Este vorba despre un text
aflat pe un bloc din piatră, profilat în partea inferioară, care a putut fi
tradus de Claude Brixhe şi René Hodot sub forma: „A la Suzeraine de
Pergé Klémutas, fils de Lvaramus, vasirvotas, a dedié l'épistatis (de ce
monument)”173. Aceşti cercetători au indicat pe de o parte similitudinile
cu inscripţiile din perioada elenistică, iar pe de altă parte faptul că
epistatis face referire la obiectul dedicaţiei, în acest caz piatra
inscripţionată, şi nu la vreo poruncă primită în urma unei viziuni
onirice, aşa cum interpretase Kaygusuz174. Sencer Şahin crede că ar fi
vorba aici mai degrabă despre un legământ175.
169
Abbasoğlu, 2007, 22; Dinçol, 2000, 2; Melchert, 2007, 508 (cu traducere engleză):
‘From the border territory of Saranduwa the sea is boundary. From the border
territory of Parha the Kastaraya River is boundary’. Bryce, 2005, 304.
170
Popko, 1995, 170, care indică de altfel şi o slabă atestare a numelor de origine luvită
în zona Pamphyliei. Contra: Pekman, 1989, 57-58. Vezi totuşi exemplele ulterioare
legate de întemeietori (ktistai) şi Plancia Magna, precum şi MacKay, 2074-2075
pentru o datare a începuturilor cultului în perioada războiului troian.
171
Onurkan, 1969-1970, 290; Pace, 1989, 303-304.
172
MacKay, 1990, 2048-2049 care aminteşte de opinia celui care a publicat inscripţia
din 1976, Ismail Kaygusuz. Monumentul a fost însă descoperit de o echipă de
cercetători turci condusă de Jale Inan.
173
AMNS, 225 = IGSK, 54. I, 1.
174
AMNS la paginile 232-234. Kaygusuz interpreta epistasi ca o formă de dativ,
traducându-l ca „by dream-order”, bazându-se pe o interpretare a lui Louis Robert
din Hellenica, XI-XII, 1960, 543-546 a unui oracol de la Didyma unde e tradus ca
„apariţii (divine)”.
175
IGSK, 54. I, 1. Cu următoarea traducere: „Der Herrin von Perge weihte (diesen
Gegenstad) Klemutas, Sohn des Lvaramus, vasirvotas, als Epistatis (Gelübde?)”.
Epitetul utilizat în această unică inscripţie dialectală cunoscută în

privinţa Artemidei Pergaia este echivalent celui grecesc de anassa,
„stăpâna”, atestat ca nume de femeie la Patara, în Lycia,176 dar şi ca
epicleză a Artemidei în scrierile lui Callimachus 177 . El apare foarte
frecvent pe monedele elenistice începând cu secolele III-II î. Hr., fie
sub denumirea locală dialectală ca ИANAYAS PREIIAS (cu variaţiile
ИANAY PREII şi ANAYAS PREIIAS), fie mai târziu sub forma
grecească sau latinească echivalentă, aceea de ARTEMIDOS PERGAIAS
sau DIANA PER(GAEA)178.
176
Adak, 1996, 136. Pe de altă parte, anassa este echivalentul feminin al lui anax,
utilizat pentru Apollo aproape exclusiv.
177
Pentru comentariul Imnului Artemidei compus de Callimachus, mai ales versurile
112-137, vezi P. Bing, V. Uhrmeister, 1994, 19-34.
178
În legătura cu vânzarea sacerdoţiului Artemidei Pergaia la Halicarnas în secolul al
III-lea î. Hr. vezi Sokolowski, LSAM, 170-172, nr. 73; Robin Osborne oferă şi o
traducere a documentului din LSAM, nr. 73 (Osborne, 2000, 304, n. 33): ‘The man
who purchases the office of priestess of Artemis Pergaia will provide a priestess who
is a citizen woman, descended from citizens on both sides, on the mother’s side and
the father’s side, over three generations. This woman who buys the post, will be
priestess for her lifetime and will sacrifice the public sacrifices and private sacrifices,
and will take the thigh and the joint around the thigh from each victim and a fourth
part of the innards and the skins from each of the victims sacrificed publicly, and will
take the thigh, the joint around the thigh and a fourth part of the innards of privately
sacrificed victims. The Treasurers are to give the Prytaneis a full thirty drachmas for
the sacrifice to Artemis. The wives of the Prytaneis in office during the month
Herakleion are to take what is given by the city and provide the victim. The priestess
is to complete the sacrifice on the twelfth of the month Herakleion. The priestess is to
have a equal share with the wives of the Prytaneis who are in charge of the public
sacrifice. The priestess is to make, at the begining of every month, a prayer for aid on
behalf of the city, receiving a drachma from the city’. Pentru cazul rezidenţilor din
Naukratis, Bresson, 1980, 291-323. Head, Historia Numorum, 1981, 702; Pekman,
1989, 57-59; Jones, 1976, 236. Pentru cele cu inscripţia ИANAYAS PREIIAS din
secolul al II-lea î.Hr. şi până în perioada imperială, vezi BMC Pamphylia, 122, nr.
15-20. Cele cu inscripţia grecească sunt emise în paralel sub formă de tetradrahme,
drahme şi hemidrahme din argint începând cu sec. II î.Hr. (BMC Pamphylia, 119-
121, nr. 1-14), apoi în timpul Flavienilor (BMC Pamphylia, 123, nr. 22-24 pentru
Vespasian şi Domitian), Antoninilor (BMC Pamphylia, 123, nr. 25 şi 26 pentru
Traian şi Hadrian), iar începând cu perioada Severilor sub forma PERGAIAC
ARTEMIDOC ACULOU (BMC Pamphylia, 129-131, nr. 51-57 pentru Tranquilina,
Pe inscripţii, numele zeiţei apare de obicei sub forma Artemis

(Pergaia 1, 2, 3, 6, 7, 9, 14, 15, 16, 19, 20, 22, 23, 25, 29, 31, 33, 36,
37), Artemis Pergaia (Pergaia 2, 3, 8, 10, 12, 13, 21, 24, 26, 27, 28, 30,
32, 34, 35), Diana (Pergaia 33), Diana Pergaia (Pergaia 18) sau Diana
Pergensis (Pergaia 13). Rar sunt întâlnite variaţii ale numelui, precum
în aclamaţia pe care o vom discuta ulterior, adresată, în greacă, Dianei
Ephesia şi Dianei Perēsia. Aici în mod clar este vorba de o modificare
fonetică tocmai în ideea ca numele zeiţei să se asemene celui al
Ephesiei, care se bucura de un prestigiu la fel de mare ca şi al
Artemidei din Perge (Pergaia 39). În opinia lui Charlotte Roueché,
Peresia, în acest caz, ar putea fi mai bine reconstituit sub forma
Pergesia 179 . În orice caz, identificări ale acestei zeiţe locale cu alte
divinităţi din panteonul grecesc nu există. Singura paralelă vizibilă care
poate fi percepută este legată de Artemis Ephesia, care, ca variantă a
vechiei zeiţe-mamă anatoliene, purta şi ea epitetul de anassa sau
„stăpâna” şi avea o iconografie foarte apropiată180.
Aria de răspândire a cultului Artemidei Pergaia a variat în funcţie
de perioadă. Mărturii de natură epigrafică şi numismatică atestă
prezenţa cultului nu doar în Pamfilia ci şi la Rhodos, Lindos, Thera (în
partea insulară), Oinoanda (în Lycia), Ambracia (în nord-vestul
Greciei), Loryma (în Chersonesul carian), Halicarnas (în Caria) sau
Naukratis şi Arsinates (în Egipt)181.
Cultul său căpătase deja în perioada elenistică o importanţă
transregională. Aproape toţi autorii antici care amintesc de Perge şi de
faptul că era cel mai important oraş pamfilian fac asocierea între oraş şi
sanctuarul său, de altfel unul dintre cele mai vestite din lume la vremea
respectivă182.
Filip Arabul şi Otacilia Severa; 136-137, nr. 84-87 pentru Salonina). Vezi şi Pace,
1923, 296-311; Magie, II, 1950, 58, n. 19.
179
Roueché, 1989, 207; contra: Horsley, 1992, 136.
180
Pekman, 1989, 93-94.
181
IGSK, 38, 21, (pentru Pereea rhodiană); IGSK, 36, 12 (pentru sanctuarul Artemidei
Pergaia de la Loryma); Robert, Hellenica, V, 1948, 64; Pekman, 1989, 93; MacKay,
1990, 2059-2060.
182
Rigsby, 1996, 449.
În aproape toate localităţile, contribuţia cea mai însemnată în

acest sens au avut-o fie nativii pamfilieni – după cum avem atestată o
asociaţie de pergaistai la Lindos a cărei misiune principală era
venerarea zeiţei183 – fie de pelerinii care veneau la sanctuarul din Perge
după ajutor ori după vreo viziune oraculară184, fie de preoţii itineranţi,
agyrtai, care asemenea preoţilor-cerşetori ai Kybelei (metragyrtai) sau
ai zeiţei siriene, strângeau fonduri pentru templu 185 . De altfel, unul
dintre scopurile principale ale sărbătorilor, procesiunilor, jocurilor şi
festivităţilor organizate de către Perge cu diverse ocazii, în cinstea
zeiţei sau a împăratului (Asylia, Artemiseia-Vespasianeia, jocurile
pentaeterice, jocurile pythice) era tocmai acela de a creşte prestigiul
cetăţii şi a sanctuarului său principal al Artemidei. Era şi o modalitate
de atragere a pelerinilor şi de creştere implicită a veniturilor
sanctuarului186.
Pentru perioada imperială asistăm la două fenomene simultane.
În primul rând, este evidentă o restrângere efectivă a ariei de difuziune
a cultului la nivel supraregional, chiar dacă există unele atestări izolate
183
MacKay, 1990, 2059.
184
Pentru atributele oraculare ale zeiţei vezi IGSK, 54.I, 245 (= Pergaia 34); IGSK,
54.I, 205 (= Pergaia 30) şi IGSK, 54.I, 134 (= Pergaia 19), precum şi Rigsby, 1996,
449: zeiţa i-a prezis lui Artemidoros din Perge, un funcţionar lagid din Perge, prin
intermediul unei viziuni oraculare, că va trăi 90 de ani.
185
Pace, 1989, 304-305; Rigsby, 1996, 449.
186
Pentru sărbătoarea principală a sanctuarului (panēgyres), Strabon, Geografia, 14, 4,
2. Cuvântul utilizat de Strabon subliniază atât caracterul de mare sărbătoare naţională
a pamfilienilor, cât şi acela de reuniune solemnă, elogiativă (DGF, 1451). Pentru
Asylia, Pythia, Olympia, şi Augusteia vezi MacKay, 1990, 2052-2057. Pentru
Artemiseia-Vespasianeia şi jocurile pentaeterice în cinstea împăraţilor, IGSK, 54.I,
60 (= Pergaia 5); IGSK, 54.I, 61 (= Pergaia 6); IGSK, 54.I, 63 (= Pergaia 7); IGSK,
54.I, 193 (= Pergaia 25). Sărbători introduse din iniţiativă privată în cinstea zeiţei:
IGSK, 54.I, 66 (= Pergaia 9), împreună cu o donaţie de teren şi vie templului în
localitatea învecinată Aronda. O altă iniţiativă similară aparţine lui Stasias, fiul lui
Mollas şi nepot al lui Trokondas (deci un localnic pamfilian) la IGSK, 54.I, 77 (=
Pergaia 12), în favoarea cultului lui Apollo Lyrbotos. Aici zeiţa joacă doar rolul de
garant al cauzei introduse, contravenienţii trebuind să plătească eventuala amendă la
tezaurul templului Artemidei Pergaia. Inan, 2000, 333.
în Cezareea Capadociei de exemplu187. În al doilea rând asistăm la o

sporire a dovezilor de natură numismatică în mod deosebit, dar şi
epigrafică188, în oraşele pisidiene şi din imediata apropiere, la Attaleia,
Pogla, Selge, Andeda, Ariassos, Olbassa, Isinda, Pednelissos, Adada189.
Au existat de-a lungul timpului cel puţin două încercări de a
explica acest fenomen. Una îi aparţine lui Kraft care afirmă că
majoritatea acestor monede reprezentau de fapt emisiuni ale aceluiaşi
atelier monetar şi prin urmare era vorba despre o contaminare
iconografică în cazul Artemidei din cetăţile respective. Este o explicaţie
care poate fi admisă, întrucât astfel de împrumuturi iconografice pe
monedele microasiatice sunt destul de frecvente190.
Pe de altă parte, Stephen Mitchell a interpretat difuziunea
cultului în zonele pisidiene din apropierea Pamfiliei din perspectiva
efortului influentei familii a Planciilor de a susţine şi promova cultul la
187
MacKay, 1990, 2061-2062, pentru tetradrahmele emise în timpul lui Traian, între
112 şi 117 la Cezareea Capadociei.
188
Vezi de exemplu inscripţia de la Selge din IGSK, 37, 1, dedicată împăraţilor
divinizaţi, Artemidei şi oraşului.
189
Inan, 2000, 332; Onurkan, 1969-1970, 294, MacKay, 1990, 2060-2066; Fleischer,
1977, 241.
190
Vezi de exemplu cazul Hypaipei şi al Hierocezareei, care împărtăşeau acelaşi cult al
Anaitidei, dar care prezintă diferenţe iconografice datorită contaminării legate de
influenţa iconografiei tipic greceşti, a Artemidei la vânătoare. Robert, 1976, 25-56;
contra: Brosius, 1998, 227-238. În opinia noastră, teoria Mariei Brosius este
inacceptabilă, vezi în acest sens articolul meu, Strabo of Amasia on the Persian
Artemis and Mên in Pontus and Lydia, BAR Series, Archaeopress, Oxford (în curs de
apariţie). Faptul că aceeaşi divinitate poate avea o iconografie dublă, grecească şi
indigenă, fără ca să putem vorbi de culte separate sau măcar de variante diferite ale
aceluiaşi cult, este demonstrat chiar de emisiunile monetare ale Artemidei Pergaia.
Indiferent că vorbim despre monedele bătute la Perga sau în alte oraşe învecinate, ori
de reprezentări pe monumente din piatră, întâlnim atât imagini ale Pergaiei ca
Artemidă tipic grecească, la vânătoare având arcul în mână şi cerbul alături, cât şi
chipuri ale zeiţei luni-solare sau idolul de cult în varianta autohtonă. Aceste
reprezentări sunt întâlnite în paralel, pe tot parcursul perioadei elenistice şi în epoca
Principatului. Vezi şi MacKay, 1990, 2059-2066; Onurkan, 1969-1970, 291-297;
Fleischer, 1977, 236-242 şi 243-254; Inan, 2000, 333-335.
nivel extraprovincial, într-o zonă în care familia în cauză dispunea de

proprietăţi însemnate191.
În perioada romană, două dintre cele mai comune epitete erau
cele de asylos şi de „conducătoarea oraşului”, legate fireşte de viaţa
cetăţii, întrucât Artemis Pergaia era o divinitate eminamente poliadică.
Un al treilea epitet, cu o ocurenţă ceva mai redusă, privea raporturile
dintre comunitate şi divinitate, care în acest caz era numită epekoos,
„cea grabnic ascultătoare”, „cea care ascultă rugăciunea” sau „milostiv-
ascultătoare”, un epitet care de altfel apare destul de frecvent si în cazul
altor culte orientale192.
Titlul de asylos, pus în legătură cu divinitatea, apare pentru prima
dată în timpul lui Domitianus, pe arcul de triumf dedicat împăratului
(Pergaia 2) de căre Tiberius Claudius Apollonius Elaibares, indigen ai
cărui înaintaşi au obţinut probabil cetăţenia în timpul lui Claudius sau al
altui membru al dinastiei Iulia-Claudia, Tiberius. Apollonius, fiul lui
Apollonius, cel care a dedicat arcul împreună cu fratele său Demetrios,
este probabil unul şi acelaşi cu Tiberius Claudius Apollonius Elaibares,
dată fiind filiaţia comună, perioada similară în care au trăit ambele
personaje.
În mod paradoxal primele emisiuni monetare din secolul al III-
lea î.Hr de la Perge o înfăţişează pe Artemida locală ca o zeiţă tipic
grecească la vânătoare uneori ţinând în mână o torţă193. Piatra conică
sau betylul, caracteristic divinităţilor anatoliene ale fertilităţii înfăţişate
sub forma unor Zeiţe-Mamă, precum Kybele şi Mâ, apare şi pe
monedele Artemidei din Perga, partea superioară fiind decorată
probabil cu benzi din metal194. Un alt simbol care este înfăţişat destul de
des pe monedele din Perge este acvila, care apare cu aripile deschise în
interiorul unui templu distil de obicei195.
191
Mitchell, 1974, 27-39; MacKay, 1990, 2057-2058 şi 2060-2061. Pentru originea şi
influenţa familiei în zonă vezi şi Jameson, 1965, 55-57; Jones, 1976, 231-235; Bean,
1960, 66.
192
Santoro, Epitheta deorum; Smith, 1997, 39; Weinrich, 1912, 55-68; Versnel, 1981,
34-37.
193
MacKay, 1990, 2049.
194
Onurkan, 1969-1970, 294.
195
MacKay, 1990, 2067; LIMC, II.1, 765, nr. 3, 5; LIMC, II.2, 574, nr. 3, 5.
Idolul apare înfăţişat ceva mai târziu atât pe monede cât şi pe

reliefurile descoperite în teatrul din Perge şi în zona Pisidiei la Burdur.
Cele mai detaliate imagini ale statuii de cult se regăsesc pe aceste
reliefuri196.
Este vorba despre o iconografie standard în care divinitatea este
înfăţişată în interiorul unei structuri, cu partea superioară triunghiulară.
Capul zeiţei este întotdeauna plasat în partea superioară, în poziţie
centrală, deasupra unei semiluni, reprezentat întotdeauna frontal.
Semiluna este întotdeauna reprezentată în sus spre deosebire de primele
tipuri monetare în care era întoarsă invers197.
Sub simbolul semilunii se află două structuri circulare pe care
Onurkan le interpretase iniţial ca fiind două kymbale 198 , dar pe care
Fleischer le consideră două busturi de genul Imago Clipeata 199 .
Deasupra capului, zeiţa are un polos foarte înalt, de o parte şi de alta a
zeiţei se află două şiruri de busturi suprapuse.
Alături de kymbale deasupra unei muluri, în poziţie simetrică
sunt nişte socluri pe care Onurkan le interpretase iniţial ca făclii fără
flacără, dar pe care Fleischer nu le acceptă 200 . Sub această margine
decorată cu ove se află două sau trei registre de figuri feminine,
îmbrăcate în haine lungi, care dansează şi cântă, fie cu chithara, fie cu
tympanul 201 . Există însă reprezentă în care zeiţa este înconjurată de
astfel de simboluri precum făcliile, semiluna cu stea sau arcul şi tolba
cu săgeţi. Deci nu trebuie să ne surprindă prezenţa făcliilor202.
196
Inan, 2000, 286.
197
Fleischer, 1973, 237-238.
198
Onurkan, 1969-1970, 292-293.
199
Fleischer, 1973, 234.
200
201
202
Vezi explicaţia de la IGSK, 54.I, 59.
PARTEA A II-A
LUMEA DEDICANŢILOR.
ORGANIZAREA SPAŢIULUI SACRU
CAPITOLUL IV
SANCTUARE ŞI TEMPLE
IV.1. Tipuri de sanctuare

Existau cel puţin trei categorii mai importante de sanctuare
indigene în lumea anatoliană, menţionate şi de Strabon: (1) temple-
state, (2) sanctuare urbane sau care aparţineau marilor oraşe şi (3)
sanctuare rurale sau cele care aparţineau micilor târguri provinciale,
precum cele frigiene sau lidiene. Chiar dacă formal le-au menţinut
unele privilegii anterioare conferite de suveranii ahemenizi sau
elenistici, în general se constată nu doar în vestul Asiei Mici1, ci şi în
zona central-estică o diminuare a autorităţii efective, prin trecerea lor
fie în subordinea centrelor urbane în primul caz, fie a unor regi
clientelari în cel de-al doilea (exemplu Textul nr. 9)2.
Unora li s-au sporit anumite privilegii, adăugându-li-se dreptul
de azil (sanctuarul Anaitidei de la Hierokaisareia, cel al Artemidei de la
Perga sau cel al zeiţei Mâ din Comana Pontică 3 ) sau dreptul de a
dispune de monedă proprie (sanctuarul zeiţei Mâ din Comana Pontică4),
destinată numeroşilor pelerini care le vizitau.
Alteori oraşul în subordinea căruia se afla sanctuarul bătea
monedă cu imaginea templului sau a divinităţii5. Dacă sanctuarul trecea
1
Dignas, 2003, 79.
2
Götter, 2001, 305-306.
3
Rigsby, 1996, 438-441 (Hierakome-Hierokaisareia); 449-452 (Perge); 459 (Comana
Pontică).
4
Amandry, Rémy, 1999, 20.
5
Hierapolis: monede cu Apollo Lairbenos; Hierokaisareia şi Hypaipa cu imaginea
Anaitidei, Perge pentru Artemis Pergaia etc.
în subordinea altui oraş, atunci acesta din urmă emitea monede cu

efigia zeităţii sau a locului sacru, cum este cazul sanctuarului lui Mên
de lângă Cabeira, care ajunge în secolul al III-lea d.Hr. în subordinea
Neocezareii6. În alte situaţii, întâlnim în vreun sanctuar rural mai mulţi
dedicanţi provenind din oraşul învecinat, decât din cel de care aparţinea
de drept din punct de vedere administrativ: spre exemplu în sanctuarul
lui Apollo Lairbenos din sudul Frigiei, mai apropiat de micuţul târg
Motella decât de Hierapolis7.
Întâlnim în toate aceste tipuri de sanctuare, în proporţii mai mult
sau mai puţin extinse, proprietăţi asemenea altor centre de cult
similare din lumea orientală sau cea greacă8. Ele dispuneau de teren
arabil, de păduri şi crânguri sacre (Anaitis 21 = Mên 35; Anaitis 44 =
Mên 40)9, arbori sacri10, terenuri necultivate, pajişti şi grădini11 sau vii
(Textul nr. 8) de unde scoteau un câştig considerabil12. Dacă sanctuarul
era mai înstărit, putea avea în proprietate chiar şi sate întregi,
considerate şi ele sacre, cu o mână de lucru foarte importantă13.
Alteori beneficii la fel de semnificative erau aduse sanctuarelor
de către hierodulele sau hierodulii aflaţi şi consacraţi divinităţii, care
practicau cu sârg cu prostituţia sacră în folosul templului. Un asftel de
6
Lane Fox, 1997, 556.
7
Ritti, Dediche, 2003, 89.
8
Bruit Zaidman, Schmitt Pantel, 2002, 41-51; Pedley, 2005, 39-56.
9
Pentru cazuri similare de cânguri, lacuri şi dumbrăvi sacre: dumbrava şi satul din
Astyra, de lângă Adramytteion, închinate Artemidei Astyrene (Strabon, Geografia,
XIII, 1, 51; în acea dumbravă se afla şi templul Artemidei: XIII, 1, 65); dumbrava
templului lui Apollo de la Didyma, care se întindea atât înăuntrul, cât şi în afara
incintei sacre a sanctuarului; dumbrava cu chiparoşi de la Ortygia (Strabon,
Geografia, XIV, 1, 20); probabil o dumbravă exista şi la gura Caystrului, unde se
aflau o serie de lacuri consacrate Artemidei (Strabon, Geografia, XIV, 1, 26);
dumbrava sacră a lui Apollo Clarios de la Colophon (Strabon, Geografia, XIV, 1,
27); dumbrava de lângă sanctuarul dedicat lui Pluton în apropiere de Nysa în Caria
(Strabon, Geografia, XIV, 1, 44); dumbrăvile sacre ale Latonei de la Glaukos şi
Physkos din Caria, de lângă Pereea Rhodienilor (Strabon, Geografia, XIV, 2, 2-3);
dumbrava lui Zeus din oraşul Arsinoe din Cipru (Strabon, Geografia, XIV, 6, 3).
10
Lane Fox, 1997, 47-48; Mac Mullen, 1987, 66-69; Rostad, 2007, 119.
11
Ricl, 2003b, 105.
12
Strabon, Géographie, XII, 3, 36.
13
Lane Fox, 1997, 556.
Sanctuare şi temple 197
exemplu era cel al sclavelor sacre consacrate Anaitidei la Zela, care se

prostituau în timpul sărbătorilor anuale numite Sakaia, sau cele de la
Comana Pontică, consacrate lui Mâ, care practicau aceleaşi îndeletniciri
în timpul unor sărbători sezoniere. Astfel, beneficiile deveneau
substanţiale din atragerea unor numeroşi pelerini, după cum arată şi
Robin Lane Fox, referindu-se la Comana Pontului: „Peu de villes
peuvaient offrir un tel mélange de commerce et de vénération
religieuse, de processions, de sexe et de femmes...” 14 . Poate nu
întâmplător este şi faptul că singura menţiune pe care am putut-o
identifica în textele hittite legată de existenţa unor sclavi sacri este cea
conţinută în suplicaţia lui Arnuwanda şi a soţiei sale Ašmunikal
adresată Zeiţei Soarelui din Arinna15 (Textul nr. 5), cea care va deveni
ulterior zeiţa Mâ din Comana Cappadociei.
În privinţa marilor sanctuare microasiatice, romanii au urmat în
general aceleaşi principii ca şi în cazul organizării administrative
provinciale în regiune: au modificat limitele teritoriale şi gradul de
influenţă în funcţie de propriile interese, neţinând cont, decât uneori
parţial, de situaţia anterioară sau de limitele etnice. Scopul principal al
acestor transformări era acela de a preveni orice revoltă a populaţiilor
locale şi de a elimina orice centru de rezistenţă, urmărindu-se doar
eficacitatea integrării acestor teritorii în mod treptat şi asigurarea
loialităţii faţă de statul roman.
O primă modalitate era aceea de disociere a structurilor
administrative, politice şi religioase precedente sau de transformare a
lor în conformitate cu interesele romane: marilor sanctuare li s-au mărit
în general teritoriile, punându-li-se noi populaţii în subordine, în vreme
ce din punct de vedere decizional au fost aduse din ce în ce mai mult
sub ascultarea unor structuri obediente statului roman. Cu alte cuvinte,
li s-a restrâns din ce în ce mai mult autonomia. Exemplul templelor
pontice este semnificativ în acest sens. Din structuri cu o autonomie
14
Lane Fox, 1997, 555-557.
15
Singer, 2002, 40-42, no. 5; Laroche, CTH, 65-66, no. 375; KUB, XVII, 21 şi
duplicatele KUB, XXXI, 124 (+) XXXI, 72 şi KUB, XXIII, 115 + XXIII, 17 + XXXI
117.
lărgită, ele devin efectiv instrumente ale dominaţiei şi integrării,

precum şi de asigurare a loialităţii faţă de statul roman.
O a doua modalitate era aceea de schimbare a factorului de
decizie din conducerea acestor structuri şi înlocuirea lor cu persoane
supuse romanilor. Cu alte cuvinte, era vorba despre schimbarea formei
de legitimare a puterii. Cazul rudei lui Strabon, Dorylaios, este şi el
suficient de grăitor: chiar dacă şi-a trădat regele, care era în acelaşi timp
şi bunul său prieten, pentru a obţine favorurile romanilor, într-un
moment în care nu era totul pierdut pentru dinastul pontic, el a fost
înlocuit mai întâi cu Archelaos, camarad de luptă al lui Pompei, şi apoi
de Lykomedes, iar în vremea lui Strabon de Dyeutos 16 . Astfel se
asigura pe de o parte lioalitatea faţă de statul roman prin impunerea
unor conducători supuşi Romei, care aveau nevoie de confirmarea
factorilor de decizie ai imperiului pentru a-şi legitima puterea, iar pe de
altă parte se perpetua o situaţie de provizorat prin numirea unor
cârmuitori care propriu-zis nu aveau legături de rudenie sau de altă
natură cu mediul autohton şi care, prin urmare, puteau fi uşor
schimbaţi, iar structura administrativă şi/sau religioasă respectivă
reorganizată ulterior fără nici o împotrivire.
Cu alte cuvinte, statele-temple intră şi ele în angrenajul relaţiilor
de natură clientelară cu statul roman, direct sau indirect. În mod direct
prin recunoaşterea formală şi temporară a unei forme de autonomie faţă
de alte structuri politico-administrative sau religioase. Indirect, prin
înglobarea lor în structuri clientelare obediente statului roman.
IV.2. Venituri, proprietăţi, tranzacţii

De-a lungul timpului au fost formulate opinii foarte divergente în
legătură cu modul în care trebuie definite caracteristicile economiei
sacre a templelor şi poate fi stabilit gradul de autonomie a acestora prin
raportare la oraşele greceşti, îndeosebi în cazul sanctuarelor care
depindeau de oraşele greceşti 17 . Observăm în acea scrisoare adresată
oficialităţilor provinciale la sfârşitul secolului al II-lea d-Hr., de către
16
Strabon, Geografia, XII, 3, 33-35.
17
Dignas, 2002, 13-15.
custodele templului lui Mên Askaenos din Sardis, că guvernatorul

provinciei era solicitat să medieze un conflict între magistraţii cetăţii şi
sacerdoţii sanctuarului care depindea de cetate (Mên 54) 18 . Este o
situaţie care apare frecvent în perioada elenistică şi se perpetuează şi în
cea romană, aceea de a face apel la cârmuitorii romani pentru a media
conflictele apărute între cetate şi sactuare în privinţa respectării
obligaţiilor financiare 19 . Custodele templului, Hermogenes, fiul lui
Demetrios atrăgea atenţia că instituţiile cetăţii erau obligate să asigure
suma anuală de 600 de denari, necesară pentru întreţinerea sanctuarului,
pentru ceremoniile zilnice şi pentru celebrarea misterelor zeului.
Această obligativitate avea suficientă vechime pentru că, după cum se
precizează în textul inscripţiei, privilegiile fuseseră acordate de către
„regi” – suveranii elenistici sau mai degrabă cei Ahemenizi –, şi doar
confirmate de către cârmuitorii romani. În privinţa localizării,
sanctuarul de la Sardis menţionat aici putea fi chiar acelaşi cu cel situat
lângă fântâna Arsinoei, despre care se vorbeşte într-o altă inscripţie
referitoare la dispunerea surselor de apă în interiorul cetăţii. Alte
instituţii religioase amintite tot în acest din urmă izvor epigrafic sunt
sanctuarul lui Zeus, sinagoga evreiască şi asociaţia misterică a lui Attis
(Mên 58)20.
În alte situaţii, ca cele de la Antiohia Pisidiei sau de la Perge,
sanctuare precum cele dedicate lui Mên Askaenos 21 şi respectiv
Artemidei Pergaia 22 erau considerate urbane, cu toate că se aflau în
teritoriul cetăţii, în imediata vecinătate.
18
Ricl, 2003, 99-100; Dignas, 2002, 139-141; ETAM, 23, 131
19
Vezi de asemenea şi edictul din 44 al proconsului Paullus Fabius Persicus către
oraşul Efes privitoare la obligaţiile financiare ale cetăţii faţă de sanctuarul Artemidei.
IGSK, 11.1, Ia, 17-19. Dignas, 2002, 141-156.
20
Sardis, VII.1, 17; Perdrizet, 1896, 70-71. Pentru alte mărturii de la Sardis, Robert,
NIS, I, 32-33.
21
Pe colina de la Karakuyu de lângă Yalvaç. El nu era un stat-templu, după cum îl
considera Ulrich Götter în articolul său, Tempel und Grossmacht: Olba/Diokaisareia
un das Imperium Romanum (1999, 305), ci doar un sanctuar urban, chiar şi în
perioada elenistică. Mitchell, Waelkens, 1998, 37-90; Robert, 1987, 355-359;
Debord, 1982, 151; Levick, 1967, 73.
22
Strabon, Geografia, XIV, 4, 2: „Vine la rând râul Kestros, pe care, dacă navighezi
contra curentului 60 de stadii (= 11,10 km), întâlneşti oraşul Perge şi, în apropierea
Sanctuarele puteau dispune de proprietăţi sub forma unor terenuri

sacre, a unor terenuri arabile sau viticole, acestea din urmă aducând
profituri însemnate. Strabon aminteşte de veniturile însemnate obţinute
în marile sanctuare anatoliene, mai ales la Comana Pontică, Venasa şi
la Zela, unde preoţii duceau o existenţă opulentă23 . Ei dispuneau nu
doar de aceste proprietăţi aproape în mod discreţionar, ci şi de o
importantă forţă de muncă formată în mare parte din aşa-numiţii
„funcţionari sacri” (hieroi) – teoretic liberi din punct de vedere juridic
după normele romane, însă aflaţi în serviciul templului24 – şi „sclavi
sacri” (hierodouloi). Nu-i puteau însă vinde. Numărul lor era
impresionant: 3.000 la Venasa şi 6.000 în Comana Capadociei. O parte
a personalului inferior sacru era utilizat nu doar pentru muncile
agricole, ci aduceau venituri şi din alte surse: (1) fie din practicarea
prostituţiei sacre în cultul Anaitidei sau a zeiţei Mâ, (2) fie din
reprezentaţiile publice ale „celor inspiraţi de divinitate” (theophoretoi),
care profeţeau viitorul după ce intrau în transă, (3) fie colindând din loc
în loc în oraşele anatoliene sau cele din imperiu, cerând sume de bani
pentru zeitate (preoţii ambulanţi din cultul Marilor Zeiţe-Mame
anatoliene sau nord-siriene Kybele, Artemis Ephesia, Artemis Pergaia,
ai Zeiţei siriene etc.). Alte sume de bani se obţineau prin
lui, pe un loc înalt, templul Artemidei Pergaia, în care se ţin adunări solemne an de
an”. Cu toate acestea, cei mai mulţi cercetători indică acest sanctuar pe dealul de la
Eyilik Belen, la 1km sud oraş, într-o zonă viticolă importantă, cu toate că nu a fost
descoperit până în prezent locul exact. Vezi comentariul la IGSK, 54.I, 66 şi
MacKay, 1990, 2066; Robert, Hellenica, V, 1948, 64-69; Onurkan, 1969-1970, 296-
297. Aşadar, e posibil ca el să nu fi fost situat la câteva mile depărtare, după cum
consideră Dignas (2002, 11) pornind de la spusele lui Strabon, şi nici un sanctuar
rural aşa cum arată Rigsby (1996, 450), ci unul care aparţinea de oraş, iar cultul său
era întreţinut de către Perge. Este posibil pe de altă parte, ca să fi existat pe lângă
acest sanctuar din teritoriu şi un templu urban al Artemidei Pergaia, deoarece
cercetările de teren par să indice acest lucru, iar ambele temple să fi fost reprezentate
pe monedele oraşului. Astfel s-ar explica în opinia noastră diferenţa dintre cele două
tipuri de reprezentări, una înfăţişând un templu tetrastil cu capiteluri ionice, iar alta
un templu având capiteluri corintice. Vezi şi Onurkan, 1969-1970, 296-297 şi
MacKay, 1990, 2066-2068, care a observat această diferenţă.
23
Strabon, Geografia, XII, 3, 36; XII, 2, 5; XII, 3, 37.
24
Ricl, 2003, 88, 89; Dignas, 2003, 83-84.
tranzacţionarea în târguri a bunurilor produse în atelierele templelor (de

pielărie, ţesătorie etc.)25.
Sunt cunoscute situaţii în care anumite terenuri erau donate de
către credincioşi cu destinaţie strictă, pentru organizarea unor festivităţi
anuale pe care au dorit să le iniţieze sau, dimpotrivă, doar pentru a fi
exploatate în folosul templului.
Din prima categorie există câteva exemple interesante. În timpul
Flavienilor, membrii Sfatului Bătrânilor din Perge, înregistrează formal
donaţiile făcute de un anumit membru al aristocraţiei locale, Marcus
Feridius, constând din terenuri arabile în localitatea Aronda şi lângă
sanctuarul Artemidei Pergaia, pentru iniţierea după moartea sa a unor
sărbători care trebuiau să coincidă probabil cu ziua sa de naştere.
Roadele obţinute de pe aceste parcele erau deci utilizate atât pentru
finanţarea festivităţilor, cât şi pentru a-i îndestula pe cetăţeni (Pergaia
9)26.
Un exemplu similar este cel al festivităţilor iniţiate de Stasias,
fiul lui Mouas, la începutul perioadei Antoninilor, care-i lăsa mamei
sale, „în deplinătatea facultăţilor mintale”, dreptul de uzufruct pentru
proprietăţile din localitatea Baris, împreună cu plantaţiile şi răsadniţele
de măslini, o altă resursă economică importantă din zonă. Veniturile
obţinute de aici trebuiau, după cum indică inscripţia, să fie folosite după
moartea sa, „ca ofrandă lui Apollo şi pentru cumpărarea vinului şi a
pâinii pentru desfăşurarea festivalurilor în (numele) meu în fiecare an în
luna a noua şi în ziua a treia, astfel încât locuitorii satului, ospătaţi din
plin să-şi amintească în aceasta zi, de mine şi de fratele meu, de Kotes,
fiul lui Stasias, cât şi de mama mea, Kille, fiica lui Mouas” (Pergaia
12)27. Urmează apoi o clauză în care se specifică faptul că proprietăţile
nu trebuiau nici înstrăinate şi nici utilizate în alte scopuri şi, fireşte,
dispoziţia ca să fie efectuată plata unei amenzi în cazul nerespectării
doleanţelor donatorului. Se cuvin aici câteva precizări. În primul rând
surprinde apropierea dintre numelui acestui zeu local amintit, Apollo
25
Ricl, 2003. 96. Pentru vânzarea pieilor animalelor oferite pentru sacrificii, Petzl,
1994, nr. 64 şi comentariul din Ricl, 2003, 99, n. 142. Vezi Lairbenos 3 şi 8.
26
IGSK, 45. I, 66.
27
IGSK, 54. I, 77.
Lyrbotos, şi cea a lui Apollo Lairbenos. Radicalul pare a fi acelaşi, ceea

ce ne duce cu gândul la o potenţială înrudire. În al doilea rând, faptul că
plata sancţiunii pecuniare se făcea către tezaurul templului din Perge al
Artemidei ne determină să ne gândim că raţiunea primară era una de
siguranţă, fiind vorba despre unul dintre cele mai sigure tezaure din
zonă, ţinând cont şi de protecţia specială acordată sanctuarului şi
dreptul său de azil. În plus, zeul respectiv fiind unul local, sanctuarul
său trebuie să fi fost unul neînsemnat şi expus la astfel de furturi din
proprietatea sacră, care erau de altfel destul de frecvente. Iarăşi nu este
exclus ca cele două divinităţi să fi beneficiat de un cult comun la nivel
local, ceea ce ar coincide mai întâi cu aria de extindere mai limitată a
cultului Artemidei Pergaia pentru perioada romană28 şi în al doilea rând
cu practicile de acest tip înregistrate în zonă29.
Un al treilea exemplu din această serie o constituie inscripţia de
la Amorion care aminteşte de „festivităţile viilor” în cinstea fiicei
defuncte, Kyrilla, a lui Gaius Antipatros, care aveau loc de obicei,
alături de procesiuni, „în zilele obişnuite ale mithrakanelor”, fiind
organizate de către o comunitate de „iniţiaţi ai corporaţiei lui Zeus”
(Mithra 1). Nu este clar dacă viile respective au fost donate sau nu
vreunui sanctuar închinat lui Mithra. Ştim însă că iniţiaţii se adunau
pentru a culege viile şi pentru a beneficia de dreptul de folosinţă a
acestora, dar şi pentru a celebra sărbătorile la monumentul dedicat
Kyrillei. Pe de altă parte, însăşi identitatea zeului e dificil de stabilit:
sunt elemente care indică formele misterice (caracteristice variantei
greco-romane), însă iniţiaţii se adună împreună cu familiile, pentru a
avea mai multă grijă de lucrurile iniţiatice şi de averile lor, în timpul
unor ceremonii cu origine şi denumire tipic iraniene (mithrakana). Deci
un Mithra cu aparenţă greco-iraniană, care se bucura de o adorare din
partea unei confrerii de iniţiaţi ai unui Zeus care în ultimă instanţă nu
era altul decât Ahura Mazda30. Ceea ce nu trebuie uitat însă aici este
faptul că ceremoniile de iniţiere reprezentau şi ele surse de venituri, la
28
MacKay, 1990, 2066-2069.
29
Vezi Lairbenos 71; Herrmann, Varinlioğlu, 1984, 1-18.
30
Boyce, III, 1991, 259-261.
fel ca şi purificările ritualice prin îmbăiere, întrucât pentru acestea se

percepea o taxă care sporea beneficiile preoţilor şi ale templelor31.
Alte taxe erau percepute iarăşi în sanctuarele zeilor vindecători
unde dedicanţii veneau să aştepte porunca zeului, fiind adeseori
găzduiţi în porticul templelor 32 sau ca taxă pentru consultarea
oracolelor33. De asemenea, existau şi taxe percepute pentru dezlegarea
de jurământul rostit în templu de către preot utilizând sceptrul Anaitidei
sau a vreunui Mên local, cum este cazul unor astfel de practici amintite
în textele confesionale34.
O serie de terenuri sau bunuri intrau în proprietatea sanctuarelor
prin donaţii mai mult sau mai puţin benevole ale membrilor
comunităţilor rurale. Aceasta pentru că zeul poruncea, iar indivizii
trebuiau să se supună necondiţionat voinţei divine. Într-una dintre
inscripţiile confesionale, Apollonios, fiul lui Apollonios a trebuit să-şi
doneze propria sa parcelă de butaşi de vie de la Pagasi pentru că nu o
lăsase pe Aphphia să facă un lucru similar către sanctuarul lui Mên
Axiottenos şi pentru că i se solicitase de către divinitate să dedice pe
propria cheltuială statuile lui Mên Tiamou şi ale Anaitidei şi el a
amânat acest lucru (Anaitis 20 = Mên 32)35.
Construirea şi restaurarea edificiilor sanctuarelor, organizarea
ritualurilor zilnice şi a festivalurilor în cinstea divinităţii necesitau
cheltuieli însemnate care trebuiau asigurate în permanenţă fie din
venituri proprii, fie din donaţii venite din partea dedicanţilor 36 . Spre
deosebire de alte zone ale lumii greceşti precum Atena sau Delos unde
există inventare ale bunurilor tezaurizate, în Asia Mică acestea sunt
sporadice şi nu privesc îndeosebi perioada noastră, ci anterior (Didyma,
Troia, Mylasa, Halicarnas, Samos, Rhodos, Pereea Rhodiană, Perge)37.
Astfel, cea mai bună metodă rămâne analiza inscripţiilor cu caracter
31
Dignas, 2002, 257-258.
32
CMRDM, I, 28 şi CMRDM, I, 34.
33
Ricl, 2003, 99.
34
Petzl, 1994, nr. 58.
35
Petzl, 1994, nr. 71; Malay, Petzl, 1985, 69-63, Nr. 4; SEG, 35, 1164.
36
Hypsistos 7, 54, 79; Hosios 52; Lairbenos 5; Pergaia 2, 3, 5, 7, 8, 10, 11, 26, 29.
37
Dignas, 2002, 18; IPérée, 48; IGSK, 54.I, 2.
votiv. Astfel, avem menţionate în dedicaţii, dar şi pe decrete sau alte

tipuri de inscripţii cu caracter public:
(1) construcţii religioase şi civile: porticuri38; altare votive39, altare
pentru tămâiere 40 , coloane votive 41 , coloane împreună cu
propilee42; edificii de cult (spelaeum43; mithraeum44; proseuche45;
metroon 46 ; sanctuare 47 ); edificii publice (nymphaion-ul dedicat
lui Septimius Severus şi Artemidei Pergaia48); uşi49;
(2) obiecte de cult: lămpi votive50; sfeşnic împreună cu o făclie51.
(3) statuete, busturi, imagini ale divinităţilor: statuile Victoriilor din
sanctuarul lui Apollo Lairbenos52; statuile lui Mithra53; statuia lui
Mên54; statuile lui Mên Tiamou şi Anaitis55; statuia sau imaginea
Anaitidei56;
38
Lairbenos 66; Pergaia 6?, 25 (un portic dublu); CMRDM, I, 28: un portic pentru
hieroduli, o locuinţă şi o clădire anexă.
39
Hypsistos 48, 60, 109, 115; Mithra 1, 2; Hosios 50, 52, 87; Mên 54.
40
Hypsistos 79: qumiatistˇrion.
41
Hypsistos 79: k◊on; Pergaia 33.
42
Hypsistos 40: AÙr(ˇlioj) 'Al◊xa|ndroj Timo|q◊ou kaπ ¹ | sÚnbioj aÙ|toà AÙr(hl∂a)
”Ammi|a eÙx£menoi | Qeù Ùy∂stJ | eÙc¾n sÝn | to√j t◊knoij | aÙtîn 'Atti|kÕj kὲ
'Art◊mwn | kὲ TimÒqeoj kὲ 'Al◊|xandroj kὲ Pl£twn | ¢n◊sthsan toÝj k∂onaj sÝn tJ
pro|pÚlJ.
43
Mithra 12.
44
Mithra 12.
45
Hypsistos 39.
46
Anaitis 36.
47
Mên 54, 58; Lairbenos 68, 81.
48
Pergaia 27.
49
Hosios 52.
50
Dioscuri 22, 28; Hypsistos 48, 63, 115, 119, 121, 122, 123, 124, 125, 126.
51
Hypsistos 68.
52
Lairbenos 75.
53
Mithra 1, 12.
54
CMRDM, I, 28.
55
Anaitis 20 = Mên 32.
56
Anaitis 2, 14, 30, 40?.
(4) stele din piatră57 şi lespezi58;

(5) reprezentări ale părţilor corpului vindecate de divinitate sau altele
care indică receptivitatea divinităţii la cerinteţe individului:
urechi 59 , ochi 60 , sâni 61 , torsuri de bronz 62 , picioare 63 , organe
sexuale.
În fine, în trezoreria templelor intrau sumele de bani care erau
percepute ca taxe sau ca amenzi. Cele mai numeroase exemple în acest
sens provin de la sanctuarul lui Apollo Lairbenos şi din imprecaţiile
funerare, însă există numeroase cazuri similare şi în privinţa altor
categorii de inscripţii. Cuantumul amenzilor era stabilit la sume care
variau între 1.500 şi 2.500 de denari (de exemplu, Lairbenos 1, 3, 4, 6,
7-15, 76; Anaitis 23a; Pergaia 12). Tezaurul templului era unul dintre
cele mai sigure locuri în care puteau fi depuşi banii, care uneori luau
calea unor împrumuturi către persoane fizice, oraşe sau state64.
57
Hypsistos 38; Hosios 39; Mên 49, 50; Lairbenos 69.
58
Hypsistos 44: telamèn.
59
Hypsistos 25, receptivitate.
60
Anaitis 8.
61
Anaitis 8.
62
Hypsistos 120.
63
Anaitis 8; Hypsistos 108: receptivitate.
64
Debord, 1982, 225-226.
CAPITOLUL V
PREOŢI ŞI DEDICANŢI
V.1. Categoriile sacerdotale

V.1.1. Clerul superior
Sacerdoţiul putea fi exercitat atât de către bărbaţi, cât şi de către
femei, neexistând nici un fel de restricţie în acest sens. Numărul
bărbaţilor atestaţi ca preoţi este însă net superior faţă de cel al femeilor,
atât în mediul urban, cât şi în cel rural1.
Preoţia se putea dovedi uneori epuizantă, după cum putem
observa într-o inscripţie din a doua jumătate a secolului al III-lea
dedicată de o femeie liberă, Charite, fiica lui Apollonios (Anaitis 2).
Stela din marmură albă pe care se află inscripţia a fost descoperită la
Aivatlar şi prezintă o anumită particularitate iconografică: avem
reprezentat aici un personaj imberb, cârlionţat, cuirasat, având o cunună
pe cap cu 12 raze, un con în mână şi un sceptru în cealaltă, care a putut
fi identificat cu Helios, iar în registrul inferior o imagine a statuii de
cult a Anaitidei, într-o ipostază arhaizantă, în postura de orantă
polimastă, cu braţele deschise şi ependytes cadrilat în partea din faţă.
Practic, are o expresie iconografică aproape identică celei a Artemidei
Ephesia, şi foarte strâns înrudită cu cea a altor Zeiţe-Mamă anatoliene
precum Artemis Leukophryene, Afrodita şi Aphrodisias, Artemis din
Sardis sau chiar anumite ipostaze ale Artemidei Pergaia2. După cum
1
Pentru o situaţie a sacerdoţiilor în mediul rural vest-anatolian, Ricl, 2003, 81 şi urm.
2
De o parte şi de alta a zeiţei, cu faţa înspre exterior, două animale sacre ale zeiţei. Un
caz similar de reprezentare a Anaitidei în aceeaşi manieră ca şi Artemida Efesiană la
Ayazviran/Kula (?), datând din din 223-224 d.Hr.: Anaitis 14 = Diakonoff, 1979,
precizează inscripţia, Charite „era epuizată din pricina preoţiei”, însă nu

ştim dacă era vorba despre o neputinţă fizică sau dacă era o formă de
surmenaj datorată multitudinii atribuţiilor pe care le avea de îndeplinit.
Constatăm că în mediul rural şi în cel al micilor oraşe anatoliene,
cu precădere în zona lydiano-frigiană, atribuţiile preoţilor şi ale
preoteselor erau suficient de încărcate (1) atât în privinţa obligaţiilor
cultuale, cât şi (2) pe linie administrativă sau (3) din punct de vedere
socio-uman.
Din punct de vedere cultual, sacerdoţii se îngrijeau de buna
funcţionare a ritualurilor zilnice, de asigurarea sacrificiilor şi a
incantaţiilor, medierea raporturilor dintre zei şi oameni prin
supervizarea ceremoniilor de depunere a sceptrelor, asistarea la
jurămintele efectuate în mod oficial în templu, la ceremoniile de
expiere şi sprijinul acordat în redactarea stelelor de confesiune 3 . Ei
trebuiau să ridice statui, altare ale zeilor şi să le aducă în permanenţă
ofrande4. De asemenea, puteau da ordine sau dispoziţii sacre, cu putere
de lege pentru zona respectivă, valabile nu numai în incinta
sanctuarului, ci şi în afara acestuia, reglementând natura relaţiilor socio-
umane din cadrul comunităţilor rurale5.
Dintre funcţiile de natură administrativă cele mai importante erau
legate de asigurarea securităţii bunurilor sanctuarului, fiind uneori
semnalate cazuri de furt de obiecte aflate în proprietatea templului 6 ,
146-147, nr. 14. În mod similar ea mai este reprezentată ca şi Kybele sau alte zeiţe
similare ale fertilităţii făcând parte din acelaşi grup tematic (Allat, Ashtarte, Nanaia
etc.) tronând, având de o parte şi de alta doi lei: Anaitis 15.
3
Gordon, 2004, 184-190; Petzl, 1994, XII-XVIII; Ricl, 2003a, 85.
4
Gordon, 2004, 190-194; Mên 52 = Salzmann, 1984, 360, nr. 8: întregul sat şi preotul
Tyllios ridică un altar din marmură albă lui Mên Ouranios.
5
Petzl, 1994, 135-136, nr. 115: „Eu, [nume], am fost pedepsit pentru că nu am cunoscut
ordinele/dispoziţiile preoţilor şi am intrat necurat în locaşul (sfânt). Am scris aceasta
relatare pe stelă pentru că…”.
6
Petzl, 1994, 82-83, nr. 64: ,,Pentru Mên din Axiotta. Artemon şi Atimetos au fost
pedepsite de zeu pentru că tatăl lor le-a furat cu forţa piei din templu, începând de
acum îl preamăresc pe zeu. În anul 262, în ziua a 12-a lunii Audnaios” (= 177/178
d.Hr.). Într-o altă inscripţie confesională privitoare la Apollo Azyros din Petzl, 1994,
31-32, nr. 22: „În anul 300, în ziua a 12-a a lunii Xandikos. (Copiii?) Melite şi
Makedon au fost pedepsiţi pentru fapta pe care au făcut-o înaintea zeului (= în locul
Preoţi şi dedicanţi 209
delictul fiind asimilabil celui numit hierosylia, adică profanarea unui

monument sacru7. Însă aici este vorba despre totalitatea bunurilor aflate
în proprietatea zeului/zeilor care patronau sanctuarul incluzând aici
crângurile sacre, apele sacre, terenurile arabile, monumente, clădiri,
statui şi alte tipuri de ofrande votive, bunurile din tezaurul templului,
animalele sacre (de exemplu, peşti sacri, porumbei sacri etc.)8.
Organizarea şi supervizarea sărbătorilor rurale sau ale celor din
sanctuar intra tot în sfera obligaţiilor sacerdotale 9 , situaţie în care
preoţii erau asistaţi de un intendent (epimeletes) special desemnat în
acest sens10. Sărbătorile puteau fi introduse din iniţiativă publică sau
privată, în acest din urmă caz sacerdoţii împărţind uneori atribuţiile
administratie cu oficialităţile oraşului sau ale târgului respectiv, atunci
când discutăm de sanctuare aflate în teritoriul acestora11.
În marile oraşe precum Perge sunt cunoscute şi cazuri în care
membri ai aristocraţiei provinciale ocupau simultan mai multe tipuri de
funcţii publice, dintre care una sau mai multe de preoţi şi altele legate
de administrarea instituţiilor de învăţământ pentru exerciţiile atletice,
organizarea ceremoniilor şi festivităţilor religioase (gimnaziarh), de
prezidarea întrecerilor atletice (agonotet) sau altele cu conţinut mai
mult sau mai puţin cunoscut legate de administrarea cetăţii sau
aprovizionare (demiurg, agoranom etc.)12: Tiberius Claudius Elaibares,
care a trăit în timpul Flavienilor sau cel mai probabil vremea domniei
lui Traian, era în acelaşi timp preot al Artemidei, demiurg pentru a
cincea oară, mare preot al cultului imperial, preot al Concordiei,
praefectus fabrum, şi agonotet al jocurilor triple în cinstea împăratului
sacru al zeului?). Şi au mai furat şi alte obiecte care se aflau acolo. Părinţii lor l-au
întrebat pentru ei pe Apollo Azyros; ei au întrebat şi au ridicat dedicaţia din
recunoştinţă”.
7
Frezouls, Morant, 1985, 237, menţionat apoi şi de Schweyer, 2002, 69 pentru acelaşi
termen, hierosylos, „profanateur de monument sacré”.
8
Rostad, 2007, 117-123; Debord, 2005, 17 şi 26-30.
9
Ricl, 2003, 84.
10
Anaitis 30 = Diakonoff, 1979, 149, nr. 25 (Kula, 209-210 d.Hr.). Vedem aici că cel
care se ocupa de procesiunile zeiţei nu era una şi aceeaşi persoană cu intendentul
templului.
11
Pergaia 9 şi 12.
12
Pekman, 1989, 88-90.
(Pergaia 3). Gnaeus Postumius Cornutus, amintit alături de fratele său

Quintus Postumius Fronto, şi el preot al Artemidei Pergaia în timpul
Flavienilor (Pergaia 5 şi 6), era mare preot al cultului imperial,
agonotet al jocurilor pentaeterice în cinstea împăratului, agonotet al
jocurilor Artemiseia-Vespasianeia, demiurg şi gimnaziarh a trei
gimnazii. Un al treilea personaj important de la sfârşitul perioadei
Antoninilor şi din timpul Severilor era Tiberius Claudius Vibianus
Tertullus, mare preot al cultului împăratului, agonotet al jocurilor
pentaeterice imperiale, preot al Artemidei şi demiurg, fiind de profesie
judecător şi consultant (Pergaia 25)13 . În fine, un aristocrat al cărui
nume nu ne este cunoscut, ocupa în acelaşi timp funcţiile de preot al
Artemidei Pergaia asylos, de demiurg, de gimnaziarh şi de agoranom
(Pergaia 38).
Nu trebuie să uităm că organizarea de sărbători, jocuri,
procesiuni reprezenta un moment important pentru viaţa fiecărei
localităţi sau sanctuar în parte, îndeosebi din punctul de vedere al
atragerii de fonduri şi pentru creşterea prestigiului. Preoţii trebuiau să
se îngrijească şi de asigurarea securităţii celor care veneau în pelerinaje
în sanctuare, cu ocazia acestor sărbători, supraveghind personalul care
se ocupa cu găzduirea sau făcându-se ei înşişi responsabili de acest
lucru14.
Din punct de vedere socio-uman, preoţii se implicau activ în
viaţa comunităţilor mediind conflicte, ocupându-se de aprovizionarea
cu apă, ajutând la vindecarea trupească şi sufletească a semenilor lor
etc.15. Nu întâmplător, o serie de dedicaţii venite din partea membrilor
comunităţilor îi onorează în timpul vieţii sau după moarte16 şi îi arată
alături de membrii comunităţii, numiţi la rândul lor uneori „fraţi”17. Sau
13
Pentru jocurile pentaeterice similare la Efes vezi IGSK, 11.I, Ia, 18d, cu comentariu
în Dignas, 2002, 155-156.
14
Vezi CMRDM, I, 34.
15
Ricl, 2003, 84.
16
Vezi în acest sens exemplele de la Hosios 50 şi Hypsistos 29 şi 38.
17
Preotul Zotikos şi „fraţii din jurul lui” (Hosios 82). Exemple similare există în
comunităţile creştine şi cele ala hypsistarilor din Asia Mică sau Bosporul cimmerian.
chiar preoţii apar menţionaţi alături de întreaga comunitate ca

dedicanţi18.
Există situaţii în care preoţii sunt menţionaţi împreună cu
membri aparţinând familiilor acestora:
(1) Atunci când ambii îndeplineau simultan sau alternativ funcţia
de preot şi, respectiv, preoteasă şi apar pe inscripţii ca un cuplu de
dedicanţi sacerdoţi19.
(2) Când numai unul dintre soţi îndeplineşte un sacerdoţiu, însă
depun dedicaţia împreună.
(3) În fine, în momentul în care este vorba despre generaţii
succesive din aceeaşi familie care îndeplineau sacerdoţiul20.
Rare sunt situaţiile când se poate stabili o ierarhie sacerdotală,
însă nici aici exemplele nu lipsesc, întrucât avem amintiţi funcţii ca cea
de „prim-preot” sau „întâi-stătător” (protohiereus)21 şi de „cel dintâi din
strămoşi preoţi”22 sau cazuri de cumul între funcţii ierarhice şi gradele
iniţiatice 23 . În cea mai mare parte, în oraşele greceşti preoţia era
anuală 24 şi sunt atestate cazuri de vânzare de funcţii sacerdotale
(precum la Halicarnas pentru Artemis Pergaia, însă pentru perioada
elenistică25). Ea putea fi deţinută şi în mod onorific pe viaţă26 ori putea
fi ereditară 27 . Se putea întâmpla şi ca funcţia sacerdotală să fie
transferată către un alt membru al familiei 28 . Trei inscripţii de la
18
Cum este cazul preotului Tyllios, care închină un altar lui Mên Ouranios împreună cu
tot satul (Mên 52).
19
Mâ 2, 3; Pergaia 29; Hosios 71.
20
Ricl, 2003, 82.
21
Hosios 29.
22
Anaitis 14.
23
Marcus Aurelius Seleukos, preot şi pater. Mithra 2. Interesant că în Asia Mică avem
şi cazuri de atestare epigrafică a magilor lui Mithra, într-o manieră greco-iraniană
(Mithra 3, 10).
24
Pergaia 3, 24, 25, 29, 31 (fost preot al Artemidei Pergaia), 36, 38.
25
Pekman, 1989, 93.
26
Pergaia 5, 6, 14, 15, 17, 20, 23, 26.
27
Theophron, preot al Artemidei Anaitis la Hypaipa în Lydia provenea dintr-o astfel de
familie ereditară. Ricl, 2003, 82; Horsley, 1992, 124 şi IGSK, VII.2, 3825. Alt
exemplu Anaitis 31.
28
Dignas, 2002, 254.
sfârşitul secolului al II-lea şi începutul secolului al III-lea d.Hr.

descoperite la Şar amintesc de caracterul ereditar al funcţiei de mare
preot în Comana Capadociei. T. Fl. Aelianus Apollonius, marele preot
pe viaţă (dia biou) aparţinea cel mai probabil uneia dintre cele mai
importante familii aristocratice provinciale care dispunea de proprietăţi
în zona actualui sat Kayapınar, de la nord de Şar (Comana
Capadociei)29. Soţia sa, Fl. Aeliana Mâ30, alături de care este menţionat,
era se pare fiica lui T. Fl. Aelianus Socrates şi a Aemiliei Mâ31. Ceea ce
este interesant aici este faptul că Fl. Aeliana Mâ figurează ca mamă a
cinci preoţi (arhiereis). Acest lucru indică faptul că preoţia pe viaţă a
lui T.Fl. Aelianus Apollonius avea un caracter pur onorific, funcţia în
sine fiind exercitată succesiv de către cei cinci fii ai săi.
V.1.2. Personalul consacrat şi cel auxiliar
Preoţii erau asistaţi de numeroase alte categorii de personal, în
funcţie bineînţeles şi de mărimea şi importanţa templelor. Cu toate
acestea, informaţiile pe care le avem în privinţa acestora sunt disparate
şi fragmentare.
Din rândul membrilor personalului auxiliar care îi asistau pe
preoţi fac parte două categorii cu atribuţii relativ apropiate: custozii
(neokoroi) 32 şi intendenţii sau îngrijitorii templelor (epimeletai) 33 . Ei
aveau grijă de curăţenie, de activităţile de construcţie, de tezaurul
templelor, de pază, de securitatea arhivelor şi de menţinerea ordinii în
interiorul sanctuarului34. În materie de finanţe, cei care se ocupau de
buna administrare a bunurilor templului erau casierii, tamiai sau
trapezitai 35 . Exista însă şi funcţia de îngrijitor al procesiunilor unui
anumit zeu, cel care avea grijă din punct de vedere practic ca aceste
29
Harper, 1968, 103-104, nr. 2.06.
30
Harper 1968, 104, nr. 2.07.
31
Harper, 1968, 104, nr. 2.08.
32
Mên 54.
33
De exemplu Metrophanes care era denumit epimeletes naou, „îngrijitor al templului”;
Anaitis 30.
34
Ricl, 2003, 86-87.
35
Pentru explicaţii în privinţa termenului DGF, 1952; Liddell-Scott, 1810. Vezi şi Ricl,
2003a, 87 n. 61.
ceremonii să fie organizate şi să se desfăşoare în deplină ordine36. De

asemenea, preoţii mai erau asistaţi şi de profeţi, precum Alexandros din
Saittai37 . Două dintre inscripţiile adresate celui Preînalt arată că cele
două funcţii puteau fi deţinute simultan de aceeaşi persoană cum este
cazul lui Ulpius Carpus, onorat în două rânduri de către două asociaţii
profesionale milesiene, una de grădinari şi o alta de pescari38.
Categoriile servile de populaţie anatoliană nu se suprapuneau
întocmai încadrărilor juridice romane şi de aceea erau dificil de
echivalat 39 . Cazul cel mai concret era cel al hieroi sau „funcţionarii
sacri”, după cum îi denumeşte Petzl, care, după cum observăm din
inscripţiile de la sanctuarul lui Apollo Lairbenos de lângă Motella, erau
strict din punctul de vedere al normelor romane liberi din punct de
vedere juridic, însă corespundeau în ierarhia sacerdotală unei persoane
consacrate, care era obligată să slujească divinităţii o perioadă
determinată sau nedeterminată, deci într-un fel aservită acesteia.
Faptul că în Anatolia, spre deosebire de cazurile similare din
inscripţiile macedoniene, hieroi erau persoane libere din punct de
vedere juridic se vede din faptul că ei puteau dispune de moştenitori şi
de avere. Ei puteau la rândul lor să-i consacre zeului, în calitate de
hieroi, pe propriii săi urmaşi, după cum a făcut Diomas din Daphne, cel
care consacră lui Apollo Lairbenos pe Diomas, „fiul meu şi
moştenitorul meu” (Lairbenos 83)40.
Nu acelaşi lucru s-ar putea spune şi despre sclavii sacri, care se
aflau într-o situaţie de dependenţă totală şi erau privaţi de liberatea de
decizie o dată cu consacrarea, fie pe o perioadă limitată sau limitată. Cu
alte cuvinte, relaţia dintre ei şi divinitate se prezenta ca un fel de
contract de durată scurtă sau medie ori nelimitată.
36
Cazul lui Q. Lucius Claudianus, aflat în slujba Anaitidei ca „îngrijitor al
procesiunilor zeiţei”: Anaitis 30. Vezi şi Hypsistos 72 şi Anaitis 42. Claudia
Anthestia Magna, era trapezo, adică îngrijitoare a ospeţelor Artemidei Pergaia: Perge
37.
37
Hosios 95.
38
Hypsistos 52 şi 53.
39
EDRL. 1952, 704-705 (s.v. servus).
40
Lairbenos 83 şi Petzl, 1994, nr. 6.
Numeroase documente îndeosebi epigrafice, literare si

numismatice atestă prezenţa unor categorii de persoane care au fost
consacrate zeilor, fie rămânând în condiţia de oameni liberi (hieroi), fie
adoptând statutul de sclavi sacri propriu-zişi.
Emascularea rituală reprezenta un gest legat de schimbarea
identităţii sexuale şi era probabil originar din Orientul Apropiat, din
zona Mesopotamiei. Acest tip de practică îi apropia practic pe gallii
Marii Mame atât de gala, kugarrû şi assinnu din lumea
mesopotamiană41, cât şi de hijra indieni din ziua de astăzi42. Chiar dacă
această emasculare nu implica în nici un caz o transformare a statutului
juridic al celor care se consacrau în mod voluntar zeiţei – percepută de
altfel ca domina sau despoina, adică o „stăpână” prin excelenţă 43 –
eunucii frigieni au rămas în perioada de care ne ocupăm în întregime la
periferia societăţii romane, având un statut similar cu cel al curtezanelor
şi prostituatelor 44 . Această asociere nu este însă una deloc
întâmplătoare. În timpul zilei denumită dies sanguinis (pe 24 martie)
gallii, imitând drama lui Attis pentru a ajunge până la identificarea cu
acesta şi, după marturia lui Timotheus, pentru a se debarasa de
instinctele sexuale primare, îşi retezau mădularul viril 45 . După
emasculare era de obicei imediat aplicat un tatuaj în partea inferioară a
abdomenului sub forma unui semn specific destinat sclavilor sacri care
constituia practic indiciul cel mai clar legat de consacrarea lor unei
anumite divinităţi46. În ciuda faptului că prima atestare a acestui tip de
emasculare datează de la sfârşitul secolului al V-lea, iar mitul lui Attis
pe de altă parte, datează abia din perioada elenistică, Walter Burkert
41
Thomas, ANRW, II, 17.3, 1984, 1526-1527; Roscoe, 1996, 197, 213-217; DCM, p.
694-697.
42
Roller, 1999, 1999, 320-325; Roscoe, 1996, 206-213.
43
Roller, 1999, 306; Lidov, 1996, 130, 140-144; Tacheva-Hitova, 1983, 95-96, no. 50.
46
Thomas, ANRW, II, 17.3, 1984, 1526-1527.
45
Fishwick, 1967, 144: «(…) 24th March was the dies sanguinis, the climatic point in
the festival of Magna Mater. Apparently under Claudius the old ‘Roman’ Megalensia
(4th to 10th April) was replaced by a new festival of ‘Phrygian’ character which by
the third and fourth centuries at least celebrated the death and resurrection of Attis»;
Burkert, 1987, 81.
46
Turcan, 1998, 49, 62; Carcopino, 1942, 78.
consideră că în realitate ar fi vorba despre o mai veche tradiţie hittito-

frigiană perpetuată în cadrul statului sacerdotal pessinuntin, care ar fi
preluat şi dezvoltat această practică47. Prin prisma acestor informaţii,
am putea crede însă că viaţa lor sexuală a luat sfârşit şi că ar fi trebuit
ca aceştia să trăiască precum călugării de azi în comunităţi monahale,
practicând abstinenţa şi dedicându-se trup şi suflet doar zeităţilor pe
care le slujeau. Nici pe departe! De-abia acesta constituia momentul de
început al unor noi experienţe palpitante datorită reorientării lor
sexuale. Apuleius arată în Metamorfozele sale (8, 26-30) că orgiile şi
scenele de autoflagelare le erau specifice, prezentând indicii clare
legate de practicile lor homosexuale deviante. Voinicului ţăran asaltat
de grupul de galli nu-i mai rămăsese practic nici o şansă de a rezista
dezgustătoarelor turpitudini: „Abia gustară din câteva legume, şi,
cuprinşi de-o fierbinţeală violentă, aceşti nemernici destrăbălaţi se
dedau chiar înaintea mesei la cel mai josnic şi mai ruşinos act al unei
patimi neîngăduite. Se îngrămădiră în jurul ţăranului, îl dezbrăcară, îl
răsturnară pe spate şi cu spurcata lor gură râvneau la pudoarea lui”.
Despre un atare libido frenetic ne vorbeşte şi Lucian din Samosata48 în
privinţa eunucilor efeminaţi ai zeiţei Atargatis. Will Roscoe şi Amy
Richlin consideră că termenul cinaedus (echivalentul grecescului
k∂naidoj) din textul lui Apuleius, precum şi expresia utilizată de acesta
cu referire la grupul de galli, chorus cinaedorum, reprezintă indicii
clare în privinţa practicării de către aceştia a prostituţiei masculine, nu
doar a pederastiei49. Iustin Martirul foloseşte un termen asemănător (e≥j
kinaid∂an ¢pokÒptontai) atunci când descrie infamia pretinsei lor
pietăţi în momentul emasculării acestor fiinţe „cu sexul nedeterminat”:
„Şi, printre aceştia de care se foloseşte cineva spre împreunare
neîngăduită, lipsită de pietate şi necurată, nu este exclus să se găsească
vreun copil, vreo rudenie sau vreun frate al său. Alţii îşi prostituează pe
înşişi copiii şi soţiile lor şi se mutilează în chip public în vederea
prostituţiei şi iau în felul acesta parte la misterele Mamei Zeilor.
47
Burkert, 1985, 179.
48
Lucian, De Syria Dea, 22 (=Luciani Samosatensis opera, III, 469, p. 738-739).
49
Roscoe, 1996, 205; Richlin, 1993, 523-573; vezi şi DKP, 4, 1979, col. 1192-1194
(s.v. Prostitution).
Fiecăruia dintre cei socotiţi de zei de către voi i se dă drept atribut

marele şi misteriosul simbol al şarpelui” 50 . La aceeaşi ambiguitate
sexuală se referă un alt scriitor creştin, Lactantius51, în opinia căruia „ei
nu vor mai fi nici bărbaţi, nici femei”; ceremoniile publice sângeroase
în cinstea Kybelei şi a Bellonei microasiatice (Mâ) nu erau decât o
adevărată nebunie şi astfel ar fi fost mai bine pentru cineva mai degrabă
să aleagă traiul turmelor decât să venereze nişte zei atât de nelegiuiţi.
Pentru Firmicus Maternus, iar mai apoi pentru Fericitul Augustin 52 ,
aceşti preoţi nu erau decât nişte destrăbălaţi castraţi, impuri şi neruşinaţi
(impuri et impudici), o întruchipare a turpitudinii demenţiale (insana
perstrepit turpitudo), care, culmea, îi determina nu doar să se castreze,
ci să se mai şi fălească cu aceasta.
Dincolo de înverşunarea cu care autorii creştini i-au condamnat
pe aceşti preoţi păgâni, ceea ce trebuie să avem în mod clar în vedere
este faptul că, din perspectiva lor, actele pe care le săvârşeau, practicile
acestea contrare firii, aveau o încărcătură religioasă. Iar în lumea
orientală asemenea acţiuni dedicate zeului, hierogamii sau nu, erau
privite de obicei ca un fapt cotidian, şi nu era nimic scandalos în asta.
Dimpotrivă, ei se îndeletniceau cu cele specifice meseriei lor, după cum
şi ţăranul îşi cultiva pământul, olarul făcea ulcele, iar menirea
negustorului era aceea de a face negoţ.
50
Pentru ediţia în română, Iustin Martirul, Apologia I, 27 (PSB, 2, p. 43). Interesantă în
acest caz este şi aluzia la simbolismul utilizat în cadrul cultelor orientale, îndeosebi
legat de iconografia şarpelui, un motiv asupra căruia vom mai zăbovi şi în capitolele
următoare.
51
Lactantius, Instituţiile divine, I, 21, 16-19 (ed.rom., p. 63-64): „Nu de o mai mică
nebunie în raport cu acestea trebuie considerate acele sacrificii publice în cinstea lui
Cibele, în timpul cărora bărbaţii înşişi se lipsesc de organele genitale – sexul fiind
amputat, nu vor mai fi nici bărbaţi, nici femei – altele sunt în cinstea Virtuţii, pe care
o numesc Bellona, în timpul cărora preoţii aduc sacrificii nu sânge străin, ci propriul
sânge. Căci, cu umerii sfâşiaţi, învârtind în mâini câte o sabie scoasă din teacă,
aleargă, sunt transportaţi, dau semne de nebunie. Foarte bine zice Quintilian vorbind
despre Fanatic: «Dacă un zeu îndeamnă la asta, el este nebunul furios» Oare acestea
sunt sacrificii? Nu este mai convenabil să trăieşti în felul turmelor decât să cultivi
nişte zei atât de nelegiuiţi, de păgâni de sângeroşi?”.
52
Firmicus Maternus, De errore profanarum religionum, IV, 2; Aur. Augustin, Despre
cetatea lui Dumnezeu, II, 7; VII, 28 (ed.rom., p. 130-131; 461).
Credem că însăşi originea cuvântului gallos poate constitui un

indiciu în privinţa identificării surselor acestor practici. El nu provenea
de la fluviul Gallos, aşa cum credeau Callimah sau Herodian53, nici nu
era derivat de la denumirea etnosului celtic microasiatic – aşa cum am
fi înclinaţi să credem datorită poziţionării geografice a principalelor
sanctuare anatoliene dedicate Kybelei sau omonimiei accidentale54 –, ci
de la un termen de origine sumero-akkadiană, gallu sau gala (în
akkadiană de obicei reprodus sub forma kalû). Numele lor era adesea
asociat cu utilizarea timpanului şi cu sacrificiul taurului55. Aceşti gala
foloseau de obicei dialectul sumerian eme-sal, destinat cu precădere
femeilor. Mai mult, numele lor de origine sumeriană era scris pe tăbliţe
sub forma UŠ.KU. Însă, culmea ironiei, semnele în cauză, aceleaşi
semne, puteau fi citite şi altfel: GIS.DUR, cu sensul clar de „penis” şi
„anus”. Pe de altă parte, termenul gala era omofon cu un alt cuvânt care
avea înţelesul de „vulvă”56. Mai departe nu e decât rodul imaginaţiei. S-
au propus însă şi alte ipoteze. Gonzalo Rubio, de exemplu, crede că
termenul frigian gallos poate fi derivat din rădăcina indo-europeană
* w
g hl, însemnând „a rade” sau chiar „a tăia”57.
Gala/kalû, kugarrû sau assinnu erau preoţi misionari consacraţi
zeiţei Inanna/Ishtar şi de obicei erau prezentaţi ca travestiţi efeminaţi,
53
Callimachus, fr. 411; Herodian, Istoria Imperiului Roman după moartea lui Marcu
Aureliu, I, 11 (ed.rom., p. 42); Burkert, 1987, 146-147.
54
Ballester, 2002, 307-317; Ballester consideră că *gala avea înţelesul de „sfârşit,
limită, frontieră”. Alţi autori derivă numele celţilor, inclusiv al celor microasiatici, de
la rădăcina gal- care în vechea irlandeză avea o multitudine de sensuri incluzând
noţiunile de vitejie, nor, abur, fum sau capacitatea de a realiza un lucru: Darbyshire,
Mitchell, Vardar, 2000, 77. Voir aussi Firmicus Maternus, De errore profanarum
religionum, III, 1.
55
Burkert, 1987, 35-36; 146-147; Burkert, 1979, 108-111; 198-199. Burkert face
trimitere la un pasaj interesant din opera lui Pausanias, Descrierea Greciei, VII, 19, 9
(ed.rom., vol II, p. 45), unde se aminteşte despre o „taină” la Dyme legată zeitatea
Attis (pe care îl denumeşte Attes, o variantă uzitată în zona microasiatică) şi de
numele tatălui său, pe care îl identifică cu frigianul Kalaos. Timpanul şi chimvalul
erau instrumente muzicale utilizate şi în cultul Kybelei de către preoţii cerşetori ai
zeiţei; una dintre mărturiile literare în acest sens este cea a lui Clement Alexandrinul,
Protrepticul, II, 24, 1 (PSB 4, p. 84).
56
Roscoe, 1996, 213-217; Rubio, 1999, p. 129-148.
57
Rubio, 1999, 141.
homosexuali şi eunuci. Începând cu mijlocul mileniului al III-lea î.Hr.,

aceşti gala erau specializaţi îndeosebi în chestiuni legate de lamentaţii
şi imnuri sacre, participând de obicei la sacrificiile cotidiene din
temple. Ceremoniile pe care gala şi kugarrû le oficiau aveau menirea
fie de a potoli mânia unei divinităţi, fie de a provoca furia alteia,
excutând un dans războinic sălbatic (precum coribanţii şi gallii de mai
târziu sau fanaticii adoratori ai Bellonei-Mâ microasiatice) care
presupunea autoflagelări sau chiar emasculări cu cuţite şi pumnale,
transe mistice etc. Pe de altă parte, gala mai aveau şi rolul de a
supraveghea personalul feminin din temple, în cea mai mare parte
prostituate sacre58.
Jérôme Carcopino, urmat apoi de Garth Thomas, a arătat faptul
că gallii nu ar fi fost subordonaţi arhigallilor şi că era vorba în realitate
despre instituţii diferite. Spre deosebire de primii, arhigallii puteau
primi cetăţenia romană (întrucât nu erau supuşi emasculării rituale) şi
puteau să se căsătorească sau să-şi menţină legăturile conjugale
anterioare 59 . Ei nu interveneau în desfăşurarea dramei sacre ce se
consuma în timpul zilei sângelui, dies sanguinis. Gallii nu beneficiau de
o organizare strictă şi nu depindeau de un sanctuar anume, fiind
itineranţi, precum metragyrtai sau „cei care adună pentru zeiţă”,
denumiţi de altfel şi kybeboi, adică cei posedaţi de către zeiţă60. Ei nu ar
fi avut aceleaşi atribuţii cu preoţii, rămânând doar la statutul de membri
„toleraţi”, însă în realitate discreditaţi, ai societăţii romane (în cel mai
bun caz, un fel de „cler inferior”) şi nu s-ar fi putut regrupa în asociaţii
religioase recunoscute precum cele ale cannoforilor, dendroforilor,
hastiferi, cultores sau religiosi. Deci puteau fi doar printre numeroasele
categorii de grade şi funcţii ale personalului cultic metroac61.
O concepţie diferită a fost formulată mai recent îndeosebi de
către Walter Burkert, Lynn E. Roller, S. Mitchell sau Will Roscoe şi
58
DCM, p. 686; 694-697.
59
Carcopino, 1942, 78-79, 100-102; Thomas, ANRW, II, 17.3, 1984, 1525-1528.
60
Roller, 1999, 165. Roller propune restituirea acestui cuvânt sub forma „cei care
adună pentru zeiţă”, întrucât este compus din doi termeni: primul, derivat din Mˇthr
(Meter), iar cel de-al doilea, ¢gÚrthj (agyrtes), provenit din verbul ¢ge∂rein
(ageirein), cu sensul de „a strânge, a aduna”. Roscoe, 1996, 200; Burkert, 1987, 178.
61
Carcopino, 1942, 98-99; Thomas, ANRW, II, 17.3, 1984, 1525-1533.
prezintă o aderenţă mult mai mare decât cea a lui Carcopino. Astfel,
gallii nu sunt altceva decât preoţii comuni ai cultului metroac, o
denumire care a fost adesea generalizată pentru toţi cei care făceau
parte din clasa sacerdotală permanentă62. Ei îşi puteau păstra legăturile
familiale sau de prietenie anterioare şi puteau face parte din asociaţiile
religioase. Una dintre cele trei inscipţii descoperite până în prezent şi
care fac referire la galli63 a fost găsită la Cyzicos şi datează din 46 î.Hr.
Ea ne precizează faptul că Soterides Gallos (sau poate galul Soterides,
Swter∂dhj g£lloj, după lecţiunea lui Vermaseren) a dedicat un
monument unei Mari Mame asimilabilă Kybelei, Meter Kotiane, pentru
că i-a ascultat rugăciunea în privinţa lui Marcus Stlaccius, un tovarăş de
viaţă (Øpὲr toà ≥d∂ou sumb∂ou) de-al său care fusese luat prizonier în
război. Termenul în cauză se putea aplica însă foarte bine de exemplu şi
pentru cei care erau căsătoriţi, subliniind deci faptul că exista între cei
doi o legătură foarte apropiată, intimă 64 . Attis hiereus 65 precum şi
Battakes supervizau un colegiu sacerdotal încă din epoca elenistică,
însă funcţiile lor datează cu siguranţă dintr-o perioadă anterioară. La
începutul secolului al II-lea în timpul campaniilor romane din Asia
Mică, fanatici galli şi galli matris magnae îşi păstrau încă funcţiile
tradiţionale în cadrul statului teocratic pessinuntin ce avea rolul de
centru cultural şi economic foarte important. Temple similare celui
pessinuntin, care dispuneau de propriile lor teritorii sacre, sclavi şi o
ierahie proprie a funcţiilor sacerdotale şi civice sunt cunoscute
pretutindeni în Anatolia încă din perioada dominaţiei hittite66 . Unele
state sacerdotale microasiatice aveau chiar şi dreptul de protecţie a
celor care se refugiau în incinta sanctuarelor (asylia), precum cel al
Artemidei din Efes sau al zeiţei Mâ din Comana.
O situaţie diferită, dar la fel de interesantă, care se referă la
prezenţa hierodulilor în textele dedicaţiilor microasiatice este cel al
stelelor confesionale din Lydia, Frigia şi Mysia. Inscripţiile de acest tip
62
Burkert, 1987, 35-36.
63
CCCA, I, 287.
64
Carcopino, 1942, 102-103; Roscoe, 1996, 203; DGF, p. 1821.
65
CCCA, I, 58; 60. Ambele inscripţii descoperite pe locul anticului Pessinunt, în
cimitirul armean din Sivrihissar.
66
Roscoe, 1996, 199. Gotter, 2001, 304-315.
indică faptul că divinităţile invocate erau percepute ca autorităţi morale

supreme ce puteau interveni nu doar pentru a-i proteja pe cei trecuţi în
nefiinţă şi mormintele lor împotriva unor eventuale profanări, ci şi
pentru a reglementa conduita şi relaţiile sociale între membrii unei
anumite comunităţi67 . Pe de altă parte, se considera că zeii în cauză
puteau influenţa în mod hotărâtor destinele individuale tocmai datorită
omnipotenţei lor. O dedicaţie aparţinând lui Aphias, fiica lui
Theodoros, adresată lui Meter Leto, descoperită în sanctuarul lui Apollo
Lairbenos din Motella arată clar faptul că zeiţa era percepută ca cea
care „face ca imposibilul să devină posibil”68. Putem astfel descifra şi
interpreta o serie de informaţii utile pentru o mai bună cunoaştere a
psihologiei, instituţiilor şi mentalităţii religioase a dedicanţilor, nevoile
şi perspectivele lor spirituale, precum şi a modului în care îşi
constituiau imaginarul lumii divine într-o manieră destul de diferită, cel
puţin în parte la începutul Principatului, de concepţiile promovate în
mediile urbanizate de pe litoralul vestic şi sudic al Asiei Mici. Această
deosebire a concepţiilor şi a modului de viaţă specific din zonele rurale
conservatoare ale Anatoliei centrale a fost deja reliefată de numeroase
studii69. În aceste regiuni din interiorul peninsulei anatoliene percepţia
asupra divinităţilor se centra în principal pe ideea de moralitate şi astfel
ei apăreau de obicei reuniţi sub forma unui sfat, a unui consiliu al
zeilor70. Toate celelate autorităţi, fie ele civile sau militare nu trebuiau
cu nici un chip să intervină pentru a submina în vreun fel autoritatea,
omnipotenţa lor asupra lumii muritorilor71. În caz contrar, consecinţele
ar fi fost devastatoare pentru cei care nu respectau aceste reguli
67
Mitchell, I, 1993, 189; Gordon, 2004, 177-196.
68
Petzl, 1994, no. 122.
69
Dignas, 2003, 77-91; Marquardt, 1892, 235-326; Sartre, 1998, 334-383; Petit, I,
1974, 264-273; Zabłocka, 1971, 17-28; Lozano, 2002, 205-230; Mitchell, I, 1993,
195: «The villages of rural Asia Minor lived a life that differed radically from that of
the cities. Language and nomenclature, diet and lifestyle, cults and patterns of
authority marked them as worlds apart. Villagers will have been regarded with a
mixture of contempt, suspicion, and incompression by most city dwellers».
70
NIS, p. 23-24; Mitchell, I, 1993, 189-190; Lane Fox, 1997, 136.
71
NIS, p. 26. După aprecierea lui Louis Robert, «dans ces sociétés paysannes et
religieuses (...) les délits de toute sorte sont jugés et punis par les dieux».
elementare. Două exemple sunt edificatoare în acest sens. Primul este

cel al sclavului sacru Trophimos, cel care a dedicat o stelă de marmură
zeiţei Meter Hipta şi lui Zeus Sabazios, descoperită la Ayazviran, lângă
Kula, în nord-estul Lydiei 72 . Nu putem fi încă siguri ce drept avea
dedicantul asupra sclavului sacru, însă faptul că a dispus arestarea sau
capturarea (?) acestuia de către o autoritate civilă sau militară, probabil
un magistrat73, a stârnit mânia zeilor care l-au pedepsit pe acesta cu o
boală a ochilor. Cel de-al doilea exemplu se referă la o femeie din
Motella al cărei nume nu a putut fi descifrat de pe textul frgmentar al
inscripţiei. După toate aparenţele ea a adus soldaţi în sanctuar, fie
pentru a se apăra de duşmani74, fie pentru a se răzbuna pe cineva75,
primindu-şi pentru acesta pedeapsa binemeritată.
Robin Lane Fox a insistat asupra faptului că o mare parte dintre
dedicanţii acestor inscripţii au avut cu certitudine o situaţie socială şi
financiară suficient de bună în cadrul comunităţilor eminamente rurale
pentru a putea fi capabili să asigure toate cheltuielile necesare ridicării
şi inscripţionării acestor stele 76 . Există însă şi numeroşi sclavi sacri
(hierodouloi) sau hieroi destul de bogaţi pentru a-şi permite un
asemenea lux. Un exemplu interesant îl reprezintă cel al lui Theodoros,
cel care a fost întemniţat din porunca zeilor şi pedepsit la ochi datorită
exceselor sale în privinţa relaţiilor sexuale, pe care funcţia lui sacră nu
le admitea, îndeosebi cu tinere femei nemăritate (Ariagne, Arethusa).
Însă, după ce a adus jertfe pentru ispăşirea păcatelor şi mai ales pentru
a-i îmbuna pe zei sau pentru a-i face favorabili, el a fost eliberat de
către Zeus şi Marele Mên Artemidorou77 . O altă stelă descoperită la
Sandal în Meonia a fost ridicată de sclavul sacru Trophimos, la cererea
lui Zeus Sabazios78.
Existenţa acestor categorii, de hieroi şi de sclavi sacri, constituia
deja un lucru obişnuit în Asia Mică în epoca elenistică şi la începutul
72
Petzl, 1994, nr. 49 = CCIS, II, 36.
73
NIS, I, p. 26; CCIS, III, p. 17-18 pentru comentarii; vezi şi DGF, p. 712.
74
Petzl, 1994, nr. 114; NIS, I, p. 26.
75
Mitchell, I, 1993, 194.
76
Lane Fox, 1997, 136.
77
Petzl, 1994, nr. 5.
78
Petzl, 1994, nr. 77 = CCIS, II, 34; .
Principatului, în ciuda faptului că reprezentau o minoritate prin

raportare la ansamblul populaţiei. Ei se puteau naşte sau cu acest statut
social sau puteau fi încredinţaţi în serviciul zeilor de către stăpânii lor
laici sau chiar de către propriii lor părinţi. Cele mai numeroase şi
compacte grupuri de inscripţii provin din sanctuarul lui Apollo
Lairbenos de lângă Motella79, sanctuarul zeiţei Meter Phileis de lângă
Philadelphia80 şi din templele-state ale celor două Comane (pontică şi
capadociană)81.
Credem că este util pentru demersul nostru să comparăm cele
două situaţii privitoare la categoriile cultuale inferioare consacrate
zeilor, în aparenţă similare, înrudite, însă atât de diferite. Primul caz
este cel al este cel a preoţilor-eunuci al Marilor Zeiţe Mame asociate în
general funcţiei fertilităţii: gala/kalû, kugarru şi assinnu ai
Inannei/Ishtar, eunucii zeiţei Atargatis82, gallii Kybelei, megabyzoi ai
Artemidei din Efes sau hijra indieni din zilele noastre consacraţi
divinităţii Bahucharā Mātā. Cel de-al doilea caz este cel al
„funcţionarilor sacri”, hierodulii, ale aceloraşi divinităţi lunare
menţionate (incluzându-l aici şi pe Mên), precum şi ale altora care nu
au nimic de-a face cu tipologia lunară: Zeus Sabazios, Zeus
Orkamanites, Zeus Osgoa, Zeus Panamaros, (Helios) Apollo Lairbenos
etc.
Cele două categorii aveau atribuţii administrative importante –
sporirea veniturilor templelor prin activitatea lor publică (cerşetorie şi,
respectiv, prostituţie) – în ciuda faptului că ocupau poziţii modeste în
eşaloanele inferioare ale personalului cultic din templele lor. Viaţa lor
sexuală era condimentată, pe lângă alte ingrediente, de orgii, prostituţie
sacră, obscenităţi, homosexualitate sau, în unele cazuri, era vorba chiar
despre schimbarea identităţii sexuale. Dreptul lor de asociere rămâne
încă o chestiune în discuţie: era puţin probabil pentru galli, dar normal
pentru hieroduli. Condiţia juridică îi plasează pe planuri diferite. Pentru
79
Ceylan, Ritti, 1997, 57-67; Miller, 1985, 46-70; Petzl, 1994, no. 106-124.
80
Malay, 1985, 111-126; Petzl, 1994, no. 83-95.
81
Mitchell, I, 1993, 193.
82
Lucian, De Syria Dea, 6; 22 (= Luciani Samosatensis opera, III, 454-455, p. 733-
734; 469, p. 738-739).
galli de exemplu, actul consacrării era sălbatic şi ireversibil. El nu

implica o schimbare a statutului lor juridic. Dimpotrivă, pentru
hieroduli această schimabre era vizibilă şi marca adoptarea unui alt
statut în cadrul societăţii conservatoare şi ierarhizate a statelor-temple
precum cele de la Venasa, Olba, cele două Comane, Zela, Acilisena,
Ameria, Pessinunt, Antiohia sau sanctuarele locale din Anatolia
(Tralles, Mylasa, Labraunda, Aizanoi, Efes, Milet, Pergam). Această
poziţie era însă reversibilă pentru că serviciile pe care le făceau
divinităţilor puteau să se limiteze la o perioadă determinată după care
erau consideraţi liberi de orice obligaţii; însă puteau să rămână
nelimitate, pentru tot restul vieţii.
V.2. Dedicanţii
V.2.1. Indivizi şi comunităţi umane. Origine, nume, vârstă
Nume şi origine. Cea mai mare parte a celor care frecventau
sanctuarele aflate în mediul rural sau cele care aparţineau de micile
târguri frigiene sau lidiene proveneau din împrejurimi, fapt dovedit pe
de o parte de tipologia numelor pe care le purtau, iar pe de altă parte de
numele etnic specific (ethnikon). Majoritatea erau oameni liberi şi
cetăţeni ai localităţilor indicate prin denumirea etnică. Onomastica din
zona de sud-vest a Asiei Mici, de unde am extras practic cea mai mare
parte a exemplelor (Lydia, Frigia, Pisidia, Pamfilia) reflectă pe de o
parte puternicul amestec de populaţii din zonă, iar pe de altă parte
echilibrul existent între utilizarea numelor indigene şi a celor greceşti.
Pe de altă parte se remarcă prezenţa unor multiple variante ortografice
pentru acelaşi nume de persoană, fie că este vorba de nume teofore, fie
epichorice 83 . Pe de altă parte, se remarcă o ocurenţă mai crescută a
numelor teofore în aria de răspândire preponderentă a unui anumit tip
de divinitate, derivate de la divinitatea în cauză sau echivalentele sale
83
Ebiktetos pentru Epiktetos (Hypsistos 8); Phybos pentru Phoibos (Anaitis 4 şi 5);
Neikon/Neike pentru Nikon/Nike (Hosios 16; Lairbenos 78); Kyrilla (Mithra
1)/Kyrila (Hosios 116); Melitine (Anaitis 14, 16)/Meltine (Anaitis 2, 6, 7; Hosios
72; Lairbenos 78)/Merteine (Ritti, Şimşek, Yıldız, 40-41, nr. 50). Pentru numele din
zonă şi situaţia etnică vezi Mitchell, I, 1993, 174-175.
(de exemplu cele derivate din Atena sau Mâ în zona capadociană, cele
derivate din Artemis sau Mên pentru zona sud-estului anatolian). În
cazul lui Mithra, numele de persoane derivate sunt relativ frecvente, cu
toate că dovezile propriu-zise legate de prezenţa cultului mithraic în
Anatolia sunt relativ reduse. Pe de altă parte, considerăm că în mod
deosebit prezenţa în aceaşi arie a variantelor Mai-/Mei-/Mēn- atât
pentru numele divinităţii Mên, cât şi pentru numele de persoane
derivate din acesta, consituie o dovadă în plus a originii iraniene a
cultului84.
Vârsta dedicanţilor. În anumite situaţii ne putem da seama după
modul în care este formulată o anumită inscripţie că este vorba despre o
persoană în vârstă. De exemplu, la Ayazviran în nord-estul Lydiei,
Aurelius Glykon a fost cinstit de către o asociaţie sacră (hieros
doumos), împreună cu ruda sa Dionysios, fiul lui Chamason, probabil
nepotul său, pentru „multele binefaceri faţă de asociaţie” şi „pentru
cinstirea zeilor”. Aici, primul personaj onorat trebuie să fi avut o
frumoasă vârstă fiind numit şi „cel dintâi din strămoşi preoţi” (Anaitis
14).
Foarte rare sunt cazurile în care vârsta exactă este indicată. Cu
atât mai semnificativ este acest lucru în cazul inscripţiilor funerare.
Observăm că Onesiphoros, cel menţionat pe stelă de la Kara Selendi
datând din 193-194 d.Hr. a trăit doar 25 de ani, fiind cinstit de mama sa
Atalante. Documentul este important nu doar din acest punct de vedere,
ci şi pentru faptul că atestă calitatea Anaitidei de zeiţă a apelor, deci a
principiului umed fertilizator, la fel ca şi corespondenta sa Anahita din
lumea persană. Anaitis e numită aici „Anaitis cea de la apa sfântă”
(Anaitis 24).
Vârsta adolescenţei este indicată explicit sau o uneori putem
deduce. Aurelius Eugenetor, fiul lui Elpidianos, cel pe care principalele
instituţii din Philadelphia lydiană, Sfatul şi Poporul, îl onorează cu un
monument (foarte probabil era vorba de o statuie) era unul dintre
câştigătorii întrecerilor organizate în cadrul marilor sărbători imperiale
ale Anaitidei (ta megala Sebasta Anaiteia). Decretul onorific îl
84
Vezi şi Boyce, III, 1999, 272-276 şi exemplul cel mai interesant al lui Menophilos
(„prietenul Lunii”), tatăl lui Maidates („cel dăruit de către Lună”) de la pagina 276.
aminteşte ca efeb, deci trebuie să fi avut vârsta de 17-18 ani. O altă

adolescentă este amintită în zona de nord-est a Lydiei, la Kula, într-o
inscripţie confesională dedicată de mama sa, Syntyche, fiica lui
Apollonios şi a Meltinei, deci de condiţie liberă. Povestea în sine e
captivantă în sensul că reprezintă încă un exemplu privitor la
perpetuarea păcatelor părinţilor asupra copiilor şi implicit a legăturii
dintre generaţii, după cum vom vedea şi în alte exemple ulterioare.
Herakleides avea 13 ani în momentul în care o piatră de hiacint, piatră
semipreţioasă de culoare galben-roşietică, a fost furată din casa
părinţilor săi. După ce zeul, adică Mên Artemidoros Axiot(t)enos, a fost
implorat, iar făptaşa – în persoana unei fete probabil de aceeaşi vârstă,
numită Apphia – a fost descoperită şi pedepsită cu moartea după numai
o lună, divinitatea şi-a manifestat din nou puterea, pedepsind-o de data
aceasta pe fata păgubitei pentru păcatul de a fi tăinuit fapta şi de a
refuza în acest fel publicitatea care trebuia să fie făcută zeului pentru a-l
face cunoscut şi venerat85.
Probabil tot adolescent era şi Diomas, fiul86 şi moştenitorul unui
personaj omonim, menţionat pe un soclu din calcar în 205 d.Hr. la
Atychorion (azi Bahadınlar: Lairbenos 83). El a fost consacrat lui
Helios Apollo Lairmenos, devenind cel mai probabil un hieros, de către
această rudă a sa, care avea ea însăşi acest statut. O indicaţie foarte
importantă în privinţa dreptului acestei categorii de persoane consacrate
85
Petzl, 1994, 73-76, nr. 59: „Syntyche, soţia lui Theogenes, (a închinat stela) lui Mên
Artemidoros Axiot(t)enos. – Soţul ei, Theogenes, găsise o piatră de hiacint; apoi
piatra a stat în casa lor şi a fost furată. Şi când ea l-a căutat (pe el) şi a fost
ascultată de el, ea s-a rugat lui Mên Axiottenos să-i dea mulţumire/satisfacţie în
această privinţă. Şi piatra a fost găsită arsă şi distrusă şi a fost pusă de hoţi
înfăşurată într-o cămaşă de in pe locul pe care stătuse nevătămată. Şi astfel zeul s-a
manifestat în a 31-a zi şi a sfâşiat-o pe Apphia, fiica lui Glykon, care era o fată şi
furase şi făcuse acest lucru; iar ea (adică Syntyche) a ascuns complet puterea zeului
pentru că a fost rugată de mama fetei să tacă; iar zeul s-a răzbunat şi pentru
aceasta, pentru că Syntyche nu a lăsat să-l facă cunoscut pe zeu (aşa cum se
cuvenea) şi nu l-a preaslăvit. De aceea, el a făcut-o să ridice din cauza (?) copilului
ei (?) Herakleides, de 13 ani, relatarea pedepsei în locaşul lui (al zeului), pentru că
ea a acţionat mai degrabă în interesul oamenilor decât a zeului. – Syntyche, fiica lui
Apollonios şi a Meltines este cea care a notat public relatarea pedepsirii”.
86
de a dispune de proprietăţi şi de avere, de a avea familie proprie,

situaţie incompatibilă cu statutul servil87.
Dintr-o inscripţie confesională databilă în 210-211 d.Hr. aflăm că
doi fraţi, Metrophanes şi Flavianes, fiii lui Philippikos, lăsaţi orfani de
părinţii lor, sunt urmăriţi de cămătari care le-au sustras pe ascuns
documente scrise şi copii ale unor acte din casa părintească88 (Mên 44).
Atunci când respectivii i-au sechestrat pe orfani, sătenii din Tazenoi au
ridicat sceptrul în templu legându-i prin jurământ pe făptaşi. Relieful de
pe stelă înfăţişează două personaje: unul de înălţimea unui adult,
aducând o ofrandă pe un altar, iar celălalt în mod sigur un copil,
judecând după dimensiuni, cu mâna dreaptă ridicată în semn de
rugăciune. Faptul că sunt numiţi orfani în text înseamnă că ambii sau
cel puţin unul dintre ei era minor în momentul în care au fost părăsiţi,
iar tutela a putut fi asigurată de celălalt frate sau de rudele cele mai
apropiate de sex masculin. Nu puteau să aibă amândoi o vârstă fragedă
întrucât nu s-ar fi putut întreţine, pentru că vedem că locuiau singuri.
Inscripţia nu menţionează că incidentul s-ar fi produs imediat după ce
au fost lăsaţi orfani de părinţi. Cel mai sigur este că imaginea de pe
stelă este o reprezentare fidelă a celor doi dedicanţi, dintre care cel
mare trebuie să fi trecut deja de vârsta adolescenţei, preluând
conducerea familiei.
Există două situaţii în care se face referire la vârsta copilăriei
dedicanţilor, fără a se putea şti cu exactitate vârsta reală în momentul
ridicării monumentelor. Ambele inscripţii fac parte din categoria celor
confesionale. Din prima, descoperită la Sandal şi datând din 118-119
87
Pentru condiţia juridică şi socială a acestor hieroi vezi Ritti, Şimşek, Yıldız, 2000, 5-
6, 50-51, 61-62; Ricl, 2003, 89; Dignas, 2002, 238-243; Debord, 1982, 78-83.
88
Petzl, 1994, 42-44, nr. 35 (cu facsimil) = CMRDM, I, 62: „În anul 295, în luna
Peritios, ziua a opta. Lui Mên Petraeites şi lui Mên Labanes. Metrophanes şi
Flavines, fiii lui Philippikos, fiind lăsaţi orfani de părinţii lor şi unii (oameni) din sat
sustrăgându-le pe ascuns înscrisuri şi alte lucruri din casa lor şi fiind hărţuiţi de
cămătari, comunitatea din Tazenoi indignându-se a ridicat sceptrul împotriva celor
ce cutezaseră (a face) răul; iar zeul i-a căutat şi i-a pedepsit şi i-a nimicit pe cei ce
uneltiseră împotriva lor. Zeul deci a cerut ca cei ce-i preamăresc puterile să înscrie
(aceasta) pe o stelă [---]” (Mên 44).
d.Hr.89, aflăm că Metrodoros a fost solicitat să ridice o altă stelă a unei

zeiţe care să o înlocuiască pe cea deteriorată de el în copilărie. Imaginea
de pe monument imortalizează incidentul: porţiunea din relief rămasă
înfăţişează braţul stâng al unui copil, adică al celui vinovat. Cea de-a
doua epigrafă din 160-161 d.Hr. indică jertfa de răscumpărare plătită
sub forma unui acord triplu (triphonos) de către Phosphoros, datorită
comiterii unui păcat pe vremea când avea şase ani90.
Foarte multe dedicaţii, ex-voto, inscripţii confesionale, inscripţii
de consacrare (katagraphai) prezintă referiri la copii ca membri ai unei
anumite familii sau ca persoane care au fost încredinţate de către rude,
apropiaţi, părinţi adoptivi etc. în grija unei divinităţi în calitate de
hierodouloi sau de hieroi ori hieroi kai eleutheroi91. Indicarea vârstei
exacte a copiilor, foarte rară de altfel, poate fi însoţită şi de o
specificare a statutului social şi juridic al acestora. Astfel, Onesimos,
fiul lui Onesimos din Motella, îşi consacră fiul adoptiv (threptos),
Synphoros, de 11 ani lui Helios Apollo Lairbenos epiphanes, divinitate
care aici este numită stăpân al oraşului Motella, indicând clar tutela
târgului asupra sanctuarului pricipal al divinităţii din sudul Frigiei 92 .
Ţinând cont de statutul juridic anterior al tatălui, băiatul urma să devină
un hieros. Spre deosebire de acesta, Merteine (formă populară pentru
Meltine sau Melitine), o fată de numai cinci ani, a fost consacrată
probabil ca sclavă sacră, dat fiind faptul că termenul care o
89
Petzl, 1994, 101-102, nr. 78 (cu fig.) = Diakonoff, 1979, 154-155, nr. D1: „În anul
230, luna Panemos. Metrodoros, fiul lui Glykon, din copilărie, a spart fără să vrea o
mică stelă a zeiţei. Ea i-a cerut să ridice alta în locul ei” (Anaitis D1).
90
Petzl, 1994, 66-67, nr. 55: „Mare este Mama care l-a născut pe Meis, mare este Meis
cel Ceresc, Meis al lui Artemidoros, care stăpâneşte Axiotta şi puterea sa! Pentru că
fiul lui Artemas, P(h)osphoros, când era copil de şase ani a îmbrăcat haina care
avea pe ea impurităţi. Zeul a făcut o cercetare; şi un acord de trei sunete (a înlăturat
păcatul/greşeala). Iar el (= răufăcătorul) a relatat în scris pe stelă despre
manifestările puterii zeului. În anul 245, în ziua a 12-a a lunii Panemos”. Nu ştim în
ce consta aceast acord muzical triplu, însă el mai apare menţionat şi pe o altă
inscripţie confesională, cu locul de descoperire necunoscut, la fel ca şi aceasta, dar
presupus în zona Kollydei: Petzl, 1994, 11-14, nr. 6. O situaţie similară, prin care
păcatul comis era ispăşit printr-un acord de nouă sunete, o regăsim la Mên 33.
91
92
Ritti, Şimşek, Yıldız, 2000, 36-38, nr. K 46 (237 d.Hr.).
caracterizează, korasion, era utilizat pentru a denumi tinerele sclave93.

Ca şi în cazul inscripţiei precedente, Heleios (!) Apollo Lairbenos este
considerat stăpân al oraşului Motella. Astfel de sclavi copii erau uneori
folosiţi la muncile de jos, precum paza cirezilor sau a turmelor de porci,
în ciuda vârstei foarte fragede. Astfel, un sclav al cărui nume nu-l
cunoaştem, apare pe o inscripţie confesională din 114-115 d.Hr. de la
Ayazviran (nord-estul Lydiei) dedicată Mamei Anaeitis, „cea care
stăpâneşte în Azita” şi lui Meis Tiamou. El avea numai cinci ani şi se
afla în proprietatea lui Hermogenes şi Apollonios, fiii lui Apollonios
Midas (Anaitis 11 = Mên 15)94.
Copiii sau urmaşii în general mai sunt menţionaţi pe inscripţii
tocmai pentru a indica legătura dintre generaţii. Acest fapt putea
îmbrăca fie un aspect pozitiv, fie unul negativ. Uneori copiii sunt cei
care răscumpără păcatele părinţilor95.
Un anume Pollio mărturisea pe una dintre inscripţiile
confesionale dedicată posibil la Kollyda în 238-239 d.Hr. lui Zeus
Oreites megas şi lui Mên Axiottenos, că a reuşit să-şi răscumpere
păcatele, şi să-i îmbuneze astfel pe zei: „i-am făcut pe zei favorabili,
până la copii copiilor şi urmaşii urmaşilor”96.
Un alt tip de situaţie se referă la trasmiterea cunoştinţelor de la o
generaţie la alta. Pe o inscripţie foarte fragmentară de la Sarıhüyük
datând din perioada imperială întâlnim menţiunea unor astfel de
93
Ritti, Şimşek, Yıldız, 2000, 40-41, nr. K 50. Inscripţia datează din secolul al III-lea
d.Hr.
94
Petzl, 1994, 86-88, nr. 68 (cu fig.) = TAM, V.1, 317 = Diakonoff, 1979, 145-146, nr.
11.
95
Petzl, 1994, 16-17, nr. 9; Petzl, 1994, 33-34, nr. 24.
96
Petzl, 1994, 11-14, nr. 9 „Pol(l)io (închină aceasta) Marelui Zeus Oreites şi lui Mên
din Axiotta care stăpâneşte ca rege în Perkos (sau: în Perkon). Pentru că problema
mi-a fost ascunsă şi am depăşit graniţa fără să fi aparţinut locului respectiv m-au
pedepsit zeii, în anul 323, în ziua a 20-a a lunii Distros. El a înlăturat păcatul prin
acordul triplu, prin cârtiţă şi vrabie şi carne de ton; şi el a adus mijlocul de
împăcare a mâniei divine pe care îl primeau zeii de obicei, timp în care stela a fost
ridicată: un modius de grâu, un prochos de vin. Pentru masa funcţionarilor sfinţi
(hiereis): un cypros şi jumătate de grâu, un prochos de vin, mazăre şi salată; şi eu i-
am făcut pe zei favorabili, până la copii copiilor şi urmaşii urmaşilor”.
generaţii succesive („copiii copiilor”) alături de o alta privitoare la

transmiterea cunoştinţelor de către magii lui Mithra (Mithra 10)97.
În fine, în anumite situaţii conflictuale sau în imprecaţiile
funerare specifice, blestemul putea fi aruncat fie asupra
contravenientului, fie asupra familiei sale, fie asupra acestuia şi a
tuturor urmaşilor săi „să aibă parte de mânia lui Apollo şi a stăpânei
Anaeitis asupra copiilor copiilor şi a urmaşilor urmaşilor lor” (Anaitis
23)98.
V.2.2. Relaţii de rudenie. Copii naturali şi adoptivi
O frecvenţă mai mare se constată în privinţa copiilor adoptaţi în
rândul dedicaţiilor aparţinând sanctuarului lui Apollo Lairbenos de la
Motella, deşi practic exemple similare sunt cunoscute în întreaga lume
anatoliană. Ei sunt numiţi cel mai adesea în inscripţii sunt forma
threptoi (Lairbenos 10, 77, 78, 81, 82, 112, 116; Anaitis 22 = Mên
34,), însă mai apar şi ca tethrammenoi (Lairbenos 3, 6, 8), thremmenoi
(Hosios 51; Mên 59), threpsai (Hosios 30), trophimoi, trophei sau
syntrophoi (Mên 29)99. Nume ca Threptos sau Threptius pot figura şi ca
substantiv propriu (Hypsistos 91 sau 82). În cele mai numeroase cazuri,
se atestă bunele relaţii dintre aceşti copii de suflet şi familiile lor
adoptive, copiii figurând alături de părinţi în dedicaţii100. Pe una dintre
stelele funerare cu imprecaţii, copiii adoptivi sunt consideraţi a fi
bunurile cele mai de preţ101. Cu toate acestea, nu întotdeauna relaţiile cu
copiii adoptaţi erau dintre cele mai fericite. Se putea ajunge chiar la
conflicte foarte grave. În urma unui astfel de conflict Iulia ajunge să-şi
blesteme copilul aflat în grijă, Onesime, crezând că era îndreptăţită să
facă acest lucru, însă neprimind nici un răspuns din partea zeilor, i-a
97
RECAM, II, 404; Gordon, 1994, 470.
98
IGSK, 52, 66.
99
Vezi şi introducerea la MAMA, IX, p. lxiv; Diakonoff, 1979, 162; Robert, 1955, 35-
36, Guinea, 1998, 41-51; IGSK, 52, 37.
100
Anaitis 8 şi 22.
101
Mên 59.
întrebat în această privinţă şi aceştia „s-au năpustit asupra ei”, după

care ea îndreptându-se i-a preamărit102.
V.2.3. Asociaţii religioase şi profesionale

Întâlnim în Anatolia exemple de asociaţii religioase şi
profesionale, suficient de numeroase. Totuşi în cea mai mare parte
găsim rar explicaţii în privinţa funcţiilor lor specifice 103 . Dintre
asociaţiile profesionale se remarcă în mod deosebit cele ale pescarilor şi
grădinarilor milesieni (Ð stat∂wn tîn kat¦ pÒlin khpourîn şi Ð
stÒloj tîn swlhnokentîn)104 şi corporaţia prelucrătorilor de lână105,
iar dintre cele religioase asociaţiile sacre de tipul hieroi doumoi106 sau
hiera symbiosis kai neotera („sfânta şi noua comunitate”)107, asociaţia
purificatorilor 108 , cea a purtătorilor de simboluri sacre (o≤
sunbolafÒroi)109, cea a mastigoforilor (o≤ masteigofÒroi)110, asociaţia
iubitorilor de îngeri (Filang◊lwn sunb∂wsij) 111 ori kataloustikoi,
ultima pusă în legătură cu spălările cultice112. Avem menţionat pe de
altă parte şi o serie de profesiuni şi funcţii ale unor indivizi, precum cea
de fierar (calkeÚj)113, doctor (≥atrÒj)114, vopsitor (bafeÚj)115, negustor
beneficiar al unui drept de monopol (monopèlhj)116, cioplitor în piatră
102
Petzl, 1994, 20 şi Herrmann, Varinlioğlu, 1984, 13, nr. 9. Petzl interpretează verbul
în cauză ca „a se năpusti”, în timp ce Herrmann şi Varinlioğlu cred că este vorba
despre „a trece cu vederea” (cererea Iuliei, dedicanta).
103
Pentru funcţii şi statute Ricl, 2003, 92.
104
Hypsistos 52 şi 53.
105
Anaitis 48.
106
Mên 25 = Anaitis 16b.
107
Mên 49 şi 50.
108
Rostad, 2007, 171-172.
109
Anaitis 19; ETAM, 24, 97; Diakonoff, 1979, 166, nr. 19.
110
Pergaia 25.
111
Hosios 99, 104, 106.
112
Vezi Anaitis 1. Diakonoff, 1979, 166, nr. 1.
113
Hypsistos 7.
114
Hypsistos 13.
115
Hypsistos 49.
116
Hypsistos 107.
(latÚpoj)117, oier (nakot∂lthj)118, arendaş-şef al domeniilor imperiale

(misqwtˇj) 119 , judecător (kritˇj) 120 , poliţist (diogmites), irenarh 121 ,
agoranom (¢goranÒmoj)122, soldat de cavalerie (stratièthj e≤ppeÚj)123,
centurion (ŒkatÒntarcoj)124, prefect al unei aripi a cavalerilor (⁄parcoj
≤pp◊wn)125, tribun militar al legiunii a II-a Traiana (ceil∂arcoj leg. b/
t¾n m£mmhn) 126 , praefectus fabrum şi procurator 127 , judecător şi
consultant128.
Interesant este cazul asociaţiilor cultuale de tip doumos, despre
care avem mărturii în Asia Mică, dar şi în zona Dunării de Jos, şi care
grupau adoratori ai diferitelor divinităţi precum Kybele, Artemis
Anaitis 129 sau Hosios kai Dikaios 130 , aşa cum apar ele în inscripţii.
Doumos era un termen de origine frigiană care definea fie „o asociaţie
religioasă a femeilor, pusă în Asia Mică în legătură cu cultul Marii
Mame”131 – şi era echivalentul celor denumite mindis şi speira – fie în
un membru al unei atare asociaţii. Aceasta este explicaţia pe care o
regăsim în dicţionare. În practică vedem că acest lucru este total
neadevărat, neexistând nici o astfel de relaţie. Întâlnim la Mihail
Kogălniceanu, în Dobrogea, o inscripţie ce datează de la sfârşiul
secolului al II-lea sau începutul celui de-al treilea şi care menţionează
donaţia făcută de către Aurelius Valerianus, care purta numele de pater
117
Hosios 34 şi 35.
118
Anaitis 42: „cel care tunde lâna/oile”.
119
Dioscuri 22, 23.
120
Hosios 24.
121
Petzl, 1994, nr. 13.
122
Pergaia 38.
123
Hosios 43.
124
Hypsistos 60.
125
Pergaia 23.
126
Pergaia 23.
127
Pergaia 3 şi Hypsistos 11.
128
Pergaia 25.
129
Pippidi, 1969, 228-233.
130
MAMA, V, 183.
131
DELG, 1983, 295.
dumi, şi de către Flavia, mater dumi132. În acest caz, sacrati dumi putea
fi similar unor dumopireti după cum pare să o indice inscripţia lui
Lucius Oppius Maximus, care era un sacerdot al Marii Mame a zeilor şi
a făcut o donaţie pentru asociaţiile de dendrofori şi dumopiretes din
Novae 133 . Ultimul termen ne duce cu gândul la preoţii persani ai
Anahitei (pyraithoi) pe care îi menţionează Strabon în Geografia sa134.
În privinţa inscripţiei de la Serdica, textul care a supravieţuit este
fragmentar şi permite interpretări diferite135. Nu putem şti cu certitudine
dacă expresia ≤erÕj doàmoj (hieros doumos) indica un echivalent al
acelor sacrati dumi menţionaţi mai sus136 sau un hierodul al Anahitei,
după cum îl întâlnim pe Aurelius Glykon pe o epigrafă lydiană137. Poate
că cel de-al doilea caz este cel mai probabil. Pe de altă parte, mărturiile
care se referă la prezenţa hierodulilor aparţinând divinităţilor lunare în
zona Dunării de Jos şi a Peninsulei Balcanice nu sunt decât ocazionale.
De exemplu, se cunoaşte existenţa unui altar macedonian ridicat de o
anumit hierodulă a Mamei Zeilor, Ariagne (Ari£gnh), împreună cu fiul
său, lui Theos Hypsistos, în urma poruncii primite de la acesta din urmă
(kat' œpitag¾n Qeoà “Uy∂stou)138. Un altul, descoperit la Leukopetra,
lângă Beroia, datând din 311 d.Hr. o menţionează pe QeodÒthj
e≤erÒdouloj MhtrÕj Qeîn139.
132
CCCA, VI, 454 = Tacheva-Hitova, 1983, 78-80, no. 14 (care indică locul
descoperirii la Tropaeum Traiani).
133
CCCA, VI, 385= Tacheva-Hitova, 1983, 73-74, no. 4.
134
Strabon, Geografia, XV, 3, 15 (ed.rom., p. 378).
135
M. Tacheva-Hitova, op.cit., nr. 101, p. 116-118; CMRDM, I, D 3 = CCCA, VI, 342
= IGB, V, 1925.
136
Tacheva-Hitova, 1983, 80, 118.
137
Pippidi, 1969, 232-233. Conform restituirii lui Pippidi, textul inscripţiei prezintă
următorul conţinut: „Anul 308 (al erei sullane=223/24 e.n.), luna Panemos, ziua a 18-
a. Prea sfinţitul doumos au cinstit (sic) pe Aurelius Glykon, fiul lui Dionysios,
coborâtor din strămoşi preoţi, el însuşi preot al zeiţei înrudite Artemis-Anaitis: la fel
pe Dionysios, fiul, şi pe Chamason, nepotul acestuia, pentru evlavia dovedită faţă de
zei şi multele bienefaceri faţă de doumos, de acum şi dintotdeauna”.
138
Ustinova, 1999, 221; Tataki, 1988, 481; SEG, 38, 1988, 583; CCCA, VI, 179;
Papazoglou, 1981, 171-179.
139
SEG, 27, 1977, 292; CCCA, VI, 187.
PARTEA A III-A
LUMEA DIVINĂ ÎN SCHIMBARE

CAPITOLUL VI
CATEGORII DE INSCRIPŢII PRIVITOARE LA

CULTELE SOLARE ŞI LUNARE
VI.1. Dedicaţii şi ex-voto-uri

Există unele mici diferenţe între dedicaţiile obişnuite şi ex-voto
în privinţa conţinutului şi a aspectului formal. În cazul primelor, atunci
când este specificat explicit faptul că erau menite pentru ceva sau
cineva anume (utilizând prepoziţia hyper)1, înseamnă este vorba despre
o aşteptare a dedicantului şi despre o rugăminte neîndeplinită.
Dimpotrivă, când tipul acesta de expresie apare în ex-voto, rugămintea
a fost deja ascultată şi îndeplinită de către divinitate, iar dedicantul
atestă numai acest lucru, de multe ori cu mulţumiri.
Inscripţiile votive subliniază reciprocitatea relaţiei dintre om şi
divinitate şi în acelaşi timp caracterul personal al acestei relaţii. Omul
nu numai că îşi pune nădejdea în zeu, ci îl simte ca pe un zeu personal.
Însă se vede dator să-şi îndeplinească promisiunea făcută de a ridica un
monument, o stelă, un altar, de a aducă orice altfel de ofrandă făgăduită
doar în momentul în care zeul îi ascultă şi îi îndeplineşte ruga. În caz
contrar, el devine liber de orice obligaţie, de orice angajament făcut în
faţa zeilor în acea privinţă. Walter Burkert merge până într-acolo încât
vorbeşte chiar despre o „religie votivă” care caracterizează această
relaţie personalizată, subliniind intensitatea trăirilor religioase şi
caracterul pe de altă parte public al acestor făgăduinţe2.
1
Rostad, 2007, 160-161.
2
Burkert, 1987, 12-29; Rostad, 2007, 158-168.
Din punct de vedere strict formal, erau utilizate în ambele cazuri

termeni de genul „am dat” (¢p◊dwka) 3 ori „am ridicat / dedicat /
închinat” (¢n◊qhka) 4 urmate de tipul obiectului consacrat. Sunt şi
situaţii curioase în care în aceeaşi inscripţie se menţionează faptul că
jertfele trebuiau „aduse” unor divinităţi cu titlu expiatoriu (¢pote∂nein),
dar „consacrate” (¢naf◊rein) altora5. Majoritatea inscripţiilor votive se
încheie cu indicarea legământului făcut (œucˇ). Alteori este folosit
eÙx£menoj pentru a exprima aceeaşi acţiune, poate chiar întărind ideea
de anterioritate 6 sau se arată faptul că dedicanţii sunt cei legaţi prin
jurământ, fiind numiţi euxamenoi, „cei juruiţi”7. Sunt şi situaţii în care
eÙx£menoj şi œucˇ apar în acelaşi text8. Se mai putea utiliza expresia
„datorită făgăduinţei” (eÙcÁj c£rin) 9 sau alţi termeni care exprimă
mulţumirea adresată divinităţii.
Dedicaţiile şi inscripţiile votive conţin mai multe tipuri de
informaţii utile:
(1) Cele privitoare la persoana sau grupul care realizează actul în
sine, adică aduce o ofrandă, înalţă un altar, o stelă, ridică un turn
de apărare sau un arc de triumf, restaurează un templu ruinat sau
o casă de rugăciune (proseuchē);
(2) Relaţii despre persoana sau persoanele pentru care dedicantul se
roagă (un membru al familiei de obicei, prieteni, vecini sau
persoane cărora le ştim numele, însă nu cunoaştem tipul de
legătură existentă între el şi dedicant 10 ) sau formule generice
(„pentru toată lumea”, „pentru toate vieţuitoarele” etc.);
3
De exemplu la Hypsistos 44.
4
Hypsistos 45.
5
Mâ 2. Debord, 2005, 24-25; Aydaş, 2002, 24. Jertfele trebuiau aduse zeiţei Mâ, dar
consacrate Anaitidei, lui Zeus din Thymnasa şi lui Zeus Pharnavos, acesta din urmă o
formă a lui Ahura Mazda.
6
De exemplu la Hypsistos 11, Mithra 7, Hosios 3a, Hosios 7, Hosios 90. Vezi şi
McLean, 2005, 254.
7
Hypsistos 82: Aelius Threptius Pontianus şi fiii săi, Severus şi Macer sunt hoi
adelphoi euxamenoi, „fraţii juruiţi” sau „fraţii care au făgăduit”.
8
Hypsistos 40, Hosios 16, Hosios 49.
9
Hypsistos 74, Hypsistos 83.
10
Hosios 95.
Categorii de inscripţii privitoare la cultele solare şi lunare 237
(3) Tipul de întâmplare sau factorul extern care a determinat

persoana respectivă sau grupul în cauză să se adreseze zeului;
(4) Dorinţa dedicantului: dacă este vorba despre mulţumiri adresate
zeului pentru îndeplinirea unei solicitări anterioare sau de o
cerere pentru care există speranţa că va putea fi materializat în
viitor11.
VI.2. Inscripţii funerare

Două categorii de inscripţii funerare sunt întâlnite în spaţiul
anatolian în privinţa divinităţilor pe care le avem în vedere. În primul
rând este vorba despre documentele întâlnite pe stelele funerare care
conţin elogii adresate de către membrii familiei sau ai unei comunităţi
pentru virtuţile acestora şi bunele relaţii pe care le-au avut anterior cu
cei rămaşi în viaţă. În al doilea rând, trebuie menţionate monumentele
funerare care conţin formule de blestem.
Structura unei inscripţii care conţine imprecaţii împotriva
profanatorilor de morminte este în cea mai mare parte a cazurilor
următoarea:
(1) Mai întâi se menţiona de obicei numele persoanei decedate, cine
a ridicat monumentul, eventual care este dorinţa acestuia şi
invitaţia de a-i fi respectate doleanţele;
(2) Urma apoi exprimarea condiţiei, introdusă prin formulele „dacă
cineva” sau „dacă vreunul”, la fel ca şi în inscripţiile de
consacrare (katagraphai) şi ce anume putea sa determine
declanşarea acţiunii ostile;
(3) Blestemul propriu-zis care putea îmbrăca diverse forme şi făcea
referire nu doar la viaţa pământească, ci şi la cea de dincolo;
(4) Uneori este menţionată şi amenda care trebuia plătită de
profanator, care varia între 1000 şi 2500 de denari.
Principala grijă a celor care ridicau astfel de monumente funerare
era aceea de a se asigura că nu va exista cineva care să le tulbure odihna
veşnică, care să le răvăşească osemintele în căutarea unor valori sau,
mai grav, să le arunce afară din propriul lor mormânt şi să pună în locul
11
Hosios 88: „Glykia, pentru ochi, celui Sfânt şi Drept făgăduind a dedicat (aceasta)”.
acestora alte rămăşiţe pământeşti. Este exact ceea ce doreşte autorul

necunoscut al unei inscripţii reperate cândva la Sardis, însă dispărută
astăzi (Mên 59)12. El ameninţă că în cazul în care osemintele sale vor fi
scoase afară, contravenientul va cunoaşte mânia lui Mên Tymoleites şi
a tuturor celorlalţi zei şi expune apoi tipul de pedeapsă pe care i-o
doreşte profanatorului: să nu aibă parte de nici un lucru plăcut, să
piardă tot ceea ce avea deja, să nu se bucure de lumina ochilor şi nici de
copiii de suflet crescuţi de el (thremma), iar blestemul să-l atingă şi
după moarte: „[---] dacă cineva ar arunca afară (osemintele), să aibă
parte de mânia lui [---] Mên Tymoleites şi a tuturor celorlalţi zei, să
păţească, împreună cu toţi descendenţii săi, ca să nu se bucure nici de
copiii săi de suflet, nici de lumina ochilor, ci să aibă parte de nimicire,
el şi urmaşii săi”.
Inscripţia descoperită la Kalın Harman, din apropiere de Tabala
în nord-estul Lydiei, care datează din 261-262 d.Hr., conţine toate
elementele tipologice ale unei astfel de imprecaţii funerare, cu excepţia
vreunei menţiuni pecuniare. Aceasta deoarece autorii inscripţiei au dorit
doar ca pedeapsa divină să se abată asupra răufăcătorului, iar fapta
comisă să nu poată fi îndeptată prin nici un fel de sacrificiu expiatoriu.
La începutul documentului, conform uzanţelor locului, data este
precizată cu exactitate: anul, luna şi ziua când a fost ridicată stela
(Anaitis 23). Mai puţin clară este indicaţia care apare imediat după
dată, adică menţiunea „cea ridicată” (hestamenē). Ea poate constitui
însă un indiciu în legătură cu poziţia zilei respective într-un calendar
liturgic: fie trendul ascendent dacă se ţinea cont de fazele lunii, fie
faptul că ziua respectivă ar fi fost favorabilă, propice (în caz contrar ea
ar fi fost „descendentă”), fie, de ce nu, că reprezenta o zi în care
sceptrele zeilor din acel loc, un Apollo local şi Anaitis, ar fi fost ridicat
în cadrul unei ceremonii menite să invoce protecţia zeilor şi să-i facă
favorabili. Apoi, aflăm că cei care au ridicat monumentul funerar sunt
membri ai aceleiaşi familii, care cinstesc memoria defunctului
Stratonikianos: fiii săi Glykon şi Stratonikianos şi soţia sa, Menophila.
După care urmează blestemul la adrea celor care ar necinsti în vreun fel
12
IGSK, 52, 37.
memoria decedatului: aceştia şi urmaşii lor vor cunoaşte mânia lui

Apollo şi a stăpânei (kyria) Anaitis.
Similară din punctul de vedere al stabilirii unei amenzi aproape
imposibile de plătit este o altă stelă funerară descoperită la Büyütaşli
Häyük, în zona central-estică a Anatoliei, databilă în secolul al II-lea
d.Hr. Ea prezintă dispoziţiile testamentare ale unui personaj anonim,
dar foarte înstărit, aparţinând aristocraţiei locale. De aceea editorul
iniţial al documentului, Murat Aydaş, a presupus că ar fi fost vorba
despre un mare preot al sanctuarului zeiţei Mâ din Comana
Capadociei13.
Există şi situaţii în care o omagiere postumă a membrilor de
familie să se încheie cu o imprecaţie adresată celor care vor comite o
faptă abominabilă faţă de stela funerară sau mormânt, caz în care mânia
lui (Mên/Meis) Axi(o)ttenos s-ar fi abătut asupra făptaşului: „Dacă
cineva va păcătui faţă de aceste lucruri – adică faţă de stelă şi faţă de
mormânt – mânia lui (Mên) Axiottenos se va abate asupra sa.” (Mên
65)14. Inscripţia, redactată la 28 februarie 226 d.Hr. undeva într-un loc
necunoscut din nord-estul Lydiei pe o stelă din marmură cu fronton
semicircular, reprezintă un omagiu funebru adresat soţilor Aurelius
Diogenes şi Aurelia Secunda. Judecând după anul dedicaţiei şi după
nume, ei trebuie să fi devenit cetăţeni o dată cu edictul lui Caracalla din
212 d.Hr. Toţi membrii familiei, atât părinţii, cât şi copiii sunt Aurelii.
Credem că tocmai asupra statutului lor de peregrini, de oameni liberi de
dinainte de primirea cetăţeniei se insistă atunci când se arată în
inscripţie că a fost vorba în cazul părinţilor de o uniune legitimă, „după
hotărârea lui Zeus Kronion”. Celelalte două elemente asupra cărora se
concentrează discursul laudativ în privinţa celor doi soţi sunt
înţelepciunea de care au dat dovadă de-a lungul vieţii – ei fiind numiţi
aici „descoperitorii înţelepciunii” – şi valorile familiei, pe care le-au
preţuit, fiind „binecuvântaţi cu copii vrednici”, de educaţia cărora
bineînţeles că s-au ocupat. Doi dintre aceştia din urmă fuseseră iarăşi
vrednici de toată lauda: Aurelius Kalandion era „cel iubit de toţi, şi
nepoţi, şi rude”, iar celălalt, Aurelius Diogenianus, care şi-a păstrat o
13
Aydaş, 2002, 25.
14
Petzl, 2002, 99-102, nr. 3.
„afecţiune veşnică” faţă de părinţi este admirat de corpul civic al cetăţii

– „patria” – ca „demn fiu al părinţilor săi”. Însă, alături de un alt frate
de-al lor, Aurelius Diogenes, „cel mort de curând”, şi aceştia trecuseră
în nefiinţă, căci „au coborât deja în întunericul tenebros”. Doar două
fiice şi nora celor doi soţi mai rămăseseră în viaţă la data dedicării
inscripţiei. Avem aşadar de-a face cu o omagiere postumă a unor
membri ai acestei familii, într-un context privat, exaltându-se valorile
vieţii de familie şi spiritul civic, echilibrul şi cumpătarea specifice celor
doi soţi, drept pentru care au şi fost „binecuvântaţi cu copii vrednici”.
VI.3. Inscripţii confesionale

Un număr destul de important de epigrafe au fost descoperite în
nord-estul Lydiei şi regiunile învecinate din Frigia şi Mysia, între valea
Hermosului şi Meandru. Cazul lor este unic în întreaga lume greco-
romană. În Antichitate nu a existat o denumire specifică pentru aceste
categorii de texte. Iată de ce cercetătorii moderni au încercat să
găsească termeni corespunzători pentru a le defini: „confession” sau
„propitiatory inscriptions”, „Beichtinschriften”, „Sühne-Inschriften”,
„stèles de confession” expresii care ar putea fi transpuse sub forma
„inscripţii confesionale” sau „stele de mărturisire”. Perioada de timp în
care au fost dedicate poate fi în majoritatea cazurilor clar identificată,
îndeosebi datorită menţiunilor de pe monumente, şi este cuprinsă între a
doua jumătate a primului secol d.Hr. şi al treilea sfert al celui de-al
treilea secol d.Hr. Cea mai veche mărturisire de acest gen, şi de altfel
una dintre cele mai scurte datează din 57/58 d.Hr. (142 al erei
sullanice), cu referire la Mên Artemodorou Axiottenos15, iar cea mai
recentă este dedicată Marelui Zeus-de-la-Stejarii-Gemeni (M◊gaj ZeÝj
œ<g> DedÚmwn drÚon) în 263/264 d.Hr. (348 al erei sullanice) de către
un anume Athenaios după ce zeul i s-a adresat printr-o viziune
onirică16.
Ceea ce trebuie să reţinem în mod deosebit este data foarte
timpurie a apariţiei acestui fenomen al penitenţei publice, raportat la
15
Petzl, 1994, 67, nr. 56.
16
Petzl, 1994, 19-20, nr. 11.
alte categorii de inscripţii microasiatice, ceea ce indică în mod clar

faptul că zona vest-anatoliană a constituit un punct focal de emergenţă a
unui nou tip de mentalitate religioasă şi a unei noi perspective asupra
lumii zeilor, care avea să se contureze la scara întregului Imperiu
Roman abia o dată cu secolul al II-lea şi îndeosebi în secolul al III-lea,
atunci când se produce penetraţia masivă a cultelor greco-orientale. De
asemenea, un alt aspect trebuie menţionat în mod deosebit încă de la
începutul acestui paragraf.
Rugăciuni penitenţiale au existat şi în lumea mesopotamiană17,
care începeau de obicei printr-un imn adresat zeului sau zeiţei vizate,
după care urma confesiunea propriu-zisă, legată îndeosebi de anumite
încălcarea anumitor aspecte morale, cultuale sau de violarea unor
interdicţii. Primele texte mesopotamiene de acest gen datează cel puţin
din perioada paleo-babiloniană. Majoritatea lor, redactate în akkadiană,
aveau menirea de a îmbuna divinitatea şi de a potoli mânia zeului, chiar
dacă ar fi fost necesară până şi invocarea altor zeităţi capabile să ia
apărarea penitentului. Interesant este faptul că preoţii care de obicei
erau însărcinaţi cu recitarea lamentaţiilor în cadrul unor ceremonii
specifice cu caracter apotropaic purtau denumirea de gala sau kalû,
adică antecesorii preoţilor-eunuci anatolieni la care tocmai am făcut
referire în paragraful precedent.
O inscripţie confesională „standard” prezintă cel mai adesea o
anumită tipologie:
a) recunoaşterea marilor puteri ale zeului şi a păcatului comis
faţă de divinitate;
b) pedeapsa dată de însăşi zeitatea şi modalitatea prin care
aceasta şi-a manifestat puterile;
c) izbăvirea păcătosului;
d) formulările finale care includeau avertizarea că nimeni nu
trebuie să ia în deşert puterile şi numele zeului.
Mântuirea sau izbăvirea păcătosului era astfel în mod direct
condiţionată de supunerea dedicantului în faţa poruncilor date de însuşi
zeul în mod direct, fără intermediari, prin intermediul visurilor şi
17
DCM, 686.
viziunilor18. De exemplu, pe o stelă din secolul al II-lea descoperită la

Buldan găsim faptul că dedicantul a fost înştiinţat de zeul însuşi că, în
urma unei anumite promisiuni a devenit impur19.
Dar atunci când intermediarii apar într-adevăr, ei nu reprezintă
altceva decât un fel de „personal calificat” în serviciul zeităţii: (1)
mesageri/îngeri sau zei subordonaţi unui alt zeu, mai înalt, mai măreţ şi
mai puternic, (2) preoţi şi profeţi sau chiar asociaţii de prieteni ai
îngerilor.
Aceste tipuri de concepţii religioase erau larg răspândite
îndeosebi în Lydia, Mysia şi Frigia, dar şi în Galatia şi ceea ce credem
că este cel mai important, nu se limitează doar la categoria inscripţiilor
confesionale. În cazul zeităţii numite Hosios kai Dikaios („Cel Sfânt şi
Drept”), o stelă de afurisenie descoperită la Hadrianoutherai, în Mysia
centrală, îl prezintă ca mesager, angelos, al zeului Helios20. Tot acestor
doi zei solari ai dreptăţii şi ai răzbunării soţul Stateiliei le-a adresat,
după moartea acesteia, un epitaf descoperit în aşezarea galată de la
Karahoca în speranţa de a-i putea recupera zestrea, deoarece „Stateilia,
pe când era în viaţă şi în deplinătatea facultăţilor mintale, i-a
încredinţat cuiva ca gaj un veşmânt verde de lână şi două brăţări de
argint, iar dacă acesta nu le restituie să o răzbunaţi, voi, Sfinte Drepte
(Hosion Dikeon) şi Stăpâne Helios (Hēlie Kyrie), pe ea moartă şi pe
copiii aflaţi în viaţă” 21 (Hosios 52). Pe de altă parte, vedem că o
întreagă asociaţie a prietenilor îngerilor (!) i-a dedicat câteva stele lui
Hosios kai Dikaios la Yaylababa Köyü22, în timp ce la Temrek de lângă
Borlu (în Lydia), „Comunitatea celor din [--], în semn de mulţumire
Îngerului Sfânt (şi) Drept au ridicat (altarul) prin profetul Alexandros
18
MacMullen, 1987, 59-60, 102-106; Mitchell, I, 1993, 192-194; Miller, 1985, 67;
Petzl, 1994, nr. 1, 9, 11, 33, 34, 65, 106; Burkert, 1987, 12-29.
19
Petzl, 1994, 115-116, nr. 98.
20
IGSK, 52, 19; Ricl, II, 1991, p. 46, nr. 103. Pentru un comentariu detaliat în privinţa
lui Hosios kai Dikaios în cadrul ierarhiei divine, Ricl., I, 1992, 97-101 (îndeosebi p.
99).
21
RECAM, II, 242.
22
Aceste cazuri cunoscute sunt cele de la Hosios 99, 104 şi 106.
din Saittai” (Hosios 93)23. Putem presupune în acest caz că divinitatea

căreia îi era adresată dedicaţia, împreună cu Sfântul şi Dreptul Înger,
putea fi fie Helios, fie mai degrabă Zeul cel Preaînalt (Theos Hypsistos)
sau un alt zeu universal considerat de către persoana în cauză ca un
divinitate supremă. Tot lui Hosios kai Dikaios Telesphoros şi
Hermogenes din Stalla i-au adresat o inscripţie confesională pentru că
au comis un sperjur, în ciuda faptului că numele zeităţii nu este clar
indicat în textul propriu-zis24. Nu trebuie să ne mire nici faptul că un
mesager (angelos) trimis de către Mên Petraieitis Axiottenos, le-a
comunicat lui Chryseros şi lui Stratonikos porunca de a-i venera pe toţi
zeii pentru a fi iertaţi „de păcatele pe care le cunosc şi de cele despre
care nu au ştiinţă” 25 . Astfel de mărturii erau deja un fapt comun în
spaţiul vest-anatolian şi nu numai.
Un exemplu interesant privitor la tipologia pe care am amintit-o
anterior îl reprezintă dedicaţia adresată lui Mên Axiottenos în 164-165
d.Hr. descoperită la Köleköy, un loc situat cel mai probabil în teritoriul
oraşului lydian Saittai: „Mare este Mên Axiottenos, regele din Tarsi!
Când sceptrul a fost aşezat pentru toţi cei care ar îndrăzni să fure ceva
din baia publică; întrucât o manta a fost furată, zeul s-a răzbunat pe
hoţ şi l-a făcut să-i aducă mantaua după o anumită vreme, iar el a
mărturisit. Aşa că zeul a dat poruncă printr-un înger ca mantaua să fie
vândută şi să se scrie pe o stelă despre puterile sale. În anul 249 (=
164-165 d.Hr.)”26.
Aceste mărturisiri au fost deci aşezate de obicei în locuri publice
tocmai în ideea ca numele şi influenţa zeilor să nu fie neglijate ori
discreditate, precum şi ca avertisment pentru ceilalţi membri ai
comunităţii sau pentru trecători27. Cel mai probabil, ele erau plasate pe
23
Sheppard, 1980-1981, 87-92, nr. 8, 9. Dacă ar fi să-i dăm crezare versiunii lui
Sheppard, ar fi vorba despre un personaj necunoscut „... şi Lucia, prin mijlocirea
profetului Alexandru din Saittai, au ridicat acest (monument) drept mulţumire lui (...)
şi Sfântului şi Dreptului Înger”.
24
Drew-Bear, 1976, 262-266, nr. 17 = Petzl, 1994, 121-122, nr. 105; Mitchell, II, 1993,
25-26.
25
Petzl, 1994, 47-48, nr. 38.
26
Sheppard, 1980-1981, 92, 94, nr. 10 = CMRDM, I, 69 = Petzl, 1994, 3-5, nr. 3.
27
Robert, 1987, 360.
pereţii sanctuarelor aparţinând unora dintre divinităţile indigene: Zeus

Didymeites, Zeus Oreites, Zeus Trosou, Zeus Orkamanites, Zeus
Ogmenos, Mên Axiottenos, Mên eg Diodotou, Mên Petraeitis, Mên
Labanas, Mên Tiamou, Zeus Sabazios, Meter Atimis, Meter Hipta,
Meter Tarsene/Tazene, Meter Karpime, Meter Leto, Meter Phileis,
Meter Talimmene, Meter Theon, Artemis Anaitis (=Anahita), Apollo
Axyros/Azyros, Apollo Bozenos, Apollo Propylaios, Apollo Tarsene,
Apollo Lairbenos/Lairmenos/Lermenos, Hosios kai Dikaios sau Theos
Tarsios. Cu toate acestea, cele mai multe dintre locurile de descoperire
sunt adesea foarte variate. Cele mai compacte grupuri de inscripţii
provin de la (1) sanctuarul lui Apollo Lairbenos, situat lângă Motella28,
însă pe celălalt mal al Meandrului, (2) sanctuarul zeiţei Meter Phileis,
localizat la câţiva kilometri depărtare de oraşul lydian Philadelphia29, de
pe valea superioară a râului Cogamus, (3) precum şi din siturile
arondate micilor aşezări meoniene de la Saittai, Collyda şi Kula,
dedicate îndeosebi divinităţilor locale Mên şi Artemis Anaitis.
Conţinutul textelor confesionale fac referire la prejudiciile pe
care le-au suferit cei ce au neglijat puterile zeilor, primind astfel o
pedeapsă considerată binemeritată. Una dintre caracteristicile specifice
care le diferenţiază de restul epigrafelor descoperite în zonă este aceea
că cel care a greşit trebuia să-şi recunoască public păcatele pentru a
putea fi iertat (dacă nu cumva va fi fost deja prea târziu pentru cel în
cauză ca să-şi mai poată exprima regretul pentru ceea ce a făcut) şi
ulterior să ridice o astfel de stelă de mărturisire30.
„Publicitatea” pe care acesta o făcea zeilor respectivi constituia
deci, la rându-i, un lucru deloc de neglijat. Pe de altă parte, era absolut
necesar ca dedicantul să facă apel la mila zeului, să implore divinitatea
pentru ca nu cumva răzbunarea zeului să se extindă şi asupra rudelor
celor mai apropiate, căci mâniosul Apollo şi stăpâna Anaitis erau uneori
invocaţi să-i nimicească pe cei care îndrăzneau să profaneze un
monument împreună cu „copiii copiilor lor şi urmaşii urmaşilor lor”31.
28
Petzl, Malay, 1987, 459; Miller, 1985, 46-70; Ceylan, Ritti, 1997, 57-67.
29
Malay, 1985, 111-126; Petzl, 1994, 106-112, nr. 83-95.
30
Lane Fox, 1997, 135.
31
Mitchell, I, 1993, 188.
Astfel se explică de ce, un anume Pollio era atât de grijuliu să ofere în

238-239 d.Hr. numeroase daruri, printre care vin, hrană şi animale
zeilor Mên Axiottenos, „regele din Perkos/Perkon”, şi Marelui Zeus
Oreites pentru a întoarce mânia zeilor şi pentru ca protecţia acestora să
se înstăpânească şi asupra copiilor copiilor săi, împreună cu toată
stirpea.
Mai sunt cel puţin trei alte exemple similare pentru a susţine
acest punct de vedere. Spre exemplu, o inscripţie din Kula dedicată lui
Mên Artemidorou Axiot(t)enos ne încredinţează că o fată de doar 13
ani, Herakleides, a avut de suferit din cauza intenţiei mamei sale de a
ascunde consecinţele unei anumite întâmplări ce dovedea clar
manifestările marilor puteri ale zeului, refuzând astfel să facă publică
acţiunea acestuia, dar şi să-l cinstească pe zeu aşa cum se cuvenea,
acţionând „mai degrabă în folosul oamenilor decât în cel al
divinităţii” 32 . Văzând că o piatră de hiacint, care aparţinea familiei,
fusese furată, Syntyche, soţia lui Theogenes şi mama Herakleidei, şi-a
îndreptat rugăciunile către Mên Artemidorou Axiot(t)enos pentru ca
făptaşul să fie descoperit. Chiar cea de-a treizeci şi una zi după
producerea incidentului zeul îşi dovedi pe deplin puterile de care
dispunea şi o pedepsi cumplit pe făptaşă, o fată pe nume Apphia. Însă la
cererea mamei acesteia din urmă, Syntyche nu a spus nimănui despre
acest lucru, faptă care a cauzat mânia zeului33.
O întâmplare similară este narată în textul unei epigrafe găsite la
Ibrahim Ağa köy. Zeus Peizenos a pedepsit-o probabil cu o boală a
ochilor pe fiica lui Diogene, Tatiane, pentru că acesta nu şi-a îndeplinit
promisiunea făcută zeului. Dar de îndată ce a fost pusă în aplicare, zeul
şi-a arătat bunăvoinţa şi cei doi au înălţat o stelă drept mulţumire34.
Cel de-al treilea caz se referă la pedeapsa mortală abătută asupra
lui Socrates chiar în ziua în care propria sa mamă, Tatias, a proferat
injurii şi blesteme în templu, neadmiţându-şi de altfel nici păcatele pe
care le comisese35.
32
Petzl, Malay, 1987, 459-472.
33
Petzl, 1994, 73-76, nr. 59.
34
Petzl, 1994, 52-55, nr. 45.
35
Petzl, 1994, 88-90, nr. 69.
Cu toate acestea există şi situaţii în care cauza reală care a

determinat pedeapsa rămâne un mister, fie datorită faptului că textul
epigrafelor a fost grav deteriorat (în cazul majorităţii inscripţiilor
descoperite în sanctuarul zeiţei Meter Phileis situat la nord-est de
Philadelphia 36 ), fie pentru simplul motiv că însuşi dedicantul nu a
intenţionat să o precizeze37. Iată de ce Epitynchanos a ridicat o stelă în
cinstea lui Apollo Propylaios la Eumeneia datorită unei motivaţii pe
care a omis-o 38 ; la fel şi Isias, care fusese pedepsit de către Meter
Talimmene (?)39, sau Gaius, a cărui dedicaţie incompletă nu permite
nici un fel de speculaţie în privinţa „motivului binecuvântat” care l-a
îndemnat să o adreseze40.
Însă întotdeauna a existat un motiv clar, o cauză specifică pentru
care răzbunarea zeilor s-a materializat, indiferent dacă păcatele sau
greşelile au fost comise din imprudenţă 41 ori cu bună ştiinţă: (a)
otrăviri, farmece sau alte acţiuni legate de practici magice oculte42; (b)
delicte sau dorinţe sexuale – chiar şi cele ale altora – şi violuri43; (c)
impurităţi rituale sau orice alt tip de impuritate44; (d) consumul de carne
nejertifă zeului 45 ; purtarea hainelor atinse de impuritate 46 ; (e)
sperjururi 47 ; (f) blesteme în templu 48 sau rostirea unor cuvinte
nepotrivite 49 ; (g) furturi 50 ; (h) neîndeplinirea promisiunilor 51 ; (i)
36
Petzl, 1994, 106-111, nr. 83, 86-88, 91-93.
37
Petzl, 1994, 50-51, nr. 40, 41; 120-121, nr. 104; 126-130, nr. 109; 137-138, nr. 118.
38
Th. Drew-Bear, 1976, 260-261, nr. 15 = Petzl, 1994, 120-121, nr. 104.
39
Petzl, 1994, 51-52, nr. 42; NIS, I, p. 25.
40
Petzl, 1994, 142-143, nr. 124.
41
Petzl, 1994, 18-20, nr. 10, 11; 99-100, nr. 76.
42
Petzl, 1994, 88-90, nr. 69.
43
Petzl, 1994, 7-11, nr. 5; 128-131, nr. 110, 111; 136-137, nr. 117; Mitchell, I, 1993,
194 – masturbarea în hieron.
44
MacMullen, 1987, 96-97; Petzl, 1994, 44-45, nr. 36; 128-130, nr. 110; 132-133,
nr.112; 135-136, nr. 115, 116; 139-140, nr. 120.
45
Petzl, 1994, 1-3, nr. 1; 141-142, nr. 123.
46
Petzl, 1994, 52-53, nr. 43; 66-67, nr. 55; 128-130, nr. 110.
47
MacMullen, 1987, 100; Petzl, 1994, 61, nr. 52; 63-65, nr. 54; 86-88, nr. 68; 119-120,
nr. 102, 103; 121-126, nr. 105, 106, 107; 128-130, nr. 110, 139-140, nr. 120.
48
Petzl, 1994, 88-90, nr. 69.
49
Petzl, 1994, 112-113, nr. 95.
50
Petzl, 1994, 22-23, nr. 13; 73-76, nr. 59; 86-88, nr. 68; 122-125, nr. 106, 107.
violarea incintei sacre (horion) şi distrugerea unora dintre lucrurile care

se aflau în proprietatea zeului: porumbeii sacri 52 sau chiar copacii
sacri53; (j) întârzierea sau refuzul îndeplinirii unei sarcini, a unui act
ritual cerut de zeu54 ori de a participa la celebrarea misterelor sale55; (k)
refuzul de a face cunoscute acţiunile şi puterile divinităţii 56 ; (l)
ignorarea avertismentelor divine 57 ; (m) imixtiunea oricărei autorităţi
civile sau militare 58 ; (n) refuzul de a returna sumele de bani
împrumutate59; (o) îndoiala sau lipsa de încredere în zeitate60.
Atunci când pedeapsa fusese prea aspră şi a cauzat moartea
persoanei sau a impiedicat-o să-şi mărturisească public vina, cele mai
apropiate rude sau chiar copiii adoptivi (threptoi) 61 erau datori să
apeleze la mila zeului pentru a desface blestemul sau a înlătura
pedeapsa cu toate urmările astfel încât cel trecut în nefiinţă să-şi poată
găsi liniştea. Aşa s-a întâmplat şi cu Asklas care, împreună cu nepoţii
săi Asklas and Apollonides, a dedicat la Küpüler, în 173/174 d.Hr. o
stelă pentru un păcat săvârşit anterior de tatăl său62 . În acelaşi fel a
procedat Thalamos, înălţând o stelă lui Zeus Orkamanites ca urmare a
sperjurului soţiei sale63. Mult mai dramatic a fost cazul lui Apollonios,
care a refuzat să returneze o sumă de 40 de denari lui Skollos, jurând în
numele zeilor Meter Atimis şi Meis Tiamou că i-ar fi dat înapoi. După
ce Skollos a implorat-o pe zeiţă să-i facă dreptate, Apollonios a fost
51
Petzl, 1994, 54-55, nr. 45.
52
Petzl, 1994, 58-59, nr. 50; 122-125, nr. 106.
53
Petzl, 1994, nr. 7; nr. 10, 11; nr. 76. În legătură cu importanţa pădurilor sacre,
îndeosebi în centrele oraculare din Asia Mică, vezi şi studiul lui Fritz Graf, 1993, 23-
29 despre pădurile sacre şi oracolele micorasiatice.
54
Petzl, 1994, 92-94, nr. 71; 133-134, nr. 113.
55
Petzl, 1994, 126, nr. 108.
56
Petzl, 1994, 73-76, nr. 59.
57
Petzl, 1994, 14-15, nr. 7.
58
Petzl, 1994, 58-59, nr. 49 = CCIS, II, 36; NIS, I, p. 26.
59
Petzl, 1994, 63-65, nr. 54; Robert, 1963, 267-270.
60
Petzl, 1994, 18-19, nr. 10; 20-21, nr. 12.
61
Petzl, 1994, 5-6, nr. 4; S. Mitchell, I, 1993, 192.
62
Petzl, 1994, 33-34, nr. 24.
63
Petzl, 1994, 119, nr. 102; vezi şi Drew-Bear, Naour, ANRW, II, 18.3, 1990, 1939-
1944.
pedepsit cu moartea de către aceasta, şi doar fiica lui Apollonius,

Tatias, a fost aceea care a putut desface jurământul şi să înlăture
consecinţele nefaste64.
Tipologic, pedepsele pot fi împărţite în câteva categorii precum:
(a) maladii (boli de ochi şi ale pieptului, afecţiuni ale torsului sau
picioarelor, posedări ale trupului de către divinitate)65, (b) nebunie66, (c)
muţenie67, (d) accidente mortale sau cele care ar fi putut cauza decesul
dacă zeul nu ar fi intervenit68, şi (e) altele69 care nu sunt prezentate în
textele inscripţiilor.
Un monument de la Ayazviran datând din 118/119 d.Hr. stă
mărturie în privinţa cumplitei pedepse care s-a abătut asupra fiicei lui
Artemidoros, Trophime, datorită neascultării şi nesupunerii faţă de
însărcinarea pe care i-a dat-o zeul însuşi (posibil prin intermediul unei
viziuni onirice sau de altă natură). Ea a devenit nebună, dar, după
consultarea voinţei zeilor Meter Tarsene, Apollo Tarsios şi Mên
Artemidoros Axiottenos, s-a decis să ridice o lespede pentru a mărturisi
această răzbunare divină (n◊mesij) şi a se pune în slujba zeilor (cu alte
cuvinte, cel mai probabil a devenit o hierodulă, sclavă sacră a zeilor)70.
În jurul sanctuarelor se aflau zone sacre asupra cărora jurisdicţia
divină se extindea în mod direct. Era un delict grav să încerci să le treci
hotarul atunci când erai considerat atins de impuritate. În interiorul
acestora credincioşii puteau simţi protecţia zeului şi erau mai aproape
de prezenţa sa. Tot aici, mulţi dintre pelerini şi sau simpli trecători
beneficiau de protecţia împotriva privării de libertate şi de avere
(asylia) sau erau găzduiţi vreme de săptămâni întregi în aşteptatea
manifestării puterii zeilor prin numeroase apariţii divine sau epifanii
64
Petzl, 1994, 63-65, nr. 54.
65
Petzl, 1994, 7-11, nr. 5; 54-55, nr. 45; 58-59, nr. 49, 50; 98, nr. 75; 107-108, nr. 84,
85; 109-110, nr. 89; 111, nr. 93; 112-113, nr. 95; 141-142, nr. 123; MacMullen,
1981, 88.
66
NIS, p. 25; Robert, 1963, 268-270.
67
Petzl, 1994, 1-3, nr. 1.
68
Petzl, 1994, 14-15, nr. 7; 18-20, nr. 10, 11; 73-76, nr. 59.
69
Petzl, 1994, 20-21, nr. 12; 44-45, nr. 36; 113-114, nr. 96; 117, nr. 100.
70
Petzl, 1994, 68-69, nr. 57 = CMRDM, I, 47 = Sartre, 1995, 326.
(epiphaneiai) 71 . Alţii căutau vindecarea sau doreau să primească o

poruncă divină, o viziune onirică sau un oracol. Asemenea răspunsuri
oraculare erau oferite nu doar în sanctuarele recunoscute în lumea
grecească precum Claros sau Didyma, ci şi în altele de mai mică
importanţă aparţinând zeilor indigeni, precum Apollo Lairbenos72.
Un alt detaliu semnificativ în privinţa percepţiei zeilor în
mentalul colectiv şi individual era acela că aceste divinităţi erau
considerate de regulă omnipotente, exercitând o influenţă decisivă
asupra destinelor umane. Dedicaţia Aphiei, fiica lui Theodoros,
adresată zeiţei Meter Leto în sanctuarul lui Apollo Lairbenos de lângă
Motella arată că zeiţa era cea „care face ca imposibilul să devină
posibil”73. O altă epigrafă, descoperită la Ortaköy şi închinată aceluiaşi
Apollo indigen atestă faptul că zeul era considerat stăpânul trupului
dedicantului (kÚrioj), pe care l-a salvat şi i l-a redat, în urma penitenţei
acestuia74.
Se considera chiar că unele divinităţi „domneau ca regi”
(basileÚw), dar erau şi stăpâni ai comunităţilor umane respective: (1)
Mên Axiottenos în Perkos/Perkon75, în Tarsi (?) din teritoriul aşezării
Saittai 76 sau în Koresa 77 ; (2) Meter (?Tarse)ne, Mis Labanas şi Mis
Artemidorou în satul (kome) Dorou 78 ; şi (3) Meis Petraeitis într-o
aşezare rămasă necunoscută79. Deci nu era vorba doar despre faptul că
zeii erau consideraţi omnipotenţi, ci, mai mult, se insista asupra unor
idei fundamentale – pe care le vom mai întâlni şi în cazul lui Theos
Hypsistos – (1) ierarhizarea lumii divine (considerată un adevărat regat
celest) guvernată de o putere supremă şi (2) extinderea sferei de
71
Pentru o analiză mai detaliată în privinţa spaţiilor sacre ale sanctuarelor, a numărului
celor care aveau acest drept de inviolabilitate: Rigsby, 1996.
72
Miller, 1985, 48; Ceylan, Ritti, 1997, 57-67; Lane Fox, 1997, 44-45 şi 246-250.
73
Petzl, 1994, 140-141, nr. 122.
74
Petzl, 1994, 141-142, nr. 123.
75
Petzl, 1994, 11-14, nr. 6.
76
Petzl, 1994, 3-5, nr. 3.
77
Petzl, 1994, 68-69, nr. 57.
78
Petzl, 1994, 50-51, nr. 40.
79
Petzl, 1994, 49-50, nr. 39.
competenţă a zeilor dincolo de aceasta, în lumea muritorilor80. Ei erau

astfel percepuţi ca autoritatea morală supremă, ce putea reglementa,
conduita socială şi relaţiile interumane, formând un adevărat sfat al
zeilor ce domina modul de viaţă şi aspectele morale ale micilor
comunităţi rurale conservatoare anatoliene81.
Înainte de a încheia acest subcapitol ar mai fi de adăugat faptul
că trebuie să dăm dovadă de precauţie atunci când încercăm să trasăm o
linie prea fermă de demarcaţie între particularismul local şi tendinţa
generală evolutivă a cultelor greco-orientale 82 . Este foarte adevărat
faptul că, din perspectiva caracteristicilor tipologice şi a modalităţii de
exprimare publică a păcatelor şi a penitenţei indivizilor, situaţia e
nemaiîntâlnită în lumea greco-romană. În plus, majoritatea erau zei
locali, în ciuda omnipotenţei şi caracterului lor universal. Dar trebuie să
luăm în considerare şi faptul că ele urmează, din punct de vedere
fenomenologic aceleaşi tendinţe şi prezintă trăsături similare cu
celelalte culte greco-orientale.
VI.4. Consacrări (katagraphai)

Întotdeauna trebuia să existe o anumită persoană care să-l
încredinţeze divinităţii pe viitorul hieros sau hierodoulos. Acesta juca
cel mai probabil rolul de garant în faţa divinităţii pentru persoana
dedicată. Nu există cazuri în care o anumită persoană să se încredinţeze
pe sine, singură, divinităţii, chiar dacă zeul uneori îi cerea acesteia în
mod explicit acest lucru (să vină în serviciul său), prin intermediul unei
porunci divine şi să relateze evenimentul respectiv pe o stelă. Cu alte
cuvinte, să facă publică puterea pe care si-au manifestat-o zeii.
Exemplul Trophimei este unul dintre cele mai cunoscute în acest
sens şi figurează pe una dintre inscripţiile confesionale (Mên 14)83. Ea
80
Ricl., I, 1992, 97-101; Mitchell, II, 1993, 43-51; Mitchell, 1999, 81-148; Sheppard,
1980-1981, 77-101; Athanassiadi, 1992, 45-62; MacMullen, 1987, 24-25, 49, 124-
152.
81
S. Mitchell, I, 1993, 189.
82
Ustionva, 1999, 217-221.
83
Petzl, 1994, 68-69, nr. 57 = TAM, V.1, 460 = CMRDM, I, 47 (pl. XXI) = Herrmann,
1962, 24 (pl. VI, nr. 1) = Robert, 1963, 166-167.
era o persoană liberă, dată fiind menţiunea descendenţei şi forma

numelui tatălui său 84 . Fiind „chemată spre slujire de către zei” şi
întârziind să facă acest lucru de îndată, zeul Mên Artemidoros
Axiottenos a pedepsit-o cu stare de nebunie temporară. Iar după ce a
chestionat zeii pe cale oraculară, adică Mên Artemidoros Axiottenos,
stăpânul din Koresa, Meter Tarsene şi Apollo Tarsios, a primit porunca
să graveze o stelă şi să se pună în slujba zeilor. Nu ştim exact cum s-a
produs acest eveniment, întrucât nu avem cunoştinţă şi despre existenţa
unei katagraphe în acest sens, însă dat fiind statutul său de persoană
liberă, cel mai probabil că, ea ar fi devenit o hiera, în cazul în care
evenimentul s-a produs într-adevăr.
Avem însă suficiente exemple dintre inscripţiile de consacrare
care vorbesc despre încredinţarea unui copil natural sau adoptiv, ori
sclav divinităţii în urma unei porunci, sau a unui vis, expresiile utilizate
în mod curent fiind „din porunca zeului” (kata epitagēn tou theou), sau
în urma unui vis (kat’onar). Însă astfel de porunci apar şi în cazul
dedicaţiilor obişnuite, nu numai al consacrărilor85, cum este cazul lui
Charixenos Dionysopolitanul care primeşte porunca de a ridica probabil
o statuie (întrucât inscripţia se află pe un soclu) de la Apollo Lairmenos
numit explicit „zeul manifest” (theos epiphanes) (Lairbenos 73)86.
Revenind la cazurile de încredinţare în urma unei porunci, sau a
unui vis, avem cel puţin patru inscripţii în acest sens. Prima datează de
la începutul secolului al treilea şi se referă la încredinţarea de către un
anume Markos, fiul lui Dionysidoros din Motella a copilului adoptat
(threptos), în urma poruncii primite de la Helios Apollo Lairbenos
(Lairbenos 82) 87 . Alte trei katagraphai fac referire la instrucţiunile
onirice. Atât Aphphia din Hierapolis, cât şi Dion din Motella îşi
încredinţează propriii lor copii, Roupos, Roupeinas şi respectiv
Papirianos, lui Helios Apollo Lairbenos în secolul al II-lea d.Hr.
84
Format din numele persoanei şi cel al bunicului (papponimic). Vezi McLean, 2005,
93-94.
85
Dignas, 2003, 84; Ritti et alii, 2000, 22-26, 28-31, 39-40, nr. K5, K7, K11, K16, K23,
K 30, K37, K49.
86
Ritti, Şimşek, Yıldız, 2000, 8, nr. D4. Aici expresia utilizată pentru prima poruncă
primită este kata epitagēn.
87
Ritti, Şimşek, Yıldız, 2000, 23, nr. K7.
(Lairbenos 79 şi Lairbenos 80)88. În ultimul caz nu ştim ce statut avea

Didymos, însă aflăm că el fusese trimis special unui hieros, Dionysios,
la începutul secolului al treilea, de către Neikephoros din Motella,
pentru a fi consacrat lui Helios Apollo Lermenos (Lairbenos 114). El
putea fi o rudă cuplului format din Dionysios şi soţia sa sau chiar
copilul acestora crescut de Neikephoros din Motella89.
VI.5. Inscripţii onorifice

Inscripţiile de care dispunem din această categorie sunt în
majoritatea cazurilor dedicate de către o comunitate care onorează un
personaj pentru serviciile aduse membrilor săi. Pot conţine referiri
directe la o anumită divinitate adorată preferenţial în acel loc, sau care
îndeplineşte rolul de stăpân omnipotent al acelui spaţiu, ori referinţe
indirecte, în care numele zeului să fie doar menţionat, nu însă ca
personaj principal.
Un exemplu în acest sens îl constituie un decret onorific ridicat
în anul 20 d.Hr. (Pergaia 1) 90 în cinstea lui Apollonios, fiul lui
Lysimachos de către cetăţenii din Perge datorită serviciilor aduse de
acesta în folosul comunităţii. Astfel de inscripţii care-i omagiau pe
binefăcătorii locali constituie o sursă de informaţie foarte bogată pentru
perioada elenistică, însă după cum arată Christopher P. Jones, în
perioada romană numărul acestor atestări pentru persoanele în viaţă a
scăzut considerabil, concomitent cu mărirea proporţiei celor dedicate
persoanelor trecute în nefiinţă91. Inscripţia reprezintă de fapt o copie a
decretului, plasată pe peretele exterior al arhivei publice dintr-o piaţă a
oraşului92 , originalul aflându-se în interiorul sanctuarului principal al
zeiţei, din vecinătate, „în locul cel mai la vedere”. Acest lucru
demonstrează încă o dată importanţa deosebită pe care o avea
88
Lairbenos 79 = Ritti, Şimşek, Yıldız, 2000, 22, nr. K4; Lairbenos 80 = Ritti,
Şimşek, Yıldız, 2000, 22, nr. K5. Formulele utilizate sunt „în urma unui vis divin”
(kata ton theion oniron) şi „în urma unui vis” (kat’oniron).
89
90
IGSK, 54.I, 23.
91
Jones, 1995, 29.
92
Şahin, 1995, 21-23, 4
sanctuarul pentru viaţa citadină, alături de alte instituţii publice precum

teatrul, nymphaeum-ul, termele sau gimnaziul. În acest din urmă loc de
altfel inscripţia noastră arată că trebuia să se ridice o stelă aurită cu
următorul înscris: „Poporul l-a cinstit pe Apollonios, fiul lui
Lysimachos, bărbat bun şi viteaz, iubitor de patrie, împodobit cu toate
virtuţile şi demn de laudă între înaintaşii săi”. Constatăm aici, ca şi în
restul documentului, grija autorităţilor de a scoate în evidenţă
disponibilitatea sa şi vrednicia sa de a sluji cetatea: „cu bucurie” şi cu
„cea mai mare disponibilitate” s-a arătat dispus să medieze în favoarea
cetăţii, mergând în misiune la Roma pe propriile sale subsidii, unde şi-a
„demonstrat zelul său pentru Germanicus Caesar, şi ca un slujitor supus
al casei imperiale, cât şi ca un iubitor de glorie” a convocat apoi un
conventus iuridicus (= agora dikōn) în piaţa Auguştilor, forum
Augustum (în text: sebaste agora). După cum indica şi Tacitus (Anale,
2, 54), Germanicus intenţiona să ajute provinciile orientale care erau fie
măcinate de disensiuni interne, fie afectate de abuzurile funcţionarilor
imperiali, şi de aceea în unele oraşe microasiatice era privit ca
„salvatorul” sau „binefăcătorul” lor93. Acesta trebuie să fi fost şi scopul
organizării conventus-ului şi al vizitei la Germancius, dată fiind şi
autoritatea dobândită de la Senat, mai mare decât cea a guvernatorilor
provinciali. Trebuie subliniată aici prezenţa uneia dintre formulele
specifice limbajului elogiativ din epocă al cărui scop era tocmai
stimularea devotamentului şi al spiritului civic al cetăţenilor prin
sublinierea nu doar a prestigiului pe care-l dobândeau astfel de „bărbaţi
aleşi”, ci şi a reciprocităţii serviciilor oferite: „După cuviinţă, poporul a
hotărât ca cei care se pun cu un asemenea zel în slujba patriei să fie
răsplătiţi în schimb cu cele mai demne cinstiri pentru ca şi alţii să
cunoască binefacerile de reciprocitate ale cetăţii, străduindu-se să
urmeze pe viitor asemenea bărbaţi”.
93
Vezi comentariul din IGSK, 54. I, 23 (p. 37-39 şi 41).
CAPITOLUL VII
MODALITĂŢI DE COMUNICARE.
CARACTERISTICI ALE LUMII DIVINE
VII.1. Zeii stăpâni

Autoritatea zeilor se extindea atât asupra lumii divine1, cât şi a
celei terestre, indiferent că era vorba despre un mediu rural mai
conservator sau de unul urban elenizat şi cosmopolit. Chiar dacă se
elenizează foarte mult, cum este cazul Artemidei Pergaia, zeii îşi
păstrează atributele care reliefează această relaţie de putere existente
anterior şi în mediul indigen. Atitudinea şi epiclezele zeilor întăresc
această idee de dominare a spaţiului celest şi mundan2, fiind în primul
rând vorba de zei ancestrali, protectori ai familiilor sau ai
comunităţilor3.
Datoria individului şi a comunităţii era aceea de a dovedi pietatea
faţă de divinitate, aducându-i în permanenţă ofrande, făcând donaţii
către sanctuar 4 , făcându-i publicitate 5 , preamărindu-o în mod public
prin elogii adresate la vedere pe inscripţiile de pe stele, altare sau pereţii
templelor; şi nu în ultimul rând, cerându-i acordul sau consultându-i
voinţa prin intermediul oracolelor ori prin incubatio şi îndeplinind
poruncile sale directe 6 . Adepţii erau chemaţi să mărturisească public
1
De exemplu la Hypsistos 39: Mitchell, 1999, 141, nr. 202; SEG, 31, 1981, 1080;
Sheppard, 1980-1981, 94, nr. 11; Cumont, 1916, 445.
2
Belayche, 2006, 257-258; Diakonoff, 1979, 163-164; Lane, 1971, nr. 42, 47, 51, 67,
69, A1. Epitete iarăşi frecvente de epouranios şi ouranios (Mên 52).
3
De aceea le erau atribuite epitete precum patrioi, patrikoi, papooi sau syngenikoi.
Ricl, 2003, 79. Mên 54 (propator).
4
Rostad, 2007, 117.
5
Versnel, 1991, 80-81; Chaniotis, 2004, 12-13.
6
Arnold, 2005, 434.
pentru divinitate7, rugându-se8, până când zeul s-ar fi milostivit de ei

ascultându-le rugăciunea9. Una dintre cele mai interesante dedicaţii în
acest sens este poate aceea a lui Tychos, care dedică o statuie de bronz
reprezentând un picior, „împreună cu pasul celui ce se îndreaptă către
divinitate”10.
De aceea şi aceste divinităţi purtau frecvent epitetul epekoos,
care indica receptivitatea grabnică faţă de cerinţele adresantului11 şi cel
de soter, arătând izbăvirea/mântuirea din primejdii, boli, blesteme,
necazuri, slăbiciuni sau oprobriul public 12 . Ei se manifestau prin
epifanii divine (de unde epitetul epiphanes sau euangelos)13 şi păzeau
de rele, acordând protecţie sacră (asylos) 14 sau fizică împotriva
maladiilor, inclusiv cele de ciumă15.
Epitetele toponimice ataşate zeităţilor pot constitui şi ele indicii
clare legate de zona pe care aceştia o aveau în stăpânire16. Ele puteau fi
epitete individuale (de exemplu Mên/Meis Axiottenos, adică Mên din
Axiotta/Azita 17 sau în alte situaţii, Apollo Nisyreites, Apollo
Tarsenos/Tazenos ori grupul Zeiţelor-Mame locale: Tarsene, Sipylene,
Phileis, Aliane, Atimis18 etc.) sau colective. Aceste denumiri colective
îi desemnează ca un sfat al zeilor care veghea asupra comunităţilor
respective, un fel de autoritate morală supremă care reglementa
7
Hypsistos 56: Aurelius Asklapon a mărturisit la Roma în favoarea zeului; Anaitis 25:
Mousais şi Kalligenia au mărturisit puterea zeilor Artemis Anaitis şi Mên Tiamou.
8
Hypsistos 27, 28; Hosios 58.
9
Anaitis 32.
10
Hypsistos 108.
11
Hypsistos 10, 11, 25, 60, 106, 108, 115, 116; Hosios 39; Anaitis 10, 32; Dioscuri
11, 28 etc.
12
Hypsistos 2, 85; Anaitis 45; Pergaia 2 (soteira asylos); Dioscuri 12, 14. Drew-Bear;
1976, 249-250: Auxanos Quintus care dedică un ex-voto lângă Banaz în Frigia,
pentru că a fost izbăvit de Sozon.
13
Lairbenos 8; Pergaia 19 (epiphanes); Dioscuri 12 (evangeloi).
14
Pergaia 20, 21, 23, 24, 26, 27, 28, 34, 35, 38.
15
De unde şi epitetul de alexikakos, „păzitorul de rele” pe care Helios Apollo
Lairmenos îl avea (Lairbenos 9).
16
Dignas, 2002, 8-9.
17
În privinţa „stăpânului din Axiotta”, Herrmann, 1978, 415-423.
18
Diakonoff, 1979, 164.
Modalităţi de comunicare. Caracteristici ale lumii divine 257
conduita şi relaţiile interumane19. Astfel avem atestate denumiri precum

theoi Mokadenoi – „zeii din Mokadene”, theoi Tabalenoi – „zeii din
Tabala” 20 , theoi Pereudenoi – „zeii din Pereudos (-on)” 21 , theoi
Motellenoi – „zeii din Motella”, theoi hoi Perkēnōn „zeii din Perkos (-
on) 22 etc. Existau însă şi alte denumiri colective care îi regrupau pe
aceşti zei unii dintre ei solari sau lunari, fără vreo referire la o anumită
zonă terestră, ci mai degrabă la lumea de dincolo. Bunăoară, Mên făcea
parte din grupul zeilor subpământeni, theoi katachthonioi, îndeosebi în
calitatea sa de protector al mormintelor23.
Cea mai concretă modalitate de a indica stăpânirea unui zeu
asupra unui teritoriu rămânea însă aceea de a-i ataşa un epitet specific,
preamărindu-l uneori prin formule de genul „Mare este (numele
divinităţii), cel care stăpâneşte peste (numele locului)”, după care i se
indica tipul de miracol pe care îl săvârşise zeul pentru comunitatea în
cauză 24 . Se specifica uneori în mod deosebit faptul că zeul îşi
manifestase puterea divină (dynamis), care nu trebuia cu nici un chip
neglijată, nesocotită sau luată în derâdere25. Şi de asemenea, putea fi
indicat sceptrul ca instrument al puterii zeului, prin care acesta de fapt
era recunoscut ca un garant al dreptăţii atât în lumea terestră cât şi în
cea de dincolo. Aceştia erau în primul rând zei ai dreptăţii nemuritori şi
nebiruiţi, de unde şi epitetele frecvente de dikaios / dikaia („cel drept” /
„cea dreaptă”)26, athanatos („cel nemuritor”)27 sau aneiketos / invictus /
aleiptos („cel neînvins/nebiruit”)28. Epitetele specifice care îi desemnau
ca stăpâni erau kyrios29, tyrannos30, katechōn / katechousa31, basileus32,
19
Mitchell, I, 1993, 189.
20
IGSK, 52, 67.
21
Herrmann, Varinlioğlu, 1984, 1-18; Petzl, 1994, 24-25, nr. 16; 25-26, nr. 17; 29-30,
nr. 20.
22
Petzl, 1994, 14-16, nr. 7.
23
În Lycaonia şi Cilicia. Lane, 1976, 51-52; Diakonoff, 1979, 166.
24
Îndeosebi în aclamaţiile din zona de est a Lydiei din inscripţiile confesionale sau în
alte tipuri de aclamaţii (vezi subcapitolul). Herrmann, 1978, 419-420.
25
Hosios 12; Hypsistos 30; Mên 46, 49; Lairbenos 69; Anaitis 11, 12.
26
Mithra 13 (Mithra dikaios); Hosios 34, 52; Anaitis 11, 12, 22; Mên 44.
27
Hypsistos 33; Hosios 87.
28
Mithra 2 (aneiketos), 5, 6 (invictus); Dioscuri 30 (aleiptois).
29
Hosios 52; Mên 50. Ricl, 2003, 17. Pentru Sozon kyrios, Delemen, 1999, 40.
archegetes33, proestōtēs tes poleōs34, şi aceasta indiferent de gradul de

elenizare al cultului. Se putea trece dincolo de limitele fizice, terestre,
ale stăpânirii, ajungânu-se în sferele cele mai înalte, la concepţii
aproape monoteiste, prin formulări elevate precum „Zeul stăpân care
este în veşnicie” 35 , „Cel care este” 36 , „Unicul şi singurul zeu” 37 sau
divinitatea „Cea născută din ea însăşi, neînvăţată de nimeni, fără de
mamă, neîmpărţită, necuprinsă nici de nume, nici de minte, numită cu
multe nume (polionimică)”38.
VII.2. Rudele zeilor. Fii, mame şi consoarte

Zeii anatolieni nu erau uniţi precum cei ai romanilor, doar prin
legături strict „administrative”, legate de funcţionalitatea lor. Tradiţiile
mitologice privitoare la interacţiunile existente între aceşti zei indigeni
în cea mai mare parte nu au supravieţuit în izvoarele scrise, iar ceea ce
putem regăsi pe inscripţii sau reconstitui din punct de vedere
iconografic rămâne încă foarte puţin şi de multe ori la stadiul de ipoteză
de lucru. Exemplul Kybelei (şi al acolitului său, Attis) a fost unul mai
fericit: fiind vorba despre zeitatea cea mai cunoscută din grupul
Zeiţelor-Mame anatoliene şi întrucât a fost în mod oficial adoptată, nu
numai de către greci, ci şi de romani, astfel de tradiţii mitologice au
captat mai mult interesul şi au putut fi astfel consemnate.
Sunt situaţii când nu cunoaştem exact tipul relaţiei de rudenie
existente între două divinităţi şi nici măcar despre care divinitate anume
30
Mên 49 (Mên Tyrannos); Mên 50.
31
Mên 14: „Mên Artemidoros Axiottenos, stăpânul din Koresa”; Mên 47: „Mis
Artemidorou, stăpânul din Axiotta”; Anaitis 11: „Mare este Mama Anaeitis, care
stăpâneşte peste Azita, şi Meis Tiamou şi puterea lor!”.
32
Herrmann, 1978, 419: Mên ca stăpân în Dorou kome, Koresa şi Tarsi.
33
Hosios 92.
34
Pentru Artemis Pergaia ca protectoare şi patroană a oraşului Perge (Pergaia 23, 24)
sau lui Helios Apollo Lairbenos ca patron al oraşului Motella (Dignas, 2003, 87;
Ritti, Şimşek, Yıldız, 2000, 36-38, nr. K46 şi 40-41, nr. K50).
35
Hypsistos 68.
36
Hypsistos 90.
37
Hosios 55.
38
Hypsistos 62.
poate fi vorba. Însă ştim că un astfel de raport exista. Astfel, vedem pe

o inscripţie descoperită la Ayazviran în Lydia orientală că Artemis
Anaitis era înrudită cu un alt zeu, dar putem doar presupune a fi vorba
fie despre Mên, fie despre vreun Apollo local, întrucât ea apare în zonă
înfăţişată alături de ambii39. Probabil Anaitis era chiar Mēnos tekousa,
„cea care l-a născut pe Mên”40. În cele mai multe cazuri aceşti doi zei
apar împreună, aveau o origine iraniană comună, beneficiau de un cult
comun în sanctuare locale din estul Lydiei: la Kula şi Asarcık pentru
Mên Tiamou şi Artemis Anaitis41, iar la Pereudos pentru Mên Ploneates
şi Anaitis. În mod similar, nu cunoaştem identitatea reală a Mamei lui
Sozon. Ea trebuie să fi fost şi ea una dintre Marile Zeiţe-Mamă
anatoliene, asemenea Anaitidei42.
Trei dintre divinităţile solare anatoliene, Theos Hypsistos, Hosios
kai Dikaios şi Apollon Lairbenos, dispuneau chiar de consoarte. Ele
erau divinităţi anonime, la fel ca şi zeii paredri: două dintre acestea sunt
definite în funcţie de zeităţile paredre – Thea Hypsiste43 şi Hosia kai
Dikaia44 sau, mai simplu, Hosia45 –, iar cea de-a treia este denumită cu
un epitet toponimic: Thea Larmene46.
VII.3. Receptivitatea zeului. Mântuirea şi împlinirea

rugăciunii
Caracterul personal al relaţiilor dintre om şi divinitate este
confirmat de formularul votiv şi de modul în care se prezintă cererile
adresate zeilor. Pentru simplul dedicant, zeii sunt cei care fac ca orice
lucru imposibil să devină posibil 47 , sunt cei care cunosc numele şi
dorinţa dedicantului chiar dacă acesta nu-şi declină identitatea şi
39
Anaitis 14.
40
Petzl, 1994, nr. 55; CMRDM, I, 2AB; RECAM, III, 110; Diakonoff, 167-169; Veyne,
1986, 259-283.
41
Petzl, III, 1998, 23.
42
RECAM, V, 116.
43
Hypsistos 31.
44
Hosios 56.
45
Hosios 60.
46
Hypsistos 22.
47
Petzl, 1994, 140-141, nr. 122.
plasează doar un simplu naiskos pe pereţii templului – precum la

Antiohia Pisidiei în sanctuarul lui Mên Askaenos – sau imagini rupestre
anepigrafe ale zeilor cavaleri ori ale Dioscurilor cu „zeiţa pisidiană” în
sudul Anatoliei48.
Cele mai complexe formule reflectă şi cele mai generoase sau
altruiste dorinţe privitoare la semeni. Astfel, la Stratoniceea în Caria,
Hekatas mulţumea Zeului Preaînalt şi Divinului „pentru el însuşi, toți ai
săi şi pentru vecini” (Hypsistos 97). Doi bărbaţi desăvârşiti (aristoi
andres) dedicau în secolul al II-lea, în teritoriul anticului Dorylaion,
imagini zeului Celui Sfânt şi Drept şi lui Helios „cel cu degete
trandafirii”, cerând „bunăstare trainică pentru izbăvirea tuturor celor din
jurul lor” (Hosios 14). Tot aici şi în aceeaşi perioadă Philopator şi
Chrestos şi Andreas ridică Dreptăţilor o stelă din marmură „pentru
oameni şi pentru bunuri, în urma făgăduinţei” (Hosios 33). În fine, de la
Stratoniceea provine şi dedicaţia lui Aelius Hekatomnus, adresată
Divinului Stăpânitor şi celui Preaînalt „pentru el şi pentru copii, soție,
prieteni, părinți, pentru rudele lor şi pentru cetate” (Hypsistos 90).
Inventarul votiv este caracterizat printr-o multitudine de tipuri de
solicitări. Dintre nenumăratele tipuri de exemple, le putem selecta pe
cele care fac referire la:
(a) comunitatea restrânsă, familia, neamurile: „pentru el însuşi şi
pentru ai săi” (Hypsistos 12; Hosios 15: Øpὲr aØtoà kὲ tîn
≥d∂wn); „pentru semeni” (Hosios 107: Øpὲr tîn ¢nqr<è>pwn);
„pentru sine şi pentru toţi ai lor” (Hypsistos 58 = Hosios 76:
Øpὲr Œautîn kaπ tîn e≥d∂wn p£ntwn) „pentru sine şi pentru toţi
ai săi” (Hosios 44: Øpὲr Œautoà kaπ tîn ≥d∂wn p£ntwn); „pentru
ea însăşi şi pentru copii” (Hypsistos 81: Øpὲr aÙtÁj kaπ tîn
t◊knJn); „pentru el însuşi” (Hypsistos 91); „pentru ei înşişi şi
pentru cei ai lor” (Hypsistos 94: Øpὲr Œautîn kaπ tîn ≥d∂wn);
„pentru ei şi ai lor” (Hosios 29: Øpὲr Œautîn kaπ tîn ≥d∂wn);
„pentru copii” (Hosios 16: Øpὲr tîn paid∂wn); Hermes şi
Meltine, fiica Meltinei, soţia sa, „pentru fiul (lor) Philippikos”
48
Robert, 1987, 412-416.
(Hosios 42: Øpὲr Filippikoà toà u≤oà); „pentru copiii lor şi cei
adoptaţi” (Anaitis 8: Øpὲr t◊knwn kaπ qremm£twn);
(b) bunăstarea familiei sau a comunităţii sau a unor grupuri sociale şi
profesionale: „pentru cele nădăjduite” (Hosios 6: Øpὲr tîn
œlp∂dwn); „pentru cei ai lor” (Hypsistos 92, 93; Hosios 36, 37:
Øpὲr tîn ≥d∂wn); „pentru el însuşi şi pentru toţi ai săi”
(Hypsistos 46; Hosios 31: Øpὲr Œautoà kaπ tîn ≥d∂wn p£ntwn);
(c) proprietăţile aflate în posesie: „pentru oameni şi pentru bunuri”
(Hosios 33: Øpὲr tîn ¢nqrèpwn kὲ Øpὲr tîn ØparcÒntwn);
„pentru izbăvirea tuturor celor ai lor şi pentru fecunditatea
roadelor” (Hosios 75: perπ tîn ≥d∂wn p£ntîn swthr∂aj ke
karpîn qelespor∂aj);
(d) sănătatea semenilor şi izbăvirea de boală sau de primejdii:
„pentru izbăvire” (Hosios 3: Øpὲr swthr∂aj); „pentru tămăduirea
ochilor și a vederii ei” (Hosios 39: Øpὲr tÁj tele∂hj Ñfqalmîn);
„pentru a lor izbăvire şi pentru toți ai lor” (Hosios 10: Øpὲr
Œautîn swthr∂aj kaπ tîn ≥d∂wn p£ntwn); „pentru sănătatea şi
izbăvirea lui şi a tuturor alor săi” (Hosios 28: Øpὲr Œautoà kὲ
tîn ≥d∂wn p£ntwn Øpὲr Øg∂aj kὲ swthr∂aj); „pentru izbăvirea
copilului adoptiv şi pentru sine şi toți ai săi” (Hosios 30: Øpὲr
toà qr◊yantoj swthr∂aj kaπ Œautoà kaπ tîn ≥d∂wn p£ntwn);
„pentru izbăvirea tuturor celor ai lui” (Hosios 74: Øpὲr tîn ≥d∂wn
p£ntwn swthr∂aj);
(e) sănătatea animalelor şi scăparea lor din primejdii: „pentru
izbăvirea vacilor” (Hypsistos 57);
(f) comiterea unui păcat sau a unei greşeli impardonabile: „pentru că
făcuseră un jurământ fals” (Hosios 1);
(g) dreapta judecată a divinităţii: „pentru izbăvirea tuturor celor ai
lui” (Hosios 74: Øpὲr tîn ≥d∂wn p£ntwn swthr∂aj).
VII.4. Porunci, viziuni, epifanii, oracole

Majoritatea inscripţiilor dedicate zeilor solari şi lunari
microasiatici pe care i-am avut în vedere datează din perioada târzie a
Principatului, adică cea a secolelor al II-lea şi al III-lea. Ele fac dovada
unei noi mentalităţi religioase proprii unui păgânism revitalizat, numit
uneori şi „cel de-al doilea păgânism”. Transformările care s-au produs

în această perioadă din punct de vedere conceptual şi psihologic au fost
reliefate de Michel Meslin49, Ramsay MacMullen50, Robin Lane Fox51,
Jacques Flamant52, Paul Veyne53 sau Jean Bayet54. Cea mai interesantă
mărturie privind utilizarea unui nou limbaj religios comun, plurivalent,
specific filosofiei religioase a epocii55, un veritabil „limbaj al zeilor” –
după cum l-a denumit Robin Lane Fox în lucrarea sa monumentală
dedicată relaţiilor dintre păgâni şi creştini începând cu sfârşitul dinastiei
Antoninilor56 – o reprezintă inscripţia desoperită la sfârşitul secolului al
XIX-lea pe locul unui mic oraş din nordul Lyciei, Oinoanda.
Conţinutul acestei inscripţii îl regăsim parţial reprodus în Instituţiile
divine ale lui Lactanţiu57, precum şi în textul al 13-lea dintr-o colecţie
de oracole alcătuită în secolul al V-lea cunoscută sub denumirea
curentă de Teosofia de la Tübingen58. Epigrafa a fost cu grijă plasată pe
altar încastrat în partea superioară a zonei de nord-est a zidului ce
datează din perioada elenistică, de-a lungul scărilor perimetrului de
incintă, în dreapta intrării către unul dintre turnurile de apărare, astfel
încât primele raze de la răsăritul soarelui să cadă exact deasupra
altarului. Ea reprezintă răspunsul hexametric dat de oracolul lui Apollo
49
Meslin, 1974, 289-314.
50
MacMullen, 1987, 87 sqq.
51
Lane Fox, 1997, 179 sqq.
52
Pietri, Flamant, 1995, 22-38.
53
Veyne, 2001, 281 sqq.; 1986, 259-283.
54
Jean Bayet, 1957, 169 sqq.
55
Mitchell, II, 1993, 44.
56
Lane Fox, 1997.
57
Lactantius, Instituţiile divine, I, 7, 1 (ed.rom., p. 35): „Chiar Apollo, pe care – în
afara celorlalţi – ei îl consideră divin şi prevestitor în cel mai înalt grad, aflându-se la
Colofon, unde – gândesc – plecase din Delfi atras de plăcuta Asie, unuia care întreba
cine sau ce reprezintă de fapt Dumnezeu, i-a răspuns prin douăzeci şi unu de versuri,
a căror idee este aceasta: «Născut din el însuşi, neînvăţat de cineva, fără mamă, de
neclintit, necuprins nici în nume, nici în cuvânt, locuind în foc, acesta este Dumnezeu, în
timp ce noi nu suntem decât o mică parte a lui Dumnezeu, îngerii lui».”
58
des Places, ANRW, II, 17.4, 1984, 2301-2302; Mitchell, II, 1993, 43-44; Robert,
1971, 597-603 şi urm.; Lane Fox, 1997, 179-181; Milner, Smith, 1994, 73-74.
din Claros în privinţa naturii Zeului Suprem59. Louis Robert îi redă o

excelentă traducere în franceză:
„Né de lui même, à la sagesse infuse, sans mère, inébranlable,
ne comportait pas de nom, aux noms multiples, habitant du feu,
voilà ce qu’est Dieu. Mais nous sommes une parcelle de Dieu,
nous anges-messagers.
À ceux qui interrogent au sujet de Dieu, pour savoir quel est son être
il a déclaré l’Éther, dieu qui voit tout; c’est vers lui qu’il faut
porter ses regards,
et prier, le matin, en regardant vers l’Orient”60.
La prima vedere, s-ar putea crede că este vorba doar de o simplă
coincidenţă, însă similitudinea dintre această concepţie şi cea
referitoare la Zeul Preaînalt este evidentă. Percepţia divinului în
maniera la care se referă oracolul de la Oinoanda, puternic influenţată
de perspectivele teologice şi cele ale filosofiei religioase a epocii –
îndeosebi stoicismul târziu, neopitagorism şi neoplatonism – era însă
perfect compatibilă cu cea a lui Theos Hypsistos. Această realitate este
probată de o altă descoperire surprinzătoare: existenţa unei epigrafe pe
un alt altar situat chiar dedesubtul celui amintit anterior, care prezenta
un fel de nişă pentru plasarea unor candele/lămpi/opaiţe de cult 61 .
Inscripţia a putut fi reconstituită după cum urmează: Crwmatπj Qeù
Ùy∂stJ tÕn lÚcnon eÙcˇn¹, cu alte cuvinte, Chromatis şi-a îndeplinit
făgăduinţa dată zeului aprizând o lumină. Interesant este că o epigrafă
de la Sariçam, descoperită la nord de anticul oraş lydian Magnesia ad
Siplylum aminteşte şi ea de lucnay∂ai, candelele dedicate zeului în
cadrul unei sărbători locale. În privinţa numelui purtat de această
persoană, Robin Lane Fox consideră că este vorba despre „un nume de
femeie în privinţa căruia exista tendinţa de a fi atribuit fostelor sclave
sau copiilor acestora”; aşadar, un nume atribuit unei persoane de
origine modestă62. Însă acest fapt nu ar însemna în mod necesar faptul
59
Lane Fox, 1997, 180-181; Athanassiadi, 1992, 54.
60
Robert, 1971, 602; vezi şi traducerea în franceză din lucrarea lui Lane Fox, 1997,
180.
61
Hall, 1978, 263-267; Lane Fox, 1997, 181.
62
că Chromatis ar fi fost creştină. Datele de care dispunem nu indică acest

lucru.
Ceea ce este iarăşi surprinzător la Oinoanda este faptul că
orientarea şi modul de amplasare ale altarelor, precum şi conţinutul
oracolului, indică direcţia unde trebuiau să se îndrepte rugăciunile
adoratorilor: locul în care primele raze ale soarelui atingeau zidul
elenistic63. Acest tip de rugăciune îndreptată spre Răsărit era curentă la
popoarele orientale, la perşi de exemplu – după cum ne informează
Tertulian64 –, dar şi la unii filosofi precum Socrate65 sau Apollonios din
Tyana, despre care Filostrat ne încredinţează că, în calitatea sa de preot
al unei divinităţi solare îndeplinea în fiecare dimineaţă anumite practici
oculte, deprinse probabil sub influenţa brahmanilor sau a magilor66.
Oracolul din Oinoanda a fost compus într-o perioadă prolifică
pentru oracolele microasiatice, care este cuprinsă aproximativ între 150
şi 250 d.Hr. Mai puţin rodnică s-a dovedit pentru oracolul de la Delfi.
În mod constant, unele funcţii de preoţi sau profeţi ai cultului lui Apollo
erau deţinute şi de unii filosofi platonici, stoici sau pitagoreici67. Unul
dintre aceşti învăţaţi era şi Plutarh, multă vreme preot al lui Apollo la
Delfi. Referindu-se la natura divinităţii, considerată unică, neatinsă şi
pură el afirma următoarele: „Dar divinitatea există – nu mai este
necesar să o spunem – şi existenţa divinităţii nu este raportată la un
anume reper temporal. Ea este eternă, imuabilă, în afara timpului
neatinsă de vicisitudini, nu presupune noţiunea de «anterior», nici pe
aceea de «posterior», nici «viitorul», nici «trecutul», nici «bătrâneţea»,
nici «tinereţea». Fiinţa divinităţii, unică fiind, cuprinde într-un prezent
unic toată durata timpului etern. Şi numai ceea ce există în acest fel
există şi în realitate (ontos). Fără naştere, fără viitor, fără început şi
fără sfârşit. Iată prin urmare de ce oamenii care o cinstesc se cuvine să
i se adreseze prin cuvintele «tu eşti» sau chiar aşa cum procedau unii
odinioară «tu eşti unul»”68.
63
Lane Fox, 1997, 181; Mitchell, I, 1993, 181.
64
Tertulian, Apologeticul, XVI, 9.
65
Hamman, ANRW, II, 23.2, 1980, 1200.
66
Filostrat, Viaţa lui Apollonius din Tyana, I, 16; I, 18; I, 25-26.
67
Lane Fox, 1997, 209.
68
Plutarh, Despre E de la Delfi, 20 (393 A-B) (ed.rom., p. 90-91).
Concepţii legate de existenţa şi natura unei asfel de zeităţi

supreme unice încep să se manifeste cu timiditate mai întâi în filosofie,
cu precădere în operele gânditorilor presocratici. Prima referinţă de
acest gen o reprezintă afirmaţia lui Xenofan din Colofon, care la
sfârşitul secolului al VI-lea î.Hr. spunea că: „Unul este Dumnezeu cel
mare între Dumnezeu şi oameni; / Nu seamănă cu muritorii nici la trup,
nici la gândire” 69. Formula postulată de Xenofan şi utilizată şi de alţi
autori păgâni privitoare la unicitatea dumnezeirii însemna doar
recunoaşterea superiorităţii unei anumite divinităţi în raport cu celelalte
şi caracteristicile sale excepţionale care îl definesc70. Nu reprezenta nici
pe departe o afirmare a unui monoteism strict de tipul celui iudaic, însă
se creau premisele unei ierarhizări a lumii sacrului, după reguli destul
de stricte, pe care o vom întâlni în filosofia păgână a primelor secole
creştine. O concepţie similară asupra naturii dumnezeirii a fost ulterior
dezvoltată de Platon şi discipolii săi, Xenocrate din Calcedon şi
Aristotel71.
În legătură cu natura divinităţii, rolul acesteia şi scopul existenţei
umane, Cicero şi apoi Diogenes Laertios amintesc concepţiile lui
Platon, cel care susţinea imaterialitatea, incognoscibilitatea, caracterul
neschimbător şi nepieritor al divinităţii şi sufletului omenesc 72 ;
divinitatea e unică, sursă şi cauză a întregii creaţii, având o formă
sferică, identificată cu principiul binelui 73 . De aceea scopul fiecărui
69
Clement din Alexandria, Stromatele, V, 109, 1 (ed.rom., PSB p. 373); Burkert, 1985,
305-337; Ustinova, 1999, 218.
70
Edwards, 1991, 223-226.
71
Aristotel, Metafizica, 12, 7, 20-25 (1072 b); 12, 5, 15 (1074 b); 12, 10, 35 (1076 a);
Cicero, De la nature du dieux, I, 13 (p. 13, ed. Appuhn); Xenocrates arăta că acest
zeu preaînalt ce poate fi denumit Zeus reprezintă a unitate, monas, iar zeii olimpieni
pot fi asimilaţi cerului şi stelelor; cf. Burkert, 1985, 330-331.
72
Diogenes Laertios, Despre vieţile şi doctrinele filosofilor, III, 77 (ed.rom. p. 143):
„Platon susţine că divinitatea, ca şi sufletul, nu-i corporală; numai astfel ea este
nepieritoare şi nu este supusă schimbărilor. Cum am mai arătat, el afirmă că ideile
sunt cauzele şi principiile prin care lumea obiectelor naturale este ceea ce este”, iar
timpul „a fost creat ca o imagine a eternităţii” (ibidem, 73); vezi şi Platon, Theaitetos,
176 b; Cicero, De la nature du dieux, I, 12 (p. 37, ed. Appuhn).
73
Diogenes Laertios, Despre vieţile şi doctrinele filosofilor, III, 72 (ed.rom., p. 142):
„Divinitatea este cauza întregii creaţii, întrucât binele, prin natura lui, este făcător de
individ trebuie să fie acela de a deveni aidoma divinităţii, de a se

identifica cu aceasta74. Acesta va constitui peste secole şi un deziderat
al neoplatonicilor şi neopitagoreicilor, devenind în cele din urmă o
concepţie filosofică obişnuită, adoptată şi de creştini 75 . Astfel, nu
întâmplător Plotin considera că „«punctul final» şi scopul [vieţii] erau
să se unească şi să stea mereu aproape de Zeul cel mai presus de
toate”, după cum arăta biograful său, Porphyrios76.
Stoicii considerau divinitatea ca un foc creator, datorită căruia
universal se purifică periodic în urma unei conflagraţii universale77. Era
vorba despre o divinitate eminamente solară, căci pentru Cleantes din
Assos (cca 331–cca 232 d.Hr.) şi discipolii săi, Soarele era nu doar
centrul lumii, conducătorul universului, Raţiunea diriguitoare, ci mai
ales domnul şi stăpânul lucrurilor, Regele prin excelenţă 78 . Aceeaşi
titulatură regală i-o conferă Seneca lui Iupiter, pe care-l prezintă ca
justiţiar, „conducător şi paznic al universului”, „sufletul şi spiritual
lumii”, stăpânul acesteia, autor al Creaţiei, din care motiv i se potriveşte
orice apelativ, mai cu seamă cel de Providenţă, întrucât „poartă de grijă
acestei lumi”79. Contemporanul său Plinius cel Bătrân, cu toate că nu
aderase la filosofia Porticului, prezintă Soarele ca principala divinitate
care guvernează pământul, stelele şi cerul, inteligenţa lumii întregi, dar
şi principalul diriguitor al naturii înseşi80.
Împăratul-filosof Marcus Aurelius, promotor al stoicismului
târziu, în cugetările sale îşi exprima convingerea că: „Toate creaturile
sunt coordonate laolaltă şi tind la armonia aceleiaşi lumi. Compusă din
bine, iar ceea ce este cel mai bun este cauza naşterii cerului; căci cauza celui mai
frumos dintre lucrurile create este cel mai bun dintre lucrurile inteligibile. Şi cum
divinitatea este de acest soi, şi universal, care e cel mai frumos dintre lucruri, este
asemănător cu ceea ce este cel mai frumos, el nu va semăna cu nimic creat, ci numai
cu divinitatea”.
74
Diogenes Laertios, Despre vieţile şi doctrinele filosofilor, III, 78.
75
Stander, EChr, 1999, 804-805.
76
Porphyrios, Viaţa lui Plotin, 23 (ed.rom., p. 149).
77
Stander, Echr, 1999, 1089-1091.
78
Grimal, 1992, 110; 121.
79
Sénèque, De la providence, I, 1 (p. 10, ed. Waltz); idem, Naturales quaestiones, II,
42, 3; II, 43, 1; II, 45 (p. 48, ed.rom.).
80
Plinius, Naturalis historia, II, 12-13 (ed.rom., p. 31).
toate aceste corpuri există o lume, o substanţă materială, o lege, o

raţiune comună tuturor fiinţelor conştiente şi un ideal de perfecţiune
pentru toate fiinţele acestea înrudite şi împărtăşite din aceeaşi
conştiinţă universală”81.
Un pas mai departe a fost făcut de către filosofii neopitagoreici şi
neoplatonici o dată cu începutul Principatului. Neopitagoreicii
susţineau ideea că divinitatea era una îndepărtată, aflată deasupra a tot
ceea ce este limitat într-o asemenea măsură încât nu putea intra
niciodată în legătură lucrurile materiale. De aceea considerau că aceasta
trebuia adorată din punct de vedere spiritual, insistând asupra necesităţii
păstrării unei vieţi pure, idee care de altfel era destul de răspândită în
epocă, în paralel cu altele care insistau asupra aspectelor morale ale
vieţii religioase. În plus, ei admiteau şi existenţa demonilor82.
Se poate pune însă problema impactului pe care l-au avut aceste
interpretări filosofico-religioase în rândul diverselor categorii ale
societăţii şi în ce măsură ele reflectă perspectivele acestora asupra lumii
celeste. Oracolele precum cele de la Claros şi Didyma nu erau destinate
unei minorităţi savante şi restrânse numeric, ci, dimpotrivă, unui public
destul de numeros, întrucât în fiecare an veneau la aceste temple
delegaţii ale oraşelor importante din Orient şi din întreg imperiul, până
la frontiera scoţiană sau cea danubiană, precum şi familii întregi de
pelerini sau indivizi izolaţi. Unele dintre răspunsuri erau gravate pe
pereţii templelor83.
Toate indiciile duc la concluzia că la Oinoanda cele două altare
nu erau plasate în acelaşi loc în mod întâmplător, ci Chromatis a
adăugat altarul având cunoştinţă în mod categoric de conţinutul
oracolului teologic şi l-a identificat pe acel zeu atotcunoscător cu al său
Theos Hypsistos păgân84, întrucât „There is every reason to believe that
the oracle and the dedication together identify one of the outdoor
81
Marcu Aureliu, Către sine însuşi, traducere de Şt. Bezdechi, Tipografiile Române
Unite, Bucureşti, 1922, p. 89.
82
Stander, EChr, 1999, 804-805.
83
Mitchell, II, 1993, 44-45; Lane Fox, 1997, 188-190; MacMullen, 1987, 48-49, 118-
119, 122-123, 147.
84
Lane Fox, 1997, 187.
shrines of a ‘Hypsistarian sect’, whose beliefs and practices overlapped

substantially with contemporary Jewish and Christian practices”85.
Era vorba despre aceeaşi divinitate transcendentă, abstractă şi
anonimă (pentru că nu era „cuprins nici în nume, nici în cuvânt”),
stăpân al tuturor lucrurilor, a celor divine şi celor umane, precum îl
denumeşte pe Iupiter cel Preaînalt sau Iupiter Summus
Exsuperantissimus o celebră inscripţie de la Apulum, un adevărat
stăpân suprem al tuturor lucrurilor divine şi umane şi arbitru al
destinelor86. Întrucât deţinea poziţia supremă şi era numit pantokrator
sau Atotputernic în inscripţiile bosporane şi în izvoarele literare
(Grigorie de Nazianz, Grigorie de Nyssa şi Epifanie din Salamina),
acest zeu Preaînalt a fost identificat cu zei similari ca funcţie, poziţie şi
putere – Iupiter sau Zeus –; însă toată această denumire era doar
aparentă, după cum a subliniat-o şi Celsus: „N-are nici o importanţă
faptul că Dumnezeu e numit Cel preaînalt sau Zeus, cum îi zic elinii,
sau simplu «Zeul», cum îi spun indienii, sau «Oarecarele», cum îi spun
egiptenii” 87 . Poate că şi din această cauză multe dintre inscripţiile
microasiatice îl denumesc fie Theos Hypsistos, fie Zeus Hypsistos.
Faptul că zeul putea fi denumit în nenumărate moduri, după cum ne
arată oracolul, atestă una dintre cele mai răspândite practici, dar în
acelaşi timp şi dificil de înţeles, pe care Ramsay MacMullen, precum şi
alţi istorici o denumesc polionimie, care presupunea printre altele şi
utilizarea unor formule ternare în vederea echivalării divinităţilor
datorită atributelor lor specifice 88 . Noţiunea de polionimie este însă
strâns legată de cea a zeului anonim, întrucât se considera că zeul era
prea măreţ pentru a putea fi cuprins într-un nume89. Astfel, avem un
85
Mitchell, II, 44.
86
IDR, III/5.1, 231=CIL, III, 1090=ILS, 2998; Sanie, 1978, 1113-1114.
87
Origen, Contra lui Celsus, I, 24 (PSB 9, p. 48). Vezi şi M. Simon, Jupiter-Jahvé, în
Numen, 23, 1976, 1, p. 40-66.
88
MacMullen, 1987, 146.
89
Interesante sunt în acest sens şi comentariile editorului versiunii franceze a textului
origenian, publicate în colecţia „Sources Chrétiennes”, privitoare la acest pasaj şi la
polionimie, cu paralelisme în concepţiile platonice şi stoice, isiace, orfice sau
hermetice. Origène, Contre Celse, introduction, texte critique, traduction et notes par
Marcel Borret, I, SC, 132, Les Éditions du Cerf, Paris, 1967, p. 135.
Helios Theos Hypsistos la Pergam 90 , Apollo Lairbenos Theos

Hypsistos la Hierapolis (azi Bandilar) în Frigia 91 , Zeus Hypsistos
Brontaios la Miletupolis în Mysia92, Theos Hypsistos epekoos Helios
la Amastris în Paflagonia93 , Theos Hypsistos ouranios94 la Sahin în
Fenicia sau chiar Zeus Helios Mithra agios Hypsistos epekoos
Tourmasgades la Dura în Siria95. De multe ori divinităţii sunt adăugate
epitete precum epekoos („cel care ascultă rugăciunea” sau „cel
milostiv-ascultător”), epouranios („stăpân al cerurilor”), megalos („cel
mare” sau „măreţul”), pantokrator („atotputernic”), soter („salvatorul”)
pentru a-i spori puterile zeului. Astfel de caracterizări nu sunt însă
întâlnite doar la cel Preaînalt, ci şi la alte divinităţi din lumea greco-
romană, însă cu precădere la cele de origine orientală. Un exemplu
interesant în privinţa acestor atribute ne este dat de o inscripţie – într-o
oarecare măsură asemănătoare celei de la Apulum – descoperită la
Kalecik, în nordul Galatiei, în care se arată că anumite construcţii au
fost efectuate „pentru măreţul zeu, cel Preaînalt şi stăpân al cerurilor,
pentru sfinţii săi îngeri şi pentru casa sa adorată de rugăciune”96.
Uneori zeul este sincretizat cu numeroase divinităţi locale, de
unde şi numeroasele sale particularisme. La Büyük Nefes un neguţător
din Ancyra şi Tavium, Karpos, probabil de origine evreiască, îi dedică
zeului un monument, în urma făgăduinţei făcute97, ceea ce ridică semne
de întrebare în privinţa unei eventuale identificări a divinităţii în cauză
cu Zeus Tavianus, amintit atât de Strabon în privinţa localităţii
omonime98, cât şi de inscripţiile din Galatia99 sau din Dacia100.
90
IP, 330.
91
Colpe, Löw, în RAC, XVI, 1994, 1051.
92
IGSK, 26/I, 5.
93
IstForsch, 39, Am 1b.
94
Într-o inscripţie dedicată Qeù Øy∂stJ oÙran∂J Øp£tJ kaπ ¢nikˇtJ M∂qrv. TMMM,
II, 5.
95
Robert, CRAI, 1968, 594.
96
RECAM, II, 209B; inscripţia datează probabil, după părerea lui S. Mitchell, din
secolul al III-lea d.Hr. (?).
97
RECAM, II, 418.
98
Strabon, Geografia, XII, 5, 2 (ed.rom., p. 135): „Trocmii deţin părţile din vecinătatea
Pontului şi Cappadociei. Acestea sunt cele mai puternice ţinuturi din câte le
guvernează galaţii. Trocmii şi-au zidit aici trei fortăreţe; una este Tavion, piaţa de
În Mysia, Zeul Preaînalt a fost identificat cu o divinitate frigiană

a vremii şi fenomenelor atmosferice, Zeus Bronton, invocat ca zeitate a
fertilităţii de către ţăranii mysieni, bitinieni şi frigieni101. Însă pe lângă
caracterul agricol atribuit acestei divinităţi, în Frigia, cel Preaînalt este
şi un zeu abstract, moral şi anonim, precum erau multe dintre
divinităţile locale; şi aceasta întrucât nu există nici măcar o inscripţie
frigiană care să-l menţioneze prin identificarea cu Zeus, ci numai sub
denumirea de Theos Hypsistos102.
Pe stela de la Miletupolis, acest zeu suveran are ca simboluri ale
puterii sceptrul şi fulgerul. De asemenea, alături de el se află acvila
(vulturul), ca „încarnare, substitut sau mesager al celei mai înalte
divinităţi uraniene şi al focului ceresc, soarele” 103 ; or, tocmai am
remarcat identificarea lui Theos Hypsistos cu o divinitate solară şi a
înălţimilor prin excelenţă, o zeitate a luminii, numită de asemenea în
oracolul de la Oinoanda „Focul Eterat”. Un Zeus Aitherios este atestat
în inscripţiile de la Mytilene şi Milet, în timp ce un alt oracol de la
Didyma, menţionat în textul al 14-lea al Teosofiei de la Tübingen ca
răspuns dat unui anume Teophilus, vorbeşte de asemenea despre
această divinitate supremă, care rezidă dincolo de sferele cereşti, un foc
nesfârşit, veşnic în mişcare, o nemărginire necunoscută nici măcar
zeilor şi numită Focul Eterat, în mod similar oracolului de la
Oinoanda104. Artemidor din Daldis îl va include în a sa Oneirokritika,
probabil sub influenţa platonismului mediu, Focul Eterat printre
negoţ a locuitorilor din partea locului, unde se află statuia colosală din aramă a lui
Zeus şi sanctuarul lui cu drept de azil”.
99
La Ancyra, ca Zeus megistos Taenos şi Zeus Taouianos.
100
Două dintre acestea provin de la Apulum şi una de la Napoca, dedicate lui Iupiter
Optimus Maximus Tavianus de celtici de origine microasiatică; ele au fost analizate
de Adrian Husar, 1999, 261-262.
101
IGSK, 26/I, 5.
102
Drew-Bear, Naour, ANRW, II, 18.3, 1990, 2035.
103
DS, III, 475.
104
Robert, CRAI, 1971, 605: «Il existe, résidant bien au-dessus de l’enveloppe
supracéleste, un feu illimité, toujours en mouvement. Éternité sans bornes: les
bienheureux (c’est-à-dire les dieux) ne peuvent le connaître, à moins que lui,
Souverain Père, quandil en a ainsi jugé dnas son conseil, en se donne lui-même à
voir». Voir des Places, ANRW, II, 17.4, 1984, 2300-2304; Mitchell, II, 1993, 43-44.
divinităţile olimpiene, alături de Zeus, Hera, Afrodita Ourania, Artemis,

Apollo, Athena105. Era un semn oniric favorabil, opus morţii, o aluzie la
doctrina eterului ca izvor al sufletului şi al vieţii înseşi106.
VII.5. Îngeri, zei, demoni. Ierarhii divine

Ideea existenţei unor entităţi protectoare, necorporale care să
reprezinte mesagerul divinităţii este întâlnită atât în mediile păgâne, cât
şi în cele evreieşti şi creştine107. O adeptă a lui Sabazius este înfăţişată
pe mormântul Vibiei din catacomba lui Praetextatus alături de îngerul
său bun – angelus bonus108. Însuşi Mithra era identificat la început în
zoroastrism cu un yazata, un fel de înger, o putere a luminii ce luptă de
partea lui Ahura-Mazda, cel care întruchipa principiul binelui şi
divinitatea supremă prin excelenţă.
Îngerii (ebr. malahim = „mesageri”) aveau facultatea de a
progresa în bine sau de a se îndrepta spre rău – devenind astfel malefici
(ebr. shedim sau mazikim = „fiinţe dăunătoare”) 109 . Angelolatria a
devenit deseori motiv de dispută între farisei şi saducei, ultimii
respingând existenţa îngerilor110. După unele opinii, chiar şi mozaismul
arhaic nu conţinea referiri la îngeri, iar „o teorie a îngerilor se
elaborează abia în perioada exilului babilonian, probabil sub înrâurirea
magilor chaldei şi poate nu cu totul independent de tradiţia avestică din
Iran, unde o noţiune aproximativ similară (fravashi) exista demult”111.
În mediul păgân al primelor secole creştine, sub influenţa unor
tendinţe de natură teologică şi filosofico-religioasă din epocă, încep să-
şi facă din ce în ce mai mult simţită prezenţa anumitor idei legate de
percepţia lumii divine ca o societate ierarhizată, populată de fiinţe
intermediare, angelice sau demonice, însărcinate cu supravegherea
105
Artemidoros, Carte de tălmăcire a viselor, II, 17, 34 (ed.rom., p. 153).
106
Artemidoros, Carte de tălmăcire a viselor, II, 17, 35.
107
Pippidi, 1969, 267-281; DJE, 35-37; Sanie, 1981, 149 pentru inscripţiile de la
Viminacium şi Ostia.
108
Turcan, 1998, 370.
109
Sf. Ioan Damaschin, Dogmatica, II, 3; DCI, 180-181; DMG, 321-323.
110
Faptele Apostolilor, 23, 7-8.
111
Kernbach, 1984, 84; o opinie similară în Macrea, 1969, 374.
diferitelor regiuni ale universului, dar care puteau interveni şi în viaţa

individului în calitate de mesageri ai voinţei divine, de mediatori,
transmiţând poruncile care emanau de la o putere divină supremă, prin
intermediul viziunilor onirice sau a epifaniilor sau pedepsindu-i uneori
pentru delicte morale112. Astfel de fiinţe supranaturale aveau şi calitatea
de justiţiari în relaţia cu oamenii, devenind „îngeri de foc” invocaţi
pentru a abate mânia divină şi a răzbuna nedreptăţile113. Rolul de îngeri
ai dreptăţii era preluat în anumite cazuri, îndeosebi în zona anatoliană
chiar de către unele divinităţi solare, precum Apollo sau Hosios kai
Dikaios 114 . De asemenea, Mithra, cunoscut pentru calitatea sa de
mediator, dar şi de zeu salvator cu atribute solare115, este invocat aici ca
divinitate a dreptăţii într-o inscripţie descoperită la Tyana (Mithra
13) 116 . Însă o dată cu prezenţa tot mai pregnantă a doctrinelor care
promovau nemurirea în plan astral, a exegezelor stoice şi neoplatonice,
precum şi a unor puternice tendinţe henoteiste, rolul de divinitate a
dreptăţii care media în relaţia dintre lumea divină şi cea terestră şi
conducea sufletele către sferele celeste i-a revenit unei divinităţi solare
supreme atotputernice şi universale (kosmokrator), identificată în
ultimă instanţă cu Helios 117 . Însă acesta nu mai era doar Helios
pantepoptes din epopeile homerice şi nici nu mai putea fi echivalat cu
Sol indiges specific religiei romane tradiţionale, ci căpătase înfăţişarea
unei divinităţi de tip oriental, fiind denumită prin urmare Sol invictus118.
112
MacMullen, 1987, 96-105; 132-139; Brenk, ANRW, II, 16.3, 1986, 2068-2145;
Cumont, 1915, 159-182; Smith, ANRW, II, 16.1, 1978, 425-439.
113
Sheppard, 1980-1981, 86, nr. 7, la Kidrama, în Caria. Un alt exemplu este cel oferit
de Plutarh, care vorbeşte despre existenţa unor daimoni justiţiari, „neiertători,
răzbunători ai sângelui vărsat, deoarece aceştia întreţin amintirea unor anumite crime
din vechime care nu pot fi date uitării” (Plutarh, Despre părăsirea oracolelor, 15
(418 B-C)).
114
Sheppard, 1980-1981, 78-86, nr. 1-6; IGSK 52, 19; RECAM II, 44 şi 242.
115
Pentru o comparaţie doctrinară cu creştinismul, vezi Lease, ANRW, II, 23.2, 1980,
1306-1332.
116
IGSK, 55/1, 34 = TMMM, II, nr. 3, p. 91 = CIMRM, I, 18.
117
Cumont, 1949, 171-188 şi 289-293; Cumont, DAGR, IV.2, 1375-1377; Cumont,
1913, 447-479; Tantillo, 2003, 46; Segal, ANRW, II, 23.2, 1980, 1349; Halsberghe,
1972, 82.
118
Iliada, 3, 277; Odiseea, 12, 323.
În viziunea teologilor şi a filosofilor păgâni ai vremii, îndeosebi cei

neoplatonici şi stoici, el era nu numai astrul ca atare, ci ajunsese un
demiurg universal, un cârmuitor al lumii, un foc eteric, o putere
raţională, o „lumină inteligentă”, ale cărui raze reprezentau vehiculele
prin care sufletul se înălţa în înălţimile celeste119.
În viziunea creştină, în cadrul împărăţiei cereşti, orânduită ca o
societate strict ierarhizată 120 şi dominată de chipul radios al
Judecătorului divin, în multe cazuri chiar îngerii – numiţi uneori duhuri
sau puteri121 – sunt cei însărcinaţi să îndeplinească o serie de atribuţii,
de funcţii cosmice universale, slujind astfel voinţei divine,
preamărindu-l pe Dumnezeu, având grijă de bunăstarea oamenilor,
veghind asupra pocăinţei lor, amintindu-le de finalitatea vieţii
pământeşti şi scopul mântuirii, rugându-se împreună cu cei împovăraţi
şi ducând rugăciunile credincioşilor în ceruri şi nu în ultimul rând,
servindu-le acestora ca exemplu demn de urmat122.
Spre deosebire de îngerii căzuţi sau nelegiuiţi, care încearcă să
ducă la pierzare sufletele oamenilor 123 , cei îngerii buni devin în
creştinism mesagerii care duc sufletele credincioşilor pentru a înfăţişa
înaintea Judecătorului. De îndată ce sufletele sunt aduse de către îngeri
în Rai, ele sunt întâmpinate de către sfinţi124. Într-unul dintre apocrife,
Apocalipsa lui Pavel, cei însărcinaţi de către Dumnezeu să aducă în
ceasul de pe urmă sufletele drepţilor înaintea Judecătorului suprem sunt
denumiţi îngerii dreptăţii sau îngerii sfinţi şi au chipul strălucitor ca
soarele 125 . Tot aici, arhanghelul Mihail sau „îngerul testamentului”
119
Cumont, 1949, 179-180; Cumont, 1913, 461-463; Mitchell, II, 1993, 44 şi 51;
Athanassiadi, 1992, 50 şi 53; CAH, XI, 2000, 927 şi 936; compară şi cu Clement din
Alexandria, Protrepticul, II, 25, 3-4 (PSB, 4, p. 86) şi Lactanţiu, Instituţiile divine, I,
7, 1; VII, 13, 5-8.
120
Dionisie Pseudo-Areopagitul, Despre numele divine, 6-9: serafimi, heruvimi,
tronuri, domnii, puteri, stăpânii, începătorii, arhangheli şi îngeri; vezi şi exemplele
din literatura paulină: W.S. Babcock, 1999, 53-54.
121
Didim din Alexandria, Despre Duhul Sfânt, 56: prin duhuri înţelegându-se puterile
cereşti şi raţionale numite curent în Scriptură îngeri şi puteri.
122
Babcock, 1999, 54.
123
Apocalipsa lui Pavel, 14, 1-6.
124
Leclercq, DACL, IV.1, col. 1268; WDM, p. 37-38.
125
Apocalipsa lui Pavel, 12, 1.
asistă la dreapta judecată a lui Dumnezeu alături de miile de îngeri,

ceilalţi arhangheli, heruvimii şi cei douăzeci şi patru de bătrâni amintiţi
şi în Apocalipsa lui Ioan126.
În privinţa lui Theos Hypsistos, Hosios kai Dikaios, Apollo
Lairbenos et Mên remarcăm anumite aspecte interesante, care se
suprapun unor tendinţe de natură teologică şi filosofico-religioasă din
epocă127. Întrucât era vorba despre un zeu îndepărtat, situat dincolo de
sferele celeste şi la limita cognoscibilului, el comunica/lua contact cu
adoratorii prin modalităţi specifice:
(1) Prin intermediul unor viziuni onirice nocturne; unele epigrafe de
pe monumente menţionează formula kat¦ Ônar la Pergam
(Hypsistos 67) 128 , Tralleis în Caria (Hypsistos 117) 129 ,
Miletupolis în Mysia 130 , Arvalia de lângă Efes (Hosios 12),
Laodikeia Katakekaumene (Hosios 70) sau Nikomedeia în
Bitinia131;
(2) Cu ajutorul unui profet: profˇthj toà ¡giwt£tou Qeoà Ùy∂stou
(Hypsistos 12a, 53; Hosios 93) 132; rolul acestor profeţi a fost
subliniat îndeosebi pentru întreaga zonă de vest a Asiei Mici, fie
că era vorba despre culte solare autohtone (Hosios kai
Dikaios) 133 , fie de concepţii religioase alogene care au preluat
anumite cutume locale (cazul montaniştilor)134;
126
Ibidem, 14, 7; Apocalipsa lui Ioan, 4, 10.
127
Vezi Brenk, ANRW, II, 16.3, 1986, 2068-2145; Cumont, 1915, 159-182.
128
IP, 331.
129
IGSK, 36/I, 14.
130
IGSK, 26/I, 5.
131
IstForsch, 14, 37.
132
Cumont, RE, IX, 1916, col. 447.
133
La Temrek, lângă Borlu (Lidia), o inscripţie dedicată Îngerului cel Drept şi Sfânt
aminteşte de mijlocirea profetului Alexandros din Saittai; cf. Sheppard, 1980-1981,
90-91, nr. 9. Pentru Hosios kai Dikaios în ipostaza de înger al lui Helios, vezi şi
IGSK 52, 19. Dedicaţia adresată către Hosios kai Dikaios datează din sec. I d.Hr. şi
provine de la Hadrianoutherai, din Mysia centrală. Asemenea cazuri, în care
divinitatea frigiană apare alături de zeităţi solare similare precum Helios sau Apollo
se regăsesc şi pe alte inscripţii ca cele din nordul Galatiei, la Karahoca, în districtul
Hayamana (RECAM II, 242), şi Yukari Dudaş (RECAM II, 44). Interesante sunt în
acest sens şi comentariile lui Stephen Mitchell în op.cit., p. 25-26.
134
Mitchell, II, 1993, 46-47.
(3) Prin mijlocirea puterilor celeste, a mesagerilor divini sau

îngerilor, care formează o ierarhie destul de strictă compusă mai
întâi din zeii propriu-zişi cu rol de mesageri (qeÕj ¥ggeloj =
„zeu mesager”, îndeosebi Apollo şi Hermes), divinităţi angelice
(qe∂on ¢ggelikÒn = „mesager divin” sau ¥ggeloj tîn qeîn =
„mesager al zeilor” la Stratoniceea, Kidrama sau Lagina în
Caria) 135 , care se manifestă / se arată / se fac cunoscute
pământenilor prin intermediul unor epifanii, precum o
demonstrează existenţa unui megas theios epiphanes ce apare
alături de Theos Hypsistos şi Thea Larmene într-o dedicaţie
datând din secolul al II-lea de la Borlu (Lydia) 136 . În fruntea
acestei ierarhii divine subordonate Zeului Preaînalt pare a se
situa o Divinitate Regală, cu posibile influenţe semitice137.
În ciuda distanţei care o separă de lumea terestră, divinitatea
supremă putea interveni în mod direct în viaţa oamenilor. Aceasta ar fi
explicaţia cea mai plauzibilă utilizării unor simboluri precum cele ale
urechilor sau palmelor înălţate reprezentate pe stelele microasiatice sau
de altă origine din imperiu, precum şi a epitetului epekoos atribuit celui
Preaînalt 138 . Zeul putea vindeca în mod miraculos individul de o
anumită boală 139 sau îl putea izbăvi/mântui de o anumită influenţă
malefică 140 sau putea răzbuna o nedreptate aducând pedeapsa divină
asupra nelegiuitului141. La Kidrama, în Caria, dedicantul îl blestemă pe
cel nelegiuit să suporte pedeapsa „îngerilor focului”142, iar la Delos pe o
135
Sheppard, 1980-1981, 78-79, nr. 1-5 (Stratoniceea), 86, nr. 6 (Lagina), nr. 7
(Kidrama).
136
Sheppard, 1980-1981, 99-100, nr. 12.
137
Sheppard, 1980-1981, 86, nr. 6 (Lagina, în Caria).
138
SEG, XLVII, 1997, nr. 1938-1939.
139
De exemplu la Aezanoi în Frigia, în cazul lui Aurelios Asklepiades; cf. Drew-Bear,
Naour, în ANRW, II, 18.3, 1990, 2039-2040.
140
Cazul vopsitorului Ioulianos din inscripţia descoperită la Medar (la nord de
Tyateira): ETAM, 23, 26; SEG, XLVII, 1997, nr. 2152 (papirus din Egipt de
provenienţă necunoscută, datând din sec. III-IV d.Hr., menţionând o acţiune de
exorcizare).
141
CIJ, I, 725 (Delos, sfârşitul sec. II–începutul sec. I î.Hr.; cu reprezentarea palmelor
înălţate în semn de rugăciune); CIJ, II, 769 (Akmonia, în Frigia).
142
Sheppard, 1980-1981, 86, nr. 7.
epigrafă sunt invocaţi îngerii zeului şi Theos Hypsistos în calitatea sa

de „stăpân al sufletelor şi a tot trupul”143. Cei care voiau să scape de
pedeapsa divină trebuiau să se căiască implorând mila zeului, după cum
exista deja o tradiţie bine definită în acest sens îndeosebi în Lydia şi
Frigia şi eventual să se înscrie într-o „asociaţie a prietenilor îngerilor”
(filang◊lwn sunbièsij)144.
143
CIJ, I, 725.
144
Sheppard, 1980-1981, 87-88, nr. 8 (pe o dedicaţie adresată lui Hosios kai Dikaios de
la Yayla Baba Köy din valea Tembris).
Concluzii
Lumea divină anatoliană se caracterizează printr-o dinamică aparte.

Pe de o parte există fenomene similare celor prezente în Imperiul
Roman în perioada studiată, cea a primelor trei secole, iar pe de alta o
multitudine de particularisme care o individualizează în raport cu alte
zone orientale.
Există câteva trăsături generale care pot fi puse în legătură cu
divinităţile studiate. În primul rând, este vorba despre divinităţi consi-
derate omnipotente, a căror sferă de influenţă se extinde nu doar asupra
lumii divine, ci şi asupra comunităţilor umane pe care le guvernează în
calitate de „stăpâni”, „conducători” sau chiar „tirani” absoluţi. Sunt
divinităţi protectoare, salvatoare, care dau dovadă de receptivitate faţă
de doleanţele indivizilor sau ale grupurilor umane (fapt subliniat de
epitete precum soteres sau epekooi).
Între aceste divinităţi şi dedicanţi se stabileşte o legătură perso-
nală, dominată de raporturi de forţă. Fiind în mare măsură zei epifanici,
îşi manifestau puterea direct sau prin intermendiari (în plan terestru prin
preoţi sau profeţi, alteori prin personaje divine, angelice) în cadrul unor
viziuni onirice sau oraculare.
Datoria membrilor comunităţii şi a indivizilor era aceea de a da
dovadă de ascultare faţă de poruncile zeului, de a-i aduce ofrande, de a-
i solicita sfatul chestionând voinţa divină şi mai ales de a-i aduce elogii
publice. Publicitatea făcută zeului era unul dintre elementele definitorii
îndeosebi în cadrul comunităţilor rurale din zona de est a Lydiei şi
centrul şi sudul Frigiei. De altfel, toate aceste trăsături erau mult mai
puternice decât în regiunile mai elenizate, unde acesta era mai întâi de
toate o divinitate poliadică şi mai puţin una personală (cazul Artemidei
Pergaia sau al lui Sandan).
Cu toate acestea, realitatea demonstrează că este foarte dificil de
făcut o demarcaţie clară între zona profund elenizată situată în general
înspre coastă şi zona rurală mai conservatoare din interiorul ţinutului.

Aceasta în primul rând pentru că linia respectivă se deplasează continuu
către interior ducând treptat la dispariţia idiomurilor locale şi la asimi-
larea substratului cultural şi religios local în limitele interioare ale
elenismului.
Pe de altă parte, pentru că legătura dintre mediul urban elenizat şi
mediul rural nu a fost întreruptă niciodată. A existat întotdeauna o
anumită mobilitate umană şi un schimb permanent între cele două zone,
prin intermediul pelerinilor de la ţară care aduceau ofrande în marile
sanctuare sau a celor din micile târguri frigiene sau lidiene care
solicitau zeului să-şi manifeste puterea şi să elucideze un caz, să
îndepte o nedreptate, căutau să-l îmbuneze etc. Aceasta pentru că în
bună măsură vorbim despre zei ai dreptăţii, zei răzbunători, în mare
parte cu atribute războinice (reprezentate fie cu securea dublă specifică
divinităţilor uranice din sudul anatolian, fie cu arcul, tolba cu săgeţi,
scutul sau cu îmbrăcăminte cuirasată etc.). Mên şi Anaitis erau îndeo-
sebi invocate fie ca divinităţi protectoare în imprecaţiile funerare, fie ca
zei ai dreptăţii în cadrul unor ceremonii specifice în templele rurale
lidiene unde ridicarea sceptrului şi invocaţia adresată de preot în pre-
zenţa membrilor comunităţii însemna legarea prin jurământ a persoanei
sau persoanelor culpabile.
Pedeapsa divinităţii se putea răsfrânge asupra generaţiilor succe-
sive dacă nu ar fi existat nimeni dintre urmaşii celor în cauză care să
dezlege jurământul sau mai degrabă blestemul aplicat. De aici şi
„teorarea divină” pe care o puteau instaura astfel de divinităţi care tre-
buiau în permanenţă îmbunate şi elogiate. Fireşte că pentru toate aceste
operaţiuni se percepeau taxe care sporeau veniturile sanctuarelor. De
altfel, existau numeroase mijloace prin care templele autohtone prospe-
rau. Dincolo de proprietăţile sacre (crânguri, lacuri), ele dispuneau în
general de terenuri arabile sau cultivate cu viţă-de-vie precum în marile
sanctuare capadociene sau în vecinătatea celui al Artemidei Pergaia.
Astfel de proprietăţi erau de multe ori obţinute graţie unor porunci di-
vine adresate explicit sau a donaţiilor benevole pe care le efectuau dedi-
canţii.
Concluzii 279
Unele sanctuare aveau chiar şi ateliere ale căror produse erau

destinate nu doar nevoilor sanctuarului, ci şi comercializării. Preoţii
ambulanţi precum cei ai Artemidei Pergaia (similari celor ai Kybelei
sau ai Artemidei Ephesia) aduceau şi ei venituri substanţiale, după cum
la fel de însemnate erau şi cele obţinute de sclavii consacraţi divinităţii
care se prostituau în folosul zeului. Aceasta din urmă era de altfel o
activitate onorabilă întrucât Herodot arată că unor astfel de femei nu le
era deloc greu să se căsătorească ulterior cu membrii aristocraţiei locale.
Vorbim tot aici şi despre divinităţi cu un înalt grad de abstracti-
zare şi anonime, întrucât lui Hypsistos, lui Sozon sau Hosios kai
Dikaios nu le cunoaştem numele real, ele fiind denumite în funcţie de
atributele lor dominante devenite epicleze divine. De aceea este şi
foarte dificil de stabilit dacă numele acestora este prezent doar ca epitet
al unei alte divinităţi sau este cazul unui proces mai complex de sincre-
tism din care să rezulte o nouă divinitate cu atribute sporite (Helios
Theos Hypsistos, Apollo Sozon / Sozon Letoidul 1 , Hosios Apollo şi
Men Dikaios2 etc.). În această din urmă situaţie, fenomenul polionimiei
a jucat un rol foarte important. Aceasta pentru că se considera în gene-
ral că prin adăugarea unor nume divine multiple se sporeau propor-
ţional şi puterile zeului.
Pe de altă parte, modalităţile de adaptare şi de echivalare a nume-
lor divinităţilor nu au fost întotdeauna aceleaşi. Se constată emergenţa
fenomenului de polarizare fonetică 3 , ce constă din echivalarea sub
multiple forme a unui nume existent într-o altă limbă. Cu alte cuvinte,
în momentul în care numele autohtone au început să fie echivalate cu
fonemele existente în limba greacă, a apărut o mare varietate de
denumiri, redarea în scris fiind întotdeauna doar una aproximativă,
dând astfel impresia că se poate vorbi despre o multitudine de divinităţi
locale diferite, dar cu nume asemănătoare (Lairbenos/Lermenos/
Lyermenos/Leimenos; Mên/Meis/Mis etc.).
În mod deosebit în cazul lui Mên acest lucru, cumulat cu menţio-
narea diferiţilor întemeietori de cult în titulatura zeului, lasă impresia
1
Hosios 87.
2
Hosios 34.
3
MacLean, 2004, 91.
unui puternic particularism local, ce contrastează evident cu pretenţiile

universaliste exprimate în inscripţii prin epitete precum ouranios sau
epouranios ori constatarea unicităţii zeului prin formula heis theos.
Variantele ortografice se pot datora însă şi tendinţei evidente de a scrie
numele divinităţilor în funcţie de pronunţia curentă din acea perioadă
(Hosios kai Dikaios/Hosios ke Dikeos; Anaitis/Anaeitis/Anatis).
Aceste fenomene sunt dublate uneori de un altul la fel de impor-
tant în cazul Asiei Mici. Identificarea multiplă a divinităţilor locale este
o consecinţă a faptului că divinităţile au fost echivalate diferit, în
funcţie de atributele şi atribuţiile specifice, în etape succesive, punându-
se în evidenţă similitudinile pe care le aveau cu divinităţile greceşti sau
chiar romane.
Astfel ajunge Mâ să fie identificată cu Atena, Enyo sau Bellona,
Anaitis cu Artemis, Afrodita sau Atena (fiecare dintre ele subliniind o
anumită funcţie predominantă), Sandan cu Herakles, Lairbenos cu
Helios şi cu Apollo (evidenţiind aici şi calitatea de zeu al astrului solar,
şi pe aceea de zeu al luminii şi al înţelepciunii).
Însă de multe ori suprapunerea era doar una parţială şi nu condu-
cea neapărat la o identificare totală cu zeitatea grecească. Aici sunt de
amintit cel puţin două cazuri: cel al lui Sozon, echivalat cu Apollo în
câteva situaţii, nu atât încât să-şi piardă identitatea total, şi cel al lui
Sandan, pentru care asimilarea cu Herakles în secolele III î.Hr.-III d.Hr.
nu era decât una artificială şi de aceea nu s-a impus4.
În privinţa iconografiei, asistăm la fenomene foarte interesante.
În primul rând, nu puţine sunt cazurile în care diferite zeităţi (şi ansam-
blul iconografic în care sunt reprezentate) au trăsături similare, ceea ce
subliniază două tendinţe:
(1) fie divinităţile în cauză au o origine comună (grupul Marilor
Zeiţe-Mame anatoliene, ale căror idoli locali sunt reprezentaţi în aproxi-
mantiv aceeaşi manieră: cazul Artemidei Pergaia, strâns înrudită tipolo-
gic cu Artemis Ephesia, Artemis Leukophryene din Magnezia pe Meandru,
Atremis Sardiane din capitala lydiană sau Afrodita din Afrodisias);
(2) fie este vorba despre împrumuturi iconografice, date fiind
contextul local şi zonal (exemplul lui Mên şi Mithra cavaleri pe mone-
4
Vezi aici de exemplu Pohl, 2004, 90-94; Ehling, 2004, 144-145.
Concluzii 281
dele pontice) sau atribute similare cu alte divinităţi autohtone (cazul

Anaitidei indigenizate care împrumută trăsăturile Zeiţelor-Mame locale,
ajungând uneori la o iconografie similară cu a Artemidei Ephesia sau a
Kybelei).
Evoluţia iconografiei divinităţilor pe diferite epoci a constituit
iarăşi un punct abordat în cadrul lucrării. În mod frecvent, iconografia
este una bivalentă, grecească şi autohtonă, ceea ce a determinat uneori
confuzii în privinţa identităţii reale a zeităţilor. Exemplul Anaitidei de
la Hypaipa, Hierokaisareia şi Philadelphia din Lydia este grăitor în
acest sens. Însă astfel de situaţii apar şi în alte zone ale Anatoliei. În
mod paradoxal, primele reprezentări ale Artemidei Pergaia din perioada
elenistică sunt tipic greceşti, unde divinitatea avea ca atribute arcul şi
cerbul.
Cu toate acestea, emisiunile monetare ulterioare prezintă atât va-
rianta grecească, cât şi pe cea autohtonă. Mai întâi idolul reprezentat
lasă impresia unei zeiţe tronând, flancată de animale sălbatice („modelul
Kybele”), pentru ca apoi să fie înfăţişat sub forma arhaizantă a zeiţei cu
polos înalt şi voal lung, având în registrele inferioare reprezentări de
dactyli, cureţi şi coribanţi, asemenea zeiţelor înrudite tipologic pe care
le-am menţionat anterior.
Pe de altă parte cultele microasitatice devin ele însele – chiar
dacă într-o proporţie mai restrânsă decât alte culte orientale în afara
peninsulei –, promotoarele unui nou tip de mentalitate religioasă. Cea
mai explicită formulare a acestei noi mentalităţi păgâne care se contu-
rează mai pregnant în secolele II-III d.Hr. o reprezintă răspunsurile
oferite de oracolele lui Apollo din Claros şi de la Didyma privind mo-
dul în care trebuie venerată divinitatea, natura acesteia, raporturile din-
tre om şi divinitate, rolul mesagerilor divini, nemurirea sufletului etc.
Îndeosebi oracolul de la Didyma pare să dovedească faptul că în
cadrul păgânismului se manifesta o tendinţă de a integra panteonul păgân
în cadrul unui sistem religios guvernat de un principiu unic reprezentat
de o divinitate universală supremă5.
Puternic influenţat de iudaism şi concepţiile religioase iraniene
îndeosebi încă din perioada iniţială, cultul lui Theos Hypsistos s-a adap-
5
tat inovaţiilor religioase şi filosofice ale secolelor II-III d.Hr., prezen-

tând idei similare celor specifice stoicismului târziu, neopitagorismului
şi neoplatonismului, dar şi celor vehiculate de oracolele apollinice
microasiatice.
Concepţiile hypsistarilor privitoare la natura divinităţii şi a rolu-
lui acesteia au putut astfel oferi un sprijin ideologic important în defi-
nirea teologiei solare a împăraţilor romani şi în privinţa accentuării ten-
dinţelor henoteiste ale perioadei în discuţie. Era subliniat astfel parale-
lismul între ierarhia celestă şi cea terestră, în deplină concordanţă cu
ideea de armonie universală asigurată de divinitatea supremă în Împără-
ţia celestă, o zeitate atotputernică, necunoscută, solară, eternă, situată
dincolo de cele mai înalte sfere celeste, al cărei reprezentant în Împără-
ţia terestră devine însuşi suveranul statului, împăratul.
Catalog de inscripţii şi reprezentări
Inscripţiile sunt dispuse în ordinea alfabetică a localităţilor, după denu-

mirea lor antică. Când aceasta lipseşte, este înlocuită de numele turcesc actual.
Ceea ce ne interesează este în primul rând locul de provenienţă şi de aceea,
dacă monumentul în cauză a fost descoperit într-o anumită locaţie, dar provine
cu siguranţă dintr-o alta, vom indica acest lucru în paranteză, alături de
localitatea în care a fost găsit. În lipsa locului de descoperire vom trece locul
de depozitare pe teritoriul anatolian (marcat cu asterisc) sau le vom menţiona
în partea finală a catalogului cu loc de descoperire necunoscut. Indicăm şi
dovezile considerate în prezent ca făcând referire la altă divinitate decât cea
indicată în catalog, dar care iniţial a fost atribuită divinităţii în cauză. Tot aici
(separat, la sfârşitul catalogului) vom trece şi dovezile considerate în prezent
ca neautentice. Toate acestea vor purta specificaţia D înaintea numărului de
catalog, pentru a fi uşor reperabile.
Indicaţiile bibliografice aferente fiecărei mărturii din catalog sunt redate
după sistemul: nume, autor, an de apariţie, pagini, pentru a economisi spaţiul şi
a face catalogul cât mai puţin încărcat. Ele sunt precizate în ordinea descrescă-
toare a apariţiei. Numai atunci când există riscul producerii de confuzii,
opţional se pot adăuga iniţialele prenumelor (de exemplu F. & E. Cumont,
1906, 203). Dacă apar mai multe titluri ale aceluiaşi autor într-un an, ele vor fi
departajate adăugându-se câte o literă la anul apariţiei, în funcţie de ordinea
alfabetică a lucrărilor publicate. Dimensiunile monumentelor sunt redate în
centimetri (înălţime, lăţime, grosime).
Trimiterile la catalog în textul lucrării sunt indicate între paranteze
rotunde, cu indicaţia numelui catalogului şi a numărului inscripţiei cu caractere
îngroşate.
1. Hypsistos şi zeităţile asimilate
1. Aizanoi: Ex-voto dedicat lui Theos Hypsistos

Locul descoperirii: Ağarı, în teritoriul anticului Aizanoi.
Tipul documentului: Placă din marmură alb-gri, deteriorată pe toate părţile.
Dimensiuni: 125 x 172 x 35 cm.
Litere: 4-4,5 cm.
Locul de păstrare: În zidul vestic al moscheii.
Bibliografie: Mitchell, 1999, 141, nr. 208; MAMA, IX, 59.
Datare: Sec. II-III d.Hr (?).
Descrierea reprezentării: Puncte incizate în partea dreaptă a monumentului,
după toate aparenţele formând un model.
Text: \ N [..] 'Alex£ndrou IЄIONIOC | Øpὲr Œ[a]utoà [Q]eù Ùy∂stJ eÙcˇn.
Traducere: – A lui Alexandros –, lui Zeului Preaînalt, pentru sine, în urma
făgăduinţei.
2. Aizanoi: Ex-voto dedicat de Aurelius Asklepiades lui Theos Hypsistos

Locul descoperirii: Haci Kebir, lângă Aizanoi. Identificată iniţial la Haci
Köy, la 5 km nord-est de Aizanoi.
Tipul documentului: Necunoscut.
Dimensiuni: Necunoscute.
Litere: Dimensiuni necunoscute.
Locul de păstrare: Necunoscut.
Bibliografie: Mitchell, 1999, 141, nr. 209; Drew-Bear, Naour, ANRW, II, 18.3,
1990, 2039, nr. 33; SEG, 40, 1990, nr. 1188; Kraabel, 1969, 88; Cook, II.2,
1925, 882, nr. 23.
Datare: Sec. III d.Hr.
Descrierea reprezentării: -.
Text: AÙr(ˇlioj) 'Asklhpi£d[hj] |2 œlehqeπj ¢p' Ó|llwn tîn paqhm£t[wn] |4
eÙx£menoj Qeù Ù[y]|∂stJ met¦ |6 tîn e≥d∂wn.
Traducere: Aurelius Asklepiades, mântuit (fiind) de toate suferinţele, (a făcut
aceasta) împreună cu ai săi Zeului Preaînalt, după cum a făgăduit.
R 2-4: Kraabel: ‘because of merciful delivery from many sufferings’.

Locul descoperirii: Kırgıl, lângă Aizanoi.
Catalog de inscripţii şi reprezentări 285

Bibliografie: Mitchell, 1999, 141, nr. 210; MAMA, IX, P68.
Datare: Perioada romană imperială.
Text: [---] Øpὲr | tîn t◊knwn | Qeù Ùy∂stJ | eÙcˇn.
Traducere: [---] Zeului Preaînalt, pentru copii, în urma făgăduinţei.

Locul descoperirii: Kırgıl, lângă Aizanoi. Găsită lângă scara exterioară a unei case.
Tipul documentului: Altar rectangular din piatră gălbuie, locală, profilat în partea
superioară.
Dimensiuni: 72 x 34 cm.
Litere: 2,2 cm.
Locul de păstrare: Încastrat în zidul casei.
1990, 2041, nr. 34 (pl. XIII. 34); SEG, 40, 1990, 1196.
Descrierea reprezentării: O cunună este reprezentată pe faţa anterioară a mo-
numentului.
Text: [-- nume --]|2nou Qeù Ùy∂stJ | eÙcˇn.
Traducere: [---]nos, Zeului Preaînalt, în urma făgăduinţei.
5. Aizanoi: Ex-voto dedicat lui Hypsistos

Locul descoperirii: Kırgıl, lângă Aizanoi.
Bibliografie: Mitchell, 1999, 141, nr. 212 (cu bibliografie); MAMA, IX, P69.
Text: 'Alex£ndrou... u≤Òj... Ùy∂stJ eucˇn.
Traducere: Al lui Alexandru… fiul lui… celui Preaînalt, în urma făgăduinţei.
6. Aizanoi (?): Ex-voto dedicat de Diokles lui Theos Hypsistos

Locul descoperirii: Tavşanlı, lângă Aizanoi (în bazinul mijlociu al râului
Rhyndakos). Găsită în curtea unei case din localitate. Locul indicat de proveni-
enţă ar fi o colină numită Avara.
Tipul documentului: Altar rectangular din marmură albă, profilat în partea

inferioară, cu patru acrotere deasupra.
Dimensiuni: 97 x 46 (sus)-41 (mijloc)-48 (jos) x 41 (sus)-36 (mijloc)-44 (jos) cm.
Locul de păstrare: Tavşanlı.
2036, nr. 31 (cu traducere; Pl. XIII, 31); SEG, 40, 1990, 1227.
Datare: 257-258 d.Hr. (342 era sullanică).
Descrierea reprezentării: Decorat cu o ghirlandă care înconjoară o legătură
triplă de grâu. Pe spate, viţă-de-vie.
Text: ”Etouj tmb/. DioklÁj | Zˇnwnoj | met¦ tîn ≥d∂wn Qeù Ùy∂s|tJ eÙcˇn.
Traducere: În anul 342. Diokles, fiul lui Zenon, împreună cu ai săi, Zeului
Preaînalt, în urma făgăduinţei.
7. Akmonia: Dedicaţia Aureliei Tatis şi a lui Onesimos adresată lui Theos

Hypsistos
Locul descoperirii: Çorum, la nord de situl Akmoniei (de la Ahat Köy).
Tipul documentului: Bloc rectangular încastrat în fundaţia unei clădiri-anexă.
Litere: 2 cm.
Bibliografie: Mitchell, 1999, 141, nr. 205; Horsley, 1981, 25-26, nr. 2 (cu
traducere); Drew-Bear, 1976, 248-249, nr. 2 (Pl. 7, fig. 2); SEG 26-27, 1976-
1977, 1356.
Descrierea reprezentării: Monument aniconic.
Text: 'AgaqÍ TÚc[V] | AÙr(ˇlia) Tatij 'O|nhs∂mou cal?|k◊oj sÚnbioj | sÝn tù
sumb∂|J 'Onhs∂mJ Qe|ù Ùy∂stJ œk t|în ≥d∂wn ¢n◊|[st]hsan.
Traducere: Noroc bun! Aurelia Tatis, soţia lui Onesimos fierarul, a ridicat (acest
monument) împreună cu soţul ei, Onesimos, Zeului Preaînalt, pe cheltuiala lor.
8. Akmonia: Ex-voto dedicat de Ebiktetos (!) lui Theos Hypsistos

Locul descoperirii: Yenice Köy, lângă Akmonia.
Tipul documentului: Mic altar profilat în partea superioară şi inferioară, cu
două acrotere.
Dimensiuni: 37,5 x 16,5 x 16 cm.
Litere: 2 cm.
Locul de păstrare: Muzeul din Afyonkarahisar (inv. 4105).
Bibliografie: Mitchell, 1999, 141, nr. 206; Horsley, 1981, 25-26, nr. 1 (cu
traducere); Drew-Bear, 1976, 247-248, nr. 1 (Pl. 7, fig. 1); SEG, 26-27, 1976-
1977, nr. 1355.
Datare: Sec. II-III d.Hr.
Descrierea reprezentării: Acroterele încadrează porţiunea superioară
circulară decorată cu un lujer pe care se află trei frunze deasupra a trei spirale.
Text: 'Eb∂kthtoj | œpÚhse|n Qeù | Ùy∂stJ | eÙcˇn.
Traducere: Ebiktetos a făcut (aceasta) pentru Zeul Preaînalt, în urma
făgăduinţei.
9. Akmonia: Blestem împotriva profanatorilor mormântului

Locul descoperirii: Yenice Köy, lângă Akmonia.
Tipul documentului: Piatră tombală a cărei porţiune finală prezintă un
blestem
Bibliografie: Mitchell, 1999, 141, nr. 207; CIJ, 764; Robert, Hellenica, 11-12,
1960, 407.
Text: ['E¦n d◊ tij Ÿteron sîma e≥sen◊gkh ⁄s]tai aÙtù prÕj tÕn qeÕn tÕn
Ûyiston kaπ tÕ ¢r©j dr◊panon e≥j tÕn oἶkon aÙtoà [e≥s◊lqoito kaπ mhd◊nan
œnkatale∂yaito].
Traducere: Dacă cineva ar introduce un alt trup (în mormânt), să aibă vină
înaintea Zeului Preaînalt şi secera blestemului să se abată asupra casei lui şi
pe nimeni să nu lase în urmă.
10. Alexandreia Troas: Dedicaţie către Theos Hypsistos epekoos

Locul descoperirii: Alexandreia Troas.
Tipul documentului: Altar din marmură cu fronton din care se păstrează
partea superioară.
Litere: 4-4,5 cm.
Locul de păstrare: Muzeul Çanakkale (fără număr de inventar).
Bibliografie: IGSK, 53, 76 (cu bibliografie; foto); Mitchell, 1999, 139, nr. 179.
Text: ['Ephk]ÒJ Qeù Ùy∂stJ | [c]aristˇrion | [-]tu[--].
Traducere: Celui grabnic-ascultător, Zeului Preaînalt, cu mulţumire, [--].
10a. Amaseia (Yassıçal): Ex-voto dedicat lui Theos Hypsistos

Locul descoperirii: Descoperit în satul Yassıçal (fostul Ebimi), în peretele
sudic al moscheii, zidit în poziţie răsturnată.
Tipul documentului: Fragment de bloc din calcar gălbui provenit dintr-un
edificiu, probabil aparţinând arhitravei. Deteriorat pe toate laturile.
Litere: Dimensiuni necunoscute. Inscripţia este dispusă în lungime, în poziţie
mediană.
Locul de păstrare: În moschee.
Bibliografie: Mitchell, 2010, 204, nr. A49; SEG, 46, 1996, nr. 1617; French,
1996b, 94, nr. 19.
Datare: Sec. I-II d.Hr.
Text: Qeù Ùy∂stJ eÙc¾n StratÒnikoj (vacat) ‚ Mhtrodèrou swqeπj œk
meg£lwn ‚ (vacat) kindÚnwn.
Traducere: Zeului Preaînalt în urma făgăduinţei, Stratonikos, fiul lui
Metrodoros, fiind izbăvit din mari primejdii.
11. Amastris: Ex-voto dedicat de Helios lui Theos Hypsistos epekoos

Locul descoperirii: Amastris, în Paflagonia.
Tipul documentului: Monument rupestru.
Litere: 5 cm. Inscripţia este gravată pe soclul coloanei.
Locul de păstrare: La locul descoperirii.
Bibliografie: Mitchell, 1999, 140, nr. 195; IstForsch, 39, Am. 1b, c; Marek,
2003, 47-48 (cu foto).
Datare: 45 d.Hr.
Descrierea reprezentării: Complex rupestru format dintr-o coloană pe al
cărui soclu se află inscripţia, având o acvilă în partea superioară cu aripile
deschise, căreia îi lipseşte capul. În dreapta coloanei adosate, jos, o inscripţie
dedicată împăratului Claudius de către procuratorul C. Iulius Aquila, care era
şi praefectus fabrum. Deasupra, într-o nişă cu arcadă semicirculară în partea
superioară şi încadrat de pilaştri, un personaj îmbrăcat în togă, probabil
dedicantul acestei ultime inscripţii.
Text: Qewi | Ùy∂stwi | œphkÒ[w]i “Hl[ioi?] | eÙ[x£menoj?] | [--].
Traducere: Zeului Preaînalt cel grabnic-ascultător Helios, după cum a făgăduit
[--].
12. Amastris: Ex-voto dedicat de Aurelius Basileus lui Theos Hypsistos

Locul descoperirii: Amastris, în Paflagonia.
Tipul documentului: Placă din calcar fragmentară.
Litere: 3 cm.
Locul de păstrare: Muzeul din Amasra. Fără număr de înregistrare.
Bibliografie: Mitchell, 1999, 140, nr. 196; SEG, 35, 1985, 1322; IstForsch,
39, Am. 32.
Datare: Sec. III d.Hr. (?).
Text: Qeù Ù[y]|∂stJ AÙr(ˇlioj) | BasileÝj | Øpὲr te Œ|autoà kaπ | tîn ≥d∂wn |
eÙcÁj | c£rin.
Traducere: Aurelius Basileus, Zeului Preaînalt, pentru el însuşi şi pentru ai
săi, din pricina făgăduinţei (făcute).
12a. Amastris: Ex-voto dedicat lui Theos Hypsistos

Locul descoperirii: Amastris.
Tipul documentului: Altar profilat în partea superioară şi în cea inferioară.
Bibliografie: Mitchell, 2010, 204, nr. A51; SEG, 50, 2000, nr. 1225; Marek,
2000, 135-137.
Text: Qeù Ùy∂stJ. ‚ 'OmfÍ ¢ker‚sekÒmou bî‚mon Qeou Ùy∂s‚toio, Öj kat¦
p£ntwn ⁄sti kaπ oÙ bl◊pe‚tai, e≥sor£v dὲ ‚ de∂maq' Ópwj ‚ ¢pal£lkhtai ‚
brotoig◊‚a qnhtîn.
Traducere: Zeului cel Preaînalt. Prin vocea profetică (s-a ridicat) altarul
Zeului Preaînalt, cel în puterea tinereţii, care este în toate şi nu se vede,
priveşte cu înfricoşare încât răstoarnă ţărâna muritorilor.
12b. Amorion/Dokimeion (Kurudere): Ex-voto dedicat lui Theos Hypsistos

Locul descoperirii: Amorion.
Tipul documentului: Stelă cu fronton triunghiular, profilată în partea
superioară şi în cea inferioară, având colţul inferior din dreapta uşor deteriorat.
În partea centrală a frontonului se află un motiv circular în relief.
Dimensiuni: 45,5 x 23 x 7 cm.
Litere: 1,6 cm.
Locul de păstrare: Muzeul Civilizaţiilor Anatoliene din Ankara. Nr. Inv.

26.156.64.
Bibliografie: Mitchell, 2010, 204, A53; Drew-Bear, Thomas, Yıldızturan,
1999, 236, nr. 364.
Datare: Cca 170 d.Hr.
Text: Zhnπ panuy∂stJ ‚ Car∂twn Dokime[Ýj] ‚ ¢n◊qhken eÙx£‚menoj stˇlhn ‚
¢gla∂saj pal£‚maij.
Traducere: Lui Zeus cel Preaînalt în toate, Chariton din Diokimeion a
dedicat stela după cum a făgăduit împodobind-o cu mâinile sale.
13. Apameia: Ex-voto dedicat de medicul Aurelius Paulus, zis şi Epithymetus

(„zelosul”), lui Theos Hypsistos
Locul descoperirii: Apameia.
Tipul documentului: -.
Bibliografie: Mitchell, 1999, 141, nr. 214; SEG, 6, 266.
Text: Qeù | Ùy∂stJ | eÙc¾n | AÙr(ˇlioj) Pa<à>loj | Ð kaπ 'Ep[i]|qÚmht[oj] |
≥atr[Òj].
Traducere: Medicul Aurelius Paulus, zis şi Epithymetos, Zeului Preaînalt, în
urma făgăduinţei.
14. Aphrodisias: Ex-voto al lui Marcianus către Theos Hypsistos

Locul descoperirii: Aphrodisias, în Caria. Descoperire izolată.
Tipul documentului: Mic altar reconstituit din două părţi, cu mulură
prelucrată rudimentar la partea superioară şi la bază pe trei laturi.
Litere: 1,5-2,5 cm. Inscripţia se află pe două faţete adiacente. Litere foarte
neregulate şi gravate superficial, nedatabile. Sigma lunată, alpha cursivă.
Locul de păstrare: Aflat la Muzeul din Afrodisias. Nr. Inv. de săpătură
65.337 + 67.199.
Bibliografie: Mitchell, 1999, 136, nr. 127; Reynolds, Tannenbaum, 1987, 138,
nr. 11; SEG, 37, 1987, 853.
Datare: Neprecizată.
Text: (Faţa A) Ma‚rkia‚[n]Õj ‚ Qeộ?.

(Faţa B) Ùy∂s‚toi e[Ù]‚cˇ.
Traducere: Marcianus, Zeului Preaînalt am dedicat (acesta), în urma
făgăduinţei.
15. Aphrodisias: Inscripţia votivă a lui Tatas către Theos Hypsistos

Locul descoperirii: Descoperit în odeonul din Aphrodisias, în Caria.
Tipul documentului: Altar din marmură, reutilizat, din care s-a păstrat colţul
din dreapta, cu mulura superioară dăltuită iar faţeta deteriorată, probabil
datorită incendierii.
Dimensiuni: 12 x 13,5 x 9 cm.
Litere: În medie, 1,5 cm. Litere elenistice târzii, îngrijit executate, însă
inegale. Epsilon, sigma şi omega lunate.
Locul de păstrare: Aflat la muzeul din Afrodisias. Nr. Inv. de săpătură
65.433.
Bibliografie: Mitchell, 1999, 136, nr. 128; Reynolds, Tannenbaum, 1987, 138-
139, nr. 12; SEG, 37, 1987, 854.
Datare: Sec. I î.Hr.-sec. I d.Hr.
Text: [---] Tataj ÿ [Q]e?ù Ùy∂s?t?J ‚ [---].
Traducere: [---] Tatas, Zeului Preaînalt (am dedicat acesta) [---].
16. Apollonia pe Rhyndakos: Dedicaţia lui Marcus Ulpius Pauseros dedicată

lui Zeus Hypsistos
Locul descoperirii: Apollonia pe Rhyndakos.
Bibliografie: Mitchell, 1999, 139, nr. 180.
Datare: Sec. II d.Hr.
Text: ['AgaqÍ] TÚcV | [M£rk]oj OÜlpioj | [Paus]◊rwj | [Diπ] Ùy∂stJ.
Traducere: Noroc bun! Marcus Ulpius Pauseros lui [Zeus] cel Preaînalt.
17. Arslanapa: Ex-voto dedicat de Aurelius Iason lui Theos Hypsistos

Locul descoperirii: Arslanapa, în bazinul superior al Văii Tembris.
Tipul documentului: Altar votiv.
2038, nr. 32; SEG, 40, 1990, 1235; MAMA, X, 261.
Datare: 253-254 d.Hr.
Descrierea reprezentării: Este reprezentată o legătură de grâu în interiorul
unei ghirlande.
Text: ['Epπ] Nikom?[£]cou, | [⁄tou]j tlh/, AÙr(ˇlioj) 'I£swn Qeù | Ùy∂stJ
eÙcˇn.
Traducere: În anul 338, în timpul lui Nikomachos, Aurelius Iason (a dedicat
aceasta) Zeului Preaînalt, în urma făgăduinţei.
18. Ayazviran (Iaza): Ex-voto al lui Artemas dedicat lui Theos Hypsistos
Locul descoperirii: Descoperită în satul Ayazviran, în Lydia. Mitchell
precizează doar că provine din Maionia.
Tipul documentului: Stelă fragmentară din marmură, cu fronton triunghiular
şi acrotere. Cornişa este profilată.
Litere: 2 cm.
Bibliografie: Mitchell, 1999, 138, nr. 165; TAM, V.1, 461a; Petzl, 1978, 268,
nr. 15 (cu foto la Pl. XIII).
Descrierea reprezentării: Pe timpan, în colţurile inferioare se află câte o
frunză dublă de iederă, iar în interiorul acestuia, în poziţie centrală, un disc.
Acroterele sunt decorate cu palmete. În partea superioară este prezent un motiv
ornamental sub forma unui con de pin, prevăzut cu o decoraţie în formă de
palmetă.
Text: 'Artem©j Qe|ù Ùy∂stJ eÙ|c¾n ¢p◊dwka.
Traducere: Artemas am dat (aceasta) Zeului Preaînalt, în urma făgăduinţei.
19. Bagis: Ex-voto al lui Agathopus şi a Teleseirei dedicat lui Theos Hypsistos
Locul descoperirii: Bagis, pe panta muntelui Çatal Tepe, în regiunea Tabalei.
Tipul documentului: Altar din marmură.
Bibliografie: Mitchell, 1999, 138, nr. 163; TAM, V.1, 220.
Datare: 165-166 d.Hr. (= 250 era sullanică).

Text: Qeù Ùy∂stJ 'A|gaqÒpouj kaπ Tel◊seira eÙ‚cˇn. ”Etouj sn/, | mh(nÕj)
Dais∂ou, k/.
Traducere: Agathopous şi Teleseira, Zeului Preaînalt, în urma făgăduinţei. În
anul 250, luna Daisios, ziua a 20-a.
20. Bagis: Ex-voto al lui Tyranis dedicat lui Hypsistos

Locul descoperirii: Aktaş, lângă Bagis, într-o casă particulară.
Tipul documentului: Stelă din marmură albă, cu fronton triunghiular şi
acrotere. În interiorul timpanului în mijloc, urmele unui relief.
Litere: 1,2-1,7 cm.
Bibliografie: Mitchell, 1999, 138, nr. 164; TAM, V.1, 7 (cu facsimil).
Descrierea reprezentării: Cu relief în formă de coroană.
Text: Turanπj 'Aff[i]£doj Ùy[∂stJ] | eÙcˇn.
Traducere: Tyranis a lui Aphphias, celui Preaînalt, în urma făgăduinţei.
21. Belen: Dedicaţia lui Quintus Numerius, preot al lui Mên Ouranios, lui
Theos Hypsistos = Mên 20a
Locul descoperirii: Belen, lângă Andeda, la mică distanţă de situl antic de la
Andya (Yavuz).
Tipul documentului: Mic altar circular utilizat ca soclu pentru un stâlp al
moscheii. Cea mai mare parte îngropat.
Bibliografie: Mitchell, 1999, 142, nr. 228; Mitchell, II, 1993, 49, n. 288;
Bean, 1960, 65, nr. 115.
Text: KÒintoj Noum◊ri|oj ≤ereÝj | MhnÕj O[Ù]|ran∂ou ka|t¦ crhma|tis?mÕn
¢n◊|q?hke Q?eù | Ùy∂stJ.
Traducere: Quintus Numerius, preot al lui Mên cel Ceresc, a ridicat Zeului
Preaînalt (aceasta), în urma (răspunsului) unui oracol.
22. Borlu/Temrekköy: Ex-voto al lui Demo dedicat lui Theos Hypsistos şi lui
Megas Theios epiphanes
Locul descoperirii: Temrekköy, la vest de Borlu, în zona Saittai.
Tipul documentului: Partea inferioară a unei stele din marmură, ruptă în
două.
Litere: 2 cm.
Locul de păstrare: Muzeul din Manisa. Inv. nr. 488 şi 515=1166.
Bibliografie: Mitchell, 1999, 139, nr. 172; ETAM, 19, 183 (cu bibliografie);
TAM, V.1, 186; Sheppard, 1980-1981, 99-100, nr. 12; Robert, Hellenica, 3,
1958, p. 112 (cu traducere în franceză); OMS, I, 411; SEG, 20, 1964, 10.
Text: Qeù Ùy∂stJ kaπ Meg[£]lJ Qe∂J œpifane√ Dhmë qug£thr Tur£nnou
Qe¦n Larmhn¾n ¢n◊sthsen. ”Etouj snz/.
Traducere: Demo, fiica lui Tyrannos, a dedicat (stela cu relieful) Zeiţei
Larmene, Zeului Preaînalt şi Marii Divinităţi manifeste. În anul 256.
23. Didyma: Dedicaţie către Zeus Hypsistos

Locul descoperirii: Descoperit în 1909 pe latura de sud a templului de la
Didyma.
Tipul documentului: Mic altar de marmură, deteriorat deasupra şi cu o
spărtură în partea inferioară.
Dimensiuni: 16 x 75 x 8,5 cm.
Litere: 1,8 cm. Epsilon şi sigma lunate.
Locul de păstrare: Milet. Inv. 152.
Bibliografie: Mitchell, 1999, 137, nr. 132; IDidyma, 128.
Text: Die|π Ùy|∂st|J.
Traducere: Lui Zeus cel Preaînalt (am dedicat altarul).
24. Didyma: Inscripţia votivă a lui Hermias către Zeus Hypsistos

Locul descoperirii: Descoperit în 1909 în partea de vest a templului de la
Didyma, lângă zidul de incintă.
Tipul documentului: Bază în formă de pilastru din marmură albastru-cenuşie,
cu profil nefinisat în partea superioară şi în cea inferioară. În partea superioară
puternic teşit la ambele colţuri.
Dimensiuni: 76 x 25,5 cm; diametru, 29 cm.
Litere: 3 cm. Sigma lunat.

Locul de păstrare: Milet. Nr. Inv. 171.
Bibliografie: Mitchell, 1999, 137, nr. 133; IDidyma, 129.
Text: Èrm∂aj D[iπ] | Ùy∂stJ | kat¦ crh|smÕn |5 eÙcari|stˇrion.
Traducere: Hermias lui Zeus cel Preaînalt, după consultarea unui oracol, cu
mulţumire.
25. Diokaisareia: Ex-voto (către Theos Hypsistos) pe un altar cu candelabru/

menora
Locul descoperirii: Achiziţionat în 1964. Provine din Diokaisareia (Uzuncaburç).
Tipul documentului: Mic altar din calcar, profilat în partea superioară şi în
cea inferioară. Mulura superioară distrusă parţial.
Litere: Inscripţia se află pe mulura superioară si pe cea inferioară.
Locul de păstrare: Muzeul din Silifke. Nr. Inv. 138
Bibliografie: IC, 14 (cu Pl. VII, nr. 14).
Datare: Sec. IV-V d. Hr. (?). Probabil mai timpuriu.
Descrierea reprezentării: Pe faţa anterioară, inscripţionată, este reprezentat
un candelabru (menora), cu patru braţe (în relief), având în vârf un glob cu o
stea. Pe feţele laterale, tot în relief reprezentarea unor urechi (aluzie la faptul
că zeul a ascultat rugăciunea şi implicit la epitetul epekoos).
Text: (Text A): [--]a[--]ij.
(Text B): eÙcˇn.
Traducere: (Text B): [---] În urma făgăduinţei.
26. Dorylaion: Ex-voto dedicat de Aurelius Antipatros lui Theos Hypsistos

Locul descoperirii: Kuyucak, lângă Dorylaion.
Tipul documentului: Stelă din marmură gri.
Dimensiuni: 87 x 45 x 27 (partea vizibilă) cm.
Litere: 2,5 cm.
Locul de păstrare: În peretele şcolii din Kuyucak.
Bibliografie: Mitchell, 1999, 142, nr. 216; MAMA, V, 186 (Pl. 45).
Descrierea reprezentării: Decorat cu trei spice de grâu.
Text: AÙr(ˇlioj) 'Ant∂patr|oj b/ met¦ tekoÚ|saj 'Antwn∂aj | Qeù Ùy∂stJ |
eÙcˇn.
Traducere: Aurelius Antipatros, fiul lui Antipatros, împreună cu Antonia cea

bogată în copii, Zeului cel Preaînalt, în urma făgăduinţei.
26a. Dorylaion (Aşağı Çavlan Köyü): Ex-voto dedicat lui Theos Hypsistos
Locul descoperirii: Descoperit în zona Aşağı Çavlan Köyü.
Tipul documentului: Mic altar rectangular din calcar profilat, cu acrotere sub
formă de palmete.
Bibliografie: Mitchell, 2010, 204, nr. A54; SEG, 44, 1994, nr. 1058; Ricl, 44,
1994, 169, nr. 25.
Descrierea reprezentării: Pe profilul superior este reprezentat un spic de grâu.
Text: Ne√loj ‚ Dhmos‚q◊nou ‚[Q]eù Ùy∂stJ eÙc|ˇn.
Traducere: Neilos, fiul lui Demosthenes, Zeului Preaînalt, în urma
făgăduinţei.
27. Efes: Inscripţia votivă a Aureliei Artemisia dedicată lui Theos Hypsistos
epekoos, pe o placă din bronz
Locul descoperirii: Efes.
Tipul documentului: Placă votivă din bronz din care lipseşte colţul din
dreapta jos.
Litere: Dimensiuni necunoscute. Textul inscripţiei se află sub ochi.
Locul de păstrare: Hamburger Museum für Kunst und Gewerbe.
Bibliografie: Mitchell, 1999, 138, nr. 159; Merkelbach, 1992, 55 (Pl. I d);
SEG, 42, 1992, 1680.
Descrierea reprezentării: Partea superioară a plăcii este formată din
reprezentarea foarte fidelă a unei porţiuni dintr-o figură feminină, între pomeţi
şi sprâncene. Între sprâncene, în partea superioară, este plasat un inel de
prindere. Personajul era probabil saşiu: axa ochiului stâng este deplasată înspre
interior. Structura plăcii era una simetrică, fiind prevăzută cu anse de prindere
(cea din dreapta distrusă).
Text: Qeù œphkÒJ Ùy∂s|tJ AÙrhl∂a 'Art[e]|mis∂a 'Efes∂a eÙ[xa]|m◊nh kaπ
œl[eh]|q√sa ¢n◊qh[ken].
Traducere: Aurelia Artemisia, efesiana, după cum a făgăduit şi a fost
milostivită, a dedicat (ofranda) Zeului Preaînalt cel grabnic-ascultător.
28. Efes: Inscripţia votivă a lui Alexander dedicată lui Theos Hypsistos
Locul descoperirii: Efes, provine din agora.
Tipul documentului: Altar din marmură albă.
Litere: 2-2,4 cm.
Locul de păstrare: Muzeul din Efes. Nr. Inv. 1447.
Bibliografie: Mitchell, 1999, 138, nr. 160; IGSK, 14.4, 1234.
Text: Qeù Ùy∂stJ | 'Al◊xandroj | 'Att£lou | eÙx[£menoj | ¢n◊qhken].
Traducere: Alexandros, fiul lui Attalos, după cum [a făgăduit a dedicat
(ofranda)] Zeului Preaînalt.
29. Efes: Inscripţia votivă a lui Tiberius Claudius Eutychianos dedicată lui
Theos Hypsistos
Locul descoperirii: Efes.
Tipul documentului: Altar reutilizat ca soclu pentru o coloană.
Litere: 3-3,2 cm.
Datare: Perioada romană imperială (?).
Text: Qeù Ùy∂s[tJ] | eÙcarist[ˇs]aj | eÙcˇn: Tib(◊rioj) KlaÚdio[j] |
EÙtucian[Õj] | œpπ ≤er◊wj Neik[∂aj] | kaπ tÁj glukut£thj | [---].
Traducere: Tiberius Claudius Eutychianos, în urma făgăduinţei, mulţumind
Zeului Preaînalt, în vremea când preot era Neikias, şi al mult-îndrăgitei [---].
30. Germa: Menţionarea puterii lui Hypsistos

Locul descoperirii: Kazakent, în împrejurimile Germei.
Tipul documentului: Două fragmente din calcar. Posibil monument evreiesc.
Dimensiuni: 18 x 34 cm (Fragm. A); 28 x 66 cm (Fragm. B).
Litere: 5,2 cm.
Locul de păstrare: Într-unul dintre zidurile de pe strada principală.
Bibliografie: Mitchell, 1999, 141, nr. 203; RECAM, II, 141; Mitchell, II, 1993, 36.
Datare: Sec. IV d.Hr. (?).
Descrierea reprezentării: Schelet de peşte reprezentat.
Text: DÚnami‚j Ùy∂stou.
Traducere: Puterea celui Preaînalt.
31. Gölde: Ex-voto al lui Glykon dedicat lui Thea Hypsiste

Locul descoperirii: Gölde/İncesu. În paraclisul Sf. Teodor.
Tipul documentului: Stelă din marmură din care se mai păstrează partea
centrală.
Dimensiuni: 39 x 29,5 x 4,5 cm.
Litere: 1,5-1,8 cm.
Locul de păstrare: Muzeul din Manisa.
Bibliografie: Mitchell, 1999, 138, nr. 167; TAM, V.1, 359 (cu facsimil); Cook,
II. 2, 1925, 881, nr. 20; Keil, 1923, 255.
Descrierea reprezentării: Deasupra inscripţiei, în chenar, relieful unui bărbat
cu mâna dreaptă ridicată în semn de rugăciune.
Text: Qe´ Ùy∂stV GlÚkwn | eÙcˇn.
Traducere: Glykon, Zeiţei Preaînalte, în urma făgăduinţei.
31a. Gölde: Ex-voto dedicat lui Thea Hypsiste

Locul descoperirii: Gölde/İncesu (Kollyda).
Tipul documentului: Partea mediană şi inferioară a unei stele din marmură.
De dimensiuni şi tipologie similare cu inscripţia precedentă dedicată aceleiaşi
divinităţi feminine anomine, Thea Hypsiste. Marginea în relief chenarului este
foarte lată, în partea inferioară având o mulură profilată înspre exterior, sub
picioarele personajului.
Litere: 1,5-1,8 cm.
Bibliografie: Mitchell, 2010, 203, nr. A 43; ETAM, 23, 150 (cu fig. 155 la Pl.
112); SEG, 49, 1999, nr. 1588.
Descrierea reprezentării: În interiorul chenarului în relief este înfăţişat un
personaj cu mâna dreaptă ridicată în semn de rugăciune. Palma este
disproporţionată comparativ cu restul corpului. În mâna dreaptă, ţinută pe
lângă corp, pare a ţine un obiect rotund, probabil o patera. Mantia îi acoperă
umărul stâng şi cea mai mare parte a corpului, cu falduri oblice până la nivelul
gleznelor, lăsând vizibilă o parte a chiton-ului. Faţa personajului este distrusă,
trăsăturile neputând fi distinse.
Text: Q[e]´ Ùy∂stV KLA | ..... tîn prokaqhm◊nV [---].
Traducere: Zeiţei Preaînalte, [--] celei care se află la loc de frunte [---].
32. Hadrianoi: Epitaf funerar al lui Neikatoris dedicată lui Theos Hypsistos
Locul descoperirii: Hadrianoi, în Mysia. Găsit în Orhaneli, Merkez Medresi.

Tipul documentului: Soclu din marmură din care se păstrează colţul din dreapta.
Locul de păstrare: Muzeul din Bursa. Nr. Inv. 2169.
Bibliografie: Mitchell, 1999, 139, nr. 184; IGSK, 33, 120 (cu bibliografie);
SEG, 33, 1983, 1049.
Datare: Sec. IV d.Hr. (?).
Text: TÕn p©sin f∂lon kaπ ¥x[ion œn] ‚ poluÒlboij ‚ ¢ndr£sin [⁄n q' ¡]‚g∂oij
dÒxan œfeil£m[e]‚noj ‚ NeikatÒrij pinutÕ[j] ‚ Xenofîntoj gonetoà [pa√j], ‚ [×]j?
teim¾n ple∂sthn œktˇ‚[s]ato p©si broto√sin ‚5 [e≥n ‚ ¡g∂]J te laù Qeoà
Ù[y∂‚s]t?ou po∂mneia t◊rp[en kaπ] ‚ yalmo√j te ¡ge∂oij k[¢na]‚gnèsmasi{n}
p£ntaj ⁄qe?[lgen], ‚ œn ¡ge∂J te tÒpJ eÜ[dei nàn] Cre∂stou ¥cranto[j] ‚
[p£n]tote ¥nakta zÒhj bi[-]‚thsai kaπ qaler [---] ‚ [œn d' aÙ]to√j mel£qroij
aga?[---] ‚ saj te ¢mèmwj ‚10 Ñktè[konta kaπ fix lu]‚k£bantaj œm[---] ‚ dÒxan
¥rcan[ton ⁄cwn ---]
Traducere: El, care era de toţi iubit şi dobândise valoare şi renume printre
bărbaţii fericiţi şi chiar printre sfinţii bărbaţi, înţeleptul Neikatoris, fiul tatălui
său Xenophon, care a dobândit dintre toţi muritorii multă cinstire în poporul
cel sfânt al Dumnezeului celui Preaînalt, a bucurat comunitatea şi i-a fermecat
pe toţi cu (cântările din) Psalmi şi sfintele învăţături, iar acum se odihneşte
fără pată în locul cel sfânt al lui Hristos, cel de-a pururi Domn al vieţii [--]. A
trăit o viaţă sfântă şi ireproşabilă 8(6)? de ani [---], având bunul nume
nepătat [---].
33. Hadrianopolis: Dedicaţia familiei lui Aurelius Epithymetos către Theos

Hypsistos athanatos
Locul descoperirii: Kaisareia/Hadrianopolis. Găsit la Ortadji-Kariessia.
Tipul documentului: Mic altar.
Bibliografie: Mitchell, 1999, 140, nr. 197; Ist Forsch, 39, H.24.
Text: ['Aga]qÍ TÚcV |2 [Qeù] Ùy∂stJ | AÙr(ˇlioj) 'EpiqÚmh|4toj kὲ
Basil|[ik]¾ sÝn to√j pa|6[id∂]oij ¹mîn eÙ|caristoàmen |8 qeù ¢qan£tJ.
Traducere: Noroc bun! [Zeului] Preaînalt, Aurelius Epithymetos şi Basilike,

împreună cu copiii noştri, mulţumim Zeului Nemuritor.
R4: Marek: 'EpiqÚmhtoj; Mitchell: 'EpiqumhtÕj.
R4: Marek: k(aπ).
34. Hanisa: Ex-voto dedicat de (...)ias lui Theos Hypsistos

Locul descoperirii: Hanisa.
Tipul documentului: Stelă din marmură, ruptă în partea superioară şi în cea
inferioară.
Dimensiuni: 17,5 x 15 x 8,2 cm.
Locul de păstrare: Muzeul de Etnografie din Ankara.
Bibliografie: Mitchell, 1999, 143, nr. 242; Robert, 1963, 486-487.
Text: [Qeù] | [Ù]ye∂st[J-] |.iaj kat' e[Ù]c¾n ¢n◊qh|ken kaπ taÚtaj | [--- încă
trei rânduri neinteligibile ---].
Traducere: (…)ias a ridicat (aceasta) [Zeului] Preaînalt, în urma făgăduinţei,
şi acestea [---].
R1: Robert, 1963, 486: [Diπ].
35. Hierokaisareia: Ex-voto al lui Lucius dedicat lui Theos Hypsistos

Locul descoperirii: Găsită în satul Sazoba din zona Hierocezareii, în Lydia,
într-o locuinţă privată.
Tipul documentului: Fragment din marmură.
Text: LoÚkioj Qe|ù Ùy∂stJ e|Ùcˇn.
Traducere: Lucius, Zeului Preaînalt, în urma făgăduinţei.
36. Hierokaisareia: Ex-voto al lui Aurelius Basilikos dedicat lui Theos Hypsistos
Locul descoperirii: Teyenli, în teritoriul Hierocezareii.
Tipul documentului: Altar circular, profilat în partea superioară. Mulura
aproape în totalitate distrusă. Spart în partea de jos.
Dimensiuni: 54 cm înălţime; diametru: 39 cm.

Locul de păstrare: Muzeul din Manisa. Nr. Inv. 528.
Bibliografie: Mitchell, 1999, 139, nr. 170; SEG, 41, 1991, 1014; Paz de Hoz,
1991, 75-77 (cu Pl. I a).
Datare: Sec. III d.Hr. (după 212 d.Hr.).
Text: [A]Ùr(ˇlioj) BasilikÕj | ['A]sk?lhpiakoà Ø?pὲr AÙr(ˇlioj) Kthsi© |4
[…]UDIOU Qeù Ùy∂stJ eÙc¾n | [¢]n◊sthsa.
Traducere: Aurelius Basilikos, fiul lui Asklepiakos, pentru Aurelius Ktesias,
[fiul lui ?Kla]udios, am ridicat (aceasta) Zeului Preaînalt, în urma
făgăduinţei.
37. Iconion: Ex-voto dedicat de [.]erates şi familia sa lui Theos Hypsistos

Locul descoperirii: Iconion.
Tipul documentului: Altar din marmură, distrus în partea superioară. Urme
ale unor profile în partea superioară şi în cea inferioară.
Litere: 1,5-2 cm.
Bibliografie: Mitchell, 1999, 143, nr. 236; MAMA, VIII, 298 (cu Pl. 13, nr. 298).
Text: [.]erathj K. Filo?|lÒgou met¦ guna[i]kÕj kaπ t◊knwn | Qeù Ùy∂stJ eÙ|cˇn.
Traducere: [.]erates K. al lui Philologos, împreună cu soţia şi copiii (săi), (a
dedicat aceasta) Zeului Preaînalt, în urma făgăduinţei.
38. Iconion: Dedicaţia lui Trokondas preotului lui Theos Hypsistos, Gourdos
Locul descoperirii: Iconion
Bibliografie: Mitchell, 1999, 143, nr. 237; Cronin, 1902, 124, nr. 58.
Text: Goàrdoj ¢n¾r ¢gaqÕj | ⁄nq' eÛdei éste p◊leia: | ½en œn ¢nqrèpoij
≤ereÝj | Qeoà Ùy∂stou: | tù stˇlhn TrokÒndaj | Ð di£docoj kaπ Ñp£wn | teàx'
Ÿneka mnˇmhj | kaπ kosmˇsaj œpπ tÚmbJ.
Traducere: Gourdos, bărbat virtuos, se odihneşte aici ca un porumbel. Acesta

era între oameni preot al Zeului Preaînalt. Trokondas, diadohul şi prietenul
său, i-a făcut o stelă spre amintire punându-i-o pe mormânt.
39. Kalecik/Ankyra: Dedicaţie adresată lui megas Theos Hypsistos kai

epouranios
Locul descoperirii: Kalecik, lângă Ankyra.
Tipul documentului: Coloană din marmură roşie cu firişoare albe.
Dimensiuni: 46 x 28 (bază)/26 (vârf) cm. Spartă dedesubt şi deasupra
Litere: 3,5 cm.
Locul de păstrare: În grădina din faţa Belediye.
Bibliografie: Mitchell, 1999, 141, nr. 202; SEG, 31, 1981, 1080; Sheppard,
1980-1981, 94, nr. 11 (Pl. 2, nr. 11).
Text: Tù meg£lJ | Qeù Ùy∂stJ kaπ | œpouran∂J kaπ | to√j ¡g∂oij aÙtoà |
¢ng◊loij kaπ tÍ | proskunhtÍ aÙ|toà proseucÍ t¦ | ïde ⁄rga ge∂netai.
Traducere: Lucrările au fost făcute pentru Marele Zeu, cel Preaînalt din
ceruri şi sfinţilor săi îngeri şi pentru locul său adorat de rugăciune.
39a. Konya*: Ex-voto dedicat lui Theos Hypsistos

Locul descoperirii: Provenienţă necunoscută.
Tipul documentului: Mic altar din calcar roşiatic, profilat în partea superioară
şi în cea inferioară; cu acrotere pe profilul superior.
Dimensiuni: 25 x 12/15 x 15 cm.
Litere: 1,5-2 cm.
Locul de păstrare: Muzeul din Konya.
Bibliografie: Mitchell, 2010, 205, nr. A60; SEG, 52, 2002, nr. 1458; RECAM,
IV, 39 (cu fig. 57).
Text: Qeù Ùy|∂stJ | eÙcˇn.
Traducere: Zeului Preaînalt, în urma făgăduinţei.
40. Kotiaion⁄Aizanoi: Ex-voto dedicat de Aurelius Alexandros şi familia sa lui

Theos Hypsistos
Locul descoperirii: Kotiaion⁄Aizanoi. Indicat de Drew-Bear şi Naour cu
provenienţă necunoscută.
Tipul documentului: Tambur de coloană din marmură gri-alburie.
Dimensiuni: 123 x 25, 5 (diam. super.)/ 27 (diam. infer.) cm.

Litere: 3,8.
2041-2043, nr. 35 (Pl. XIV, 35 a şi 35 b); SEG, 40, 1990, 1251.
Text: ”Etouj t%g/ | AÙr(ˇlioj) 'Al◊xa|ndroj Timo|q◊ou kaπ ¹ | sÚnbioj aÙ|toà
AÙr(hl∂a) ”Ammi|a eÙx£menoi | Qeù Ùy∂stJ | eÙc¾n sÝn | to√j t◊knoij |
aÙtîn 'Atti|kÕj kὲ 'Art◊mwn | kὲ TimÒqeoj kὲ 'Al◊|xandroj kὲ Pl£twn |
¢n◊sthsan toÝj k∂onaj sÝn tJ pro|pÚlJ.
Traducere: În anul 393, Aurelius Alexandros, fiul lui Timotheos, şi soţia sa
Aur(elia) Ammia, Zeului Preaînalt, după cum au promis, împreună cu copiii
lor, Attikos, Artemon, Timotheos, Alexandros şi Platon, au ridicat coloanele
împreună cu propileele, în urma făgăduinţei (făcute).
41. Kula: Ex-voto al lui Apolloniskos dedicat lui Theos Hypsistos

Locul descoperirii: Kula, lângă Maionia, în Lydia. În zidul bisericii Hagion
Taxiarchon.
Tipul documentului: Stelă fragmentară din marmură albă.
Litere: 1,7 cm.
Descrierea reprezentării: Deasupra câmpului inscripţionat este reprezentată o
cruce.
Text: 'Apollwn∂skoj | Ùpὲr toà u≤oà Èr|mog◊nou Qeù ‚ Ùy∂stJ eÙcˇn.
Traducere: Apolloniskos (a dedicat aceasta) Zeului Preaînalt, în urma
făgăduinţei, pentru fiul său, Hermogenes.
42. Kibyra: Dedicaţie către Theos Hypsistos

Locul descoperirii: Găsit la Sorkun, în casa lui Mehmet Ateş, dar adus
probabil de la Gölhisar Gölü, zona Kibyrei, în Frigia.
Tipul documentului: Altar circular spart în partea inferioară; profilat la nivel
superior.
Litere: 2,5-4 cm.
Bibliografie: Mitchell, 2010, 205, nr. A58; IGSK, 60, 92; SEG, 52, 2002, nr.
1431; SEG, 48, 1998, nr. 1595; RECAM, III, 58 (cu foto p. 111).
Text: Qeù Ùy∂stJ.
Traducere: Zeului Preaînalt.
43. Kyzikos: Ex-voto al lui (...)og(...) dedicat lui Zeus Hypsistos

Locul descoperirii: Kyzikos.
Bibliografie: Mitchell, 1999, 139, nr. 181; Cronin, 1902, 267, nr. 14.
Text: [--]WG?[--] | Neik£ndr[ou] | Diπ Ùy∂stJ | eÙcˇn.
Traducere: [---], fiul lui Neikandros, lui Zeus Hypsistos, în urma făgăduinţei.
44. Kyzikos: Dedicaţia lui Thallos Eponymos adresată lui Zeus Hypsistos
Locul descoperirii: Kyzikos
Bibliografie: Mitchell, 1999, 139, nr. 182; Cook, Zeus, II.2, 881 (cu Pl.
Xxxix).
Descrierea reprezentării: Zeitate masculină care ţine un sceptru şi o fială,
identificat cu Zeus, alături de care se află Artemis (?) şi Apollo.
Text: Diπ Ùy∂stJ kaπ tù cw[r∂J] Q£lloj 'Epènumoj tÕn telamîna
¢p◊dwka.
Traducere: Thallos Eponymos, am dat lespedea lui Zeus cel Preaînalt şi ţinutului.
45. Kyzikos: Dedicaţia lui Gaius Pescennius Onesimos adresată lui Theos
Hypsistos
Locul descoperirii: Kyzikos.

Text: 'AgaqÁi TÚchi | G(£ïoj) Pesk◊nnioj 'On◊simoj | Qeù Ùy∂stJ swqeπj
¢n|◊qhka œk meg£lou kindÚ|5nou met¦ tîn ≥d∂wn | ne∂khj eÙcaristˇrion |
¢naqe√nai.
Traducere: Noroc bun! Gaius Pescennius Onesimos am dedicat (aceasta)
Zeului Preaînalt care m-a izbăvit dintr-o mare primejdie împreună cu ai mei,
ca să fie adusă ca mulţumire pentru izbândă.
46. Lagina: Inscripţia votivă a lui Stephanios dedicată lui Zeus Hypsistos şi
lui Th(e)ios Basilikos
Locul descoperirii: Lagina.
Text: Diπ Ùy∂s[tJ] kaπ Qe∂J t[ù Ba]silikù S[t]efan∂wn Øpὲr Œautoà kaπ
tîn ≥d∂wn p£ntwn eÙcaristˇrion.
Traducere: Stephanios, în semn de mulţumire, lui Zeus cel Preaînalt şi
Divinului Regal, pentru el însuşi şi pentru toţi ai săi.
47. Laodiceea pe Lykos: Ex-voto dedicat lui Theos Hypsistos

Locul descoperirii: Laodiceea pe Lykos, în sudul Frigiei.
Bibliografie: Mitchell, 1999, 142, nr. 217; IGSK, 49, 61; Ramsay, I, 1895, 78,
nr. 14; Ramsay, 1887, 354, nr. 12.
Descrierea reprezentării: Nu avem indicaţii legate de eventuale reprezentări.
Text: [---]j Qeù Ùy◊stJ eÙcˇn.
Traducere: [---]s Zeului Preaînalt, în urma făgăduinţei.
47a. Magnezia pe Meandru: Ex-voto dedicat lui Theos Hypsistos

Locul descoperirii: În templul lui Zeus din Magnezia pe Meandru.
Tipul documentului: Serie de blocuri de piatră care se îmbină, provenind din
cella templului. Textul se întinde pe o lungime de 7 m şi reprezintă un registru
de taxe unde este trecută averea aflată în proprietatea unor persoane.
Reproducem doar rândul 13 de pe faţa d.
Litere: Aproximativ 1,5 cm.
Locul de păstrare: Berlin.
Bibliografie: Mitchell, 2010, 203, nr. A 41; IMagnesia, 122 (cu facsimil şi Pl.
X, fig. 122).
Datare: Aprox. 310 (Mitchell).
Text: cw. Boun∂on (vacat) œx. 'Artem© ≤er(◊wj) Ùy∂stou.
Traducere: cw. pe Bounios œx. al lui Artemas, preotul, celui Preaînalt.
48. Magnezia pe Sipylos: Inscripţia votivă a lui Timoteus Diagoras şi a lui

Moschios pe un altar dedicat lui Hypsistos
Locul descoperirii: Sarıçam, în teritoriul Magneziei pe Sipylos. Mitchell o
indică la Hierokaisareia.
Tipul documentului: Altar circular din marmură, profilat în partea superioară
şi în cea inferioară.
Dimensiuni: 91 cm înălţime; 57 cm diametru.
Litere: 2,5-2,8 cm.
Locul de păstrare: În moscheea din Sarıçam.
Bibliografie: Mitchell, 1999, 138, nr. 169; Mitchell, 1993, II, 44; TAM, V.2, 1400.
Datare: Sec. I-II d.Hr. (?).
Text: TeimÒqeoj DiagÒrou | Labrant∂dhj kaπ MÒscion | Teimoq◊ou ¹ gun¾
aÙtoà | Qeîi Ùy∂stwi eÙc¾n tÕn | bwmÒn. | DiagÒraj, TeimÒqeoj, PÚqeoj, | o≤
Timot◊ou toà DiagÒrou u≤oπ | Labrant∂dai t¦j lucnay∂aj | Ùy∂stwi ¢n◊qhkan.
Traducere: Teimotheos, fiul lui Diagoras, din Labraunda, şi Moschios fiica
lui Teimotheos, soţia lui, (au ridicat) un altar Zeului Preaînalt, în urma
făgăduinţei. Diagoras, Teimotheos, Pytheos, fiii lui Teimotheos al lui
Diagoras, labrauntizii, au dedicat lămpile celui Preaînalt.
49. Medar: Inscripţia votivă a lui Iulianus dedicată lui Theos Hypsistos
Locul descoperirii: Medar (Ovaköy), la nord de aşezarea antică Thyateira (azi
Akhisar, în Lydia). Altar descoperit în 1994, în urma unor periegheze.
Tipul documentului: Altar rectangular de marmură.

Litere: 1,7 cm.
Locul de păstrare: Muzeul din Manisa (Nr. Inv. 8015).
Bibliografie: Mitchell, 2010, 203, nr. A 45; ETAM, 23, 26 (cu fig. 26); SEG,
49, 1999, 1708.
Descrierea reprezentării: Reprezentări ale unor frunze de iederă în câmpul
inscripţionat.
Text: 'IoulianÕj (frunză) ‚ bafeÝj Qeîi ‚ [Ù]y∂swi eÙca‚ristˇrion Ø‚5pὲr tÁj
aÙtoà swthr∂aj (frunză).
Traducere: Ioulianos, vopsitorul, (a ridicat) aceasta în semn de mulţumire
Zeului Preaînalt, pentru izbăvirea sa.
50. Medar: Ex-voto al Mousei dedicat lui Theos Hypsistos

Locul descoperirii: Medar (Ovaköy), la nord de aşezarea antică Thyateira (azi
Akhisar, în Lydia). Altar descoperit în 1994, în urma unor periegheze.
Tipul documentului: Altar rectangular de marmură, cu acrotere, profilat în
partea superioară şi în cea inferioară.
Litere: 3 cm. Inscripţia este dispusă în partea superioară a monumentului.
Locul de păstrare: Muzeul din Manisa (Nr. Inv. 8194).
Bibliografie: Mitchell, 2010, 203, nr. A 46; ETAM, 23, 27 (cu fig. 27 la Pl.
21); SEG, 49, 1999, nr. 1709.
Descrierea reprezentării: Reprezentarea unei flori în câmpul inscripţionat.
Text: Moàsa Mhnof∂‚lou Qeù Ùy∂stJ ‚ eÙc¾n ¢n◊qh‚4ken (floare).
Traducere: Mousa, fiica lui Menophilos, a ridicat aceasta Zeului Preaînalt, în
51. Milet: Inscripţie de pe un altar consacrat lui Zeus Hypsistos

Locul descoperirii: Descoperit între 1891 şi 1900 în zidul unei moschei.
Tipul documentului: Altar circular din marmură albăstruie.
Dimensiuni: 92 (înălţime) x 52 (diametru) cm.
Litere: 5,5-6 cm.
Locul de păstrare: Muzeul Miletului. Nr. Inv. 56.
Bibliografie: Mitchell, 2010, 203; IMilet, III, 1253; Mitchell, 1999, 137, nr. 134.
Datare: Sec. II-III d.Hr. Iniţial Mitchell o considerase ca fiind elenistică.
Text: DiÕj | Ùy∂stou.

Traducere: (Altar) al lui Zeus cel Preaînalt.
52. Milet: Inscripţia onorifică dedicată lui Ulpius Carpus, preot al lui
hagiotatos Theos Hypsistos sōtēros, de către o asociaţie de grădinari milesieni
Locul descoperirii: Milet. Dittenberger: „Lapis in ea parte oppidi Mileti, quae
spectat inter meridiem et occidentem solem, inaedificatus in ecclesia initio
aetatis Byzantinae exstructa“.
Tipul documentului: Bloc din piatră.
Bibliografie: Mitchell, 1999, 137, nr. 135; OGIS, 755; Mitchell, 1993, II, 49;
Lane Fox, 231 (îl denumeşte Ulpius Karpas).
Datare: Perioada domniei lui Hadrian (117-135 d.Hr.) (Mitchell); sau
începutul sec. III d.Hr. (Lane Fox).
Text: TÕn ≤er◊a toà ¡giwt£|tou [Qeoà Ùy∂]stou swtÁroj | OÜlpion K£rpon |
bouleut¾n Ð stat∂wn | tîn kat¦ pÒlin khpou|rîn tÕn ∏dion eÙerg◊th[n] | Øpὲr
tÁj Œautîn swthr∂[aj].
Traducere: Asociaţia grădinarilor oraşului (îl cinsteşte) pe preotul
Preasfântului şi Mântuitorului Zeu Preaînalt, Ulpius Carpus, binefăcătorul
său, pentru salvarea lor.
53. Milet: Inscripţia onorifică dedicată lui Ulpius Carpus, profet al lui Theos
Hypsistos, de către o asociaţie de pescari milesieni
Locul descoperirii: Milet. Dittenberger: „Lapis inaedificatus Mileti in ecclesia
aetatis Byzantinae initio exstructa, sita in extrema oppidi parte meridiem et
occidentem versus“.
Bibliografie: Mitchell, 1999, 137, nr. 136; OGIS, 756; Mitchell, 1993, II, 49.
Datare: Perioada domniei lui Hadrian (117-135 d.Hr.).
Text: OÜlpion K£rpon | tÕn profˇthn toà | ¡giwt£tou Qeoà | Ùy∂stou | Ð
stÒloj tîn swlhno|kentîn tÕn ∏dion eÙ|erg◊thn di¦ p£ntwn.
Traducere: Flota ostierilor (îl cinsteşte) pe Ulpius Carpus, profetul Zeului

Preaînalt, binefăcătorul său, din partea tuturor.
53a. Milet: Ex-voto dedicat lui Theos Hypsistos

Locul descoperirii: Descoperită în 1900 sau 1901, pe câmpul de la est de
strada ce duce către Akköi, în apropierea râului Meandru.
Tipul documentului: Altar din marmură albă distrus în partea superioară, uşor
profilat la bază.
Litere: 4-4,5 cm.
Bibliografie: Mitchell, 2010, 202, nr. A 39; IMilet, III, 1252.
Text: DiÕj | Ùps∂stou | kat¦ | crhsmÒn (frunză).
Traducere: (Altar) al lui Zeus celui Preaînalt, (ridicat) în urma unui oracol.
53b. Milet: Ex-voto dedicat lui Theos Hypsistos

Locul descoperirii: Descoperit în necropola situată dincolo de Delphinion.
Tipul documentului: Altar din marmură albă, păstrat integral. Profilat în
partea inferioară.
Litere: 3,5-4 cm.
Text: [? DiÕj] | [Ù]y∂s|tou.
Traducere: [?Altar al lui Zeus], celui Preaînalt.
53c. Milet: Ex-voto dedicat lui Theos Hypsistos

Locul descoperirii: Milet.
Tipul documentului: Altar din marmură gri cu partea superioară rotunjită.
Litere: 1,9 cm.
Text: Zˇlw|toj | Qeù |4 Ùy∂|[stJ].

Traducere: Zelotos (a ridicat altarul) Zeului cel Preaînalt.
54. Miletupolis: Dedicaţia lui Tiberius Claudius Syntrophos către Zeus Hypsistos
Brontaios
Locul descoperirii: Karacabey, lângă Miletupolis. Încastrat în zidul bisericii
Haghia Paraskevi.
Tipul documentului: Stelă din marmură, cu acroteră.
Litere: 2cm. Inscripţia este plasată sub relief, într-o tabula ansata.
Locul de păstrare: Muzeul din Istanbul. Nr. Inv. 3.
Bibliografie: Mitchell, 1999, 139-140, nr. 185; IGSK, 26.II, 5 (fig. 7; cu
bibliografie).
Datare: Sec. I d.Hr. (Mitchell); sec. II-III (Schwertheim).
Descrierea reprezentării: Stelă cu fronton dreptunghiular, acrotere, cu rozetă
reprezentată în timpan. Zeul Hypsistos Brontaios este reprezentat între cele
două coloane care susţin frontonul. În stânga ţine sceptrul şi în mâna dreaptă
întinsă, fulgerele. Alături stă o acvilă pe acelaşi postament, în partea sa dreaptă. În
stânga imaginii este figurată o hermă. Caduceul este figurat pe umărul drept al
zeului. În centrul imaginii, un altar împodobit cu o ghirlandă, pe care se află o
flacără conică arzând. În partea de jos, sub acestea, un personaj întins la
pământ, îmbrăcat într-o haină lungă (figură feminină, după Mitchell).
Text: Tib◊rioj KlaÚdioj | SÚntrofoj Diπ | Ùy∂stJ kat' œpita|g¾n œk tî<n>
≥d∂|wn ¢n◊qhken | Bronta∂J.
Traducere: Tiberius Claudius Syntrophos a ridicat (aceasta) lui Zeus cel
Preaînalt Brontaios, în urma poruncii (zeului), din (fonduri) proprii.
55. Mylasa: Inscripţia votivă către Zeus Hypsistos

Locul descoperirii: Găsit într-o locuinţă particulară, la Mylasa, în Caria.
Tipul documentului: Soclu mic din marmură albă.
Litere: 2-3 cm.
Datare: Perioada imperială romană.
Text: [---]E?D?[--- | --] Diπ | Ùy∂stJ.
Traducere: [---] lui Zeus cel Preaînalt.
56. Nakoleia: Ex-voto dedicat de Aurelius Asklapon lui Theos Hypsistos

Locul descoperirii: La Seyit Gazi.
Tipul documentului: Altar dublu din marmură gri, puţin deteriorat în partea
superioară.
Litere: 3-5 cm. Inscripţia se află dispusă pe ambele altare.
Locul de păstrare: La Seyit Gazi, pe zidul estic al moscheii.
Descrierea reprezentării: Câte un spic de grâu pe fiecare dintre corpurile
altarelor.
Text: Qeù Ùy∂s|tJ eÙ|c¾n AÙ|rˇlioj | 'Askl£pw|n ¿n Ðmo|lo<g>hse?n œn?
`RwmV.
Traducere: Aurelius Asklapon, Zeului Preaînalt, în urma făgăduinţei pe care
făcut-o la Roma.
57. Nakoleia: Ex-voto dedicat de Gaius lui Hypsistos

Locul descoperirii: La Seyit Gazi.
Tipul documentului: Mic altar din calcar.
Dimensiuni: 35 x 16 (sus)/13 (jos) x 15 (partea vizibilă) cm.
Litere: 2,5 cm.
Locul de păstrare: La Seyit Gazi, încastrat în zidul de la marginea râului.
Text: G£ϊoj | M£n|ou Øp|ὲr boî|n? swthr?|∂aj kὲ [t]|în ≥d∂[wn p]|£ntwn [Ùy]|∂stJ
eÙc[ˇn].
Traducere: Gaius, fiul lui Manos, pentru izbăvirea vacilor şi a tuturor alor
săi, celui Preaînalt, în urma făgăduinţei.
58. Nakoleia: Ex-voto dedicat lui Theos Hypsistos, lui Hosios şi lui Zeus =
Hosios kai Dikaios 76
58a. Nakoleia (Yapıldak): Ex-voto dedicat lui Theos Hypsistos

Locul descoperirii: Descoperită la sud de Yapıldak, pe câmp. În 1946 a fost
distrusă pentru construirea noului edificiu al şcolii.
Tipul documentului: Lespede din tuf vulcanic.
Dimensiuni: Cca 160 cm înălţime.
Litere: 2-3 cm. Inscripţia se afla pe o tabula ansata.
Locul de păstrare: -.
Bibliografie: Mitchell, 2010, 204-205, nr. A55; SEG, 43, 1993, 945; Mitchell,
I, 1993, 49-50; Haspels, I, 1971, 313-314, nr. 40 (cu foto la fig. 615).
Datare: Sec. III-IV d.Hr.
Text: Zèsimoj Patrik∂ou kaπ DÒmnhj g◊|noj œsqlÒn, p£trhj ⁄nteimoj ŒÁj
kaπ œk ‚ laoà Ùy∂stoio, pneumatika√j kaπ ‚ Òmhr∂oij [œ]p◊essin [[---]] ‚5
gr£yaj œn p∂naki Ósa crÇzousi broto√si ‚ œn p∂naki ptuktù sofo√si tÕ
m◊llo[n] Øpei[pè]n: ‚ sÝn semnÍ ¢lÒcJ [...]MIRI tÍ filo◊rgJ ‚ œp' ¥koj mewsa
(?) p◊plou[j ca]r∂entaj Ûfhn[e]n ‚ kaπ qr◊yan fil¦ t◊kna [t]£ o≤ tutq¦
proq£nonto ‚10 kour∂dion dὲ g£mon ÐmÕn l◊coj ¢nfag£pazon, | o≤ k¦ ⁄t[i]
zîsin teàxan tÒde sÁma kleenÒn.
Traducere: Zosimos, fiul lui Patricius, şi neamul nobil al lui Domne, de rang
înalt prin însăşi descendenţa şi din popor al celui Preaînalt, gravând pe tăbliţă
cu cuvinte spirituale şi homerice, câte folosesc muritorilor, vestind viitorul
celor înţelepţi pe o tăbliţă dipartită, împreună cu venerabila consoartă, a ţesut
veşminte graţioase cu hărnicie pentru remediu şi crescând micuţii copii
drăgălaşi, i-au înfăţişat şi (au păzit) patul conjugal, deopotrivă şi căsătoria,
cei vii acum în sfârşit au construit acest monument măreţ.
R2 şi 11: k¦ în loc de kaπ.
58b. Neisa: Dedicaţie adresată lui Theos Hypsistos tuturor zeilor şi zeiţelor
Locul descoperirii: Descoperită la Neisa.
Tipul documentului: Bloc rectangular din piatră având colţul superior stânga
distrus.
Litere: 3,5 cm.
Bibliografie: Şahin, 2006, 38-39, nr. 6; Engelmann, 2006, 185-186; TAM, II.3,
737; CCCA, I, 731.
Text: [M(£rkoj) AÙr(ˇlioj) Di]onÚsioj Dio|2[nus∂ou] Diog◊nouj lu|[ki£rc]hj
Qeù Ùy∂s|4[tJ ka]π 'Ore∂v kaπ Kele|[--] kaπ qeoπj p©si |6 [kaπ] p¦saij
caris|[t]ˇrion.
Traducere: [M(arcus) Aur(elius) Di]onysios, fiul lui Dio[nysios], nepotul lui
Diogenes, lykiarhul, Zeului Preaînalt, şi Oreiei şi lui Kele[--]şi tuturor zeilor
[şi] zeiţelor, cu mulţumire.
59. Nikomedeia: Dedicaţia lui Straton către Zeus Hypsistos

Locul descoperirii: Îngropat în pământ împreună cu o bază profilată, la
intrarea în moscheea Akpınar Camii.
Tipul documentului: Mic altar din marmură.
Litere: 2 cm.
Bibliografie: Mitchell, 1999, 140, nr. 190; TAM, IV.1, 62, Ist Forsch, 14, 37
(cu Pl. 22).
Descrierea reprezentării: Imaginea unei acvile.
Text: 'AgaqÍ TÚ[cV] | Diπ Ùy∂stJ Str£|twn Mouk£zou | kat¦ Ônar
¢n◊s|thsa.
Traducere: Noroc bun! Straton, fiul lui Moukazos, am ridicat (aceasta) lui
Zeus Hypsistos în urma visului.
60. Nikomedeia: Dedicaţia lui Statius Rufinus către Theos Hypsistos epekoos
Locul descoperirii: Nikomedeia.
Bibliografie: Mitchell, 1999, 140, nr. 192; TAM, IV.1, 81.
Text: Qeù Ùy∂stJ | œphkÒJ | St£tioj | `RoufÁnoj | ŒkatÒntar|coj tÕn |
bwmÒn.
Traducere: Statius Rufinus, centurionul, (am consacrat) altarul Zeului
Preaînalt cel grabnic-ascultător.
61. Nysa: Dedicaţie către Theos Hypsistos şi Meter Oreia

Locul descoperirii: Găsit la Nysa, pe peretele unei grote naturale.
Tipul documentului: Monument rupestru.
Litere: 3,5 cm.
Bibliografie: Mitchell, 1999, 143, nr. 232; TAM, II.3, 737 (cu facsimil).
Text: [--- Di]on?Úsioj Dio|[---] Diog◊nouj LÚ|[keioj? -]j Qeù Ùy∂s|[tJ kaπ
Mhtr]π 'Ore∂v ka(t¦) k◊le|[usin] k?aπ qeo√j p´si | [kaπ qea√j] p£?saij
caris|[t]Çr?i?on.
Traducere: [---] Dionysos fiul lui Dio[---], nepotul lui Diogenes, din Lycia,
Zeului Preaînalt şi Mamei Oreia, în urma poruncii, şi tuturor zeilor şi tuturor
zeiţelor, în semn de mulţumire.
62. Oinoanda: Dedicaţia adresată lui Theos aitheros polyonymos

Locul descoperirii: Altar descoperit în situl de la Oinoanda.
Tipul documentului: Altar din piatră încastrat în zidul de incintă elenistic.
Profilat în partea superioară şi în cea inferioară.
Dimensiuni: Neprecizate.
Locul de păstrare: În zidul de incintă, în interior.
Bibliografie: Mitchell, 1999, 143, nr. 233 (Pl. 1, 2, p. 88-89); Robert, 1971,
597-619 = OMS, 5, 1989, 617-619; SEG, 27, 1977, 933; Hall, 1978, 263-267
(pentru contextul arheologic; Pl. XI-XIII); Milner, Smith, 1994, 73-74; ETAM,
4, 37; Potter, 1990, 351-355.
Text: [A]Ùtofuˇj, ¢d∂|daktoj, ¢mˇtwr, | ¢stufeliktÒj, | oÜnoma m¾ cw|rîn,
poluènumoj, | œn purπ na∂wn, | toàto QeÒj: meikr¦ | dὲ Qeoà merπj ¥nge?|loi
¹me√j. Toàto peu|qom◊noisi Qeoà p◊|ri Óstij Øp?£?rce?i, | A?≥[q]◊?[r]a pander?k? [Á |
Qe]Õn finnepen, e≥j | Ön Ðrîntaj eÜcesq' ºè|ouj prÕj ¢natol∂hn œsorî[n]|ta?[j].
Traducere: Cea născută din ea însăşi, neînvăţată de nimeni, fără de mamă,
statornică, necuprinsă de nume, denumită cu multe nume, sălăşluind în foc,
aceasta este Divinitatea. Iar noi, îngerii, suntem doar o mică parte din
Divinitate. Vouă, celor care întrebaţi aceasta despre divinitate, despre natura
sa, ea a răspuns că Eterul este Divinitatea care vede totul, spre care privind
rugaţi-vă dimineaţa, îndreptându-vă spre Răsărit.
63. Oinoanda: Dedicaţia adresată de Chromatis lui Theos Hypsistos

Locul descoperirii: Altar descoperit în situl de la Oinoanda.
Tipul documentului: Altar din piatră încadrat în zidul de incintă elenistic.
Profilat în partea superioară şi în cea inferioară.
Locul de păstrare: În zidul de incintă, în interior.
Bibliografie: Ameling, 1999-2000, 107; Mitchell, 1999, 143, nr. 234 (Pl. 3, p.
90); Calpe, Low, 1994, col. 1051; Hall, 1978, 265.
Text: Crwmatπj Qeù Ùy∂stJ tÕn lÚcnon eÙcˇn.
Traducere: Chromatis (a dedicat) lampa Zeului Preaînalt, în urma făgăduinţei.
64. Patara: Ex-voto dedicat de Demosthenes lui Theos Hypsistos

Locul descoperirii: Altar descoperit în 1895 în situl de la Patara.
Tipul documentului: Altar rectangular din calcar, profilat în partea superioară
şi în cea inferioară.
Litere: 2,5 cm.
Bibliografie: Mitchell, 1999, 143, nr. 235; TAM, II.2, 402 (cu facsimil).
Text: Qeù | Ùy∂stJ | Dhmosq◊[n‚hj eÙcˇ]n.
Traducere: Demosthenes (a dedicat aceasta) Zeului Preaînalt, în urma
făgăduinţei.
65. Pereea Rhodiană: Inscripţia votivă a lui Ariston dedicată lui Zeus
Hypsistos
Locul descoperirii: Inscripţie remarcată la Pisye (Yeşilyurt-Pisiköy) de către
Paton şi Myres, apoi de Hula şi Szanto.
Tipul documentului: Soclu din marmură.
Litere: 1,5 cm.
Bibliografie: Debord, Varinlioğlu, 2001, 131-132, nr. 29; Mitchell, 1999, 137,
nr. 139; IPerée, 1999, 179; IGSK, 38, 756 (cu bibliografie).
Datare: Perioada romană imperială. Între 151 şi 300 d.Hr. după Bresson, Brun
şi Varinlioğlu.
Descrierea reprezentării: În partea de sus a inscripţiei, o semilună.
Text: (semilună) 'Ar∂stwn ka|t¦ crhsmÕn ¢|nat∂qi Dπ Ùy∂|stJ
[e]Ù?ca|ristˇrion.
Traducere: Ariston, în urma unui oracol, a adus mulţumire lui Zeus
Preaînaltul.
65a. Pereea Rhodiană: Ex-voto dedicat lui Theos Hypsistos

Locul descoperirii: Semnalat iniţial de Louis Robert la Pisiköy, în Caria,
printr-o copie înmânată lui Alain Bresson.
Tipul documentului: Altar din marmură albă.
Litere: 2,5 cm. După indicaţiile date de Louis Robert, inscripţia s-ar fi
poziţionat la mijlocul altarului.
Locul de păstrare: Inscripţia nu a putut fi reperată pe teren.
Bibliografie: Mitchell, 2010, 203, nr. A 43; SEG, 51, 2001, nr. 1549; Debord,
Varinlioğlu, 2001, 131, nr. 28.
Text: Ùy∂stou.
Traducere: (Altar) al celui Preaînalt.
66. Pergam: Ex-voto al lui Tation dedicat lui Helios Theos Hypsistos
Locul descoperirii: Găsit în sanctuarul Athenei din Pergam, în 1881.
Tipul documentului: Altar din marmură de dimensiuni reduse, spart în două;
cele două jumătăţi au fost recuperate fragmentar.
Locul de păstrare: Pergam. Nr. Inv. II 135, 140.
Bibliografie: Mitchell, 1999, 140, nr. 186; IPergam, 330 (cu facsimil).
Datare: Sec. I d.Hr.
Text: [`Hl]∂wi | Q[e]îi | Ùy[∂]stwi | T£tion | eÙcˇn.
Traducere: Tation (a dedicat aceasta) lui Helios, Zeului cel Preaînalt, în urma
făgăduinţei.
67. Pergam: Ex-voto al Glykinei dedicat lui Theos Hypsistos

Locul descoperirii: Găsit în biserica Sf. Theodor din Pergam.
Tipul documentului: Mic altar din marmură albă.
Litere: 2 cm.
Locul de păstrare: Pergam. Nr. Inv. P 12.
Bibliografie: Mitchell, 1999, 140, nr. 187; IPergam, 331 (cu facsimil).
Text: GlÚkina | Qeù Ùy∂stJ | eÙc¾n ¢n◊qhka | œrwm◊nh met¦ tÕn | [---].
Traducere: Glykina a ridicat (aceasta) lui Theos Hypsistos, în urma

făgăduinţei, întrebând zeul împreună cu [---].
68. Pergam: Dedicaţia Zopyros către Theos Kyrios ho ōn eis aei

Locul descoperirii: Pergam.
Text: QeÕj kÚrioj Ð ên e≥j ¢e∂. | Zèpuroj tù kur∂wi tÕn bwmÕn kaπ t¾n
fw[i]tofÒron met¦ toà flogoÚcou.
Traducere: Zeului Stăpân, cel care este în veşnicie. Zopyros (am ridicat) un
altar stăpânului şi un sfeşnic, împreună cu o făclie.
R2: fwitofÒroj: „purtător de lumină“, candelabru, sfeşnic.
69. Perge: Ex-voto către Theos Hypsistos

Locul descoperirii: La Perge, în Pamfilia, pe strada principală nord-sud.
Tipul documentului: Colţul din dreapta al unui bloc din piatră (altar ?).
Litere: 2,3 cm.
Bibliografie: IGSK, 54, 230; Mitchell, 2010, 205, nr. A56.
Datare: Sec. III d.Hr., după forma literelor.
Text: [---] |2 [---] Qeù | [Ù]y∂stJ |4 [e]Ùcˇn.
Traducere: [---] Zeului Preaînalt, în urma făgăduinţei.
70. Perge: Ex-voto către (Theos) Hypsistos

Locul descoperirii: Descoperit în 1978 la Perge, în Pamfilia.
Tipul documentului: Mic altar din calcar din care se mai păstrează partea din
stânga jos.
Litere: 1,7 cm.
Locul de păstrare: Conservat în depozitul săpăturilor. Nr. Inv. P. 78,316.
Bibliografie: IGSK, 54.I, 231 (cu figură la Pl. L); Mitchell, 2010, 205, nr. A57.
Descrierea reprezentării: Partea inferioară profilată. Sub mulură se află un

cadru în relief. Aniconic.
Text: [--Nume --]IOIII[--] |2 Suntu[cianoà? Qeù] | Ùy∂st[J --] |4 eÙcˇ[n --].
Traducere: [---], fiul lui Syntychianos?, [Zeului] Preaînalt, în urma făgăduinţei.
R2: Mitchell: SuntÚ[chj Qeù].
70a. Pessinus: Ex-voto dedicat lui Theos Hypsistos

Locul descoperirii: Descoperit într-o grădină din partea de sud a satului Ballıhisar.
Tipul documentului: Mic altar din marmură gri alburie, profilat în partea
superioară. Deteriorat pe toate laturile.
Litere: 1,9 cm.
Locul de păstrare: Muzeul din Ballıhisar.
Bibliografie: Mitchell, 2010, 204, nr. A52; Devreker, 1995, 73, nr. 1 (cu foto
la Pl. 5); SEG, 45, 1995, nr. 1703; AE, 1995, nr. 1532; IGSK, 66, 23.
Text: Pre√ma Pr[e∂]‚mou meg£‚lJ Qeù Ùy[∂]‚stù eÙc[ˇn].
Traducere: Preima, a lui Preimos, marelui Zeu Preaînalt, în urma făgăduinţei.
71. Philadelphia: Ex-voto al preotului Diophantos dedicat lui Theos Hypsistos

şi lui Megas Theios
Locul descoperirii: Philadelphia.
Tipul documentului: Stelă din marmură.
Litere: 2,1-2,5 cm.
Bibliografie: TAM, V.3, 1635; Paz de Hoz, 1999, 211, nr. 30.17; Mitchell,
1999, 139, nr. 171 (incompletă); Sheppard, 1980-1981, 100, nr. 12a; Buckler,
1917, 93, nr. 6; Buckler, 1917, 93 şi urm., nr. 6.
Datare: Între 229-230 d.Hr. şi 238-239 d.Hr. (= 260-269 era actică).
Descrierea reprezentării: Deasupra câmpului inscripţionat sunt prezente
urme ale unui relief care a fost îndepărtat.
Text: [Q]eù Ùy∂stJ kaπ Meg£lJ Qe[∂J] |2 [D]iÒfantoj 'Aki£mou ≤ereÝ[j] |
[e]Ùcˇn. ”Etouj sx[cifră?, mh(nÕj)] | Gorpia∂ou bi/.
Traducere: Preotul Diophantos, fiul lui Akiamos, (am dedicat) Zeului
Preaînalt şi Marii Divinităţi, în urma făgăduinţei. În anul 26[0-9], luna
Gorpiaios, ziua a 12-a.
71a. Philadelphia: Ex-voto dedicat lui Theos Hypsistos

Locul descoperirii: În teritoriul oraşului Philadelphia din estul Lydiei.
Tipul documentului: Stelă din marmură cu fronton triunghiular şi acrotere,
prevăzută cu un picior de sprijin.
Dimensiuni: 65 x 29-38 x 5 cm.
Litere: 2 cm.
Locul de păstrare:-.
Bibliografie: Mitchell, 2010, 203, nr. A 47; TAM, V.3, 1634; Paz de Hoz,
1999, 211, nr. 30.16.
Datare: 238-239 d.Hr. (= 269 era actică) sau 184-185 d.Hr. (= 269 era sullanică).
Descrierea reprezentării: Pe timpan, în colţurile inferioare, câte o frunză de
iederă, iar în centru un disc.
Text: ”Etouj sxq/, mh(nÕj) |2 AÙd<n>a∂ou i/. Fla|b∂a Qeù Ùy∂stJ |4 eÙcˇn.
Traducere: În anul 269, luna Audnaios, ziua a zecea. Zeului Preaînalt, Flavia
(a dedicat aceasta) în urma făgăduinţei
72. Prusa (?): Ex-voto dedicat lui Zeus Hypsistos

Locul descoperirii: Prusa (?). Locul exact al descoperirii necunoscut.
Tipul documentului: Stelă din marmură, fragmentară, din care se păstrează
partea superioară.
Litere: (Frg. A) 3,5 cm; (Frg. B) 2,5 cm.
Bibliografie: Mitchell, 1999, 140, nr. 189; IGSK, 40.II, 1013 (cu bibliografie; foto).
Datare: I î.Hr.-I d.Hr.
Descrierea reprezentării: Relief foarte deteriorat, în partea de jos; tipul
obiectului reprezentat este imposibil de recunoscut.
Text: [`H k]èmh ¢n◊qhken Diπ Ùy∂stJ |2 [t¾n] eÙc¾n, œpimelhtoà | Diof£nou.
|4 Pater∂wn œcar∂sato cèran | tÍ kèmV med∂mnwn d◊ka.
Traducere: Satul a consacrat aceasta lui Zeus Hypsistos, în urma
jurământului făcut, Diophanes s-a ocupat de conducrea lucrărilor. Paterion a
dat satului cu generozitate teren (care produce) zece medimne.
73. Sagalassos: Ex-voto către Theos Hypsistos

Locul descoperirii: În faţa moscheii din Sala (zona Burdur din Pisidia), parţial
îngropat la baza unui stâlp.
Tipul documentului: Altar de mici dimensiuni.
Litere: 3-3,5 cm.

Bibliografie: Mitchell, 1999, 136, nr. 127; Bean, 1959, 74, nr. 15.
Descrierea reprezentării: Monument aniconic
Text: Alla A[---] |2 kaπ M◊sa | Qeù Ùy∂[s]|4tJ eÙ[c]ˇn.
Traducere: Alla A[---] şi Mesa, Zeului Preaînalt, în urma făgăduinţei.
74. Sebastopolis: Ex-voto dedicat de Pontia Valeria lui Theos Hypsistos

Locul descoperirii: Sebastopolis
Bibliografie: Mitchell, 1999, 136, nr. 127; F. & E. Cumont, 1906, 203.
Datare: Sfârşitul sec. II-III d.Hr.
Text: Qeù Ù|y∂stJ | eÙcÁj | c£rin Pon|t?∂a OÙale?|r∂a.
Traducere: Pontia Valeria lui Theos Hypsistos, din pricina făgăduinţei (făcute).
75. Seleukeia pe Kalykadnos: Ex-voto dedicat de Athenaios lui Theos Hypsistos

Locul descoperirii: Seleukeia pe Kalykadnos. G. Dagron şi D. Feissel
consideră că aceste patru dedicaţii de la Seleukeia ar fi pututu avea aceeaşi
provienenţă cu altarul de al Kaisareia (Uzuncaburç). Vezi comentariul la IC,
14. Keil indica locul descoperirii ca fiind necunocut.
Tipul documentului: Mic altar din calcar profilat în partea superioară şi în cea
inferioară.
Litere: 1,8-3 cm.
Locul de păstrare: Toate cele patru dedicaţii de la Seleukeia au fost remarcate
de J. Keil în 1914, însă au dispărut în 1925.
Bibliografie: Mitchell, 1999, 143, nr. 238; MAMA, III, 1 (Pl. 11, fig. 29).
Text: Qeù | Ùy∂stJ | eÙcˇ|n. 'Aqˇ|naioj.
Traducere: Zeului Preaînalt, în urma făgăduinţei. Athenaios.
76. Seleukeia pe Kalykadnos: Ex-voto dedicat de Ammia lui Theos Hypsistos

Locul descoperirii: Seleukeia pe Kalykadnos, în Cilicia. Vezi comentariul
anterior.
Tipul documentului: Altar din calcar, profilat în partea superioară şi în cea

inferioară.
Litere: 1,6-2 cm.
Locul de păstrare: Monument dispărut.
Descrierea reprezentării: În partea de jos a altarului, deasupra profilului
inferior, imaginea unei frunze incizate. Deasupra inscripţiei se află, încadrată
într-un chenar rectangular, imaginea zeiţei.
Text: Qeù Ùy∂s|tJ 'Amm∂|a eÙcˇn.
Traducere: Ammia (a dedicat aceasta) Zeului Preaînalt, în urma făgăduinţei.
77. Seleukeia pe Kalykadnos: Ex-voto dedicat de Diogenes lui Theos Hypsistos

anterior.
inferioară.
Litere: 1,6-2 cm.
Text: Qeù Ù|2y∂stJ | Diog◊nhj |4 [--]gou|r∂ou eÙc|ˇn.
Traducere: Diogenes, fiul lui [--]gourios, Zeului Preaînalt, în urma făgăduinţei.
78. Seleukeia pe Kalykadnos: Ex-voto dedicat de Nas lui Zeus Hypsistos

anterior.
Tipul documentului: Mic altar din calcar, profilat în partea superioară şi în
cea inferioară. Faţa principală este distrusă în partea de jos.
Litere: 1,5 cm (r. 1); 2,3 cm (r. 2 şi urm.).
Text: Diπ Ù[y∂stJ] | N©j M£|rkou | [e]Ùcˇn.
Traducere: Nas, fiul lui Markos, lui Zeus Preaînaltul, în urma făgăduinţei.
79. Sibidunda: Dedicaţia adresată de Artimas şi de Markias lui Theos Hypsistos

Locul descoperirii: Sibidunda (Zivint), în Pisidia.
Tipul documentului: Soclu rectangular.
Locul de păstrare: În curtea oficiului poştal din Zivint.
Bibliografie: Mitchell, 1999, 142, nr. 230; Mitchell, II, 1993, 49; Bean, 1959,
70, nr. 122.
Text: Qeù Ùy∂stJ kaπ | ¡ge∂v katafugÍ | 'Artim©j u≤Õj 'Ar|t∂mou Momm∂ou |
kaπ [M]ark∂aj Ð aÙ|tÕj k?t∂sthj ¢|n◊sthsen kaπ | tÕn qumiatis|tˇr(i)on kaπ
k◊on(a) | œk tîn ≥d∂wn.
Traducere: Artimas, fiul lui Artimas Mommios, şi Markias, cel ce este el
însuşi ctitorul, a ridicat Zeului Preaînalt şi sfintei scăpări [= locul de
refugiu?] un altar pentru tămâiere şi o coloană, pe cheltuiala lor.
80. Silandos: Ex-voto al Helenei dedicat lui Theos Hypsistos

Locul descoperirii: Găsit în satul Selendi. Încastrat în zidul unei locuinţe.
Litere: 2,2 cm.
Descrierea reprezentării: Urmele unui relief.
Text: Qeù Ùy∂stJ eÙc¾n ¢n◊qhke Èl◊nh Øpὲr QrasuboÚlou toà u≤oà
QrasuboÚlou.
Traducere: Helene a dedicat (aceasta) Zeului Preaînalt, în urma făgăduinţei,
pentru Trasyboulos, fiul lui Trasyboulos.
81. Silandos: Ex-voto al lui Apphion dedicat lui Theos Hypsistos

Locul descoperirii: Găsită pe locul fostei localităţi antice Silandos de la Kara
Selendi.
Tipul documentului: Stelă din marmură albă, spartă în spartă pe toate laturile
cu excepţia părţii superioare. Este prevăzută cu un fronton triunghiular cu
acrotere.
Litere: 1,7 cm.
Bibliografie: Mitchell, 1999, 139, nr. 174; SEG, 33, 1983, 1027; Naour, 1983,
116, nr. 6 (cu Pl. 16).
Descrierea reprezentării: Pe timpan, în centru, se află un disc în relief
decorat cu o rozetă, iar în colţul din dreapta se găseşte o frunză. În partea
superioară a corpului stelei este reprezentată o cunună de măslin.
Text: [Qe]ù Ùy∂stJ eÙ‚[c]Ên Apfion N◊wnoj | [Ø]pὲr aÙtÁj kaπ | [t]în
t◊?k?[n]J[n].
Traducere: Apphia, a lui Neon, Zeului Preaînalt, în urma făgăduinţei, pentru
ea însăşi şi pentru copii.
82. Sinope: Ex-voto dedicat de Aelius Threption, Pontianos, Severus şi Macer

lui Theos Hypsistos
Locul descoperirii: Sinop. Indentificată iniţial în faţa intrării din moscheea Aslan.
Tipul documentului: Altar reclangular din calcar, cu acrotere în partea
superioară, la colţurile din stânga şi din dreapta.
Litere: 2 cm (rândul 1), 4 cm (rândul 2), 3 cm (rândurile 3-4); litera O de 1-1,5
cm. Literele puţin şterse.
Locul de păstrare: Muzeul din Sinop. Nr. Inv. 13.35.70.
Bibliografie: IGSK, 64.I, 117; Mitchell, 1999, 140, nr. 198 (incomplet);
French, 1994, 106, nr. 12; Robinson, 1905, 306, nr. 29; Robert, 1937, 288;
Cook, 1925, II.2, 883.
Datare: Sec. II-III d.Hr. (Mitchell); I-II d.Hr. (D.H. French).
Text: 'AgaqÁi TÚchi (vacat) |2 Qeù Ùy∂stJ: | A∏lioj Qrept∂wn |4 PontianÒj,
Seou|Ároj M£ker, o≤ |6 ¢delfoπ eÙx£menoi.
Traducere: Zeului Preaînalt, Aelius Threption, Pontianos, Severus, Macer,
fraţii, (au dedicat aceasta) după cum au făgăduit.
82a. Sinope (Gerna Dere): Ex-voto dedicat lui Theos Hypsistos

Locul descoperirii: Descoperit la Gerna Dere, o zonă de coastă aparţinând
teritoriului oraşului antic Sinope.
Tipul documentului: Altar din marmură profilat în partea inferioară şi în cea
superioară. Colţul superior stânga lipsă.
Litere: 2,2 cm. Litera Y, în mod excepţional, măsoară 4 cm.

Bibliografie: Mitchell, 2010, 204, nr. A50; SEG, 52, 2002, nr. 1240; Ruscu,
38, 2005, 125-126; Doonan, Smart, 2000-2001, 22-23 (fig. 6; cu transcriere
incorectă).
Text: Qeù Ùy∂stJ ‚ OÙaler∂a ‚ Markianˇ.
Traducere: Zeului Preaînalt, Valeria Markiane.
83. Sinope: Ex-voto dedicat de (....)los şi soţia sa Rufina lui Theos Hypsistos
megas
Locul descoperirii: Provine probabil de la Emreli.
Tipul documentului: Altar din marmură, utilizat ulterior ca support pentru un
stâlp din lemn al unei construcţii moderne; deteriorată în partea inferioară. În
partea din mijloc prezintă un orificiu destul de important.
Bibliografie: IGSK, 64.I, 119; Mitchell, 1999, 140-141, nr. 199; French, 1994,
104, nr. 12; Sheppard, 1980-1981, 96, n. 71; Robert, 1937, 288; Mendel, BCH,
27, 1903, 333, nr. 49; Robinson, 1905, 304, nr. 26.
Datare: Sec. I-II d.Hr. (D.H. French).
Text: Qeù meg£lJ |2 Ùy∂stJ eÙcÁ[j] | c£[rin ¢n◊]qh|4ke [--]loj | met¦ [tÁj
gu]nai|6[k]Õj `Rou[f]e∂[naj].
Traducere: [--]los, împreună cu soţia (sa), Rufina, marelui Zeu Preaînalt a
ridicat (aceasta) din pricina făgăduinţei (făcute).
84. Sinope: Ex-voto dedicat de Onesiteimos şi Agathemeros lui Theos Hypsistos

Locul descoperirii: Sinope.
Tipul documentului: Altar circular (cippus) din calcar. Marginile superioare
profilate.
Dimensiuni: 52,5 (înălţimea) x 30,5 (diametru) cm.
Litere: Uşor uzate. 2 cm, cu excepţia lui O care este de 1 cm.
Locul de păstrare: Muzeul din Sinop. Nr. Inv. 5.59.84.
Bibliografie: IGSK, 64.I, 118; Mitchell, 1999, 141, nr. 200; French, 1994,
104-5, nr. 2.

Text: 'AgaqÍ TÚcV |2 Qeù Ùy∂stJ (vacat) | 'Onhs∂teimoj |4 kaπ Ð u≤Õj
aÙto{j}à ‚ 'Agaqˇmeroj ‚6 (vacat) eÙcˇn.
Traducere: Noroc bun! Zeului Preaînalt, Onesiteimos şi fiul său
Agathemeros, în urma făgăduinţei.
85. Smyrna: Inscripţia votivă a lui Sergis dedicată lui Theos Hypsistos soter (?)
Locul descoperirii: La Smyrna, în agora.
Dimensiuni: 11 x 26 x 1-7 cm.
Litere: 2 cm.
Bibliografie: Mitchell, 1999, 138, nr. 162; IGSK, 24.I, 764 (cu facsimil).
Descrierea reprezentării:
Text: S?◊rgij Qeù | Ùy∂stJ SW | --- LOUNOU ¢n◊|[qhken].
Traducere: Sergis [---] a dedicat (ofranda) Zeului Preaînalt, izbăvitorul(?).
86. Stratoniceea: Dedicaţie către Zeus Hypsistos, Hekate Soteira, Zeus

Capitolinus şi Tyche
Locul descoperirii: Stratoniceea.
Text: [Diπ] Ùy∂stJ ‚ kaπ ÈkatV Sw[t∂rV | k]ai Diπ Kape[twl∂J |4 k]aπ TÚcV
toà m[eg∂stou | AÙt]okr£toroj Ka[∂saroj] | T∂tou A≥l∂ou Àdrianoà
['Antwü8n∂nou] Sebastoà [EÙseboàj].
Traducere: Lui Zeus cel Preaînalt, Hekatei cea Mântuitoare, lui Zeus
Capitolinul şi lui Tyche a preamăritului împărat Caesar Titus Aelius
Hadrianus Antoninus Augustus Pius.
87. Stratoniceea: Inscripţia votivă dedicată lui Zeus Hypsistos şi lui Th(e)ios
Locul descoperirii: Stratoniceea (gymnasium).
Tipul documentului: Două fragmente provenind din acelaşi altar de mici
dimensiuni.
Litere: 2 cm.
Descrierea reprezentării: Două urechi reprezentate.
Text: Diπ Ùy∂|stJ kaπ tù Q∂J | eÙari|stˇri[on].
Traducere: În semn de mulţumire, lui Zeus Preaînaltul şi Divinului.
88. Stratoniceea: Inscripţia votivă a lui Boethos şi a lui Menippos către Zeus
Hypsistos şi Theios Angelos ouranios
Litere: 1,5 cm.
Text: Diπ Ùy∂stJ | kaπ Qe∂J 'Ang◊|lJ OÙran∂J BÒ|hqoj k?aπ? M◊nip|poj Øpὲr
tÁj | Øg∂aj panoi|k∂ou? caristˇ|rion.
Traducere: Boethos şi Menippos, în semn de mulţumire, pentru sănătatea
familiei, lui Zeus Preaînaltul şi Divinului Înger Ceresc.
89. Stratoniceea: Inscripţia votivă a lui Flavius Diokles şi Mamalon către

Theos Hypsistos şi Theios Angelos
Litere: 2 cm.
Datare: Sec. II d.Hr. (?).
Text: [Qe]ù Ùy[∂st]J kaπ? t?[ù | q]e∂J ¢ng◊lJ | F?l(£bioj) DioklÁj | kaπ
M£malon | Øpὲr aÙtîn [k]aπ tîn paid∂|wn kaπ tîn ≥d∂wn | p£ntwn
caris|[tˇrion].
Traducere: Zeului Preaînalt şi Divinului Înger, Flavius Diokles şi Mamalon,

în semn de mulţumire, pentru ei, pentru copii şi pentru toţi ai lor.
90. Stratoniceea: Inscripţia votivă a lui Aelius Hekatomnon către Theos

Basileus şi Hypsistos
Locul descoperirii: Găsit în curtea lui Raşit Gürhan de la vest de Eskihisar
(Stratoniceea).
Tipul documentului: Altar din marmură albă cu acrotere în relief.
Dimensiuni: 93 x 21,5 cm.
Litere: 1,2-1,8 cm.
Text: Qe∂J Basil√ kaπ Ù|y∂stJ A∏(lioj) | ÈkatÒ|mnon Øpὲr | aÙtoà kaπ |
t◊knwn, gu|naikÒj, f∂lwn, | ¢nanka∂wn, | ≥d∂wn ¢n|qrèpwn kaπ | tÁj pÒlewj.
Traducere: Aelius Hekatomnon, Divinului Stăpânitor şi celui Preaînalt,
pentru el şi pentru copii, soţie, prieteni, părinţi, pentru rudele lor şi pentru cetate.
91. Stratoniceea: Inscripţia votivă a lui Threptos dedicată lui Zeus Hypsistos
şi lui Theios
Tipul documentului: Partea superioară a unui altar din marmură albă, având
acrotere cu palmete.
Litere: 1,5-2 cm.
Text: Dieπ Ùy∂stJ | kaπ Qe|∂J Qre|[pt]Õj Øpὲr | aÙto?[u] | [---].
Traducere: Lui Zeus Preaînaltul şi Divinului (în semn de mulţumire),
Threptos pentru el [şi pentru ---].
92. Stratoniceea: Inscripţia votivă a Tryphosei către Zeus Hypsistos şi lui

Th(e)ios
Locul descoperirii: Provine din gimnaziul din Stratoniceea. Altarul a fost
descoperit în casa lui Halil Savaş din Turgut (Lagina).
Tipul documentului: Altar din marmură albă, care provine probabil din
acelaşi loc cu cele două inscripţii anterioare (Hypsistos 90 şi 91).
Dimensiuni: 21,5 x 10, 5 cm.
Litere: 1,2-1,5 cm.
Bibliografie: IGSK, 22.2, 552; Mitchell, 1999, 138, nr. 156; SEG, 38, 1988,
1901.
Text: [Di]e?π? Ù?[y∂‚s]tJ kaπ Q∂|J Trufî|sa Øpὲr tîn ≥d∂w|n eÙcari|stˇrion.
Traducere: Tryphosa, în semn de mulţumire lui Zeus Preaînaltul şi Divinului,
pentru cei ai lor.
93. Stratoniceea: Inscripţia votivă a lui Phronimos şi a lui Peitho dedicată lui
Zeus Hypsistos şi lui Th(e)ios
Tipul documentului: Mică stelă cu muluri în partea superioară şi în cea
inferioară.
Bibliografie: IGSK, 22.1, 1110; Mitchell, 1999, 137, nr. 143; Robert, 1958, 115.
Text: Diπ Ùy∂stJ kaπ Qe∂J FrÒnimoj kaπ Peiqë Øpὲr tîn ≥d∂wn
caristˇrion.
Traducere: Phronimos şi Peitho, în semn de mulţumire, lui Zeus Preaînaltul
şi Divinului, pentru cei ai lor.
94. Stratoniceea: Inscripţia votivă a lui Euthyches, Synphilousa, Andreas şi

Antiochus dedicată lui Zeus Hypsistos şi lui Theios
Tipul documentului: Mică stelă cu muluri în partea inferioară şi superioară.
Text: [D]iπ Ùy∂st[J] kaπ Qe∂J EÙtuc¾j kaπ S[un]filoàsa, 'Andr◊aj,

'Ant∂ocoj Øpὲr Œautîn kaπ tîn ≥d∂wn caristˇrion.
Traducere: Euthyches şi Synphilousa, Andreas (şi) Antiochos, în semn de
mulţumire lui Zeus Preaînaltul şi Divinului, pentru ei înşişi şi pentru cei ai lor.
95. Stratoniceea: Inscripţia votivă a lui Carpus Artemeous dedicată lui Zeus
Hypsistos şi lui Theios megas
Dimensiuni: 27 cm x 21 x 15 cm.
Litere: 1,2-1,9 cm.
Locul de păstrare: Muzeul din Bodrum.
Text: [Di]π [Ùy∂stJ kaπ | Q]e∂J meg£l[J] | K£rpoj 'Ar‚temˇouj m[e|t]¦ tîn
t◊kn[w]|n? kaπ tîn ≥d∂|wn p£ntwn | [car]i[stˇrion].
Traducere: Carpus Artemeous, împreună cu copiii şi toţi ai lui, în semn de
mulţumire, lui Zeus Preaînaltul şi Marelui Divin.
96. Stratoniceea: Dedicaţie către Zeus Hypsistos şi către Theios

Text: Diπ Ùy∂stJ | kaπ Qe∂J eÙ|caristˇrion.
Traducere: Lui Zeus Preaînaltul şi Divinului, în semn de mulţumire.
97. Stratoniceea: Inscripţia votivă a lui Hekatas dedicată lui Theos Hypsistos
şi lui Th(e)ios
Litere: 1-1,3 cm.
Bibliografie: Mitchell, 1999, 137, nr. 147; IGSK, 22.1, 1113 (foto Pl. XV).
Text: Q?eù Ùy∂stJ | [k]aπ tù Q∂J | Èkat©j euü4carist√ Øpὲ[r] | Œ?autoà kaπ
tî<n> ≥d∂wn? p?|£?n?twn kaπ |8 tîn gitÒn[wn].
Traducere: Hekatas, în semn de mulţumire, Zeului Preaînalt şi Divinului,
pentru el însuşi, toţi ai săi şi pentru vecini.
98. Stratoniceea: Inscripţia votivă a lui Isocrates dedicată lui Zeus Hypsistos
şi lui Theios Agathos
Tipul documentului: Mic soclu.
Dimensiuni: 23 x 14 cm (la bază).
Text: [D]ieπ Ùy∂ü2[s]tJ kaπ Q[e∂]þJ 'Agaqù |4 ['I]sokr£th[j].
Traducere: Isokrates, lui Zeus Preaînaltul şi Bunului Divin.
99. Stratoniceea: Inscripţia votivă a lui Flavius Phaidros dedicată lui Zeus
Hypsistos şi lui Th(e)ios Basilikos
Litere: 1,7-2,3 cm.
Bibliografie: Mitchell, 1999, 137, nr. 149; IGSK, 22.1, 1115 (foto Pl. XV).
Text: Diπ Ùy∂stJ | kaπ Q∂J Ba|silikù Fl(£bioj) |4 Fa√droj | Øpὲr aÙtoà ü
kaπ tîn ≥d∂wn | caristˇ|8rion.
Traducere: Flavius Phaidros, în semn de mulţumire, lui Zeus Hypsistos şi
Divinului Regal, pentru sine şi pentru toţi ai săi.
100. Stratoniceea: Inscripţia votivă a lui Leontikos, Iatrokles şi Antiochos

dedicată lui Zeus Hypsistos şi lui Th(e)ios Basilikos

Bibliografie: Mitchell, 1999, 137-138, nr. 152; IGSK, 22.1, 1116.
Text: Diπ Ùy∂|stJ kaπ Q|∂J Basi|4lik?ù e[Ù]|c[a]ristˇ|rion Leon|t?∂skoj,
'I[a]t|8r?oklÁj, 'A|nt∂ocoj.
Traducere: Leontikos, Iatrokles şi Antiochos, în semn de mulţumire, lui Zeus
Preaînaltul şi Divinului Regal.
101. Stratoniceea: Inscripţia votivă a lui Neos şi Euphrosyne dedicată lui

Zeus Hypsistos şi lui Theios Angelos
Tipul documentului: Mic altar din marmură albă.
Text: Diπ Ùy∂stJ ü2 kaπ Qe∂J 'Agüg◊lJ N◊(w)n ü4 kaπ EÙfrosÚünh Øpὲr ü6 tîn
≥d∂wn.
Traducere: Neos şi Euphrosyne, lui Zeus Preaînaltul şi Divinului Înger, pentru
toţi ai săi.
102. Stratoniceea: Inscripţia votivă a lui Claudius Achilleus şi Galatia

dedicată lui Zeus Hypsistos şi lui Agathos Angelos
Text: Diπ Ùy∂stJ kaπ | 'Agaqù 'Ang◊lJ | KlaÚdioj 'Acil|leÝj kaπ Galat[∂]|a
Øpὲr swthr∂[aj] | met¦ tîn ≥d∂wn | p£ntwn carist[ˇ]|rion.
Traducere: Claudius Achilleus şi Galatia, în semn de mulţumire, lui Zeus

Preaînaltul şi Bunului Înger, pentru izbăvire, cu toţi ai lor.
103. Synaos: Ex-voto dedicat de Aphias lui Theos Hypsistos

Locul descoperirii: Ulaşlar, lângă Synaos. Transportat probabil din vechiul
cimitir.
Tipul documentului: Altar din marmură alburie.
Dimensiuni: 125 x 40/35/34 x 36/44 cm.
Litere: 2,5-3 cm.
Bibliografie: Mitchell, 1999, 142, nr. 221; MAMA, X, 427 (Pl. XLVI).
Descrierea reprezentării: Reprezentarea unei cununi în relief.
Text: 'Af∂aj met¦ toà | u≤oà E?≥?rhn◊ou | Qeù Ùy∂stJ eÙ|cˇn.
Traducere: Aphias, împreună cu fiul (său), Eirenaios, Zeului Preaînalt, în
104. Synaos: Ex-voto dedicat lui Theos Hypsistos

Locul descoperirii: Aşağı Yoncaağaç, lângă Synaos.
Tipul documentului: Mic altar din marmură albă, foarte afectat de intemperii.
Capitel şi bază cu mulură.
Dimensiuni: 92 x 34/27,5/36 x 32/27,5/34,5 cm.
Litere: 2-2,25 cm.
Locul de păstrare: În cimitirul din Aşağı Yoncaağaç.
Bibliografie: Mitchell, 1999, 142, nr. 222; MAMA, X, 435 (Pl. XLVII).
Datare: 221-222 d.Hr. (= anul 306 era sullanică).
Descrierea reprezentării: Cunună în relief.
Text: [”E]touj tj/. AÙ[-- | --]S Qeù Ùy∂s|[tJ] eÙcˇn.
Traducere: În anul 306. Au[--], Zeului Preaînalt, în urma făgăduinţei.
105. Synaos: Ex-voto dedicat de Ammia

Locul descoperirii: Aşağı Yoncaağaç, lângă Synaos.
Tipul documentului: Altar din calcar, cu aspect de marmură. Partea inferioară
îngropată, iar corpul propriu-zis începe de la coroana în relief.
Dimensiuni: 50 x 33/27 x 26/22 cm.
Litere: 2-3 cm.
Locul de păstrare: În vechiul cimitir al satului.
Bibliografie: Mitchell, 1999, 142, nr. 223; MAMA, X, 440 (Pl. XLVIII).
Descrierea reprezentării: Coroană în relief cu un mic cerc în mijloc.

Text: 'Amm∂a Q£len|toj Qeîi | eÙcˇn.
Traducere: Ammia a lui Thales, Zeului, în urma făgăduinţei.
106. Synaos: Ex-voto dedicat lui Theos Hypsistos epekoos

Locul descoperirii: Yukarı Yoncaağaç, lângă Synaos.
Tipul documentului: Altar din calcar gri, semiîngropat, cu capitel mulurat.
Dimensiuni: 115 x 54,5/47/53 x 47/42 cm.
Litere: 2,25-2,5 cm.
Locul de păstrare: În vechiul cimitir al satului.
Bibliografie: Mitchell, 1999, 142, nr. 224; MAMA, X, 443.
Descrierea reprezentării: Reprezentarea unei cununi.
Text: [”Et]ouj spj/. Qeù Ùy[∂]st[J œp|2hk]ÒJ Qermhnoπ eÙcˇn.
Traducere: În anul 296. Thermenii (au dăruit aceasta) Zeului Preaînalt cel
grabnic-ascultător, în urma făgăduinţei.
107. Tavium: Ex-voto dedicat de negustorul Carpus lui Theos Hypsistos

Locul descoperirii: În casa lui Selahattin Ahmed din Büyük Nefes.
Tipul documentului: Soclu profilat în partea superioară.
Litere: Necunoscute.
Bibliografie: Mitchell, 1999, 136, nr. 127; RECAM, II, 418.
Text: 'AgaqÍ TÚcÍ | Qeù Ùy∂stJ Kar|pÕj 'AgkuranÕj | Ð kaπ TaouianÕj |
monopèlhj ¢n◊|qhka eÙcÁj Ÿnek[en].
Traducere: Noroc bun! Eu, Carpus, cetăţean al oraşelor Ankyra şi Tavium,
(negustor) deţinător al monopolului, am ridicat (aceasta) lui Theos Hypsistos,
după făgăduinţa făcută.
108. Termessos: Dedicaţie adresată de Tychos lui Theos Hypsistos epekoos

Locul descoperirii: Termessos.
Tipul documentului: Suport circular profilat. Mitchell: „This inscribed base
originally supported a bronze statue of a left foot“.
Dimensiuni: 65 x 24,5 (sus)/26,5 (jos) cm.
Litere: 3 cm.
Bibliografie: Mitchell, 1999, 143, nr. 231; TAM, III.1, 32 (cu facsimil);
Weinreich, 1912, no. 99, p. 20.
Text: Qeù œphkÒJ Ù|2<y>∂stw TÚc|oj Ð kaπ 'Atta|4lianÒj Èr(ma∂ou) b/ |
SÚrou, p£(roikoj), ka|6t¦ k◊leusin | aÙtoà ⁄sth|8shn | sÝn tù Ÿpon[ti] |10
∏cnei qeoà.
Traducere: Tychos, cel care se mai numeşte şi Attalianos, fiul lui Hermaios,
nepotul lui Hermaios, syrul, a ridicat (aceasta) Zeului Preaînalt, cel grabnic-
ascultător, în urma poruncii sale, împreună cu pasul celui ce se îndreaptă
către divinitate.
R1: Mitchell: Ù|f∂stw.
R2-3: Heberdey: TÚc[i(?)|oj.
R3-6: Mitchell: 'Atta|lianÒj . . . | SÚrou . . ka|t¦ k◊leusin.
109. Thyaira: Dedicaţia preotului Neikephoros adresată lui Theos Hypsistos

Locul descoperirii: Thyaira, valea Caystrului Inferior, în apropiere de Efes.
Tipul documentului: Altar (?).
Litere: Necunoscute.
Bibliografie: Mitchell, 1999, 139, nr. 175; IGSK, 17, VII.1, 3303.
Datare: 172 d.Hr. (= 220 era lui Caesar).
Text: Qeù Ùy∂stJ | NeikhfÒroj Èr|mokr£tou ≤ere|[Ý]j sÝn kaπ Èrmo|[kr]£tei
tù ¢d[el|fù] tÕn bwmÕ[n | ¢n◊s]thsan | [⁄t]ouj sk/.
Traducere: Zeului Preaînalt, preotul Neikephoros, fiul lui Hermokrates,
împreună cu fratele, Hermokrates, au ridicat altarul în anul 220.
110. Thyateira: Ex-voto al lui Moschianos dedicat lui Theos Hypsistos

Locul descoperirii: Descoperită într-o casă din Akhisar, în Lydia.
Tipul documentului: Stelă (?).
Descrierea reprezentării: Deasupra scrierii, reprezentarea unei acvile.
Text: MoscianÕj Bassian[oà] | Qeù Ùy∂stJ eÙcˇn.
Traducere: Moschianos, fiul lui Bassianos, Zeului Preaînalt, în urma făgăduinţei.
111. Thyateira: Ex-voto al Tryphosei dedicat lui Theos Hypsistos

Locul descoperirii: Descoperită într-o casă din Akhisar, în Lydia.
Tipul documentului: Mic altar (?) din marmură, profilat.
Litere: 1,2 cm.
Descrierea reprezentării: Nu există indicii în acest sens.
Text: Trufîsa | [Q]eù Ùy∂stJ | eÙcˇn.
Traducere: Tryphosa, Zeului Preaînalt, în urma făgăduinţei.
112. Thyateira: Ex-voto al lui Asklepiakos dedicat lui Theos Hypsistos epekoos
Locul descoperirii: În cimitirul turcesc din Seydiköy, numit Seyitahmet
Mezarliği, în Lydia.
Tipul documentului: Altar din marmură albă a cărui parte stângă este distrusă
parţial.
Litere: 2 cm.
Bibliografie: Mitchell, 1999, 139, nr. 178; TAM, V.2, 900 (cu Pl. IX).
Text: [Qeù] Ùy∂stJ |2 [k]aπ œphkÒJ | ['As]klhpiakÕj |4 [eÙ]c¾n ¢n◊qh|ken.
Traducere: Asklepiakos a ridicat (aceasta) [Zeului] Preaînalt cel grabnic-
ascultător, în urma făgăduinţei.
113. Thyateira: Ex-voto al lui Euelpiste către Theos Hypsistos

Locul descoperirii: Descoperită într-o casă din Akhisar.
Tipul documentului: Mic altar profilat din marmură.
Dimensiuni: 19,5 x 11,5 x 11,5 cm.
Litere: 0,9 cm.
Bibliografie: TAM, V.2, 897; Mitchell nu o indică şi numerotează toate
celelalte trei inscripţii de la Thyateira greşit.
Descrierea reprezentării: Nu există indicii în acest sens.
Text: EÙel<p∂>st[h] ‚2 Q?eù Ùy∂[s]|[t]J eÙc¾n ‚4 [¢]n?◊qhk[e] ‚ [eÙ]tucîj.

Traducere: Euelpiste a dedicat aceasta cu bucurie Zeului Preaînalt, în urma
făgăduinţei.
114. Tiaion: Dedicaţia lui Oclatianus Domitianus adresată lui Theos Hypsistos
Locul descoperirii: Tiaion.
Tipul documentului: Altar de mari dimensiuni din calcar.
Litere: 5 cm.
Locul de păstrare: Satul Öteyüz, lângă vechea moschee.
Bibliografie: Mitchell, 1999, 141, nr. 201; Robert, 1937, 287, nr. 12.
Text: 'AgaqÍ TÚcV. Qeù Ùy∂stJ 'OklatianÕj DomitianÒj.
Traducere: Noroc bun! Oclatianus Domitianus, Zeului Preaînalt.
115. Tiberiopolis: Dedicaţia Iuliei(?) adresată lui Theos epekoos

Locul descoperirii: Hasanlar, în teritoriul anticului Tiberiopolis.
Tipul documentului: Altar din marmură roz şi albă, îngropat în partea
inferioară.
Dimensiuni: 85 x 48 (capitel)/43 (corp) x 40 (capitel)/35,5 (corp) cm.
Litere: 3-3,25 cm.
Bibliografie: Mitchell, 1999, 142, nr. 225; MAMA, X, 488 (cu facsimil).
Descrierea reprezentării: Altar aniconic.
Text: Q[e]ù œphkÒJ | 'Ioul∂[a? bîmon] | sÝn t[ù lÚcn]J? | kaπ tÍ pur£mV |
¢n◊[q]hken.
Traducere: Iulia(?), Zeului grabnic-ascultător, a ridicat altarul împreună cu
lampa(?) şi jertfelnicul.
116. Tiberiopolis: Dedicaţie către Theos Hypsistos epekoos

Locul descoperirii: Hisarcık, lângă Tiberiopolis.
Tipul documentului: Pilastru din calcar, reutilizat. Semiîngropat. Foarte
afectat de intemperii şi cu soclul spart. Folosit probabil iniţial ca altar.
Dimensiuni: 137 x 51 (capitel) / 44 (corp) / 53 (bază) x 50 (capitel) / 45 (corp) cm.
Litere: 2,75-3,5 cm.
Locul de păstrare: Lângă moscheea din Hisarcık.
Bibliografie: Mitchell, 1999, 142, nr. 226; MAMA, X, 504 (cu facsimil).

Text: [”Et]ouj tl?/ T?I?R.?W | D?io?d?èrou kὲ [¹ gu|n¾] 'Aff∂a Ø[pὲr ?≥d∂|wn Qe]ù
œphkÒ[J Ùy|∂st]J eÙcˇ[n].
Traducere: În anul 330. .... al lui Diodoros, împreună cu soţia sa, Aphphia,
pentru ai lor, Zeului Preaînalt cel grabnic-ascultător, în urma făgăduinţei.
117. Tralleis: Dedicaţie către Theos Hypsistos în urma unui vis

Locul descoperirii: Descoperit la Tralleis, în Caria.
Tipul documentului: Soclu mic din marmură albă, posibil al unei coloane.
Locul de păstrare: Iniţial în Muzeul Şcolii Evanghelice din Smyrna.
Bibliografie: Mitchell, 1999, 138, nr. 158; IGSK, 36.I, 14 (cu fig.).
Descrierea reprezentării: Este figurată o acvilă în relief, frontal, cu aripile
desfăcute şi capul spre stânga.
Text: Qeù Ùy∂stJ | kat' Ônar.
Traducere: Zeului Preaînalt, în urma visului.
118. Provenienţă necunoscută: Teodoros mulţumeşte lui Theos Hypsistos, pe

o lampă din bronz
Locul descoperirii: Necunoscut. De provenienţă microasiatică. Donaţie anonimă.
Tipul documentului: Partea superioară a unui suport din bronz pentru lămpile
de cult. Se păstrează tabula ansata cu inscripţia, inelul de prindere şi cozile
unor peşti, cu motivele decorative pentru susţinerea lor. Patină verde.
Suprafaţă uşor rugoasă.
Litere: Inscripţia gravată cu grijă, dispusă pe cinci rânduri, în interiorul tabulei
ansata.
Locul de păstrare: J. Paul Getty Museum, Malibu, California. Nr. Inv. 77.AC.38.
Bibliografie: Franken, 2002, 371, nr. 3 (fig. 3); Peppers, 1980, 173-174, nr. 2
(cu fig. 2).
Descrierea reprezentării: La capătul inscripţiei, în partea inferioară dreaptă, o
mică ramură de palmier incizată. Sub tabula, două cozi de peşte în relief.
Text: QeÒdw|2roj Qeù Ù|y∂stJ eÙ|4caris|tˇrin.
Traducere: Theodoros, Zeului Preînalt, ca mulţumire.
119. Provenienţă necunoscută: Moscheni mulţumeşte lui Theos Hypsistos pe

un tors din bronz
Locul descoperirii: Necunoscut. De provenienţă microasiatică. Donaţie anonimă.
Tipul documentului: Din aceeaşi serie ca şi precedenta. Tors feminin din
bronz, probabil al dedicantei, cu picior de susţinere. Suprafaţa rugoasă de la
marginea gâtului sugerează că putea avea şi cap, însă este doar o ipoteză. Sunt
reprezentate doar părţile de început ale braţelor, de sub umeri. Patină verde-
negricioasă. Suprafaţa interioară rugoasă.
Dimensiuni: 9,4 x 8 x 0,2 (grosimea materialului) cm.
Litere: Literele sunt gravate pe piept, deasupra sânilor, şi pe umeri. Mai sus de
primul rând, înainte de eÙcˇn, se observă un N gravat deasupra.
Locul de păstrare: J. Paul Getty Museum, Malibu, California. Nr. Inv.
77.AC.37.
Bibliografie: Peppers, 1980, 173, nr. 1 (cu fig. 1).
Descrierea reprezentării: Nu prezintă motive iconografice incizate.
Text: Mosc◊ni eÙc¾n |2 Qeù Ùy∂[s]tJ.
Traducere: Moscheni, în urma făgăduinţei (făcute), Zeului Preaînalt.
R1: Jeanne Peppers consideră că numele este Mosc∂ei, însă o notă de la sfârşitul
articolului său precizează faptul că George Daux, la vremea respectivă Visiting Scholar
al muzeului, îl citea ca Mosce∂n, cu precizarea că Mosce∂n = Mosc∂n = Mosc∂on.
120. Provenienţă necunoscută: Trophimos mulţumeşte lui Theos Hypsistos pe

o tabula ansata din bronz
Locul descoperirii: Necunoscut. De provenienţă microasiatică. Donaţie
anonimă. Din aceeaşi serie ca şi cele două piese de mai înainte (lampa şi
torsul).
Tipul documentului: Tabula ansata din bronz, din care lipseşte ansa stângă
cu o mică parte din inscripţie şi puţin din partea superioară.
Dimensiuni: 5,3 x 11,7 cm.
Locul de păstrare: J. Paul Getty Museum, Malibu, California. Nr. Inv. 77.
AC. 36.
Bibliografie: Peppers, 1980, 174, nr. 3 (fig. 3).
Descrierea reprezentării: Tăbliţă aniconică.
Text: [TrÒ]fimoj Qeù Ùy∂|2[stJ] eÙcar∂stJ|[n ¢]n◊qhka.
Traducere: Trophimos am dedicat aceasta ca mulţumire Zeului Preaînalt.
R1: Peppers reconstituie numele ca [ÈfmÒ]fioj, indicând şi varianta Trophimos ca fiind

posibilă.
121. Provenienţă necunoscută: Ex-voto al lui Aetis către Theos Hypsistos pe

o tăbliţă din bronz a unui suport pentru lămpi
Locul descoperirii: Necunoscut.
Tipul documentului: Partea superioară a unui suport pentru lămpi.
Dimensiuni: 11,6 cm înălţime.
Litere: Literele sunt poansonate pe tăbliţa de sub inelul de prindere.
Locul de păstrare: Antikensammlung Staatliche Museen Preußischer
Kulturbesitz (Colecţia de Antichităţi a Muzeelor Naţionale privind moştenirea
culturală prusacă), Berlin. Nr. Inv. 1969.14.
Bibliografie: Franken, 2002, 370, nr. 1 (fig. 1).
Descrierea reprezentării: Suportul este format dintr-o tăbliţă având desupra
un inel de prindere, iar dedesubt doi peşti dispuşi simetric, cu cozile arcuite
fixate de tăbliţă. Soclurile pe care se sprijină boturile peştilor nu sunt găurite.
În opinia noastră, nu poate fi vorba despre doi „delfini”, după cum arată
Franken, ci de doi peşti, dat fiind faptul că solzii peştilor sunt reprezentaţi
vizibil. Cozile peştilor sunt fixate de tăbliţă şi prin două motive spiralice duble
(în formă de S), cu bucla superioară înspre exterior.
Text: 'A◊tij |2 Qeù | Ùy∂stJ | œucˇn.
Traducere: Aetis, Zeului Preaînalt, în urma făgăduinţei.
122. Provenienţă necunoscută: Suport de lampă.

Litere: Nu există pe suport nici o urmă de inscripţie. Cu toate acestea există
posibilitatea ca textul să fi fost aplicat deasupra tăbliţei, deoarece aceasta
prezintă patru găuri de prindere.
Locul de păstrare: Muzeul de Arheologie din Istanbul.
Descrierea reprezentării: Ca şi precedenta, cu deosebirea că spiralele au
bucla superioară înspre interior, cozile peştilor sunt unite, dorsalele şi
înotătoarele laterale sunt proeminente, iar soclurile din vârful peştilor au gaură
de prindere.
Text: Tăbliţă anepigrafă.
Traducere: -.
123. Provenienţă necunoscută: Suport de lampă.

Locul descoperirii: Necunoscut. Achiziţionată ca donaţie în 1963 de la
Lawrence J. Majewski.
Dimensiuni: 21,7 x 10,8 cm.
Litere: -.
Locul de păstrare: Metropolitan Museum of Art, New York. Nr. Inv.
63.185.1.
Descrierea reprezentării: Prezintă aceeaşi structură ca şi precedentele.
Lamela dintre inelul de prindere şi tăbliţă este mai pronunţată. Pe aceasta şi pe
inel au fost poansonate puncte, ca motive decorative. Profilele din partea
superioară şi inferioară a tăbliţei sunt decorate cu linii dispuse în V. Motivele
spiralice se prezintă sub forma unor torsade, cu bucla superioară înspre
interior. Peştii au dorsala mai pronunţată, precum o cocoaşă. Solzii peştilor
sunt şi ei reprezentaţi. Puncte poansonate şi pe soclurile profilate de sub
boturile peştilor. Din puncul de vedere al aspectului formal, această piesă se
aseamănă foarte mult cu cea de la Novae, înregistrată de Franken la Nr. 5, care
provine din castrul legiunii I Italica.
Text: Piesă anepigrafă.
Traducere: -.
124. Provenienţă necunoscută: Dedicaţia Laudiceei din Hypaipa către Theos

Hypsistos pe un suport de lampă
Dimensiuni: 20,7 x 10 cm.
Litere: Inscripţia este dispusă în interiorul tabulei ansata pe cinci rânduri,
inclusiv pe anse.
Locul de păstrare: University of Toronto, University Art Centre. Malcove
Collection. Nr. Inv. M 82.402.
Descrierea reprezentării: Suport de lamă având aceeaşi structură ca şi cele
precedente. După aspect şi mai ales după forma structurilor spiralice care
susţin cozile peştilor, se aseamănă cu piesa de la J. Paul Getty Museum din
Malibu, cu deosebirea că aici capetele sunt mai pronunţate. Considerăm că este

foarte probabil să provină din acelaşi loc. Peştii au dorsalele şi înotătoarele
laterale mai pronunţate. Lamela dintre inelul de prindere şi tabula este
alungită. Marginile superioară şi inferioară ale tabelei sunt decorate cu linii
dispuse în V. Pe inel sunt poansonate, de jur-împrejur, puncte cu motive
decorative. Soclurile pe care se sprijină întreaga structură au găuri de prindere.
Urme de solzi.
Text: Laudi|2kˇ Ùpaipˇ|nh Qeù Ùy∂s|4tJ ¢n◊qh|khn.
Traducere: Laudike din Hypaipa a dedicat (aceasta) Zeului Preaînalt.
125. Provenienţă necunoscută: Inscripţia lui Stephanos pe un suport pentru

lămpi
Litere: Inscripţia este dispusă pe cinci rânduri în interiorul tabulei ansata, incluiv
pe anse.
Locul de păstrare: Iniţial s-a aflat în posesia negustorului de ceai Franz Trau
din Viena, după care în 1931 a fost mutată în Colecţia de Antichităţi din Viena.
Descrierea reprezentării: Suport de lampă având aceeaşi structură ca şi cele
precedente. Inelul de prindere prezintă puncte poansonate. Marginile tabulei
ansata sunt decorate cu linii dispuse în V. Buclele superioare ale suporturilor
sinusoidale acre susţin peştii, sunt îndreptate spre exterior. Cozile peştilor sunt
alăturate în partea superioară. Corpul peştelui din stânga, de la mijloc în jos,
lipseşte. Peştii sunt decoraţi cu puncte poansonate şi au solzii gravaţi.
Text: [---] sinbiwsewj |2 xustopla|teitwn ta|mieuontoj | Stefanau.
2. Mithra
1. Amorion: Inscripţie privitoare la celebrarea sărbătorii mithrakana

Locul descoperirii: Găsită la Gheumeh (Amorion), la nord de Asizie.
Tipul documentului: Stelă de mari dimensiuni din calcar, inscripţionată pe
trei dintre feţe. Marginea inferioară foarte deteriorată.
Bibliografie: CIMRM, I, 22 (cu bibliografie); TMMM, II, 4, p. 91; Cumont,
1939, 70; Wüst, RE, 30, 1932, col. 2151 ; Robert, 1937, 305.
Text: I. [F]ulÁj Dπoj mÚstai œt∂mhsan ‚2 [K]Úrillan 'Antip£trou toà ka[π ‚
G]a∂ou qugat◊ra prÒmoiron, tÕn ‚4 bwmÕn kaqosièsantej kaπ e≥j ‚ t¾n
qrhske∂an toà mnhme∂ou aÙ‚6tÁj ¢gor£ntej par¦ OÙale[r]∂ou K[a]l‚l∂stw
(sic) ¢mp◊lwn œn Lal[£n]dJ, tÒ‚8pJ Kra[o]n∂stra, pl◊qron Œn k[ὲ ¼]mis[u], ‚
œcar∂santo Ópwj t¾n œx aÙtîn prÒs‚10[o]don katacrîntai ta√j kat¦ ⁄toj ‚
[œ]q∂moij ¹m◊raij to[√j] M∂qrak£‚12[n]oij prosta[f]i£z[ontej, d]iamen[o‚us]în
tîn ¢mp◊lwn t[o√]j sunestî‚14[sin] ¢pÕ ¢rtπ [m]Ústaij kaπ t¾n lo[i]|p¾n
œpim◊le[ian p]oi[o]umὲnoij kaπ Œ[aut]‚16o√j kaπ œg[gÒn]o[ij k]aπ kl[hron‚Òmoi]j
aÙtîn e≥j dihneke∂an [to√j ‚18 œqel]ˇsasi [m]hd◊n œpib[iazesqai? ‚ œ¦n
d'Œp]t£kij o≤ mÚstai mhket[i‚20 qrhkeÚ]wsi eƒn[a]i t . . i(?) .loij ‚ [--]io[--]
erili(?) o(?) .i.usmh ‚ [---] aÙtoÝj Ð G£ioj ‚ . wsij [---] en [e≥]j Œauto[n] ‚ . .
te [---] ‚ oj s [---] ‚gii [---] ‚ dw [---] ‚ ene [---].
II. ['An]t∂patroj b/ G£ϊo[j ‚2 ⁄dw]ken œcar∂sato fu‚lÁj DiÕj mÚstaij
¢m[p◊]‚4lwn tîn oÙsîn œn La‚l£ndJ, tÒpJ Kraon∂‚6strv, pl◊qra t◊ssara
¼mi‚su ge∂tosi Filètv 'Asklh‚8p∂adou kaπ Sakk£lo[u `Rw]‚ma∂ou
klhrÒnomoi[j] ‚10 Ópwj t¾n œx aÙtîn [kar]‚pe∂an katacr©sqai(n) œ[q◊]‚12lousin
o≤ sunercÒme‚noi kaπ qrhskeÚontej [¹]‚14rùon Kur∂llhj tÁj qu[g]a‚trÕj aÙtoà
kat¦ ⁄toj ‚16 ta√j œq∂moij ¹m◊raij ‚ to√j Miqrak£noij: [œ¦n] d◊ tij aÙtîn m¾
|18 sun◊lqV ½ m¾ sun[q]rVskeÚV aÙtÕj ‚ ½ klhronÒm[oi aÙtoà o≤ ‚20
sun[m]et[◊contej [---].
III. [amp]◊lwn tÕ kaqÒlou di¦ to t[e]‚2timÁsqai t¾n qugat◊ra aÙt[oà ‚ Ø]pÕ
tîn mustîn kaπ ¢g£lmat[i] ‚4 marmar◊J.
Traducere: I. Iniţiaţii din corporaţia lui Zeus au cinstit-o pe Kyrilla, fiica lui
Antipatros, (numit) şi Gaius, prematur (dispărută), consacrându-i un altar şi
adunându-se cu reverenţă spre cinstirea mormântului ei, lângă viile lui
Valerius Callistus, în Lalandos, în locul Kraonistra, la distanţă de un pletru şi
jumătate; li s-a dăruit pentru ca venitul acestora să-l folosească pentru a

aduce(?) jertfa în zilele obişnuite din fiecare an ale mithrakanelor, şi să rămână
viile iniţiaţilor care se strâng în prezent şi care se ocupă cu restul pregătirilor,
şi lor şi urmaşilor şi moştenitorilor lor pentru totdeauna, celor doritori fără
constrângere; dacă de şapte ori iniţiaţii nu vor celebra, să fie [---].
II. Antipatros Gaius, fiul lui Antipatros, a dat iniţiaţilor din corporaţia lui
Zeus viile care se află în Lalandos, în locul Kraonistra, la patru pletre şi
jumătate, vecini cu Philotas, fiul lui Asklepias şi cu urmaşii lui Sakallos
Rhomaios şi le-a dăruit pentru ca ei să dorească a se folosi de rodul lor, cei
care se adună şi cinstesc mormântul Kirillei, fiica lui, în fiecare an, în zilele
obişnuite ale mitrakanelor. Dacă cineva dintre aceştia nu ar veni şi nu ar face
cinstirea, el sau urmaşii lui, care iau parte [---].
III. Toată podgoria, pentru cinstirea fiicei lui de către iniţiaţi şi pentru o
statuie de marmură.
I R8: Vermaseren: Œn k[ὲ½] mis[u].
2. Anazarbos: Inscripţie dedicată unui împărat, al cărui nume a fost martelat,

de către un preot şi pater al lui Zeus Helios aneiketos Mithra
Locul descoperirii: Găsit în colţul de sud-vest al stadionului din Anazarva.
Tipul documentului: Altar profilat, conservat fragmentar, cu partea superioară
distrusă. Primele cinci rânduri sunt şterse complet, al şaselea abia lizibil.
Litere: 2,5-4 cm. Inscripţia s-a păstrat într-o stare foarte avansată de degradare.
Bibliografie: IGSK, 56, 9; AMS, 53, 18 (cu bibliografie); Clauss, 1992, 238;
CIMRM, II, 27bis (supl.); AE, 1954, 7; SEG, 12, 1955, 515.
Datare: Cca sec. III dHr.
Text: [[---]] ‚6 [[ùp£tou tÕ]] b/, p(atrÕj) p(atr∂doj) [M(£rkoj) ?AÙrˇ]‚lioj
S◊leukoj ≤e[reÝj kaπ] ‚8 pat¾r di¦ b∂ou DiÕj [`Hl∂]ou ‚ ¢neikˇtou M∂qra tÕn
[bwmÕn] ‚10 (vacat) kaq' § Øp◊sceto tÍ pat[r∂di].
Traducere: [---] consul pentru a doua oară, părinte al patriei, Marcus
Aurelius Seleukos, preot şi pater pe viaţă al lui Zeus Helios, neînvinsul Mithra,
(a dedicat) [altarul] conform celor făgăduite oraşului natal.
3. Ariaramneia: Îndeplinirea unui rit al magilor de către strategul Sagarios,

fiul lui Magaphernos
Locul descoperirii: Situat la 2 km distanţă de Ariaramneia (Rhodandos), în

prezent Faraşa. Inscripţie gravată pe o stâncă din defileul Taurus, descoperită
de Henri Grégoire în 1907.
Tipul documentului: Inscripţie rupestră.
Dimensiuni: Lungimea rândului scris în greacă ce conţine cuvântul emageuse
este de 114 cm. Pentru Textul aramaic, lungimea primului rând este 175 cm,
iar a celui de-al doilea, 108 cm.
Litere: Gravare superficială, litere foarte neregulate. Pentru textul grec, între
16 şi 22 cm. Pentru cel aramaic cca 9,5 cm.
Locul de păstrare: In situ.
Bibliografie: Mitchell, 1993, II, 29; Beck, 1984, 2018-2019; Will, 1955, 15; Nock,
1942, 349; Cumont, 1939, 68; CMRDM, I, 19; Grégoire, 1908, 445 (cu schiţă).
Datare: Sec. III-I î.Hr. (?), după Beck; sec. I d.Hr, după Cumont.
Descrierea reprezentării: Relief aniconic.
Text: (textul grecesc) Sag£rioj ‚ Mag?[af◊]rnou ‚ strathgÕj ‚ 'Ariaramne?∂?(aj)
‚ œm£geuse M∂qrV.
(textul aramaic) hrt[ml] ?ygp ‚ Agj br /rpgtm rb rgz
Traducere: (textul grecesc) Sagarios, (fiul) lui Magaphernos, strategul
Ariaramnei, a îndeplinit un rit al magilor pentru Mithra.
(textul aramaic) Zagarn, fiul lui Megapharn, a oficiat ca mag o ceremonie în
cinstea lui Mithra.
R1: „? Celebrated a magian rite for Mithres” (Beck); „a officié en qualité de mage (…),
dans une cérémonie religieuse en l’honneur de Mithra” (Grégoire); „devint mage de
Mithra”/„(…) il a accompli les cérémonies des mages en l’honneur de Mithra”
(Cumont); „celebrated a Magian ceremony” (Nock).
4. Baris: Relief cu reprezentarea unei tauroctonii

Locul descoperirii: Isparta/Isbarta.
Tipul documentului: Bloc de piatră, aflată în casa unui grec, descoperit de
Gertrude Bell în cursul unei călătorii întreprinse în Asia Mică.
Dimensiuni: Lungime de aproximativ 100 cm.
Litere: -.
Locul de păstrare: În prezent nu avem informaţii despre existenţa ei.
Bibliografie: Cumont, 1939, 70-71 (cu fotografia reliefului de la Isbarta; Pl.
II.1) ; Vermaseren, 1951, 295; Beck, 1984, 2019; Will, 1955, 154, 161-162 (cu
fig. 29, la p. 175).
Descrierea reprezentării: Fotografia prezentată de Cumont este parţial voalată în
partea superioară. În centrul reliefului anepigraf, personajul taurocton, identi-
ficat de Cumont cu Mithra, este înfăţişat în costum persan, cu mantia pe umeri.

Bustul său este parţial vizibil. Capul şi grumazul taurului nu sunt perceptibile.
Personajul are piciorul drept întins, iar cel stâng, flexat, se sprijină pe spinarea
animalului. În dreapta imaginii se află un altar împodobit cu ghirlandă şi
rozetă, pe care sunt reprezentate obiecte care pot fi interpretate fie ca fructe,
semn al belşugului, fie ca pâini euharistice marcate cu cruciuliţe pentru a fi
mai uşor frânte. La dreapta şi la stânga, în poziţie simetrică se găsesc două
Victorii înaripate afrontate, ţinând fiecare câte o ramură de palmier. Beck şi
Will consideră relieful doar ca o simplă reprezentare a unei Victorii tauroctone, cu
toate că Nike nu este reprezentată niciodată cu tunica prinsă la mijloc, astfel
încât partea inferioară a chiton-ului să formeze un fel de fustanelă.
Text: -.
Traducere: -.
5. Cezareea Capadociei: Ex-voto dedicat de Callimorphus lui Sol Invictus

Mythra
Locul descoperirii: Cezareea Capadociei.
Tipul documentului: Coloană de marmură inscripţionată.
Locul de păstrare: Cumont o semnala la un anticar din Atena. În prezent nu
avem informaţii despre locul său de depozitare.
Bibliografie: Clauss, 1992, 238; CIMRM, I, 17; Will, 1955, 156; TMMM, II,
2; CIL, III/1 suppl., 6772 = 12135.
Descrierea reprezentării: Cumont concluzionează în TMMM, II, 2:
„Callimorphus avait donc dédié une image du Soleil à Mithra”. Vermaseren
scrie şi el acelaşi lucru în CIMRM, I, 17: „So Callimorphus dedicated an image
of Sol to Mithras”. Cum arăta imaginea respectivă nu ştim.
Text: Solem / Soli invicto / Mythrae / pro salute et incolu/mitate / Chresimi
Aug(ustorum) / n(ostrorum) dispensatoris / Callimorphus arkar/ius eiusdem /
votum solvi / libens animo.
Traducere: Soarelui, Soarele nebiruit Mythra. Pentru sănătatea şi ocrotirea
lui Chresimus, intendent al auguştilor noştri, Callimorphus, casierul aceluiaşi,
făgăduinţa făcută a îndeplinit-o cu bucurie, din inimă.
6. Colophon: Inscripţie dedicată lui sanctus invictus Mit(h)ra

Locul descoperirii: Identificată la nord de Colophon.
Bibliografie: CIMRM, II, 24B (suppl.); Clauss, 1992, 238; Beck, 1984, 2018-
2019.
Descrierea reprezentării: Nu ştim dacă există reprezentări.
Text: Deo sancto invicto Mit(h)rae.
Traducere: Zeului cel sfânt neînvins Mit(h)ra.
7. Heracleea Pontică: Dedicaţie adresată lui Zeus Helios Mithras Serapis

Locul descoperirii: Necunoscut; inscripţie copiată de Cyriacus din Ancona de
pe un picior de mari dimensiuni (120 cm).
Tipul documentului: Obiect inscripţionat, cu destinaţie necunoscută.
Bibliografie: SEG, 47, 1997, 1503.
Datare: Epigrafă nedatată; poate fi vorba despre perioada Severilor sau ulterior.
Descrierea reprezentării: Nu există indicaţii legate de reprezentări iconografice.
Text: Diπ `Hl∂J M∂qrv S◊rapi 'IoÚlioj PÚrroj eÙx£menoj ¢n(◊qhken).
Traducere: Lui Zeus Helios Mithra Serapis, Ioulios Pyrros, a dedicat
(aceasta) după cum a făgăduit.
8. Oinoanda: Inscripţie şi relief mural dedicate lui Helios Mithra

Locul descoperirii: Peretele Boukonisterion-ului dedicat lui Septimius
Severus în agora din Oinoanda.
Tipul documentului: Inscripţia şi reprezentarea iconografică se află, alături de
alte reliefuri şi inscripţii precum cele dedicate lui Hermes cârmuitorul, lui Zeus
izbăvitorul sau Dioscurilor mântuitori cu „zeiţa pisidiană”, pe peretele de
deasupra unei nişe care probabil adăpostea o fântână.
Litere: 1,5-2 cm. Inscripţia este dispusă pe două registre.
Locul de păstrare: Agora din Oinoanda.
Bibliografie: Milner, Smith, 1994, 71 (cu Pl. XVI a, b).
Datare: Perioada Severilor.
Descrierea reprezentării: Bust al lui Helios Mithra adolescentin, imberb, cu
părul cârlionţat, având capul înconjurat de nouă raze. Reprezentarea este
împrejmuită de o arcadă sculptată, sub care se află textul inscripţiei.
Text: `Hl∂J M∂qrv.

Traducere: Lui Helios Mithra.
9. Perge: Dedicaţie către Helios Mithra în mithraeum-ul din Perge a lui Marcus
Lucceius Crispus
Locul descoperirii: Într-o grotă săpată în stâncă, situată la 1,5 km nord de
Perge, care are la intrare o boltă arcuită de 3,5 m în înălţime şi în lăţime. Pe
peretele posterior al grotei se află o nişă unde se presupune că ar fi fost pictată
imaginea cultică a zeului. Mithraeum-ul era compus din această grotă
amenajată artificial şi dintr-o anticameră. S-au păstrat urme de blocuri din
piatră cubică şi de zidărie.
Tipul documentului: Stelă votivă din marmură albă cu reprezentarea în relief
a tauroctoniei, desprinsă în cursul unor săpături ilegale din peretele grotei.
Colţul din dreapta al reliefului lipseşte (incluzând probabil imaginea Selenei în
dreapta sus, partea anterioară a taurului şi figura lui Cautopates).
Litere: 1,5 cm. Litere uniforme şi bine gravate. Inscripţia este dispusă pe patru
rânduri, primele două situate în interiorul timpanului, iar următoarele pe
arhitrava frontonului.
Locul de păstrare: Nu se cunosc detalii despre actualul amplasament al reliefului.
Bibliografie: IGSK, 54, 248 (cu Pl. LVI).
Datare: A doua jumătate a sec. al II-lea.
Descrierea reprezentării: Relieful figurează intrarea într-o grotă cu fronton şi
arhitravă sprijinite pe pilaştri cu capiteluri corintice după toate aparenţele. În
colţul din stânga sus, deasupra boltei care imaginează grota se află bustul lui
Helios, cu coroană radiată. Imaginile dadoforilor sunt inversate. Cautopates
ţine în mână un arc reflex, care atinge mantia lui Mithra.
Text: `Hl∂J M∂q?r?[v] ‚ M©rkoj LoÚkk(e)ioj Kr∂spoj ‚ Øpὲr tÁj ≤er©j boulÁj
kaπ dˇmou Perga[∂wn] ‚ eÙx£meno?[j] kaqi◊rwsen met¦ tîn t◊[knwn].
Traducere: Lui Helios Mithra, Marcus Lucc(e)ius Crispus, împreună cu copiii
săi, a consacrat (aceasta) pentru sfatul sacru şi pentru poporul (oraşului)
Perge, în urma făgăduinţei.
10. Sarıhüyük: Inscripţie menţionând existenţa unei tradiţii transmise de magi

Locul descoperirii: La Sarıhüyük, lângă Kirşehir, în nordul Galatiei, nu departe
de graniţa cu Capadocia.
Tipul documentului: Stelă din marmură albă, grav deteriorată pe toate părţile;
îngrijit gravată.
Litere: 0,6-0,9 cm.
Locul de păstrare: Aflată în proprietate privată.
Bibliografie: RECAM, II, 404; Gordon, 1994, 470.
Descrierea reprezentării: Stelă aniconică.
Text: [--- ‚ --] UR?HNADIA : [-- ‚ --] tîn paisπ pa∂dwn [-- ‚ --k]at¦ m£gouj
M∂q?rhn [-- ‚5 -- su]nteloàntej kaπ eÙw[coàntej -- ‚ --] : te kaπ to√j
œggÒnoij [-- ‚ --] : mhn ⁄rana th : sou : [-- ‚ --] gegramm◊?n?a? Ÿxousin [-- ‚ --
k]ὲ mhq◊ni œ?x◊stw pr£[ssein -- ‚10 --] h?j? aÙtîn trÒpwi mh[d◊ni -- ‚ --] ide
m¾ ¢g£gwsin œn tù [-- ‚ --] uresei ¹ntinoàn Œautoi? [-- ‚ --] te∂sousin ≤er¦
e[:]parar? [-- ‚ -- dracm¦j] Œxakiscil∂aj kaπ ¹ pr©[xij -- ‚15 -- ¥]llJ RI : :
NT : : w : : : : œpif◊[rein -- ‚ --] thn œk te tîn dedaneis[m◊nwn -- ‚ --] wn
œggÒnwn aÙtîn k[-- ‚ --] oij kaπ œx ŒnÕj kak[:]pa[-- ‚ -- t]rÒpwi w : A?N? : [-
- ‚20 --] ASHS œxou[s∂an -- ‚ --] ST [----].
Traducere: [---] YRENADIA [--] pentru copiii copiilor [--], cei care conform
magilor îl celebrează şi se roagă lui Mithra [--] şi pentru rude [--] am strâns
pentru tine [--] exces [--] nu i-am permis nimănui să facă [--] dintre aceştia
(acest lucru) în acest fel [--] să nu duci (înspre) [--] aceştia luptau împotriva
ta [--] nu vor plăti pentru cele sfinte [--] câte 6000 (de drahme) [--] şi
lucrarea (ce trebuia săvârşită pentru zei) o datorează altcuiva [--] nu aduc
jertfa cuvenită din cauza rudeniilor lor [--] care au fost împrumutate (de
aceştia) [--] din cauza aceasta (s-au săvârşit) multe rele (lucrându-se) în acest
fel [--] stăpânire [---].
11. Savçılar: Inscripţie dedicată de frigianul Midon lui Helios Mithra

Locul descoperirii: Monument descoperit în 1926 de Christopher M. Cox la
nord de satul Savçılar, în nord-vestul Frigiei, lângă lacul Simav (Synaus), pe
teritoriul Ancyrei Sidera, nu departe de limita vestică a anticului Aizanitis.
Zona se află la limita dintre Frigia şi Mysia.
Tipul documentului: Bomos de marmură albă, cu granulaţie mare.
Dimensiuni: 84 x 50/47/52 x 37 cm.
Litere: 3 cm. Caractere bine gravate şi elegante.
Bibliografie: Beck, 1998, 119; Gordon, 1994, 470; MAMA, X, 449 (cu Pl.
XLVIII); CIMRM, 23; Will, 1955, 154; Cumont, 1939, 69.
Datare: 77-78 d.Hr. ( = 162 era sullanică).
Descrierea reprezentării: Cumont, urmând descrierea lui Cox, indica o

reprezentare a unui bust purtând o boneta frigiană: „Reste d’un buste coiffé du
bonnet phrygien”. Mitchell consideră în MAMA, X ca eronată interpretarea lui
Vermaseren că ar fi existat o reprezentare a unui bust aparţinând lui Mithra,
pentru că acesta nu ar mai figura în prezent. Gordon crede însă că o asemenea
reprezentare a existat cu siguranţă.
Text: `Hl∂J M∂qrv M∂dwn ‚ Sèlonoj ‚ ¢n◊qhken ‚ eÙcˇn. ‚ [”E]touj rxb/,
m(hnÕj) P(anˇmou).
Traducere: Lui Helios Mithra, Midon, fiul lui Solon, a dedicat (aceasta) în
urma făgăduinţei. În anul 162, luna Panemos.
12. Trapezunt: Spelaeum şi statuie dedicate lui Mithra

Locul descoperirii: „Dealul lui Mithra” (Miqr∂oj bounÒj), după cum se numea
în perioada medievală, conform unei legende locale a Sf. Eugen, colina de la
răsărit de oraş închinată zeului, ca protector al cetăţii.
Tipul documentului: Spelaeum.
Locul de păstrare: Fostul spelaeum era cel mai probabil situat pe vârful
colinei, înlocuit ulterior, de biserica Sf. Ioan Botezătorul; pe această colină Sf.
Eugen ar fi distrus statuia divinităţii în timpul lui Diocleţian.
Bibliografie: TMMM, I, 362 şi II, 55c; Will, 1955, 155; Cumont, 1939, 71-72
(şi n. 5); Cumont, II, 1906, 367-369.
Descrierea reprezentării: Nu există informaţii legate de aspectul spelaeum-
ului sau al statuii.
Text: -.
Traducere: -.
13. Tyana: Ex-voto adresat lui dikaios Mithra

Locul descoperirii: Găsită în Kemerhisar într-o moschee turcă. Provenienţă
necunoscută.
Tipul documentului: Nu există date privitoare la tipul de monument.
Bibliografie: IGSK, 55.I, 34; Beck, 1984, 2018-2019; CIMRM, I, 18; TMMM,
II, 3.
Descrierea reprezentării: Nu avem indicaţii despre existenţa vreunei

reprezentări.
Text: Qeù dika∂J M∂qrv.
Traducere: Zeului cel drept Mithra.
3. Hosios kai Dikaios
1. Afyon*: Inscripţie confesională a lui Telesphoros şi Hermogenes din Stalla

menţionând un sperjur
Locul descoperirii: Necunoscut. Localitatea Stalla, locul de provenienţă
iniţial cel mai probabil, nefiind reperat. Inventarul muzeului indică vechiul
cimitir ca loc de origine, distrus în prezent, însă monumentele de acolo
fuseseră aduse din altă parte (Prymnessos ?).
Tipul documentului: Altar profilat, spart în partea inferioară şi deteriorat în
partea de sus, pe mulură, unde literele sunt în lateral, înspre colţuri, ilizibile.
Drew-Bear indică existenţa unor acrotere în relief care decorează mulura.
Inscripţia începe pe această bordură în relief şi continuă pe corpul propriu-zis
al altarului.
Dimensiuni: 69 x 32,5 cm (sus)-28 cm (în rest) x 24 cm.
Litere: 2,8 cm.
Locul de păstrare: Muzeul Arheologic din Afyon (Afyonkarahisar). Nr. Inv. 825.
Bibliografie: Petzl, 1994, 122, nr. 105 (cu fig.); Ricl, 1991, 42, nr. 91 (cu
bibliografie; Pl. 15, fig. 91); Robert, OMS, II, 1358 şi urm.; Drew-Bear, 17,
1976, 262-266, nr. 17 (cu foto Pl. 10, fig. 1).
Descrierea reprezentării: Altarul conţine reprezentarea schematică a două
personaje, identificate ca Hosios şi Dikaios datorită asemănării cu stela de la
Dorylaion. Cele două personaje purtând părul lung şi cu tunica dincolo de
genunchi, sunt înfăţişate în picioare, aşezate pe un piedestal îngust. Fiecare
dintre ele ţine în mână câte un instrument de măsură: figura din stânga o
balanţă, iar cea din dreapta un etalon pentru lungime.
Text: [Tel]◊sforoj kaπ È[rm]|og◊nhj Stalla|hnoπ parorkˇ|santej ¢n◊qh|5kan.
Traducere: Telesphoros şi Hermogenes din Stalla au dedicat (ofranda) pentru
că făcuseră un jurământ fals.
2. Afyon: Ex-voto dedicat lui Hosios

Locul descoperirii: Descoperită în timpul lucrărilor de curăţare a canalului
oraşului.
Tipul documentului: Statuetă cu imaginea unui personaj călare.
Litere: Dimensiuni necunoscute. Inscripţia este dispusă pe două rânduri la
baza statuii.
Locul de păstrare: Muzeul din Afyon.
Bibliografie: Ricl, 2008, 572, nr. 31; SEG, 52, 2002, nr. 1248.
Descrierea reprezentării: Statuia înfăţişează un personaj masculin călare, cu
părul lung şi cîrlionţat, care este îmbrăcat cu un chiton cu mâneci şi ţine în
mâna dreaptă o ramură de palmier.
Text: EÜ[andr]oj Øpὲr KGIC|TOU Òs∂J eÙc¾n.
Traducere: Evandros (a dedicat aceasta) pentru ... celui Sfânt, în urma
făgăduinţei.
3. Aizanoi: Inscripţie menţionând făgăduinţa făcută de Hosios

Locul descoperirii: Aizanoi (azi Çavdarhisar). Descoperită în cimitirul de vest
din Çavdarhisar.
Tipul documentului: Fragment de arhitravă din marmură albă, deteriorat în
partea stângă şi în cea superioară.
Litere: 2,5-3 cm.
Bibliografie: Ricl, 1991, 36, nr. 79 (cu bibliografie şi fig.); MAMA, IX, 64 (cu
facsimil).
Text: [-- eÙx£me]noj Øpὲr swthr∂aj Òs∂ou [---].
Traducere: [--] după cum a făgăduit, pentru izbăvire, Celui Sfânt [---].
3a. Aizanoi: Ex-voto al „poporului” Tribantizilor către Hosios (kai) Dikaios

Locul descoperirii: Probabil Zemma (?), la vest de Çavdarhisar.
Tipul documentului: Placă spartă în partea stângă, de dimensiuni
necunoscute.
Dimensiuni: Lăţimea cunoscută: 35,5 cm.
Locul de păstrare: Necunoscut. Fragmentul fusese cândva păstrat la Zemma.
Bibliografie: Ricl, 1991, 37, nr. 80 (cu bibliografie); Ramsay, 1887, 513, nr. 94.
Text: [Ò dÁmoj Ð Triba]nt[∂]wn Òs∂J | [Dika∂J œph]kÒJ eÙx£me|[noj
kaqi◊rw]sen.
Traducere: Poporul Tribantizilor, celui Sfânt (şi) Drept, grabnic-ascultătorul,
a consacrat (aceasta) după cum a făgăduit.
4. Aizanoi: Ex-voto adresat lui Mên şi lui Hosios kai Dikaios = Mên 2a
Locul descoperirii: Văzut la Kırgıl, la nord-vest de Çavdarhisar, în teritoriul
anticului Aizanoi.
Tipul documentului: Stelă pe a cărei mulură superioară a fost gravat primul
rând al inscripţiei.
Bibliografie: Ricl, 1991, 37-38, nr. 81 (cu bibliografie); MAMA, IX, p. 65 (p.
180), Sheppard, 1980-1981, 91, n. 64; CMRDM, III, p. 78; Perdrizet, BCH, 20,
1896, 62-62.
Text: [”Et]ouj soe/. A[--] | Neikˇtaj Pard|al© Mhnπ qeù | eÙcˇn. |5 Òs∂J kὲ
Dik◊J | ¹ 'Alianîn ka|toik∂a. Sîze | t¾n katoik∂an.
Traducere: În anul 285. A[--] Neiketas, fiul lui Pardallas, zeului Mên în urma
făgăduinţei. Celui Sfânt şi Drept, comunitatea Alianizilor. Izbăveşte comunitatea!
R1: Drew-Bear: [⁄t]ouj soe/ a/, prima lună a anului.
5. Aizanoi: Altar votiv anepigraf

Locul descoperirii: Descoperit la Tavşanlı, în curtea unei case, la 50 km de
km de Kütahya, pe teritoriul anticului Aizanoi.
Tipul documentului: Altar (bomos) masiv din marmură gri purtând urme de
inscripţii şi de reliefuri foarte uzate.
Dimensiuni: 131 (capitel, 29; corp, 81, soclu, 21) x 46-51 (capitel, 51; corp,
46-49,5) x cca 41 cm.
Locul de păstrare: Tavşanlı.
Bibliografie: Ricl, 1991, 38, nr. 82 (cu bibliografie); MAMA, IX, 171.
Descrierea reprezentării: Pe anterioară (care poate fi şi posterioară), în partea
stânga jos e reprezentată o balanţă. Pe faţa din dreapta, pe un piedestal subţire,
bustul unui bărbat înveştmântat, având pe cap o coroană solară. Pe faţa din
stânga, un cavaler în mişcare spre dreapta. Mulura superioară a feţei din
dreapta prezintă o cruce în formă de floare, tipică pentru regiunea Simav, iar
cea din stânga un disc bombat în centru.
Text: Altar anepigraf.
Traducere: -.
6. Aizanoi: Ex-voto al lui Demetrios către Hosios

Locul descoperirii: Găsit în satul Kuruçay, la sud de Tavşanlı.
Tipul documentului: Altar uzat din marmură albă cu muluri.
Dimensiuni: 82 x 45-52 x 37-42 cm.
Litere: 1,8-2 cm. Inscripţia se află pe faţa anterioară, sub imaginea zeului nud.
Bibliografie: Ricl, 1991, 38, nr. 83 (cu bibliografie); MAMA, IX, P 72, (p. 180).
Descrierea reprezentării: Reliefuri încadrate de nişe cu muluri. Pe faţa anteri-
oară, reprezentarea unei persoane masculine, nude, purtând o coroană solară
(Hosios) care ţine în mâna sa dreaptă un obiect greu de identificat. Pe faţa din
dreapta există un bust al unei divinităţi feminine purtând îmbrăcăminte şi o
semilună deasupra capului. Pe faţa din stânga, bust al unui bărbat, nud, cu
braţele reprezentate doar deasupra coatelor. Pe faţa posterioară, un cavaler cu
coroana solară şi mantaua fluturând.
Text: [Dhmˇ]trioj Dhmhtr∂ou neète|[roj Ò]s∂J eÙc¾n Øpὲr tîn œlp∂dwn.
Traducere: Tânărul Demetrios, fiul lui Demetrios, celui Sfânt, pentru cele
nădăjduite, în urma făgăduinţei.
7. Aizanoi: Ex-voto lui Hosios (kai) Dikaios

Locul descoperirii: Încadrată în zidul sudic al cimitirului din satul Gökağaç,
situat la est de Çavdarhisar pe teritoriul anticei Aizanoi.
Tipul documentului: Placă din marmură albăstruie, reutilizată, care cândva
avea un soclu sau un suport cu ajutorul căruia era înfiptă în pământ. Nu se
poate spune cu exactitate care dintre margini a fost secţionată în Antichitate
sau în cursul celei de-a doua reutilizări.
Litere: 3 cm.
Locul de păstrare: Gökağaç.
Bibliografie: Ricl, 1991, 38-39, nr. 84 (cu bibliografie); MAMA, IX, 63 (p. 24-
25; cu facsimil).
Text: .SNTIS[.. eÙ]|[x]£me?no[j? Øpὲr? ≥d∂]|w?n Òs∂J [Dika∂J] | vacat eÙcˇ[n].
Traducere: [---] făgăduind pentru ai săi lui Hosios şi Dikaios, în urma
făgăduinţei.
8. Akça Köy: Dedicaţie către Hosios kai Dikaios

Locul descoperirii: Găsit la Akça Köy, funcţionând ca pilon al unei spălătorii.
Tipul documentului: Altar rectangular din marmură albă, profilat în partea

superioară şi în cea inferioară. Inscripţia se găseşte pe mulura feţei principale
şi a celei laterale din dreapta.
Dimensiuni: 80 x 39/47 x 28,5/33 cm.
Litere: 1-1,75 cm.
Bibliografie: Ricl, 2008, 571, nr. 25; MAMA, X, 158.
Descrierea reprezentării: Pe faţa din stânga a monumentului sunt vizibile
urme ale unui bust radiat.
Text: 'AgaqÍ t?Úc?V | Ø?pὲ?r? s?wthr∂aj t?î?n? [kat]|oikoÚntwn TOU...HN.. | Òs∂J
kaπ Dik◊J œ?n?dˇ?m?J eÙ[c¾n] |kaπ mhtrπ maka|r∂v Òs∂v Dika∂v.
Traducere: Noroc bun! Pentru izbăvirea celor ce locuiesc ... Celui Sfânt şi
Drept, localnicul, în urma făgăduinţei, şi mamei fericite, Hosia Dikaia.
9. Alexandria Troadei: Dedicaţie adresată lui Hosios kai Dikaios

Locul descoperirii: Găsită pe locul anticei Alexandria din Troada.
Tipul documentului: Stelă din marmură cu relief.
Bibliografie: Ricl, 1991, 46, nr. 104 (cu bibliografie).
Descrierea reprezentării: Două linii ridicate în semn de rugăciune, deasupra
cărora se află partea inferioară, fragmentară, a unei figuri umane.
Text: Òs∂J kaπ Dika∂J.
Traducere: Celui Sfânt şi Drept.
10. Amorion: Ex-voto al lui Demetrios şi familiei sale pentru Hosios (kai)
Dikaios
Locul descoperirii: Probabil Aslanlı (Amorion).
Tipul documentului: Altar.
Locul de păstrare: În trecut s-a păstrat la Amorion. În prezent dispărut.
Bibliografie: Ricl, 1991, 36, nr. 89 (cu bibliografie); MAMA, VII, 281a.
Text: Dhmˇtrioj m?[e]|t¦ t◊knwn Øpὲ|r Œautîn swth|r∂aj kaπ tîn ≥d∂|5wn
p£ntwn | Òs∂|J Dika∂J eÙcˇn.
Traducere: Demetrios cu copiii, pentru a lor izbăvire şi pentru toţi ai lor,
celui Sfânt (şi) Drept.
11. Appia: Dedicaţie către Hosios kai Dikaios

Locul descoperirii: Descoperită pe valea superioară a râului Tembris din
nordul Frigiei, în teritoriul aşezării antice de la Appia, într-un sanctuar rural.
Tipul documentului: Stelă circulară care a putut fi reconstituită din două
fragmente. Partea din stânga jos lipseşte.
Locul de păstrare: Muzeul Civilizaţiilor Anatoliene din Ankara. Nr. Inv.
27.3.66.
Bibliografie: Ricl, 2008, 571, nr. 23; Drew-Bear-Thomas-Yıldızturan, 1999, 258,
nr. 396.
Descrierea reprezentării: În poziţie centrală, în interiorul marginii în relief,
sunt reprezentate două personaje imberbe, după iconografia tipică pentru Hosios şi
Dikaios din regiune, având chiton şi un himation care acoperă un umăr. Unul
dintre personaje ţine cu mâna, alături de corp, un obiect lung, cel mai probabil
un sceptru.
Text: Monument anepigraf.
Traducere: -.
12. Arvalia: Aclamaţie de lângă Efes

Locul descoperirii: Identificată la Arvalia, în apropiere de Efes, în Ionia.
Tipul documentului: Stelă din marmură albă, de o calitate slabă, deteriorată
în părţile superioară şi inferioară.
Litere: 2 cm.
Bibliografie: Ricl, 1991, 47, nr. 105 (cu bibliografie şi facsimil); IGSK, 17,
3100 (facsimil); Robert, Hellenica, X, 1955, 88-89; Peterson, 1926, 205-206.
Descrierea reprezentării: Urmă de rozetă pe timpan. Într-una dintre cele două
nişe cu muluri pe stelă, cea superioară, este reprezentat în picioare un tânăr,
nud, având părul cârlionţat şi capul radiat.
Text: M◊ga tÕ Ônoma toà qeoà, | m◊ga tÕ Ósion, m◊ga tÕ ¢gaqÒn. ‚ Kat' Ônar.
Traducere: Mare este numele zeului, mare este cel Sfânt, mare cel bun! În
urma visului.
13. Asar Kale: Dedicaţie adresată lui Hosios (kai) Dikaios

Locul descoperirii: Descoperit în locul numit Asar Kale, alături de cătunul
Gaziler, situat la 1 km de Gökçebey/Zonguldak la graniţa dintre Bitinia şi
Paflagonia.
Tipul documentului: Altar din marmură profilat în partea superioară şi în cea
inferioară. Prezintă acrotere şi un disc în zona central-superioară.
Locul de păstrare: Muzeul din Ereğli.
Bibliografie: Akyürek Şahin, 2010, 269-270, nr. 1.
Text: Òs∂J Dika∂J |2 'Alex£ndrJ | par¦ mhtrπ |4 qeîn Lukw|cwreitikÇ |6 I[--
--] | [.]FAN[--]|8 qhj.
Traducere: Lui Hosios (şi) Dikaios, Alexandros alături de Mama Zeilor din
Lykos (a dedicat aceasta din?) [---].
14. Avdan: Dedicaţie în hexametri adresată măreţului Hosios (kai) Dikaios şi

lui Helios
Locul descoperirii: În satul actual Avdan, din teritoriul anticului Dorylaion.
Tipul documentului: Stelă din marmură gri reutilizată. Lipsesc părţile
inferioară şi superioară.
Dimensiuni: 70 x 61 x 15-20 cm.
Litere: 3,8-4,2 (r. 1-8); 2,5-3,2 (r. 9-13).
Locul de păstrare: Păstrată în satul Avdan.
Bibliografie: Ricl, 1991, 16, nr. 29 (cu bibliografie; Pl. 6, fig. 29); LIMC, V.1,
1990, 543.
Descrierea reprezentării: Monument anepigraf.
Text: [---]D[--k]è|mhj Marl£kkou | ¥ndrej ¥ristoi Ôl|bion eÙx£menoi |5
diamon¾n ≥d∂wn pe|rπ p£ntwn e∑neke | swthr∂aj, Òs∂J Di|ka∂J te meg∂stJ, |
lamprù q' `Hel∂J ˛odo|10daktÚlJ ¥xia dîra, | e≥kÒnaj ¢rgur◊ouj kaπ |
marmar∂nouj, ¢n◊qhkan, | aÙtÕj Ÿwj œk◊leusen | L..K....G?AP?O?P?O? | [---].
Traducere: [---] din satul lui Marlakkes, bărbaţi desăvârşiţi rugându-se
pentru bunăstarea trainică pentru izbăvirea tuturor celor din jurul lor, au
dedicat daruri vrednice, chipuri de argint şi marmură celui Sfânt (şi) Drept,
cel măreţ, (şi) strălucitului Helios cel cu degete trandafirii, (după cum) el
însuşi a poruncit [---].
15. Avdan: Ex-voto al lui Zotikos pentru Hosios (kai) Dikeos

Locul descoperirii: Avdan.
Tipul documentului: Altar din marmură albăstruie, profilat în părţile
superioară şi inferioară. Deteriorat deasupra.
Litere: 2-3 cm. Ultimele două rânduri sunt scrise pe mulura inferioară.
Bibliografie: Ricl, 1991, 17, nr. 30 (cu bibliografie; Pl. 7, fig. 30); Haspels,
1971, 335, nr. 145 (cu fig. 638).
Text: ZwtikÕj | Str£tw|noj Øpὲ|r aØtoà |5 kὲ tîn ≥d∂|wn Òs∂J | Dik◊J | eÙcˇn.
Traducere: Zotikos, fiul lui Straton, pentru sine şi pentru ai săi, celui Sfânt
(şi) Drept, în urma făgăduinţei.
16. Ayazviran (Iaza): Ex-voto al lui Neikon şi Neike adresat lui Hosios şi Dikaios
Locul descoperirii: Ayazviran/Ayasören, în antichitate Iaza.
Tipul documentului: Stelă din marmură albă lipsită de fronton, cu partea
inferioară şi muchia din stânga sparte.
Litere: 1,8 cm.
Locul de păstrare: Într-o casă din localitate.
Bibliografie: Ricl, 1991, 8, nr. 13 (cu bibliografie; Pl. 3, fig. 13); Naour, 1983,
111, nr. 3 (cu Pl. 14).
Descrierea reprezentării: Suprafaţa inscripţionată a fost curăţată sumar.
Marginile stelei sunt încadrate în muluri subţiri.
Text: Ne∂kwn Dionus∂ou | [k]aπ Ne∂kh eÙx£me|[no]i Øpὲr tîn pai|[d∂]wn Òs∂J
kaπ Di|5[k]a∂J eÙcˇn. | ”Etou?[j] s?%d/, mh(nÕj) Ùper[be|reta∂ou ../].
Traducere: Neikon, fiul lui Dionysios, şi Neike, după cum au promis, celui
Sfânt şi Drept, pentru copii, în urma făgăduinţei, în anul 294, luna Hyperberetaios,
ziua ...
17. Bayramlar: Hosios şi Dikaios ca fiu născut din nou din Herakles
Locul descoperirii: Satul Bayramlar, la graniţa între Frigia şi Pisidia.
Tipul documentului: Altar.
Descrierea reprezentării: Reprezentarea lui Herakles, a lui Hosios şi a Chryseei
Parthenos.
Text: -.
Traducere: -.
18. Bozen: Ex-voto al lui Aurelius Myron către Hosios şi Dikaios

Locul descoperirii: În vecinătatea satului Ayazviran (Ayasören, anticul Iaza).
Tipul documentului: Stelă fragmentară din marmură, cu fronton triunghiular
şi acrotere. Cornişa este profilată. Partea inferioară a monumentului este dispă-
rută. Acroterele sunt decorate cu palmete. În vârf stela era probabil decorată cu
motiv ornamental sub forma unui con de pin, prevăzut în mod similar cu o
decoraţie în formă de palmetă.
Litere: 1,8 cm.
Bibliografie: Ricl, 1991, 8, nr. 14 (cu bibliografie; Pl. 3, fig. 14); TAM, V.
1,450 a; SEG, 28, 1978, nr. 889; Petzl, 1978, 268, nr. 14 (cu foto la Pl. XIII).
Datare: După 212 d.Hr.
Descrierea reprezentării: În colţurile timpanului, două frunze profilate, con-
cave în interior, în mijloc, un motiv circular (disc).
Text: Òs∂J kaπ Dika∂J | AÙr(ˇlioj) MÚrwn | eÙcˇn.
Traducere: Aurelius Myron, celui Sfânt şi Drept, în urma făgăduinţei.
19. Burdur*: Ex-voto dedicat lui Apollo şi lui Hosios şi Dikaios

Locul descoperirii: Originară din districtul Burdur. Locul exact de proveni-
enţă necunoscut.
Tipul documentului: Stelă de mici dimensiuni cu partea superioară lipsă şi o
mică porţiune din cea inferioară.
Litere: 1,5 cm. Inscripţia este dispusă în cele două registre superioare, la
marginea câmpului iconografic, în stânga şi în dreapta reprezentărilor. Sigma
lunat.
Locul de păstrare: Muzeul din Burdur. Nr. Inv. 5392.
Bibliografie: RECAM, V, 19; Ricl, 2008, 573, nr. 32.

Descrierea reprezentării: Relieful este dispus pe trei registre. În partea
superioară este vizibilă o parte a unui cavaler cu tunică scurte şi cizme, care
ţine în mână un obiect. În registrul central se află două personaje radiate,
reprezentate frontal, care ţin mâna dreaptă la piept, sub himation, doar dosul
palmelor fiind vizibile. În partea de jos sunt reprezentaţi doi câini afrontaţi.
Text: [--] | H | 'A|[p]Ò|4ll|wni| (vacat) [kaπ] |8 Òs[∂]|J | ka|π Di|12ka|∂J | eÙ|cˇ|16n.
Traducere: [-- nume] lui Apollo şi celui Sfânt şi Drept, în urma făgăduinţei.
20. Burdur*: Ex-voto dedicat lui Hosios Dikaios

Locul descoperirii: Originară din districtul Burdur. Locul exact de proveni-
enţă necunoscut.
Tipul documentului: Mic altar rectangular cu urme de acrotere şi a unei fiale
omfaloide în partea superioară. Deteriorat în partea stângă şi în cea superioară.
Partea inferioară este secţionată. Marginea inferioară şi superioară profilate.
Litere: 1,5 cm. Inscripţia este prezentă pe toată suprafaţa bomos-ului. Sigma
lunat.
Bibliografie: RECAM, V, 90 (cu Pl. 85).
Datare: Sec. II-începutul sec. III d.Hr.
Text: Ne∂kar| (v.) {r}ko[j] | doà(loj) kaπ | ”Artem|eij Ne|ik£rkou | [Ò]s∂J
Dika∂J | [e]Ùc(vacat)ˇn.
Traducere: Neikarkos, sclav, şi Artemeis, a lui Neikarkos, (au dedicat altarul)
celui Sfânt (şi) Drept, în urma făgăduinţei.
21. Burdur*(?): Ex-voto dedicat lui Hosios kai Dikaios

Locul descoperirii: Provenienţă necunoscută. Probabil zona de la graniţa
dintre sudul Frigiei şi Pisidia.
omfaloide în partea superioară. Colţul din stânga jos distrus.
Litere: 2,5 cm. Sigma lunat.
Bibliografie: RECAM, V, 91 (Pl. 86).
Datare: Sfârşitul sec. II- începutul sec. III d.Hr.
Text: 'Al◊xand[r]|oj Kalli|kl◊ouj Ò|[s]∂J kaπ Di|[ka]∂J eÙ|[cˇ]n (vacat).
Traducere: Alexandros, fiul lui Kallikles, (a ridicat aceasta) celui Sfânt şi

Drept, în urma făgăduinţei.
22. Burdur*(?): Ex-voto dedicat lui Hosios şi lui Dikaios

Locul descoperirii: Provenienţă necunoscută. Probabil zona de la graniţa dintre
sudul Frigiei şi Pisidia.
în partea superioară.
Litere: 1,5 cm. Inscripţia se află în stânga şi în dreapta reprezentării icono-
grafice.
Locul de păstrare: Muzeul din Burdur. Nr. Inv. 120.53.83.
Datare: Sfârşitul sec. II- începutul sec. III d.Hr.
Descrierea reprezentării: Bust al unui personaj masculin având capul radiat.
În dreapta este reprezentat un cerc, iar în stânga este înfăţişată o femeie cu
capul acoperit.
Text: [..]wj OsE.. [kaπ] | [..] wNANNEII[....] | kat¦ k◊leusin tîn qeîn
eÙc(vacat)¾n ¢(vacat)|n◊qh(vacat)kan.
Traducere: [Nume]şi [Nume] au dedicat (aceasta) din porunca zeilor, în
23. Bursa*: Consacrarea unei incinte sacre lui Dikaios

Locul descoperirii: Loc de descoperire necunoscut (Mysia, Bitinia sau Frigia).
Tipul documentului: Fragment dintr-un bloc de piatră, distrus în partea
inferioară.
Litere: 3 cm.
Locul de păstrare: Muzeul din Bursa.
Bibliografie: Ricl, 2008, 574, nr. 39; IGSK, 40.II, 1012; SEG, 41, 1991, nr.
1700.
Text: EPILEI[-]N[---] | ou kaπ Kalle∂d[h]j, QeÒ|dotoj, TimÒqeoj EÙtuc©, |
KarpianÒj, EÜtucoj t◊|menoj œcar∂sato Dika∂|(vacat)J.
Traducere: [---] şi Kalleides, Theodotos, Timotheos, al lui Eutychas,
Kaspianos, Eutychos au dăruit o incintă sacră celui Drept.
24. Çağış: Dedicaţie către Hosios kai Dikaios

Locul descoperirii: Çağış, pe teritoriul anticei Germa, în Mysia.

Tipul documentului: Stelă cu relief.
Bibliografie: Ricl, 1991, 46, nr. 102 (cu bibliografie), vezi explicaţia lui
Robert, 19622, p. 387, n. 2.
Descrierea reprezentării: Monumentul este împărţit în două registre. În cel
superior, reprezentarea familiei dedicantului; în cel inferior, o junincă însoţită
de viţelul său.
Text: [Òs∂]J kaπ Dika∂J kritˇj.
Traducere: Celui Sfânt şi Drept, judecătorul (a închinat).
25. Çavdarhisar: Dedicaţie către Hosios şi către Dikeos

Locul descoperirii: Descoperit la Çavdarhisar.
Tipul documentului: Altar din marmură rectangular, profilat în partea
superioară şi în cea inferioară, precum şi acrotere. Prezintă o scobitură în
suprafaţa superioară.
Litere: 3 cm.
Bibliografie: Ricl, 2008, 571, nr. 26; Lehmer, Wörrle, 2006, 73-75, nr. 133;
Ricl, 1992b, 100, n. 16.
Text: ‘Ij qeÕj | œn oÙranù | m◊ga tÕ “Osion, | m◊ga tÕ D∂keon.
Traducere: Unul este zeul din cer, mare este cel Sfânt, mare este cel Drept.
26. Dedeler: Dedicaţie a lui Publius către Hosios

Locul descoperirii: Dedeler, pe teritoriul Laodiceii Katakekaumene.
Tipul documentului: Mică placă din piatră.
Bibliografie: Ricl, 1991, 44-45, nr. 98 (cu bibliografie).
Text: PoÚblioj | Poubl∂ou | Òs∂J qe|ù eÙcˇn.
Traducere: Publius, fiul lui Publius, zeului Hosios, în urma făgăduinţei.
27. Doğanlar: Dedicaţie către Hosios ke Dikeos

Locul descoperirii: În interiorul unei fântâni părăsite din Doğanlar.
Tipul documentului: Altar din marmură gri, cu marginile retezate.
Dimensiuni: 31 (vizibil) x 38 x 39 cm.
Litere: 1,1-1,4 cm.
Bibliografie: Ricl, 2008, 571, nr. 24; MAMA, X, 214.
Datare: Sec. II-începutul sec. III d.Hr.
Text: [-- Òs∂ou] | kὲ Dik◊ou Øpὲr s?wthr∂?aj Œautîn | kὲ t◊knwn kὲ tÁj
patr∂doj Z∂n|gotoj kὲ tîn ≥d∂wn tÕn bw|mÕn ¢n◊sthn (!).
Traducere: [-- celui Sfânt] şi Drept, pentru izbăvirea lor şi a copiilor şi a
patriei, lui Zingos pe cheltuiala lor a ridicat altarul.
28. Dorylaion (Eskişehir): Ex-voto al lui Marcus Aurelius Titianus

Nestor către Hosios ke Dikeos
Locul descoperirii: Găsită la Eskişehir, într-o casă situată lângă râul Tembris
(Porsuk Çay), în Frigia Epiktetos.
Tipul documentului: Altar din calcar.
Dimensiuni: 77 cm înălţime.
Descrierea reprezentării: Un bucraniu este reprezentat pe faţa principală,
deasupra inscripţiei.
Text: 'AgaqÍ tÚcV. | M(©rkoj) AÙr(ˇlioj) Titia|nÕj N◊stwr | Øpὲr Œautoà |5
kὲ tîn ≥d∂wn p£|ntwn Øpὲr Øg[∂]|aj kὲ swthr∂aj | Òs∂J kὲ Dik◊J | eÙcˇn.
Traducere: Noroc bun! Marcus Aurelius Titianus Nestor, pentru sănătatea şi
izbăvirea lui şi a tuturor alor săi, celui Sfânt şi Drept, în urma făgăduinţei.
29. Dorylaion (Eskişehir): Ex-voto al lui Hermedion, prim-preot, şi al

soţiei sale lui Hosios (kai) Dikeos
Locul descoperirii: Găsită la Eskişehir, în Frigia Epiktetos.
Tipul documentului: Stelă din marmură cu fronton în două ape, şi timpan şi
acrotere.
Litere: 2-3 cm.

Locul de păstrare: Muzeul din Istanbul. Nr. Inv. 748.
Bibliografie: Ricl, 1991, 10-11, nr. 20 (cu bibliografie; Pl. 3, fig. 20).
Descrierea reprezentării: În partea superioară, frontonul este decorat cu
acrotere, ale căror motive spiralice continuă şi pe timpan. În interiorul acestuia,
într-o nişă semicirculară, este reprezentat un personaj călare figurat către
dreapta, într-o poziţie dinamică. În mâna dreaptă ţine un obiect care poate fi
deopotrivă o măciucă, o secure sau o lance scurtă. Sub picioarele calului este
imaginat un animal (?). Pe corpul propriu-zis al stelei, sub reprezentarea
cavalerului, încadrate de doi pilaştri dorici, se află alte trei personaje care ţin
dreapta ridicată, în semn de rugăciune. În mijloc se află o femeie, încadrată de
doi bărbaţi cu plete, care ţin braţul stâng înainte, îndoit la mijloc. În partea
inferioară, deasupra câmpului inscripţionat, Helios radiat cu cununa radiată,
ţinând o torţă (?) în mâna dreaptă.
Text: Èrmhd∂wn ÈrmÁ|doj sÝn gunai|kπ N£nv, prwto|iere√j, Øpὲr Œau|5tîn
kaπ tîn ≥d|∂wn Òs∂J Dik◊J | eÙcˇn.
Traducere: Hermedion, fiul lui Hermes, împreună cu soţia sa, Nana, cei dintâi
dintre preoţi, pentru ei şi ai lor, celui Sfânt şi Drept, în urma făgăduinţei.
30. Dorylaion (Eskişehir): Ex-voto către Hosios (kai) Dikaios

Locul descoperirii: Eskişehir.
Tipul documentului: Altar din marmuă gri, profilat în partea de sus şi cea de
jos şi având colţul superior stânga distrus. Reprezentări figurate pe trei dintre
feţele altarului.
Litere: 2,2 cm.
Locul de păstrare: Cândva fusese adăpostită în cazarma pompierilor.
Bibliografie: Ricl, 1991, 11, nr. 21 (cu bibliografie; Pl. 4, fig. 21).
Descrierea reprezentării: Pe faţa anterioară este înfăţişat un personaj cu părul
lung şi cârlionţat, al cărui bust acoperit cu mantie stă pe spinarea unui lup
întors spre stânga. Pe faţa din stânga, un personaj reprezentat frontal purtând o
tunică lungă şi căciulă ascuţită. În stânga ţine un obiect rotund, iar în dreapta o
balanţă. Pe faţa posterioară, o figură feminină (?), purtând şi ea o căciulă
ascuţită de genul celei purtate de personajul masculin.
Text: [---] | [Øpὲr to]à qr◊yanto|[j swthr∂]aj kaπ Œaut|[oà kaπ tî]n ≥d∂wn
p£n|5[twn Ò]s∂J Dika∂J eÙ|cˇn.
Traducere: [---] pentru izbăvirea copilului şi pentru sine şi toţi ai săi, celui
Sfânt (şi) Drept, în urma făgăduinţei.
31. Dorylaion (Eskişehir): Ex-voto al lui Limnes către Hosios (kai) Dikeos
Locul descoperirii: Găsit în satul Başören din zona Eskişehir.
Tipul documentului: Altar de calcar.
Litere: 2,5 cm.
Descrierea reprezentării: Sub inscripţia de pe faţa anterioară, un personaj
tânăr, purtând o coroană solară şi un chiton scurt. Ţine în mâna stângă o lance,
iar mâna dreaptă o întinde unui personaj feminin, probabil o zeiţă, care ţine o
torţă aprinsă (?) în mâna dreaptă. Pe părţile laterale ale monumentului se află
două bucranii.
Text: 'AgaqÍ tÚcV. | L∂mnhj Øpὲr Œa[u]|toà kaπ tîn e≥d∂|wn p£ntwn | Òs∂J
kaπ Dik◊J | eÙcˇn.
Traducere: Noroc bun! Limnes, pentru sine şi pentru toţi cei ai săi, celui Sfânt
32. Dorylaion (Eskişehir): Ex-voto al lui Manes şi Asklas lui Hosios şi lui
Apollo
Locul descoperirii: Descoperit în satul Başören din zona Eskişehir.
Tipul documentului: Altar de calcar cu decoraţie în relief.
Litere: 2,5 cm. Textul A se află sub bustul personajului masculin, iar textul B
sub cel al cavalerului.
Descrierea reprezentării: Pe faţa anterioară, se află reprezentat într-o nişă un
personaj cu barbă. Dedesubt, un cavaler cu o coroană solară, care ţine în mână
o secure dublă. Pe faţa stângă este înfăţişat un crater, iar pe cea dreaptă în
partea de sus o acvilă şi jos, un bucraniu.
Text: (Fragm. A) 'AgaqÍ tÚcV.
(Fragm. B) M£nhj kaπ 'Askl©[j] | o≤ DÒmnou Òs∂J (sau Qe∂J?) kaπ |
'ApÒllwni eÙc¾n Ø|pὲr tÁj Œautîn sw|5thr∂aj.
Traducere:
(Fragm. A) Noroc bun!

(Fragm. B) Manes şi Asklas, fiii lui Domnus, lui Hosios (sau zeului) şi lui
Apollo, pentru izbăvirea lor, în urma făgăduinţei.
33. Dorylaion (Eskişehir): Ex-voto al lui Philopator, Chrestos şi Andreas

către Dikesi
Locul descoperirii: În împrejurimile oraşului Eskişehir.
Tipul documentului: Stelă din marmură albă care se îngustează uşor în partea
inferioară. Colţul din dreapta lipseşte. Frontonul în două ape, cu acrotere. Pe
timpan, în poziţie centrală este reprezentată o divinitate cu plete (Zeus Bronton
?), având de o parte şi de alta figurate busturile lui Helios (stânga) şi Selene
(dreapta). Helios are capul înconjurat de raze dispuse în triunghi şi încadrate
într-o aureolă, iar Selene este încadrată în partea de jos într-o semilună
semicirculară rotunjită. Suprafaţa dintre cele două zone inscripţionate, sub
fronton, este împărţită în două registre. În cel superior, în stânga, un cavaler pe
un cal rampant întors spre dreapta, ţine în mână o secure dublă. În centru, două
personaje ţinându-se de mână, îmbrăcate în tunici lungi cu pliuri drepte peste
care se află câte un himation, cu falduri arcuite, prinse pe umărul stâng. Mâna
întinsă a personajului din stânga intersectează uşor piciorele din faţă ale
calului. Deasupra capului, o porţiune din aureolă. (?). În acelaşi registru
superior, în dreapta, un bust feminin. Registrul inferior prezintă în stânga
imaginea unui Herakles local cu măciuca pe umărul drept, reprezentat frontal,
în picioare. În dreapta sa, Hermes ţinând în mâini caduceul şi săculeţul (cu
bani), iar alături, doi boi trag la plug.
Litere: 1,5 cm. Gravate pe timpan şi pe mulura inferioară.
Locul de păstrare: Muzeul Luvru din Paris. Nr. Inv. MA 4288.
375, nr. 9 (foto).
Text: (Text A) Filop£|twr | kὲ CrÁstoj kὲ 'Andr◊aj D∂khsi | Øpὲr tîn
¢nq[rèpwn] | kὲ Øpὲr tîn Øpa[rcÒn]|5twn eÙcˇn.
(Text B) `Hl∂J
Traducere:
(Text A) Philopator şi Chrestos şi Andreas, Dreptăţilor [=Dikesi], pentru
oameni şi pentru bunuri, în urma făgăduinţei.
(Text B) Lui Helios.
34. Dorylaion (Eskişehir): Dedicaţie către Meter Theon, Hosios Phoibos şi

Mên Dikaios
Locul descoperirii: Inönü.
Tipul documentului: Stelă din marmură gri, arcuită în partea superioară, unde
se încadrează un fronton triunghiular.
Litere: 1,7-2,7 cm (textul A); 1,9-2,4 cm (textul B) .
Locul de păstrare: Muzeul de Arheologie din Istanbul. Nr. Inv. 4481.
Descrierea reprezentării: În interiorul frontonului, bustul lui Zeus Bronton,
cu braţul drept ţinut la piept sub himation. Mâna, vizibilă, este disproporţionat
de mare. În dreapta zeului, un altar împodobit cu coroane. În registrul central,
între mulura inscripţionată de sub fronton (cu textul A) şi restul inscripţiei din
josul stelei se află două scene suprapuse încadrate în lateral de coloane carintice.
Deasupra, Helios în cvadrigă, cu un şarpe sub picioarele cailor rampanţi. Dedesubt,
un cavaler cu securea dublă, alături de care se află Dionysos îmbrăcat cu piei,
cu cizme în picioare şi ţinând un tirs (thyrsos) în mâna stângă.
Text:
(Text A) 'AgaqÍ tÚcV. | Diom©j kaπ EÙtÚchj | latÚpoi.
(Text B) [M]htrπ Qeîn, Fo∂bJ t' Ðs∂J kaπ Mhnπ | dika∂J, Ñfqalmù te D∂khj
dike|ofrosÚnhj c£rin ¥ndrej | Sakleanoπ swtÁrsi qeo√j |5 Ðs∂oij ¢n◊qhkan.
Traducere:
(Text A) Noroc bun! Diomas şi Eutyches, cioplitorii în piatră.
(Text B) Mamei Zeilor, lui Phoibos cel Sfânt şi lui Mên cel Drept, ochiul
dreptăţii, bărbaţii Sakleanizi au dedicat aceasta zeilor izbăvitori şi sfinţi,
pentru judecata dreaptă.
35. Dorylaion (Eskişehir): Ex-voto al lui Herophilos către zeii Hosios

kai Dikaios
Locul descoperirii: Găsit pe drumul care leagă Inönü de Kütahya, între satele
Esnemez şi Kümbet.
Tipul documentului: Altar din marmură albă, profilat în partea superioară şi
cea inferioară, cu acrotere la colţuri.
Dimensiuni: 82 x 36,5-45 x 31,5 cm.
Litere: 1,3-1,8 cm (textul A); 1,6-2 cm (textul B).
Locul de păstrare: Muzeul de Arheologie din Istanbul. Nr. Inv. 846.
Descrierea reprezentării: Pe faţa principală a altarului, sub textul A, este

înfăţişat un cavaler cu securea dublă în mâna dreaptă. Pe faţa din stânga, un
crater şi un butuc de vie în stânga cărora se află un personaj cu barbă şi cu
plete, ţinând în mână un sceptru pe care se înfăşoară un şarpe. Deasupra
reliefului este textul B. Pe faţa posterioară, o femeie care ţine în stânga un corn
al abundenţei şi în dreapta un strugure. Pe faţa din dreapta, un personaj
masculin stând pe un soclu, având mantia ridicată spre stânga şi ţinând în mâna
dreaptă o balanţă, iar în stânga un instrument de măsură. Este înconjurat de
două ghirlande cu frunze de iederă.
Text: (Text A) 'AgaqÍ tÚcV. Qeo√j Ðs∂oij kaπ di|ka∂oij `HrÒfil[oj] | Pap©
eÙcˇ[n].
(Text B) 'Askl©j kaπ 'Asklhp©[j] | o≤ 'Asklhp©, latÚpoi | Kournaithno∂.
Traducere:
(Text A) Noroc bun! Herophilos, fiul lui Papas, zeilor Sfinţi şi Drepţi, în urma
făgăduinţei.
(Text B) Asklas şi Asklepas, fiii lui Asklepas, Kournetinii, cioplitorii în piatră.
36. Dorylaion (Eskişehir): Ex-voto al fiilor lui Gaius către Hosios kai Dikaios
Locul descoperirii: Găsit pe teritoriul anticului Dorylaion.
Tipul documentului: Stelă din marmură gri cu fronton triunghiular şi acrotere
în lateral şi deasupra frontonului. Cornişa este profilată.
Dimensiuni: 253 x 90 x 23.
Litere: 4-4,2 cm.
Locul de păstrare: Muzeul din Eskişehir.
Descrierea reprezentării: În interiorul timpanului, o zeiţă cu înfăţişarea
Kybelei, stând aşezată şi fiind flancată de doi lei. Pe corpul stelei, încadrate de
două coloane se află reprezentările lui Helios în cvadrigă şi ale unui bust al
unui personaj cu plete (nu neapărat feminin, vezi M. Ricl) care ţine mâna
dreaptă la piept sub himation. Sub această ipostază îl regăsim pe Zeus Bronton
pe alte stele.
Text: Prwt©j kὲ 'Apol|lènioj kὲ 'Asklh|p©j o≤ Gaḯou Øpὲ|r tîn ≥d∂wn
Òs∂|5J kὲ Dik◊J eÙcˇn.
Traducere: Protas şi Apollonios şi Asklepas, fiii lui Gaius, pentru cei ai lor,
celui Sfânt şi celui Drept, în urma făgăduinţei.
37. Dorylaion (Eskişehir): Ex-voto al lui Teimotheos către Theois Hosiois

Tipul documentului: Mică stelă din calcar cu fronton triunghiular şi acrotere.

Spartă în colţul din stânga jos. Profilată în partea inferioară. Marginile
frontonului sunt pronunţate.
Litere: 1,3-1,9 cm.
Locul de păstrare: Muzeul din Eskişehir. Nr. Inv. A-202-67.
Text: TeimÒqe|oj Øpὲr t|în ≥d∂wn | qeo√j Ðs∂|5oij eÙc|ˇn.
Traducere: Teimotheos, pentru cei ai săi, zeilor celor Sfinţi, în urma făgăduinţei.
38. Dorylaion (Eskişehir)*: Dedicaţie a lui …N către Zeus şi Hosios

Locul descoperirii: Locul exact al descoperirii este necunoscut.
Litere: 2,5 cm.
Locul de păstrare: Muzeul din Eskişehir.
Bibliografie: Ricl, 2008, 569, nr. 6; SEG, 44, 1994, nr. 1068; Ricl, 1994, 174,
nr. 35.
Descrierea reprezentării: Pe faţa anterioară este reprezentat un crater în relief.
Text: Diπ kὲ Òs∂J.. |2 ...N [Øpὲr] a|[Ù]tîn kὲ tîn ≥d∂[wn].
Traducere: Lui Zeus şi lui Hosios.. …N, [pentru] ei şi pentru cei ai lor.
39. Emre: Dedicaţie a lui Agathonike către Theois epekoois Hosios kai Dikaios
Locul descoperirii: Păstrată cândva într-o casă din satul Emre.
Tipul documentului: Stela din marmură albă era ruptă în două pe verticală.
Dimensiuni: 15,5 x 19 x 6 cm (fragm. A); 14 x 15,5 x 5 cm (fragm. B).
Litere: 1,8 cm.
Locul de păstrare: Pierdută.
Text: [---] O [---] |2 ['A]g?aqone∂kh [---] ap?[---] | [--- Sar]dian¾ e?Ùc¾?n
[poiˇsasa, t]oà qeoà D[---] |4 [-- e]Ùcaristoà[sa Øpὲr tÁj --] t?ele∂hj
Ñ?[fqalmîn --] | [aÙtÁ]j Ðr£sewj [t¾n stˇlhn ¢]n◊sths[en ephkÒ‚oij qe]o√j
Òs∂J ka[π Dika∂J --] ..^. [---].
Traducere: [---] Agathonike [--] din Sardis, care a făcut o făgăduinţă, a

ridicat o stelă zeilor grabnic-ascultători, cel Sfânt şi cel Drept, pentru
tămăduirea ochilor şi a vederii ei [---].
39. Erenler Pinar (Eskişehir): Dedicaţie a lui Sokrates, Mama şi

Menophilos către Hosios
Locul descoperirii: Fântâna Erenler Pinar, lângă satul Avdan.
Tipul documentului: Stelă din marmură, deteriorată în partea superioară.
Dimensiuni: 151 x 48-55 x 1,7-2cm.
Litere: 3 cm.
Bibliografie: Ricl, 1991, 17, nr. 31 (cu bibliografie); MAMA, V.1, 148 (cu Pl. 40).
Text: Swkr<£>thj Mhn|of∂lou kaπ Ma|ma kaπ MhnÒf[i]|loj Òs∂J.
Traducere: Sokrates, fiul lui Menophilos, şi Mama şi Menophilos, celui Sfânt.
40. Gediz (Kadoi)*: Dedicaţie lui Hosios ke Dikaios

Locul descoperirii: Loc de descoperire necunoscut din regiunea Gediz (Kadoi).
inferioară, cu reliefuri pe trei feţe şi acrotere sub formă de palmete.
Litere: 2-3 cm. Sigma lunat. Inscripţia este dispusă pe trei registre: cel
superior, între acrotere, cel median pe mulura superioară şi cel inferior, imediat
sub profil, pe corpul propriu-zis al stelei.
Locul de păstrare: Muzeul din Kütahya. Nr. Inv. 9522.
Bibliografie: Ricl, 2008, 573, nr. 36; Akyürek Şahin, 2004, 142-143, nr. 5.
Datare: 137-138 (= 222 era sullanică) sau 192 d.Hr.
Descrierea reprezentării: Pe faţa principală se disting două figuri: o figură
feminină purtând polos şi un personaj masculin având un nimb semicircular
deasupra capului, decorat cu raze de soare. Pe faţa din dreapta a altarului se
află reprezentat un ciorchine de strugure cu o frunză de viţă de vie deasupra.
Pe faţa din stânga este figurat un bucraniu.
Text: ”Etouj skb/, mh(nÕj) ai/ | Òs∂J kὲ Dik?a?∂?J?.
Traducere: În anul 222, luna …, ziua a 11-a (s-a ridicat aceasta) celui Sfânt
şi Drept.
41. Gölde: Ex-voto al lui Hermes şi a familiei sale către Theios Hosios kai
Dikaios
Locul descoperirii: Iniţial păstrată în curtea bisericii ton Taxiarchon din

Gölde.
Tipul documentului: Stelă din marmură gri cu acrotere laterale şi deasupra.
Litere: 1,5 cm.
Locul de păstrare: Mutată din Gölde la Muzeul Şcolii Evanghelice din Smyrna.
Dispărută.
frunză de iederă, iar în interiorul acestuia, în poziţie centrală, un disc. În nişa
încadrată într-un chenar sub fronton este reprezentat un picior stâng.
Text: Qe∂J Òs∂J kaπ Dika∂J | ÈrmÁj `Hfaist∂wnoj | kaπ Melt∂nh b/, ¹ gun¾
aÙ|toà, Øpὲr Filippikoà |5 toà u≤oà eÙcˇn. ”Etouj s|nz/, mh(nÕj) 'Apella∂ou,
h/.
Traducere: Divinului cel Sfânt şi cel Drept, Hermes, fiul lui Hephaistion, şi
Meltine, fiica Meltinei, soţia sa, pentru fiul (lor) Philippikos, în urma
făgăduinţei. În anul 256, luna Apellaios, ziua a 9-a.
42. Gölde: Dedicaţie a lui Aurelius Papias către Theos Hosios kai Dikaios
Locul descoperirii: Iniţial descoperită şi păstrată în satul Gölde.
Tipul documentului: Stelă (?) din piatră.
Locul de păstrare: Dispărută.
Descrierea reprezentării: Imaginea unui cavaler.
Text: Qeù Òs∂J kaπ Di[k]a∂[J] | AÙr(ˇlioj) Pap∂aj strat[iè|t]hj e≤ppeÝj
kata[..] | [p]arastaq◊ntoj t[..] |5 [P]r∂mou 'Attikù ¢pe[..] | [q]eπj stˇlhn
eÙca[ris|t]în ¢n◊qhka. ”Eto[uj] | [t]kz/, mh(nÕj) D∂ou, hi/.
Traducere: Zeului cel Sfânt şi Drept, Aurelius Papias, soldat de cavalerie, în
urma… ajutat fiind de Primus Atticus a dedicat o stelă, drept mulţumire. În
anul 327, luna Dios, ziua a 19-a.
43. Gölde: Ex-voto al lui Kapiton către Hosios kai Dikaios

Locul descoperirii: Descoperită şi păstrată în afara satului Gölde, lângă
cimitirul turcesc.
Tipul documentului: Stelă fragmentară din marmură albă, spartă pe toate

părţile cu excepţia celei din dreapta.
Litere: 2 cm.
Bibliografie: Ricl, 1991, 7, nr. 10 (cu bibliografie); TAM, V.1, 339.
Descrierea reprezentării: Urmele unei decoraţii în relief sub inscripţie.
Text: [-- q]eù Òs∂J kaπ | [Dika∂J Kap∂]twn Kap∂tw|[noj Øpὲr Œau]toà kaπ
tîn | [≥d∂wn p£ntw]n eÙcˇn.
Traducere: [--] Kapiton, fiul lui Kapiton, zeului cel Sfânt şi Drept, pentru sine
şi pentru toţi ai săi, în urma făgăduinţei.
44. Gölde: Dedicaţie către Hosios kai Dikaios

Locul descoperirii: Gölde, de unde a fost mutată la Sardis.
Tipul documentului: Stelă din marmură deteriorată pe toate părţile şi care mai
conservă puţin din marginea din stânga.
Dimensiuni: Aproximativ 32,5 x 36 cm.
Locul de păstrare: Colecţia epigrafică din Sardis. Nr. 62.27.
Bibliografie: Ricl, 1991, 7, nr. 11 (cu bibliografie; Pl. 2, fig. 11); NIS, 1963, 35.
Descrierea reprezentării: În interiorul nişei profilate, două personaje cu mâna
dreaptă ridicată în semn de rugăciune. Peste tunica lungă până la genunchi cu
falduri drepte se observă colţurile mantalelor. În picioare poartă cizmuliţe.
Personajele sunt reprezentate frontal, stând în picioare. Din păcate partea
superioară a corpurilor lor nu a mai supravieţuit.
Text: Kat¦ œpeitag[ˇn --] |2 [Ò]se∂J kaπ Deik[a∂J -] | [---].
Traducere: În urma poruncii [--] celui Sfânt şi Drept [---].
45. Gölde: Dedicaţie a lui Se[---] către Hosios kai Dikaios

Locul descoperirii: Iniţial păstrată într-o capelă de la marginea satului.
Tipul documentului: Fragment de stelă cu fronton circular, spart la dreapta şi jos.
Litere: 2,1 cm.
Datare: Sec II-III d.Hr.
Text: Òs∂J [kaπ Dika∂]|2J Se[-----] | [---].

Traducere: Celui Sfânt şi Drept, Se[---].
46. Hadrianeia: Ex-voto dedicat lui Hosios (kai) Dikaios

Locul descoperirii: Găsit într-un loc numit Ören Mevkii, de lângă moscheea
Cuma din Sarıspahiler (Hadrianeia).
Litere: 3-5 cm.
Bibliografie: Ricl, 2008, 573, nr. 37; IGSK, 33, 136.
Text: Kommh|no[π] Òs∂J Dika∂J.
Traducere: Komenii (au ridicat aceasta) celui Sfânt (şi) Drept.
47. Hadrianoi (Kozluca): Ex-voto dedicat lui Hosios kai Dikaios

Locul descoperirii: Hadrianoi (Kozluca).
Tipul documentului: Mic altar rectangular cu urme de acrotere şi a unui disc
pe latura superioară. Marginile superioară şi inferioară profilate şi deteriorate.
Litere: 3,5 cm. Inscripţia este plasată în partea superioară a bomos-ului. Sigma
lunat.
Datare: Sfârşitul sec. II-începutul sec. III d.Hr.
Text: Òs∂J kaπ Dik|a∂{d}J Noude|ij ¢n◊qen<t>o e|(vacat)Ùcˇn (frunză).
Traducere: Celui Sfânt şi Drept, Noudeis a dedicat (altarul).
48. Hadrianoi: Ex-voto dedicat lui Hosios (kai) Dikeos

Locul descoperirii: Găsită în satul Derecik/Büyükorhan, în teritoriul aşezării
antice Hadrianoi.
Tipul documentului: Altar din marmură de mici dimensiuni.
Litere: 0,7-1,5 cm.
Locul de păstrare: Muzeul din Bursa. Nr. Inv. 12.1.2001.
Bibliografie: Akyürek Şahin, 2010, 271-273, nr. 2; Ricl, 2008, 574, nr. 38.
Text: 'Askl©j 'AntÒ|cou [e]Ùc¾n ¢n◊|qeto De(vacat)π 'A|4nabat|hnù
Òs<∂>ou kaπ [D]ik|a∂ou.
Traducere: Asklas, fiul lui Antiochos, a dedicat (aceasta) lui Zeus Anabatenos
(la indicaţia) celui Sfânt şi a celui Drept.
49. Hadrianopolis: Dedicaţie a comunităţii din Hadrianopolis adresată

Hosioi kai Dikaioi
Locul descoperirii: Karaağıl (Hadrianopolis).
Tipul documentului: Altar din calcar profilat în partea superioară şi în cea
inferioară.
Litere: 2,5-4 cm.
Bibliografie: Ricl, 1991, 23, nr. 96 (cu bibliografie; Pl. 15, fig. 96); LIMC,
V.1, 543, nr. 12; MAMA, VII, 132 (cu Pl. 8).
Descrierea reprezentării: Relieful este foarte deteriorat. Pe faţa anterioară,
sub câmpul inscripţionat se află două personaje îmbrăcate în tunici scurte. Cel
din dreapta ţine în mână un sceptru. Între ei se află o acvilă (?). Pe faţa stângă
este reprezentată o rozetă.
Text: [Ò] dÁm[oj] | Ðs∂[ij kaπ] | dika∂[oij] | tÕn [bwmÒ]n, |5 œpimelhq◊nto[j] |
[S]unm£cou | M£nou ≤er◊w[j].
Traducere: Poporul a închinat un altar celor Sfinţi şi Drepţi, cinstindu-l pe
preotul Synmachos, fiul lui Manos.
50. Hadrianoutherai: Imprecaţie funerară. Invocaţie adresată lui Helios, lui

Hosios şi lui Dikaios
Locul descoperirii: Identificată în satul Bozen, situat la sud de anticul
Hadrianoutherai.
Tipul documentului: Placă din marmură deterioarată pe toate laturile, cu două
cavităţi în partea inferioară stânga.
Litere: 1-1,5 cm. Primele două rânduri ale inscripţiei sunt separate de restul
textului.
Bibliografie: Ricl, 2008, 573, nr. 35; IGSK, 52, 19; SEG, 41, 1991, nr. 1060;
Petzl, 1992, 143; Ricl, 1991, 46, nr. 103.
Datare: Sec. I î.Hr.-sec. I d.Hr.
Text: [`Hel∂J], Òs∂J te Dika∂J ce√raj ¢e∂[rw] |2 [--]I 'Apollwn∂dhj mnÁma
poihs£[menoj -] | [Óstij?] tolmˇsei l∂qon «rai À t£fon aÙtÒ[n?] |4 [ºd'
a≥]Jre√sqai lÚsaj OUDIWSNEMES[--] | [- st]ˇllhn ¥raj œpiqe√nai tÚmbon
Œ[autoà] |6 [----]N klàte da∂monej o≤ cqÒnioi [-] | [----]II qr◊mma Ônhsin ⁄coi
[.]OE[.]EIN[.] |8 [----] f◊ngoj ºel∂ou kat∂doi[-] | [-]W[.]HLE[.]HTE panèlh [-] |
[----].
Traducere: Îmi ridic mâinile către Helios, către Hosios şi către Dikaios...
Apollonides făcând aducere-aminte. Cel care va îndrăzni să ridice piatra sau
chiar mormântul... el fiind dezlegat să atârne... să fie invocat blestemul asupra
mormântului lui... să mă asculte daimonii pământului... de-ar avea copilul
meu adoptiv bucurie... să strălucească lumina soarelui... distrugere.
51. Kara Hoca: Imprecaţie funerară. Invocarea lui Hosios (kai) Dikaios
Locul descoperirii: Satul Kara Hoca în apropierea surselor termale de la
Myrikion.
Tipul documentului: Altar din piatră.
Text: ”Eto[u]j [.../] m[h]nÕj X|an?dikoà [...... -]|oj Ge[ll]∂ou Stateil∂[v] | ≥d∂v
gunaikπ ¢n◊sth[se] |5 [tÕ]n bwmÕn kaπ t¾n qÚra[n]. | 'Ek tîn ≥d∂wn ¢n◊sthsen
mnˇmhj c£rin. | Stateil∂a zîsa f?ro|noàsa paraqˇkhn |10 ⁄dwk◊? tini œr◊an
p[r£]|sinon kaπ y◊llia dÚ|o ¢rgur©, k¨?n? m¾ ¢po|d∂dV, “Osion D∂keon, | “Hlie
KÚrie, Øme√j œkd?i|15kˇsate aÙt¾n nekr¦n | kaπ t¦ t◊kna zînta.
Traducere: În anul [...], luna Xandikos, ziua a [..., -]os a ridicat pentru soţia
sa, Stateilia, fiica lui Gellios, un altar şi o uşă. Le-a ridicat pe cheltuiala
proprie, spre amintire. Stateilia, pe când era în viaţă şi în deplinătatea
facultăţilor mintale, i-a încredinţat cuiva ca gaj un veşmânt verde de lână şi
două brăţări de argint, iar dacă acesta nu le restituie să o răzbunaţi, voi,
Sfinte Drepte şi Stăpâne Helios, pe ea moartă şi pe copiii aflaţi în viaţă .
52. Kotiaeion (Kütahya): Inscripţia votivă a lui Gorgias Bebrykos către

Hosios kai Dikaios
Locul descoperirii: Kotiaeion (Kütahya), în fostul cimitir armean.
Tipul documentului: Altar profilat, cu acrotere.
Litere: Dimensiuni necunoscute. Inscripţia începe pe mulura superioară şi se
termină sub bust.
Descrierea reprezentării: Pe faţa principală, bustul unei zeităţi solare, cu o
cunună de 7 raze.
Text: Òs∂J kaπ Dika∂J | Gorg∂aj B◊brukoj | œpan◊[sthsen....] | EP.....
Traducere: Gorgias, bebrycul, a ridicat (aceasta) celui Sfânt şi celui Drept [--].
53. Kozağacı: Ex-voto dedicat zeilor drepţi

Locul descoperirii: Descoperit într-un loc numit Gürleyik, situat la vest de
satul Kozağacı.
Tipul documentului: Relief săpat în stâncă, sub forma unei stele.
Litere: 3-4 cm.
Bibliografie: Ricl, 2008, 574, nr. 41; IGSK, 60.I, 96; SEG, 52, 2002, nr. 1433.
Descrierea reprezentării: Relieful prezintă patru figuri încadrate într-o nişă:
una dintre figuri este aceea a unei zeiţe cu văl, iar celelalte chipuri sunt ale
unor personaje masculine îmbrăcate cu tunici scurte. Personajul situat în partea
stângă ţine în mână un obiect scurt, cel din mijloc are braţul stâng ţinut la
piept, iar cel din dreapta are un caduceu în mâna stângă.
Text: Al ------ | qeo√j dika∂[oij eÙ]cˇn.
Traducere: Al ------ zeilor drepţi, în urma făgăduinţei.
54. Kula: Inscripţia votivă a preotului lui Stratoneikos şi a Asklepiei către

Hosios kai Dikaios
Locul descoperirii: Transferată de la Kula la Manisa.
Tipul documentului: Stelă din marmură albă cu fronton în formă de potcoavă.
Litere: 1,5 cm.
1990, 542, nr. 4.
Descrierea reprezentării: În registrul superior, în interiorul frontonului sub

formă de potcoavă este reprezentat un cavaler. În registrul inferior, deasupra
inscripţiei, încadrată de două muluri, se află o a doua reprezentare a doi
dedicanţi, un bărbat şi o femeie, care depun o ofrandă pe un altar.
Text: S?tratÒneikoj Kakoleij toà ÈnÕj | kaπ MÒnou Qeoà [≤]ereÝj kaπ toà
Ò|s∂ou kaπ Dika∂ou met¦ tÁj sumb∂ou | 'Asklhpia∂aj eÙx£menoi perπ tî[n] |5
t◊knwn eÙcaristoàntej ¢nˇs|thsan. ”Etouj tma/.
Traducere: Stratoneikos din Kakola, preot al unicului şi singurului zeu şi al
celui Sfânt şi Drept, alături de soţia sa Asklepiaia, în urma făgăduinţei au
ridicat în semn de mulţumire pentru copii. În anul 341.
55. Kula: Ex-voto al preotului Trophimos şi al soţiei sale Alexandra către

Hosios kai Dikaios şi Hosia kai Dikaia
Tipul documentului: Stelă din marmură albă, cu fronton în două ape, în
interiorul căruia se află un timpan profilat, semicircular, deschis în partea
inferioară. Acroterele din dreapta şi de sus nu au mai supravieţuit. Doar
acrotera din stânga a rămas întreagă.
Litere: 2-2,5 cm.
Bibliografie: Ricl, 1991, 3, nr. 3 (cu bibliografie; Pl. I, fig. 3); LIMC, V.1,
1990, 542, nr. 3; LIMC, V.2, 1990, 374, nr. 3 (foto).
Descrierea reprezentării: În partea centrală şi superioară a stelei, o
reprezentare pe două registre. Deasupra un zeu cavaler cu coroana solară şi
hlamida fluturând în vânt. E înfăţişat spre dreapta, călare, ţinând în mâini
frâiele calului. Dedesubt trei personaje: două deoparte şi de alta a unui altar,
aducând ofrande. Aceşti bărbaţi sunt îmbrăcaţi cu o tunică până la glezne peste
care poartă un himation. În stânga lor, o femeie cu mâna ridicată în semn de
rugăciune, îmbrăcată cu o tunică având falduri drepte, până la pământ, iar
deasupra un himation.
Text: Qeù Òs∂J kaπ Dika∂J kaπ | Òs∂v kaπ Dika∂v eÜxeto 'Ale|x£ndra met¦
Trof∂mou toà | sunb∂ou ≤er◊oj Øpὲr tîn |5 t◊knwn di¦ t¾n per∂pnuan: |
eÙcaristˇrion ¢n◊qhkan | ⁄touj tmb/, mh(nÕj) Ùperbert◊ou, h/.
Traducere: Zeului cel Sfânt şi Drept şi celei Sfinte şi celei Drepte, a făgăduit
Alexandra, împreună cu soţul ei, Trophimos, preotul, pentru copii din cauza
pneumoniei. Au dedicat ca mulţumire în anul 342, luna Hyperberteos, ziua a 9-a.
56. Kula: Ex-voto al lui Erastros şi al familiei sale către Hosios kai Dikaios
Tipul documentului: Stelă din marmură albă cu fronton semicircular, în
formă de potcoavă. Cu picior de sprijin.
Litere: 1,5 cm.
1990, 542, nr. 2; LIMC, V.2, 1990, 374, nr. 2 (foto).
Datare: Circa 250 d.Hr.
Descrierea reprezentării: Stela este compartimentată pe patru registre. În cel
superior, în interiorul frontonului, un cavaler întors spre dreapta, cu mantia
fluturând, încadrat între doi chiparoşi. În cele două registre din mijloc se află
nouă personaje reprezentate în picioare, frontal, cu mâna dreaptă ridicată în
semn de rugăciune (trei femei, trei bărbaţi şi trei copii). În registrul inferior în
partea stângă, într-o nişă în relief, un al patrulea copil cu mâna dreaptă ridicată.
În dreapta ediculei acesteia se găseşte câmpul inscripţionat.
Text: Qeù Òs∂J kaπ Dika∂J |2 ”Erastroj met¦ tÁj | sumb∂ou kaπ tîn
ped∂|4wn eÙc¾n ¢n◊qhka.
Traducere: Zeului cel Sfânt şi Drept, Erastros împreună cu soţia şi copiii, am
ridicat (aceasta), în urma făgăduinţei.
57. Kula: Dedicaţie a lui Eutychis către Theos Hosios kai Dikaios
Locul descoperirii: Moscheea din Kula.
Tipul documentului: Placă/stelă (?) din piatră.
Datare: Sec. II d.Hr. (?)
Descrierea reprezentării: Nu avem date legate de eventuale reprezentări.
Text: [Q]eù Òs∂J kaπ Dika∂J | [EÙt]ucπj 'Ammianoà (?) [--] | [eÙxa]m◊nh ka[π
¢]kou<s>qe[√sa] | [eÙ]caristo?[à]sa ¢n◊[qh|ke] t¾n eÙcˇn.
Traducere: Zeului cel Sfânt şi Drept, Eutychis, fiica lui Ammianos?, care s-a
rugat şi a fost ascultată, drept mulţumire a dedicat această ofrandă.
58. Kula: Ex-voto a lui Apollonius şi al familiei către megas theos Hosios kai
Dikaios
Locul descoperirii: Regiunea Kula.

acrotere cu palmete, păstrate integral. Corpul stelei se îngustează către vârf şi
prezintă picior de susţinere.
Litere: 1,7-2,3 cm.
Locul de păstrare: Muzeul de Arheologie din Istanbul.
1990, 542, nr. 1.
Descrierea reprezentării: Pe timpan, în colţurile inferioare, câte o frunză de
iederă, iar în centru un disc. În interiorul stelei, încadrat într-o nişă profilată, un
cavaler spre dreapta, cu mantia fluturând. El ţine pe umărul stâng o ramură de
palmier, iar cu mâna dreaptă frâiele calului. Botul calului depăşeşte uşor cadrul
profilat. În partea inferioară a nişei, o mulură reprezentând un soclu (?).
Text: Meg£lJ qeù Òs∂J kaπ Di|ka∂J TatianÕj 'Apollwn∂ou | Øpὲr Gluke∂aj
tÁj gunai|kÕj kaπ 'Aff∂ou tÁj penqe|5r©j eÙcˇn. ”Etouj sxz/, mh(nÕj) | Lèou,
i/.
Traducere: Marelui zeu cel Sfânt şi Drept, Tatianos, fiul lui Apollonios,
pentru soţia (sa) Glykeia şi pentru soacra (sa) Aphphia, în urma făgăduinţei.
În anul 276, luna Loos, ziua a 11-a.
59. Kuyucak: Ex-voto adresat lui Hosios ke Dikeos, Hosiei şi lui Apollo
Locul descoperirii: Încastrată în zidul unei şcoli din Kuyucak.
Tipul documentului: Stelă din marmură gri.
Litere: 2,5-3 cm.
Text: [Ùpὲr .... ¢delfi]|doà mou kὲ t?Á?j? Ø?|p£rxeèj mou Òs|∂J kὲ Dik◊J kὲ
Òs∂a |5 kὲ 'ApÒllwn eÙcˇn.
Traducere: Pentru .... nepotul meu şi pentru bunăstarea mea, celui Sfânt şi
Drept şi celei Sfinte şi lui Apollo, în urma făgăduinţei.
60. Kuyucak: Ex-voto al lui Calpurnius Alexandros lui Hosios ke Dikeos

Locul descoperirii: În scara unei clădiri din Kuyucak.
Tipul documentului: Stelă din marmură gri, cu fronton triunghiular
împodobit cu acrotere. Cea de deasupra, distrusă.

Litere: 2,75-3 cm.
Descrierea reprezentării: În centrul timpanului, un disc. Deasupra inscripţiei
este reprezentat un crater.
Text: KalpoÚrnioj 'Al◊x|androj 'Iouliano|à sÝn gunaikπ 'Amm[∂v] | perπ
t◊knwn sw|5thr∂aj kὲ tÁj kat|ok∂aj Òs∂J kὲ Di|k◊J eÙcˇn.
Traducere: Calpurnius Alexandros, fiul lui Ioulianos, alături de soţia sa,
Ammia, pentru mântuirea copiilor şi a comunităţii, celui Sfânt şi Drept, în
61. Kuyucak: Ex-voto al lui Atticus lui Hosios ke Dikeos

Locul descoperirii: Încastrată într-o fântână. În împrejurimile localităţii.
Tipul documentului: Altar din marmură albă profilat, cu acrotere.
Litere: 3,5 cm.
Text: 'AttikÕj Kor|nhl∂aj GaianÁj ‚ pragmateut¾‚j Øpὲr Œautoà kὲ ‚5 tîn
despotîn ‚ Òs∂J kὲ Dik◊J eÙcˇn.
Traducere: Atticus, reprezentantul Corneliei Gaiane, pentru sine însuşi şi
pentru stăpâni, celui Sfânt şi Drept, în urma făgăduinţei.
62. Kuyucak: Ex-voto al lui Teimotheos şi soţiei sale către Hosios kai
Dikaios
Locul descoperirii: Kuyucak.
Tipul monumentului: Stelă cu fronton triunghiular.
Descrierea reprezentării: Pe timpan, în mijloc, e reprezentat un disc.
Text: 'Apollènioj T|eimoq◊ou k|aπ gun¾ aÙt|toà Òs∂J Dik|5a∂J eÙcˇn.
Traducere: Apollonios, fiul lui Teimotheos şi soţia lui, celui Sfânt şi Drept, în
63. Ikonion: Ex-voto către Dikaios

Locul descoperirii: Konya (Ikonion).
Tipul documentului: Mic altar cu muluri sus şi jos; spart în colţul din stânga sus.
Locul de păstrare: Nu există informaţii.
Text: GÁj p£rqe‚ka[[g]] Dika∂J ‚ [eÙ]cˇn.
Traducere: Lui Ge, fecioarei(?), lui Dikaios, în urma făgăduinţei.
64. Ilgın: Ex-voto dedicat lui Hosios kai Dikeos

Locul descoperirii: Locul de descoperire necunoscut, situat probabil la
Lagina-Ilgın.
inferioară.
Litere: 2,5-3,5 cm.
Locul de păstrare: Muzeul din Konya, Nr. Inv. 1996.8.7.
Bibliografie: Ricl, 2008, 572, nr. 30; RECAM, IV, 24.
Descrierea reprezentării: Pe faţa principală este înfăţişat frontal un personaj
radiat, iar dedesubt imaginile lui Hosios şi Dikaios ţinându-se de mână, având
un alt altar alături. Pe feţele din stânga şi din dreapta se află un alt personaj
călare, care ţine în mâna dreaptă un animal, iar stânga o ţine deasupra unui altar.
Text: Koniskoumenh|nîn dÁmoj | Òs∂J kaπ Dik◊J eÙc|[ˇn].
Traducere: Poporul Koniskoumenilor (a ridicat aceasta) celui Sfânt şi Drept,
în urma făgăduinţei.
65. İnegöl (Pl. 7): Ex-voto al comunităţii din Sarkotyle către Hosios şi Dikaios
Locul descoperirii: Descoperit la İnegöl, pe teritoriul Bitiniei.
Tipul documentului: Altar din calcar profilat în partea superioară şi în cea
inferioară.
Litere: 2-3 cm.
Locul de păstrare: Muzeul din Bursa (fără Nr. Inv.).

Bibliografie: Ricl, 1991, 45-46, nr. 101 (cu bibliografie); IGSK, 39.I, 49 (foto).
Descrierea reprezentării: Pe faţa anterioară două busturi masculine.
Personajele ţin mâna la piept. Dedesubt, o balanţă reprezentată în relief.
Text: Òs∂J kaπ Dika[∂]J | ¹? kèmh S?a?r?kotÚ|lh eÙc¾n ¢n◊|qhkan.
Traducere: Celui Sfânt şi Drept, satul Sarkotyle i-a ridicat (aceasta) în urma
făgăduinţei.
66. Izmir*: Ex-voto al lui Onesion către Hosios kai Dikaios

Locul descoperirii: Locul de descoperire necunoscut, situat probabil în Frigia.
Tipul documentului: Stelă cu fronton şi acrotere, distrusă în partea inferioară.
Litere: 1,5 cm.
Locul de păstrare: Păstrată iniţial în Muzeul din Izmir; astăzi dispărută. Se
mai păstrează o copie a suprafeţei inscripţionate la Institutul de Studii Avansate din
Princeton.
Bibliografie: Ricl, 2008, 572, nr. 28; Petzl, 1999, 100, nr. 3; BE, 2000, 596;
SEG, 49, 1999, nr. 1852.
Descrierea reprezentării: Pe timpanul circular este reprezentată o figură
feminină, iar pe corpul propriu-zis al stelei se află un cavaler către dreapta, cu
plete, ţinând în mână o ramură de palmier.
Text: 'Onhs∂wn Òs∂w kaπ Dika∂J | eÙc¾n Øpὲr Œautoà | [---].
Traducere: Onesion, celui Sfânt şi Drept, în urma făgăduinţei, pentru sine [---].
67. Izmir*: Ex-voto al lui Aurelios către Hosios kai Dikaios

Locul descoperirii: Locul de descoperire necunoscut, situat probabil în Frigia.
Tipul documentului: Altar rectangular din marmură, profilat în partea
superioară şi în cea inferioară.
Litere: 0,8-1,8 cm.
Locul de păstrare: Muzeul din Izmir.
Bibliografie: Ricl, 2008, 572, nr. 28; Tanrıver, 2003, 29.
Descrierea reprezentării: În afară de fiala sculptată în partea superioară a
feţei principale, monumentul prezintă reliefuri pe toate părţile. Pe faţa
principală se află imaginile lui Hosios şi Dikaios, cu chiton scurt şi himation,
ţinându-se de mână. Dikaios ţine braţul stâng pe umărul lui Hosios, care la
rândul lui ţine alături de corp un obiect scurt. Pe faţa din stânga este repre-
zentat un personaj călare, având capul înconjurat de raze. Faţa din dreapta este
decorată cu o coroană şi un ciorchine de strugure, iar cea din spate înfăţişează
doi tauri spre dreapta.
Text: (faţă) ['Agaq]Í tÚcV.
(lateral stânga) AÙrˇlioj ü [....]kÕj Òs∂J
(lateral dreapta) kaπ Dika∂J
(spate) eÙc[ˇn]. ü 'Al◊xandroj DokimeÝj ü œpo∂ei.
Traducere: (faţă) Noroc bun!
(lateral stânga) Aurelius [...]kos, celui Sfânt
(lateral dreapta) şi celui Drept
(spate) în urma făgăduinţei. Alexandros din Dokimeion a făcut (aceasta).
68. Kotiaion: Dedicaţie către Hosios Dikaios

Locul descoperirii: Descoperit în vecinătatea anticului Kotiaion (Muratlar
Köyü/Domaniç).
Tipul documentului: Altar din marmură, profilat în partea superioară şi în cea
inferioară, prezentând reliefuri pe trei dintre laturile sale.
Litere: 1,5 cm.
Descrierea reprezentării: Faţa anterioară este structurată pe trei registre. Pe
mulura superioară este redactat textul propriu-zis al inscripţiei. Deasupra sa se
află două acrotere sub formă de palmete, care prezintă în partea superioară, în
poziţie centrală, un bust al unei divinităţi lunare, cel mai probabil Mên, cu
semiluna în spate, la nivelul umerilor. În registrul inferior sunt figurate identic
două personaje imberbe, cu îmbrăcămintea drapată, înfăţişându-i pe Hosios şi
Dikaios. Pe latura din stânga este înfăţişat Apollo în ipostaza de zeu cavaler,
iar pe cea din dreapta, un bust al lui Helios radiat.
Text: (faţă, pe mulură) 'AgaqÍ tÚcV. Òs∂w Dika∂[J] KorosokwmÁtai | eÙcÁj
c£rin ¢n◊sthsa[n].
(faţă, deasupra busturilor) “Osioj D∂kaioj.
(lateral stânga) 'ApÒllwn.
(lateral dreapta) “Hlioj.
Traducere: (faţă, pe mulură) Noroc bun! Celui Sfânt (şi) Drept, din pricina
făgăduinţei (făcute), sătenii din Korosos au ridicat (altarul).
(faţă, deasupra busturilor) Hosios Dikaios.
(lateral stânga) Apollo.

(lateral dreapta) Helios.
69. Laodikeia Katakekaumene: Dedicaţie a lui Epagathos şi Meiros către

Hosios kai Dikaios
Locul descoperirii: Ladik (Laodikeia Katakekaumene).
Tipul documentului: Altar din piatră.
Descrierea reprezentării: Nu avem informaţii legate de o eventuală reprezentare.
Text: Òs∂J [kaπ] | [Dika∂J] | [qe]ù | 'Ep£gaqoj |5 kaπ Me√roj | kat¦ Ñne∂rou
k◊leusin.
Traducere: Zeului Sfânt [şi Drept], Epagathos şi Meiros, în urma unei porunci
(primite) în vis.
70. Maionia: Inscripţia preotesei Auge drept mulţumire lui Hosios kai Dikaios
Locul descoperirii: Descoperită la Gökçeören/Menye în urma unei periegheze
în 1985.
Tipul documentului: Partea inferioară a unui altar din marmură.
Dimensiuni: 38 x 42, 5 x 5 cm.
Litere: 2,5 cm.
Bibliografie: Ricl, 2008, 568, nr. 5; ETAM, 23, 158 (cu fig. 163); SEG, 49,
1999, 1601.
Descrierea reprezentării: Se mai păstrează deasupra inscripţiei partea
inferioară a două busturi.
Text: AÜgh ≤◊ria kaqëj œ[p]‚<◊>tuca kaπ œshkoÚs‚qhn eÙc¾n Qeù Òs∂J ‚ kaπ
Dika∂J eÙcaristoà‚5sa met¦ 'Attikoà kaπ ‚ met¦ p£ntwn ¢n◊qhka. ‚ ”Etouj
tme/, mh(nÕj) Gorpi◊ou, ‚ ei/.
Traducere: Auge, preoteasa, fiindcă mi-am atins scopul şi am fost auzită,
împreună cu Attikos şi cu toţii, am dedicat aceasta în urma făgăduinţei, cu
mulţumire, Zeului cel Sfânt şi Drept. În anul 345, luna Gorpiaios, ziua a 15-a.
71. Manisa*: Ex-voto al Meltinei către theos Hosios kai Dikaios

Locul descoperirii: Necunoscut. Probabil Alaşehir (Philadelphia).
Tipul documentului: Stelă votivă din marmură, cu fronton triunghiular şi

timpan. Partea dreaptă a frontonului lipseşte. Stela este prevăzută cu un picior
de susţinere.
Litere: 1,8-2,5 cm.
Bibliografie: Mitchell, 2010, 203-204, nr. A 48; Ricl, 2008, 568, nr. 4; TAM,
V.3, 1637; Paz de Hoz, 1999, 207, nr. 27.16; menţionată de Ricl, 1991, 9, nr.
17; publicată de Hasan Malay în ETAM, 19, 181 (cu fig. 63).
Datare: 242-243 d.Hr. (= 327 era sullanică) sau 296-297 d.Hr. (după era actică).
Descrierea reprezentării: În partea stângă a frontonului mai este vizibilă o
parte a unei acrotere şi o frunză care decorează colţul interior al timpanului. În
centrul stelei, deasupra unei muluri mediane, familia dedicantei. Aceasta,
împreună cu bărbatul său au mâna dreaptă ridicată, în semn de rugăciune. Între
ei se află copilul lor, care ţine în mână un strugure şi o pasăre. Bărbatul poartă
o sabie şi un baston, putând fi identificat cu un diogmites, un fel de poliţist
microasiatic. Femeia poartă un chiton lung până la pământ, peste care poartă
un himation.
Text: Qeù Òs∂J kaπ Dika∂J ‚ Melt∂nh eÙxam◊nh Øp‚ὲr GlaÚkou toà sumb∂ou
‚ eÙcaristoàsa ¢p◊dwka ‚5 t¾n eÙcˇn: ”Etouj tkz/, ‚ mh(nÕj) Xandikoà, h/.
Traducere: Zeului cel Sfânt şi Drept, Meltine, după cum a promis, pentru
soţul său Glaukos, cu mulţumire am adus aceasta, în urma făgăduinţei (făcute). În
anul 327, luna Xandikos, ziua a 8-a.
R1: Iniţial intenţia a fost de a scrie Ùy∂stJ, care însă s-a materializat prin
transformarea lui UY în OS, rezultând Òs∂J.
72. Manisa*: Ex-voto al Elpidei către Theios Hosios kai Dikaios

Tipul documentului: Stelă din marmură cu fronton triunghiular, şi acrotere
ornamentate. Cea din vârf lipseşte.
Litere: 1,5 cm.
Bibliografie: Ricl, 2008, 568, nr. 2; menţionată de Ricl, 1991, 9-10, nr. 18;
publicată de Hasan Malay în ETAM, 19, 179 (cu fig. 62).
Text: Qe∂J Òs∂J kaπ Dika∂J 'Elpπj ‚ Øpὲr Tr<o>f∂mou toà u≤oà ‚ kaπ
Diog◊nou toà kambd∂‚ou(?) eÙcˇn. ”Etouj snh/, mh(nÕj) 'Artemeis∂ou, l/.
Traducere: Divinului cel Sfânt şi Drept, Elpis, pentru Trophimos, fiul său şi
Diogenes, nepotul(?) său, în urma făgăduinţei. În anul 258, luna Artemisios,
ziua a 30-a.
73. Nakoleia: Ex-voto al lui Demas către Hosios ke Dikeos

Locul descoperirii: Seyitgazi (Nakoleia). Într-o locuinţă privată.
Tipul documentului: Monument din gresie, de formă necunoscută.
Litere: 3,5 cm.
Text: Dhm©j? Dhm|© Øpὲr tîn | ≥d∂wn p£ntw|n swthr∂aj Ò|5s∂J kὲ Dik◊J
e|Ùcˇn.
Traducere: Demas, fiul lui Demas, pentru izbăvirea tuturor celor ai lui, celui
Sfânt şi Drept, în urma făgăduinţei.
74. Nakoleia: Ex-voto al comunităţii din Apokometon către Hosios (kai)

Dikeos
Locul descoperirii: Nakoleia (Seyitgazi). Descoperit într-o casă din oraş.
Tipul documentului: Altar din marmură profilat.
Dimensiuni: 105 x 36-47 x 31-40,5 cm.
Litere: 3 cm.
Locul de păstrare: Muzeul din Seyitgazi.
Descrierea reprezentării: În centru, o coroană legată cu o panglică.
Text: ['Ag]aqÍ tÚcV | ['A]p?okwmhtîn, ‚ [eÙ]x£menoi perπ | tîn ≥d∂wn p£|5ntîn
swthr|∂aj ke karpîn q|eles|po|r∂aj |10 Òs∂J Dik◊J | eÙcˇn.
Traducere: Noroc bun! Cei din Apokometon, după cum au făgăduit, pentru
izbăvirea tuturor celor ai lor şi pentru fecunditatea roadelor, celui Sfânt (şi)
R9: telecfor∂ac.
75. Nakoleia: Ex-voto dedicat lui Theos Hypsistos, lui Hosios şi lui Zeus =
Hypsistos 58
Locul descoperirii: Nakoleia (Seyitgazi). Provine chiar din oraş.
Tipul documentului: Altar din marmură, profilat în partea superioară şi în cea

inferioară. Altarul este puternic deteriorat deasupra şi pe latura din dreapta a
feţei anterioare. Se păstrează doar o mică porţiune din mulura superioară. Pe
faţa posterioară lipseşte mulura inferioară.
Dimensiuni: 43 x 20,4-26,2 x 10-15 cm.
Litere: 2 cm.
Bibliografie: Ricl, 1991, 20, nr. 38 (cu bibliografie; Pl. 8, fig. 38); Mitchell,
1999, 142, nr. 220; SEG, 28, 1978, nr. 1182; NIS, 41-42, nr. 8 (Pl. 13).
Text: D[---]|ioj L[---]|n? q◊ou ¢?[n◊qhka?]|n Øpὲr Œau?t?[în] |5 kaπ tîn e≥d∂[w]|n
p£ntwn? Qeù Ùy∂st[J] | kaπ Òs∂J kaπ Di?π? | eÙcˇn.
Traducere: D[---]ios L[---] a zeului, au dedicat (aceasta) zeului Preaînalt şi
celui Sfânt şi lui Zeus, pentru sine şi pentru toţi ai lor, în urma făgăduinţei.
76. Nakoleia: Ex-voto al lui Karikos către Hosios kai Dikaios

Locul descoperirii: Descoperit în împrejurimile oraşului (la Şica-ed-Din) şi
transportată ulterior la Eskişehir.
Tipul documentului: Altar din marmură gri, profilat în partea superioară şi în
cea inferioară. Deasupra, pe mulura dublă se găsesc două rânduri de acrotere,
reprezentate inclusiv la mijloc. Profilele lipsesc pe faţa posterioară. Mulura
superioară deteriorată pe faţa din dreapta.
Dimensiuni: 109 x 26-31,5 x 28-36 cm.
Litere: 3,5 cm. Scriere neîngrijită.
Descrierea reprezentării: Pe faţa anterioară, în poziţie centrală, se află
reprezentat în relief sub câmpul inscripţionat un bucraniu. Pe faţa din dreapta,
un butuc de vie cu struguri deoparte şi de alta ieşind dintr-un crater.
Text: KarikÕj FÚ|bou Òs∂[J] | kaπ Dik|a∂J eÙ|5c¾n perπ | tîn ≥d∂w|n p£ntwn |
swthr∂|aj.
Traducere: Karikos, fiul lui Phybos, celui Sfânt şi Drept, în urma făgăduinţei,
pentru izbăvirea tuturor celor ai săi.
77. Nakoleia: Ex-voto al pontanenilor către Hosios ke Dikeos

Locul descoperirii: Monument găsit în împrejurimile oraşului, la Akın.
Tipul documentului: Monument de formă necunoscută.
Descrierea reprezentării: Pe faţa anterioară este reprezentat un bucraniu.
Text: Pontanh|[n]oπ Òs∂J | [kὲ] Dik◊J eÙ|cˇn.
Traducere: Pontanenii, celui Sfânt [şi] Drept, în urma făgăduinţei.
78. Nakoleia: Ex-voto al lui Menogas şi al Aviei către Hosios ke Dikaios

Locul descoperirii: Provenind de la o fermă din Saraycık, de lângă Seyitgazi.
Tipul documentului: Mică stelă cu fronton triunghiular şi acrotere. Cea
superioară distrusă. Profilat în partea superioară şi în cea inferioară.
Litere: 2,8 cm.
Bibliografie: Ricl, 1991, 21-22, nr. 41 (cu bibliografie; Pl. 8, fig. 41); NIPh,
39, nr. 4 (tab. 11).
Text: Mhnog©|j k<ὲ> 'A?ou∂a | Òs∂J kὲ | Dika?∂J |5 eÙcˇn.
Traducere: Menogas şi Avia celui Sfânt şi Drept, în urma făgăduinţei.
79. Nakoleia: Ex-voto către Meter Theon şi Hosios

Locul descoperirii: Găsit în satul Güllü Dere, în teritoriul cetăţii, de pe vârful
Türkmen Baba unde se află sanctuarul Mamei Zeilor.
Tipul documentului: Altar de marmură profilat.
Litere: 2,5-3 cm. Primul rând inscripţionat pe mulură.
Bibliografie: Ricl, 1991, 22, nr. 42 (cu bibliografie); CCCA, I, 188 (Pl. XXXII).
Descrierea reprezentării: Pe faţa anterioară, un zeu cu coroană solară şi o zeiţă
având pe cap un polos şi un voal. Pe faţa din dreapta este reprezentată o cunună.
Text: [M]h[trπ Qe]î[n], | Òs∂J eÙc¾|n pe[r]π t◊k|nwn.
Traducere: Mamei Zeilor (şi) celui Sfânt, în urma făgăduinţei, pentru copii.
80. Nakoleia: Ex-voto către Hosios şi Zeus Bronton

Locul descoperirii: Descoperit în satul Yukarı Söğüt, la vest de Nakoleia

(Seyitgazi).
Tipul documentului: Stelă profilată în partea inferioară. Distrusă deasupra.
Dimensiuni: 101 x 46 x 15/19 cm.
Litere: 3,5 cm.
Bibliografie: Ricl, 1991, 22, nr. 43 (cu bibliografie); NIPh, 40, nr. III.6 (Pl. 12).
Descrierea reprezentării: În partea de jos o cunună. Benzi în relief pe margi-
nile laterale.
Text: [---] | Òs∂J kaπ Diπ | Brontînti | eÙcˇn.
Traducere: [---] celui Sfânt şi lui Zeus Bronton, în urma făgăduinţei.
81. Nakoleia: Ex-voto al preotului Hermas către Hosios ke Dikeos şi Apollo

Locul descoperirii: Gasită în satul Ayvalı, la nord-vest de Seyitgazi.
Tipul documentului: Stelă distrusă în partea superioară.
Litere: 3 cm. Înscripţie gravată între două benzi în relief.
Bibliografie: Ricl, 1991, 23, nr. 44 (cu bibliografie; Pl. 9, fig. 44); NIPh, 39,
nr. 5 (Pl. 11).
Descrierea reprezentării: Urme de relief ale unei figuri aşezate pe un piedestal.
Text: ÌereÝj | Èrm©j Dam©|doj sÝn ¢del|fo√j perπ Zwti|5koà Òs∂J kὲ
D|ik[a∂]J e?Ùcˇn, kὲ 'ApÒlwni | e?Ùcˇn.
Traducere: Preotul Hermas, fiul lui Damas, împreună cu fraţii cei din jurul
lui Zotikos, celui Sfânt şi Drept, în urma făgăduinţei, şi lui Apollo, în urma
făgăduinţei.
82. Nakoleia: Ex-voto al lui Neon către Hosios

Locul descoperirii: Descoperită la Doğan Çayır, la nord-est de Seyitgazi.
Tipul documentului: Partea inferioară a unei stele.
Litere: 2,5 cm.
Bibliografie: Ricl, 1991, 23, nr. 45 (cu bibliografie; Pl. 9, fig. 45); NIPh, 39,
nr. 5 (Pl. 11).
Text: N◊wn Òs|∂J eÙc|ˇn.

Traducere: Neon, celui Sfânt, în urma făgăduinţei.
83. Örencik: Ex-voto al lui Dionysios către Hosios kai Dikaios

Locul descoperirii: Descoperit la Örencik.
inferioară.
Bibliografie: Ricl, 2008, 572, nr. 27; Lehmer, Wörrle, 2006, 75-76, nr. 134.
Datare: 196 d.Hr.
Descrierea reprezentării: Reprezentările iconografice sunt foarte deteriorate.
Pe toate laturile sunt reprezentate ghirlande prinse la mijloc cu panglici, în
interiorul cărora se află reliefuri. În faţă sunt înfăţişate două busturi, cel mai
probabil ale lui Hosios şi Dikaios. Pe latura din stânga întâlnim un bust radiat,
iar pe cea din dreapta o acvilă(?). Pe latura din spate se află un relief al unui
personaj masculin.
Text: [Ù]pὲr eÙ[cÁj Di]|onus[∂ou] | --- (?) ---| Òs∂J kaπ Dika∂J. | ”Etouj
sp/, mh(nÕj) Gorpi|a∂ou zk/.
Traducere: Din pricina făgăduinţei lui Dionysios [---], celui Sfânt şi Drept, în
anul 280, luna Gorpiaios, ziua 27.
84. Patara: Ex-voto dedicat celui Drept

Locul descoperirii: La est de Patara, într-un mormânt săpat în stâncă.
Tipul documentului: Faţada unui mormânt săpat în stâncă, cu două panouri
încadrate de pilaştri. Cel din stânga este deteriorat.
Bibliografie: Ricl, 2008, 574, nr. 43.
Descrierea reprezentării: În panoul din dreapta este înfăţişat chipul unei
femei, a unui bărbat şi a unui copil, cu textul inscripţionat dedesubt.
Text: (panoul din dreapta) EÙtuc∂wn tù | t◊knJ 'Epafro|de∂tJ mne<∂>a|j
⁄neken.
(pilastrul din dreapta) WDIKAIII | AM....//..W.
Traducere: (panoul din dreapta) Eutychion, pentru fiul (său) Epaphrodeitos,
spre amintire.
(pilastrul din dreapta) ODIKAIII | AM....//..O.
85. Perge: Dedicaţie adresată lui Hosios kai Dikaios

Locul descoperirii: Descoperit în apodyterionul termelor de la sud de Perge.
Tipul documentului: Altar din marmură albă cu muluri. Pe faţeta anterioară
mulura superioară prezintă deasupra acrotere iar în centru o rozetă.
Litere: 5 cm.
Text: Òs∂J kaπ | Dika∂J.
Traducere: Celui Sfânt şi Drept.
86. Philomelion: Dedicaţie a lui Menestratos adresată zeilor Hosios şi Dikaios

Locul descoperirii: Philomelion (Akşehir).
Tipul documentului: Altar din marmură albăstruie, deteriorat în părţile
laterale.
Litere: 1,5 cm.
Locul de păstrare: Păstrat la Akşehir, în peretele din Taş Medrese.
Descrierea reprezentării: Sub inscripţie se afla un relief distrus ulterior.
Text: [Lht]oïdV Sèzonti kaπ `Hel∂J basilÁi | [eÜx]ato bwmÕn ¢n¾r u≤Õj
'EpatÒrigoj | [≤er]Õn ¢qan£toisi Men◊stratoj, Ön di|[aswqeπj] qÁke
dikaiot£toij ºd' Ðs∂oisi <qeo√>j.
Traducere: Lui (Apollo) Mântuitorul, fiul lui Leto, şi lui Helios conducătorul,
un bărbat, Menestratos, fiul lui Epatorix, le-a făgăduit nemuritorilor un altar
sacru, pe care, însănătoşindu-se, l-a consacrat zeilor, celui Sfânt şi celui
Drept.
87. Sandal: Dedicaţie a Glykiei către Hosios şi Dikaios

Locul descoperirii: Copiată de W. M. Ramsay la Sandal în 1884.
Tipul documentului: Placă din piatră.
Locul de păstrare: Dispărută.
Bibliografie: Ricl, 1991, 9, nr. 16 (cu bibliografie); TAM, V.1, 598.

Descrierea reprezentării: Nu există indicaţii.
Text: Gluk∂a Øpὲr | Ñfqalmîn Òs∂|J k<a>π Dika∂J eÙ|xam◊nh ¢n◊|qhka.
Traducere: Glykia, pentru ochi, celui Sfânt şi Drept făgăduind a dedicat
(aceasta).
88. Sardis: Ex-voto al lui Gaius Iulius Aneiketos către Theios Hosios kai
Dikaios
Locul descoperirii: Indicat ca provenind din Sardis, deşi este posibil să
provină de la Kula.
Tipul documentului: Statuie din marmură albă.
Dimensiuni: 60 cm înălţime (inscripţie soclu; 12 x 24,5 cm).
Locul de păstrare: Muzeul din Adana.
Descrierea reprezentării: Reprezentarea unui personaj masculin, având
antebraţul drept şi capul şi gâtul dispărute. În mâna stângă ţine un caduceu cu
doi şerpi încolăciţi. Poartă o tunică scurtă până la genunchi, încinsă cu o
centură la mijloc, din care se văd capetele. Deasupra chiton-ului o hlamidă
lăsată pe spate, dar acoperind şi umerii şi o parte a bustului. Personajul este
desculţ, iar picioarele se sprijină pe un trunchi de copac.
Text: Qe∂J Òs∂J kaπ Dika∂J | G(£ïoj) 'I(oÚlioj) 'Ane∂khtoj eÙcˇn, |
pronoˇsantoj 'Am|filÒcou b/, ≤er◊oj.
Traducere: Divinului Sfânt şi Drept, Gaius Iulius Aneiketos, în urma
făgăduinţei, prin grija preotului Amphilochos, fiul lui Amphilochos.
89. Seydiler: Ex-voto al preotului Zotikos

Locul descoperirii: În satul Seydiler, situat la est de Afyon, în faţa unei moschei.
Tipul documentului: Colonetă din marmură.
Litere: Dimensiuni necunoscute. Inscripţie gravată neglijent.
Descrierea reprezentării: Nu există informaţii în acest sens.
Text: Òs∂J kaπ Dikˇ|J Øpὲr p£n|twn swthr∂|aj Zwti[kÕ]j e≤|5ereÝj qeù
¢[r]ch|g◊tV [e]Ùcˇn.
Traducere: Zotikos preotul, celui Sfânt şi Drept pentru izbăvirea tuturor,

zeului conducător, în urma făgăduinţei.
90. Sultandere/Eskişehir: Ex-voto al lui Aurelius Gaius către Hosios Dikeos

Locul descoperirii: Din Sultandere/Eskişehir.
Tipul documentului: Stelă din marmură cu fronton triunghiular, a cărei parte
superioară lipseşte. Frontonul are legătură cu restul stelei care este încadrat de
un chenar în relief, întrucât lipseşte o linie de demarcaţie între cele două zone.
Acroterele sunt deteriorate.
Dimensiuni: 78 x 52/43,5 x 50 cm.
Litere: 3-3,5 cm. Sigma lunat.
Locul de păstrare: Stelă aflată în prezent în zona rezidenţială İller-Bankası
din Enskişehir.
Descrierea reprezentării: Imediat deasupra inscripţiei se află imaginea unui
personaj aflat într-o cvadrigă.
Text: AÙr(ˇlioj) (relief) G£eioj Menes|2tr£tou kὲ Car∂|twn gambrÕj |4 s?Ý?n
sunb∂J | 'Af∂v kὲ sÝn t?o√[j |6 ≥]d∂oij Òs∂J Dik◊J e[Ùcˇn].
Traducere: Aurelius Gaius, fiul lui Menestratos, şi Chariton, cumnatul (său),
împreună cu soţia, Aphia, şi cu ai lor, celui Sfânt (şi) Drept, în urma făgăduinţei.
91. Smyrna: Ex-voto al lui Aurelius Menophilus către Hosios

Locul descoperirii: Smyrna (Izmir).
Tipul documentului: Disc oval din marmură albă.
Dimensiuni: Grosime: 3 cm; diametru 1,7-1,8 cm.
Litere: Dimensiuni necunoscute. Inscripţia de jur-împrejurul discului.
Locul de păstrare: Adusă la Uşak de la Muzeul Şcolii Evanghelice din Smyrna
Datare: Sec. III d.Hr. (după 212).
Descrierea reprezentării: Imaginea unui zeu radiat, în cvadrigă, ţinând cu
mâna stângă hăţurile, iar dreapta având-o ridicată. Deasupra cailor, în dreapta,
o pasăre, iar dedesubt, câteva spice culcate la pământ.
Text: 'AgaqÍ tÚcV. AÙr(ˇlioj) MhnÒfiloj Kolenhj ⁄qhken Òs∂J eÙ[cˇ]n.
Traducere: Noroc bun! Aurelius Menophilus din Kolene a ridicat celui Sfânt,
în urma făgăduinţei.
92. Temrek: Dedicaţie a lui Alexandros din Saittai către Angelos Hosios
Dikaios
Locul descoperirii: Găsit în satul Temrek, nu departe de ruinele oraşului antic
Saittai.
Tipul documentului: Altar de marmură albă, deteriorat pe toate părţile.
Litere: 2,2 cm.
Locul de păstrare: Muzeul din Manisa. Nr. Inv. 158 = 1169.
Bibliografie: Ricl, 1991, 2, nr. 1 (cu bibliografie; Pl. 1, fig. 1); Sheppard,
1980-1981, 90; Robert, 1958, 120.
Text: [`H--]n?în ka[t]o?i?k∂a | [--] kaπ 'Ang◊lJ Òs∂J | [Dik]a∂J
eÙcaristoànte[j] | [¢n]◊?sthsan di¦ profˇto[u] | ['A]l?ex£ndrou Saïtthno[à].
Traducere: Comunitatea celor din [--], în semn de mulţumire Îngerului Sfânt
(şi) Drept au ridicat (altarul) prin profetul Alexandros din Saittai.
93. Tımaraktaş: Ex-voto dedicat lui Hosios ke Dikeos

Locul descoperirii: În peretele unei locuinţe private din Tımaraktaş, de lângă
Mudurnu.
Tipul documentului: Mic altar profilat în partea superioară şi în cea inferi-
oară.
Litere: 4 cm.
Locul de păstrare: În peretele locuinţei.
Bibliografie: Ricl, 2008, 574, nr. 40; Akyürek Şahin, 2004, 146, nr. 7.
Text: 'AgaqÍ tÚc[V] | Òs∂J kὲ Dik◊|J eÙcˇn | M(£rkoj) 'IoÚlio[j] | OÙ£lhj
[kὲ] | 'Eruk∂a Car∂t[h].
Traducere: Noroc bun! Celui Sfânt şi celui Drept (au dedicat aceasta), în
urma făgăduinţei, Marcus Iulius Valens [şi] Erycia Charite.
94. Togray: Ex-voto al lui Abebas către Hosios

Locul descoperirii: Togray, în preajma unui mormânt.
Tipul documentului: Mic altar.

Descrierea reprezentării: Nu existăindicaţii în acest sens.
Text: 'Ab◊baj 'Ar∂s|2twnoj Øp|ὲr tî<n> ≥?d∂w|4n Òse∂J eÙ|cˇn.
Traducere: Abebas, fiul lui Ariston, pentru ai săi, celui Sfânt, în urma făgăduinţei.
95. Tutağaç: Ex-voto al lui Gaius şi al Apphiei lui Hosios şi lui Apollo
Locul descoperirii: Găsit în cimitirul vechi din Tutağaç, lângă oraşul Mihalıççık.
Litere: Dimensiuni necunoscute. Primele trei rânduri se află pe mulura superioară.
Bibliografie: Ricl, 1991, 39, nr. 85 (cu bibliografie şi fig.).
Descrierea reprezentării: Pe mulura superioară, bustul unei femei (?). Pe faţa
anterioară, în poziţie centrală, imaginea lui Apollo ţinându-l pe Marsyas de
gât, iar cu cealaltă mână ţinând lira. Dedesubt este reprezentată o cunună.
Text: G£ïoj kὲ 'Apf∂a Ø[p]|2ὲr tîn ≥d∂wn kὲ LaoÚ[a]|j Òs∂J, 'ApÒllwni, ÿ4
qeo√j œphkÒoij eÙ|cˇn.
Traducere: Gaius şi Apphia, pentru ai lor, şi Laouas, celui Sfânt, lui Apollo,
zeilor grabnic-ascultători, în urma făgăduinţei.
96. Tutağaç: Ex-voto lui Hosios kai Dikeos

Locul descoperirii: Găsit, ca şi cel anterior, în cimitirul din Tutağaç.
Descrierea reprezentării: Două figuri, una ţinând în mână o lance.
Text: [Òs∂]J kaπ Dik◊J PAR | ...DIATE Øpὲr Œau|tî?n kὲ tîn ≥d∂wn | p£ntwn
eÙcˇn.
Traducere: Celui Sfânt şi Drept [---], pentru ei şi toţi ai lor, în urma făgăduinţei.
97. Yaylababa Köyü: Ex-voto către Hosios (kai) Dikeos

Locul descoperirii: Sanctuarul de la Yaylababa Köyü.
Tipul documentului: Stelă din calcar alb, din care se mai păstrează partea
superioară. Prezintă un fronton triunghiular, cu acrotere la colţuri şi deasupra,
cu palmete. Frontonul decorat pe interior cu denticuli. În interiorul timpanului,
figura unui zeu solar, cu capul înconjurat de raze triunghiulare, încadrate într-o
aureolă în relief. Sub fronton, încadraţi de două colonete corintice, Hosios şi
Dikaios, reprezentaţi cu părul lung, având tunici cu pliuri drepte, peste care
este aşezat câte un himation. Figurile sunt identice, Hosios (cel din dreapta)
ţine în mână un sceptru, iar Dikaios probabil că ţinea şi el o balanţă.
Litere: 1 cm. Inscripţia se află pe mulura de sub fronton.
Locul de păstrare: Muzeul din Kütahya.
Bibliografie: Ricl, 1991, 24, nr. 47 (cu bibliografie; Pl. 9, fig. 47); Ricl, 1990,
163, nr. 1 (Pl. 1).
Text: Òs∂J Dik◊J eÙcˇn.
Traducere: Celui Sfânt (şi) Drept, în urma făgăduinţei.
98. Yaylababa Köyü: Ex-voto al unei asociaţii către Hosios (kai) Dikaios
Tipul documentului: Stelă din calcar alb spartă în patru şi reconstituită, cu
fronton triunghiular şi acrotere, dintre care cea superioară lipseşte.
Litere: 1,5 cm.
Bibliografie: Ricl, 1991, 24-25, nr. 48 (cu bibliografie; Pl. 10, fig. 48); LIMC,
V.1, 1990, 542, nr. 7; Ricl, 1990, 158, n. 5; Sheppard, 1980-1981, 87-89, nr. 8
(pl. I).
Datare: Sec. III. d.Hr.
Descrierea reprezentării: În interiorul timpanului, la fel ca şi în cazul monu-
mentului precedent, un zeu solar, probabil Helios, având capul radiat, cu razele
unghiulare încadrate într-o aureolă în relief. Personajul poartă plete. Sub
fronton, între două colonete dorice, Hosios şi Dikaios, reprezentaţi identic, cu
chiton lung şi himation deasupra. Hosios în dreapta, ţinând în mână un sceptru
de înălţimea sa, iar Dikaios în stânga, cu o balanţă în mâna sa dreaptă.
Text: Filang◊lwn sunb∂|wsij Òs∂J Dik◊J eÙ|cˇn.
Traducere: Asociaţia iubitorilor de îngeri, celui Sfânt şi Drept, în urma
făgăduinţei.
99. Yaylababa Köyü: Ex-voto către Hosios ke Dikeos

Tipul documentului: Stelă din calcar alb din care se păstrează colţul stâng.
Frontonul triunghiular prezintă acrotere cu palmete.
Litere: 1 cm. Inscripţia se află pe mulura inferioară a frontonului
Bibliografie: Ricl, 1991, 25, nr. 49 (cu bibliografie; Pl. 10, fig. 49); Ricl,
1990, 164, nr. 2 (Pl. I).
Descrierea reprezentării: Pe timpan reprezentat bustul unei divinităţi solare,
imberbe, având cununa radiată, cu raze unghiulare, încadrate de jur-împrejur
într-un cerc sub forma unui halou. Pare a ţine ambele mâini la piept. În
interiorul stelei prorpiu-zise se mai distinge figura tânără a unui personaj cu
părul cârlionţat, de asemenea imberb. Alături de el, în partea stângă, o colonetă
susţinând frontonul.
Text: Òs∂J kὲ Dik◊J eÙc?[ˇn].
Traducere: Celui Sfânt şi Drept, în urma făgăduinţei.
100. Yaylababa Köyü: Ex-voto către Hosios (ke) Dikeos

Tipul documentului: Stelă din calcar alb, cu fronton triunghiular şi acrotere
cu palmete. Se păstrează colţul din dreapta sus.
Litere: 1,5 cm.
1990, 164, nr. 3 (Pl. I).
Descrierea reprezentării: În interiorul stelei propriu-zise se află reporezentată
figura unui personaj imberb, cu părul cârlionţat. Alături, în partea dreaptă, ur-
mele capitelui unei colonete care susţinea probabil frontonul. În partea centrală
a timpanului se observă urmele unei coroane solare, precum cea descrisă în
exemplul anterior.
Text: [Òs∂J (kὲ) Dik◊]J eÙcˇn.
Traducere: Celui Sfânt (şi) Drept, în urma făgăduinţei.
101. Yaylababa Köyü: Ex voto al lui [...]ianos şi Menela[os] către Hosios ke

Dikeos

Tipul documentului: Stelă din calcar alb, din care se păstrează colţul inferior
din dreapta.
Litere: 1 cm.
1990, 164-165, nr. 4 (Pl. I).
Descrierea reprezentării: În interiorul stelei a mai rămas doar partea de jos a
unui personaj desculţ, reprezentat cu tunică până la nivelul gleznelor. Ţine cu
mâna stângă un obiect ce pare a fi partea inferioară a unui sceptru. Alături,
partea inferioară a fusului şi soclul unei coloane care susţinea cel mai probabil
frontonul.
Text: [---]i?anÕj kὲ Men◊la|[oj Øpὲr t]î?n ≥d{id}∂wn p£nt|[wn Òs∂]J kὲ Dik◊J
eÙcˇn.
Traducere: [---]ianos şi Menelaos pentru toţi ai lor, celui Sfânt şi Drept, în
102. Yaylababa Köyü: Ex-voto al lui Dionysos către Hosios ke Dikeos

stâng.
Litere: 0,5-1 cm.
1990, 165, nr. 5 (Pl. I).
Descrierea reprezentării: Partea inferioară a unui personaj desculţ care ţine
în mâna stângă o balanţă. Este îmbrăcat cu un chiton până la nivelul gleznelor,
peste care se află un himation cu falduri. În stânga sa este reprezentată o
colonetă, având soclul cu trei inele şi fusul probabil torsat.
Text: DionÚsi[(o)j Øpὲr tîn ≥d∂wn] | Òs∂[J (kὲ) Dik◊J eÙcˇn].
Traducere: Dionysios, pentru ai săi, celui Sfânt (şi) Drept, în urma făgăduinţei.
103. Yaylababa Köyü: Inscripţie menţionând o asociaţie religioasă

dreapta.
Litere: 1,2-1,5 cm.
1990, 165, nr. 6 (Pl. II).
Descrierea reprezentării: Reprezentarea picioarelor desculţe, a marginii
inferioare a unui sceptru şi a unui soclu de colonetă.
Text: [Filang◊lwn n]ewt◊rwn | [sunb∂ws]i?j.
Traducere: Asociaţia tinerilor prieteni ai îngerilor.
104. Yaylababa Köyü: Dedicaţie a lui Mene[laos]

Tipul documentului: Stelă din calcar alb, din care se păstrează doar partea stângă.
Litere: 0,7-1,2 cm.
1990, 165-166, nr. 7 (Pl. II).
Descrierea reprezentării: Partea inferioară a himationului unui personaj
desculţ, având în partea sa stângă soclul unei coloane.
Text: Men◊?[laoj Øpὲr tî]|n aÙt?[oà---]|u kὲ Øp[ὲr---].
Traducere: Menelaos, pentru cele ale lui [--] şi pentru [--].
105. Yaylababa Köyü: Fragment de stelă (?)

Tipul documentului: Fragment dintr-o stelă din calcar alb, deteriorat pe toate
părţile.
Litere: 1 cm.
1990, 166, nr. 8 (Pl. II).
Descrierea reprezentării: Soclul unei colonete.
Text: Fi[lang◊lwn newt◊rwn sunb∂wjij (?)].

Traducere: Asociaţia tinerilor prieteni ai îngerilor (?).
106. Yaylababa Köyü: Ex-voto al lui Papas către Hosios ke Dikeos

Tipul documentului: Stelă din calcar alb, cu partea superioară distrusă.
Litere: 1 cm.
1990, 167, nr. 9 (Pl. III).
Descrierea reprezentării: Partea central-inferioară a unei stele în care în
câmpul central apar două personaje, ţinându-se de mână, încadrate între două
colonete. Sunt reprezentate fără încălţămimte, îmbrăcate cu un chiton, deasupra
având un himation. Par încinse la mijloc cu un brâu. Capetele tinerilor lipsesc,
însă se văd urmele unor plete deasupra umerilor. Personajul din stânga privito-
rului ţine în mână o balanţă, iar cel din dreapta înfăşoară cu mâna stângă un
sceptru.
Text: Papaj Pap∂a Øpὲ|r tîn ¢nqr<è>pwn | Òs∂J kὲ Dik◊<J e>Ùcˇn.
Traducere: Papas, fiul lui Papias, pentru semeni, celui Sfânt şi Drept, în
107. Yaylababa Köyü: Ex-voto al lui Papias şi al Diogeniei către Hosios ke

Dikeos
Tipul documentului: Stelă din calcar alb, ruptă în două fragmente.
Dimensiuni: (Fragm. A) 19 x 135 x 3 – 4 cm.; (Fragm. B) 195 x 12 x 3 cm.
Litere: 0,6-1 cm (Fragm. A); 1 cm (Fragm. B).
1990, 167-168, nr. 10 (Pl. III).
Descrierea reprezentării: Partea inferioară a unui personaj desculţ, cu tunica
până la nivelul gleznelor, ţinând cu mâna stângă un sceptru.
Text: Pap∂aj kaπ Diog◊ni|a Øpὲr tîn ≥d∂wn p£|ntwn Òs∂J Dik◊J eÙcˇn.
Traducere: Papias şi Diogenia, pentru toţi ai lor, celui Sfânt (şi) Drept, în
108. Yaylababa Köyü: Ex-voto al lui Zosimos către Hosios (kai) Dikeos
Tipul documentului: Stelă din calcar alb, din care se păstrează partea
inferioară.
Litere: 1 cm.
1990, 168, nr. 11 (Pl. III).
Descrierea reprezentării: Colţul central-inferior al unei stele în care se
observă două personaje desculţe ţinându-se de mână. Sunt îmbrăcate la fel,
putându-se distinge tunica ceva mai jos de genunchi. În partea dreaptă, soclul
unei colonete.
Text: [Zèsi]moj Øpὲr t◊knw|[n Òs]∂J Dik◊J eÙcˇn.
Traducere: Zosimos, pentru copii, celui Sfânt (şi) Drept, în urma făgăduinţei.
109. Yaylababa Köyü: Ex-voto al lui Aurelius Menemachos către Hosios ke

Dikeos
Tipul documentului: Stelă din calcar alb, distrusă în partea superioară.
Litere: 1-1,5 cm.
Bibliografie: Ricl, 1991, 28-29, nr. 59 (cu bibliografie; Pl. 12, fig. 59); Ricl,
1990, 168, nr. 12 (Pl. III).
Descrierea reprezentării: Parte central-inferioară a unei stele având două
personaje desculţe în poziţie centrală încadrate de două colonete, cu chiton şi
probabil şi himation. Ele se ţin de mână. Cel din partea dreaptă ţine în mână un
sceptru, iar cel din stânga o balanţă.
Text: AÙr(ˇlioj) Men◊macoj Me|n£ndrou Øpὲr tî<n> | e≥d∂wn p£ntw<n>
Òs∂|J kὲ Dik◊J eÙcˇ<n>.
Traducere: Aurelius Menemachos, fiul lui Menandros, pentru toţi ai săi, celui
Sfânt şi Drept, în urma făgăduinţei.
110. Yaylababa Köyü: Dedicaţie către Hosios (kai) Dikeos

Tipul documentului: Stelă din calcar alb, din care se mai păstrează partea
inferioară.
Litere: 0,7-1,5 cm.
1990, 169, nr. 13 (Pl. IV).
Datare: Sec. III d.Hr (după 212).
Descrierea reprezentării: Partea inferioară a două personaje desculţe, cu
chiton lung. Cel din dreapta ţine probabil în mână un sceptru.
Text: AÙr(ˇlioj) 'Ist◊fanoj kὲ | 'Ammi¦j Øpὲr t◊|knou 'Alex£n[d]|rou Òs∂J
Dik◊[J].
Traducere: Aurelius Istephanos şi Ammias, pentru copilul Alexandros, celui
Sfânt şi Drept.
111. Yaylababa Köyü: Ex-voto al lui Aurelius Zotikos către Hosios (kai)
Dikeos
inferioară.
Litere: 1-1,5 cm.
1990, 169-170, nr. 14 (Pl. IV).
Descrierea reprezentării: Colţul central-inferior al unei stele care înfăţişează
două personaje ţinându-se de mână, cu tunică lungă, fără încălţăminte.
Text: AÙr(ˇlioj) ZwtikÕj | b/ Øpὲr t◊knw<n> | [k]ὲ? tÁj o≥ke∂aj kὲ | 'Alumaj
o≤ ¢d|5e(l)foπ Òs∂J Di|k◊J eÙcˇn.
Traducere: Aurelius Zotikos, fiul lui Zotikos, pentru copii şi pentru familie, şi
Alymas, fraţii, celui Sfânt şi Drept, în urma făgăduinţei.
112. Yaylababa Köyü: Ex-voto al lui Aurelius Zotikos şi Alexandros către

Hosios (kai) Dikeos
Tipul documentului: Stelă din calcar alb ruptă în două fragmente.
Dimensiuni: (Fragm. A) 8 x 115 x 3,5 cm; (Fragm. B) 15 x 10 x 3 cm.
Litere: 1-1,5 cm. (Fragm. A); 1-1,7 cm. (Fragm. B).

1990, 170, nr. 15 (Pl. IV).
Text: AÙr(ˇlioj) ZwtikÕj kὲ | 'Al◊xandroj | [Ø]p?ὲ?r? Œ?autîn kὲ | [tîn ≥d∂]wn
p£|5[ntîn Òs]∂J Di|[k◊J eÙc]ˇn.
Traducere: Aurelius Zotikos şi Alexandros pentru ei şi toţi ai lor, celui Sfânt
şi Drept, în urma făgăduinţei.
113. Yaylababa Köyü: Ex-voto al lui Aurelius(?) Alymas lui Hosios (kai) Dikeos
Tipul documentului: Fragment de stelă din calcar alb, distrus sus şi la stânga.
Litere: 1-1,5 cm.
1990, 171, nr. 16 (Pl. IV).
Descrierea reprezentării: Picioarele a două personaje.
Text: [AÙr(ˇlioj)?] 'Alumaj | [Zwti]k?oà Øpὲr? | [tîn ≥]d∂wn p£|[ntwn] Òs∂J
Di|5[k◊J] eÙcˇn.
Traducere: Aurelius(?) Alymas, fiul lui Zotikos, pentru toţi ai lor, celui Sfânt
114. Yaylababa Köyü: Ex-voto al Kyrilei către Osios kai Dikeos

inferioară.
Litere: 0,7-1 cm.
1990, 171, nr. 17 (Pl. V).
Descrierea reprezentării: Picioarele şi polalele tunicilor a două personaje.
Text: KÚrila Øpὲr ¢[n]|eyiîn Òs∂J Dik◊[J] | eÙcˇn.
Traducere: Kyrila, pentru verii ei, lui Hosios şi Dikeos, în urma făgăduinţei.
115. Yaylababa Köyü: Ex-voto al lui Aurelius(?) Menandros şi Aurelius(?)

Parmennes
Tipul documentului: Stelă din calcar alb, din care se mai păstrează colţul din
dreapta jos.
Litere: 1 cm.
1990, 171-172, nr. 18 (Pl. V).
Descrierea reprezentării: Picioare desculţe şi rest de tunică. În dreapta
probabil un rest de sceptru.
Text: [AÙr(◊lioj?) M◊na]n?droj kὲ | [AÙr(◊lioj?) Pa]rm◊nnh|[j eÙc¾n (?) p]rÕj
çnˇ[n].
Traducere: Aurelius(?) Menandros şi Aurelius(?) Parmennes, în urma
făgăduinţei, pentru cumpărătură.
116. Yaylababa Köyü: Ex-voto al lui Timotheos către Hosios ke Dikeos

Tipul documentului: Stelă din calcar alb.
Locul de păstrare: Colecţie privată.
Bibliografie: Ricl, 1991, 31-32, nr. 66 (cu bibliografie); Ricl, 1990, 158, nr. 5;
LIMC, V.1, 1990, 542-543, nr. 8; LIMC, V.2, 374, nr. 8.
Text: TimÒqeoj Ò|s∂J kὲ Dik◊J | eÙcˇn.
Traducere: Timotheos, celui Sfânt şi Drept, în urma făgăduinţei.
117. Yaylababa Köyü: Ex-voto al lui Aurelius Menophilos către Hosios (kai)
Dikeos
Tipul documentului: Placă ovală din calcar alb ruptă în două fragmente.
Dimensiuni: (Fragm. A) 17 x 95 x 35 cm; (Fragm. B) 17 x 125 x 3 cm.
Litere: 1-1,5 cm (Fragm. A); 1-1,2 cm (Fragm. B).
1990, 172, nr. 19 (Pl. V).
Descrierea reprezentării: Picioare şi fragmente de tunică.
Text: A?Ùr(ˇlioj) Mh[n]Òfiloj | [Ø]pὲr tîn t◊knwn | Òs∂J Dik◊J | eÙc¾n.
Traducere: Aurelius Menophilos pentru copii, celui Sfânt (şi) Drept, în urma
făgăduinţei.
118. Yaylababa Köyü: Fragment de dedicaţie

Tipul documentului: Placă ovală din calcar alb.
Litere: 1,1 cm.
1990, 172-173, nr. 20 (Pl. VI).
Descrierea reprezentării: Fragment de reprezentare unde apar două
personaje. Se mai păstrează însă doar partea inferioară a unui personaj desculţ,
cu tunică lungă.
Text: [-- 'Al]uma? |2 [---]ISE | [----]TH ‚4 [Òs∂J?] kὲ ‚ [Dik◊J]
Traducere: [--] Alyma(?) [---] celui [Sfânt(?)] şi [Drept].
119. Yaylababa Köyü: Ex-voto al Aureliei(?) Eumeneia către Hosios ke Dikeos

Tipul documentului: Fragment din calcar alb, deteriorat pe toate părţile.
Litere: 0,5-1 cm.
1990, 173, nr. 21 (Pl. VI).
Descrierea reprezentării: Fragment aniconic.
Text: [AÙr(hl∂a)?] E?Ùm◊ne[ia] | [toà de√noj?] Øpὲr tîn ≥d[∂wn] | [Òs∂J (kὲ)
Dik◊]J eÙcˇn.
Traducere: Aurelia(?) Eumeneia, fiica lui [--], pentru ai săi, celui Sfânt (şi)
120. Yaylababa Köyü: Ex-voto lui Menophilos către Hosios (kai) Dikeos

Tipul documentului: Fragment dintr-o placă din calcar alb, deteriorat pe toate
părţile.
Litere: 1-1,5 cm.
1990, 173, nr. 22 (Pl. VI).
Text: [---]LUK[---] | [Øp]ὲ?r Mhno?[f∂lou?] | Òs∂J Dik[◊J eÙ]|cˇn.
Traducere: [---] pentru Menophilos(?), celui Sfânt şi Drept, în urma făgăduinţei.
121. Yaylababa Köyü: Ex-voto către Hosios

Tipul documentului: Fragment dintr-o stelă din calcar alb, deteriorat pe toate
părţile.
Litere: 1 cm.
1990, 174-175, nr. 23 (Pl. VI).
Descrierea reprezentării: Colţ din partea centrală a aunei stele care înfăţişa
două personaje. Se mai observă doar marginile unferioare ale tunicilor lungi
până deasupra gleznelor, având deasupra un himation. Personajele par a avea
cizmuliţe în picioare.
Text: [---]j Øpὲr? t?în [≥d∂wn] | [Òs]∂J eÙcˇn?.
Traducere: [---]s, pentru ai săi, celui Sfânt în urma făgăduinţei.
122. Yaylababa Köyü: Ex-voto al lui [...]nthos pentru Hosios (kai) Dikeos
Tipul documentului: Fragment de stelă din calcar alb.
Litere: 0,5-1 cm.
1990, 175, nr. 24 (Pl. VI).

Descrierea reprezentării: Colţul din mijloc al unei stele care înfăţişa două
personaje cu himation lung.
Text: [...]nqoj Øpὲr t[în ≥d∂]|wn (t◊knwn) Òs∂J Dik◊J e[Ùc-]| {t◊knwn} ˇ[n].
Traducere: [...]nthos, pentru copiii săi, celui Sfânt (şi) Drept, în urma făgăduinţei.
123. Yaylababa Köyü: Fragment de ex-voto

Tipul documentului: Stelă fragmentară din calcar alb, cu fronton triunghiular.
Litere: 1,2-1,5 cm.
1990, 175, nr. 25 (Pl. VII).
Descrierea reprezentării: Pe timpan este reprezentat un disc secţionat în
patru părţi printr-un simbol cruciform. Sub fronton, în partea dreaptă, un
personaj tânăr, imberb, cu părul scurt şi cârlionţat.
Text: eÙ|cˇ
Traducere: Făgăduinţa.
124. Yaylababa Köyü: Ex-voto către Hosios ke Dikeos

Tipul documentului: Stelă fragmentară din calcar alb, deteriorată pe toate
părţile.
Litere: 0,5-0,7 cm.
1990, 175-176, nr. 26 (Pl. VII).
Descrierea reprezentării: Tunicile şi picioarele a două personaje desculţe.
Text: [---]j Øpὲr tîn [≥d∂wn] | [Òs∂]J kὲ Dik◊J eÙ[cˇn].
Traducere: [---]s, pentru ai săi, celui Sfânt şi Drept, în urma făgăduinţei.
125. Yaylababa Köyü: Dedicaţie a lui Meno[philos]

Tipul documentului: Fragment de stelă din calcar alb.
Litere: 1-1,2 cm.

1990, 176, nr. 27 (Pl. VII).
Text: [---] kὲ MhnÒ[filoj --] | [Øpὲr tÁ]j o≥k∂aj [---].
Traducere: [---] şi Menophilos [--] pentru familie [---].
126. Yaylababa Köyü: Ex-voto al lui Aurelius P[---] către Hosios kai Dikeos
Tipul documentului: Stelă din calcar alb din care se mai păstrează doar colţul
din stânga jos.
Litere: 1-1,5 cm.
1990, 176, nr. 28 (Pl. VII).
Text: AÙr(ˇlioj) P?[---] | [Z]w?tik?[oà] | [¢]n◊[qhken? Øpὲ]|[r t]în [≥d∂wn? Òs∂J
D]|5[i]k◊J [eÙcˇn?].
Traducere: Aurelius P[---], fiul lui Zotikos a dedicat? (aceasta) pentru ai
săi(?) Celui Sfânt (şi) Drept în urma făgăduinţei(?).
127. Yaylababa Köyü: Ex-voto către Hosios kai Dikeos

Tipul documentului: Stelă fragmentară din calcar alb, din care se păstrează
partea inferioară.
Litere: 1 cm.
1990, 176, nr. 29 (Pl. VII).
Text: [---] Øpὲr? t[în] | [Øp]a?r?cÒntwn Ò?[s∂]|[J] kaπ Dik◊J eÙ<c>ˇn.
Traducere: [---] pentru cele existente, celui Sfânt şi Drept, în urma făgăduinţei.
128. Yaylababa Köyü: Fragment

superioară.
Litere: 1-1,2 cm.
Bibliografie: Ricl, 1991, 3, nr. 78 (cu bibliografie; Pl. 15, fig. 78); Ricl, 1990,
177, nr. 30 (Pl. VII).
Descrierea reprezentării: În interiorul frontonului circular cu acrotere, figura
deteriorată a unui personaj reprezentat sub formă de bust şi având plete. Sub
fronton, în poziţie centrală, încadrat de două colonete cu vrejuri de iederă, un
personaj tânăr, imberb, cu cărare pe mijloc şi părul dat pe spate.
Text: `Wr◊aj Lukètou.
Traducere: Horeas, fiul lui Lykotos.
129. Yaylababa Köyü: Ex-voto dedicat de Antipas lui Hosios Dikaios

Tipul documentului: Stelă din marmură cu trei acrotere în formă de palmete
şi fronton semicircular.
Litere: Dimensiuni necunoscute. Inscripţia se află pe marginea de jos a stelei.
Bibliografie: Ricl, 2008, 569, nr. 7; Mitchell, II, 1993, 26-27, fig. 14; SEG,
43, 1993, nr. 939; BE, 1995, 568; Drew-Bear-Thomas-Yıldızturan, 1999, 326,
nr. 522 (cu fig.).
Descrierea reprezentării: În partea centrală a stelei, încadrate într-un chenar
în relief se află figurile imberbe ale lui Hosios şi Dikaios, cu părul lung şi
cârlionţat până către umeri. Ei sunt reprezentaţi desculţi, înveşmântaţi cu un
chiton şi un himation şi ţinându-se de mână, fiind flancaţi de o parte şi de alta
de pilaştri cu baze de susţinere şi capiteluri. Dikaios ţine în mâna dreaptă o
balanţă, iar Hosios un obiect lung, probabil un sceptru.
Text: ['A]ntip?©j Øpὲr tîn e≥d∂|2[w]n Òs∂J Dika∂J eÙcˇn.
Traducere: Antipas (a dedicat aceasta) pentru cei ai săi, celui Sfânt (şi)
130. Yaylababa Köyü: Ex-voto dedicat de Asklepides lui Hosios ke Dikeos


Tipul documentului: Mică stelă din marmură cu fronton, ruptă în două părţi.
Litere: 1-1,5 cm. Sigma lunat.
Descrierea reprezentării: Flancaţi de doi pilaştri sunt înfăţişaţi Hosios şi Dikaios,
cu ţinuta lor obişnuită, şi anume înveşmântaţi cu un chiton şi un himation. Dikaios
ţine în mâna dreaptă o balanţă, iar Hosios un obiect lung, probabil un sceptru.
Text: 'A?sklhp∂dhj Di|2onus∂ou Òs∂J kὲ Dik◊|J eÙcˇn.
Traducere: Asklepides, fiul lui Dionysios, (am dedicat aceasta) celui Sfânt şi
131. Yaylababa Köyü: Ex-voto dedicat de Aurelius Archelaos lui Hosios ke

Dikeos
Tipul documentului: Mică stelă din marmură albă, cu acrotere laterale, cea
din vârful frontonului fiind distrusă. Partea inferioară a stelei lipseşte.
Litere: 1,2-1,5 cm.
Descrierea reprezentării: Hosios şi Dikaios, încadraţi de doi pilaştri, sunt
reprezentaţi îm ipostaza obişnuită, unul ţinând balanţa, iar celălalt probabil un
sceptru. În zona centrală a frntonului este înfăţişată o acvilă stând deasupra
unui iepure mort.
Text: AÙr(ˇlioj) 'Arc◊laoj Dion|2[us∂ou Òs∂J kὲ Dik◊J eÙcˇn].
Traducere: Aurelius Archelaos, fiul lui Dionysios, (am dedicat aceasta) celui
Sfânt şi celui Drept, în urma făgăduinţei.
132. Yaylababa Köyü: Ex-voto dedicat de Aurelia Pergamis lui Hosios Dikeos
Tipul documentului: Stelă circulară de mici dimensiuni, din marmură albă.
Spartă median. Lipseşte doar o mică porţiune din partea stângă sus.
Dimensiuni: 33 x 25 (diametru) x 3,5 cm.
Litere: 1 cm.
Descrierea reprezentării: În interiorul frontonului circular încadrat de un
chenar cu marginile în relief.
Text: AÙr(hl∂a) Pergam|πj Øpὲr tîn | paid∂wn | Òs∂J Dik|5◊J eÙcˇn.
Traducere: Aurelia Pergamis, (am dedicat aceasta) pentru copii, celui Sfânt
şi celui Drept, în urma făgăduinţei.

Tipul documentului: Două fragmente aparţinând unei stele din marmură.
Litere: 1,4 cm.
Descrierea reprezentării: În zona inferioară a stelei se mai păstrează urme
din relieful care reprezenta două personaje, respectiv picioarele acestora,
precum şi pilastrul din partea dreaptă.
Text: [Z]wtikÕj 'Onhs∂mou Òs|[∂J] Dik◊J eÙcˇn.
Traducere: Zotikos, fiul lui Onesimos, celui Sfânt (şi) celui Drept, în urma
făgăduinţei.

Tipul documentului: Două fragmente aparţinând unei stele din marmură.
Litere: 1,5 cm.
Descrierea reprezentării: În zona inferioară a stelei se mai păstrează urme din
relieful care reprezenta două personaje, precum şi pilastrul din partea dreaptă.
Text: AÙr(ˇlioj) 'AmmianÕj kὲ A. 'Iouli|anÕj kὲ 'Al◊xandroj, o≤
'Epitunc£nou.
Traducere: Aurelius Ammianus şi A(urelius?) Iulianus şi Alexandros, cei ai
lui Epitynchanos.


Tipul documentului: Fragment triunghiular provenind din partea inferioară a
unei stele din marmură.
Litere: 1,5.
Descrierea reprezentării: Se mai păstrează urme din relieful care reprezenta
două personaje, precum şi pilastrul din partea stângă.
Text: AÙr(ˇlioj) Diog◊nej Lamu[r∂d?]|ou Øpὲr tîn ≥d∂wn p£[nt]|wn Òs∂J kὲ
Dik◊|J eÙcˇn.
Traducere: Aurelius Diogenes, fiul lui Lamyris, (a dedicat aceasta) pentru
toţi ai săi, celui Sfânt şi celui Drept.

Tipul documentului: Două fragmente provenind din partea inferioară a unei
stele din marmură.
Litere: 1,5 cm.
două personaje, precum şi pilastrul din partea dreaptă.
Text: AÙr(ˇlioj) Galumaj Diog◊|nou Øpὲr tîn ≥d∂wn p£ntwn Òs∂J kὲ Dik◊|J
eÙcˇn.
Traducere: Aurelius Galymas, fiul lui Diogenes, (a dedicat aceasta) pentru toţi ai
lui, celui Sfânt şi celui Drept, în urma făgăduinţei.

Tipul documentului: Stelă din marmură deteriorată în partea superioară.
Litere: 1,4 cm.
Descrierea reprezentării: Se mai păstrează partea centrală şi inferioară a

reliefului care îi înfăţişează pe Hosios şi pe Dikaios în ţinuta lor obişnuită,
încadraţi între doi pilaştri. Capetele lipsesc.
Text: Ù£kinqoj Pap[∂]a Òs∂|J kaπ Dik◊J eÙcˇ[n].
Traducere: Hyakinthos, fiul lui Papias, (a dedicat aceasta) celui Sfânt şi Drept, în

Tipul documentului: Două fragmente ale unei stele circulare.
Litere: 2 cm.
Descrierea reprezentării: Urme ale unei figuri din partea stângă, probabil ale
lui Dikaios.
Text: [Mhno]filianÕ[j] | [M]hnof∂lou Ø|pὲr tîn e≥d[∂]|wn p£ntwn | Òs∂J Dik◊J
| eÙcˇn.
Traducere: Menophilianos, fiul lui Menophilos (a dedicat aceasta) pentru toţi
ai săi celui Sfânt şi Drept, în urma făgăduinţei.

Tipul documentului: Două fragmentele ale unei stele circulare din piatră.
Litere: 1,2 cm.
Descrierea reprezentării: Mai sunt vizibile picioarele figurii divine din partea
stângă (Dikaios).
Text: [----]oj b/ 'Epitunc£nou Øp[ὲr | tîn t◊k]nwn Òs∂J Dik◊J eÙc[ˇn].
Traducere: [----]os, fiul lui …, nepotul lui Epitynchanos, pentru copii, celui
Sfânt (şi) Drept, în urma făgăduinţei.

Tipul documentului: Fragment al unei stele circulare.

Litere: 1,9.
Descrierea reprezentării: Se mai păstreză urmele a două figuri divine, cel
mai probabil Hosios şi Dikaios.
Text: [----]nou | [---].
Traducere: [---- al lui --]nos | [---].

Tipul documentului: Două fragmente aparţinând părţii inferioare a unei stele
circulare.
Litere: 2 cm.
Text: AÙr(ˇlioj) ZwtikÕj | 'Alex£ndou | Øpὲr tîn t◊k|nw(n) kὲ tîn œggÒ|nwn
Òs∂J Dik◊|J eÙcˇn.
Traducere: Aurelius Zotikos, fiul lui Alexandros, pentru copii şi pentru rude
(a ridicat aceasta) celui Sfânt (şi) Drept, în urma făgăduinţei.

circulare.
Litere: 1,8 cm.
Text: AÙr(ˇlioj) Diog◊nhj Zwt[i]|koà Øpὲr tÁj Œau|toà swthr∂aj kὲ t¾j |
o≥ke∂aj Òs∂J Di|k◊J eÙcˇn.
Traducere: Aurelius Diogenes, fiul lui Zotikos, pentru izbăvirea lui şi a casei
(sale a dedicat aceasta) celui Sfânt (şi) Drept, în urma făgăduinţei.

circulare.
Litere: 1,6 cm.
Descrierea reprezentării: Se mai păstreză urmele a două reprezentări divine,
cel mai probabil Hosios şi Dikaios.
Text: AÙr(ˇlioj) ZwtikÕj | b/ 'Alex£ndrou Øpὲr tîn t◊k|nw(n) kὲ tîn
œg|gÒnwn Òs∂J | Dik◊J eÙcˇn.
Traducere: Aurelius Zotikos, fiul lui Zotikos, nepotul lui Alexandros, pentru
fii şi urmaşi, în urma făgăduinţei.

Tipul documentului: Fragment din partea inferioară a unei stele circulare.
Litere: 2 cm.
două personaje, precum şi pilastrul din partea dreaptă.
Text: AÙr(hl∂a) DÒmna Me|n£ndrou Øpὲ|r t◊k|nw(n) Òs∂J | Dik◊J eÙcˇn.
Traducere: Aurelia Domna, a lui Menandros, pentru copii, celui Sfânt (şi)
celui Drept.
145. Yenikent: Dedicaţie către Helios Titanul, Hosios Dikeos şi Theios

Locul descoperirii: Zidit în peretele unei case particulare din satul Yenikent,
situat la cca 15 km de Seyitgazi (antica Nakoleia).
Tipul documentului: Monument de formă şi dimensiuni necunoscute.

Text: [`He]l?∂J Te?it©ni kὲ O[--| --] AEIDAII Òs?|[∂J] Dik◊J kὲ Qe∂J
pa[n]t|odun£stV ⁄nq?[a] |5 Poluxen∂a, æj h[Üx]anto kὲ œk?◊?leqs[a]|j, Ãkon kὲ
ne∂khn c[ru]so?s?t◊fanon? [---]|san eÙx£meno∂ se, m£kar, |10 perπ Œautîn kὲ
tek◊essin, | oƒj ≤k◊taj œp£koue kὲ e∑l[e]|oj, oÙr£nion fîj.
Traducere: Lui Helios Titanul şi [----], celui Sfânt (şi) Drept şi Divinului,
atotstăpânitorul aici, Polyxenia, după ce a crescut şi a fost educată (?) a ajuns
la o dispută pentru cununa de aur (...), după cum ţi-au făgăduit ţie, fericite,
pentru ei înşişi şi pentru cei născuţi (ai lor), ascultă şi ai milă de aceşti supuşi,
focule ceresc!
146. Yolcatı/Eftet (Valea Tembris): Ex-voto către Hosios (kai) Dikeos

Locul descoperirii: La Yolcatı/Eftet, la sud de Soa, pe valea râului Tembris.
Tipul documentului: Altar rectangular deteriorat în partea inferioară, cu
muluri şi urme de decoraţii pe partea din faţă şi pe latura din stânga.
Litere: 2,3 cm.
Datare: Cca 200 d.Hr.
Descrierea reprezentării: Pe faţa principală este înfăţişat un cavaler ţinând pe
umărul drept o secure dublă (labrys), iar în stânga sa se află un bust radiat,
având plete.
Text: [..........]H | [..........]n|ti Òs∂J kaπ Di|{kaπ Di}(vacat)kew | eÙcˇn.
Traducere: [---] celui Sfânt şi celui drept, lui Zeus, în urma făgăduinţei.
147. Yükrük: Ex-voto al lui Nestor către Hosios

Locul descoperirii: Descoperită în satul Yükrük. Transportată de la Yükrük la
Afyon în 1979.
Tipul documentului: Stelă din marmură albă cu acrotere şi picior de prindere,
având reprezentat în interiorul frontonului, în poziţie centrală, un disc în relief.
Litere: 1 cm.
Locul de păstrare: Muzeul din Afyon. Nr. Inv. 1572.
Bibliografie: Adak, Akyürek Şahin, Güneş, 2008, 88-89, nr. 15; Ricl, 1991,
42-43, nr. 93 (cu bibliografie; Pl. 15, fig. 93); LIMC, V.1, 543, nr. 11; MAMA,
VI, 389 (Pl. 69).
Descrierea reprezentării: În centru, două personaje cu tuncici până la
genunchi, ţinându-se de mână. Ei poartă himation şi au părul lung. Cel din
dreapta pare să ţină în mână un sceptru.
Text: N◊stwr Str£|twnoj Òs∂J | [eÙc]|ˇn.
Traducere: Nestor, fiul lui Straton, celui Sfânt, în urma făgăduinţei.
148. Provenienţă necunoscută: Dedicaţie a Luciferei către Hosios kai Dikaios

Locul descoperirii: Loc necunoscut din Asia Mică.
Tipul documentului: Stelă din marmură albă.
Locul de păstrare: Muzeul din Trieste.
Descrierea reprezentării: Reprezentarea a două antebraţe, cu palmele ridicate,
în semn de rugăciune.
Text: Louk∂fera | Òs∂J kaπ Dika∂J.
Traducere: Lucifera, celui Sfânt şi Drept.
4. Mên
1. Aivatlar = Anaitis 6
2. Aivatlar = Anaitis 8
2a. Aivatlar = Hosios 4
3. Akören (Akviran): Dedicaţie adresată lui Mên Philanthropos

Locul descoperirii: Akören (Akviran).
Tipul documentului: Altar rectangular, cu muluri în partea superioară şi în
cea inferioară.
Litere: 2,5 cm. Inscripţia se regăseşte pe toate feţele altarului după cum
urmează: (A) faţă; (B) lateral stânga; (G) lateral dreapta; (D) partea posterioară.
Textul este bine păstrat datorită calităţii foarte bune a suportului litic.
Locul de păstrare: Lane îl indica în faţa casei lui Osman Karakuzu; după
Milner, el s-ar mai gasi într-una dintre suburbiile din Akören.
Bibliografie: RECAM, III, 162; SEG, 42, 1992, 367, nr. 1207; CMRDM, I,
126; SEG, 19, 1963, 249, nr. 796; Bean, 1959, 103, nr. 64; Ramsay, 1895, I,
308, nr. 120-121.
Descrierea reprezentării: Pe partea anterioară a monumentului este înfăţişat
Zeus tronând, cu o suliţă în mâna dreaptă şi o acvilă la stânga alături de un
caduceu, iar Hera, al cărei cap lipseşte, ţine în mână un scut. Sub aceste
reprezentări se află o ghirlandă în relief şi un strugure, în funcţie de care este
dispusă inscripţia. Pe faţa din stânga regăsim un zeu cavaler, sub care se află
un obiect în formă de scorpion, iar sub acesta o ghirlandă cu un strugure. Pe
faţa din lateral dreapta este înfăţişat Mên în ipostaza de cavaler deasupra unui
motiv similar. Pe faţa posterioară se află o altă figură, probabil a lui Helios,
într-o trăsură trasă de doi boi (?), cu un alt animal deasupra, probabil un cal, şi
un alt rând de animale, inclusiv porci.
Text:
(A) Ùy∂qron(relief)on basilÁ|a kaπ “Hrhn (relief) cruseÒmi|tron,
Èr(relief)mÁn te klut[Ò]|mhtin ¢pang◊llonta [bro|to√si Óssa ZeÝj fron◊ei |
ºdὲ ¢q£natoi qeo[π ¥]lloi
(B) CrusokÒ(relief)mhn Pai©na | Ön ºÚkomo(relief)j t◊ke Lhtè, `H◊lion

fa◊qonta lelou|[m]◊non o∫ œn|n q£de naiet£ousi. (frunză) S◊leukoj
Kibur£(thj) | (vacat) œpo∂ei. (vacat)
(G) MÁn fil£nqrwpon po|lu£rhton n basilÁa. | (relief) Gr£yaj ïde (relief)
¢n◊qhke | sÝn eÙcwlÍ (relief) si ¢ganÍsi | Trw∂loj 'Wfel∂wnoj ŒÍ | sÝn
kednÍ ¢ko∂tei, ¢ndr£|sin ºdὲ gunaixπ saÒfrosin | e∑leon a≥e∂ (frunză)
(D) ”Etouj b: r/: r: n [[b:]]/: | (frunză) b (frunză) | kaπ tù dˇmJ tJ (frunză)
Ma|kropedeitîn: (frunză) | (relief) | Trw∂loj 'Wfel∂wnoj | Osaei kaπ T£tej
'Aga|qe∂nou ¹ gun¾ aÙtou | kaπ Trw∂loj dπj kaπ 'A|gaqe∂noj Osaei t¦ t◊|kna
aÙtîn ≥d∂|wn kataskeu£santej | (frunză?) tÕn bwmÕn kaqi◊rwsan (frunză).
Traducere:
(A) (Zeus) Stăpânitorul cel cu tronul preaînalt, Hera cea cu bucle aurii şi
Hermes cel îndemânatic vestesc muritorii voinţa lui Zeus şi a celorlalţi zei
nemuritori.
(B) Paian cel cu plete aurii, pe care l-a născut Leto cea cu păr frumos,
strălucitorul Helios cel scăldat de Ocean, binevoitor faţă de cei care locuiesc
aici. Seleukos, cetăţean al Kibyrei, a făcut (aceasta).
(G) Mên cel iubitor de oameni, regele cel mult-dorit. Scriind astfel, Troilos,
fiul lui Ophelios, cu rugi calde împreună cu soţia sa mult-iubită a dedicat
(imaginea lui Mên), cel veşnic binevoitor celor cu inima curată faţă de bărbaţi
şi de femei.
(D) În anul 102 (al erei de la Kibyra?), 152 (erei provinciei Galatia?). Şi
poporului makropedienilor. Troilos, fiul lui Ophelion Osaei(s?) şi Tateis, fiica
lui Agatheinos, soţia sa, şi Troilos, fiul lui Troilos, şi Agatheinos Osaei(s?),
copiii lor, au dedicat altarul făcându-l pe cheltuiala lor.
4. Antiohia Pisidiei: Dedicaţie adresată de Epiktetos şi soţia sa lui Mên

Locul descoperirii: Sanctuarul lui Mên de la Antiohia Pisidiei, situat pe
Muntele Karakuyu.
Tipul documentului: Altar din marmură fisurat transversal, având colţul din
dreapta distrus. Profilat în partea superioară, cu acrotere în formă de palmete.
Litere: 2 cm.
Locul de păstrare: Muzeul din Yalvaç. Nr. Inv. Y 2262.
Bibliografie: Le Dinahet, 2002, 203, nr. 1; CMRDM, IV, 92 (Pl. XXX, 2).
Descrierea reprezentării: Deasupra câmpului inscripţionat se află o friză cu
motive decorative dispuse pe trei registre (palmete, ove şi perle).
Text: 'Ep∂kthto[j me]|t¦ gunai[kÕj] | [----].
Traducere: Epiktetos, împreună cu soţia sa [---].
5. Antiohia Pisidiei: Dedicaţie adresată lui Mên

Muntele Karakuyu.
Tipul documentului: Altar din marmură albă, fără partea superioară şi colţul
inferior stâng.
Litere: 1,8 cm.
Bibliografie: Le Dinahet, 2002, 204, nr. 2; CMRDM, IV, 137 (Pl. XXXVIII,
6).
Descrierea reprezentării: Pe faţa din dreapta, deasupra unei baze în relief
este reprezentată o pasăre (acvilă?) din care se mai păstrează ghearele şi o
parte din picioare.
Text: Mhnπ eÙcaristˇri‚(frunză)on (frunză) | [ka]t¦ Ônar.
Traducere: Lui Mên, cu mulţumire, în urma visului.
6. Antiohia Pisidiei: Ex-voto dedicat de Artemon lui Mên Askaenos

Muntele Karakuyu.
Tipul documentului: Bază de statuie din marmură colorată (cu vinişoare bleu
şi galbene).
Litere: 1,1 cm.
Bibliografie: Le Dinahet, 2002, 204, nr. 3; CMRDM, IV, 69 (Pl. XXVI, 4).
Text: 'Art◊mwn Pap∂ou DokimeÝ[j] | Øpὲr t◊knwn Mhnπ 'Askahnù | eÙcˇn.
Traducere: Artemon, fiul lui Papias, din Dokimeion, (a dedicat aceasta)
pentru copiii (săi), în urma făgăduinţei.
7. Antiohia Pisidiei: Ex-voto dedicat de Stratonike lui Mên

Muntele Karakuyu.
Tipul documentului: .

Bibliografie: Le Dinahet, 2002, 205, nr. 4; CMRDM, IV, 79 (Pl. XXVII, 7).
Text: [St]raton∂kh 'Apollwn∂ou ‚ [Ø]pὲr Menekl◊wj toà | [u≤oà] qeîi eÙcˇn.
Traducere: Stratonike, a lui Apollonios, pentru fiul său, Menekleos, (a dedicat
aceasta) zeului, în urma făgăduinţei.
8. Antiohia Pisidiei: Ex-voto dedicat lui Mên

Muntele Karakuyu.
Tipul documentului: Stelă din marmură albă, deteriorată pe latura din dreapta
în partea de sus şi cea de jos. Cu toate acestea, se păstrează lăţimea totală a stelei.
Bibliografie: Le Dinahet, 2002, 205-206, nr. 5.
Descrierea reprezentării: În partea din stânga sus este reprezentată o
semilună, iar în poziţie centrală stela prezintă o coroană în relief prinsă la
mijloc cu o panglică.
Text: Mhnπ 'Askahnù [eÙcˇn].
Traducere: Lui Men Askaenos, în urma făgăduinţei.
9. Antiohia Pisidiei: Ex-voto dedicat de Bakchos lui Mên

Locul descoperirii: Sanctuarul lui Mên de la Antiohia Pisidiei, situat pe Muntele
Karakuyu.
Tipul documentului: Două fragmente complementare aparţinând unei stele.
Locul de păstrare: Muzeul din Yalvaç. Nr. Inv. Y 2317 şi 2330.
Bibliografie: Le Dinahet, 2002, 206, nr. 6; CMRDM, IV, 134-135 (Pl.
XXXVIII, 2 şi 3).
Text: B£k[c]oj | tekmoreÚ|saj Mhnπ | [eÙcˇ]n.
Traducere: Bakchos, care a îndeplinit un rit tekmor, lui Mên, în urma
făgăduinţei.
10. Antiohia Pisidiei: Ex-voto dedicat de fraţii [....]icles şi Patro[cles] lui

Mên
Muntele Karakuyu.
Tipul documentului: Stelă completă în partea superioară şi în cea inferioară,
cu fronton.
Litere: 1,5 cm.
Bibliografie: Le Dinahet, 2002, 206-207, nr. 7; CMRDM, IV, 98 (Pl. XXXI, 1).
Descrierea reprezentării: Pe fronton este reprezentată o coroană.
Text: [....]icles et Patro|[cles f]ratres, L(unae) v(otum) s(olvit).
Traducere: Fraţii [....]icles şi Patro[cles], făgăduinţa făcută a îndeplinit-o
către Lună.
11. Antiohia Pisidiei: Ex-voto dedicat de D. Flavonius [Ma]ximus? şi familia

sa lui Mên
Locul descoperirii: Sanctuarul lui Mên de la Antiohia Pisidiei, situat pe Muntele
Karakuyu.
Tipul documentului: Stelă fragmentară din care se mai păstrează doar colţul
inferior din stânga.
Litere: 1,5 (r. 1-3); 1,3 (r. 4-5). Sigma lunat.
Bibliografie: Le Dinahet, 2002, 207, nr. 8; CMRDM, IV, 95 (Pl. XXX, 5).
Text: D. Flao[uènioj ..]|zimoj m[et¦ gunai]|kÕj kaπ t[◊knwn] | Mhnπ
'A[skahnù] | eÙ[cˇn].
Traducere: D. Flavonius [Ma]ximus?, împreună cu soţia şi copiii (săi), (a
dedicat aceasta) lui Mên Askaenos, în urma făgăduinţei.
12. Antiohia Pisidiei: Fragment de inscripţie adresată probabil lui Mên

Muntele Karakuyu.
Tipul documentului: Fragment de stelă cu fronton a cărei parte stângă lipseşte.
Litere: 2 cm.

Bibliografie: Le Dinahet, 2002, 208, nr. 9; CMRDM, IV, 110.
Text: [---]S MUSA[--] | [---]TREI[--] | [----].
Traducere: -.
13. Antiohia Pisidiei: Fragment de dedicaţie

Muntele Karakuyu.
Tipul documentului: Fragment de coloană.
Litere: Suprafaţă inscripţionată încadrată într-un panou rectangular deasupra
căruia este reprezentat un fronton. Sigma lunat.
Bibliografie: Le Dinahet, 2002, 208, nr. 10.
Text: OÙal◊rioj ‚ Ne∂kwn | Paule∂nh.
Traducere: Valerius, Neikon, Pauleine.
14. Ayazviran (Iaza): Inscripţie confesională menţionând pe Meter Tarsene,

Apollo Tarsios şi Mên Artemidoros Axiottenos
Locul descoperirii: Descoperită de P. Herrmann înainte de 1962.
Tipul documentului: Stelă din marmură albă ruptă în două părţi.
Litere: 1,5 cm.
Bibliografie: Sartre, 1995, 326; Petzl, 1994, 68-69, nr. 57 (cu fig. la p. 68);
TAM, V.1, 460; CMRDM, I, 47 (cu Pl. XXI); Herrmann, 1962, 24 (Pl. VI, nr.
1); Robert, 1963, 166-167.
Descrierea reprezentării: Monumentul prezintă o mulură în partea superi-
oară, sub care se află gravate o semilună în partea dreaptă o secure dublă elegant
executată şi în stânga o semilună largă, acoperind suprafaţa unui semicerc.
Într-un chenar sculptat în relief, o figură feminină cu o mantie largă, himation,
cu falduri bogate, care-i lasă neacoperit doar umărul drept şi care este purtată
peste o cămaşă lungă până la glezne, cu pliuri verticale.
Text: ”Etouj sg/, mh(nÕj) 'Artemeis∂ou j/. 'E‚pπ Trof∂mh 'Artemidèrou

Ki‚kinn£doj klhqe√sa ØpÕ toà ‚ qeoà ≥j Øphres∂aj c£rin m¾ ‚5 boulhqoàsa
tac◊wj prosel‚qe√n, œkol£seto aÙt¾n kaπ ma‚nÁnai œpo∂hsen. 'Hrèthse oân
Mh‚t◊ra Tarshn¾n kaπ 'ApÒllwna T£rsi‚on kaπ MÁna 'Artemidèrou
'Axi‚10otthnÕn KÒresa kat◊conta ‚ kaπ œk◊leusen sthllograf‚hqÁnai n◊mesin
kaπ katagr£‚yai œmaut¾n ≥j Øphres∂an ‚ to√j qeo√j.
Traducere: În anul 203, în ziua a 6-a a lunii Artemisios. Trophime, fiica lui
Artemidoros, fiul lui Kikinnas, fiind chemată de zeu spre slujire şi nevând să
vină acest lucru de îndată, el a pedepsit-o şi a făcut-o să-şi iasă din minţi. Ea
a întrebat acum pe Meter Tarsene şi pe Apollo Tarsios şi pe Mên Artemidoros
Axiottenos, stăpânul din Koresa, şi el a poruncit să se relateze despre această
pedeapsă pe o stelă, şi să mă înscriu pe mine însămi spre a sluji zeilor.
15. Ayazviran (Iaza) = Anaitis 11
18. Ayazviran (Iaza): Dedicaţie adresată lui Mên Motyleites

Locul descoperirii: Descoperită în satul Ayazviran, în Lydia.
Tipul documentului: Stelă din marmură având piciorul de susţinere
îndepărtat; ruptă pe diagonală în partea superioară.
Litere: 1,8 cm. Textul inscripţiei este prezent în partea superioară a stelei.
Locul de păstrare: În scara unei case din localitate.
Bibliografie: Naour, 1983, 110, nr. 2 (cu Pl. 14).
Text: Mhnπ Motu[le∂tV nume] ‚ Øpὲr Mikk£l[u toà ¢del]|foà kaπ tîn paid∂w
[---] | ”Etouj s%a/, m(hnÕj) Gorpia∂o[u].
Traducere: Lui Mên Motyleites, pentru Mikkalos, fratele, şi pentru copii [---].
În anul 291, luna Gorpiaios.
19. Ayazviran (Iaza): Dedicaţie către Mama lui Mên Axiottenos, Mên Ouranios
şi Mên/Meis Artemidoros Axiottenos
Locul descoperirii: Descopetiră într-o casă din Kepez Mevkii, însă provine cu
siguranţă de la Mağazadamları, un loc situat la nord de Ayazviran (Iaza) şi la
nord-vest de Hamidiye.
Tipul documentului: Stelă din marmură profilată în partea superioară.

Litere: 2 cm.
Bibliografie: Ricl, 2008, 577, nr. 55; Malay, 2003, 13-14 (cu traducere în
engleză); menţionată de Petzl, 1994, 67, nr. 56.
Datare: 58 d.Hr.
Descrierea reprezentării: Urme ale unei semiluni deasupra câmpului inscrip-
ţionat.
Text: Meg£lh Mˇthr MhnÕj 'Axiotth|noà: Mhnπ OÙran∂J, Mhnπ
'Artemi||dèrou 'Ax∂otta kat◊conti: GlÚ|4kwn 'Apollwn∂ou kaπ MÚrtion
GlÚ|kwnoj eÙlog∂an perπ tÁj Œautîn | swthr∂aj kaπ tîn ≥d∂wn t◊knwn: | sÝ
g£r me, kÚrie, a≥cmalwtizÒme|8non ºl◊hsej, m◊ga soi tÕ Ósion, | m◊ga soi tÕ
d∂kaion, meg£lh ne∂kh, | meg£lai saπ nem◊seij, m◊ga soi | tÕ dwdek£qeon tÕ
par£ soi ka|tektism◊non: ºcmalwt∂sqhn |12 ØpÕ ¢delfoà t◊knou toà
Dhmai?|n◊tou Ôti t¦ œm¦ pro◊leiya ka∂ | soi bo∂qean ⁄dwka æj t◊knJ: |16 sÝ
dὲ œx◊kleis◊j me kaπ Æcma|lètis£j me oÙc æj p£trwj, ¢ll£ | æj kakoàrgon:
m◊gaj oân œsti | Meπj 'Axiotta kat◊cwn: tÕ e≥ka|20nÒn moi œpo∂hsaj: eÙlogî
Øme√n. | ”Etouj rmb/, mh(nÕj) Panˇmou b/.
Traducere: Mare este Mama lui Mên Axiottenos! Glykon, fiul lui Apollonios,
şi Myrtion, soţia lui Glykon (au dedicat această) laudă lui Mên cel Celest, lui
Mên al lui Artemidoros care stăpâneşte peste Axiotta pentru izbăvirea lor şi a
copiilor lor; căci tu, stăpâne, când eram prizonier, te-ai îndurat spre mine.
Mare îţi este sfinţenia, mare îţi este dreptatea, mare îţi este biruinţa, mari îţi
sunt răzbunările, mare îţi este (sfatul celor) doisprezece cei care îţi stau
alături! Am căzut prizonier din cauza lui Demainetos, fiul fratelui (meu); din
cauză că am abandonat cele ale mele şi ţi-am dat ţie ajutor ca unui fiu; tu m-ai
dat afară şi m-ai dat în captivitate nu ca unui unchi, ci ca un nelegiuit. Mare
este aşadar Meis care stăpâneşte peste Axiotta: mi-ai dat câştig de cauză (şi)
te preamăresc! În anul 142, luna Panemos, ziua a doua.
20. Ayazviran (Iaza): Inscripţie confesională adresată lui Mên Ouranios

Artemidorou, stăpânul Axiottei
Locul descoperirii: Descoperită la Ayazviran (Iaza).
Tipul documentului: Partea inferioară a unei stele din marmură. Cu excepţia
laturii din dreapta, toate celelalte sunt afectate.
Litere: 2 cm.
Bibliografie: ETAM, 24, 55 (fig. 55).

Text: [...]IRORA SunÒdou SaïttV[n¾ œpeπ ?] | [---]agwgoum<◊>nwn aÙtÁj [tîn]
| [.....]wn œpeÚxato MÁna OÙr[a]|4nion 'Ar]temidèrou 'Axiotta kat◊|[conta], kaπ
æj p©sin œpˇkouej | [mou?] kaπparenqumhqe∂shj | [mou p]ar£qermon
¢podoànai |8 [t¾n] eÙcˇn, œkÒlase me: diÕ ⁄s|[ths]a t¾n stˇllh<n> kaπ
œpig◊gra|[fa] t¦j toà qeoà dun£meij kaπ ¢|[p]Õ nàn eÙlogî.
Traducere: ... din Saittai, fiica lui Synodos. Când ea ... a fost luată (?), ea a
îndreptat o rugăciune către Mên cel Ceresc al lui Artemidoros care stăpâneşte
Axiotta şi, ca în toate, m-ai ascultat şi, după ce am nesocotit obligaţia de a-mi
ţine de îndată făgăduinţa, el m-a pedepsit. Din această cauză am ridicat stela
şi am scris despre manifestările puterii zeului şi îl preamăresc de acum înainte.
20a. Belen = Hypsistos 21
21. Emre = Anaitis 15a
22. Gökveliler: Ex-voto dedicat lui Mên Axiottenos

Locul descoperirii: Gökveliler, sud-vest de Saittai.
Tipul documentului: Partea superioară a unei stele din marmură, cu margine
profilată.
Litere: 1,5-2 cm.
Descrierea reprezentării: Deasupra inscripţiei se află o semilună în relief, cu
vârfurile în sus.
Text: (semilună) ”Etouj rpg/, mh(nÕj) Gorpia∂|ou z/: ÌppÒnikoj 'As|klhpi£dou
Mhnπ 'Axi|4[ot]thnù Øpὲr tÁj gu‚[n]aikÕj kaπ tîn te∂|knwn eÙcˇn.
Traducere: (semilună) În anul 183, în ziua a şaptea a lunii Gorpiaios,
Hipponikos, fiul lui Asklepiades, (a dedicat aceasta) lui Mên din Axiotta
pentru soţia şi copiii (săi), în urma făgăduinţei.
23. Gölde: Inscripţie confesională adresată lui Meter Anaeitis, Meis Tiamou
şi Meis Ouranios = Anaitis 16a
Locul descoperirii: Descoperită la Gölde/İncesu (Kollyda).
Tipul documentului: Partea superioară a unei stele din marmură, cu fronton
triunghiular. Acrotera din vârf lipseşte.
Litere: 1,2-1,5 cm.

frunză de iederă, iar în interiorul acestuia, în poziţie centrală, un disc.
Text: Meg£lh Mˇthr 'Anae√tij | kaπ Meπj Tiamou kaπ Meπj | OÙr£nioj
KÒlluda kat◊con|tej kaπ ¹ dÚnamij aÙtîn: TrÚfaia Babulwn∂aj doÚ|lh
esÁlqen ¥qetoj kaπ | œkol£sqh kaπ œxmologh|[s--------].
Traducere: Mari (sunt) Mama Anaeitis, Meis Tiamou şi Meis cel Ceresc, ce
stăpânesc Kollyda, şi puterea lor! Tryphaina, sclavă din Babilonia, a intrat în
mod nepotrivit (în incinta sacră) şi a fost pedepsită, iar acum mărturiseşte [---].
24. Gölde: Inscripţie confesională adresată lui Mên Motylleites

Tipul documentului: Partea inferioară a unei stele din marmură de mari
dimensiuni.
Text: MhnÕj Motulle∂tou ≥ortÁj ge|nom◊nou, œrcom◊nou aÙtoà ¢pÕ | tÁj
≥ortÁj, sunÁlqen Ôcloj x∂fh kaπ xÚla | kaπ l∂qouj, suntr∂yantej toÝj
≤ero|doÚlouj kaπ t¦ ¢fudr∂smata tîn qeîn, kaπ mhdenπ crîma thrhqÁnai
mˇte tà[j] |8 qeo√j mˇte to√j ≤erodoÚloij: eØre|qeπj dὲ 'On∂smoj L£quroj œn
aÙto√j | kaπ m¾ dunhqeπj t¾n m£chn ¢nakr|oàsai diagenom◊nwn œtîn e/
<œ>kol£s|12qh ≥j tÕn ðmon kaπ dusapistîn tù qe|ù kaπ ØpÕ mhdenÕj
du£menoj qara|peuqÁnai œ<q>arapeÚqhn ØpÕ toà qeoà: | deut◊rv oân kol£sei
œdr£cqhn kat¦ |16 tîn ¡palîn œpπ ¹m◊raj tre√j | kaπ éraj tre√j: swqeπj oân
ØpÕ toà qeoà | kat¦ tÕ œmÕn m◊roj eÙlogîn ¢n◊qhka. | ”Etouj spb/, mh(nÕj)
Dais∂ou k/.
Traducere: După celebrarea sărbătorii lui Mên Motylleites, atunci când
acesta a venit de la sărbătoare, o mulţime s-a adunat către bazilică,
participanţii fiind înarmaţi cu săbii, bâte şi pietre şi i-au zdrobit pe sclavii
sacri şi imaginile zeilor şi nimeni nu a putut să-şi salveze pielea, nici zeii şi
nici sclavii sacri. Ones(i)mos Lathyros (= Năutul) se afla printre ei şi nefiind
în stare să oprească lupta a fost pedepsit la umăr după ce au trecut cinci (?)
ani. Şi pentru că eu am fost neascultător faţă de zeu şi nu am putut să fiu
vindecat de nimeni, am fost (în cele din urmă) vindecat de către zeu. Ca a
doua pedeapsă am fost prins (de o boală) la părţile moi (ale trupului) timp de
trei zile şi trei ore. După ce am fost salvat de către zeu, în ce mă priveşte am
dedicat stela preamărindu-l. În anul 282, luna Daisios, ziua a 20-a.
R9: 'On∂smoj pentru 'Onˇsimoj.
25. Gölde: Inscripţie confesională adresată lui Mên Motylleites, Zeus Sabazios şi
Artemis Anaeitis = Anaitis 16b
Tipul documentului: Partea inferioară a unei stele din marmură de mari
dimensiuni cu fronton şi picior de susţinere.
Litere: 2 cm.
Descrierea reprezentării: În partea superioară a stelei, deasupra câmpului
inscripţionat, se află reprezentarea unui personaj masculin, căzut în genunchi,
ce pare să-şi fi scăpat şi scutul. În stânga sa, un animal probabil că îl atacă.
Text: (relief) ”Etouj s%/, mh(nÕj) Peritou: 'Ammi|anÕj kaπ Èrmog◊nhj
TrÚfwnoj p£risin œrwtîntej to|4Ýj MÁna Motull∂t|hn kaπ D∂a Sab£zion kaπ
”Arte|min 'Anae√tin kaπ meg£lhn su|n©toj kaπ sÚnklhton tîn qe|8în
œrwtîntej t¾n katoik∂a[n] | kaπ tÕn ≤erÕn doàmon, ∑na œl◊|ou tÚcwsin, œpπ
œkol£sqh[s]|an oátoi, Óti tÕn pat◊ra œkr£|12thsan œxomologoÚmenon | t¦j
dun£mij tîn qeîn, kaπ œlh|mosÚnhn m¾ labÒntoj toà pa|trÕj aÙtîn, ¢ll¦
¢potelesq◊|16ntoj aÙtoà ``mˇ t∂j potepareu|tel∂si toÝj qeoÝj'' di¦ t¦j
p[r]|ètaj prograf¦j aÙtoà ⁄gra[y]|an kaπ ¢n◊qhkan eÙlogoànte[j] | to√j
qeo√j.
Traducere: În anul 290, luna Peritios, Ammianos şi Hermogenes, fiii lui Tryphon,
vin (la templu) să-i întrebe pe zeii Mên Motyllites, Zeus Sabazios şi Artemis
Anaeitis şi marele Senat şi Sfatul Zeilor, întrebând de asemenea satul şi pe
Hieros Doumos dacă vor avea parte de milă căci au fost pedepsiţi pentru că l-au
înfruntat pe tatăl lor, în vreme ce el mărturisea puterea zeilor; însă tatăl lor nu
a obţinut îndurare, ci după moartea sa, pe baza celor declarate iniţial de ei, au
scris (pe o stelă) că nimeni nu trebuie să-i desconsidere pe zei şi au dedicat-o
preamărindu-i pe zei.
26. Görnevit = Anaitis 19
27. Görnevit (Esenyazı): Ex-voto dedicat Artemidei Anaitis şi lui Mên Tiamou
Locul descoperirii: Stelă găsită din zona satului Görnevit (în prezent Esenyazı), în
teritoriul Maioniei. Se pare că provine, împreună cu următoarele două, din
sanctuarul comun al Anaitidei şi al lui Mên Tiamou, identificat de Christian
Naour lângă cătunul Asar.
Tipul documentului: Stelă fragmentară din marmură din care se păstrează
doar partea inferioară.
Litere: 1 cm.
Locul de păstrare: În Esenyazı.
Bibliografie: Petzl, 1998, 23-24, nr. 2 (cu Pl. 2, fig. 4).
Descrierea reprezentării: Din relief au rămas doar câteva mici fragmente,
care nu permit însă reconstituirea.
Text: ['A]rt◊midi 'Anaeitei kὲ ‚ Mhnπ Tiamou Q£leia Ø|pὲr Dionus∂ou toà
Øo[à] ‚ eÙc¾n ¢n◊sthen. ”Etouj tlz/.
Traducere: Thaleia a ridicat (această ofrandă) Artemidei Anaitis şi lui Mên
Tiamou, pentru Dionysios, fiul (său), în urma făgăduinţei. În anul 337.
28. Görnevit: Ex-voto dedicat de Karpime Artemidei Anaeitis şi lui Mên Tiamou
Locul descoperirii: Descoperită la Görnevit, situat la mică distanţă de antica
Maionia (azi Menye), pe teritoriul acestui oraş.
Tipul documentului: Stelă din marmură albă. Piciorul de sprijin a fost îndepărtat.
Litere: 1,7 cm.
Bibliografie: Naour, 1983, 108, nr. 1 (cu Pl. 14).
Descrierea reprezentării: În partea superioară a monumentului este reprezen-
tată în relief o porţiune dintr-un picior.
Text: 'Art◊midi 'Anae√ti kaπ ‚ Mhnπ Tiamou Karp∂mh ‚ KorboÚlwnoj Øpὲr
Œ‚autÁj eÙc¾n ¢n◊qhke. ”Etouj spb/, Pereit∂ou h/.
Traducere: Artemidei Anaeitis şi lui Mên Tiamou, Karpime, fiica lui Corboulo, a
dedicat (aceasta) pentru sine, în urma făgăduinţei. În anul 282, luna Pereitios,
ziua a 8-a.
29. Hamidiye: Dedicaţie adresată de Trophime lui Mên Axiottenos

Locul descoperirii: Găsită în satul Hamidiye, situat pe teritoriul anticului Saittai.
Tipul documentului: Stelă fragmentară din marmură gălbuie, cu marginea
superioară profilată. Jumătatea inferioară a stelei este distrusă.
Litere: 2,5 cm.
Bibliografie: Petzl, 1978, 268, nr. 13 (cu foto la Pl. XII).
Descrierea reprezentării: În partea superioară a stelei, sub mulură, este
reprezentată o semilună cu marginea superioară şi cea inferioară descriind un
profil semicircular perfect.
Text: Mhnπ 'Axiotthnù? ‚ Trof∂mh Men£ndrou | toà Tul∂wnoj Ø|[p]ὲr tîn
suntrÒ|[fwn --]t?o?u?.
Traducere: Lui Mên Axiottenos, Trophime, fiica lui Menandros, fiul lui Tylion,
(a dedicat aceasta) pentru cei crescuţi împreună (syntrophoi).
30. Hamidiye: Dedicaţie adresată lui Mis Tiamou Artemidorou

Locul descoperirii: Identificată la Hamidiye.
Tipul documentului: Partea superioară a unei stele din marmură profilate.
Litere: 1-1,5 cm.
vârfurile în sus.
Text: (semilună) M◊gaj {M} Mπj Tiamou 'Ar<te>midèrou (frunză?) | 'Axiotta
kat◊cwn kaπ ¹ dÚnamij aÙ|toà: 'A<f>fi¦j sun◊qeto g£mou koinw|n∂an
Gai<e>∂ou <'Iou>l∂an KÒsmou qugat◊ran, ‚ [¼]tij oÙk œtˇrhse t¾n p∂stin t|ù
Gae∂J ¢ll' œxˇmarten: m◊ga|j oân OPWN Ð qeÕj: œkÒlasen aÙt¾|[n -----
]CIIAI CL PC[------]L | [------------].
Traducere: Mare (este) Mis Tiamou al lui Ar(te)midoros care cârmuieşte
Axiotta şi puterea sa! Aphphias (?) a intervenit pentru o alianţă matrimonială
a lui Gaius cu Iulia, fiica lui Kosmos; ea nu şi-a păstrat fidelitatea
contractuală faţă de Gaius şi a comis o greşeală. Acum mare este zeul [---]; el
a pedepsit-o [---].
31. Hamidiye/Mağazadamları: Dedicaţie către Mên Ouranios Artemidorou

Locul descoperirii: Descoperită în zona situată între Hamidiye şi Mağazadamları.
Tipul documentului: Partea superioară a unei stele din marmură profilate.
Litere: 1,5-2 cm.

Datare: 102-103 (= 187 era sullanică).
vârfurile în sus.
Text: (semilună) ”Etouj rpg/, mh(nÕj) Dais∂ou bi/. | M◊gaj Meπj OÙr£nioj |
'Artemidèrou 'Axiotta |4 kat◊cwn kaπ ¹ dÚnamij aÙtoà, kr[i]|t¾j ¢l£qhtoj œn
oÙranù, e≥j Ön | kat◊<f>ugen 'Al◊xandroj Swkr£to[u] | Øpὲr klopÁj tÁj
prodhloum◊nhj: ‚ 'Ammion Diog© ⁄cousa quga|t◊ra Melt∂nhn Ãran ≥d∂on
d|a◊roj + d/, ÐrkizÒmenai êmosan: | [¢]p◊kteinen Ð qeÕj: m◊gaj ðn Ð q‚[eÒj ---
----]IANTONU[----].
Traducere: În anul 187, luna Daisios, ziua a 12-a. Mare (este) Meis cel
Ceresc al lui Artemidoros care stăpâneşte Axiotta şi (mare este) puterea sa,
judecătorul atoatevăzător din ceruri, la care Alexandros, fiul lui Sokrates, a
cerut ajutorul în legătură cu furtul comis aici: Ammion, soţia lui Diogas,
împreună cu fiica sa, Meltine, a luat 4 denari de la cumnatul său. (Şi) când li
s-a cerut să facă un jurământ (de nevinovăţie), acestea l-au făcut (comiţând
sperjurul). (Şi) zeul (le-a) condamnat la moarte. Zeul fiind mare...
32. Kalburcu = Anaitis 20
33. Kalburcu: Inscripţie confesională adresată lui Mên Axiottenos

Locul descoperirii: Descoperită la Kalburcu, la sud-vest de Silandos.
Tipul documentului: Stelă din marmură profilată în partea superioară, având
reprezentate două frunze de iederă deasupra mulurii.
Litere: 1,5-2 cm.
vârfurile în sus.
Text: (semilună) Mhnπ 'Axiotthnù, œpei|d¾ Ð GlÚkwn œkol£sqh Ø|pὲr
pappikîn œnga∂wn, ¤|4tina ”Attaloj, pareucer∂|saj t¦ toà qeoà ⁄ngea,
œn|eporeÚseto œxouqenˇ|saj toÝj qeoÝj toÝj œn Non|nou: § parad∂dei GlÚkwn
tù | qeù cwrπj dÒlou ponhroà | dapanˇs(aj) pu(rîn) kÚ(prouj) d </, o∏nou
pr(Òcouj) d </, œ|la∂ou kotÚlhn - suneb£le|12to Mark∂a 'Apf∂aj, tÁj
¢del|fÁj mou: œg◊neto dὲ kaπ ¹ | pro£parsij œnneafènou. ”Etouj sxe/, mh(Õj)
'Arteme[i]|s∂ou h/.
Traducere: Lui Mên Axiottenos, întrucât Glykon a fost pedepsit din pricina
pământului bunicului său pe care Attalos, purtându-se în mod necugetat cu
terenul zeului, l-a dat la schimb, înfruntându-i pe zeii din Nonnou; Glykon a
redat (pământul) zeului fără înşelăciune, plătind o taxă de 4,5 kyproi de grâu,
4,5 prochoi de vin (şi) un kotyl de ulei. Marcia, fiica surorii mele, Apphia, şi-a
adus aportul printr-un acord de nouă sunete. În anul 265, luna Artemisios,
ziua a opta.
R12-13: Pentru o jertfă de ispăşire similară, executată însă printr-un acord de trei
sunete, vezi Petzl, 1994, 66-67, nr. 55.
34. Kalburcu-Köleköy = Anaitis 22
35. Kara Devlit/Sandal = Anaitis 21
36. Katakekaumene* = Anaitis 25
41. Keraia: Inscripţie menţionându-l pe Mên Keraeiton

Locul descoperirii: Descoperită în 1978 la Belören de către Kayhan Dörtlük,
în ruinele situate la 9 km depărtare de Kremna, în Pisidia.
Tipul documentului: Placă de marmură.
Litere: 3 cm.
Locul de păstrare: Aflată în prezent în muzeul din Burdur. Nr. Inv. 5256.
Bibliografie: IGSK, 57, 83 (Pl. 64; cu bibliografie); SEG, 38, 1988, 1321.
Text: [Lo]Úkioj A∏lioj Molhj n◊oj ‚ [tÕ] spondistˇrion œpo∂hsen ‚ [k]aπ
L(Úkioj) A∏l(ioj) TerentianÕj Molhj ‚ Ð u≤Õj aÙtoà t¾n skoÚtlwsin ka‚5t¦
k◊leusin MhnÕj Keraeitîn œk tîn [≥]d∂wn œpo∂hsen kaπ ¢pei◊rwsen.
Traducere: Lucius Aelius Moles cel tânăr a făcut locul pentru libaţii, iar
Lucius Aelius Terentianus Moles, fiul său, a făcut şi a dedicat ţesătura pe
cheltuiala sa, în urma poruncii lui Mên al Keraeitenilor.
42. Kremna: Oracol menţionându-l pe Mên Phosphoros

Locul descoperirii: Situat în partea central-răsăriteană a forumului din
Kremna, în Pisidia, la capătul de vestic al unui şir de coloane. Restabilit în
cursul săpăturilor de salvare din anii 1960.
Tipul documentului: Oracol gravat pe cele patru feţe ale unui pilastru rectan-
gular, cu soclul şi un capitelul separate. În afara de primele două rânduri
redactate în latină, textul acestei inscripţii monumentale este integral în greacă.
Reproducem aici doar textul privitor la Mên (fragmentul LI), situat pe faţa D,
care prezintă aproape aceeaşi formă cu secvenţa unui alt oracol descoperit la
Perge şi înregistrat în IGSK, 57, 206.
Bibliografie: IGSK, 57, 5 (cu foto Pl. 7 a-c, fig. 11).
Text: [---] ü240 (vacat) $$$dg ke MhnÕj FwsfÒrou: ‚ q£rsi: kairÕn ⁄[c]eij:
pr£xeij, ¥ q◊leij, kairoà te œp[iteÚxV,] ‚ e≥j ÐdÕn ÐrmhqÁnai: ⁄cei{j} kairon
tina mÒcqo[j:] ‚ ⁄rgon d' œnceire√n ¢gaqÕn kaπ ¢gînad∂?k?h[n te.].
Traducere: (vacat) 66643 25 Al lui Mên Phosphoros. Fii cu inimă bună, ai o
şansă; vei face ceea ce doreşti şi vei profita de momentul prielnic. Porneşte la
drum. Osteneala ta e cu noroc. Pune-te bine pe treabă şi într-o acţiune
judiciară.
43. Kula = Anaitis 33
44. Kula: Inscripţie confesională dedicată lui Mên Petraeites şi lui Mên Labanes
Locul descoperirii: Descoperită înainte de 1880 lângă Kula.
Tipul documentului: Stelă deteriorată din marmură albă.
Litere: 1,8-2,4 cm.
Locul de păstrare: Mutată la Şcoala Evanghelică din Izmir (Smyrna).
Bibliografie: Sartre, 1995, 326; Petzl, 1994, 42-44, nr. 35 (cu bibliografie; fig.
la p. 43); TAM, V.1, 231; CMRDM, I, 62; Robert, 1987, 362.
Descrierea reprezentării: Monumentul prezintă imaginea a două personaje.

Copilul, figurat în dreapta imaginii, este înfăţişat cu mâna dreaptă ridicată în
semn de rugăciune. El este îmbrăcat cu o togă (?) care îi ajunge până la nivelul
gleznelor. Personajul din stânga sa, probabil matur, aduce ofrande pe un altar
reprezentat în stânga sa.
Text: ”Etouj s%e/, mh(nÕj) Pereit∂ou h/. ‚ Mhnπ Petrae∂tV kaπ Mhnπ La‚banV.
Mhtrof£nhj kaπ Flabia‚nÕj o≤ Filippikoà kataleifq‚5◊ntej ØpÕ tîn gon◊wn
œn Ñr‚fane∂v kaπ œn∂wn aÙto√j œk tÁ[j] ‚ kèmhj kaπ ¢rÒntwn ⁄ngrafa kaπ
Ÿte‚ra e∏dh œk tÁj o≥k∂aj aÙtîn la‚10qra∂wj, kaπ perisurom◊nwn aÙtîn ‚ ØpÕ
danistîn, ¹ Tazhnîn katoi‚k∂a ¢doxˇsasa œp◊sthse tÕ ‚ skÁptron to√j
kakîj e≥j a(Ù)toÝj t[ol]‚mˇsasin, kaπ Ð qeÕj œxezˇthsen [kaπ] ‚15 œkol£seto
kaπ di◊fqeire toÝj [œpi]‚bouleÚsantaj aÙto√j. Ò qeÕj [oân] ‚ [œpezˇt]hse (?)
sthllogr£fhsa[i eÙ‚logoàntaj t¦]j dun£mij, Óti [--] ‚ [---] tÁj[--].
Traducere: În anul 295, în luna Peritios, ziua a opta. Lui Mên Petraeites şi lui
Mên Labanes. Metrophanes şi Flavines, fiii lui Philippikos, fiind lăsaţi orfani
de părinţii lor şi unii (oameni) din sat sustrăgându-le pe ascuns înscrisuri şi
alte lucruri din casa lor şi fiind hărţuiţi de cămătari, comunitatea din Tazenoi
indignându-se a ridicat sceptrul împotriva celor ce cutezaseră (a face) răul;
iar zeul i-a căutat şi i-a pedepsit şi i-a nimicit pe cei ce uneltiseră împotriva
lor. Zeul deci a cerut ca cei ce-i preamăresc puterile să înscrie (aceasta) pe o
stelă [---].
45. Kula*: Dedicaţie adesată de locuitorii satului lui Archelaos lui Mên
Tyrannos şi mamei sale
Locul descoperirii: Cumpărată de la un negustor de antichităţi care ar fi achi-
ziţionat-o din „Sedemli, lângă Manisa”. E. Schwertheim consideră că ar
proveni mai degrabă din regiunea Kula.
Tipul documentului: Stelă din marmură albă, prevăzută cu un picior de spriin.
Suprafaţa piciorului este rugoasă, neprelucrată. Corpul stelei se îngustează
către partea superioară, unde prezintă o mulură profilată.
Dimensiuni: 127 x 0,52 (jos)/0,48 (sus).
Litere: 2 cm. Cele şase rânduri ale inscripţiei sunt aşezate imediat sub chenar
şi acoperă ceva mai mult de o treime din suprafaţa inscripţionabilă.
Locul de păstrare: Muzeul din Izmit.
Bibliografie: Schwertheim, 1975, 357-358.
Descrierea reprezentării: În partea superioară monumentul prezintă un
chenar în care sunt încadrate două figuri divine. Cea din stânga privitorului îl
înfăţişează pe Mên, cu semiluna în spate la nivelul umerilor şi boneta frigiană
ale cărei urechi ajung până la baza gâtului. Este îmbrăcat cu un chiton strâns în
talie, un himation şi o tunică prinsă pe umărul drept, ale cărei margini se

situează aproape de nivelul gleznelor. Pliurile sunt drepte, de-a lungul
corpului. Zeul este încălţat cu cizmuliţe. Are mâna stângă ridicată, ale cărei
degete înfăşurau cel mai probabil un sceptru. Mâna dreaptă este întinsă în
lateral, iar palma îndreptată în sus ţine un mic obiect sferoidal, care poate fi un
con de pin. Divinitatea feminină situată alături poată un polos deasupra
capului, un chiton strâns în talie, iar mantia, care în partea din spate ajunge
până la glezne, în partea anterioară porneşte de la umărul stâng şi formează un
arc la nivelul şoldului drept. Faldurile urmează oblic linia corpului. Zeiţa are
mâna stângă întinsă în lateral; palma, care depăşeşte chenarul, susţine un
obiect rotund. În mâna dreaptă, pe care o ţine în jos, la nivelul şoldului ţine o
patera. În picioare poartă, după toate aparenţele, sandale.
Text: Kat' œp∂pnoian DiÕj Kil|lamenhnoà 'Arcel£ou | kèmh MhnÕj
tekoàsan kaπ MÁnan TÚrannon kaqi|◊rwsan. ”Etouj sm$/, mhn(Õj) |
Panˇmou.
Traducere: În urma inspiraţiei lui Zeus Killamenenos, cei din satul lui
Archelaos aduc ca ofrandă (o statuie) a mamei lui Mên şi (o statuie) a lui Mên
Tyrannos. În anul 247, luna Panemos.
46. Maionia: Dedicaţie către Mên K...

Locul descoperirii: Descoperită la Gökçeören (Menye, ant. Maionia).
Tipul documentului: Fragment de stelă din marmură albă, cunoscut încă din
1962. S-a păstrat doar partea stângă.
Litere: 1,5 cm.
Locul de păstrare: După Lane, în casa lui Süleyman Türe.
Bibliografie: Petzl, 1994, 105, nr. 80 (cu bibliografie); CMRDM, I, 55;
Herrmann, 1962, 48 şi urm., nr. 42 (cu foto Pl. XIII, nr. 3).
Text: [”Etou]j? s?n?z/, mh(nÕj) Panˇm[ou ../ 'Epeπ(?)] ‚ “Ermippoj Èrm∂ppou [---]
‚ seto tÕn qeÕn MÁna K[--] ‚ met¦ tîn ≥d∂wn ¢del[fîn Dionus∂ou (?),
'A]‚5pollwn∂ou, 'Orf◊oj ¢[p◊kteine --] ‚ tÕn œpizhthq◊nta [--met¦] ‚
Dionus∂ou toà ¢del[foà-- met¦] ‚ tÕ teteleuthk◊na[i aÙtoÝj --] ‚ e≤l£sonto
tÕn qeÕn [kaπ ¢pÕ nàn eÙlo]‚goàsin.
Traducere: În anul 257, luna Panemos, (ziua a ..). Întrucât (?) Hermippos,
fiul lui Hermippos, (s-a mâniat?) pe zeul Mên K[--] şi, împreună cu fraţii săi,
Dionysios?, Apollonios, Orpheus l-a ucis pe cel căutat [--] împreună cu fratele
Dionysos [--] (după) moarte l-au urmat pe zeu şi de acum înainte îl
preamăresc.
47. Maionia: Dedicaţie către Mis Artemidorou, stăpânul din Axiotta

Locul descoperirii: Copiată în 1901 de A. Philippson.
Tipul documentului: Partea centrală a unei stele din marmură.
Bibliografie: Petzl, 1994, 102-104, nr. 79 (cu bibliografie); TAM, V.1, 525.
Facsimil reprodus de Herrmann, 1978, 417-420.
Descrierea reprezentării: Deasupra inscripţiei se află o semilună.
Text: M◊gaj Mπj 'Artemidèrou 'Ax[i‚2o]tta kat◊cwn kaπ ¹ dÚna‚[m]ij aÙtoà.
'Epπ Tatia NeikhfÒ?‚4rou Mokaddhn¾ œd£neise Ga‚[ḯ]J kaπ 'Affia? tÍ gunaikπ
aÙtoà M[o‚6k]<a>ddhno√j calkÕn roeipoàsa ‚ [.]TH . RON <d>an∂zw: Ð
G£ioj oân œcr[e‚8ok]Òhsen aÚtˇn: ¹ Tatiaj oâ[n cre‚ok]oph?qe?√sa
œpekal◊set[o kat' aÙ‚10toà tÕ]n qeÒn. M◊gaj oâ[n--] ‚ [--t]Õn G£ion kaπ E[--]
‚12[--c]a?rkÕn O[--] ‚ [---].
Traducere: Mare este Mis al lui Artemidoros, care stăpâneşte Axiotta, şi
puterea sa. După ce Tatia, fiica lui Nikephoros, din (regiunea) Mokaddene, le-
a împrumutat bani lui Gaius şi soţiei lui, Aphphia, din Mokaddene, înştiinţân-
du-i: «Împrumut până la termenul?---», sus-numitul Gaius a înşelat-o. Pentru
că a fost înşelată, susnumita Tatias a strigat către zeu ca să-i dea ajutor. Mare
este acum (zeul) care l-a pedepsit(?) pe Gaius şi a returnat(?) [--] banii!
R12: Este probabil ca [c]a?rkÕn să fie tot calkÕn ca în R6.
48. Maionia: Dedicaţie către Mên Axiotenos

Locul descoperirii: Descoperită la Gökçeören (Menye, ant. Maionia), în
timpul cercetărilor din 1995.
Tipul documentului: Partea centrală a unei stele din marmură.
Litere: 1,5-2 cm.
Bibliografie: ETAM, 23, 157 (cu fig. 162).
Descrierea reprezentării: Într-o cavitate de deasupra inscripţiei sunt repre-
zentate în picioare patru persoane, în rugăciune.
Text: Mhnπ 'Axiothnù ÈrmÁj 'Andro‚2[nik?]ou eÙx£menoj kaπ œptu‚[cèn ---].
Traducere: Lui Mên Axiotenos, Hermes, fiul lui Andronik(?)os, facând o
rugăciune şi împlinindu-se [---].
49. Maionia: Ex-voto al membrilor unei asociaţii sacre către Zeus

Masphalatenos, Mên Tiamou şi Mên Tyrannos
Locul descoperirii: Adusă de la Menye la Kula. Cunoscută încă din 1829.
Bibliografie: Sartre, 1995, 326; CMRDM, I, 53 (cu bibliografie, fig. la p. 36);
Legrand, DAGR, III.1, 19632, 1393.
Descrierea reprezentării: În partea superioră, încadrate într-un chenar, deasu-
pra unei muluri în relief, sunt reprezentate frontal figurile adolescentine,
imberbe, cu plete până la umeri, a două divinităţi, Helios şi Mên, cu simbo-
lurile solare şi lunare specifice: zeul solar are o cunună de 12 raze dispuse
oarecum asimetric, iar cel lunar cu semiluna după umeri şi în partea superioară
a capului având o protuberanţă interpretată de Lane ca potenţială bonetă frigi-
ană. Helios are bustul gol, iar Mên foarte probabil o tunică. Ambele divinităţi
poartă o hlamidă prinsă pe umărul drept cu o agrafă sub forma unui buton.
Partea inferioară a busturilor a fost finisată rudimentar, iar în lateral membrele
superioare ale divinităţilor depăşesc uşor cadrul fixat de chenarul în relief.
Text: Kat¦ t¾n tîn qeîn œpita‚g¾n ≤erÕj doàmoj eÙc¾n ‚ Diπ Masfalathnù
kaπ Mhnπ ‚ Ti£mou kaπ Mhnπ Tur£nnù ‚5 œk◊leusen thre√sqai ¢‚pÕ ¹merîn q/.
E∏ tij dὲ toÚ‚twn ¢peiqˇsi, ¢nagnès‚etai t¦j dun£mij toà Di‚Õj.
'Epimelhsam◊nou ‚10 Dionus∂ou, Diodèrou, ‚ kaπ Èrmog◊nouj Baler∂ou. ‚
”Etouj snj/, mh(nÕj) DÚstrou.
Traducere: Din porunca zeilor, asociaţia sacră a dat dispoziţie să se ridice un
ex-voto lui Zeus Masphalatenos, lui Mên Tiamou şi lui Mên Tyrannos, într-un
interval de nouă zile. Dacă cineva nu se conformează acestei hotărâri, va
cunoaşte puterile lui Zeus. (Ridicat) prin grija lui Dionysios, Diodoros şi
Hermogenes, fiul lui Valerius. În anul 256, luna Dystros.
50. Maionia: Ex-voto al membrilor unei asociaţii sacre către Zeus

Masphalatenos şi Mên Tiamou
Locul descoperirii: Adusă de la Menye la Kula. Cunoscută încă din 1829.
Bibliografie: Vollkommer, LIMC, VI.1, 1992, 470, nr. 133; Sartre, 1995, 326;
CMRDM, I, 54 (cu bibliografie, fig. la p. 37); Legrand, DAGR, III.1, 19632,
1394.
Descrierea reprezentării: În partea superioară a monumentului, încadrate
într-un chenar se află figurile a două divinităţi, reprezentate frontal, în picioare,
deasupra unei muluri în relief, care se mai observă parţial doar în stânga
monumentului. Imediat deasupra sa se află Mên, înfăţişat în costumul său
oriental tipic („frigian”), cu cizmuliţe scurte, anaxyride, cămaşă şi hlamidă
largi, iar deasupra capului, peste pletele lungi şi cârlionţate, o bonetă mai
degrabă iraniană, cu urechile lungi până la umeri şi vârful întors înainte.
Cămaşa este prinsă la mijloc în aşa fel încât lasă impresia că în partea
inferioară zeul poartă mai degrabă o fustanelă. La gât el pare că poartă un
colier dublu prins în faţă la mijloc. În spate, deasupra umerilor, este
reprezentată semiluna specifică. Mantia îi acoperă parţial, în falduri, braţul
stâng întins către privitor în care ţine un obiect rotund, ce poate închipui fie o
mică sferă, ca simbol al guvernării celeste, fie un con de pin, simbol al
perenităţii. Mâna dreaptă este ridicată şi înfăşoară partea superioară a unui
sceptru, care în acest caz are mai degrabă forma unei lănci. Aceasta se sprijină
pe spinarea unui tăuraş, deşi cred că intenţia iniţială a sculptorului a fost aceea
de a imagina punctul de susţinere dincolo de animal, ceea ce creează o
percepţie a spaţiului atipică. Zeul imberb îşi sprijină piciorul stâng pe
grumazul taurului, plecându-i capul la pământ într-o postură obedientă. Partea
posterioară a animalului este uşor ridicată, iar coada, reprezentată aproape
vertical, atinge marginea chenarului. Imaginea lui Mên se aseamănă scenelor
mithriace din două perspective: 1) postura zeului este foarte asemănătoare
celei a dadoforilor; 2) gestul de supunere a taurului, care apare şi pe monede
lui Mên, geme sau statuete, şi face trimitere mai degrabă la un stadiu
iconografic incipient al scenei tauroctoniei mithriace. În dreapta imaginii se
găseşte Zeus Masphalatenos, cu barbă şi plete ondulate, având cămaşă lungă
până la glezne, cu pliuri drepte, peste care se află o mantie largă, în falduri,
care-i lasă descoperit doar umărul drept. În mâna dreaptă, întinsă lateral, către
Mên, el ţine o pasăre probabil considerată animal sacru al divinităţii în cauză –
simbol uranic ce face legătura între lumea divină şi cea umană, ca mesager al
voinţei divine. Mâna dreaptă lăsată pe lângă corp susţine un baston care se
sprijină pe sol şi îi ajunge până la umăr. În partea inferioară, faldurile mantiei,
mâna stângă şi bastonul depăşesc uşor cadrul chenarului, iar deasupra vârfurile
lăncii şi a bonetei lui Mên, precum şi creştetul capului lui Zeus ating marginea
superioară a chenarului. După modul în care sunt lucrate, acest relief şi cel
precedent sunt cu siguranţă concepute şi executate de acelaşi sculptor, prove-

nind din acelaşi sanctuar.
Text: Ìer¦ sumb∂wsij kaπ newt◊ra kat' œpi‚tag¾n toà koir∂ou tur£nnou DiÕj
Mas‚falathnoà kaπ Mhnπ Ti£mou eÙcˇn. 'Ioul(i)‚anÕj Menekr£tou,
Menekr£thj Diodè‚5rou, Diono∂sioj 'Onhs∂mou, Diog◊nhj ‚ GlÚkwnoj,
Diog◊nhj Max∂mou, TrÒfimo[j] ‚ Èrm∂ppou, 'Apollènioj b/, QeÒdwroj b/, ‚
MarkianÕj b/, M◊nandroj Èrmog◊nou, Èr‚10mog◊nhj Statianoà, MhtrÒdwroj
EÙelp∂s‚tou, 'Asklhpi£dhj Markianoà, 'Asklhpi£‚dhj Dionois∂ou, ‚
Èrmog◊nhj Trof∂mou, ‚ B£bhloj Èrmog◊nou, œpimelhsam◊nwn ‚ 'Ioulianoà
kaπ Èrmog◊nou. ”Etouj snj/, mh(nÕj) D(Ústrou).
Traducere: Sfânta şi noua comunitate, din porunca domnului şi stăpânului
Zeus Masphalatenos şi lui Mên Tiamou, în urma făgăduinţei. Iulianos, fiul lui
Menekrates, fiul lui Diodoros, Dionysios, fiul lui Papias, Hermogenes, fiul lui
Hermippos, Loukios, fiul lui Onesimos, Diogenes, fiul lui Glykon, Diogenes,
fiul lui Maximos, Trophimos, fiul lui Hermippos, Apollonios, fiul lui
Apollonios, Theodoros, fiul lui Theodoros, Markianos, fiul lui Markianos,
Menandros, fiul lui Hermogenes, Hermogenes, fiul lui Statianos, Metrodoros,
fiul lui Euelpistos, Asklepiades, fiul lui Markianos, Asklepiades, fiul lui
Dionysios, Hermogenes, fiul lui Trophimos, Babelos, fiul lui Hermogenes; prin
grija lui Iulianos şi a lui Hermogenes. În anul 256, luna Dystros.
51. Nakoleia: Ex-voto al lui Tychasios către Mên

Locul descoperirii: Descoperit în 1931 de C.E. Stephens, la fântâna de lângă
moscheea Derebenek din Seyitgazi, alături de un alt ex-voto adresat lui Zeus.
Tipul documentului: Altar de marmură cu marginea inferioară îngropată.
Dimensiuni: 76 x 43 (sus)/34 (mijloc) x 35 (sus)/27 (mijloc) cm.
Litere: 2-3,5 cm.
Bibliografie: NIPh, p. 36; Lane, 1964, 23, nr. 9; CMRDM, I, 96; MAMA, V,
29 (Pl. 48).
Descrierea reprezentării: Deasupra inscripţiei o ghirlandă (?).
Text: Tuc£s[i]oj ‚ 'Apollwn∂ou ‚ Mhnπ eÙc¾n ‚ Kolia?nokwmÇ ‚5t?h[j].
Traducere: Tychasios din Kolianokome, fiul lui Apollonios, lui Mên, în urma
făgăduinţei.
52. Nikaia: Ex-voto al unei comunităţi rurale şi al preotului Tyllios către Mên
Ouranios
Locul descoperirii: Descoperit în 1971 în Pazaryeri, din zona anticei Nikaia.
Tipul documentului: Altar din marmură albă. Partea din dreapta a inscripţiei
este deteriorată. Piatra a fost folosită probabil ca treaptă a unei scări.
Litere: 2,2 cm.
Locul de păstrare: Muzeul din Bursa. Nr. Inv. 2810.
Bibliografie: Salzmann, 1984, 360, nr. 8.
Text: 'AgaqÍ t[ÚcV]: ‚ Qeù Mhnπ OÙ[ran∂]‚J ¹ kèmh ka[π Ð ≤]‚4ereÝj TÚllio[j] ‚
eÙc¾n ¢n[◊qhkan].
Traducere: Noroc bun! Zeului Mên cel Ceresc, satul şi preotul Tyllios, în
urma făgăduinţei, au dedicat (aceasta).
53. Samsam Yayla: Inscripţie votivă a lui Geminus din Gainea către Mên
Gainaianus
Locul descoperirii: Descoperit la nord de aşezarea modernă, în Galatia.
Cunoscut din 1958.
Tipul documentului: Altar alb din marmură cu muluri.
Litere: 1-2 cm.
Locul de păstrare: Perioada imperială romană.
Bibliografie: RECAM, II, 393 (Pl. 14; cu bibliografie); Salzmann, 1984, 364,
nr. 19.
Descrierea reprezentării: Pe faţa anterioară este înfăţişat un cavaler având o
semilună pe umeri, precum şi o amforă. Pe faţa din dreapta se află un taur
(după Mitchell) sau un cerb (după Salzmann), iar pe cea din stânga un corn
lunar.
Text: Ge{me}meinoj Dadewj G?ain?‚2eanÕj Mhnπ Gainaianù Ø‚pὲr swthr∂aj
t◊knwn ‚4 te kaπ Œautîn ¢n◊sthsen ‚ tÕn bw‚mÒn.
Traducere: Geminus din Gainea, fiul lui Dades, a ridicat acest altar lui Mên
Gainaianos, pentru sănătatea copiilor şi a sa.
54. Sardis: Confirmarea privilegiilor sanctuarului lui Mên

Locul descoperirii: Çapaklı (NE de Sardis). Descoperit la Gebeş Mahallesi,
un cartier al localităţii, în timpul cercetărilor efectuate în 1993.
Tipul documentului: Bloc de marmură; utilizat iniţial ca arhitravă.
Litere: 2 cm (max.); urme de vopsea roşie la r. 2, 4 şi 6.

Bibliografie: ETAM, 23, 131 (cu fig. 136).
Text: 'Ep?[istol¾] ‚ tù swtÁri tÁj œparce∂aj ¢nq(up£tJ) ‚ 'Arr∂J 'Antwne∂nJ
par¦ Èrmog◊‚nouj toà Dh<mh>tr∂ou Sardianoà new‚5kÒrou qeoà MhnÕj
'Askhnoà pro‚p£toroj toà Ôntoj œn S£rdesin: ‚ ⁄contoj, kÚrie, d∂kaia toà
qeoà œk ‚ basilikîn dwreîn kaπ œpikr∂sewn ‚ œnnÒmwn kaπ œpitrÒpwn kaπ tÁj
bou‚10lÁj kaπ toà dˇmou d∂dosqai kat' ⁄toj ‚ ØpÕ tîn ¢rcÒntwn tÁj pÒlewj
æris‚m◊na kὲ kekrim◊na œx ⁄qouj + c/ e∏j ‚ te t¦j qus∂aj kὲ spond¦j toà
qeoà ‚ kὲ toà aÙtokr£toroj [n]e∂khj te kὲ a≥‚15wn∂ou diamonÁj kὲ tîn
¢fqÒnwn kar‚pîn kὲ dedom◊nwn toÚtwn ØpÕ tîn ka‚t' ⁄toj ¢rcÒntwn,
sˇmeron m¾ didom◊nwn ‚ ØpÕ toà œnestîtoj ¥rcontoj AÙr(ˇlioj) Kth‚s∂ppou
kὲ œpπ toÚtwn tîn qusiîn d◊o‚20ma∂ sou tÁj tÚchj keleàsa∂ se tù ¥r‚conti
AÙr(ˇlioj) Kths∂ppJ doànai t¦ œx ⁄qouj ‚ didÒmena + c/ prÕj tÕ t¦j qus∂aj
tù qeù ‚ t¦j nenomism◊naj œktele√sqai: Ùp◊ta?‚x?a dὲ kὲ tîn prÕ soà
¢nqup£twn kὲ œpitrÒ‚25pwn œpikr∂seij. OÙenoulˇïoj B£lhj ‚ œp∂tropoj
AÙtokr£toroj OÙespasianoà ‚ Sardianîn ¥rcousi ca∂rein: œx ⁄qouj ‚ e≥j t¦
toà MhnÕj mustˇria corhgoÚmena ‚ eÜlogÒn œstin d∂dosqai Œk£stou ⁄touj:
‚30 kὲ 'Asp[rˇn]a?j ¢nqÚpatoj? oÛt?[w]j?.
Traducere: Scrisoarea lui Hermogenes, fiul lui Demetrios din Sardis, custode
al zeului strămoşesc Mên Askēnos, care se află în Sardis, către pro(consulul)
Arrius Antoninus, salvatorul provinciei: O, Stăpâne! Conform privilegiilor
acordate de către regi şi deciziilor legale atât ale procuratorilor, cât şi ale
Sfatului Poporului cetăţii, zeul are dreptul să primescă din partea magistra-
ţilor oraşului suma de 600 de denari, stabilită şi hotărâtă după obicei, pentru
sacrificiile şi libaţiile (în cinstea) zeului şi pentru izbânda şi trăinicia eternă a
împăratului şi pentru holde bogate. Aceasta a fost dată de către magistraţi în
fiecare an, dar astăzi nu mai este dată de către magistratul principal în funcţie,
Aurelius Ktesippos. Cu ocazia acestor sacrificii, adresez Geniului vostru
cererea de a da dispoziţie magistratului Aurelius Ktesippos de a da (suma)
curentă de 600 de denari pentru îndeplinirea sacrificiilor (în cinstea) zeului,
după obicei. Adaug (aici) şi deciziile proconsulilor şi procuratorilor anteriori.
Venuleius Valens, procurator al împăratului Vespasian, către magistraţii
sardieni, salutare! Se cuvine să fie acordate în fiecare an fondurile obişnuite
pentru misteriile lui Mên.
Şi proconsulul Asprenas (a dat dispoziţie) în acelaşi fel.
55. Sardis = Anaitis 50

56. Sardis: Inscripţie confesională dedicată lui Mên Axiottenos

Locul descoperirii: Adusă în 1910 în muzeul din Smyrna dintr-o casă din
Sart.
Tipul documentului: Lespede din marmură albăstruie, distrusă pe toate
laturile, cu excepţia celei din dreapta.
Dimensiuni: 19 x 22, 5 x 7 cm.
Litere: 1,7 cm.
Locul de păstrare: Muzeul din Smyrna.
Bibliografie: Petzl, 1994, 117, nr. 100; CMRDM, I, 77 (fig.); NIS, I, p. 24 şi
32, n. 2; Sardis, VII.1, 96 (cu bibliografie, fig. 84); Keil, 1932, 256 (Pl.
XXVII, 3).
Datare: Aproximativ sec. II d.Hr. (după forma literelor).
Text: [-- nume -w]n 'Arist[one∂‚2kou? œleh]qeπj kaπ ¡m[ar‚tˇsaj ka]tap∂ptw
e≥j ¢[s‚4q◊neian] k?aπ Ðmologî t[Õ ‚ ¡m£rthm]a Mhnπ 'Axio?[t‚6thnù kaπ
sth]l?og?r?[afî].
Traducere: [--]on, fiul lui Aristoneikos?, pentru că am avut parte de
(îndurare) şi am comis un păcat, acum am căzut bolnav şi îmi recunosc
păcatul lui Mên Axiottenos şi îl scriu pe această stelă.
R2: L. Robert exclude lectura [œleh]qeπj; alte restituiri posibile: [≥a]qe∂j sau [sw]qe∂j (G.
Petzl).
57. Sardis: Inscripţie confesională dedicată lui (Mên) Axiotenos

Locul descoperirii: Fragmentul superior descoperit în pavimentul „Casei
Bronzurilor” din Sardis în 1959; cel de-al doilea, găsit în grădina unei case din
Sart în 1961.
Tipul documentului: Două fragmente ale unei stele din marmură albă; lăţi-
mea se diminuează către vârf. Fragmentul superior, deteriorat în părţile supe-
rioară şi inferioară, reutilizat pentru a servi ca bază de coloană.
Dimensiuni: Partea superioară: 24 x 33 x 5,5 cm; Partea inferioară: 42 x 38-32
x 5-6 cm.
Litere: 1,6-1,8 cm (partea superioară); 1,5-2 cm (partea inferioară).
Locul de păstrare: Sediul Misiunii franceze (: Lane).
Bibliografie: Petzl, 1994, 117-118, nr. 101; NIS, I, p. 23-24, 33-34 (Pl. II, 2 şi
III, 2).
Datare: 160-161 d.Hr. (după era sullanică) sau 214-215 d.Hr. (după era
actică).
Descrierea reprezentării: Cel de-al doilea fragment prezintă o semilună incizată.
Text: [Mhn]π 'Axiothnù 'E[pa]‚[frÒd]eitoj o≥ko?[nÒ]‚[moj Klau]d∂o[u Stra]‚

[t]one∂kou eÙx£[me]‚5noj œ¦n lˇyetai ‚ guna√ka ¿n q◊lw ‚ kaπ labën kaπ m¾
¢‚podën t¾n eÙc¾n, ‚ kolasqeπj ¢n◊qh‚10ken kaπ ¢pÕ nàn eÙlo‚ge√ met¦ tîn
≥d∂wn ‚ p£ntwn. ”Etouj sme/, ‚ m(hnÕj) De∂ou, bi/.
Traducere: Lui Mên Axio(t)tenos, Epaphrodeitos, administrator al casei lui
Claudius Stratoneikos, am făcut un legământ (zeului) pentru cazul în care mi-o
va da ca soţie pe cea pe care o doresc; primind-o şi neţinându-şi făgăduiala,
după ce a fost pedepsit, a dedicat (ofranda) şi de acum îl preamăreşte (pe zeu)
împreună cu toţi ai săi. În anul 245, luna Deios, ziua a 12-a.
58. Sardis: Inscripţie care menţionează dispunerea surselor de apă

Locul descoperirii: Observată de O. Rayet în 1974 lângă agora şi mutată de
aici la Smyrna de către împăratul Braziliei, Dom Pedro al II-lea; în 1896, după
mărturia lui P. Perdrizet, se mai afla încă la Sardis.
Tipul documentului: Lespede de piatră; partea din dreapta distrusă şi probabil
şi cea superioară.
Dimensiuni: 110 x 65 x 14.
Bibliografie: Sardis, VII.1, 17; Perdrizet, 1896, 70-71 (fig. 12).
Datare: Perioada imperială romană (?).
Text: [---] ‚ kaπ Ósoij ¢penem[ˇqh Ûdwr: krˇnh] ‚ gumnas∂w gerousi[akî
œntant∂a -: krˇnh] ‚ musthr∂oij dusπ[n œnant∂a -: krˇnh] ‚4 Domit∂aj,
(Œkatont£)c(ouj) e/: krˇnh E?[nume ---] ‚ krˇnh Lhnae√t(ij) prÕj to√j [---] ‚
krˇnh musthr∂w ”Attei œna?[nt∂a ¢pÒrru]‚8toj e≥j tÕ DiÒj: sunagwgÁ[j krˇnh
-:] ‚ krˇnh prÕj tî 'Wde∂w, (Œkatont£)c(ouj) g/: <g?> [krˇnh - nume]‚tou prÕj
tÁ dist◊gw tÁj [ --- oá kaπ] ‚ pÚrgoi, (tetr)£(mfora) b/: ¢ndrofulak∂o[u
krˇnh ¿ œpπ] ‚ tÁ kaqÒdw ¢gor©j prÕj t?[---Ûdwr] ‚12 p◊mpei: krˇnh œn to√j [-
--nume]|giou: ¢pÕ Ødre∂o[u krˇnh -: krˇnh Lusi?]|m£cou, (Œkatont£)c(ouj)
g/: krˇnh P[nume --- prÕj tî]| Mhnogene∂w, (Œkatont£)c(ouj) g/: krˇ[nh
'ArsinÒhj? -:] |16 ¢pÕ tÁj 'ArsinÒhj kr[ˇnh ¢pÒrrutoj] | perπ tÕ MhnÒj: krˇnh
œ[n---nume]| tou prÕj tÁ pÚlh: kr[Ánai §j kateskeÚasan] | `Roàfoj kaπ
L◊pido[j, --- nume, ---]|20 AÙrhl∂a 'Ioul∂a Mhno[--, --- nume]| dra,
(tetr)£(mfora) b/: 'As∂nnioj M[---]|noj, (tetr)£(mforon) a/: Fl. Sek[---].
Traducere: [---] şi (celor) cărora apa le-a fost împărţită: fântâna din partea
opusă gimnaziului bătrânilor; fântâna din partea opusă a celor două sedii ale
congregaţiei -; fântâna Domitiei, 500 de chous; fântâna E[---]; fântâna
Lenaeitis de lângă [---]; fântâna din partea opusă sediului congregaţiei lui
Attis care ţâşneşte în sanctuarul lui Zeus; fântâna sinagogii -; fântâna de

lângă Odeion, 300 de chous; fântâna lui (…)tos de lângă clădirea cu două
etaje a [---] unde sunt şi două turnuri: 2 tetraphora; fântâna de lângă corpul
de gardă al bărbaţilor care pe strada ce coboară la agora trimite apă la [---];
fântâna din [---]a lui [---]rios; fântâna care curge din bazin -; fântâna lui
Lysimachos, 300 de chous; fântâna P[---] de lângă Menogeneion, 300 de
chous; fântâna Arsinoei ? -; fântâna care izvorăşte din cea a Arsinoei, din
jurul sanctuarului lui Mên; fântâna din [---] a lui [--]tos; fântânile pe care
aceste persoane le-au construit: Rufus şi Lepidus, [---]; [---], [---]; Aurelia
Iulia Meno[---], [---]; [---]dra, 2 tetramphora; Asinnius M[---]nos, 1
tetramphoron; Flavius Sec[---].
59. Sardis: Imprecaţie împotriva profanării mormântului

Locul descoperirii: Achiziţionată dintr-un magazin din Sart.
Tipul documentului: Stelă funerară.
Locul de păstrare: În prezent dispărută.
Bibliografie: IGSK, 52, 37 (cu bibliografie); Sardis, VII.1, 152 (cu facsimil);
Robert, Hellenica, XIII, 133; NIS, I, p. 32-33; Robert, 1962, 277, n. 3.
Datare: Perioada romană imperială (?)
Text: [---]d?u?[--‚2 --]m◊nwn ⁄xw b£lV ‚ [--- M]hnÕj Tumwle∂[tou ‚4 kaπ tîn
qeîn t]în ¥llwn p£n[twn ‚ kecolwm◊nwn] <t>Úcoito met¦ p£n‚6[twn tîn
œkgÒn]wn, mˇte q[r]emm£‚[twn Ônhsij e∏]h?, mˇte Ñmm£twn ‚8 [Ôrasij, ¢ll']
œxèlh g◊noito ‚ [met¦ tîn œkgÒn]wn vac.
Traducere: [---] dacă cineva ar arunca afară (osemintele), să aibă parte de
mânia lui [---] Mên Tymoleites şi a tuturor celorlalţi zei, să păţească,
împreună cu toţi descendenţii săi, ca să nu se bucure nici de copiii săi de
suflet, nici de lumina ochilor, ci să aibă parte de nimicire, el şi urmaşii săi.
60. Silandos (?): O lex sacra privitoare la inviolabilitatea patrimoiului

sanctuarului lui Meis ex Attalos
Locul descoperirii: G. Petzl, indică zona Silandos (în prezent, Selendi), din
Lydia de nord-est.
Tipul monumentului: Stelă fragmentară din marmură, cu fronton triunghiular
şi acrotere. Cornişa este profilată. Partea inferioară a monumentului este
dispărută. Acroterele sunt decorate cu palmete. În vârf stela era probabil
decorată cu motiv ornamental sub forma unui con de pin, prevăzut cu o

decoraţie în formă de palmetă.
Litere: 1,5 cm. Textul inscripţiei se află în partea superioară a stelei, imediat
sub semilună. Literele sunt îngrijit executate.
Locul de păstrare: În colecţia privată a lui E.U. Walter din Leuwitz, de lângă
Bautzen (Germania).
Bibliografie: Ricl, 2003, 102-106, nr. 1 (cu traducere în engleză); Petzl, 1997,
70-75, nr. 1 (Pl. 1-2).
Datare: 11 ianuarie 99 d.Hr. (= 18 Pereitios 183 epoca sullanică).
Descrierea reprezentării: În partea superioară a stelei, sub mulură, este repre-
zentată o semilună în relief, cu marginea superioară şi cea inferioară descriind
un profil semicircular perfect.
Text: ”Etouj rpg/, mh(nÕj) Pereit∂ou ‚ ih/. Meπj œx 'Att£lou kol£‚saj [[AS]]
toÝj ≥d∂wn ØparcÒntwn ∏na mhden?[π] ‚5œxÕn eƒnai mˇte pwle√n mˇ‚te Øpoqˇkhn
t∂qein, ¢ll¦ ØpÕ tîn ≥d∂wn o≥konome√sqai, kaπ Ósa ‚ œpizhte√ œk tîn ≥d∂wn
ge∂nes‚qai aÙtù. 'E¦n d◊ tij ¢peqˇsV cw‚10rπj tÁj œke∂ou suncwrˇseoj, ‚ œk
tîn ≥d∂wn dapanˇsaj e≥l£sai?‚ai aÙtÕn met¦ MhnÕj Labana.
Traducere: În anul 183, luna Pereitios, ziua a 18-a. Meis al lui Attalos şi-a
pedepsit propriii oameni din cauza lucrurilor avute în posesie: nimănui nu
trebuie să-i fie permis să vândă sau să pună zălog (vreun obiect) aflat în
posesia zeului, ci (posesiunea) trebuie să fie administrată de oamenii (zeului),
şi atât cât cere el de la oamenii lui, atât trebuie să primească Meis. Dacă însă
unul sau altul nu a acţionat în acord cu cerinţele (impuse de zeu), va trebui, cu
ajutorul unor părţi din proprietăţile sale, să-l împace pe el şi pe Meis
Labanas.
61. Soğanlı: Dedicaţie adresată lui Mên Tiamou

Locul descoperirii: Descoperită la Soğanlı, situată la sud-vest de antica
Maionia.
Tipul documentului: Stelă din marmură din care se păstrază partea inferioară.
Latura din stânga este distrusă.
Litere: 1,5 cm.
Descrierea reprezentării: Se mai păstrează deasupra câmpului inscripţionat,

deasupra mulurii, doar o mică porţiune din picioarele unui personaj masculin şi
a unuia feminin.
Text: (relief) Mhnπ Tiamou EÙ◊[l]|pistoj kat' œpita|g¾n toà qeoà di¦ |4
[T]eless∂r<h>j tÁj | [t]ekoÚshj eÙcaris|[t]ˇrion ¢p◊dwka. | [”Et]ouj sth/,
mh(nÕj) Lèou.
Traducere: Lui Mên Tiamou, Euelpistos, din porunca zeului am dat aceasta
prin Telessira, mama (mea), cu mulţumire. În anul 268, luna Loos.
62. Topaklı: Ex-voto dedicat de Tropos şi Bella lui Mên Andronenos

Locul descoperirii: Topaklı, în Galatia. Descoperită de J.G.C. Anderson în
1898 în mozaicul din pavimentul moscheii.
Tipul documentului: Mic altar din piatră.
Locul de păstrare: În mozaicul moscheii.
Bibliografie: RECAM, II, 230 (cu bibliografie); CMRDM, I, 157 (fig. la p. 99);
Anderson, 1899, 96, nr. 76.
Descrierea reprezentării: Altarul conţine o reprezentare incizată a unei
semiluni şi a trei motive florale.
Text: Mhnπ ‚ 'Andrwnh‚nù ‚ TrÒpoj kaπ Bel‚5la eÙcˇ.
Traducere: Tropos şi Bella, lui Mên Andronenos, în urma făgăduinţei.
63. Yağcioğlu: Ex-voto al lui Diogenes către Mên

Locul descoperirii: Descoperit de către W.M. Calder şi W. Ramsay în
1912(?) la Yağcioğlu, în Galatia.
Tipul documentului: Altar care are doar partea din faţă vizibilă. Inscripţia
este gravată pe mulura superioară a altarului, între coarnele unui taur.
Litere: 2-3 cm.
Bibliografie: RECAM, II, 356; MAMA, VII, 311; CMRDM, I, 110 (fig. la p. 72).
Descrierea reprezentării: Bucraniu în relief încadrat de o ghirlandă.
Text: [Di]og◊nhj Èrm◊rwtoj Øpὲ[r] ‚ Œ?autoà kaπ t◊knwn Mhnπ eÙcˇn.
Traducere: Diogenes, fiul lui Hermeros, lui Mên, pentru el şi copiii săi, în
64. Yeniyurt: Ex-voto al sătenilor către Mên

Locul descoperirii: Yeniyurt în Galatia.
Tipul documentului: Altar de marmură cu marginea inferioară îngropată.
Bibliografie: RECAM, II, 28 (B) (cu bibliografie); Salzmann, 1984, 364, nr.
19; Anderson, 1937, 1, 19, nr. 5 (b).
Text: [--]TNHN o≤ k£toikoi Mhn∂ (eÙcˇn?).
Traducere: [--] Sătenii (au dedicat aceasta) lui Mên (în urma făgăduinţei?).
65. Provenienţă necunoscută: Imprecaţie funerară cu invocarea mâniei lui

Mên Axiottenos
Locul descoperirii: Provenienţă necunoscută. Probabil zona de nord-est a Lydiei.
Tipul documentului: Stelă din marmură albă, cu fronton semicircular în
partea superioară.
Litere: 1,5 cm. Câmpul inscripţionat este reprezentat de întreaga suprafaţă a
stelei, inclusiv frontonul semicircular şi mulura care îl delimita de corpul pro-
priu-zis al stelei.
Locul de păstrare: Aflată într-o colecţie privată.
Bibliografie: Petzl, 2002, 99-102.
Datare: 28 februarie 226 d.Hr.
Text: ”Etouj ti/, mh(nÕj) Xandikoà h/. AÙr. Diog◊nhn kὲ AÙr. ‚ SikÒndan tÁj
sof∂aj, ‚ [t]oÝj kallit◊knouj, ‚ [t]oÝj zeucq◊ntaj œk | boulÁj Kron∂wnoj
œt∂|mhsan o≤ u≤oπ AÙr. 'Ag(a)qÒ|pouj kὲ AÙr. 'Ioulian¾ kὲ AÙr. | Trof∂mh ¹
nÚnfh kὲ o≤ pro‚£xantej ØpÕ zÒfon e≤|erÒnenta: AÙr. Diog◊nhj | Ð makar∂thj
kὲ AÙr. Kalan|d∂wn Ð p©si f∂loj kὲ t¦ ⁄g|gona kὲ o≤ sungene√j kὲ AÙr. |
DiogeneianÕj Öj c£rin gon◊wn œèneia f∂ltra œfÚ|lax(e)n: qaum£zi dὲ p£trh
tÕn œp£xion u≤Õn gon◊wn. | E∏ tij toÚtoij paraamar |[t]ˇsi -tÍ stˇlV À tù
¹rów|-, | ⁄xxi tÕn 'AxitthnÕn | kecolo| qamo Lenon.
Traducere: În anul 310, luna Xandikos, ziua a 8-a. Pe Aurelius Diogenes şi
Aurelia Secunda, descoperitorii înţelepciunii, binecuvântaţi cu copii vrednici,
uniţi în căsătorie, după hotărârea lui (Zeus) Kronion, i-au cinstit copiii lor
Aurelius Agathopous şi Aurelia Iouliane şi Aurelia Trophime, nora, şi aceia
care au coborât deja în întunericul tenebros: Aurelius Diogenes, cel mort de
curând, Aurelius Kalandion, cel iubit de toţi, şi nepoţii şi rudele, Aurelius

Diogenianos, care spre bucuria părinţilor săi şi-a păstrat o afecţiune veşnică;
patria îl admiră pe demnul fiu al părinţilor săi. Dacă cineva va păcătui faţă de
aceste lucruri – adică faţă de stelă şi faţă de mormânt – mânia lui (Mên)
Axiottenos se va abate asupra sa.
66. Provenienţă necunoscută: Ex-voto dedicat lui Meis Ouarathos

Locul descoperirii: Plăcuţă identificată într-un magazin de antichităţi din
Londra. Provine probabil din Frigia sau, după cum presupune G. Petzl, din
estul Lyciei, de la Yarbaşıçandırı (Mnara), localitate situată la nord-vest de
cetatea antică Phaselis, unde a fost descoperită în 1999 o inscripţie funerară
care menţionează o preoteasă a lui Theos Ouarathos.
Tipul documentului: Plăcuţă din bronz cu litere poansonate.
Bibliografie: Petzl, 2001, 51-53.
Text: 'Arte∂maj Kourn|oÚtou Mhnπ Oua|raqJ eÙc¾n | di/ Èrma∂ou
Klh|don∂ou.
Traducere: Arteimas, fiul lui Cornutus, (dedicat ofranda) lui Meis Ouarathos
prin Hermaios, fiul lui Kledonios.
5. Anaitis
1. Aivatlar: Inscripţie confesională a lui Apollonios pentru Meter Anaeitis

Locul descoperirii: Aivatlar. Vezi explicaţia de la nr. 10.
Tipul documentului: Stelă din marmură, profilată în partea superioară. Lovită
în colţul din dreapta sus. Partea inferioară a stelei lipseşte.
Litere: 1,8-2 cm.
Locul de păstrare: Muzeul din Izmir. Nr. Inv. 2902.
Bibliografie: Petzl, 1994, 94-95, nr. 72; Diakonoff, 1979, 145, nr. 1 (cu biblio-
grafie; fig. 22); TAM, V.1, 326.
Text: Meg£lh Mˇthr 'Anae√|tij. 'Apollènioj Mhno|dèrou Øpὲr Dionus∂|ou
toà ¢delfoà: œpπ |5 kateloÚseto kaπ oÙ|k œtˇrhse t¾n pro|qesm∂an tÁj qeoà |
¢petel◊seto aØtÕn. | ”Etouj smz/, mh(nÕj) Lèou l/.
Traducere: Mare este Mama Anaeitis! Apollonios, fiul lui Menodoros, pentru
fratele său Dionysios. Pentru că el s-a supus unei spălări cultice şi nu respectase
termenul (poruncit de) zeiţă, aceasta l-a ucis. În anul 247, în luna Loos, ziua a
30-a.
R5: kataloÚseto pentru kateloÚseto.
2. Aivatlar: Ex-voto al Charitei către Artemis Anaetis

Locul descoperirii: Aivatlar.
acrotere.
Dimensiuni: 94, 8 x 34-42,2 x 7,5 cm.
Litere: 1,5 cm.
Locul de păstrare: Rijksmuseum van Oudheden, Leiden. Nr. Inv. S. Ns 308.
Bibliografie: Diakonoff, 1979, 141-142, 145, nr. 2 (cu bibliografie; fig. 3a-c).
Datare: A doua jumătate a sec. III d.Hr.
Descrierea reprezentării: În colţurile inferioare ale timpanului sunt repre-
zentate frunze de iederă, iar în centru, o fială. În centrul stelei, între câmpul
inscripţionat şi fronton, un chenar arcuit, reprezentat în relief şi secţionat la
mijloc. În registrul superior este înfăţişat în picioare, în poziţie frontală, un
tânăr zeu imberb, având părul cârlionţat, iar pe cap o cunună cu 12 raze. Mâna
dreaptă ridicată era iniţial înfăşurată pe o lance sau un sceptru, care fusese
pictat pe stelă, dar care s-a şters. În mâna stângă, personajul ţine un obiect
rotund, cel mai probabil un con de pin. Hlamida dată pe spate, prinsă pe umărul
drept cu un buton, acoperă parţial în partea superioară chitonul scurt, încins la
mijloc, care cade până la genunchi. În registrul inferior, o zeiţă polimastă,
reprezentată frontal în poziţie de orantă. Seamănă foarte bine cu statuia de cult
a Artemidei Ephesia. Din palmele desfăcute înainte se desfăşoară două panglici (?)
până la pământ. Partea inferioară a veşmântului (ependytes), se prezintă sub
forma unui şorţ sau a unei rochii drepte care ajunge până la pământ şi lasă să
se vadă doar vârfurile picioarelor. Este structurată pe registre despărţite în plan
vertical de o dreaptă, iar în plan orizontal de cinci serii de linii duble. Şuviţele
lungi îi cad peste umeri, în faţă. Pe cap poartă un polos despărţit şi el în
registre, care atinge peretele despărţitor din interiorul chenarului cu reprezen-
tări. După umeri, în spatele capului se află o semilună încadrată într-un cerc
sub forma unei aureole. Un văl care porneşte de la polos, cade pe umeri şi
ajunge până la pământ, un motiv neobişnuit la Ephesia, însă curent la alte
Zeiţe-Mame anatoliene. Doi cerbi sunt reprezentaţi de fiecare parte a zeiţei,
însă nu afrontaţi, ci în poziţie divergentă. Vezi şi nr. 14.
Text: 'Art◊midi 'Ana◊ti. Car∂th | 'Appollwn∂ou per∂ptwma | scoàsa kaπ
œxvsqe√sa | ØpÕ tÁj ≤ere∂aj eÙcˇn.
Traducere: Artemidei Anaetis. Charite, fiica lui Apollonios, având (parte de)
o nenorocire şi fiind epuizată din pricina preoţiei, în urma făgăduinţei.
3. Aivatlar: Ex-voto al Meltinei către Meter Anaitis Axiottene

Tipul documentului: Stelă din marmură ruptă în două şi reconstituită, având
fronton cu acrotere şi picior de fixare. Partea stângă a monumentului este dete-
riorată.
Dimensiuni: 79,4 x 29,1-38,8 x 4-5 cm.
Litere: 1,7-2,3 cm.
Bibliografie: Diakonoff, 1979, 142, 145, nr. 3 (cu bibliografie; fig. 4); Keil,
1923, 250; Robert, Hellenica, XI-XII, 1960, 215, 257.
Descrierea reprezentării: Acroterele rămase sunt decorate cu palmete. În
colţurile inferioare ale timpanului erau reprezentate două frunze, dintre care
cea din dreapta este vizibilă, iar în centru se află un disc, probabil o patera. În
partea centrală superioară a stelei, sub fronton, este reprezentată o figură
feminină, în postura de rugăciune, cu mâna dreaptă ridicată. Mâna stângă este
ţinută pe lângă corp şi abia se zăreşte de sub himation. Părul este tuns scurt şi
dat pe spate, cu o cărare pe mijloc. Mantaua este înfăşurată în jurul corpului,
iar capătul acesteia este reprezentat în zig-zag dincolo de extremitatea mâinii

stângi. Tunica lungă până la pământ lasă vizibile doar vârfurile picioarelor.
Text: ”Etouj snd/, mh(nÕj) Lèou. Melt∂|nh 'IekoÚndou qug£thr | eÙc¾n Mhtrπ
'Ana∂ti 'A|xiottˇnV.
Traducere: În anul 254, luna Loos. Meltine, fiica lui Iekoundos, către Mama
Anaitis Axiottene, în urma făgăduinţei.
4. Aivatlar: Inscripţia confesională a lui Phoibos către Anaeitis

Tipul documentului: Stelă din marmură gri-cafenie, cu fronton triunghiular şi
acrotere. Corpul stelei se îngustează către vârf.
Dimensiuni: 73,8 (fără timpan) x 30,3-43 x 6-8 cm.
Litere: 2,7-3 cm.
Bibliografie: Petzl, 1994, 95-96, nr. 73 (cu fig.); Diakonoff, 1979, 142-143,
145, nr. 4 (cu bibliografie; fig. 5).
Descrierea reprezentării: Pe timpan sunt reprezentate două frunze în colţurile
inferioare. Restul reprezentărilor din câmpul timpanului au fost şterse în mod
deliberat.
Text: Meg£lh 'Anae√t|ij. 'Epeπ ¹m£rth|sen Fo√boj œpe|zˇthsen ≤ero|5Òhma
¢pode∂|<d(e)i> nàn e≤las£me|noj kaπ eÙcaris|tîn. ”Etouj spd/, | mh(nÕj)
'Artemeis∂ou, b/.
Traducere: Mare este Anaeitis! Întrucât Phoibos a căzut în păcat, a dat o
jertfă de răscumpărare, îmbunând-o (pe zeiţă) şi fiind recunoscător. În anul
284, luna Artemisios, ziua a 2-a.
5. Aivatlar: Inscripţie confesională a Stratonikei către Anaitis

Locul descoperirii: Aivatlar. Vezi explicaţia de la nr. 10.
Tipul documentului: Altar din marmurtă albă cu acrotere. Deteriorată în
timpul incendiului din 1922. Iniţial avea un fronton triunghiular, având
acrotere cu palmete şi picior de fixare.
Litere: 2,4 cm.
Locul de păstrare: Iniţial se afla în Muzeul Şcolii Evanghelice din Smyrna.
Acum se găseşte în Muzeul din Izmir. Nr. Inv. 2810.
Bibliografie: Petzl, 1994, 97, nr. 74 (cu fig.); TAM, V.1, 328 (cu facsimil);
Diakonoff, 1979, 140, 143, 145, nr. 5 (cu bibliografie); Robert, Hellenica, VI,
1948, 108.

Descrierea reprezentării: În colţurile inferioare timpanul prezintă două frunze.
Text: Meg£lh 'Ana√t|ij. 'Epeπ ¹m£rt|hsen Stratone∂kh | kaπ Fàboj
œpexˇ|5thsen ≤eropo∂hma | ¢pode∂dei Fàboj | ØÕj aÙtÁj nàn e≤|las£menoj kaπ
eÙ|caristîn. ”Etouj |10 sph/, mh(nÕj) 'Artemeis∂|ou, b/.
Traducere: Mare este Anaitis! Întrucât Stratonike a căzut în păcat şi Phybos
s-a interesat de o jertfă de răscumpărare, Phybos, fiul ei, a dat (această jertfă
acum), îmbunând-o (pe zeiţă) şi fiind recunoscător. În anul 287, luna Artemisios,
ziua a 2-a.
6. Aivatlar: Dedicaţie a Meltinei şi a lui Glykon către zeiţa Anaeitis şi Mên

Tiamou = Mên 1
Tipul documentului: Stelă din marmură, căreia îi lipseşte partea superioară.
Probabil avusese şi un fronton. Se îngustează către vârf.
Dimensiuni: 49 x 27,5-36,7 x 4,5.
Litere: 1,7-2 cm.
Bibliografie: Diakonoff, 1979, 143-144, 145, nr. 6 (cu bibliografie; fig. 6).
Descrierea reprezentării: Relief distrus în partea superioară. În centrul
imaginii se află o figură feminină, reprezentată frontal căreia îi lipseşte jumăta-
tea superioară a capului. Personajul se află pe un piedestal îngust şi ţine mâna
dreaptă întinsă în semn de rugăciune. Mâna stângă rămâne pe lângă corp,
înfăşurată în himation. Sub acesta se află tunica lungă (chiton), drapată cu
pliuri drepte, spre deosebire de pliurile mantiei, care sunt ondulate.
Text: Qe´ 'Anae∂ti kaπ Mhnπ Ti£mou | Melt∂nh kaπ GlÚkwn ¢p◊dw|kan tÕ
≤eropo∂hma eÙcaris|toàntej. ”Etouj t/, mh(nÕj) Xandikoà.
Traducere: Zeiţei Anaeitis şi lui Mên Tiamou. Meltine şi Glykon au dat o
jertfă de răscumpărare cu mulţumire. În anul 200, luna Xandikos.
7. Aivatlar/Kula (?): Ex-voto al Strationeikei către Artemis Anaeitis

Tipul documentului: Stelă din marmură care se îngustează către vârf, cu un
froton triunghiular.
Dimensiuni: 85,9 x 42,5/30,8 x 6 cm.
Litere: 2,3 cm.
Bibliografie: Diakonoff, 1979, 144-145, nr. 7 (cu bibliografie; fig. 8).
Datare: Primele decenii ale sec. III d.Hr. Stela se încadrează în acelaşi grup cu
nr. 7, 8, 14, 19, 26, 27, fiind produsul aceluiaşi lapicid.
Descrierea reprezentării: În interiorul timpanului sunt reprezentate două
frunze, iar în mijloc un motiv circular, respectiv un disc. Acroterele laterale
prezintă palmete lucrate cu grijă, însă cea superioară lipseşte. În centru, între
fronton şi inscripţie, se găseşte chipul unei femei reprezentat în interiorul unui
chenar în relief. Ea este reprezentată frontal, în picioare, şi ţine mâna dreaptă
ridicată în semn de rugăciune, iar cea stângă pe lângă corp. Îmbrăcămintea este
una foarte comună: un himation peste tunica lungă până la pământ, acoperind
aproape în totalitate mâna stângă a personajului şi lăsând la iveală doar vârfu-
rile picioarelor. Alături de chenar în dreapta, sub fronton, o pereche de ochi.
Text: 'Art◊midi 'Anae∂ti Stra|tone∂kh Melt∂nhj Øpὲr | Øge∂aj tîn Ñfqalmîn
| eÙc¾n ¢n◊sthsen.
Traducere: Artemidei Anaeitis, Stratoneike, fiica lui Meltine, pentru vindecarea
ochilor, a ridicat (aceasta), în urma făgăduinţei.
8. Aivatlar/Kula (?): Dedicaţie a fiilor lui Ammias către Thea/Meter Anaeitis

şi Mên Tiamou = Mên 2
Tipul documentului: Stelă din marmură care a supravieţuit integral, având
fronton triunghiular şi acrotere cu palmete. Se îngustează către partea superi-
oară.
Dimensiuni: 98,7 x 37-44,7 x 5 cm.
Litere: 2,5 cm.
Datare: 236-237 d.Hr. (= anul 321 era sullanică). Stela se încadrează în acelaşi
grup cu nr. 7, 8, 14, 19, 26, 27, fiind produsul aceluiaşi lapicid.
Descrierea reprezentării: În interiorul timpanului, în colţurile inferioare sunt
gravate două frunze, iar în partea superioară, sub cornişă, în dreptul acroterei
superioare, un disc de mărime foarte redusă. Sub fronton sunt vizibile, de la
stânga la dreapta, o pereche de sâni, un picior drept pe un soclu foarte îngust,
întors către dreapta, şi o pereche de ochi.
Text: Qe´ 'Anae∂ti kaπ Mhnπ Ti£mou. | TÚch kaπ Swkr£thj kaπ 'Am|mianÕj
kaπ TrÒfimoj o≤ 'Am|m∂ou kaπ Filˇth kaπ Swkrat∂a |5 a≤ 'Ammi£doj
poˇsantej tÕ ≤e|ropÒhma e≥las£menu Mht◊|ran 'Anae∂tin Øpὲr t◊knwn kaπ ‚
qremm£twn ⁄ngrafon ⁄sthsan. | ”Etouj tka/, mh(nÕj) Xandikoà.
Traducere: Zeiţei Anaeitis şi lui Mên Tiamou. Tyche şi Sokrates şi Ammianos
şi Trophimos, fiii lui Ammias, şi Philete şi Sokratia, fiicele lui Ammias, făcând
o jertfă de răscumpărare, au îmbunat-o pe Mama Anaeitis, pentru copiii lor şi

cei adoptaţi, au ridicat acest înscris. În anul 321, luna Xandikos.
9. Aivatlar: Dedicaţie a lui Aurelius Mousaios către Meter Anaeitis

Tipul documentului: Stelă mare din marmură, care se îngustează către partea
superioară.
Dimensiuni: 113,7 x 37,4-47 x 7 cm.
Litere: 2,3 cm.
Locul de păstrare: Rijksmuseum van Oudheden, Leiden. Nr. Inv. S. Ns 244-245.
Descrierea reprezentării: Stelă asemănătoare iconografic cu cea de la Nr. 7.
În interiorul timpanului sunt reprezentate două frunze, iar în mijloc un motiv
circular, respectiv un disc. Acroterele laterale prezintă palmete lucrate cu grijă,
însă cea superioară lipseşte. În centru, între fronton şi inscripţie, se găseşte
chipul unei femei reprezentat în interiorul unui chenar în relief. Ea este repre-
zentată frontal, în picioare, şi ţine mâna dreaptă ridicată în semn de rugăciune,
iar cea stângă pe lângă corp. Îmbrăcămintea este una foarte comună: un
himation peste tunica lungă până la pământ, acoperind aproape în totalitate
mâna stângă a personajului şi lăsând la iveală doar vârfurile picioarelor.
Text: Mhtrπ 'Anae∂ti AÙr(ˇlioj) Mou|sa√oj ¢nadex£menoj t¾n | ¢delf¾n
'Aff∂an stˇl|lhn ¢paithqeπj ¢p◊dw|5ka. ”Etouj tkq/, mh(noj) Pereit∂ou, b/.
Traducere: Mamei Anaeitis, Aurelius Mousaios primind-o în grijă pe sora sa,
Aphphia, fiindu-i cerută (în schimb) o stelă, a dat-o. În anul 329, luna Pereitios,
ziua a 2-a.
10. Aivatlar: Ex-voto al Eugamiei către Artemis Anaitis epekoos

Locul descoperirii: Aivatlar. Este probabil ca să fi fost descoperită în acelaşi
loc împreună cu Nr. 1, 5, 11, 12, şi 13.
Tipul documentului: Stelă prelucrată foarte rudimentar, cu fronton triunghiular.
Corpul stelei se îngustează către vârf.
Locul de păstrare: Iniţial păstrată la Muzeul Şcolii Evanghelice din Smyrna.
Redescoperită în 1932 de către Louis Robert la Muzeul Başmane din Izmir.
Nr. Inv. 744.
Bibliografie: Diakonoff, 1979, 145, nr. 10 (cu bibliografie; fig. 23).
Descrierea reprezentării: În colţul din stânga al timpanului, un obiect repre-

zentat, care poate fi o frunză înfăţişată schematizat.
Text: ”Artemi 'Ana∂ti qe|´ œphkÒJ EÙgam∂a | 'Ioulianoà sÚnbioj p£|scousa
to√j ⁄soqen |5 eÙcaristoàsa t¾n eÙ|c¾n ¢n◊qhka. | ”Etouj triakosi|ostoà nj/,
mh(nÕj) Pa|nˇmou, b/.
Traducere: Artemi(dei) Anaitis, zeiţa cea grabnic-ascultătoare, Eugamia,
soţia lui Ioulianos, suferind de cele dinlăuntrul ei, mulţumind a dedicat (aceasta),
în urma făgăduinţei. În anul 356, luna Panemos, ziua a 2-a.
10a. Aizanoi: Dedicaţie a custodelui Apollonios către Artemis Anaitis

Locul descoperirii: Stelă încastrată în scara unei case din Asar, de lângă
Görnevit. Provine, ca şi precedenta, din sanctuarul Artemidei Anaitis şi al lui
Mên Tiamou.
Tipul documentului: Stelă din marmură albă, cu marginea superioară profilată.
Litere: 2,5 cm.
Locul de păstrare: În Asar.
Bibliografie: Petzl, 1998, 24-25, nr. 3 (cu Pl. 1, fig. 5).
Datare: 71-72 d.Hr. (= 156 d.Hr.).
Text: ['Art]◊mid[i 'Ana]|2[e]t?i?di eÙ?[cari|st√?]KOSA[---] ‚4 [---] 'Apol[lonio]|[j
ne]wter[oj ¢n◊]|6[qhk]en. ”E[touj] rnj/, mhn[Õj] ‚ Dai]s?∂ou d[.]/.
Traducere: Artemidei Anaitis, în semn de mulţumire [---] tânărul Apollonios
a ridicat (aceasta). În 156, luna Daisios, ziua [.]4.
10b. Aizanoi: Ex-voto dedicat lui Meter Anaitis

Locul descoperirii:
Tipul documentului: Altar din marmură albă profilat în partea superioară şi în
cea inferioară.
Dimensiuni: 72 x 34.
Litere: 1,5 cm. Puţin lizibile. Inscripţia se află în partea superioară a monu-
mentului.
Locul de păstrare: În Asar.
Bibliografie: Petzl, 1998, 25, nr. 4 (cu Pl. 1, fig. 6).
Text: KOA[.]I[ . . ]LWN | HIL[ . . . ]DOI[ . . . ]E ‚ vacat 'Arte[mi]dèra ‚ Mhtrπ
['A]n[a]e∂ti|di vacat e[Ùcˇ]n.
Traducere: [---] Artemidora, (a dedicate aceasta) Mamei Anaitis în urma

făgăduinţei.
11. Ayazviran (Iaza): Inscripţie confesională preamărind pe Meter Anaeitis şi

Meis Tiamou = Mên 15
Locul descoperirii: Descoperită înainte de 1900 în împrejurimile anticei Kula,
după G. Petzl sau probabil la Ayazviran, după Lane şi Diakonoff.
Tipul documentului: Stelă de marmură albă înaltă, care se îngustează uşor
către partea superioară. Profilul din partea superioară distrus în cea mai mare
parte.
Litere: 1,3 cm.
Locul de păstrare: Mutată la Şcoala Evanghelică din Izmir (Smyrna); în prezent,
dispărută.
Bibliografie: Sartre, 1995, 325; Petzl, 1994, 86-88, nr. 68 (cu fig.); TAM, V.1,
317; Diakonoff, 1979, 145-146, nr. 11 (cu bibliografie; fig. 24).
Descrierea reprezentării: Reprezentarea unei semiluni cu deschiderea largă.
Text: Meg£lh Mˇthr 'Anae√tij ”Azi|ta kat◊cousa kaπ Meπj Ti£mou | kaπ a≤
dun£mij aÝtîn. Èrmog◊|nhj ka≥ 'Apollènioj o≤ Apollw|5n∂ou M∂dou ¢pÕ
SÚrou mandrîn | plazom◊nwn co∂rwn treiîn Dh|main◊tou kaπ Pap∂ou œx
'Az∂|twn kaπ prosmisgÒntwn aÙtîn | prob£toij toà Èrmog◊nou kaπ
'A|10pollwn∂ou, paid∂ou aÙtîn bÒs|kontoj pentaetoàj, kaπ ¢paga|gÒntwn
⁄sw, zhtoàntoj oân toà | Dhmain◊tou kaπ toà Pap∂ou oÙ|k æmolÒghsan di£
tina ¢carist∂|15an. 'Epest£qh oân tÁj qeoà tÕ skÁ|ptron kaπ toà kur∂ou toà
Ti£mou. | Kaπ m¾ Ðmologhs£ntwn aÙtîn ¹ | qeÕj oân ⁄deixen t¦j ≥d∂aj
du|n£mij kaπ ≤l£santo aÙt¾n teleu|20tˇsantoj toà Èrmog◊nou ¹ gun¾ |
aÙtoà kaπ tÕ t◊knon kaπ 'Apollèni|oj Ð ¢delfÕj toà Èrmog◊nou. Kaπ | nàn
aÝtÍ marturoàmen kaπ eÙlo|goàmen met¦ tîn t◊knwn. | ”Etouj r%q/.
Traducere: Mare este Mama Anaeitis, care stăpâneşte peste Azita, şi Meis
Tiamou şi puterea lor! Hermogenes şi Apollonios, fiii lui Apollonios Midas:
când trei purcei ai lui Demainetos şi Papias din Azita s-au rătăcit şi s-au
îndepărtat de turma lui Syros şi s-au alăturat cirezii lui Hermogenes şi
Apollonios – pe care sclavul lor de cinci ani le păştea – atunci aceştia i-au dus
cu ei (mai departe). Acum, când Demainetos şi Papias făcut cercetări, atunci
ei, dând dovadă de rea-voinţă, nu au recunoscut. Sceptrul zeiţei şi al
stăpânului Tiamos a fost deci depus (pe altar) şi zeiţa şi-a arătat puterea sa
pentru că ei nu şi-au mărturisit vina: Hemogenes şi-a găsit moartea, iar soţia
sa, copilul şi Apollonios, fratele lui Hermogene, au împăcat-o pe zeiţă. Iar
acum noi depunem mărturie pentru ea şi o preamărim împreună cu copiii
noştri. În anul 199.
12. Ayazviran (Iaza): Inscripţie confesională în cinstea Artemidei Anaeitis şi

a lui Meis Tiamou = Mên 16
Locul descoperirii: Descoperită înainte de 1900 în împrejurimile localităţii
Kula, după Petzl sau probabil la Ayazviran, după Lane şi Diakonoff. Vezi
explicaţia de la nr. 10.
Tipul documentului: Stelă de marmură care se îngustează vârf. Fără fronton.
Litere: 1,8 cm.
Locul de păstrare: Mutată la Şcoala Evanghelică din Izmir (Smyrna); în pre-
zent, dispărută.
Bibliografie: Sartre, 1995, 325-326; G. Petzl, EA, 22, 1994, 88-90, nr. 69 (cu
bibliografie); TAM, V.1, 318; CMRDM, I, 44 (cu Pl. XX); Diakonoff, 1979,
146, nr. 12 (cu bibliografie; fig. 25); Keil, 1923, p. 256, XXVII, 8.
Datare: 156-157 apr. J.-C.
Text: ”Etouj sma/, mh(nÕj) Panˇmou, b/. | Meg£lh ”Artemij 'Anae√|tij kaπ
Meπj Ti£mou. 'Epπ | 'Ioukoàndoj œg◊neto œn |5 diaq◊si manikÍ kaπ ØpÕ p£n|twn
diefhm∂sqh æj ØpÕ | Tat∂aj tÁj penqer©j aÙ|toà f£rmakon aÙtù didÒs|10qai,
¹ dὲ Tat∂aj œp◊sthsen | skÁptron kaπ ¢r¦j ⁄qhken | œn tù naù æj
≤kanopoioà|sa perπ toÝ pefhm∂sqai aÙ|tÁn œn suneidˇsi toiaÚtV. |15 O≤ qeoπ
aÙt¾n œpo∂hsan œ[n] | kol£sei, ¿n oÙ di◊fugen. Ò|mo∂wj, kaπ Swkr£thj, Ð
u≤Õj | aÙtÁj, par£gwn t¾n ∏sodon | t¾n ≥j tÕ ¥lsoj ¢p£gousan, ‚20 dr◊panon
kratîn ¢mpelot[Ò]|mon œk tÁj ceirÕj ⁄pesen | aÙtù œpπ tÕn pÒdan ka∂ oÛ|twj
monhm◊rJ kol£sei ¢|phll£gh. Meg£loi oân o≤ qe|25oπ o≤ œn 'Az∂ttoij.
'Ep◊sthsan | luqÁnai tÕ skÁptron kaπ t¦j | ¢r¦j t¦j genom◊naj œn tù | naù,
§j lÚsan t¦ 'IokoÚndou | kaπ Mosc∂ou, ⁄ggonoi dὲ tÁj |30 Tat∂aj, Swkr£teia
kaπ Mosc©j | kaπ 'Ioukoàndoj kaπ Menekr£|thj, kat¦ p£nta œxeilas£menoi
toÝj qeoÝj kaπ ¢pÕ no√n eÙlogoà|men sthllografˇsantej t¦j du|n£mij tîn
qeîn.
Traducere: În anul 241, luna Panemos, ziua a doua. Mare este Artemis
Anaeitis şi Meis Tiamou! Când Iucundus a ajuns într-o stare de nebunie şi
zvonul s-a răspândit la toţi oamenii, că i-a fost dată o otravă de către soacra
lui, Tatia(s), atunci Tatias a ridicat sceptrul şi a adus blesteme în templu: a
clarificat respectivele zvonuri - (şi aceasta) deşi era conştientă (că se comportă
aşa cum susţineau zvonurile). Zeii au adus asupra ei o pedeapsă de care n-a
scăpat. La fel şi Socrates, fiul ei, pe când urma acelaşi drum care ducea către
dumbrava sacră şi ţinea un cosor; acesta i-a căzut din mână peste picior şi
astfel a pierit de pe urma pedepsei în aceeaşi zi. Mari sunt acum zeii din Azita!
Ei au cerut ca sceptrul şi blestemele făcute în templu să fie dezlegate. Pe
acestea le-au dezlegat copiii lui Iucundus şi al lui Moschion, nepoţii Tatiei:
Sokrateia şi Moschas şi Iucundus şi Menekrates, după ce i-au făcut pe zei să
fie îndurători în orice privinţă, de acum preamărim puterea zeilor scriind pe

stelă.
13. Ayazviran (Iaza): Ofranda adusă lui Thea Anaitis şi lui Mên Tiamou =
Mên 17
Locul descoperirii: Vezi explicaţia de la nr. 10.
Tipul documentului: Stelă din marmură cu fronton.
Dimensiuni: Înălţime: 70 cm.
Bibliografie: Diakonoff, 1979, 146, nr. 13 (cu bibliografie).
Text: Qe´ 'Anae∂ti kaπ | Mhnπ Ti£mou Swkr£|teia k(aπ) Bass∂lla | k(aπ)
'Apollwnπj k(aπ) PrÒ|5kloj k(aπ) TrÒfimoj | ¢p◊dwkan tÕ ≤[e]|ropo∂hma
eÙcaris|toàntej. ”Etouj s%j/, | mh(nÕj) Lèou, b/.
Traducere: Zeiţei Anaeitis şi lui Mên Tiamou, Sokrateia şi Bassilla şi Apollonis şi
Proklos şi Trophimos au dat o jertfă de răscumpărare cu mulţumire. În anul
296(?), luna Loos, ziua a 2-a.
14. Ayazviran/Kula(?): Cinstirea de către o asociaţie sacră a celui dintâi din

strămoşi preoţi, Aurelius Glykon
Locul descoperirii: Ayazviran (în Antichitate, Iaza).
Tipul documentului: Stelă din marmură cu fronton triunghiular din care
lipseşte partea superioară şi colţul din dreapta. Acrotera stângă şi timpanul sunt
deteriorate.
Litere: 2-2,5 cm.
Bibliografie: Diakonoff, 1979, 146-147, nr. 14 (cu bibliografie; fig. 13 a-b).
Datare: 223-224 d.Hr. Stela se încadrează în acelaşi grup cu nr. 7, 8, 14, 19,
26, 27, fiind produsul aceluiaşi lapicid.
Descrierea reprezentării: În fiecare dintre colţurile timpanului se află frunze
de iederă. Figura din centrul câmpului cu reprezentări, atât cât a mai rămas în
partea inferioară, seamănă foarte bine cu statuia de cult a Artemidei Ephesia
(vezi şi descrierea de la nr. 2).
Text: ”Etouj th/, mh(nÕj) Panˇmou, ih/. | Ò ≤erÕj doàmoj œte∂mhsan
AÙr(ˇlion) | GlÚkwna Dionus∂ou tÕn œk pro|gÒnwn ≤er◊wn prîton 'Art◊mi|5doj
'Anae∂tij tÁj sungenikÁj | qeoà sÝn kaπ Dionus∂J tù u≤ù aÙtoà | k(aπ)
Cam£swni tù œkgÒnJ aÙtoà di¦ | t¾n ≥j toÝj qeoÝj qrhske∂an kaπ | t¦j ≥j
tÕn doàmon poll¦j eÙer|10ges∂aj kaπ tetelekÒta k(aπ) teloànta.
Traducere: În anul 308, luna Panemos, ziua a 18-a. Asociaţia sacră l-a cinstit
pe Aurelius Glykon, fiul lui Dionysios – cel dintâi din strămoşi preoţi ai
Artemidei Anaeitis, rudenia zeului –, împreună cu Dionysios, fiul lui şi
Chamason, nepotul lui, pentru slujirea (pioasă a) zeilor şi pentru numeroasele
binefaceri la adresa asociaţiei pe care le-a săvârşit şi desăvârşit.
15. Ayazviran (Iaza): Dedicaţia lui Admetos către Meter Ana(i)tis

Locul descoperirii: Descoperită în 1970 în Ayazviran, fiind atunci în posesia
lui Mehmet Çiçek.
Tipul documentului: Stelă din marmură, care se prezintă ca un naiskos, cu un
câmp inscripţionat în partea de jos şi picior de susţinere. Jumătatea superioară
lipseşte, astfel încât nu ştim dacă avea sau nu fronton.
Datare: Anterioară sec. II d.Hr.
Descrierea reprezentării: Zeiţa este reprezentată la fel ca şi Kybele tronând,
fiind flancată de doi lei.
Text: ”Admhtoj 'Admˇtou | kaπ Gluk◊a ¹ gun¾ Mh|trπ 'An£tidoj ca|ristˇrion.
Traducere: Admetos, fiul lui Admetos şi Glykeia, soţia lui, Mamei Ana(i)tis,
cu mulţumire.
15a. Emre: Dedicaţie adresată Artemidei Anaitis şi lui Mên Tiamou = Mên 21
Locul descoperirii: Emre(köy), la nord-vest de Nisyra.
Tipul documentului: Mică stelă din marmură, cu partea din stânga spartă.
Litere: 2 cm.
Descrierea reprezentării: Înfăţişarea divinităţilor atotputernice în Azita
(Axiotta): Mên (Meis) Tiamou şi Meter Anaitis, văzuţi frontal, cu simbolurile
puterii lor, sceptrele, care au aceeaşi înălţime cu zeităţile (divinităţile sunt
menţionate împreună şi în inscripţia de la nr. 11). Câmpul reprezentărilor se
află încadrat într-un chenar în partea superioară a stelei, deasupra inscripţiei.
Figurile sunt parţial deteriorate. În stânga, un altar cu o flacără arzând. Mâna
dreaptă a lui Mên se sprijină pe un sceptru, iar în stânga ţine un con de pin (?).
Pe cap poartă o bonetă frigiană. Între bonetă şi sceptru este greu perceptibil
capătul unei semiluni. Hlamida este vizibilă peste tunica scurtă până la genunchi.
În stânga sa, Artemis Anaitis, ţinând mâna stângă ridicată ce înfăşoară un
sceptru. În dreapta ţine un obiect rotund, de dimensiunea unei ulcele. Cel mai
probabil este vorba despre o fială. Părul pare a fi prins la spate, având cărare pe
mijloc. Pe cap zeiţa poartă un văl care cade pe după umeri pe spate până la
nivelul genunchiului. Poartă un himation peste o tunică lungă până la pământ,
care lasă să se vadă doar vârfurile picioarelor. Chitonul are pliuri drepte.
Text: [”Etouj .../, mhnÕj] Dais∂ou, j/. ['Art◊mi‚2di 'Anae√ti kaπ Mh]nπ Tiamou
AP?[--] ‚[--- m]et¦ tÁj M?[--] ‚ [---].
Traducere: În anul ... luna Daisios, ziua a 6-a. Artemidei Anaeitis şi lui Mên
Tiamou [---] împreună cu M[---].
16. Gölde: Ex-voto al Melitinei către Artemis (Anaitis)

Locul descoperirii: Copiată înainte de 1880 în paraclisul bisericii Sf. Treime
din Gölde.
Tipul documentului: Stelă din marmură probabil.
Bibliografie: Diakonoff, 1979, 147, nr. 16 (cu bibliografie); Keil, 1923, 252.
Descrierea reprezentării: Decorată cu o ramură de dafin.
Text: Melit∂nh | 'Art◊midi | eÙcˇn.
Traducere: Melitine, Artemidei, în urma făgăduinţei.
16a. Gölde = Mên 23
16b. Gölde = Mên 25
17. Görnevit: Ex-voto al lui Quintus către Meter Ana(i)tis

Locul descoperirii: Încastrată într-o fântână din Görnevit; descoperită în 1908.
Tipul documentului: Stelă din marmură, cu fronton păstrat parţial. Corpul
stelei se îngustează către partea superioară.
Litere: 1,6-1,7.

Descrierea reprezentării: În colţul din stânga al timpanului se află o frunză
de iederă, iar în centru un ornament sub formă de scut sau de disc.
Text: Ko∂ntoj Mhtrodèrou | Mhtrπ 'An£tidoj eÙcˇn.
Traducere: Quintus, fiul lui Metrodoros, Mamei Ana(i)tis, în urma făgăduinţei.
17a. Görnevit (Esenyazı): Dedicaţie Artemidei Anaitis

Locul descoperirii: Stelă descoperită în cătunul Asar, la mică distanţă de
Görnevit, care astăzi se numeşte Esenyazı.
Tipul documentului: Stelă fragmentară, cu marginea superioară profilată.
Secţionată median, iar partea inferioară lipseşte.
Litere: 1,5 cm. Primul rând al inscripţiei se află pe profilul superior.
Locul de păstrare: Se păstrează într-o colecţie privată din 1994.
Bibliografie: Petzl, 1998b, 66-71; Petzl, 1997, 69-70, nr. 1 (cu foto la Pl. 2).
Text: ['Art◊midi] 'Anae∂ti ¢n◊qh[ke(n) .]aj Mhtrodèrou | [kol]asqeπj e≥j t¦
gÒ|[nata?] kaπ e≥j t¦ ⁄nte|[ra. DÒxaj, Óti taàta | [p£s?]cei kat¦ g◊nesin, |
[œman]teÚsato kaπ [1-2?] | [....]couke[---].
Traducere: [---]as, fiul lui Metrodoros, a dedicat (stela) [Artemidei] Anaitis,
pentru că a fost pedepsit la genunchi? şi la intestine. A crezut că suferă
aceasta din cauza constelaţiei sale la naştere? şi a mers să i se prezică şi [---]
18. Görnevit: Dedicaţie a Soteriei adresată Artemidei Anaitis

Locul descoperirii: Descoperită în Görnevit în jurul anului 1960.
Tipul documentului: Fragment dintr-o stelă din marmură din care se păstrează
doar partea centrală.
Datare: 91-92 d.Hr.
Text: ”Etouj roj/. | 'Art◊midi | 'Anae∂tidi | Swthr∂a 'Ale|5x£ndrou PHBA ‚ [11
litere] | [---].
Traducere: În anul 176. Artemidei Anaeitis, Soteria, fiica lui Alexandros[-----].
19. Görnevit/Kula (?): Dedicaţie a membrilor comunităţii din Bollas adresată

Artemidei Anaitis şi lui Mên Tiamou = Mên 26
Locul descoperirii: Descoperită în Görnevit în jurul anului 1960.
Tipul documentului: Partea superioară a unei stele din marmură cu fronton
triunghiular, care se îngustează către vârf. Acrotere ornamentate, din care s-a
păstrat cea stângă.
Dimensiuni: 30 x 28 x 4,5.
Bibliografie: Diakonoff, 1979, 147-148, nr. 19 (cu bibliografie; fig. 12); Ricl,
2003a, 87; TAM, V.1, 576; CMRDM, I, 57 (şi comentariu la CMRDM, III, p. 36).
Descrierea reprezentării: În colţurile inferioare ale timpanului sunt reprezen-
tate două frunze de iederă, iar în partea centrală, un disc.
Text: 'Art◊midi 'Anae∂ti? | kaπ Mhnπ Ti£mou 'A|l◊xandroj, TeimÒ|qeoj,
GlÚkwn, tîn |5 Boll£doj kaπ o≤ sun|b?o?l?a?fÒroi œglutrw|[s£men]o?i?
¢?n?◊?s?t?h?|[san ---].
Traducere: Artemidei Anaeitis şi lui Mên Tiamou, Alexandros, Teimotheos,
Glykon, cei din (comunitatea) Bollas, şi purtătorii de simboluri sacre subscriind
au ridicat aceasta.
R5-6: Un exemplu similar este atestat pe valea Caystrului, la Çayağzı (la est de anticul
Koloe), unde a fost descoperită o stelă conţinând numele a nu mai puţin de 64 de astfel
de purtători de simboluri sacre (symbolephoroi) proveniţi din 15 tipuri de comunităţi
rurale diferite. Vezi ETAM, 24, 97.
19a. Görnevit = Mên 27
19b. Görnevit = Mên 28
20. Kalburcu: Inscripţie confesională a lui Apollonios, cu menţiunea lui Mên

Axiottenos, a lui Mên Tiamou şi a Anaitidei = Mên 32
Locul descoperirii: Găsită la Kalburcu. Petzl consideră inscripţia aceasta (71),
ca şi nr. 68, 69 şi 70 din catalogul său, ca provenind dintr-un sanctuar comun
al Mamei Anaitis şi al lui Mên Tiamou din zona Kula.
Tipul documentului: Stelă din marmură albă cu acroterele deteriorate.
Litere: 1,8 cm.
Locul de păstrare: Muzeul Arheologic din Bergama. Nr. Inv. 4344.

Bibliografie: Petzl, 1994, 92-94, nr. 71 (cu bibliografie); Malay, Petzl, 1985,
60-63, Nr. 4 (cu foto la Pl. 3); SEG, 35, 1164.
Descrierea reprezentării: Menţiunea unor statui ridicate lui Mên Tiamou şi
Anaitidei, care cel mai probabil arătau ca pe stela Nr. 15a de la Emre.
Text: ”Etouj smd/, mh(nÕj) 'Apella∂‚ou. 'Apollènioj 'Apollw‚n∂ou
megalorhmonˇsa‚j MÁna 'AxietthnÕn kaπ ‚5 œkol£sqh. 'Ek◊leusen aÙtoà
to√j ≥d∂oij ¢nas?t?[Á]‚sai tÕn qeÕn MÁna Tiamo[u] ‚ kaπ t¾n Anae√tin.
ParelkÚ?‚santoj dὲ aÙtoà crÒnon ‚10 kaπ m¾ ¢podidÒntoj t¾n 'Ap‚f∂an, ∑na
sthlografˇsei k?[a]‚π t¦ m◊rh paradèsei: kaπ nàn ¢‚pod∂dei tÕ m◊roj tîn
¢np◊‚15lwn œpπ ta√j Pag£si, §j Œm◊r?[i]‚se tÒpoj KlaÚdion M∂lwna, gei‚ton∂a
'AmÚnta kaπ 'Onhs©. Èpπ ‚ ≤?er◊wj 'Alex£ndrou MoÚr?‚kou.
Traducere: În anul 244, luna Apellaios. Apollonios, fiul lui Apollonios, a
mâniat pe Mên Axiottenos şi a fost pedepsit. (Zeul) i-a poruncit să ridice
statuile zeului Mên Tiamou şi Anaeitis din avutul lui; a întârziat un timp şi nu
a lăsat-o pe Apphia ca să graveze o stelă şi să dăruiască parcelele ei, şi acum
dăruieşte parcela lui de butuci de vie de lângă Pagasi, pe care desparte locul
lui Claudius Milo, în vecinătatea lui Amyntas şi Onesa. În timpul preotului
Alexandros Mourkos.
21. Kara Devlit/Sandal: Inscripţia confesională a lui Aurelius către Zeus

Sabazios şi Artemis Anaeitis = Mên 35
Locul descoperirii: Găsită în 1880 pe panta muntelui vulcanic Kara Devlit de
lângă Sandal şi transportată la Kula.
Tipul documentului: Stelă din marmură cu reprezentare.
Bibliografie: Petzl, 22, 1994, 99-100, nr. 76 (cu foto); Diakonoff, 1979, 148,
nr. 20 (cu bibliografie).
Descrierea reprezentării: Deasupra câmpului inscripţionat se află figura unui
bărbat având un copac în stânga şi doi în dreapta.
Text: ”Etouj tk/, mh(nÕj) Pereit∂ou, ib/. AÙr(ˇlioj) | Straton∂kou b/ œpeid¾
kat¦ | ¥gnoian œk toà ¥lsou(j) ⁄koya | d◊ndra qeîn DiÕj Sabaz∂ou kaπ |5
'Art◊midoj 'Anae∂tij kolas|qe∂j, eÙx£menoj eÙcaristˇ|rion ¢n◊sthsa.
Traducere: În anul 320, luna Pereitios, ziua a 12-a, Aurelius, fiul lui Stratonikos,
nepotul lui Stratonikos, deoarece a tăiat din neştiinţă nişte copaci din pădurea
zeilor Zeus Sabazios şi Artemis Anaeitis, fiind pedepsit, a adus aceasta cu
mulţumire după cum a făgăduit.
22. Kalburcu-Köleköy: Depunerea sceptrului lui (Mên) Axiottenos şi Anaitis

= Mên 34
Locul descoperirii: Găsită în jurul anului 1960 pe proprietatea lui Mustafa
Filik, situată între Kalburcu şi Köleköy, la nord de Gediz Çay.
Tipul documentului: Stelă funerară din marmură cu fronton, acrotere şi picior
de susţinere. Stela se îngustează uşor către vârf.
Litere: 1,9 cm.
Text: ”Etouj roh/, mh(nÕj) De∂ou, d/. | 'Ammi¦j ¹ gun¾ kaπ o≤ u≤oπ |
'Apollènioj kaπ DhmÒ|filoj œte∂mhsan PaterÁ |5 kaπ TrÚfaina ¹ qreptˇ: |
∑na mˇ tij prosamartÍ tÍ | stˇlV À tù mnhme∂wi, skÁ|ptra œp◊sthsan toà
'Ax[i]|otthnoà kaπ 'Anae∂tidoj.
Traducere: În anul 178, luna Deios, ziua a 4-a. Ammias, soţia şi copiii,
Apollonios şi Demophilos, au cinstit (în mod deosebit) pe Patera şi pe
Tryphaina, fiica adoptivă; pentru ca nimeni să nu spună ceva împotrivă pe o
stelă sau pe un monument, au depus sceptrul lui Axiottenos şi Anaeitis.
23. Kalın Harman: Imprecaţie împotriva profanatorilor. Mânia lui Apollo şi

a Anaitidei
Locul descoperirii: Găsită la Kalın Harman, la cca 8 km vest de antica Tabala
(astăzi Burgaz).
Tipul documentului: Stelă din marmură albă cu fronton triunghiular.
Litere: 2 cm.
Bibliografie: IGSK, 52, 66 (cu bibliografie); Trebilco, 1995, 73; TAM, V.1,
213; Diakonoff, 1979, 148, nr. 22 (cu bibliografie; fig. 29); Herrmann, 1962,
59, nr. 54 (cu foto).
Descrierea reprezentării: Frontonul este decorat cu acrotere. Cea care se afla

în partea superioară este distrusă. Coţurile de jos ale frontonului sunt decorate
cu frunzuliţe de iederă, iar în mijlocul acestuia se află o patera. Deasupra
câmpului inscripţionat sunt reprezentate două cununi în relief, cu panglici.
Text: ”Etouj tmj?/, mh(nÕj) Dais∂ou, dek£tV |2 Œstam◊nV: œte∂mhsan tÕn |
pat◊ra StratoneikianÕn |4 mne∂aj c£rin o≤ Øoπ aÙtoà GlÚ?|kwn kaπ
StratoneikianÕj ka[π] |6 ¹ sÚnbioj aÙtoà Mhnof∂la | mne∂aj c£rin: e∏ tij
qelˇsei |8 skubal∂sai tÕ mnÁma toàto, Ÿ|xei tÕn 'ApÒllwna kecolwm◊|10non
kaπ t¾n kur∂an 'Anae√tin di¦ | t◊kna t◊knwn ⁄gona œgÒnwn.
Traducere: În anul 346, luna Daisios, ziua a zecea, cea ridicată (?). L-au
cinstit pe tatăl (lor), Stratoneikianos spre amintire, fiii lui, Glykon şi
Stratoneikianos, şi soţia lui, Menophila, spre bună amintire; dacă cineva ar
voi să pângărească acest mormânt, să aibă parte de mânia lui Apollo şi a
stăpânei Anaeitis asupra copiilor copiilor şi a urmaşilor urmaşilor lor.
23a. Kara Kütük: Inscripţie cu imprecaţii funerare

Locul descoperirii: Descoperită în regiunea bazinului superior al râului Kogamos,
în timpul călătoriei efectuate de Keil şi Premerstein. Locul este situat la est de
Philadelphia (Alaşehir), la ieşirea din Ağıllı Boğaz Dere, pe panta unui munte
unde se află mai multe rămăşite ale unor morminte.
Tipul documentului: Placă din marmură albă.
Dimensiuni: 50 x 95 x cca 40 cm.
Litere: 2 cm.
Bibliografie: TAM, V.3, 1729; Petzl, 1996, 3-8, nr. 3 (Pl. I); SEG, 46, 1996,
nr. 1508; AE, 1996, nr. 1456; Paz de Hoz, 1991, 152, nr. 3.82; IGSK, 52, 72ter.
Text: [---] t?Á? gun[aik∂ ----] ‚ [--] œ?f?' ú oÙk œx◊stai to√j klhr?[onÒmoi]j? H[-
--] | [- tÕ] mnhme√on kaπ tÕn perπ aÙtÕ tÒ[pon . . ]S?QNOMA?[ . . . . ]I?T?O?P?W?[ . .
] |4 [-]AURUKLOIS, ¥nwqen toà bwmoà q?e?©j Anaeitewj kaπ bwm[oà] |
[Ùy∂s?]tou DiÕj ¢fwrism◊noj ØpÕ œmoà ¢pÕ tÁj paragoÚshj Ðdo[à] | [Ÿw?]j
¢kainîn tri£konta perπ aÙtù e≥j tetr£gwnon, mˇte Ø?po|[q◊]sqai mˇte
œxall?otriîsai t?r?[Ò]pJ mhdenπ mhdὲ pareur◊se?[i] ü8 [mh]demi´. Òmo∂wj oÙk
œx◊s?t?a[i] Œ?t?◊rJ tinπ teqÁnai e≥j aÙtÕ [..] | [...]MAT?WN Ñktë ïn pepo∂hmai? œn
aÙtù Øposor∂wn: teqˇ[son]|tai] d?ὲ? œ?k?e√noi, oἷj ¨n œgë œn Î p?o?i?ˇ?s?o?ma?i
[d]iaqˇkV sunc?w?[rî. “Os]|[tij?] d?' ¨?n œpeiso∂sei par¦? [t]aàt[a] À? Ÿ?t?erÒn ti
par?¦ t¦ æ[rism◊]|12[na Øp'] œ?moà poiˇsV, P?R?[.]I?E?[...] m[ὲ]n? Ÿxei q?eoÝj
kecol[wm◊nouj], | [Øpo?]k?e∂setai dὲ pr?oste∂mJ e∏?j? t?e tÕn Ka∂saroj f∂s?[kon +

af/?] | [kaπ t]Í? Kapolm◊wn katoik∂v [+] af/ kaπ e∏ tij par[ . . . . . . ] | [-
]ateÚsetai, genˇsetai ¥kura DIATO?[-]HE[ . . . . . . . ] |16 [--]TA diatet£cqa?i
O?L?N?L?T?E?L?S?O?T? [---] | [---]UT?OP[----] | [---]P?O?G? [----].
Traducere: [---] soţiei [---] cu hotărârea ca moştenitorilor să nu li se permită
[---], să pună zălog sau să înstrăineze în nici un mod şi sub nici un pretext nici
mormântul şi nici terenul din jurul lui, [care ---] este numit?, deasupra
altarului zeiţei Anaitis şi (al) altarului [---] lui Zeus cel Preaînalt?, delimitat
de mine, de la drumul care trece pe lângă el [până la?] 30 de akainai în jurul
lui. Nimănui altcuiva nu-i va fi permis să fie înmormântat în el [---] al celor
opt hyposoria pe care le-am pus să fie construite în el?. [Mai degrabă] vor fi
înmormântaţi cei cărora le dau acordul în testamentul pe care [îl vom face.
Cine însă] va înmormânta pe altcineva (încălcând) aceasta sau va face orice
altceva ce [contravine celor hotărâte] de mine va ajunge să simtă pe de o
parte mânia [---] zeilor, pe de altă parte [va primi] o pedeapsă fie din partea
fiscului imperial [de 1.500 de denari, cât şi de la] katoikia Kalpomeilor de
1.500 [de denari]; iar dacă cineva face o [tranzacţie împotriva (celor)
hotărâte?], ea devine nevalabilă [---] s-a dispus [---].
24. Kara Selendi: Imprecaţie împotriva profanatorilor. Apa sacră a Anaeitidei

Locul descoperirii: Încastrată în zid. Descoperită în 1894 pe proprietatea lui
Topal Ahmet de lângă Selendi Çay.
Tipul documentului: Stelă din marmură cu fronton fără decoraţie interioară.
Corpul monumentului se îngustează către vârf.
Descrierea reprezentării: Deasupra câmpului inscripţionat este reprezentată o
cunună.
Text: ”Etouj soh/, mh(nÕj) Gorpia∂ou, ae/. 'Atal£n|th 'Onhs∂foron tÕn u≤Õn
zˇsanta | ⁄th ke/ œte∂mhsen. E∏ tij dὲ pa|ram£rtV tù t£fJ met¦ tÕn qanatÒn
|5 mou, t¾n 'Anae√tin t¾n ¢pÕ ≤eroà Û|datoj kecolwm◊nhn Ÿxei.
Traducere: În anul 278, luna Gorpiaios, ziua a 15-a. Atalante l-a cinstit pe
fiul (său) Onesiphoros, care a trăit 25 de ani. Dacă cineva ar păcătui faţă de
mormânt după moartea mea, să aibă parte de mânia Anaeitidei, cea de la apa
sfântă.
25. Katakekaumene*: Dedicaţie adresată Artemidei Anaeitis şi lui Mên

Tiamou = Mên 36
Locul descoperirii: Loc neprecizat din regiunea Katakekaumene.
Tipul documentului: Stelă din marmură fără fronton. Corpul monumentului
se îngustează către vârf.
Locul de păstrare: Museum of Fine Arts din Boston. Nr. Inv. 94.14.
Text: 'Art◊midi 'Anae∂ti k[aπ Mh]|nπ Ti£mou. Mousa√j b/ [kaπ] | Kallig◊neia
¹ sÚmbi[oj aÙ]|toà Øpὲr Mousa∂ou to[à u≤oà] |5 marturoàntej t¦j d[un£]|mij
tîn qeîn ¢p◊dw[kan] | t¾n eÙcˇn. ”Etouj spa/, mh(nÕj) | De∂ou, i/.
Traducere: Artemidei Anaeitis şi lui Mên Tiamou. Mousais, fiul lui Mousais,
şi al lui Kalligeneia, soţia lui, pentru fiul Mousaios, mărturisind puterea zeilor
au dat (aceasta) în urma făgăduinţei. În anul 281, luna Deios, ziua a 11-a.
26. Katakekaumene*/Kula (?): Ex-voto al Alexandrei dedicat Artemidei

Anaeitis şi lui Mên Tiamou = Mên 37
Locul descoperirii: Regiunea Katakekaumene. În cazul în care această stelă
provine într-adevăr de la Kula, după cum indică Hasan Malay, înseamnă că
întreg grupul de inscripţii provine din acel loc, unde se afla şi sanctuarul
comun al celor două divinităţi.
Tipul documentului: Stelă din marmură cu fronton şi acrotere.
Litere: 1,5 cm.
Bibliografie: ETAM, 19, 416 (cu bibliografie); Diakonoff, 1979, 152, nr. 33
(cu bibliografie; fig. 9); Robert, Hellenica, 1955, 163, nr. 28 (Pl. 29.1).
Descrierea reprezentării: În interiorul timpanului, în partea inferioară, două
fruze de iederă, iar în mijloc un disc. Deasupra inscripţiei sunt reprezentaţi doi sâni.
Text: 'Art◊midi 'Anae[∂ti] | kaπ Mhnπ Ti£mou 'A?[le]|x?£ndra Øpὲr tîn? |
[m]astîn eÙc¾n |5 ¢n◊sthsan.
Traducere: Artemidei Anaeitis şi lui Mên Tiamou, Alexandra, a ridicat
(aceasta), pentru sâni, în urma făgăduinţei.
27. Katakekaumene*/Kula (?): Ex-voto al lui Trophimos, către Artemis

Anaeitis şi Mên Tiamou = Mên 38
Locul descoperirii: Posibil din Katakekaumene.
Tipul documentului: Stelă din marmură, cu fronton triunghiular şi acrotere,
spartă în două bucăţi şi reîntregită. Acrotera din vârf lipseşte. Pe timpan sunt
reprezentate două frunze de iederă în colţurile inferioare şi o patera în centru.
Litere: 2 cm.
Bibliografie: ETAM, 19, 160 (fig. 54); Diakonoff, 1979, 152, nr. 34 (menţionată).
nr. 7, 8, 14, 19, 26, 27, fiind produsul aceluiaşi lapicid. Hasan Malay o consi-
deră ca fiind probabil de sec. II d.Hr.
Descrierea reprezentării: În mijloc este reprezentat un bărbat îmbrăcat în mantie
lungă, cu falduri drepte, având mâna dreaptă ridicată în semn de rugăciune.
Text: 'Art◊midi 'Anae√ti k(aπ) ‚2 Mhnπ Tiamou TrÒfi‚moj Øpὲr Œautoà eÙ‚c¾n
¢n◊sthsen.
Traducere: Artemidei Anaeitis şi lui Mên Tiamou, Trophimos a ridicat (aceasta),
pentru el însuşi, în urma făgăduinţei.
28. Katakekaumene*: Ex-voto al lui Antonis şi familiei sale către Artemis

Anaeitis şi Mên Tiamou = Mên 39
Locul descoperirii: Posibil să provină chiar din Sandal sau din Kula.
Tipul documentului: Partea superioară a unei stele din marmură albă, cu
fronton triunghiular. Deteriorată în părţile superioară şi inferioară.
Litere: 1,3-1,5 cm.
Locul de păstrare: Muzeul din Manisa. Nr. Inv. 1393 = 421.
Bibliografie: ETAM, 19, 159; TAM, V.1, 597 (cu Pl. XXI); Diakonoff, 1979,
152, nr. 35 (menţionată).
Descrierea reprezentării: Patru persoane sunt reprezentate în rugăciune, deasupra
câmpului inscripţionat.
Text: 'Art◊midi 'Anae√ti kaπ Mh‚2nπ Tiamou 'Antènij met¦ tÁj sumb∂ou
Pwl∂thj kaπ ‚4 twn ped∂wn eÙc¾n ¢n◊sth‚[s]an. ”Etouj tlq/.
Traducere: Artemidei Anaeitis şi lui Mên Tiamou, Antonis, împreună cu soţia
(sa), Polites, şi cu copiii, în urma făgăduinţei au ridicat (aceasta). În anul 339.
29. Kula: Ex-voto al lui Amias dedicat Anaitidei

Locul descoperirii: Găsită pe un câmp la aproximativ 1-2 km vest de Kula şi

adusă în casa lui Ahmetoğlu İbrahim Sarı, unde se afla în 1959.
Tipul documentului: Stelă din marmură având fronton cu acrotere şi picior de
susţinere.
Litere: 2 cm.
Datare: Anterioară sec. II d.Hr.
Descrierea reprezentării: În colţurile inferioare ale timpanului se află frunze
de iederă, iar în centru un trifoi cu patru foi. Deasupra inscripţiei, două ramuri
de dafin, reprezentate orizontal în basorelief.
Text: 'Ami¦j 'Anae∂tidi | eÙcˇn.
Traducere: Amias, Anaeitidei, în urma făgăduinţei.
30. Kula: Monument ridicat de îngrijitorii templului şi al procesiunilor Artemidei

(Anaitis)
Locul descoperirii: Găsită în 1959 în ruinele zidului de la marginea viei lui
Mezmet Özyaman, la 2 km de Kula.
Tipul documentului: Tabula ansata din marmură, cu una dintre anse lipsă şi
ramă proeminentă.
Dimensiuni: 39,5 x 51,5 (fără anse) x 9 cm.
Litere: 2,3 cm.
Bibliografie: Diakonoff, 1979, 149, nr. 25 (cu bibliografie; fig. 31); Herrmann,
1962, 37, nr. 24 (cu Pl. 9, 1).
Text: Mhtrof£nhj Pap∂|ou œpimelht¾j naoà | qe©j 'Art◊midoj | ¢gaqÍ tÚcV
|5 metakataskeu£san|toj e/ b£qrwn Koḯntou | Loukk∂ou Klaudianoà |
◊pimelhtoà œk tîn | prosÒdwn tÁj qeoà. | ”Etouj s%d/.
Traducere: Metrophanes, fiul lui Papios, îngrijitorul templului zeiţei Artemis,
întru fericirea lui Quintus Lucc(e)ius Claudianus, îngrijitorul procesiunilor
zeiţei, care s-a îngrijit de contruirea a cinci socluri. În anul 294.
31. Kula: Dedicaţie adresată de Zeuxis şi Meltines Artemidei în urma unei

porunci divine
Locul descoperirii: Când a fost copiată, a mijlocul sec. al XIX-lea, era folosită
ca soclu al unei coloane din moscheea Kuşunlu din Kula.
Tipul documentului: Bloc de marmură (?) inscripţionat.

Text: ”Etouj rk/, mh(nÕj) Ùperbereta∂ou, qi/. | Zeàxij Dionus∂ou 'Art◊|midi
kat¦ œpita[gˇn] | KOUMIDIOU ¢n◊qhken ≤erateÚontoj Fil∂pou | (vacat)
GlÚkwnoj kaπ Melt∂nhj Fill∂pou.
Traducere: În anul 120, luna Hyperberetaios, ziua a 19-a. Zeuxis, fiul lui
Dionysios, Artemidei a dedicat (aceasta) în urma poruncii (lui Zeus lui
Kyme?), fiind preoţi Philip(p)os, fiul lui Glykon, şi Meltines, fiul lui Philippos.
32. Kula: Dedicaţia lui Herakleides către Artemis Anaeitis

Locul descoperirii: Descoperită între 1937 şi 1946 la Kula, de unde a fost
adusă la Manisa.
Tipul documentului: Mic altar din marmură profilat în partea superioară şi în
cea inferioară. Mulura superioară este parţial deteriorată, iar colţul din dreapta
jos al altarului lipseşte.
Litere: 2-2,5 cm. Inscripţia continuă şi pe mulura inferioară.
Locul de păstrare: Muzeul Arheologic din Manisa. Nr. Inv. 150.
Text: 'Art◊midi 'A(frunză)|nae∂ti œph|kÒJ kaπ boh|qù p£ntote |5 gegonu∂v
`H|rakle∂dhj 'A|pollwn∂|ou ¢n◊qhken. | ”Etouj se/.
Traducere: Artemidei Anaeitis, cea care este mereu grabnic-ascultătoare şi
ajutătoare, Herakleides, fiul lui Apollonios a dedicat (aceasta). În anul 205.
33. Kula: Ex-voto al Meltinei dedicat Artemidei Anaeitis şi lui Mên Tiamou =
Mên 43
Locul descoperirii: Găsit în Kula înainte de 1880.
Tipul documentului: Fragment de stelă din marmură.
Bibliografie: Diakonoff, 1979, 150, nr. 28 (cu bibliografie); Keil, 1923, 256, n. 19.

Descrierea reprezentării: Deasupra inscripţiei sunt reprezentate două picioare.
Text: 'Art◊midi 'Anae∂ti kaπ | [M]hnπ Ti£mou Melt∂nh | [Øp]ὲr tÁj Ðloklhr∂aj
| [tîn] podîn eÙc¾n |5 [¢n◊]sthsen.
Traducere: Artemidei Anaeitis şi lui Mên Tiamou, Meltine, pentru deplina
însănătoşire a picioarelor, în urma făgăduinţei, a ridicat (aceasta).
34. Kula: Ex-voto al Trophimei către Thea Artemis (Anaitis)

Locul descoperirii: Copiată de Hamilton în Kula în 1835.
Tipul documentului: Stelă din piatră (?).
Text: Trof∂mh Tattia|nou qe´ 'Art◊mi|di eÙc¾n ¢p◊|dwka.
Traducere: Trophime, fiica lui Tattianos, zeiţei Artemis, a dat aceasta în urma
făgăduinţei.
35. Kula: Dedicaţie adresată Demetrei, Artemidei şi zeiţei Nike

Locul descoperirii: Adusă de la Kula la Manisa înainte de 1888.
Tipul documentului: Partea superioară a unei stele, cu fronton semicircular.
Stela se îngustează către bază.
Locul de păstrare: Transferată la Muzeul Luvru din Paris înainte de 1905.
Text: Dhmˇtra ”Artemij N∂kh.
Traducere: Demeter Artemis Nike.
R1: Diakonoff: THNIKH.
36. Kula: Inscripţia confesională a Glykiei către Anaeitis eg Metroo

Locul descoperirii: Stela a fost găsită pe un deal, al cca 20 km distanţă de
Kula, pe drumul care leagă această localitate de Alaşehir.
Tipul documentului: Stelă din marmură prelucrată rudimentar, cu fronton şi

picior de susţinere.
Bibliografie: Diakonoff, 1979, 151, nr. 31 (cu bibliografie; fig. 34); Petzl,
1994, 98, nr. 75.
Text: Gluk∂a 'Ioul∂|ou toà 'Agr∂ou | kolasqe√|sa ØpÕ tÁ|5j 'Anae∂tidoj | tÁj
œg MhtrJ t|Õn glouqroÝn œ|pizhtˇsasa ¢n[◊q]|hken.
Traducere: Glykia, fiica lui Ioulios, fiul lui Agrios, fiind pedepsită de Anaeitis
cea din metroon la şezut, a întrebat (şi) a dedicat (ofranda).
37. Philadelphia: Ex-voto al Meltinei către Meter Anaeitis

Locul descoperirii: Găsită în 1906 in Alaşehir (în Antichitate, Philadelphia),
în curtea lui Kalınderı İanako.
Tipul documentului: Stelă din marmură, rectangulară, spartă în partea din
stânga jos şi profilul superior îndepărtat.
Dimensiuni: 52 x 28-29,5 x 5 cm.
Litere: 1,7 cm.
Bibliografie: TAM, V.3, 1548; Paz de Hoz, 1991, 148-149, nr. 3.69; Diakonoff,
1979, 152, nr. 36 (cu bibliografie; fig. 35).
Datare: Sec. I d.Hr.
Descrierea reprezentării: Deasupra inscripţiei, o lunulă în relief.
Text: Mhtrπ Anae∂ti | Melt∂nh Èrmog◊|nou Øpὲr 'Amm∂aj | tÁj qugatrÕj |5
eÙcˇn.
Traducere: Mamei Anaeitis, Meltine, fiica lui Hermogenes, (a dedicat
aceasta) pentru Ammia, fiica (sa), în urma făgăduinţei.
38. Philadelphia: Ex-voto al lui Papias către Meter Anaeitis

Locul descoperirii: Găsită în 1906 în Alaşehir, într-o casă aparţinând lui Hacı
İannis.
Tipul documentului: Stelă din marmură cu fronton. Deteriorată în partea
inferioară. Corpul inscripţiei se îngustează către vârf.
Dimensiuni: 46 x 32-33,5 x 5,5 cm.
Litere: 1,7 cm.
Bibliografie: Diakonoff, 1979, 152, nr. 37 (cu bibliografie); Keil, 1923, 250,
nr. 7.
Datare: Sec. I d.Hr. (?).
Text: Mhtrπ Anae∂ti eÙc¾n | Pap∂aj Qeodèrou.
Traducere: Mamei Anaitis, Papias, fiul lui Theodoros, în urma făgăduinţei.
39. Philadelphia: Ex-voto al lui Papias către Meter Anaitis

Locul descoperirii: Găsită în 1906 în Alaşehir, în podeaua unei case
aparţinând lui Hacı Petro. Doar o parte a stelei era vizibilă.
Tipul documentului: Stelă din marmură cu fronton, spartă în partea
inferioară.
Litere: 2,1 cm.
Datare: Sec. I-II d.Hr. (?).
Text: 'Ar[t]◊m[i]d[i 'A]nae∂|tidi 'Apollèni|[oj --- eÙcˇn].
Traducere: Artemidei Anaeitis, Apollonios [---], în urma făgăduinţei.
40. Philadelphia: Ex-voto al lui Secundus către Anaitis

Locul descoperirii: Găsit în 1906 în Alaşehir, în curtea interioară a casei lui
Papasoğlu Kyriako.
Tipul documentului: Altar din marmură profilat.
Litere: 2,2 cm (r. 1), 1,1 cm (r. 2).
Bibliografie: Diakonoff, 1979, 152-153, nr. 39 (cu bibliografie).
Text: 'Anae∂tidi | SekÒndoj eÙcˇn.
Traducere: Anaeitidei, Secundus, în urma făgăduinţei.
41. Philadelphia: Ex-voto al lui Eusebes către Meter Anaeitis

Locul descoperirii: Alaşehir.

Text: EÙs◊bhj Mhtrπ 'Anae∂ti eÙcˇn.
Traducere: Eusebes, Mamei Anaeitis, în urma făgăduinţei.
42. Philadelphia: Ex-voto al lui Theodotos către Meter Anaeitis

Locul descoperirii: Găsit în casa lui Raşıt Selen din Alaşehir în 1955, lângă
moscheea Seyh Sınan.
Tipul documentului: Mic altar foarte deteriorat, din care lipseşte colţul din
stânga şi partea superioară. Se păstrează însă mulura profilului inferior.
Litere: 2,5 cm.
Bibliografie: TAM, V.3, 1554; Pay de Hoz, 1991, 149, nr. 3.74; Diakonoff,
1979, 153, nr. 41 (cu bibliografie; fig. 36).
Datare: Sec. II sau III d.Hr.
Text: [Qe]odÒto[j] | 'Apollwn∂o[u] | nakot∂l[t]hj | Mhtrπ 'An|5ae∂ti eÙc¾|n Øpὲr
tÁj | swthr∂aj.
Traducere: Theodotos, fiul lui Apollonios, cel care tunde lâna, Mamei
Anaeitis, în urma făgăduinţei, pentru izbăvire.
R3: Diakonoff: nakot∂lhj.
43. Philadelphia: Ex-voto al lui Typhon către Meter Anaeitis

Locul descoperirii: Descoperită în jurul anului 1884 pe o stradă din Alaşehir,
încastrată în peretele unei construcţii.
Tipul documentului: Mică stelă.
Text: [TÚ?]fwn Kallis[t]r£|[t]ou Mhtrπ 'Anae∂ti|di genÒmenoj Ór|kou mnˇmwn
¢n◊|5qhken eÙcˇn.
Traducere: Typhon, fiul lui Kallistratos, Mamei Anaeitis, fidel jurământului
făcut, a dedicat (aceasta), în urma făgăduinţei.
44. Philadelphia: Consacrarea unei păduri şi a unei clădiri lui Meter Anaitis
de către Salvius = Mên 40
Locul descoperirii: Transportată din Alaşehir în Smyrna în 1889.
Tipul documentului: Mică stelă cu fronton şi un ornament circular în interi-
orul acestuia.
Bibliografie: TAM, V.3, 1547; Paz de Hoz, 1991, 150, nr. 3.76; Diakonoff,
1979, 153, nr. 43 (cu bibliografie); Keil, 1923, 250, n. 7.
Text: S£lbioj 'Apol|lwn∂ou toà M|hn© ¢n◊qhken | Mhtrπ 'Ana∂tidi |5 t¾n
perioikod|om¾n p©san kaπ | tÕ ¥lsoj kaπ [---] | prÕj <oj> aÙt[ù] | E?N . U? .
APA.
Traducere: Salvius, fiul lui Apollonios, fiul lui Menas, a dedicat Mamei Anaitis
întreaga contrucţie de împrejmuire şi pădurea sacră şi [---]din faţa ei [---].
R5-6: Zidul de incintă şi crângul sacru.
45. Philadelphia: Dedicaţie a Emiseei către Anaeitis

Locul descoperirii: Transportată din Alaşehir în Smyrna în 1889.
Tipul documentului: Stelă probabil din marmură.
Litere: 2,5 cm.
Bibliografie: TAM, V.3, 1553; Petzl, 1994, 113-114, nr. 96; Paz de Hoz, 1991,
150, nr. 3.77; Diakonoff, 1979, 153, nr. 44 (cu bibliografie).
Text: [---]H 'Anae∂tid[i] 'Emise|a kolasqe√sa [p]onhrîj | [k]aπ ¢felpisqoàsa
ØpÕ ¢n|qrèpwn œssthlogr£fhse |5 kaπ ¢n◊sthsen œngr£yasa ka[π] | t¾n
tekoàsa eÙlogoàsan.
Traducere: [---] Anaeitidei, Emisea, fiind amarnic pedepsită şi dezamăgită de
oameni, a gravat stela şi a ridicat-o, menţionând pe ea şi pe cea care a
binecuvântat-o să nască.
46. Philadelphia: Decret onorific în cinstea lui Aurelius Eugenetor, câştigător

al marilor sărbători ale Anaeitidei
Locul descoperirii: Soclu din marmură.
Bibliografie: Diakonoff, 1979, 153-154, nr. 45 (cu bibliografie).
Descrierea reprezentării: Nu avem indicii legate de aspectul statuii.
Text: 'AgaqÍ TÚcV | `H boul¾ kaπ Ð dÁmoj | AÙr(ˇlion) EÙgen◊tora frunză |
'Elpidianoà Filadel|5f◊a ⁄fhbon pankra|tiast¾n neikˇsan|ta t¦ meg£la
Sebas|t¦ 'Anae∂teia œndÒ|xwj œpπ AÜlou Òsti|10ou Ì◊rwnoj boul£r|cou
stˇsantoj frunză | t¾n teim¾n toà ¢xi|ologwt£tou boul£r|cou œk tîn ≥d∂wn.
Traducere: Noroc bun! Sfatul şi Poporul (au hotărât): Aurelius Eugenetor,
fiul lui Elpidianos, efebul din Philadelphia, luptător la pancraţiu, care a biruit
în chip glorios la Marile Sărbători auguste ale Anaeitidei, în vremea când
Aulus Hostios, fiul lui Hieron prezida Sfatul, (să primească această) cinstire
din partea celui mai vrednic de amintire boularchos, pe cheltuiala proprie.
R9: Diakonoff: œpπ aÜlou.
47. Philadelphia: Cinstirea lui Alexandros, învingător în luptă al zeiţei

Locul descoperirii: Găsită în 1895, în apropierea zidului cetăţii antice.
Tipul documentului: Soclu din marmură.
Descrierea reprezentării: Nu avem indicii legate de aspectul statuii.
Text: 'AgaqÁ TÚcV | 'Al◊xandron | g/ Flakkilia|nÒn Kr∂spoj |5 b/ Neik£nwr |
Ð boul£rcoj | kat¦ <t¦> dÒxan|ta tÍ boulÍ | neikˇsanta |10 tÕn tÁj qeoà |
¢gîna.
Traducere: Noroc bun! Crispus, fiul lui Crispus Nikanor, pentru Alexandros,
fiul lui Alexandros, Alexandros Phlakkilianos, fiul lui Alexandros, nepotul lui
Alexandros, care a biruit la întrecerea (în cinstea) zeiţei, (a ridicat aceasta) în
conformitate cu cele decise de Sfat.
48. Philadelphia: Cinstirea preotului Artemidei, Aurelius Hermippos, de către

o asociaţie sacră de postăvari
Locul descoperirii: Monument încastrat în zidul băii turceşti din Alaşehir.
Tipul documentului: Stelă din piatră (?).

Text: 'AgaqÍ TÚcV | AÙr(ˇlion) “Ermippon xust£rchn ≤er◊a | tÁj 'Art◊midoj
tÕn ⁄ndoxon kaπ | filÒpatrin kaπ œm p©sin prîton, |5 ¢rcieras£menon
œndÒxwj me|t¦ meg£lwn ¢nalwm£twn, kaπ | dÒnta kont{r}okunhg◊sion | œn ú
zugÕn ¢pÒtomon œk qe∂aj | filodwr∂aj ktl. | [---] |28 ¹ ≤er{e}¦ ful¾ tîn
œriourgîn tÕn | ŒautÁj kaπ tÁj patr∂doj œn p©|sin eÙerg◊thn.
Traducere: Noroc bun! Aurelius Hermippos, xystarchēs şi preot al Artemidei
şi iubitor de ţară şi cel dintâi în toate, care a slujit glorios în calitate de preot,
cu mari cheltuieli, şi care a dăruit lancea sa de vânătoare, drept legătură
nezdruncinată a unei generozităţi divine [---]; sfânta corporaţie a prelucră-
torilor de lână (a ridicat aceasta) pentru binefăcătorul ei şi al patriei în toate.
R2: Xystarchēs, probabil preşedinte al asociaţiei atletice.
R7: Diakonoff: kontrokunhg◊sion.
49. Sardis: Dedicaţie adresată de Ammias Artemidei Anaeitis

Locul descoperirii: Descoperită în 1913, în zidul de nord, bizantin, al
Artemisionului, lângă râul Pactolus.
Tipul documentului: Partea superioară unei stele din marmură, cu fronton,
ruptă median. Fără acrotere. Conişa stângă şi o parte a timpanului sunt distruse.
Dimensiuni: 24 x 27 x 3,5-4,5 cm.
Litere: 1,5-2 cm.
Bibliografie: Diakonoff, 1979, 154, nr. 48 (cu bibliografie; fig. 37); Sardis,
VII.1, 95 (fig. 83); NIS, 27 şi urm.
Descrierea reprezentării: În interiorul timpanului, în colţurile de jos, se află
câte o frunză de iederă, iar în partea centrală, urmele unei ornamentaţii. Între
primul rând şi restul inscripţiei sunt reprezentaţi doi ochi.
Text: 'Art◊midi 'Anae∂t?[i] | 'Ammiaj Matr∂doj ἔ|3k?tisse æj kolas?q?[√]|[sa ≥j
toÝj ÑfqalmoÚj].
Traducere: Artemidei Anaeitis, Ammias, fiica lui Matris, am ridicat (aceasta)
fiind pedepsită [la ochi].
50. Sardis: Inscripţie dedicată Artemidei Anaitis şi lui Mên Tiamou = Mên 55
Locul descoperirii: Sardis, în molozul de sub zidul sinagogii.
Tipul documentului: Fragment de stelă votivă care urma să fie publicată de L.

Robert.
Locul de păstrare: Necunoscut. Iniţial în colecţia săpăturii IN 65.58.
Text: Dedicaţie Artemidei Anaitis şi lui Mên Tiamou.
Traducere: -.
D1 Sandal: Inscripţie confesională a lui Metrodoros

Locul descoperirii: Sandal, în Maionia (estul Lydiei).
Tipul documentului: Stelă din marmură albă, deteriorată în partea superioară.
Descoperită în 1908 în peretele unei fântâni.
Litere: 1,2 cm.
Locul de păstrare: Încastrată în peretele construcţiei.
Bibliografie: Petzl, 22, 1994, 101-102, nr. 78 (cu fig.); Diakonoff, 1979, 154-
155, nr. D1 (cu bibliografie).
Descrierea reprezentării: Porţiunea din relief rămasă înfăţişează braţul stâng
al unui copil.
Text: ”Etouj sg/, mh(nÕj) Panˇmou. MhtrÒdw|roj GlÚkwnoj paid∂on ín
¢kou|s∂wj kate£xaj sthll£rion tÁj qeoà œpezˇthse ¢nastaqÁ|5nai ØpÕ
aÙtoà ¥llo.
Traducere: În anul 230, luna Panemos. Metrodoros, fiul lui Glykon, pe când
era copil, a spart fără să vrea o mică stelă a zeiţei. Ea i-a cerut să ridice alta
în locul ei.
D2 Salihli: Dedicaţie a hierodulilor din Doarrenes către Artemis

Locul descoperirii: Nu se cunoaşte exact.
Tipul documentului: Inscripţie copiată de un locuitor din Salihli.
Bibliografie: Diakonoff, 1979, 154, nr. D2 (cu bibliografie).
Descrierea reprezentării: Nu avem indicii legate de eventuale reprezentări.
Text: Bas(i)leÚontoj 'Att£lou | ⁄touj e/, mhnÕj Perit(∂)ou. | O≤ œg

Doarrhnhj ≤erÒdoulo[i] | 'Art◊midi Øpὲr Men£ndrou PERT |5 ≤eronÒmou
kalokagaq∂aj | Ÿneken kaπ eÙno∂aj tÁ[j] | e≥j aÙtoÚj.
Traducere: În anul al 5-lea al domniei lui Attalos, luna Peritios. Hierodulii
din Doarrenes pentru Artemis, în numele lui Menandros, îngrijitorul templului,
pentru, buna ei îngrijire şi bunăvoinţă faţă de ei.
6. Mâ
1. Boğaziçi: Inscripţie votivă dedicată de Mênis şi soţia sa, preoţi, către Mâ

Taure[ne]
Locul descoperirii: În interiorul moscheii din Boğaziçi, de lângă pod. Parţial
inclus în podea. Provine probabil din Kormasa, după Bean.
Tipul documentului: Altar având colţurile superioare din stânga şi din drepta
distruse şi relieful degradat.
Dimensiuni: 64,5 × 36,5 × 34 cm.
Litere: 2-2,5 cm. Primele două rânduri se află pe mulura superioară, celelalte
în jurul reliefului deteriorat.
Locul de păstrare: În moschee. Provine probabil din acelaşi sanctuar ca şi
inscripţia de la Çallica.
Bibliografie: RECAM, III, 155; Bean, 1959, 95-96; nr. 43; SEG, 19, 1963,
245, nr. 778.
Datare: Sec. II-III d. Hr. (înainte de 212 d.Hr.).
Descrierea reprezentării: Relief prea deteriorat pentru a putea fi interpretat.
Text: [---qe]´ M´ TAURH[--] |2 [---]MÁnij Men[£n]|drou kaπ 'Astran∂a |4
Mˇnid(vacat)oj ¹ gu|n¾ aÙ(vacat)toà eÙ|6c¾n (vacat) ≤erèmeünoi t(vacat)Áj
qe|8oà [---].
Traducere: [---] zeiţei Mâ Taurica [---], Mênis, fiul lui Menandros şi
Astrania, fiica lui Mênis, soţia sa, (au îndeplinit) făgăduinţa, ca preot şi
preoteasă ai zeiţei [---].
1a. Burdur* = Sozon 1
2. Büyütaşli Häyük: Dispoziţiile testamentare ale unui aristocrat

Locul descoperirii: Descoperită în vara anului 2001, în timpul săpăturilor
desfăşurate la situl hittit din Acemhöyük de o echipă de la Universitatea din
Ankara condusă de Prof. Dr. Aliye Öztan. Inscripţia a fost găsită pe un teren de
la Büyütaşlı Höyük aparţinând lui Mustafa Kaymaz (în aceeaşi zonă cu
Acemhüyük).
Tipul documentului: Stelă din marmură, spartă în trei bucăţi. Spatele şi
colţurile stelei au fost prelucrate rudimentar.
Dimensiuni: 50,8 × 70,4 × 9,5 cm.
Litere: 1,6-2,3 cm.
Locul de păstrare: Muzeul din Aksaray. Nr. Inv. 7.1-2001.
Bibliografie: Debord, 2005, 15-30, (cu traducere franceză); Aydaş, 2002, 23-
27 (cu traducere engleză).
Text: Taàta dὲ keleÚw to√j Øp' œmoà ºleuqerwm◊|2noij œpπ taÚtV tÍ a≤r◊si
kaπ to√j Øp' œmoà diatetag|m◊noij œn ta√j dusπ t£blaij kaπ kwdik∂lloij
éste |4 t◊kna m¾ œkt∂qesqai éste tÕ g◊noj tîn ¢pel|euq◊rwn di¦ pantÕj
sunest£nai: kaπ tÍ œmÍ qˇ|6kV mhk◊ti mhdeπj œpiball◊sqw: œ¦n d◊ tij tîn |
¢peleuq◊rwn À œggÒnwn aÙtîn À ¢dikˇsh À |8 ¢f◊lhta∂ ti aÙtîn tîn Øp'
œmoà dedomm◊nw|n À bl£yV À œnephri£sV, toàton ¢pote∂nein |10 tÍ œn
Kom£noij Qeù kat' œniautÕn parq◊nou|j ¢fqÒrouj œnn◊a, p£llhkaj :q/:,
taÚrouj {:q/:}, |12 leukoÝj crusok◊rwtaj :q/:, bÒa?[j q]hle∂aj :q/:, ∑p|pouj
crusocalinèto?u?j? <:q/:>, tr£gouj l[e]ukoÝj :q/:, |14 a≥gaj :q/:, kreioÝj
crusom£llouj :q/:, celidÒna|j leuk¦j :q/: taàta dὲ ¢nafer◊tw Diπ ¢pÕ
Qum|16n£swn kaπ Diπ Farn£ouv kaπ tÍ 'Ana√tidi kaπ | mˇq' oÛtwj
œxeumen∂zointo o≤ progegram|18m◊noi qeo∂: kaπ mˇte gÁ karpÕn do∂h mˇte
oÙranÕj | Ûdwr mˇte ¼lioj fèj, ¢l<l>' ⁄nocon e≥nai ≤erosul∂a|20j: kaπ
panèlhj kaπ œxèlhj prÒ<r>rizoj ¢pÒloito: t|aÚthn t¾n t£[bla]n ¢n◊qhka œn
tù t£fJ mou.
Traducere: Poruncesc acestea celor care au fost eliberaţi de mine prin
această hotărâre şi celor care au fost înşiruiţi de mine pe cele două tăbliţe şi
codicile (ale testamentului): copiii lor să nu fie abandonaţi, (pentru ca) familia
liberţilor să fie totdeauna unită şi nimeni niciodată să nu fie aşezat în
mormântul meu; iar dacă vreunul dintre liberţi sau urmaşii lor fie ar comite o
nedreptate, fie şi-ar însuşi ceva din cele date de mine, fie l-ar distruge sau l-ar
mutila, să aducă în fiecare an zeiţei din Komana, nouă fecioare neprihănite,
nouă tineri, nouă tauri albi cu coarne aurite, nouă juninci, nouă cai cu frâiele
aurite, nouă ţapi albi, nouă capre, nouă berbeci cu lâna de aur şi nouă
rândunele albe şi să consacre acestea lui Zeus din Thymnasa, Zeus Pharnovos
şi Anaitis; şi nici aşa zeii sus-menţionaţi nu vor fi împăcaţi, iar pământul nu va
da roadă, nici cerul ploaie, nici soarele lumină, ci să fie învinuit de sacrilegiu
şi fiind părăsit şi nimicit să-i piară sămânţa. Am pus această tăbliţă pe
mormântul meu.
R19-20: ≤erosul∂a, furt din proprietatea sacră, furt dintr-un templu, sacrilegiu.
3. Çallica: Inscripţie votivă a lui Mênis şi a soţiei sale

Locul descoperirii: Necunoscut. Probabil că inscripţia, la fel ca şi cea din
Boğaziçi, provine dintr-un sanctuar al zeiţei Mâ-Athena de la Çallica, din zona
Kormasei.
Tipul documentului: Fragment din piatră parţial îngropat şi deteriorat în

partea superioară.
Dimensiuni: 32 × 39 cm.
Litere: 2 cm. Litere incizate adânc în interiorul chenarului.
Locul de păstrare: Semiîngropată la Çallica, în zona Kibyra-Olbasa.
Bibliografie: RECAM, III, 149 (cu fig.).
Datare: Sec. II-III d. Hr.
Text: [---] qe[´(?) --] |2 [--MÁ]nij Men£nd?[rou] | [kaπ 'A]stran∂a Mˇn?[idoj] |4
[---] ¹ gun¾ aÙtoà [tÕ] | [eÙca]ristˇrion Øp[ὲr] |6 [tîn t◊]knwn kaπ œggÒn[wn] |
[---œ]dap£nh?sa? ?L?R? [--?].
Traducere: [---] zeiţei?[---] Mênis, fiul lui Menandros, şi Astrania, fiica lui
Mênis, (a adus această ofrandă) cu mulţumire pentru copiii şi nepoţii lor; am
cheltuit? (130 denari ? sau 60 de litri de grâne) [---].
7. Artemis Pergaia
1. Perge: Decret onorific pentru solul Apollonios din Perge.

Locul descoperirii: Lângă peretele vestic al canalului de apă, la cca 200 m
nord de poarta elenistică, la limita sudică a străzii cu colonadă. Iniţial probabil
că această placă (b), al cărui text îl reproducem, şi cea asemenea ei (a), au fost
plasate într-o piaţă publică.
Tipul documentului: Două plăci fragmentare, dintre care cea de-a doua este
foarte puţin afectată, supravieţuind aproape integral (lipsesc 9-11 litere). Ceea
ce lipseşte este doar partea introductivă a decretului onorific. Este posibil ca să
fi fost adosate unui perete al arhivei dintr-o piaţă publică.
Dimensiuni: 95 x 154 x 23 cm (placa b); împreună, cele două plăci ar fi avut o
lungime totală de cca 350 cm.
Litere: 3,5-4 cm pentru textul din dreapta; 2,2 cm pentru textul principal.
Bibliografie: IGSK, 54.I, 23 (cu planşa IX); Jones, 1995, 39-33.
Datare: 20 d.Hr.
Descrierea reprezentării: Placa b este profilată în partea inferioară. Aniconică.
Text: R 01-02: [Perga∂wn yˇfisma: ---] ‚ [œpeid¾ 'Apollènioj Lusim£cou ---]
R 1-25: [---]OQ ‚2 [---]NA?E?[---]ME ‚ [---]OI?D N..M[--- t¾n ple∂sthn Øpὲr
tÁj pÒ]l?e?‚4[wj spoud¾n oÙ m]Ònon? œ?nq£d?[e], ¢?l?l?¦? [k]a?π? œpπ tÁj x[◊n]h?j?
p?[resbeÚ]saj ‚ [dwre¦n prÕj] G?e?r?m?a?nikÕn Ka∂sara œn?ede∂xato: eÙseb¾j dὲ
Øp£r‚6[cwn prÕ]j? t?Õn tîn Sebastîn o√kon, filÒdoxoj dὲ? k?a?π? p?r?Õj ¤pan‚[taj
pol∂ta]j, e≥j t¾n Sebast¾n ¢gor¦n met¦ p£shj car©j œpan‚8[elqën
eÙwc?]ˇ?sato: p£ntote dὲ tÍ patr∂di eπj t¦ œpitassÒmena ‚ [ØpakoÚon]t?a
ŒautÕn œp◊dwken: ¢nup◊rblhton dὲ ⁄cwn t¾n ‚10 [filoteim∂an] Øpὲr tîn
œpeigÒntwn tÍ pÒlei proqumÒtata Øp◊s‚[ceto presbe]Úsein `Rèmhn dwre¦n æj
¥n filÒpatrin kaπ p£‚12[sV ¢retÍ t¾]n? Œautoà œpide∂xaj yuc¾n ¥feiston kaπ
dayilÁ: eÙtu‚[cîj te tÍ pÒ]lei t¾n œpπ `Rèmhj tel◊saj œpidhm∂an œpanÁlqen:
pr◊‚14[pon dὲ dÁm]oj ¹ge√tai toÝj oÛtwj Øpὲr tÁj patr∂doj spouda∂wj ‚
[politeÚonta]j ta√j katax∂oij ¢me∂besqai teima√j prÕj tÕ kaπ toÝj ‚16
[¥llouj e≥d]Òtaj t¦j tÁj pÒlewj ¢moiba≤aj c£ritaj e≥j tÕ loipÕn zh‚[lwt¦j
tîn t]oioÚtwn ¢ndrîn ge∂nesqai: tÚcV ¢gaqÍ: ⁄doxe tÍ bou‚18[lÍ
œstefa]nîsqai mὲn aÙtÕn crusù stef£nJ, teteimÁsqai ‚ [dὲ kaπ e≥kÒn]i
graptÍ œn ÓplJ œpicrÚsJ kaπ ¢ndri£nti: kaπ t¾n mὲn e≥kÒna ‚20 [¢nateqÁnai]
œn tù paidikù gumnas∂J, œpigrafÁj genom◊nhj: Ð dÁmoj œ‚[te∂mhsen]
'Apollènion Lusim£cou, ¥ndra kalÕn kaπ ¢gaqÕn kaπ fi‚22[lÒpatrin], p£sV
te ¢retÍ kaπ di¦ progÒnwn kekosmhm◊non”: tÕn dὲ ‚ [¢ndri£nta] ¢nateqÁnai
œn tù ≤erù tÁj 'Art◊midoj kat¦ tÕn œpi?f?an◊s‚24[taton tÒpo]n: œpπ dὲ tÁj

b£sewj œpigrafÁnai toàde toà yhf∂s[m]atoj ‚ tÕ ¦nt∂grafon.
Traducere: Placa (B), textul principal: Decret al cetăţenilor din Perge:
Întrucât Apollonios, fiul lui Lysimachos [---] a dat dovadă de cel mai mare zel
pentru oraş nu doar aici, ci mergând şi ca sol pe cheltuiala sa în ţară străină
s-a distins în faţa lui Germanicus Caesar ca un slujitor supus faţă de casa
imperială; ca unul care iubeşte gloria şi în prezenţa tuturor a pronunţat un
discurs cu toată bucuria în forul imperial; s-a pus întotdeauna în slujba
patriei, supus la cele poruncite (de ea); având o generozitate neîntrecută
pentru cele ce erau necesare cetăţii, s-a oferit cu mare zel să meargă ca sol la
Roma pe cheltuiala sa, pentru a-şi pune în evidenţă sufletul iubitor de ţară,
clement şi generos. Încheindu-şi şederea la Roma, cu succes pentru patria
(sa), s-a întors acasă. După cuviinţă, poporul a hotărât ca cei care se pun cu
un asemenea zel în slujba patriei să fie răsplătiţi în schimb cu cele mai demne
cinstiri pentru ca şi alţii să cunoască binefacerile de reciprocitate ale cetăţii,
străduindu-se să urmeze pe viitor asemenea bărbaţi. Noroc bun! Sfatul a decis
să-l încununeze cu o cunună de aur să-l cinstească cu o imagine pictată în
armură aurită şi cu o statuie; şi imaginea să fie aşezată în gimnaziul de copii,
având (următoarea) inscripţie: «Poporul l-a cinstit pe Apollonios, fiul lui
Lysimachos, bărbat bun şi viteaz, iubitor de patrie, împodobit cu toate virtuţile
şi demn de laudă între înaintaşii săi». Iar statuia să fie însă aşezată în templul
Artemidei, în locul cel mai vizibil, iar la baza ei să se inscripţioneze copia
acestui decret.
2. Perge: Fraţii Demetrios şi Apolonios ridică un arc de triumf lui Domitian

Locul descoperirii: Descoperit în 1972-1972, în timpul săpăturilor efectuate
la intersecţia străzilor principale.
Tipul documentului: Arc de triumf din piatră dedicat împăratului Domitian.
Dimensiuni: Dimensiunile deschiderii arcului: 1127 x 845 x 148 cm.
Litere: Înălţimea literelor variază de la 11,5 cm la 20 cm.
Locul de păstrare: In situ, în curs de restaurare.
Bibliografie: IGSK, 54.I, 56 (cu planşa XVII-XX).
Datare: 85 d.Hr.
Text:
(Faţada de est)
R1-2 (stânga): Qe[îi Sebas]tîi ‚ OÝes?[pasianîi]
R1-2 (dreapta): [Q]eîi Sebas[t]îi ‚ T∂twi [O[---]]
R3-7: [[AÝtokr£tori Ka∂sari Domitianîi]] ‚ [[Sebastîi ¢rciere√ meg∂stwi

dhmarcikÁj œxous∂aj tÕ ---]] ‚4 [[aÙtokr£tori tÕ Øp£twi tÕ patrπ patr∂doj
swtÁri toà kÒsmou]] ‚ ≥ereÝj tÁj 'Art◊midoj kaπ dhmiourgÕj kaπ
gumnas∂arcoj n◊wn te kaπ geraiîn kaπ pa∂dwn ‚6 Dhm¹trioj 'Apollwn∂ou
'EpikÚdrou eÙseb¾j filÒkaisar kaπ filÒpatrij pan£retoj u≥Õj tÁj pÒlewj
kaπ ‚ 'Apollènioj 'Ap?ollwn∂ou 'EpikÚ?d?[ro]u? Ð ¢delfÕj aÙtoà œk tîn ≥d∂wn
[ka]taske£santej ¢n◊[qhka]n? kaqieroÚntwn ‚8 Ga∂ou Karistan∂[ou]
F?r?[Òntw]n?o?j? pres?[b]eutoà --- ¢[nti]s?t?r?a?t?ˇ?g?o?u? toà [AÙ]tokr£toroj
[[Domitianoà]] kaπ ‚ [Louk∂ou]ˇnou OØei]ˇnou LÒg?[go]u --- œpitrÒpou toà
Sebast(oà).
(Faţada de vest)
R1-2 (secţiunea 1): SebastÁi ‚ EÙnom∂ai
(secţiunea 2): SwtÁri PamfÚlwi ‚ œphkÒwi 'ApÒllwni
(secţiunea 3): Swte∂rai ¢sÚlwi ‚ Perga∂ai 'Art◊midi
(secţiunea 4): eÙ[sebe√ filoka∂s]ari ‚ [≤?e?r?[©i newkÒr]w?i?] P?◊?r?g?h?i?
R3-7: ≤ereÝj tÁj 'Art◊midoj kaπ dhmiourgÕj [k]aπ gumnas∂arcoj n◊wn [t]e?
kaπ geraiîn kaπ pa∂dwn ‚4 Dhmˇtrioj 'Apollwn∂ou 'EpikÚdrou eÙseb¾j
filÒkaisar kaπ filÒpatrij pan£retoj u≥Õj tÁj pÒlewj kaπ ‚ 'Apollèn?i?o?j?
['A]pollwn∂ou 'EpikÚdrou Ð ¢delfÕj aÙtoà œk tîn ≥d∂wn kat[ask]eu£santej
¢n◊qhkan kaqieroÚntwn ‚6 Ga∂ou Karistan∂ou F?r?[Ò]n?t?wnoj presbeutoà
¢?n?tistratˇg?o?[u toà AÙtokratoroj [Domitianoà]] kaπ ‚ Louk∂ou OÙeihnoà
L?Ò?[g]gou œpitrÒpou toà Seb?a?s?t?oà.
Traducere:
(Faţada de est)
R1-2: (în stânga) Lui Di[vus Augustus] / Ves[pasianus]
(în dreapta) Lui Divus Augustus / Titus [[Vespasianus]]?
R2-9: [[Împăratului Caesar Domitianus Augustus, Pontifex Maximus, având
puterea tribuniciană pentru a ... oară, proclamat împărat pentru a ... oară,
consul pentru a ... oară, părinte al patriei, salvator al lumii]]? Preot al lui
Artemis şi demiurg şi gimnaziarh atât al tinerilor, cât şi al adulţilor şi al
copiilor. Demetrios, fiul lui Apollonios, fiul lui Epikydros, evlaviosul, iubitorul
de împărat şi de patrie, un om plin de vrednicie, fiu al oraşului, şi Apollonios,
fiul lui Apollonios, fiul lui Epikydros, fratele său, au construit acest monument
din fonduri proprii, l-au ridicat şi l-au consacrat în vremea când Gaius
Caristanius Fronto era legatus Augusti pro praetore al împăratului
[[Domitianus]] şi [Lucius Vei]enus Longus era procurator Augusti.
(Faţada de vest)
R1-2: (secţiunea 1) Bunei cârmuiri împărăteşti
(secţiunea 2) Lui Apollo Pamfilianul, cel salvator şi grabnic-ascultător

(secţiunea 3) Artemidei Pergaia, salvatoarea şi dătătoarea de azil
(secţiunea 4) Evlaviosului, iubitorului de împărat şi [[sfântului oraş
neōkoros]] Perge
R3-7: Preot al lui Artemis şi demiurg şi gimnaziarh atât al tinerilor, cât şi al
adulţilor şi al copiilor. Demetrios, fiul lui Apollonios, fiul lui Epikydros,
evlaviosul (piosul), iubitorul de împărat şi de patrie, un om plin de vrednicie,
fiu al oraşului, şi Apollonios, fiul lui Apollonios, fiul lui Epikydros, fratele său,
au construit acest monument din fonduri proprii, l-au ridicat şi l-au consacrat
în vremea când Gaius Caristanius Fronto era legatus Augusti pro praetore al
împăratului [[Domitianus]] şi Lucius Veienus Longus era procurator Augusti.
3. Perge: Omagiu solului Tib. Claudius Apollonius

Locul descoperirii: La marginea sudică a acropolei, la vest de intrare.
Tipul documentului: Probabil o bază de statuie.
Dimensiuni: Nespecificate.
Litere: Dimensiuni nespecificate.
Locul de păstrare: Nespecificat.
Bibliografie: IGSK, 54.I, 58.
Datare: După 96 d.Hr., dată la care Domitian a primit damnatio memoriae; cel
mai probabil în vremea domniei lui Traian (98-117 d.Hr.).
Descrierea reprezentării: Ornament nespecificat.
Text: R 01-02: [¹ boul¾ kaπ Ð dÁmoj] ‚ [œte∂mhsen]
R 1-28: [≤e]r◊a tÁj 'Art◊midoj ‚ kaπ dhmiourgÕn tÕ p◊m‚pton kaπ ¢rcier◊a tîn
S[e]‚4bastîn kaπ ≤er◊a Seba[s]‚tÁj Òmono∂aj Tib◊rion ‚ KlaÚdion
'Apollwn∂ou u[≤]‚on Kure∂a 'Apollènion ‚8 'Elaib£r?hn filoka∂sara ‚ kaπ
filÒpatrin u∂Õn tÁj p[Ò]‚lewj ⁄parcon genÒmenon ‚ œn `RèmV te[cn]e[it]în,
¢rc[i]‚12eras£menon tr[πj kaπ ¢gè]‚noqet[ˇ]santa t[ri]în ¢g[è]‚[n]wn Sebastîn,
trπ[j pr]e[sbeu]‚santa dw[r]e¦[n] e≥j `Rèmhn kaπ ‚16 kat[or]qws£menon [tÍ
Per]‚ga∂v 'Art◊midi t¾[n ¢sul∂]‚an kaπ tù dˇmJ t¦ m◊gista ‚ [k]aπ
sunf◊ronta, [⁄n] te ta√j ‚20 katascoÚsaij seitode[∂]‚aij procrˇseij dÒnta
¢r‚[g]ur∂wn e≥j ¢gorasmÕn pu?‚[rî]n, poll£kij te dÒnta ‚24 [Œsti£s]eij
pandˇmouj to[√j] ‚ katoikoàsi t¾n pÒlin kaπ t[o√j] ‚ œ?[p]idhmˇ?[s]a?s?in x◊noij,
[œ]‚p[i]skeu£sant£ te tÕ bo[u]‚28leutˇrion œk tîn ≥d[∂wn].
Traducere: Sfatul şi Poporul l-au cinstit pe preotul Artemidei şi demiurg
pentru a cincea oară şi mare preot al împăraţilor şi preot al Concordiei
Auguste, pe Tiberius Claudius Apollonius Elaibares, fiul lui Apollonius, din
tribul Quirina, iubitorul de împărat şi de patrie, fiu al oraşului; el a fost
praefectus fabrum în Roma, mare preot de trei ori şi agnothet de trei ori al
jocurilor în cinstea împăratului; de trei ori a fost trimis ca sol la Roma, pe
cheltuială proprie, a confirmat dreptul de a acorda azil al Artemidei Pergaia

şi a adus poporului cele mai mari servicii, punând la dispoziţie în timpul lipsei
acute de alimente bani pentru cumpărarea de grâne şi a organizat adesea
ospeţe publice pentru locuitorii oraşului şi pentru străinii rezidenţi în oraş şi a
restaurat bouleuterion-ul pe cheltuiala proprie.
4. Perge: Inscripţie onorifică pentru Ti. Claudius Apollonius

Locul descoperirii: La cca 50 metri sud de intersecţia străzilor principale ale
oraşului, în partea nordică a unui pasaj peste canalul de apă.
Tipul documentului: Iniţial acest pilastru care prezintă caneluri superficiale;
nu a fost adosat unei clădiri, ci provine, la fel ca şi textul anterior (Nr. 3), de la
un momument ridicat pe strada principală nord-sud în cinstea lui Ti. Claudius
Apollonius, situat la 10 metri de arcul de triumf al lui Domitian (Nr. 2) pe care
acesta, împreună cu fratele său, Demetrios, l-au ridicat. Inscripţia se păstrează
pe o suprafaţă foarte îngustă, netedă, de pe partea laterală, lipsind din textul
care s-a păstrat (deşi originalul trebuie să fi fost destul de lung) date legate de
numele persoanei omagiate, titulatura aferentă, meritele sale etc. Dispunem
aici doar de partea finală a textului, care probabil a fost redactat pe doi pilaştri,
acesta fiind cel din dreapta. Ulterior, pilastrul a fost reutilizat în mijlocul
canalului de apă al străzii principale nord-sud, împreună cu alte dale, pentru
ridicarea unui monument legat probabil de momentul inaugurării.
Dimensiuni: 80 x 78 x 44 cm (înălţimea iniţială estimată este de aproximativ 3
metri).
Litere: 4,5-5 cm.
Locul de păstrare: Nespecificat.
Bibliografie: IGSK, 54.I, 59 (cu planşa XVI).
Datare: Perioada Flavienilor (69-96 d.Hr.).
Text: [---] ‚01 [--kator]‚[qws£menon] ‚ [tÍ Perga∂v] ‚04 ['Art◊midi] ‚1 t¾n
¢sul∂an ‚ kaπ tù dˇmJ ‚ t¦ m◊gista ‚4 kaπ vac. sum‚f◊ronta
Traducere: [---] care a confirmat dreptul de a acorda azil Artemidei Pergaia
şi a adus poporului cele mai mari servicii.
5. Perge: Gnaeus Posthumius Cornutus ridică o construcţie cu 12 coloane

Locul descoperirii: În colţul de nord-est al apodyterion-ului.
Tipul documentului: Placă din marmură.
Litere: 4-7,5 cm.
Locul de păstrare: Muzeul din Antalya.

Datare: Perioada Flavienilor (69-96 d.Hr.).
Text: Gna√oj Posto[Ú]mioj Ko∂ntou u≤Õj Kol‚2le√na Kornoà[t]oj, ¢rciereÝj
tîn Sebas‚tîn kaπ agwno[q◊]thj tîn meg£lwn pen‚4taethrikîn Ka[is]arˇwn
[¢]gènwn œk tîn ‚ ≥d∂wn, kaπ ¢gwoq◊thj 'Artemeise∂wn ‚6 OÙespasiane∂wn
¢gènwn, filÒkaisar kaπ ‚ filÒpatrij, pa[n]£retoj, u≤Õj tÁj pÒ‚8lewj, tÕ œn
tù ≤matiofulak∂J tîn poik∂lwn keiÒnwn dwdek£sstulon ‚10 kaπ toÝj prÕ
aÙ[t]oà m◊souj t◊ssaraj ke∂‚onaj œk tîn ≥d∂wn ¢n◊qhke kaπ kaqi◊rw‚12se.
Traducere: Gnaeus Postumius Cornutus, fiul lui Quintus, din tribul Collina,
mare preot al împăraţilor şi agonothet pe cheltuiala proprie al marilor jocuri
pentaeterice imperiale şi agonothet al jocurilor Artemiseia-Vespasianeia,
prieten al Cezarului şi iubitor de patrie, virtuos, fiu al oraşului, a ridicat şi a
dedicat pe cheltuială proprie dodekastylon-ul cu coloane multicolore în
Hymationphylakion şi cele patru coloane din mijloc din faţa lui.
6. Perge: Întemeierea lui Gnaeus Postumius Cornutus

Locul descoperirii: Fragmentele au fost descoperite în diferite locaţii din
termele sudice, în cursul săpăturilor desfăşurate între 1978 şi 1984.
Tipul documentului: Placă din marmură foarte fragmentată.
Dimensiuni: Înălţime 57,5 (fragm. principal) + 22 cm (fragm. din dreapta);
Lăţime 69 (fragm. principal) + 31 cm (fragm. din dreapta); Grosime 4-4,5 cm.
Litere: 4-5 cm.
Locul de păstrare: Depozitul săpăturilor din Perge. Nr. I.1 (fragmentul princi-
pal), I.3 (fragmentele din dreapta jos), I.6 (fragmentul mijlociu).
Bibliografie: IGSK, 45.I, 61 (cu planşa XVI).
Datare: Perioada Flavienilor (69-96 d.Hr).
Text: [Gna√oj Post]oÚmioj Kornoàtoj ¢[rciereÝj] ‚ [tîn Sebastî]n kaπ
¢gwnoq◊thj t[în meg£lwn] ‚ [pentaethrikî]n Kaisarˇwn ¢gènwn œk tîn
≥[d∂wn], ‚4 [kaπ ¢gwnoq◊t]hj pentaethrik[în ¢]gènwn 'A[rtemei]‚[se∂wn
OÙesp]asiane∂wn, u≤Õj dπj d[hmiourgoà gum]‚[nasi£rcou t]în triîn
gumnas∂wn Koḯntou P[ostou]‚[m∂ou Kolle∂n]a FrÒntwnoj kaπ ≤ere∂aj tÁj
'Art[◊midoj] ‚8 [---]hj, ¢delf[Õj ¢rc]ier◊wj tîn Se[bastîn] ‚ [--Postoum∂ou-
-]J[---] ‚ [---]j f?il? [Òkaisar kaπ filÒpatrij,] ‚ [pan£retoj, ---] u≤Õj? [tÁj
pÒlewj tÕ l]akw[ni]‚12 [kÕn(?)---p(?)]rÕ st?[o©j(?) ¢n◊qhke] kaπ kaqi◊rw[se] ‚
[kaπ ---]s?i?n?[---]l?hj toà ba‚[lane∂ou.
Traducere: Gnaeus Postumius Cornutus, mare preot al împăraţilor şi
agonothet pe propria cheltuială al marilor jocuri pentaeterice ale împăratului
şi agonothet al jocurilor pentaeterice Artemiseia-Vespasianeia, fiu al celui
care a fost de două ori demiurg şi gimnaziarh a trei gimnazii, Quintus

Postumius Fronto, din tribul Collina şi al preotesei (zeiţei) Artemis [nume],
frate al marelui preot al împăraţilor [-- Postumius --], iubitorul de împărat şi
de patrie, foarte vrednic, a ridicat şi consacrat baia de aburi? în faţa porti-
cului şi (temelia?) băii publice.
7. Perge: Cinstirea lui C. Iulius Ru[f]us Neos

Locul descoperirii: La est de termele sudice.
Tipul documentului: Bază din calcar.
Litere: 3,5-7 cm.
Locul de păstrare: În apropierea locului descoperirii.
Bibliografie: IGSK, 54.I, 63 (cu planşa XXI).
Text: [`H bou]l¾ kaπ Ð dÁ[moj] ‚ [œte∂]mhsen ¢rcier◊a tîn Se‚[bast]în kaπ
¢gwnoq◊thn ‚4 [tî]n meg£lwn pentaethrikîn [Kai]‚[sa]re∂wn ¢gènwn œk tîn
≥d∂w[n] ‚ [ka]π ¢gwnoq◊thn 'Artemeise∂‚wn tîn OÙespasiane∂wn k[aπ ≤e]‚8[r]◊a
tÁj 'Art◊midoj kaπ dh[mi]‚[o]urgÕn G£ion 'IoÚlion `Ro[à]‚[f]on N◊on, eÙsebÁ
filoka[∂]‚[s]ara kaπ filÒpatrin, pa‚12[n]£reton, u≤Õn tÁj pÒle[wj].
Traducere: Sfatul şi Poporul l-au cinstit pe marele preot al împăraţilor şi
agonothet pe cheltuiala proprie al marilor jocuri pentaeterice imperiale şi
agonothet al (jocurilor) Artemiseia-Vespasianeia şi preot al Artemidei şi
demiurg, pe Gaius Iulius Rufus Neos, (un om) evlavios, iubitorul de împărat şi
de patrie, prea-vrednicul fiu al oraşului.
8. Perge: Preoteasa lui Demeter, Arete şi nepotul ei Timotheos: dedicarea

unui turn lui Domitian
Locul descoperirii: La marginea de vest a turnului antic de la nord de Varsak
(în zona anticului Lyrboton Kome), în ruine degradate în permanenţă de căută-
torii de comori.
Tipul documentului: Bloc paralelipipedic provenind de la turn.
Litere: 3 (rândul 1) şi 2,5 (celelalte).
Locul de păstrare: În ruine.
Bibliografie: IGSK, 54.I, 65 (vezi şi Nr. 11: inscripţiile sunt complementare;
am reprodus aici şi celaltă inscripţie cu italice).
Text: AÙtokr£tori Ka∂sari [Dometianù] ‚2 Sebastù [Germanikù] kaπ

'Art◊midi Perga∂v ‚ ¢sÚlJ tÕn pÚrgon d∂stegon ≤◊reia Dˇmh‚4troj 'Ar◊th
Dhmhtr∂ou œpangeilam◊nh ‚ tÍ kèmV œpo∂hsen œk tîn ≥d∂wn kainÕn œk ‚6
qemel∂wn kaπ steg£sasa kaqi◊rwsen: ‚ kaπ nàn diafo?r?h?q◊nta p£lin
TeimÒqe‚8oj Menn◊ou Ð ⁄ggonoj aÙtÁj di' œpi‚trÒpou aÙtoà K∂llh?j MÒou [t]Áj
mhtrÕ[j] ‚10 aÙtoà ¢nalab[ë]n kaπ steg£saj œk kai‚nÁj kaπ keramèsaj œk?
[tî]n? ≥d[∂wn] ¢n◊qhken.
Traducere:
R 1-6: Împăratului Caesar [[Domitianus]] Augustus [[Germanicus]] şi
Artemidei Pergaia, dătătoarea de azil, Arete, preoteasa Demetrei (şi) fiica lui
Demetrios, a ridicat din temelii pe cheluitala proprie un turn nou, cu două
etaje, promis satului, şi, după ce i-a pus acoperişul, l-a consacrat.
9. Perge: Întemeierea lui Marcus Feridius şi cinstirea sa

Locul descoperirii: Două fragmente descoperite în teatrul din Perge. Repro-
ducem conţinutul fragmentului (b).
Tipul documentului: Fragmente provenind dintr-o placă din calcar.
Dimensiuni: Fragmentul (b): 65 x 76 cm.
Litere: 3 cm.
Locul de păstrare: Neprecizat.
Bibliografie: IGSK, 45.I, 66 (cu planşa XX).
Text: [nume ---] ‚02 [M©rkoj Fer∂dioj --- nume ---] ‚03 [Popl∂ou u≤Õj ---
M©rkoj Fer∂dioj] ‚1 [---]ato t¾n guna√ka aÙtoà Popl∂ou u≤Õj t¾n mht◊ra
aÙtoà ‚ Perga√w]n yˇfisma: ‚ [--- œpeid¾] M©rkoj Fer∂ddioj Popl∂ou u≥Õj
filote∂mwj ‚4 [--- t]Õ sÚsthma tîn gera∂wn DIHS œteleiîsen ka‚[--- œpπ
tîn d]hmos∂wn crhmatisthr∂wn œn tÍ sˇmeron ¹m◊‚6[rv œdwrˇsato to√]j
geraio√j ¢mp◊louj aÙtoà t¦j oÜsaj œn Arondv ‚ [--- kaπ t¾n cèran t¾]n
oâsan par¦ tù ≥erù tÁj 'Art◊midoj, œf û t¦j pro‚8[sÒdouj aÙtoj pr]o?s◊cV
e≥j tÕn toà zÁn crÒnon: met¦ de tÕ katabiî‚[nai --- œn tÍ geneql∂J(?) ---
]I?T?ai aÙtoà ¹m◊rv kat' ⁄toj œn mhnπ tr∂tJ, tetr£di ‚10 [--- èj o≤ pol√tai œpπ
tîn aÙtoà ---]n œnga∂wn cwrîsin e≥j te o√non kaπ ¥rton: sunekrei(?) ‚ [---
¢gaqÍ tÚcV: ⁄doxe tÍ boulÍ ¢p]oded◊cqai aÙtÕn kaπ tete∂mhsqai e≥kÒni
graptÍ ‚12 [œn ÓplJ œpicrÚsJ kaπ stef£nJ crÚsJ ¢riste∂]J kaπ ¢ndri£nti
kat¦ tÕn nÒmon: didÒsqai dὲ aÙtù ‚ [tim£j, §j Ð dÁmoj ¢ndr£si kalo√j kaπ
¢gaqo√j kaπ ] pefiloteimh◊noij d∂dotai.
Traducere: Textul principal (fragmentul b): [--- ] Decret al cetăţenilor din
Perge: Întrucât Marcus Feridius, fiul lui Publius, a făcut fapte vrednice de
laudă [---] şi a completat(?) Sfatul Bătrânilor [---] şi din locurile de adunare
publice(?) a donat autorităţilor: Sfatului Bătrânilor i-a donat viile sale din
localitatea Aronda şi [---] terenul de lângă templul Artemidei, de la care el
însuşi să administreze roadele cât timp va trăi. Iar după moartea lui, [---] în
ziua sa de naştere(?) în fiecare an, în luna a treia, în ziua a patra, cetăţenii să
vină pe pământurile lui pentru (a primi) vin şi pâine. [---] Noroc bun! Sfatul a
hotărât ca el să primească şi să fie cinstit cu o imagine inscripţionată, în
întregime aurită şi cu o cunună de aur, ca simbol al vredniciei, şi cu o statuie,
după lege. (A mai hotărât) să-i fie acordate cinstirile pe care poporul le
acordă bărbaţilor buni şi destoinici şi iubitori de glorie.
10. Perge: Dedicaţie împăratului Traian

Locul descoperirii: Cel mai probabil provine din apropierea statuii lui Traian
din zona termelor de sud. Revăzută de Sencer Şahin în 1992.
Tipul documentului: Bază din calcar deteriorată, din care nu se mai păstrează
în prezent decât partea inferioară. Rândurile subliniate erau lizibile în trecut pe
partea care astăzi lipseşte.
Litere: 3,5 cm.
Locul de păstrare: La vest de termele sudice, în zona necropolei de vest.
Bibliografie: IGSK, 54.I, 75 (cu planşa XXII).
Datare: Perioada lui Traian (98-117 d.Hr).
Text: [¢gaqÁi tÚchi]: ‚02 [AÙtokr£tori N◊rou]‚1ai Traianîi Ka∂sar[i] ‚
[Se]bastù Germanikù ‚ [D]akikîi kaπ 'Art◊midi ‚4 [P]erga∂ai kaπ tîi dˇmwi ‚
['A]pollènioj b/, fÚsei de ‚ TrokÒndou, kaπ Crusë ‚ ¹ gun¾ aÙtoà kaπ t¦
t◊‚8kna aÙtoà œk tîn ≥d[∂]‚wn ¢n◊qhkan kaπ ‚ kaqi◊rwsan.
Traducere: Noroc bun! Împăratului Nerva Traianus Caesar Augustus
Germanicus, Dacicus şi lui Artemis Pergaia şi poporului au ridicat pe
cheltuiala proprie şi au dedicat Apollonios, fiul lui Apollonios, fiul natural al
lui Trokondas şi Chryso, soţia sa, cât şi copii săi.
11. Perge: Timotheos, nepotul Aretei, restaurează turnul dedicat lui Domitian
Locul descoperirii: La marginea de vest a turnului antic de la nord de Varsak.
Tipul documentului: Bloc paralelipipedic provenind de la turn.
Litere: 3 (rândul 1) şi 2,5 (celelalte).
Locul de păstrare: În ruine.
Bibliografie: IGSK, 54.I, 76 (vezi şi Nr. 8: inscripţiile sunt complementare;
am reprodus aici şi celaltă inscripţie cu italice).
Datare: Perioada lui Traian şi Hadrian (98-138 d.Hr.).

Text: AÙtokr£tori Ka∂sari [Dometianù] ‚2 Sebastù [Germanikù] kaπ
'Art◊midi Perga∂v ‚ ¢sÚlJ tÕn pÚrgon d∂stegon ≤◊reia Dˇmh‚4troj 'Ar◊th
Dhmhtr∂ou œpangeilam◊nh ‚ tÍ kèmV œpo∂hsen œk tîn ≥d∂wn kainÕn œk ‚6
qemel∂wn kaπ steg£sasa kaqi◊rwsen: ‚ kaπ nàn diafo?r?h?q◊nta p£lin
TeimÒqe‚8oj Menn◊ou Ð ⁄ggonoj aÙtÁj di' œpi‚trÒpou aÙtoà K∂llh?j MÒou [t]Áj
mhtrÕ[j] ‚10 aÙtoà ¢nalab[ë]n kaπ steg£saj œk kai‚nÁj kaπ keramèsaj œk?
[tî]n? ≥d[∂wn] ¢n◊qhken.
Traducere: Şi acum, după prăbuşirea (turnului) Teimotheos, fiul lui Menneas,
nepotul ei, cu ajutorul tutorelui, mama sa, Kille, fiica lui Mouas, a reluat
(construcţia turnului), a făcut din nou acoperişul, l-a prevăzut cu ţiglă şi l-a
ridicat pe cheltuiala proprie.
12. Perge: Dedicarea turnului lui Hadrian şi donaţia lui Mouas

Locul descoperirii: Turnul lui Domitian.
Tipul documentului: Bloc paralelipipedic, împărţit în patru, provenind de la
turnul lui Domitian. Inscripţie deteriorată, care prezintă numeroase ligaturi.
Litere: 4 cm (rândul 1); 3 cm (celelalte).
Locul de păstrare: În ruinele turnului.
Text: (hedera) AÙtokr£tori Ka∂sari Traianù Àdrianù Sebastù kaπ
'ApÒllwni Lurbwtîn ‚2 MoÚaj Stas∂ou TrokÒ[n]d?ou zîn kaπ f?ronîn
¢pol[e∂p]w [tÍ m]htr∂ mou [≥]j tÕn tÁj zwÁj crÒnon mo[n£]g[r]ion ‚ tÒpJ Bar?J
kaπ c/ ærvsm[◊n]a[i] ⁄leai kaπ mosc£dej œleîn tÒpJ Trisπn œl◊aij: kaπ
¥llJ tÒ[p]J legom◊nJ ‚ prÕj KalliklÍdoj 'Armakv: m[e]t¦ d[e] t¾n teleut¾n
tÁj mhtrÒ[j mou ¢]pole∂pw qeù 'ApÒllwni L[ur]bwtîn, œf' ú o≤ kat¦ ⁄to[j]
a≤roÚmenoi kwm£rcai pronoîsi[n], Ópwj misqoàntai t¦ prod[h]lo[Ú]me[na],
kaπ ¹ ¢p' aÙt[în] tÕ kat' œniautÕn prÒsodoj? ‚6 cwrÍ e∏j te qus∂aj toà
'ApÒllwnoj kaπ ¢gorasmÕn o∏nou kaπ ¥[r]twn ≥j tÕ ¥gesqa∂ moi ¹m◊rai kaπ
¢gînej tÕ ‚ kat' ŒniautÕn mhnπ œn£tJ tr∂tV eÙwcoum◊nwn p£ntwn tîn
katoikoÚntwn t¾n kèmhn œn tÍ ¹m◊rv ¢pomnhmo‚8neÚesq[a]i œm◊ te kaπ
KÒthn Stas∂ou tÕn ¢delfÒn mou kaπ K∂llhn MÒou t¾n mht◊‚ra mou, mhdenÕj
⁄contoj œxous[∂]an t¦ progegram[m◊na] À kaπ m◊ro[j] ti aÙtîn pwlÁsai ‚10 À
œxallotriîsai À tÕn œx aÙtîn pÒron À kaπ m◊roj ti ¢[nal∂skein] e≥j Œt◊raj
cre∂aj kat¦ mhd◊na trÒ‚pon: e≥ de mˇ, Ð par¦ t¦ Øp' œmoà diatetagm◊na
[poiˇsaj ¢po]teis£tw ≥j ”Artemin Perga∂an ‚ dhn£ria ce∂lia, kaπ t¦ Øp'
œmoà diatetagm◊[na mene√] kaqëj dietax£men ≥j tÕn ‚ (hedera) ¤panta

crÒnon.
Traducere: Împăratului Caesar Traianus Hadrianus Augustus şi lui Apollo
Lyrbotos. (Eu) Stasias, fiul lui Mouas, nepotul lui Trokondas, las în seama
mamei mele pentru tot restul vieţii ei, în timpul vieţii mele şi în deplinătatea
facultăţilor mele mintale, bunurile din localitatea Baris şi 600 de măslini
nobili, cât şi puieţi de măslini de acolo, de la Trei Măslini şi din celălalt loc
numit Kallikleis Armaka. După moartea mamei mele, las (acesta) în seama
zeului Apollo Lyrbotos cu obligaţia ca, comarhii aleşi anual să ia măsuri
pentru ca terenurile amintite mai sus să fie arendate, iar venitul anual câştigat
din aceasta să fie folosit ca ofrandă lui Apollo şi pentru cumpărarea vinului şi
a pâinii pentru desfăşurarea festivalurilor în (numele) meu în fiecare an în
luna a noua şi în ziua a treia, astfel încât locuitorii satului, ospătaţi din plin
să-şi amintească în aceasta zi, de mine şi de fratele meu, de Kotes, fiul lui
Stasias, cât şi de mama mea, Kille, fiica lui Mouas, nimeni nu are dreptul să
vândă sau să înstrăineze terenurile numite mai sus sau măcar o parte din ele
sau să folosească veniturile provenite de la acestea, respectiv o parte din ele,
sub nici o formă în alte scopuri. Dacă (aceste lucruri) nu (sunt respectate)
acela care întreprinde ceva împotriva acestor dispoziţii trebuie să plătească
Artemidei Pergaia o amendă de 1000 de denari, iar măsurile luate de mine,
aşa cum am dispus, trebuie să se menţină în toate timpurile.
13. Perge: Inscripţie dedicată de Plancia Magna Artemidei din Perge

Locul descoperirii: Pe latura de nord a arcului de triumf al lui Hadrian.
Tipul documentului: Soclu de statuie, din marmură, profilat în partea superi-
oară şi în cea inferioară. Păstrat integral.
Litere: 7,5 cm.
Bibliografie: IGSK, 54. I, 89 (cu planşa XXV).
Text: Dianae Pergensi ‚2 Plancia M. f. Magna. ‚ 'Art◊midi Perga∂v ‚ Plank∂a
M£gna.
Traducere: Artemidei Pergaia, Plancia Magna, fiica lui Marcus.
14. Perge: Sfatul şi poporul o cinstesc pe Plancia Magna

Locul descoperirii: Lângă poarta monumentală construită de Plancia Magna
în cinstea oraşului şi a lui Hadrian, la nord de poarta elenistică a oraşului. Însă
locul iniţial a fost monumentul dedicat Planciei. Părţile ilizibile astăzi, dar
notate de Mansel, Bean şi Şahin sunt subliniate.
Tipul documentului: Soclu de statuie din calcar, spart în şase bucăţi şi
reconstituit parţial.
Litere: 4,3-4,4 cm.
Locul de păstrare: Neprecizat.
Bibliografie: IGSK, 54.I, 118 (cu planşa XXXV).
Text: `H boul¾ kaπ [Ð d]Ámoj ‚ Plank∂an [M]£gnan ‚ M. Plank∂ou OÙ£[rou] ‚4
[k]aπ pÒlewj qugat◊ra, ‚ [≤◊]reian tÁj 'Art◊mi‚doj kaπ d?h?m?iourgÒn, ‚ ≤◊reian
Mh?trÕj qeîn ‚8 di¦ b∂ou prèthn kaπ ‚ m?Ò?n?hn, eÙsebÁ kaπ ‚ filÒpatrin.
Traducere: Sfatul şi Poporul (au cinstit-o) pe Plancia Magna, fiica lui M.
Plancius Varus şi a cetăţii, proteasa Artemidei şi demiurgă, cea dintâi şi unica
preoteasă pe viaţă a Mamei Zeilor, evlavioasa şi iubitoarea de patrie.
15. Perge: Poporul o cinsteşte pe Plancia Magna

Locul descoperirii: Găsită în timpul lucrărilor la teatrul din Perge, dar provine
cu siguranţă, ca şi Nr. 14 din monumentul dedicat Planciei Magna.
Tipul documentului: Două fragmente dintr-un soclu de statuie din calcar.
Aceasta a fost reutilizat în teatru ca postament al unei coloane. Ultimele două
rânduri se află pe partea de postament prelucrată a doua oară.
Litere: 4 cm.
Locul de păstrare: Teatrul din Perge, la mijlocul şirurilor de banchete.
Bibliografie: IGSK, 54.I, 120 (cu Pl. XXXV).
Text: Ò dÁmoj ‚ Plank∂an M£gnan ‚ M. Plank∂ou OÙ£rou ‚4 kaπ pÒlewj
qugat◊ra, ‚ ≤◊reian tÁj 'Art◊mi|doj kaπ dhmiourgÒn, ü ≤◊reian MhtrÕj qeîn ‚8
di¦ b∂ou prèthn kaπ ‚ [mÒn]hn, eÙsebÁ kaπ ‚ filÒpatrin.
Traducere: Poporul a cinstit-o pe Plancia Magna, fiica lui M. Plancius Varus
şi a cetăţii, preoteasă a Artemidei şi demiurgă, cea dintâi şi unica preoteasă
pe viaţă a Mamei Zeilor, evlavioasa şi iubitoarea de patrie.
16. Perge: Membrii Gerusiei (hoi geraioi) o cinstesc pe Plancia Magna

Locul descoperirii: Găsit în faţa frigidarium-ului termelor de sud.
Tipul documentului: Soclu de marmură pe care era aşezată cândva partea

inferioară a statuii adosate a Planciei Magna.
Litere: 4,5 cm. Literele gravate foarte îngrijit.
Locul de păstrare: neprecizat.
Text: [O≤ ger]aioπ ‚ [P]lank∂an M£gnan ‚ M. Plank∂ou OÙ£rou ‚4 kaπ pÒlewj
qugat◊ra, ‚ ≤◊r[e]i?a?n tÁj 'Art◊mi‚d[oj] kaπ dhmio[u]rgÒ[n], ‚ [≤◊reian] Mh[tr]Õj
q?e?î?[n] ‚8 [di¦ b∂ou] p?r?è?thn k?[aπ] ‚ [mÒnhn, e]ÙsebÁ k[aπ] ‚ f[i]l?Òpatrin.
Traducere: Gerusiarhii (au cinstit-o) pe Plancia Magna, fiica lui M. Plancius
Varus şi a cetăţii, preoteasa Artemidei şi demiurgă, cea dintâi şi unica
preoteasă pe viaţă a Mamei Zeilor, evlavioasa şi iubitoarea de patrie.
17. Perge: Dedicaţie onorifică pentru Plancia Magna

Locul descoperirii: La intersecţia străzilor principale ale oraşului antic, în
jumătatea sa nordică.
Tipul documentului: Partea inferioară a soclului unei statui.
Litere: 5 cm. Literele gravate foarte îngrijit.
Locul de păstrare: Partea de nord a oraşului antic.
Bibliografie: IGSK, 54.I, 125 (cu planşa XXXVI).
Text: [-- Nume ---] ‚02 [Plank∂an M£gnan] ‚03 [M. Plank∂ou OÙ£rou] ‚1 [k]aπ
pÒlewj qu[gat◊]‚2ra, ≤◊reian tÁj 'Ar[t◊]‚midoj kaπ dhmiour‚4gÕn tÕ tr∂ton,
≤◊rei‚an MhtrÕj qeîn di‚6¦ b∂ou, ¢rci◊reian tîn ‚ Sebastîn.
Traducere: [---] (a cinstit-o) pe Plancia Magna, fiica lui M. Plancius Varus şi
a cetăţii, preoteasă a Artemidei şi demiurgă pentru a treia oară, preoteasă pe
viaţă a Mamei Zeilor, mare preoteasă a împăraţilor.
18. Perge: Dedicaţie Artemidei

Locul descoperirii: Găsit pe acropolă, în apropiere de biserica bizantină.
Tipul documentului: Bloc din calcar, păstrat integral. Partea dreaptă a
blocului se află încă îngropată în pământ.
Litere: 7 cm.

Text: [Dia]nae Pergaeae ‚ […]oni ded(icavit) s(ua) p(ecunia) f(aciendum)
c(uravit) (?).
Traducere: Dianei din Perge, [...]oni a dedicat (aceasta), şi s-a îngrijit să se
facă pe cheltuiala sa (?).
19. Perge: Menneas dedică un altar Artemidei Epiphanes

Locul descoperirii: În afara porţii de sud a oraşului.
Tipul documentului: Plinta unei statui „arhaizante” a Artemidei Pergaia.
Datare: Perioada lui Traian şi Hadrian (98-138 d.Hr.), după forma literelor.
Descrierea reprezentării: Nu dispunem de nici o descriere a statuii respective.
Text: ['Art◊mid]a? 'EpifanÁ Menn◊aj ‚ [---]Únou kaqi◊rwsen.
Traducere: Pentru Artemis, (zeiţa) manifestă, Menneas, fiul lui [---]ynos, a
consacrat (aceasta).
20. Perge: Menneas dedică un altar Artemidei asylos

Locul descoperirii: Descoperit în 1978, pe dealul Eylik Belen din sudul
oraşului, pe proprietatea lui Ali Öztürk.
Tipul documentului: Altar din marmură albă, prelucrat foarte îngrijit, a cărui
mulură superioară este uşor deteriorată. Profilat la ambele părţi, inferioară şi
superioară.
Litere: 2,5-3 cm.
Locul de păstrare: Muzeul din Antalya. Nr. Inv. 12.11.78.
Bibliografie: IGSK, 54.I, 135 (cu Pl. XXXVIII).
Datare: Perioada lui Traian şi a lui Hadrian (98-138 d.Hr.).
Descrierea reprezentării: Altarul este prevăzut pe toate feţele cu ghirlande
alcătuite din motive florale, frunze şi fructe, pe care se înfăşoară panglici cu
capetele lăsate libere. Capetele de berbec din colţurile laturilor le susţin pe
acestea. Pe faţa anterioară, încadrat de ghirlandă se află bustul radiat al lui
Helios, având o hlamidă prinsă pe umărul drept cu o agrafă. Deasupra acestui
umăr este vizibil un obiect ascuţit, probabil vârf de lance. Inscripţia încadrează
câmpul reprezentărilor de pe faţa anterioară, astfel încât doar primul rând al

acesteia se află sub marginea superioară a altarului.
Text: 'Art◊midi ¢sÚlwi ‚2 (relief) ≤ereÝj Moirîn ‚ di¦ b∂ou ‚ Menn◊aj dπj
¢n◊qhken.
Traducere: Artemidei, cea dătătoare de azil, i-a dedicat Menneas, fiul lui
Menneas, preot pe viaţă al Moirelor.
21. Perge: Dedicaţie către Antoninus Pius în termele sudice

Locul descoperirii: Piesa provine dintr-o placă de marmură cu care fusese
îmbrăcat zidul interior din tepidarium-ul (sala caldă) termelor sudice. Desco-
perită în 1981.
Tipul documentului: Fragment profilat în partea superioară. Spart în două bucăţi.
Litere: 4-5 cm. Gravate îngrijit.
Locul de păstrare: În depozitul săpăturilor. Nr. Inv. (I2) 81.199-200.
Bibliografie: IGSK, 54.I, 141 (cu Pl. XXXIX).
Datare: Perioada lui Antoninus Pius (138-161 d.Hr.).
Text: [AÙtokr£tori Ka∂sa]ri T∂tJ A[≥l∂J Àdrianù 'Antwn∂nJ Sebastù] ‚
[EÙsebe√, patrπ] p?atr∂?[do]j? [kaπ qe´ 'Art◊midi Perga∂v ¢sÚlJ] ‚ [kaπ tÍ
glukut£tV patr∂di].
Traducere: Împăratului Caesar Titus Aelius Hadrianus Antoninus Augustus,
Piosul, părinte al patriei, şi zeiţei Artemis din Perge, cea dătătoare de azil, şi
patriei preaiubite.
22. Perge: Omagierea împăratului (Commodus?) de către Paulina, preoteasă

a împăratului din Sillyon
Locul descoperirii: Apodyterium-ul (vestiarul) termelor sudice.
Tipul documentului: Şapte fragmente din mamură, provenind dintr-o placă ce
acoperea zidul interior al apodyterium-ului termelor sudice.
Dimensiuni: Împreună, cca 45-55 x 250 x 18-22 cm.
Litere: 4,8 cm. Ultimul rând: 3,5 cm.
Locul de păstrare: În depozitul săpăturilor. Nr. Inv. (I7) 80.237.
Bibliografie: IGSK, 54.I, 149 (cu Pl. XLI).
Text: AÙ?[t]o?kr£t?o[r]a Ka∂[sara] M. AÙ[rˇlion KÒmmodon] ‚2 ['Ant]wn√n[o]n?
EÙ?[sebÁ] EÙtu[cÁ SebastÕn ¢rcier◊a] ‚ [m◊gi]s?t?o?[n] s?w?t?Á?r?a? t?Á?j?
o?[≥]ko?[um◊nhj pat◊ra patr∂]‚4[doj AÙr(hl∂a)] Paul[√na ?A≥lian]¾ ≤◊[reia tÁj

'Art◊midoj] ‚ [di¦ b∂ou kaπ ¢rci◊]reia? [tîn Sebastîn œn tÍ Sillu◊wn pÒlei].
Traducere: Pe împăratul Caesar M. Aurelius Commodus Antoninus Piosul,
Fericitul, Augustul, mare pontif, salvatorul lumii, părinte al patriei, (l-a
cinstit) Aurelia Paulina Aeliane (?), preoteasa pe viaţă a Artemidei şi mare
preoteasă a împăraţilor în oraşul Sillyon.
23. Perge: M. Claudius Rutilius Varus şi L. Claudius Propinquianus Apellinus

o cinstesc pe bunica lor, Claudia Paulina Artemisia
Locul descoperirii: În biserica de pe acropolă, unde este reutilizată ca bază de
coloană.
Tipul documentului: Soclu circular din calcar, profilat în părţile superioară şi
inferioară.
Litere: 2,5 cm.
Locul de păstrare: În biserica de pe acropolă.
Text: Ìereian tÁj proestèshj tÁj ‚ pÒlewj ¹mîn qe©j 'Art◊midoj ¢sÚlou ‚
kaπ ≤◊reian 'Aqhn©[j di]¦ b∂ou Kl(aud∂an) Pau‚l[e]√n[an] 'Artemeis∂a[n,
qu]gat◊r[a Kl.] 'Ape[l]‚4le∂n[ou kaπ] OÙlp. 'Artemeis∂aj ¢rcier◊wn ‚ M. Kl.
`Rote∂lioj OÙ©roj ⁄parcoj ≤pp◊wn ‚ e∏lhj a/ kolwnîn kaπ L. Kl.
Propinki‚8anÕj 'A[p]ell√noj ceil(∂arcoj) leg. b/ ‚ t¾n m£mmhn o≥ ⁄ggonoi.
Traducere: Pe preoteasa protectoarei oraşului nostru, a Artemidei cea
dătătoare de azil şi preoteasă pe viaţă a Atenei, Claudia Paulina Artemisia,
fiică a marilor preoţi Claudius Apellinus şi Ulpia Artemisia, (au cinstit-o) ca
nepoţi pe bunica (lor) Marcus Claudius Rutilius Varus, prefect al călăreţilor
din ala I Colonorum, şi Lucius Claudius Propinquianus Apellinus, tribun
militar al legiunii a II-a [Traiana].
24. Perge: Omagierea demiurgului M. Aur. Dioskourides

Locul descoperirii: Locul probabil de provenienţă este palestra termelor sudice.
Tipul documentului: Soclu cu inscripţie onorifică.
Litere: 3-3,5 cm.
Bibliografie: IGSK, 54. I, 174.
Datare: Probabil deceniul al şaptelea al sec. II d.Hr.

Text: BoulÁj kaπ dˇmou dÒgmati ‚2 ≤er◊a tÁj proestèshj tÁj ‚ pÒlewj ¹mîn
qe©j 'Art◊mi‚4doj Perga∂aj ¢sÚlou kaπ ‚ dhmiourgÕn met¦ p£san ‚6
leitourge∂an M. AÙr. Dex∂o[u] ‚ u≤Õn Dio?skour∂d?h?n? tÕn m?[--] ‚ [----].
Traducere: Prin decizia Sfatului şi a Poporului, (l-am cinstit) pe Marcus Aurelius
Dioskourides, fiul lui Dexios, preot al protectoarei oraşului nostru, zeiţa Artemis
Pergaia, cea dătătoare de azil, şi demiurg, în urma tuturor serviciilor făcute,
[---].
25. Perge: Omagierea unui arhiereu şi demiurg, fiul unui anume Terullus şi a
Vibiei
Locul descoperirii: Îngrăditura situată în orchestra teatrului, în faţa scenei.
Tipul documentului: Partea posterioară a unei plăci de calcar reutilizate.
Iniţial făcea parte din soclul unei statui onorifice care a fost secţionat în două
jumătăţi pentru a putea fi utilizat la balustrada orchestrei. Este probabil ca
soclul să fi fost amplasat iniţial lângă poarta de sud a oraşului, în zona pieţei
publice (agora), a pieţei alimentare (macellum) şi a gimnaziului, adică a zone-
lor de activitate edilitară descrise în inscripţie.
Litere: 2-2,5 cm.
Locul de păstrare: În orchestra teatrului.
Bibliografie: IGSK, 54.I, 193 (cu planşa XLVIII).
Datare: Sfârşitul perioadei Antoninilor şi domnia Severilor.
Text: [--Nume --] ‚02 [---Tib◊rion OÙeibianÕn T◊rtullon(?) --] ‚1 [---]WN[--
-] ‚2 ION MONO?[---] ‚ eis?i?n? aÙtù ØpÕ t?î? [n Sebastîn? kaπ ≤er◊a tÁj
'Ar]‚4t◊midoj kaπ dhmiourg[Õn --- œkdikˇsan(?)] ‚ ta Øper tÁj patridoj t¦j
perπ [--- d∂kaj(?)] ‚6 k?aπ katorqèsanta kaπ œn mhdenπ ¢pr[Òsdekton(?) tÕ] ‚
dap£nhma logis£menon: t?Í pÒlei pro?[dikˇsanta?] ‚8 p?oll£kij œndÒxwj kaπ
œpwfelîj œp[imelhq◊nta(?)] ‚ kaπ dwre©j l∂qwn Frug∂wn tîn carisq◊n[twn
ØpÕ] ‚10 qeoà 'Antwne∂nou kaπ kataskeuÁj p£nt[wn tîn] ‚ perπ tÕ gumn£sion
kainourghq◊ntwn, œpim?[elhq◊n]‚12ta kaπ sto©j diplÁj mak◊llou toà prÕj tÍ
m?[eg£lV pÚ]‚lV, kataskeu£santa kaπ sfairistˇrion œn t?[ù gumna]‚14s∂J, œx
ïn parecèrhsen tÍ patr∂di pÒrw?[n --- (?)] ‚ u≤Õn TertÚllou kaπ OÙeib∂aj
dhmiouurgîn e≤?[eras£me]‚16non kaπ to√j ¦pÕ toà Mouse∂ou. ‚ o≤ œp' aÙtoà
¢rcierwm◊nou masteigof[Òroi].
Traducere: [--- l-au cinstit pe Tib. Claudius Vibianus Tertullus, --- mare preot
al cultului împăratului şi agonothet al marilor jocuri pentaeterice ale
împăratului şi (?) ---] lui de către împăraţi(?) şi preot al Artemidei şi demiurg,

care urmărea în justiţie pricinile referitoare la patria sa [---] şi avea câştig de
cauză şi care nu a acţionat în nici o privinţă sau cheltuială fără chibzuinţă;
care a apărat adesea oraşul în chip deosebit şi cu folos; [---] şi care s-a
ocupat şi de dăruirea pietrelor de marmură din Frigia oferite de divinul
Antoninus, şi de pregătirea tuturor inovărilor din jurul gimnaziului, care s-a
ocupat şi de (construirea) dublului portic al pieţei alimentare din faţa marii
porţi, care a construit şi terenul de joc cu mingea din gimnaziu, din [---]
veniturile la care a renunţat în favoarea patriei. [---] fiul demiurgilor
Tertullus şi Vibia, care le-a fost preot şi celor din templul Muzelor.
Mastigoforii din vremea acestui mare preot.
R17: Atribuţiile mastigoforilor includeau asigurarea ordinii şi securităţii în timpul
sărbătorilor publice. Wörrle, 1988, 219-220.
26. Perge: Casa cu fântână a Aureliei Paulina

Locul descoperirii: Descoperită pe terenurile de lângă casa lui Haci Murat şi
regăsită în 1990 în casa aparţinând fiului acestuia, Ali May.
Tipul documentului: Placă groasă din marmură albă, încadrată iniţial de o
ramă sculptată de jur împrejur, care a fost însă aproape în totalitate îndepărtată
la o a doua utilizare. S-au păstrat doar urme pe marginea de sus şi din dreapta.
Iniţial a fost fixată pe un perete.
Litere: 4,5-5 cm.
Locul de păstrare: Transportată în 1992 la depozitul săpăturilor din Perge.
Bibliografie: IGSK, 54.I, 195 (cu planşa XLIX).
Text: [Ì◊re]ia qe©j 'Art◊[m]idoj ‚ [Pe]rga∂aj ¢sÚlou di¦ ‚ [b∂]o?u? AÙrhl∂a
Paul√na ‚4 [¢rc]i?erasam◊nh tîn ‚ [Seb]astîn œn tÍ Sillu‚[◊wn] pÒlei met¦
toà geno‚[m◊n]ou ¢ndrÕj aÙtÁj 'Aku‚8[l∂ou t]oà fÚ(sei) u≤oà KidramÚou, ‚
[qug£t]hr de Dionus∂ou 'Ap◊llou ‚ [.......] kaπ A≥lianÁj TertÚllhj, ‚
[teimhq]e√sa dὲ kaπ ØpÕ qeoà KomÒ‚12[dou pol]i?te∂v `Rwma∂wn, tÕ Ødre√o[n] ‚
[œk qeme]l?∂wn sÝm pantπ tù perπ aÙ‚[tÕ kÒsmJ] kataskeu£sasa œk tîn
≥[d∂]‚[wn] k?a?q?i?◊?r?w?s?[en].
Traducere: Preotesei pe viaţă a zeiţei Artemis Pergaia, cea dătătoare de azil,
Aurelia Paulina, [---] care a fost mare preoteasă a împăraţilor în cetatea
Sillyon, împreună cu cel care i-a fost soţ, Aquilius, fiul natural al lui
Kidramyas, fiica lui Dionysos Apelles [---] şi a Aelianei Tertulla, cinstită de
către divinul Commodus cu cetăţenia romanilor, construind pe propria cheltuială

fântâna din temelii, împreună cu întreg ornamentul din jurul ei, a consacrat-o.
27. Perge: Nymphaion-ul lui Severus. Consacrarea construcţiei Artemidei

Pergaia şi lui Septimius Severus şi familiei sale, cât şi oraşului natal
Locul descoperirii: Găsită în faţa nişei boltite de pe partea sudică a fântânii
publice. Porbabil era aşezată deasupra acesteia, la vedere.
Tipul documentului: Placă groasă din marmură albă, compusă din două părţi.
Partea din stânga a fost spartă în două şi reîntregită. Prelucrată cu grijă.
Dispune la exterior de o margine profilată.
Litere: 5 cm.
Locul de păstrare: Muzeul din Antalya; fără număr de inventar.
Bibliografie: IGSK, 54.I, 196 (cu planşa XLIX).
Text: Qe©i 'Art◊midi Perga∂v ‚2 ¢sÚlwi: kaπ ‚ AÙtkr£torsi Ka∂sarsi ‚4 L.
Septim∂wi Seouˇrwi Per‚t∂naki Sebastîi: kaπ M£rkJ ‚6 AÙr. 'Antwn∂nwi Seb.
[[kaπ]] ‚ [[P. Septim∂wi G◊tai Ka∂sari]] ‚8 kaπ 'Ioul∂v DÒmnV: Seb. ‚ mhtrπ
K£strwn ‚10 kaπ tîi sÚmpanti o∏kwi ‚ tîn Sebastîn (hedera) ‚12 kaπ tÁi
glukut£tV patr∂di.
Traducere: Zeiţei Artemis Pergaia, cea dătătoare de azil, şi împăraţilor cezari
Lucius Septimius Severus Pertinax Augustus şi Marcus Aurelius Antoninus
Augustus şi [[P. Septimius Geta Caesar]], şi Iuliei Domna, Augusta, mamă a
castrelor şi întregii case imperiale şi preaiubitului oraş natal.
28. Perge: Inscripţie votivă a propileelor din faţa complexului gimnaziu-

balaneum
Locul descoperirii: Descoperită în 1969 în timpul săpăturilor la propileele
monumentale de la intrarea în palestra complexului gimnaziu-balaneum.
Tipul documentului: Placă inscripţionată, spartă în mai multe bucăţi, care
fusese fixată pe peretele posterior al propileelor.
Litere: 3-5 cm.
Text: [--- qe©i 'Art◊mid?i?] Perga∂ai vacat [¢sÚl]wi kaπ ‚2 [AÙtokr£torsi

Ka∂sar]s?[i L. Sep]tim∂wi Seouˇr[wi EÙsebe√ Per]t∂naki Sebastî[i] ‚
['Arabikîi 'Adiabhnikîi] Parqikîi meg∂stwi ¢rcie[re√ meg∂stwi, dh]marcikÁj
œxous∂aj ‚4 [tÕ ib/, aÙtokr£tori tÕ ia/,] Øp£twi tÕ g/, patrπ patr∂[doj,
¢nqup£twi] (hedera) kaπ ‚ [M. AÙrhl∂wi Seouˇrwi] 'Antw[n]∂[nw]i EÙsebe√
Se[b., dhmarcikÁj œxou]s∂aj tÕ z/, Ø?p?£?twi ‚6 [[kaπ P. Septim∂wi G◊tai
œpifanest£tw]]i? K?a?∂?[sari] kaπ 'Io]ul∂ai D[Òmnhi Seb.] ‚ [mhtrπ K£strwn kaπ
tîi sÚmpanti o∏kwi tîn Sebastîn kaπ gluk]u?t?£?[thi patr∂di] ‚8 [---]N?K[---].
Traducere: Zeiţei Artemis Pergaia, cea dătătoare de azil, şi împăraţilor
Cezari, lui Lucius Septimius Severus Pertinax, Piosul, Augustul, învingătorul
arabilor, învingătorul adiabenilor, mare învingător al parţilor, mare pontif, în
al 12-lea an al exercitării puterii tribuniciene, aclamat imperator pentru a 11-
a oară, consul pentru a treia oară, părinte al patriei, proconsul, lui Marcus
Aurelius Severus Antoninus, Piosul, Augustul, în anul al 7-lea al exercitării
puterii sale tribuniciene, consul pentru prima oară şi lui [[Septimius Geta]],
prea-nobilului Cezar şi Iuliei Domna, Augusta, mamă a castrelor şi întregii
case imperiale şi preaiubitului oraş natal [---].
29. Perge: Ridicarea şi consacrarea unei construcţii în piaţa alimentară de

către Tib. Claudius Aurelius Gygetianus Apellas şi soţia sa
Locul descoperirii: În faţa porţii de sud a agorei.
Tipul documentului: Cinci fragmente de arhitravă. Lungimea totală a
blocului arhitravei era de aproximativ doi metri.
Dimensiuni: Fragm. a: 38 x 41 x 34 cm; Fragm. b şi c: 15 x 25 x 25 cm;
Fragm. d: 14 x 18 x 19; Fragm. e: 38 x 63 x 18.
Litere: 3 cm.
Text: ÌereÝj tÁj 'Art◊midoj ka[π] d[h]miourgÕj ka[π ¢rciereÝj toà Sebastoà
k]aπ tÁj SebastÁj di¦ b∂ou Tib(◊rioj) Kl(aÚdioj) AÙrˇlio[j] ‚2 GughtianÕj
'Ap◊llaj kaπ AÙ[r]hl∂a M£toul[ij ¹ gun¾] aÙtoà ¢rcieras£menoi tîn
Sebastîn œk tî[n] ≥d∂wn ¢n?[◊qhkan].
Traducere: Preotul Artemidei şi demiurg şi mare preot pe viaţă al Augustului
şi al Augustei, Tiberius Claudius Aurelius Gygetianus Apellas, cât şi soţia sa,
Aurelia Matoulis, au dedicat (aceasta) pe propria cheltuială, în vremea când
erau (împreună) mari preoţi ai împăraţilor.
30. Perge: Oracol cu astragale dedicat de către libertul imperial Titus Flavius
Locul descoperirii: La est de canalul de apă al oraşului.
Tipul documentului: Pilastru monumental cu capitel profilat. S-a păstrat doar
capitelul şi partea superioară a corpului propriu-zis al pilastrului.
Dimensiuni: 40 x 70 (profil)/51 (corp) x 63 cm.
Litere: Partea anterioară: 2 cm (rândul 1) şi 1,5 cm (celelalte); Partea posteri-
oară: 3,5 cm (rândul 1) şi 2 cm (celelalte).
Bibliografie: IGSK, 54.I, 205 (cu planşa LI).
Text: (Faţa anterioară) Èrmoà ¢stragalomant[---] vacat ‚2 [q]eo√j
Sebasto√j kaπ 'Art◊midi Pe?r?[ga∂a?] ‚ [kaπ] Èrme√ kaπ tù dˇmJ T∂?t?o?j?
Fl[£ouioj] ‚4 [--- ¢n◊qhken:] ‚ I [aaaaa e DiÕj 'Olump∂ou] ‚ [---].
(Faţa posterioară) T∂[toj Fl]£ouio(j), Sebastoà ¢?[peleÚqeroj(?)] ‚2 [---]q?h?n
sum[fer(?)] vacat ‚ XXVIII adddd iz Nem◊sewj vacat ‚ [m]oàn[oj] d'Ãke p?e?[sën]
kaπ t◊ssara p£n[nej]: ‚ [nàn soi]panta t[e]l[e√ Da∂]m?wn k[aπ] e?≥j [ÑrqÕn
Ñdhge√] ‚ [pr£xeij p£nta kat¦ noàn, mhk◊ti tràce seautÒn] ‚ [---].
Traducere: (Faţa anterioară) Titus Flavius a dedicat (oracolul) lui Hermes,
ghicitorul în astragale, în cinstea zeilor Auguşti şi a Artemidei Pergaia şi a lui
Hermes şi a poporului / I 11111 5(Verdictul lui) Zeus Olimpianul [---].
(Faţa posterioară) Titus Flavius, libert al lui Augustus? [---] vacat / XXVII
1444 17 (Verdictul lui) Nemesis / Căzând unul, au venit şi celelalte patru: /
Acum Daimonul îţi îndeplineşte toate şi te conduce spre ceea ce-i drept / Vei
face totul după simţirea ta. Nu te mai istovi.
31. Perge: Sillyeus, preotul Artemidei

Locul descoperirii: Perge.
Tipul documentului: Bloc de piatră.
Litere: 6 cm.
Text: SillueÝj ‚ Sillu◊wj ‚ EÙmˇlou ‚4 toà 'Apol‚lwn∂ou ≤e‚rhteÚsaj ‚
'Art◊midi.
Traducere: Sillyeus, fiul lui Sillyeus, nepotul lui Eumelos, strănepotul lui
Apollonios (a dedicat aceasta) slujindu-i ca preot Artemidei.
32. Perge: Ex-voto al lui M. Varius Venustus şi al soţiei sale către Artemis
Pergaia
Locul descoperirii: Pe strada principală nord-sud a oraşului antic.
Tipul documentului: Soclu de statuie.
Litere: 3 cm.
Text: 'Art◊midi ‚ [P]erga∂ai ‚ M(£rkoj) OÙ£rioj ‚4 OÙenoàs[toj] ‚ kaπ Klw[d∂]a
‚ 'Ag◊lh ¹ gu‚n¾ aÙtoà ‚8 eÙcˇn.
Traducere: Artemidei Pergaia, Marcus Varius Venustus şi soţia sa, Claudia
Agela, în urma făgăduinţei.
33. Perge: Coloană votivă a libertului Victor Caesaris dedicată Artemidei

Locul descoperirii: Perge.
Tipul documentului: Coloană votivă.
Dimensiuni: Diametru: 75 cm; Plinta: 87 x 87 cm.
Litere: 3cm.
Text: Vi[c]tor Caesaris l(ibertus) Diana[e v]otu[m].
Traducere: Victor, libert imperial, Artemidei, în urma făgăduinţei (făcute).
34. Perge: Inscripţie votivă a lui Dionysios dedicată Artemidei Pergaia asylos
Epiphanes
Locul descoperirii: Descoperit în 1977, în timpul săpăturilor de lângă
nymphaion-ul lui Severus.
Tipul documentului: Mic altar din calcar, cu marginile deteriorate şi spart în
partea din stânga jos.
Litere: 1,6 cm.
Locul de păstrare: Depozitul săpăturilor din Perge. Nr. Inv. F4. 77.172.
Bibliografie: IGSK, 54.I, 245 (cu Pl. LV).
Text: 'Art◊midi ‚ [P]erga∂v ¢sÚ‚[lJ 'E]pifane√ ‚4 [Dio]nÚsioj ‚ [Fil]op£to‚[roj

---].
Traducere: Dătătoarei de azil Artemis Pergaia, (zeiţa) manifestă, Dionysios,
fiul lui Philopator [---].
35. Perge: Inscripţie votivă a lui Marcus Claudius Nikephorianos Eutychianos

dedicată Artemidei Pergaia asylos
Locul descoperirii: În teatrul din Perge, fiind probabil reutilizat.
Tipul documentului: Altar circular din marmură. Prevăzut iniţial cu o
ornamentaţie care lipseşte în prezent.
Dimensiuni: Înălţime: 54 cm; diametru: 34 cm.
Litere: 1,5-2 cm.
Locul de păstrare: Depozitul de lângă teatrul din Perge. Nr. Inv. A-67-707.
Bibliografie: IGSK, 54.I, 246 (cu Pl. LV).
Text: 'Art◊midi ‚ Perg◊ai ‚ ¢sÚlwi ‚ M(£rkoj) Kl(aÚdioj) ‚ Nikhfori‚anÕj ‚
EÙtucianÕj ‚ eÙcˇn.
Traducere: Dătătoarei de azil Artemidei Pergaia, Marcus Claudius
Nikephorianos Eutychianos, în urma făgăduinţei.
36. Perge: Cinstirea preotului şi demiurgului Artemidoros de către membrii

gerusiei
Locul descoperirii: Zidul de provenienţă este situat la aproximativ 30 de metri
de poarta de est a cetăţii.
Tipul documentului: Bloc încastrat în zid.
Dimensiuni: Circa 110 x 80 x 30 cm.
Text: [O≤ ger]aioπ œte∂mh‚san kaπ œstef£nw‚san crusù stef£nJ ‚4 k[aπ]
¢ndri£nti ≤er◊a tÁj ‚ 'Art◊midoj kaπ dhmiour‚gÒn, ≤er◊a ”Arewj ‚ 'Artem∂dwron
Èrma∂ou, ‚8 q◊sei dὲ Kl◊wnoj Èrma∂ou, ‚ ¥ndra kalÕn kaπ ¢gaqÕn ‚ di¦
progÒnwn.
Traducere: Gerusiarhii l-au cinstit şi încununat cu o cunună de aur şi cu o
statuie pe preotul Artemidei şi demiurg, preot al lui Ares, pe Artemidoros, fiul
lui Hermaios, fiul adoptiv al lui Kleon, fiul lui Hermaios, bărbat bun şi vrednic
între urmaşi.
37. Perge: Claudia Antistia Magna trapezo a Artemidei

Locul descoperirii: Găsită în 1975 pe latura de vest a pieţei alimentare
(macellum). Probabil că placa a fost adosată soclului propriu-zis al unei statui.
Tipul documentului: Placă spartă în cinci bucăţi. Profilată în părţile superioa-
ră şi inferioară. Prelucrată îngrijit. Lipseşte o porţiune din partea central-inferi-
oară.
Litere: 4 cm.
Bibliografie: IGSK, 54.I, 256 (cu planşa LV).
Text: Klaud∂an 'Anqest∂an M£‚2gnan, trapezë tÁj 'Art◊mi‚doj, qugat◊ra
Ti(b◊rioj) Kl(aÚdioj) Paule∂‚4nou OÙ£lento[j], 'Ioul∂a 'Anqes‚t∂a Pre√[ma ¹]
mˇthr.
Traducere: Pe Claudia Anthestia Magna, îngrijitoare a ospăţului Artemidei,
fiica lui Tiberius Claudius Paulinus Valens, (a cinstit-o) mama ei, Iulia Anthestia
Prima.
38. Perge: Cinstirea unui demiurg

Locul descoperirii: Descoperit în termele sudice.
Tipul documentului: Soclu profilat din calcar, cu marginea proeminentă.
Spart în mai multe bucăţi şi reconstituit parţial. Patru găuri în partea superioară
a profilului, care serveau la fixarea statuii de soclu.
Litere: 3,5 cm.
Bibliografie: IGSK, 54.I, 257 (cu planşa LVI).
Text: `H boul¾ par' Œ[au]‚tÁj [nume]t?[--] ‚ wt[--- ≤er◊a 'Ar]‚t[◊midoj
Perga∂aj] ‚ ¢sÚlou k?[aπ ---]‚t?on dhm[iour]gÕn ‚ kaπ g?[umna]s∂arcon ‚ AUO?[--
-]on ¢go‚ranÒmo[n ---] . bas‚[.]on k?[aπ t]Õn u≤Õn? [pÒlewj] ‚ vacat.
Traducere: Sfatul (l-a cinstit) pe membrul său [---, preot al] dătătoarei de azil
Artemis Pergaia şi [---] demiurg şi gimnaziarh, [---] agoranom [---] şi fiu al
oraşului.
39. Perge: Aclamaţie în cinstea oraşului Perge, a Dianei Peresia(?) şi a

Dianei Ephesia
Locul descoperirii: Stelă descoperită, împreună cu elementul dispus în partea
superioară (capitel sau simplu element decorativ), pe aşa numita „stradă a lui
Tacitus“ din Perge de către o echipă de cercetători condusă de Jale Inan, în
timpul campaniei de săpături din 1983.
Tipul documentului: Stelă masivă din piatră. Partea inscripţionată este
netedă, fără muluri. Există indicii legate de o reutilizare ulterioară.
Dimensiuni: 209 x 46 x 46 cm (corpul propriu-zis al stelei).
Litere: 2,5-3 cm. Inscripţia (A) este dispusă pe elementul superior, iar (B) pe
corpul stelei. Literele sunt alungite şi îngrijit trasate şi bine încadrate,
conferind eleganţă monumentului.
Bibliografie: Roueché, 1989, 206-228; Kaygusuz, 1984, 1-4.
Datare: Ultimul sfert al secolului al III-lea.
Text: (A) AÜxe P◊rgh ¹ mÒnh ¥suloj |2 aÜxe P◊rgh, H T£kitoj [---] | [---].
(B) [AÜxe P◊rgh ¹] ¢pÕ OÙes[pa]|2[sianoà n]ewkÒroj | [AÜxe P◊rg]h ¼ ≤erù
oÙix∂llJ ü4 [tet]eimhm◊nh | [AÜ]xe P[◊rg]h ¹ ¢rgurù nom∂s|6mati teteimhm◊nh |
Di£nh 'Efes∂a Di£nV P?ERHS?IA | AÜxe P◊rgh Ð qhsaurÕj | toà kur∂ou | AÜxe
P◊rgh d/ newkÒroj | AÜxe P◊rgh ¹ prèth tîn | ¢gor◊wn | AÜxe P◊rgh, Î
Øpa[ti]koπ | filodoxoàsin | AÜxe P◊rgh, Î Øpatikoπ | ¢gw[n]oqetoàsin ‚ AÜxe
P◊rgh ¹ koruf¾ | tÁj Pamful∂aj ‚ AÜxe P◊rgh ¹ mhd[ὲ]n | yeudom◊nh |
p£nt[a] t£ d∂kaia [d]Ògma|ti Sunklˇtou.
Traducere: (A) Trăiască Perge, singura dătătoare de azil! Trăiască Perge,
cea căreia Tacitus [---].
(B) [--- Trăiască Perge], neōkoros din timpul lui Vespasian! [Trăiască
Perge], cea cinstită cu un vexillum sacru! [Trăiască Perge], cea cinstită cu
monedă de argint! Diana din Efes, Diana Peresia(?)! Trăiască Perge, tezaurul
împăratului! Trăiască Perge, cea de patru ori neōkoros! Trăiască Perge,
prima dintre centrele districtuale! Trăiască Perge, unde consularii îşi caută
cinstirea! Trăiască Perge, unde consularii sponsorizează întrecerile! Trăiască
Perge, conducătoarea Pamfiliei! Trăiască Perge, cea care nu înşală cu nimic!
Toate drepturile (au fost confirmate) prin decret senatorial.
8. Lairbenos
1. Asartepe: Actul de consacrare a lui Neikon din Hierapolis lui Helios

Apollo Lermenos
Locul descoperirii: Sanctuarul lui Apollo Lairbenos de pe colina Asartepe,
situat la nord-est de oraşul antic Hierapolis.
Tipul documentului: Două fragmente complementare, cu marginile în profi-
luri multiple, aparţinând probabil arhitravei templului sau unuia dintre elemen-
tele orizontale de susţinere a acoperişului.
Dimensiuni: 40 x 213 x 78 cm (dimensiunea totală).
Litere: 2,2-3,2 cm.
Locul de păstrare: Muzeul din Pamukkale (?).
Bibliografie: Öztürk, Tanrıver, 2008, 91-92 (cu figură la p. 92).
Text: [---]FLLBOS 'AcileÝj Ìerapole∂[thj ka]tagr£fw (vacat) | `Hl∂J
'ApÒllwni Lermhnù kat¦ œpitag¾n toà qeoà doàlÒn mou Ñ[nÒ]mati Ne∂kwna
æj œt‚în trei£konta, Ön çnhs£mhn par¦ AÙrhl∂ou 'AntiÒcou b/ Motelhnoà,
œf' ú ¢pÕ [s]ˇmeron ⁄st{q}w | ≤erÕj toà qeoà mhdenÕj ⁄contoj œnkal◊se: e≥ d◊
tij œpe[n]kal◊sei, qˇsei e≥j tÕn qeÕn proste∂mou + bf/ kaπ e≥j tÕ ≤erè<a>ton
tam√on ¥lla + bf/ (frunză) (vacat).
Traducere: [---] Eu, Flavius(?) Achil(l)eus din Hierapolis, îl încredinţez lui
Helios Apollo Lermenos, din porunca divinităţii, pe sclavul meu cu numele
Neikon, în vârstă de treizeci de ani, pe care l-am cumpărat de la Aurelius
Antiochos din Motella, fiul lui Antiochos, cu condiţia ca de acum înainte să fie
funcţionar sacru al zeului şi nimeni să nu întreprindă ceva împotriva sa; dacă
cineva va avea ceva de spus împotrivă, să dea zeului ca amendă 2.500 de
denari şi celui mai sacru tezaur alţi 2.500 de denari.
R1: Poate fi vorba în acest caz de un Fl£boj sau Fl£bioj, prin urmare persoana în
cauză ar putea fi aceeaşi cu Titus Flavius Achilleus de la nr. 13.
2. Asartepe: Inscripţie fragmentară

Tipul documentului: Două fragmente din antablament, de dimensiuni egale.
Bibliografie: Ritti, Şimşek, Yıldız, 2000, 7, nr. D2 (cu bibliografie); SEG, 6,

1932, nr. 253; Ramsay, 1930, 276-277.
Datare: Perioada romană imperială (perioada lui Hadrian?).
Text: A) YLIBIALL
B) BASTHLLO | GNHGAN.
Traducere: -.
3. Asartepe: Actul de consacrare a lui Zenon lui Helios Apollo Lairmenos

Tipul documentului: Două fragmente complementare, cu marginile în
profiluri multiple, aparţinând probabil arhitravei templului sau unuia dintre
elementele orizontale de susţinere a acoperişului.
Dimensiuni: 40 x 213 x 78 cm (dimensiunea totală).
Litere: 1,4-2,2 cm. Inscripţia se află sub cea anterioară din catalog.
Bibliografie: Öztürk, Tanrıver, 2008, 92-93.
Text: ”Etouj s%$/, mh(nÕj) a/, zi/, `Hl∂J 'ApÒlloni Lairmhnù 'Apollènioj
Mhno[k]r∂tou katagr£|f[w] Zˇnwna tÕn œmautoà teqramm◊non: e≥ d◊ tij
œpenkal◊ssi, qˇsei e≥j tÕn qeÕn pros‚[te∂mou + b]f/: katagr<£>fw dὲ tù
Zˇnwni œrgastˇrion kὲ tÕ d∂stegon kὲ ¥rmen[a --]¦ sÝn e≥sÒdoij kὲ œxÒdoij
[----].
Traducere: În anul 296, prima lună, ziua a 17-a. Lui Helios Apollo
Lairmenos, Apollonios, fiul lui Menokritos, îl încredinţez pe copilul (meu) de
suflet, Zenon; dacă cineva va avea ceva de spus împotrivă, să dea zeului ca
amendă 2.500 de denari. Îi încredinţez de asemenea lui Zenon un atelier şi o
casă cu două etaje şi uneltele [pentru --] împreună cu veniturile şi
cheltuielile(?) [----].
4. Asartepe: Actul de consacrare a lui Epiktetos lui Apollo Lermenos

inferioară. Colţurile superioare sunt distruse.
Litere: 1,2-2,5 cm.

Text: [---] ‚ [--] DI AÙrˇlioj GlÚk[wn? --] ‚ [-] katagr£fw <sÝn> t[Í gnèmV
tÁj gu]‚[naikÒj] mou Tatadoj tÕn [---] ‚ ['E]p∂kthton 'Apollwn∂o[u --] ‚ [---]n
'ApÒllwni Lermhnù: {N}[e∏ tij] ‚ [œpe]nkal◊si, qˇsi e≥j tÕn ta[me√]|[on] + bf/
kὲ e≥j tÕn qeÕn + bf/ | kὲ t¾n pÒlin t¾n Motelhnîn + bf/.
Traducere: [În anul ..., luna .., ziua..] Aurelius Glyk[on], c[u consimţământul
soţiei] mele Tatas, îl încredinţez pe ... Epiktetos, fiul lui Apollonios, [---] lui
Apollo Lermenos; dacă cineva va avea ceva de spus împotrivă, să dea ca
amendă tezaurului 2.500 de denari, zeului alţi 2.500 de denari şi oraşului
Motella alţi 2.500 de denari.
5. Asartepe: Consacrarea unei statui lui Helios Apollo Lairmenos

Litere: 3,2 cm. Inscripţia se află sub cea anterioară din catalog, pe faţa princi-
pală a monumentului.
Text: ”Etouj sn$/, mh(nÕj) Dais∂‚ou, ib/: DiÒdwroj b/ toà 'Apollwn∂ou
Ìerapo‚le∂thj katoikîn œn ‚MossÚnoij `Hl∂J 'A‚pÒllwni Lairmhnù ‚ œphkÒJ
qeù met¦ tÁj gunaikÕj kaπ tîn t◊|knwn tÕn ¢ndri£nta ‚ œk tîn ≥d∂wn
¢n◊qhke ‚ eÙcaristˇron (frunză).
Traducere: În anul 256, luna Daisios, ziua a 12-a. Diodoros din Hierapolis,
fiul lui Diodoros, nepotul lui Apollonios, cel care locuieşte în Mossyna, a
ridicat această statuie lui Helios Apollo Lairmenos, cel grabnic-ascultător,
împreună cu soţia şi copiii, pe cheltuiala sa, cu mulţumire.
6. Asartepe: Actul de consacrare a lui Stratoneike lui Helios Apollo Lairmenos


Litere: 2,2 cm. Inscripţia se află sub cea anterioară din catalog, pe faţa
principală a monumentului.
Bibliografie: Öztürk, Tanrıver, 2008, 96 (cu figură la p. 95).
Text: ”Etouj th/, mh(nÕj) g/, hi/. `Hl∂J 'ApÒl|lwni Lairmhnù AÙ. GlÚkwn ‚
Dwroq◊ou E≤erapole∂thj ‚ kaπ AÙ. ¹ gunˇ mou Tata 'Apollwn|∂ou
'Atuocwr√tij katagr£fo|men t¾n Œautîn teqram◊nhn | Stratone∂khn e≤er¦n
kat¦ œpita|gˇn toà qeoà. E≥ d◊ tij œpenkal◊|sei, qˇsei e≥j tÕn qeÕn + bf/ |
kaπ e≥j tÕn f∂skon + bf/.
Traducere: În anul 308, luna a treia, ziua a 18-a. Lui Helios Apollo
Lairmenos, Au(relios) Glykon din Hierapolis, fiul lui Dorotheos, împreună cu
soţia mea, Au(relia) Tata, fiica lui Apollonios din Atyochorion, o consacrăm
pe cea crescută (de noi), Stratoneike, ca funcţionară sacră în urma poruncii
zeului. Dacă cineva va avea ceva de spus împotrivă, să dea zeului ca amendă
2.500 de denari şi fiscului (alţi) 2.500 de denari.
7. Asartepe: Actul de consacrare a lui Z[---] lui Helios Apollo

Litere: 2,1 cm. Inscripţia se află pe faţa din dreapta a monumentului.
Text: `Hl∂J 'ApÒllw[ni]: | ⁄touj t/: Pwl[--] | DOS 'Atuocw[rit- ka]|tagr£fw
Z[---] | tÕn œmÕn t[ij œpenka]|l◊sei, qˇse[i ≥j tÕn qe]|Õn + a/ kaπ ≥j t[Õn
f∂skon] | ¥lla + a/.
Traducere: Lui Helios Apollo; în anul 300, Pol[--] fiul/fiica/soţia lui [--]-as
din Atyochorion, îl încredinţez pe copilul meu adoptiv, Z[---]. Dacă cineva va
avea ceva de spus împotrivă, să dea zeului ca amendă 1.000 de denari şi
fiscului (alţi) 1.000 de denari.
8. Asartepe: Actul de consacrare a lui [--]toeides lui Helios Apollo Lerbenos

Litere: 2,3 cm. Inscripţia se află pe faţa din dreapta a monumentului, sub cea
precedentă din catalog.
Datare: 218-219 d.Hr. (= 303 d.Hr.).
Text: ”Etouj tg/, m[h(nÕj) - `Hl∂J] | 'Apllwni Le[rbhnù 'Aga]|qˇmeroj
'Aga[qhm◊rou kaπ] | ¹ gunˇ mou Lh[- ethnikon -]|oπ katagr£fo[men tÕn] |
Œautîn tetr[amm◊non --] | TOEIDHN e≤erÒ[n: katagr£]|fw dὲ aÙtù t[Õ
œrgastˇ]|rion kaπ tÕ d∂s[tegon kaπ t]|¾n e∏sodon ⁄sw?[---] | kaπ t¦ ¥rmena
p[£nta? --]|gik£: e≥ d◊ tij œp[enkal◊sei], | qˇsi e≥j tÕn qe[Õn + număr] | ka e≥j
tÕn f∂skon + număr].
Traducere: În anul 303, l[una -, ziua -. Lui Helios] Apollo Le[rbenos,
Aga]themeros, fiul lui Aga[themeros, şi] soţia mea, Le[--], încredinţăm pe
copilul (nostru) de suflet [--]toeides ca funcţionar sacru. Îi încredinţez de
asemenea un atelier şi veniturile (obţinute) [--] şi uneltele [--]; dacă cineva va
avea ceva de spus împotrivă, să dea zeului ca amendă … denari şi tezaurului
imperial (alţi) … denari.
9. Asartepe: Actul de consacrare a fiicei adoptive lui Helios Apollo Lairmenos

Litere: 1,4-2 cm. Inscripţia se află pe faţa din dreapta a monumentului, sub
cea precedentă din catalog.
Text: ”Etouj tbi/, mh(nÕj) $/, d/. `Hl[∂J 'ApÒllwni] | Lairmhnù: AÙ(rˇlioj)
EÜxe[noj patronim -] E≤erapol∂thj, o≥k[în œn toponim -] | katagr£fw t¾
qrept[ˇn mou --]|t∂an e≤er£n: e∏ tij œp[enkal◊sei, qˇ]|sei e≥j tÕn qeÕn [+
număr] | kaπ e≥j tÕn f∂skon [+ număr].
Traducere: În anul 312, în luna a şasea, ziua a patra. Lui Hel[ios Apollo]
Lairmenos, Au(relios) Euxe[nos, fiul lui -], din Hierapolis, locuind în [--], o
încredinţez pe fiica mea adoptivă, [--]tia lui Helios Apollo Lairmenos ca
funcţionară sacră; dacă cineva va avea ceva de spus împotrivă, să dea zeului
ca amendă … denari şi tezaurului imperial (alţi) … denari.
10. Asartepe: Actul de consacrare a fiului adoptiv lui Helios Apollo

Leimenos
Litere: 2,2 cm. Inscripţia se află pe faţa din stânga a monumentului.
Text: [”Etouj .../, mh(nÕj)] e/, $/. `Hl∂J | ['ApÒllwni Le]imhnù | [nume kaπ
?T]atπa ¹ gun|[ˇ mou k]atagr£fo|[men -]on tÕn qre||[ptÕn ¹mîn]: e≥ d◊ tij
œp|[enkal◊sei, e≥j t]Õn qeÕn po|[st∂mou + număr k]aπ e≥j tÕn f∂s|[kon +
număr].
Traducere: [În anul -, luna] a cincea, ziua a şasea. Lui Helios [Apollo
Le]imenos, [nume şi] soţia mea, Tatia?, îl încredinţăm pe fiul (nostru) adoptiv
[--]os; dacă cineva va avea ceva de spus împotrivă, să dea zeului ca amendă
… (denari) şi tezaurului imperial (alţi) … (denari).
11. Asartepe: Actul de consacrare a fiului adoptiv lui Helios Apollo Lermenos
Litere: 2,1 cm. Inscripţia se află pe faţa din stânga a monumentului, sub cea

Text: [”Etouj] te/, mhnÕj | [-- EÙ]frÒsunoj | [---] katagr£fw | [nume -tÕ]n
qreptÒn | [mou `Hl∂J 'ApÒ]llwni Ler|[mhnù: ∏ tij] d' œpenkal◊|[sei, qˇs(e)i
pro]ste∂mou | [e≥j tÕn qeÕ]n + af/ | [kaπ e≥j tÕ]n f∂skon + af/.
Traducere: [În anul] 305, în luna [.., ziua … Eu]phrosynos, [fiul lui --], îl
încredinţez pe fiul meu adoptiv lui [Helios Apo]llo Ler[menos; dacă cineva]
va avea ceva de spus împotrivă, să dea zeului ca amendă 1.500 de denari şi
fiscului (alţi) 1.500 de denari.
12. Asartepe: Actul de consacrare a fiicei adoptive lui Helios Apollo Lairbenos
Litere: 2,2 cm. Inscripţia se află pe faţa din stânga a monumentului, sub cea
Text: [”Etouj .../, mh(nÕj)] d/, h/. `Hl∂J 'ApÒl|[lwni Lairbhn]ù AÙrˇlioj Ap|[-
--]onbou kaπ ¹ gu|[nˇ mou k]aπ t¦ t◊kna ¹m|[în kaπ t¦ ⁄ggona?]
katagr£fo|[men t¾n Œautî]n teqram◊|[nhn nume ≤]er£n: œ d◊ tij œp|[ekal◊sei,
qˇsei] e≥j tÕn qeÕn po|[st∂mou + număr ka]π e≥j tÕn f∂s|[kon + număr].
Traducere: [În anul …, luna] a patra, ziua a opta. Lui Helios Apol[lo
Lairben]os, Aurelius Ap[--, fiul lui -]onbos, împreună cu soţia mea şi copiii [şi
nepoţii?], o încredinţăm pe cea crescută (de noi) [nume] ca funcţionară
sacră; dacă cineva [va avea ceva de spus împotrivă, să dea] zeului ca amendă
[… denari] şi fiscului [alţi … denari].
R7: œ în loc de e≥.
13. Asartepe: Consacrarea statuii Artemidei Kynagos lui Apollo Lairmenos

inferioară.
Litere: 2,1 cm.

Text: [--- ?¢pÕ] | toà Ùrgaleitikoà ped∂ou eÙ|x£menoj ¢n◊qhke t¾n
Kuna|gÕn ”Artemin kaπ t¾n ⁄lafon sÝn tÍ | Øpob£sei 'ApÒllwni Lairmhnù
œpi|fanest£tJ qeù met¦ kaπ 'Amm∂aj | tÁj gunaikÕj kaπ Dhmhtr∂ou kaπ
Dh|mostr£tou kaπ B£ssou tîn t◊knwn.
Traducere: [nume], din câmpia Hyrgaleis, a dedicat, după cum a făgăduit,
statuia Artemidei Kynagos şi cerboaica împreună cu suportul lui Apollo
Lairmenos, zeului care se manifestă plenar, împreună cu soţia sa, Ammia, şi
copiii săi, Demetrios, Demostratos şi Bassus.
14. Asartepe: Actul de consacrare a lui Epiktetos lui Helios Apollo

Larmenos
inferioară.
Litere: 1,9-3,5 cm. Inscripţia se află sub cea anterioară din catalog.
Datare: Textul şters: 223-224 d.Hr. (= 308 era sullanică); Textul suprapus:
229-230 d.Hr. (= 314 era sullanică).
Text: (textul şters) [[”Etouj th/ --]] | [[OLw --]] | [[OLwLH]] | [[ -- œpenka]] |
[[+ bf/ kὲ e≥j T]].
(textul adăugat) T∂toj Fl£bij 'Acil|leÝj katagr£fw | tÕn œmautoà doàlon |
ÑnÒmati 'Ep∂kth|ton `Hl∂J Larmh|nù Ön kὲ œpÚh|sa œleÚqeron | di¦ tîn œn
Mo|telloij ¢rce∂w<n>. | ”Etouj tid/, mh(nÕj) h/, $/ ¢|pioàsa (sic): e∏ tij dὲ
œ|ppenkal◊sei, qˇ{o}si | roste∂mou ≥j tÕn | qeÕn ¢rgur∂ou + bf/ | kὲ ≥j tÕ
tame√on + bf/.
Traducere: (textul adăugat) Eu, Titus Flavius Achilleus, îl încredinţez lui
Helios Larmenos pe sclavul meu pe nume Epiktetos, pe care de asemenea l-am
eliberat din arhivele din Motella. În anul 314, luna a opta, ziua a şasea; dacă
cineva va avea ceva de spus împotrivă, să dea zeului ca amendă 2.500 de
denari de argint şi tezaurului (alţi) 2.500 de denari.
15. Asartepe: Actul de consacrare a lui Zosimos Pousion lui Helios Apollo
Larmenos
inferioară.
Litere: 1,9 cm. Inscripţia se află pe faţa din stânga a monumentului.
Text: ”Etouj snz/, mh(nÕj) g/, g/. Dhmˇtrij Dh|mostr£tou met¦ Tat∂aj tÁj
gu|aikÒj mou katagr£fomen Zè|simou Pous∂wna tÕn qreptÕn | ¹mîn `Hl∂J
'ApÒllwni Lairmh|nù ≥j tÕn bwmÕn tÁj 'Art◊midoj, | ¢naqˇmatoj patrikoà
mou: e∏ | tij dὲ œpenkal◊sei toà Zws∂|mou æj e≥j doul∂an ¢nqrèpou, qˇ|sei
e≥j tÕn LairmhnÕn + bf/ kaπ ≥j tÕn | f∂skon tÕn kur∂ou Ka∂aroj | + bf/ kaπ
oÙdὲn ¼sswn ⁄stai tù | Zws∂mJ Ã eἶnai aÙtÕn ≤erÕn | kaπ œleÚqeron.
Traducere: În anul 257, în ziua a treia a lunii a treia. Demetris, fiul lui
Demostratos, împreună cu Tatia, soţia mea, l-am încredinţat lui Helios Apollo
Lairmenos, pe copilul (nostru) de suflet, Zosimos Pousion, pe altarul statuii
Artemidei, dedicaţie a tatălui meu; dacă cineva ar face ceva împotriva lui
Zosimos pentru a-l face sclavul cuiva, să dea lui Lairmenos 2.500 de denari şi
tezaurului stăpânului Cezar (alţi) 2.500 de denari şi cu nimic nu va fi inferior
Zosimos căci el este funcţionar sacru şi liber.
16. Asartepe: Actul de consacrare a Panthiei lui Helios Apollo Larmenos

inferioară.
Litere: 2,2 cm. Inscripţia se află pe faţa din stânga a monumentului, sub prece-
denta.
Text: ”Etouj sp$/, mh(nÕj) e/, b/. `Hl∂J 'ApÒ|llwni Lairmhnù 'Al◊xand|roj
Zws∂mou e≤erÕj kὲ ¹ gunˇ | mou Panq∂a e≤er¦ katagr£|fomen t¾n Œautî<n>
teqr|em◊nhn Panqe∂an e≤e|r¦n æj œdˇlwse Ð qeÒj: | e≥ d◊ tij œpenkal◊sei, |
qˇsi e≥j tÕn qeÕn + bf/ kὲ e≥|j tÕn f∂skon + bf/.
Traducere: În anul 286, luna a cincea, ziua a doua. Lui Helios Apollo Lairmenos,
Alexandros, fiul lui Zosimos, funcţionar sacru, împreună cu soţia mea, Panthia,
funcţionară sacră, o încredinţăm pe cea crescută (de noi) ca funcţionară
sacră, după cum a revelat zeul; dacă cineva va avea ceva de spus împotrivă,
să dea zeului ca amendă 2.500 de denari şi fiscului (alţi) 2.500 de denari.
17. Asartepe: Fragment dintr-un act de consacrare

Tipul documentului: Şir de trei blocuri care se îmbină perfect.
Dimensiuni: 19 x 258 x 61 (dimensiunea totală).
Litere: 2 cm.
Text: [----] | e≥j tÕn qeÕn + bf/, | ¥lla e≥j tÕ tame√on + bf/.
Traducere: [----] zeului 2.500 de denari şi tezaurului (alţi) 2.500 de denari.

Litere: 1,7-2,2 cm. Textul se află în dreapta celui prezentat anterior în catalog.
Text: [----] | prost∂mou e≥j tÕn qeÕn bf/, ¥lla e≥j tÕ tame√on + bf/.
Traducere: [---] să dea zeului ca amendă 2.500 de denari şi fiscului (alţi)
2.500 de denari.


Litere: 2,4 cm. Textul se află în dreapta celui prezentat anterior în catalog.
Descrierea reprezentării: Blocul este decorat cu ghirlande şi ove.
Text: [----] | e∏ tij d' §n œpenkal◊si, qˇsi prost∂mou | e≥j tÕn qeÕn + bf/,
¥lla e≥j tÕn (sic) tam√|on + bf/.
Traducere: [----] dacă cineva va avea ceva de spus împotrivă, să dea zeului
ca amendă 2.500 de denari şi fiscului (alţi) 2.500 de denari.
20. Asartepe: Consacrarea coloanelor lui Helios Apollo Larmenos

Tipul documentului: Colţul stâng al unei arhitrave din marmură.
Litere: 2,3 cm.
Text: ”Etouj r%g/, mhnÕj Perit∂ou d/. M◊nandroj 'Apollwn∂ou
Mo[tell]okhpe∂thj vacat | eÙx£menoj 'ApÒllwni Lairmhnù ¢n◊sthsa
di£stullon œk [qemel∂]wn sÝn stu|lob£tV kaπ spe∂rV, k∂oni, kefalÍ,
œpistull∂J zwfÒrJ, ge∂si, TO[---].
Traducere: În anul 193, luna Peritios, ziua a patra. Menandros din
Motellokepos, fiul lui Apollonios, a ridicat din temelii, după cum a făgăduit,
lui Apollo Lairmenos şirul intermediar de coloane, împreună cu baza, torul,
capitelul, arhitrava cu friză, cornişa [---].
21. Asartepe: Dedicaţia Aphphiei adresată lui Helios Lermenos

Tipul documentului: Partea superioară a unei stele din marmură, profilată în
partea superioară.
Litere: 1,8 cm.

Locul de păstrare: Muzeul din Pamukkale.
Text: 'Aff∂a 'Alex£dr|ou Motellhn¾ k|at<¦ é>j moi p<£>nta | œˇkouse
genm|◊nh `H[[l<∂>J]] Lermh|nù ¢n◊qhka.
Traducere: Aphphia, a lui Alexandros, din Motella, conform cu toate cele ce
am auzit… am dedicat aceasta lui He[lios] Lermenos pentru că mi-a ascultat
toate rugăciunile.
22. Asartepe: Ex-voto al lui Aneiketos

Tipul documentului: O tabula din marmură.
Litere:. Litera finală a primului rând se află pe marginea din dreapta a chenarului.
Text: 'Ane∂khtoj 'Ar∂|stwnoj 'ApÒl|lwni Lairmhnù | eÙc¾n sÝn tù | u≤ù
P∂stJ.
Traducere: Aneiketos, fiul lui Ariston, împreună cu fiul său, Pistos, în urma
făgăduinţei.
23. Asartepe: Dedicaţie adresată lui Lairbenos

Tipul documentului: Fragment dintr-o stelă din marmură cu reprezentare.
Litere: 1 cm. Rândul inscripţionat se află pe profilul de sub relief.
Descrierea reprezentării: În partea superioară a fragmentului se află
reprezentarea în relief a unui cavaler, probabil chiar divinitatea însăşi.
Text: [---]OC ( Larbh[nù -].
Traducere: [---]os (a dedicat aceasta) lui Lairbenos.
24. Asartepe: Fragment de inscripţie confesională adresată lui Helios

Apollo Lairbenos
Tipul documentului: Colţul superior din dreapta al unei stele din marmură cu
fronton triunghiular şi acrotere.
Litere: 1,8 cm. Literele sunt inscripţionate inclusiv pe marginea din dreapta a
chenarului.
Text: [----]oj Mote|2[llhnÒj --]moj TROITIOU | [-- ?kolasq]eπj ØpÕ toà |4 [--
?qeou `Hl∂ou] 'ApÒlw‚[noj Lairbhnoà? --].
Traducere: [----]os din Mo[tella --]mos, fiul lui Tritos? [-- fiind pedep]sit de
[Helios] Apol(l)o [Lairbenos? --].
R4: 'ApÒlwnoj Lairbhnoà pentru 'ApÒllwnoj Lairbhnoà.
25. Asartepe: Fragment de dedicaţie adresată lui Helios Apollo Lairbenos

Tipul documentului: Colţul din stânga sus a unei stele din marmură cu
fronton triunghiular.
Litere: 1,5 cm.
Text: ”E[touj .../, mh(nÕj) ../ œpifa]|nest£tJ [qeù `Hl∂J 'ApÒl]|[l]wni
La[irbhnù --] | [k]ὲ 'Alex[andr--]‚d∂ou P[-- ?kata]|graf[--] | . . O[---].
Traducere: În [anul ..., luna ..,] [zeului Helios Apoll]o La[irbenos, cel ce se
mani]festă în plenar, [--] şi Alexandros/-a, a(l) lui [--]dios.
26. Asartepe: Fragment de dedicaţie

Tipul documentului: Colţul inferior stânga al unei tabula din marmură.

Litere: 2,8 cm.
Text: [----] | ANP[---] | ¢n◊qh[k---].
Traducere: [-----] a/am dedic[at --].
27. Asartepe: Dedicaţie a lui Charis din Dionysopolis

Locul descoperirii: Descoperită pe colina Asartepe de lângă sanctuarul lui
Apollo Lairbenos, la nord-est de oraşul antic Hierapolis.
Tipul documentului: Altar din marmură albă, profilat în partea inferioară şi în
cea inferioară.
Dimensiuni: 64 x 34,5/35 x 23,5/27 cm.
Litere: 2 cm.
Bibliografie: Ritti, Şimşek, Yıldız, 2000, 14, nr. D21 (Pl. 7).
Text: C£rhj Mhnog◊nou | Dionusopole∂thj | eÙx£menoj Øpὲr to|à Øioà
C£rhtoj ¢n◊|qhken.
Traducere: Charis, a lui Menogenes, din Dionysopolis, cu mulţumire, pentru
fiul (său), Charetos, a dedicat (aceasta).
28. Asartepe: Dedicaţie adresată lui Helios Apollo Lairmenos

Tipul documentului: Coloană din marmură.
Dimensiuni: 23 (înălţime) x 39 (diametru).
Litere: 2,5 cm.
Bibliografie: Ritti, Şimşek, Yıldız, 2000, 15-16, nr. D22.
Text: [-- nume --] | [---] `Hl∂J 'A[pÒl]|[lwn]i Lairm[hnù] | [œpif]anest£t[J
qeù] | [eÙ]x£men[oj Øpὲr] | ['A]pollwn∂ou ¢[d◊l]|[f]oà mou œk tî[n ≥d∂wn] |
[¢p]◊dwka tÕ d[------] | [--]TUL(?)[------].
Traducere: [-- nume --] lui Helios A[pollo] Lairm[enos], zeul care se mani-
festă plenar, am dat (aceasta) cu mulţumire, pentru [A]pollonios, f[rate]le
meu, pe cheltuiala proprie [-----].
29. Asartepe: Ex-voto dedicat lui Apollo Lairmenos

Tipul documentului: Altar înalt din marmură albă, profilat în partea superi-
oară şi în cea inferioară.
Litere: 2,2 cm.
Locul de păstrare: În sanctuar.
Bibliografie: Ritti, Şimşek, Yıldız, 2000, 16-17, nr. D23 (Pl. 4).
Text: 'ApÒllwni Lairmh|[n]ù, qeù œpifanÍ, M©r|[koj B]ig◊llioj Kap∂twn |
[met¦] tîn ¢delfîn | eÙcˇ | [Øpὲr p]atrÕj ¢p◊dw|kan.
Traducere: Lui Apollo Lairmenos, zeul manifest, Marcus Vigellius Capito,
[împreună] cu fratele am dat (aceasta) pentru tatăl (nostru), în urma făgăduinţei.

Tipul documentului: Fragment de stelă din marmură.
Text: [------] | [œk t]în ≥d∂wn eÙx£m[enoj?].
Traducere: [------ pe] cheltuiala proprie, cu mulţu[mire?].

Tipul documentului: Fragment de bloc din marmură, cu marginile distruse.
Dimensiuni: 37 x 103.

Bibliografie: Ritti, Şimşek, Yıldız, 2000, 17-18, nr. D25 (Pl. 3).
Text: [------] | [---- tù dˇ]mJ [t]ù Motellh|[nîn ¢n]◊qhken. TÚcV tÍ
'AgaqÍ (hedera).
Traducere: [---] pentru poporul Motelle[nilor am de]dicat (aceasta). Noroc bun!

Tipul documentului: Bloc din marmură profilat, distrus în partea stângă.
Text: [”Etouj .../, mh(nÕj) 'Ap]ella∂ou iz/.
Traducere: [În anul …, luna Ap]ellaios, ziua a 17-a.

Tipul documentului: Fragment de bloc din marmură.
Litere: 25 x 38 cm.
Text: [--------] | [----]tello[-------] | [----]twn œmîn? [----] | [----O]IS
œpiferom◊noij.
Traducere: -.

Litere: 2,5 cm.
Bibliografie: Ritti, Şimşek, Yıldız, 2000, 18-19, nr. D28?.
Datare: Sec. II d.Hr.?
Text: [--------] | [------]timoj | [-----] Diof£n|[tou? toà? GlÚk]wnoj
Ì|erapole∂thj? [---].
Traducere: [---]timos [---] al lui Diophantos, al lui Glykon, din Hierapolis?
[---].
35. Asartepe: Fragment de consacrare

Tipul documentului: Fragment cilindric din piatră al unei coloane. Conţine două
inscripţii.
Bibliografie: Ritti, Şimşek, Yıldız, 2000, 25, nr. K14 (cu bibliografie); Ricl,
1995, 174, nr. 14; Ramsay, I, 1895, 148, nr. 40; Ramsay, 1889, 225, nr. 16.
Text: [-----]AISA[-----].
Traducere: -.

Tipul documentului: Fragment cilindric din piatră al unei coloane. Conţine două
inscripţii.
Litere: Dimensiuni necunoscute. Inscripţia este aşezată sub cea precedentă din
catalog.
1995, 175, nr. 15; Ramsay, 1930, 286; Ramsay, I, 1895, 148, nr. 40.
Datare: Sec. III d.Hr. (11 octombrie).
Text: [”Etouj ../]Z, mh(nÕj) a/, ih/. Zh[nÒdotoj?| ---- k]aπ ¹ gun<ˇ> mou ---|
katagr£fom]en tÕn Œ[autîn | qreptÕn? ---]anÒ[n: e≥ d◊ tij | œpenkal◊si, qˇsi]
e≥j [tÕn | qeÕn + bf/ kaπ e≥j tÕn f∂skon + bf/].
Traducere: [În anul .../], luna întâi, ziua a 18-a. Ze[nodotos? --- ş]i soţia mea
--- îl consacrăm [pe copilul nostru de suflet ---]anos; dacă cineva va avea de
spus ceva împotrivă, să dea zeului 2.500 (de denari) şi zeului 2.500.
37. Asartepe: Fragment de consacrare lui (Helios) Apollo Lermenos

Tipul documentului: Fragment de bloc din marmură cu două inscripţii.
1995, 175, nr. 16; Ramsay, 1930, 285 şi urm.
Text: [------- 'ApÒllwni] Lerm[hnù ----|---- Kl?]hone∂khj kaπ [¹ gunˇ
mou? ---] | [katagr£fomen t¾n Œaut]în qugat◊ra [----] [----- k]at¦
Ôneiron: e≥ d◊ [tij œpenkal◊|sei, qˇsei dhn£r?]ia d (?) `Hl∂J ApÒllwni.
Traducere: [--- lui Apollo] Lerm[enos --- Kl]eoneikes şi [soţia mea? ---
încredinţăm pe] fiica noastră [--- î]n urma unui vis; dacă cineva [ar avea ceva
de spus împotrivă să dea] 4.000? de [denar]i lui Helios Apollo.

Tipul documentului: Fragment de bloc din marmură cu două inscripţii.
Litere: Dimensiuni necunoscute. Inscripţia se află sub cea precedentă.
Bibliografie: Ritti, Şimşek, Yıldız, 2000, 25, nr. K17; Ricl, 1995, 175-176, nr. 17;
Ramsay, 1930, 286.
Text: [”Etouj .../, mh(nÕj) ../], q, AÙrˇ(lioj) Trèei[loj].
Traducere: [În anul .../, luna ../], ziua a 9-a, Aurelius Troei[los].

Tipul documentului: Fragment de bloc din piatră inscripţionat.
Bibliografie: Ritti, Şimşek, Yıldız, 2000, 25-26, nr. K18; Ricl, 1995, 176, nr. 18;
Ramsay, 1930, 286, nr. 12.
Text: [----|--- ka]tagr£f[w `Hl∂J 'ApÒllwni | Lermhnù, tÕn te]qrem◊n[on
œmautoà | ----sugc?]wrˇsei [----, | ---- e≥ d◊ tij œ]pen[kal◊sei, qˇsei | ---].
Traducere: [--- în]credinţ[ez lui Helios Apollo Lermenos, pe co]pilul meu de
suflet [--- voi consimţi] la aceasta [---- dacă cineva] va avea de sp[us ceva
împotrivă ---].

Bibliografie: Ritti, Şimşek, Yıldız, 2000, 26, nr. K19; Ricl, 1995, 176, nr. 19.
Text: [------ | e≥ d◊ tij œ]penka[l◊sei, qˇsei | e≥j tÕn qeÕn] proste∂m[ou ---].
Traducere: [--- dacă cineva] va avea ceva de sp[us împotrivă, să dea] ca
amendă [zeului ---].


Text: [------ katagr£fw | tÕn teqramm◊n?]on Pap∂an [`Hl∂J | ApÒllwni
Lairmh]nù: e∏ tij d[ὲ? | œpenkal◊sei, qˇ]si prost[e∂mou ---].
Traducere: [----- încredinţez pe copilul meu de suflet,] Papias, [lui Helios
Apollo Lairme]nos; dacă cineva va avea [ceva de spus împotrivă] să dea ca
ame[ndă ---].

Tipul documentului: Fragment de bloc din piatră inscripţionat. Conţine două
inscripţii.
Bibliografie: Ritti, Şimşek, Yıldız, 2000, 26, nr. K21; Ricl, 1995, 176-177, nr. 21.
Text: [---| e≥j tÕn] f∂skon [+ ... TÕ dὲ ¢nt∂|grafo]n ¢pÒkeita[i e≥j tÕ |
¢r]c√on.
Traducere: [--- către] fisc [... O copie] se păstreză [în clădirea magis]traţilor.
43. Asartepe: Fragment de consacrare lui Helios Apollo Lairmenos

Tipul documentului: Fragment de bloc din piatră inscripţionat. Conţine două
inscripţii.
Litere: Dimensiuni necunoscute. Inscripţia este aşezată sub cea precedentă.
Text: [------ `Hl]∂Jn 'Ap[Òllwni | Lairmhnù ----] EÜxen[oj? ---].
Traducere: [----- lui Hel]ios Ap[ollo Lairmenos ----] Euxen[os? ---].
44. Asartepe: Fragment de consacrare a Ammiei


Text: [------ | katagr£fw] kaπ 'Amm∂an ka[t¦ t¾n | œpitag¾n toà] qeoà: e∏
tij dὲ œp[enka|l◊sei, qˇsei] e≥j tÕn f∂s[kon ---].
Traducere: [----- încredinţez] şi pe Ammia, în ur[ma poruncii] zeului; dacă
cineva va sp[une ceva împotrivă, să dea] fis[cului ---].

Text: [----- e≥j t¦ ¢r]ce√a | [-------]ONT.
Traducere: [----- la clădirea magis]traţilor [-------].

Tipul documentului: Fragment de bloc din calcar deteriorat în partea
superioară şi în cea din stânga. Conţine două inscripţii.
Bibliografie: Ritti, Şimşek, Yıldız, 2000, 27, nr. K24; SEG, 45, 1995, nr.
1749A; Ricl, 1995, 177, nr. 25.
Text: [----- t]oÚtou ¢ploàn ¢[nt∂grafon | ¢pet◊qh] e≥j t¢rce√on [---].

Traducere: [--- un exemplar] simplu [este aşezat] în clădirea magistraţilor [---].
47. Asartepe: Actul de consacrare a Trophimei şi a Tertiei lui Helios Apollo

Lairmenos
Tipul documentului: Fragment de bloc din calcar deteriorat în partea superi-
oară şi în cea din stânga. Conţine două inscripţii.
Litere: Dimensiuni necunoscute. Inscripţia se află sub cea precedentă.
Bibliografie: Ritti, Şimşek, Yıldız, 2000, 27, nr. K26; SEG, 45, 1995, nr. 1749B;
Ricl, 1995, 178, nr. 26.
Datare: 3 octombrie 194 d.Hr. (= 10.01.279 era sullanică).
Text: ”Etouj SOQ/, mh(nÕj) a/, i/. Papian[Õj --- kata]|gr£fw `Hll∂J
'ApÒl[l]wni Lai[rmhnù t¾n qre]|pt¾n Trof[∂]mhn kaπ Tert∂an [--- mhdenÕj] |
⁄contoj œxous∂an to<à> ¢nteipe√n: e≥ d[◊ tij ¢nte∂pV? ¢po]|te∂sei tù
Lairmhnù + bf, e≥j [tÕn f∂skon ¥lla | + b]f/ proste∂mou LIE[---- | ....]MHN
(vacat).
Traducere: În anul 279, luna întâi, ziua a zece. Papian[os --- o încre]dinţez
lui Helios Apol[l]o Lai[rmenos pe fii]ca mea adoptivă Troph[i]me şi pe Tertia
[--- neavând] nimeni putere de a contesta; dacă cineva [va spune ceva
împotrivă să] dea ca amendă lui Lairmenos 2.500 (de denari), iar [fiscului alţi
2]500 (de denari) [----].

Tipul documentului: Fragment de altar (?) din marmură.
Bibliografie: Ritti, Şimşek, Yıldız, 2000, 27-28, nr. K27; SEG, 45, 1995, nr.
1750; Ricl, 1995, 178, nr. 27.
Text: [-----] e∏ tij toàto Ø[po? -----, qˇsei | ≥j tÕn qeÕn pro]ste∂mou + b/,
kaπ ≥j tÕ[n f∂skon] | [¥lla + b/?].
Traducere: [-----] dacă cineva [ va spune --- să dea zeului ca amen]dă 2.000
(de denari) şi [fiscului alţi 2.000 de denari?].
49. Asartepe: Actul de consacrare a lui Neikon din Hierapolis lui Helios
Apollo Lermenos
Bibliografie: Ritti, Şimşek, Yıldız, 2000, 32, nr. K42 (cu bibliografie);
Ramsay, 1930, 276, n. 31.
Text: [------- kat¦ œpit]ag¾n toà q[eoà -----].
Traducere: [----- în urma po]runcii z[eului -----].
50. Asartepe: Actul de consacrare a lui Ammianos, a Ammianei şi a Ammiei

lui Apollo Lermenos
oară şi în cea inferioară. În stânga inscripţiei din Ritti, Şimşek, Yıldız, 2000, 9,
nr. D23.
Bibliografie: Ritti, Şimşek, Yıldız, 2000, 32-33, nr. K43 (Pl. 4).
Text: ÌerÕj | ['Apol]lènioj DiÒdw|[roj? M]enestr£tou kata|4[gr£f]w
'AmmianÒn, tÕn | [œm]autoà teqram◊|[no]n, qeù 'ApÒllwni | [Le]rmhnù,
kat[ag]r£fw | [d]ὲ kaπ 'Am[mianˇn?], ka|tagr£fousin [kaπ 'Amm∂?]|an, t¾n
oâsa[n ------] | ≤erîn qre[ptˇn, œkcwrˇs?]|12aj met¦ tÁj qu[gatrÕj] |
'Amm∂do<j>, ≤era k[aπ? œn] | o≥k∂v? œrgastˇri[on kates?]|keuasm◊non g[-----
---]: |16 e∏ tij d[ὲ œpenkal◊]sei, qˇse[i e≥j tÕn qeÕ]n pros|te∂mo[u + bf/ kaπ] e≥j
tÕ[n] | dÁmon tÕn Motel|lh<n>în + bf/.
Traducere: Funcţionarul sacru [Apol]lonios Diodo[ros? M]enestratos îl

încre[dinţez] pe Ammianos, copilul meu de suflet, zeului Apollo [Le]rmenos, o
înc[red]inţez şi pe Am[miane?], o încredinţez şi pe Ammia, care este fiica
adoptivă a funcţionarilor sacri, ieşind împreună cu fiica Ammis, funcţionara
sacră care a pregătit atelierul din casă [------]; dacă cineva va avea ceva de
spus împotrivă, să dea ca amendă [zeu]lui [2.500 (de denari) şi] poporului din
Motella 2.500.
51. Asartepe: Actul de consacrare a fiicei adoptive, Meltine, către

epiphanestatoi theoi
Tipul documentului: Altar înalt din marmură albă, profilat în partea
superioară şi în cea inferioară. În stânga inscripţiei din Ritti, Şimşek, Yıldız,
2000, 9, nr. D23.
Text: [------]eij? DionÚsei{s}oj Èrmoà, toà | [kaπ Zw]se∂mou 'ErrhzhnÕj kaπ
Laodei|[keÚj, o]≥kî<n> œn NanulJ, œxecèrhse | [t¾n qrept¾n?] Melt∂nhn, |
[¿n] parhcèrhse {IC}? kaπ kat◊grayen | [kaπ] œcar◊saton dwre©j c£rei<n>, |
[di]af◊re TOUACRCIWN tes£rwn | œpeifanet£twn qeîn.
Traducere: [-----]eis? Dionyseios, fiul lui Hermos, cel numit şi [Zo]seimos,
(cetăţean al) Errezei şi al Laodiceii, cu reşedinţa în Nanylos, a cedat-o [pe
fiica sa adoptivă] Meltine, a renunţat la ea şi a încredinţat-o [şi] a înzestrat-o
cu daruri, [-----] celor patru zei care se manifestă plenar.
52. Asartepe: Actul de consacrare a Elpidei din Motella lui Apollo Larmenos
Tipul documentului: Altar înalt din marmură albă, profilat în partea superioară şi
în cea inferioară. În partea superioară a aceluiaşi monument ca şi inscripţia
precedentă.
Bibliografie: Ritti, Şimşek, Yıldız, 2000, 32, nr. K45 (Pl. 5).
Datare: 10 octombrie 218 d.Hr. (= 18.01.303, era sullanică).
Text: [”Etou]j tg/, mh(nÕj) a/, ih/. | [Qeù? 'A]pÒllwni Larm|[hnù A]Ùrhl∂a
Zhnwn|[πj Mo]tellhn¾ k[ata]|[gr]£fw t¾n q[rep]|[tˇn] mou 'Elp∂d[a] | [s]Ýn tÍ
gnè[mV toà] | [¢]ndrÒj [mou AÙr(ˇlioj)?] | ['Al]ex£n[drou Mo(tellhnoà)?]: | [e≥]
d◊ tij œ[penka]|[l◊]sei, qˇ[sei e≥j t]|[Õ]n qeÕn po[ste∂mou] | + bf/ [k]aπ e≥j [tÕn] |
f[∂sko]n + bf/.
Traducere: În anul 303, luna întâi, ziua a 18-a. [Zeului? A]pollo Larm[enos,
A]urelia Zenon, din Motella, o î[ncredi]nţez pe fiica mea adoptivă, Elpis, cu
sfatul soţului [meu, Aurelius Al]exandros din Mo(tella); dacă cineva va avea
de spus ceva împotrivă, să dea ca amendă zelui 2.500 de denari şi către fisc
2.500.
53. Asartepe: Actul de consacrare a lui Synphoros din Motella lui theos Helios
Apollo Lairmenos proestotes
Litere: Dimensiuni necunoscute. Inscripţia este aşezată sub cea anterioară din
catalog.
Datare: 22 aprilie 237 d.Hr. (= 30.07.321, era sullanică).
Text: ”Et[ouj t]ka/, mh(noj) z/, l/. AÙrˇ(lioj) | ['O]nhs∂mou Mote[l]enÕj |
œxe[cèr]hsa kaπ parecèrhsen | [kaπ kat◊]grayen tù œpefane[√] | [qeù] `Hl∂J
'ApÒllwni Lairmh|[nù, t]ù proestîti tÁj Mote|[lhnî]n pÒlewj, tÕn Œautoà |
teqram◊non SÚnforon, | Ônta æj œtîn dekaenÒj, | mhdenÕj ⁄contoj œxou|sian
¢nteipe√n: [e≥ d◊ tij tÍ] | katagrafÍ œpic[eirˇsei], | qˇsei proste∂m[ou e≥j tÕn
f]∂skon | + bf/ kaπ e≥j | tÕn qeÕn + bf/.
Traducere: În anul 321, luna a şaptea, ziua a 30-a. Aurelius [O]nesimos din
Mote[l]a a cedat, a renunţat [şi a încre]dinţat [zeului] manifest Helios Apollo
Lairmenos, protectorul oraşului Mote[lenilor,] pe Synphoros, în vârstă de 11
ani, nimeni neavând putere să spună ceva împotrivă; dacă cineva va spune
ceva împotriva încredinţării, să dea ca amendă fiscului 2.500 (de denari) şi
zeului 2.500.

Litere: Dimensiuni necunoscute. Pe acelaşi monument ca şi inscripţia prece-
dentă, pe mulura superioară.
Bibliografie: Ritti, Şimşek, Yıldız, 2000, 38, nr. K47 (Pl. 5 şi 7).
Text: [------- e≥ d◊ tij œpiceirˇ]|2[sei? ---]a tÍ katag[rafÍ, qˇsei] | [e≥j
tÕn qeÕ]n + bf/ kaπ e≥j tÕ[n] |4 [f∂skon] + bf/.
Traducere: [----- dacă cineva va spune ceva împotrivă?] încredin[ţării, să
dea zeului] 2.500 (de denari) şi [fiscului] 2.500.
55. Asartepe: Actul de consacrare a lui Apollonios din Motella lui Helios Apollo
Laiermenos
Litere: Dimensiuni necunoscute. Inscripţia principală a monumentului. Pe
acelaşi altar ca şi inscripţia precedentă, sub mulura superioară.
Datare: 10 ianuarie 207 d.Hr. (= 17.04.291, era sullanică).
Text: ”Etouj s%a/, mh(noj) d/, zi/. | `Hl∂J 'ApÒllwni Lair[mh]|nù Loll∂a
'Apollwn|∂ou b/ E≥domen◊wj Mo(tellhn¾) ka|tagr£fw tÕn qreptÒ|n mou
'Apollènion | kat' œpitag¾n toà [qeoà]: | e≥ d◊ tij œpe[nkal◊]|se[i, qˇsei] e≥j
tÕn [qeÕn] | + bf/ [kaπ e≥]j tÕn f∂s[kon] | + bf/.
Traducere: În anul 291, luna a patra, ziua a 17-a. Lui Helios Apollo Lair[me]nos,
Lollia, a lui Apollonios, fiul lui Apollonios, nepotul lui Eidomeneus din Motella, îl
încredinţez pe Apollonios, copilul meu adoptiv, în urma poruncii [zeului];
dacă cineva va [spune ceva împotriva, să dea zeului] 2.500 (de denari) [şi]
fis[cului] 2.500.
56. Asartepe: Actul de consacrare a lui Menophilos şi a lui Dionysios din

Motella lui Helios Apollo Lairmenos
Tipul documentului: Altar înalt din marmură albă, profilat în partea superioa-
ră şi în cea inferioară.
Litere: Dimensiuni necunoscute. Aproximativ sub textul precedent din catalog,
continuând până pe profilul inferior.
Text: [”Et]ouj th/ [mh(nÕj) .../] | `Hl∂J 'ApÒllwni La[ir]|mhnù [A]Ù(rˇlioj)
DionÚsioj b/ M[o]|te[llhn]Õj kaπ AÙ(rˇlia), ¹ gu[nˇ] | [mou, Lol?]l∂a
E≤podam∂a[..?] | [ka]tagr£fomen t¦ te|[kn]a ¹mîn MhnÒfilon | [kaπ] DionÚsion
e≤eroÝj | [kat'] œpitag¾n toà | qeoà, e≥ d◊ tij œpen|kal◊sei, qˇsei e≥j tÕn |
qeÕn +bf/ kaπ e≥[j] | tÕn f∂skon + bf/.
Traducere: [În an]ul 308, [luna ...] lui Helios Apollo La[ir]menos [A]urelius
Dionysios, fiul lui Dioysios din Motella şi Aurelia, so[ţia mea, Lol?]lia
Heipodamia[..?], îi încredinţăm pe copiii noştri de suflet Menophilos [şi]
Dionysios ca funcţionari sacri [în urma] poruncii zeului; dacă cineva va spune
ceva împotrivă, să dea zeului 2.500 (de denari) şi fiscului 2.500.
57. Asartepe: Actul de consacrare a lui Merteine lui Heleios Apollo Lairmenos
Litere: Dimensiuni necunoscute. Pe acelaşi monument ca şi precedenta, pe mulura
superioară.
Bibliografie: Ritti, Şimşek, Yıldız, 2000, 40-41, nr. K50 (Pl. 6 şi 7).
Text: `Hle∂Jn 'ApÒ[llwni Lairmhnù?], | tù proseistî[ti tÁj Motelh]|nîn
<pÒ>lewj, œ[pitag¾n aÙ]|toà qeoà kor£s[i]|on ÑnÒmatei Merte∂nhn, æ[j œtîn] |
p◊nte, e≥ d◊ tij œpenkal◊sei, [qˇsei e≥j] | tÕn qeÕn proste∂mou + bf/ [kaπ e≥j] |
tÕ tame√on + bf/.
Traducere: Lui Heleios Apo[llo Lairmenos?], protect[orul] oraşului

[Motele]nilor, în urma poruncii zeului (încredinţez) pe copiliţa numită
Merteine, în vârstă de 5 ani, dacă cineva va spune ceva împotrivă, să dea
zeului ca amendă 2.500 (de denari) [şi] fiscului 2.500.
58. Asartepe: Actul de consacrare a lui Trophimos şi a lui Epiktesis lui theos
Apollo Lairmenos
Sub inscripţia din Ritti, Şimşek, Yıldız, 2000, 9, nr. D25.
Datare: 3 octombrie 223 d.Hr. (= 10.01.208 era sullanică).
Text: (vacat) ”Etouj th/, mh(noj) a/, i/. Tat∂a Tatianoà kaπ ”Attaloj
'A|[tt£lou? Mot]ellhnoπ katagr£fomen t¦ Œautîn teqra|[m◊na kat¦]
œpitag¾n toà qeoà 'ApÒllwni Lairmhnù TrÒfim|[on? kaπ 'Ep∂k?]ths[i]n, kaπ e∏
tij œpenkal◊sei, qˇsei mὲn e≥j tÕn qeÕn pos|[t∂mou + bf/ k]aπ e≥j (vacat) t¾n
pÒlin t¾n Motellhnîn + bf/, | (vacat) kaπ e≥j tÕn f∂skon + bf/.
Traducere: În anul 208, luna întâi, ziua a zecea. Tatia, a lui Tatianos şi
Attalos, fiul lui A[ttalos?, din Mot]ella, încredinţăm pe propriii copii [de suflet, în
urma] poruncii zeului Apollo Lairmenos, pe Trophim[os? şi Epik?]tes[i]s, iar
dacă cineva va spune ceva împotrivă, să dea zeului ca amendă 2.500 (de
denari), oraşului Motellenilor 2.500 (de denari) şi fiscului 2.500.
59. Asartepe: Actul de consacrare a lui Prosodos lui patrios epiphanestatos

Helios Apollo Larmenos
Litere: Dimensiuni necunoscute. Aşezată sub inscripţia precedentă din catalog.
Datare: 22 aprilie 257 d.Hr. (= 30.07.341 era sullanică).
Text: ”Etouj | tma/, mh(noj) z/, l/. | [--]oj BoÚthj, sunparoÚshj tÁj gunekÒj
mou Nikoma[c]|[∂]doj, ecaris£mhn kaπ kat◊graya tù patr∂J ¹mîn
œpeifanes|[t]£tJ `Hl∂J 'ApÒlwni Larmhnù, tù proestîti tÁj Mo|[te]lhnîn
pÒlewj, t¾n Œautîn teqrem◊nhn PrÒsodon k[at¦] | [t¾n œpi]tag¾n toà qeoà: e∏
tij œpenkal◊[sei, qˇsei prost∂mou] | [e≥j tÕ ta]m√on [+ bf/? kaπ ¥]lla e[≥j tÕn
qeÕn + bf/?].
Traducere: În anul 341, luna a şaptea, ziua a 30-a. [--]os, fiul lui Boute, care
locuiesc împreună cu soţia mea, Nikoma[chi]s, am dăruit şi l-am consacrat
părintelui nostru, Helios Apol(l)o Larmenos, cel care se manifestă plenar,
protectorul oraşului Mo[te]llenilor, pe Prosodos, copilul nostru de suflet, în
[urma por]uncii zeului; dacă cineva va spune ceva împo[trivă, să dea ca
amendă visti]eriei [2.500 (de denari)? şi zeului] alţi [2.500?].

Tipul documentului: Fragment de altar din marmură.
Text: [---------] | [---]NOSAT[------] | [---]STONNM[------] | [----
]HNONH[-------] | [e∏ tij œ]penkal◊s[ei, qˇsei] | [prost∂m]ou e≥j tÕn q[eÕn] |
[+ bf/? kaπ e≥j] tÕ tam√o[n + bf/?].
Traducere: [-------- dacă cineva] va spune ceva împotrivă, [să dea ca
amendă] ze[ului 2.500? (de denari) şi] vistieriei [2.500?].
61. Asartepe: Fragment de consacrare a Trophimei lui theos Helios Apollo

Lermenos
Tipul documentului: Fragment de bloc din marmură.
Text: [--------]ITA[I]A Neikas∂w[n?] | [----- AÙ]rhl∂a katagr£fw | [t¾n
qrept]ˇn mou Trof∂mh[n] | [qeù `Hl∂J 'A]pÒllwni Lerm[hnù] | [e∏ tij
œpenkal◊?]sei k' e≥s[-- ?] | [qˇsei -----]SERWNOS[---] | [------]TWQEW[--
-] | [--------]ACTLU[---].
Traducere: [--------] Neikasio[n? ----- Au]relia, încredinţez [pe fiica mea
adop]tivă, Trophime [zeului Helios A]pollo Lerm[enos; dacă cineva va spune
ceva împotrivă să dea ---].

Tipul documentului: Fragment din marmură albă.
Text: [----------] ‚ [e∏ tij œpen]kalˇsei, [qˇsei] ‚ [pros]te∂mou e≥ tÕn qe[Õn +
a/] ‚ [kaπ e]≥j tÕn dÁmon + a/.
Traducere: [---------- dacă cineva va spune ceva împo]trivă, [să dea ca
amen]dă zeu[lui 1.000 (de denari)] şi poporului 1.000.

Tipul documentului: Fragment din marmură albă.
Litere: Dimensiuni necunoscute. Plasată sub inscripţia anterioară din catalog.
Datare: Sec. III d.Hr.?
Text: [”Etouj .../, mh ../ -- NEHIS]kwn Diom© Mo. [katagr£fw] ‚ tÕn u≤Òn
mou? ---- NEHIS]kwna `Hll∂J 'A[pÒllwni] ‚ [Lermhnù? -----------].
Traducere: [În anul ..., luna .. -- NEEIS]kon Dioma Mo. [îl încredinţez pe fiul
meu? ----- NEEIS]kon lui Helios A[pollo Lermenos? -----------].

Tipul documentului: Bloc din calcar.
Litere: 1,7 cm.
Datare: Sec. III d.Hr.?
Text: [`Hl∂J 'ApÒllwni?] Larm[h]n[ù] 'Ap◊llein TI .]ATO[--] | [--------
]ON[SA?]MENA[I]APO[. HL ... L] | [mhdenÕj ⁄con]to[j] œxous∂an
œp[e]n[kal◊sai?,] |4 e≥ dὲ mˇ, qˇsei ----]AIN ≥j tÕn qeÕn [+ bf/? | kaπ ≥j tÕn
f∂]skon + bf/, kaπ [≥j tÕ dÁmon? + bf/].
Traducere: [Lui Helios Apollo?] Larm[e]n[os] Apellein TI .]ATO[------
]ON[SA?]MENA[I]APO[. HL ... L nimeni neav]ând drept de a spune ceva
împotrivă, iar de nu, va da zeului [2.500 (de denari) şi fi]scului 2.500 şi
[poporului 2.500].

Tipul documentului: Bloc din calcar.
Litere: Dimensiuni necunoscute. Inscripţie dispusă sub cea precedentă din catalog.
Bibliografie: Ritti, Şimşek, Yıldız, 2000, 44, nr. D57.
Text: [≤e]rÒj.
Traducere: Preotul.
66. Atychorion (Bahadınlar): Inscripţie a lui Apollonius Menophilos

menţionând porticul lui Meter Leto şi al lui Helios Apollo Lyermenos
Locul descoperirii: Bahadınlar, în sanctuarul lui Apollo Lairbenos de lângă
Dionysopolis (Ortaköy) din Frigia.
Tipul documentului: Placă din marmură de dimensiuni reduse, prevăzută cu
găuri de fixare în peretele unei construcţii.

Bibliografie: Ritti, Şimşek, Yıldız, 2000, 8, nr. D5 (cu bibliografie); Miller, 1985,
53; Robert, 1962, 129, Ramsay, 1895, 146, nr. 34; Ramsay, 1883, 382-383, nr. 5.
Datare: A doua jumătate a sec. II d.Hr. (?).
Text: Mhtrπ Lhto√ kaπ `Hl∂w 'ApÒl|lwni Luermhnî 'Apollè|nioj Mhnof∂lou
toà 'A|pollwn∂ou 'Atuocwre∂|5thj Øpὲr Laom◊dontoj | kaπ E≥fian£sshj, tîn
t◊|knwn, t¾n sto¦n œk | tîn ≥d∂wn œpo∂hse.
Traducere: Apollonius Menophilos din Atychorion, fiul lui Apollonios, a făcut
pe cheltuiala proprie, în cinstea Mamei Leto şi a lui Helios Apollo Lyermenos,
un portic în numele copiilor (săi), Laomedon şi Eiphianasse.
67. Atychorion (Bahadınlar): Inscripţie confesională referitoare la

misterele zeului
Locul descoperirii: În localitatea Bahadınlar.
Tipul documentului: Partea superioară a unei stele din calcar cu fronton.
Litere: 1-2 cm. Textul inscripţiei se desfăşoară pe toate cele trei laturi ale
frontonului.
Locul de păstrare: Zidită în peretele unei case din localitate. Tăiată în partea
inferioară şi parţial la acrotera din stânga frontonului şi la cea de deasupra
acestuia.
Bibliografie: Petzl, 1994, 122, nr. 108; Miller, 1985, 62; MAMA, IV, 281 (Pl.
58, cu 2 foto).
Datare: Sec. I-II d.Hr. (MAMA).
Descrierea reprezentării: Frontonul prezintă o rozetă încadrată într-un motiv
circular.
Text: G(£ϊoj) 'Antènioj 'Apel[l©]j?? BlaundeÝj ko|lasqeπj ØpÕ toà qeoà
poll£kij kaπ | pollo√j crÒnoij di¦ tÕ m<¾> boÚlesqe | [a]ÙtÕn poselqe√n
kaπ parest£nai |5 t?ù musthr∂J kaloÚmenon œn | [---].
Traducere: Gaius Antonius Apellas din Blaundos, pedepsit adesea şi multă
vreme de zeu, întrucât nu a vrut să se alăture şi să participe la celebrarea
misterelor, deşi a fost chemat la [---].
R4: Probabil proselqe√n.
68. Atychorion (Bahadınlar): Inscripţie confesională a lui Aurelius Soterchos

Locul descoperirii: Localitatea Bahadınlar.
Tipul documentului: Stelă din calcar alb cu fronton şi acrotere. Reutilizată.

Litere: 1,4-4 cm.
Locul de păstrare: Zidită în peretele unei case.
Bibliografie: Petzl, 1994, 122, nr. 110 (cu bibliografie); Brixhe, 1987, 24 (cu
traducere franceză); Miller, 1985, 62; MAMA, IV, 283 (Pl. 59, cu foto);
Ramsay, 1895, 152, nr. 50; Ramsay, 1889, 222-223, nr. 8; Hogarth, 1887, 387,
nr. 16.
Datare: Sec. III d.Hr. (MAMA)
Descrierea reprezentării: Reprezentarea a două picioare (în partea stângă) şi
a organelor sexuale masculine pe stelă (zona centrală).
Text: [A?]Ùrˇlioj ‚ Swtˇrcoj | Dhmostr£tou Motel|hnÕj kol£qin ŒpÕ tô
qe|5oà: parag◊lwn p©si mhd|ὲ ¥nag?on ¢nabÁt' œpπ tÕ c|wr∂on œprokˇsi À
khns?[?]|ete tÕn Ôrcij: œgë G◊|v œ?khnhs£mhn œpπ tÕ c|10wr∂on.
Traducere: Aurelius Soterchos din Motella, fiul lui Demostratos, (am primit)
pedeapsa de la zeu, dând de veste tuturor să nu urce în (acest) loc (sacru)
pângărit de jurăminte false sau să comită un act sexual; eu unul am făcut-o cu
Gaia în (acest) loc (sacru).
R6-8: Probabil ¥nag?non în loc de ¥nag?on. Alte forme nesigure sau corupte: œporkˇsi în
loc de œprokˇsi şi Ôrcin în loc de Ôrcij.
R6-8: „Să comită un act sexual“; ad litteram, „să-şi uşureze testicolul“.
69. Atychorion (Bahadınlar): Inscripţia confesională a lui Sophron

preamărindu-l pe Apollo Leimenos
Tipul documentului: Stelă din calcar alb cu fronton.
Dimensiuni: 51 x 37 (sus)/ 39 (mijloc) / 36 (baza) x 8 cm.
Litere: 1,5 cm.
Bibliografie: Petzl, 1994, 122, nr. 109 (cu bibliografie); MAMA, IV, 282 (Pl.
59, cu foto); Ramsay, 1895, 151-152, nr. 49; Ramsay, 1889, 222, nr. 7; Hogarth,
1887, 385-387, nr. 15.
Datare: Sec. II-III d.Hr. (MAMA).
Descrierea reprezentării: Cu rozetă pe timpan şi cu acrotere.
Text: M◊gaj 'ApÒllw LeimhnÒj: ‚ SÒfron ≤erÕj koleqπj | ŒpÕ 'ApÒllwnoj
Lei‚4mhnoà deπ tÕ Œmar‚thnkne IPOICTRIFOICN ‚ EID vac. AC? vac. THN
Klhse∂pou? ‚ KEIPOCZHNEID?ACAPO ‚8 Lw[--]OUMAKEDOC kaπ ‚
'AmazÒnaj ka[π] N?eikom?‚ace∂daij?: œxomolo[g]‚hs£menoj e≥sthlogr?£?‚12fhsa:

parag◊lw, mhd?π‚j katafornˇsei œpeπ t‚ë cw?[r]e?π 'Ap?[Òl]l?w?n?o?j?‚ vacat
Leimh?[noà].
Traducere: Mare este Apollo Leimenos! Sophron, funcţionar sacru, a fost
pedepsit de Apollo Leimenos pentru că a păcătuit. [---] În conformitate cu
mărturia mea am pus inscripţia pe stelă; avertizez că nimeni nu trebuie să
nesocotească şi să se împotrivească lui Apollo Leimenos.
R13: Cuvântul katafornˇsei pare a fi o formă cu metateză pentru katafronˇsei.
Astfel de forme apar frecvent în aceste inscripţii.
70. Atychorion (Bahadınlar): Inscripţia confesională a lui Apellas (?)

Dimensiuni: 56 x 34 x cca 6 cm.
Litere: 1,4-1,5 cm.
Bibliografie: Petzl, 1994, 122, nr. 111 (cu bibliografie); Miller, 1985, 63-64;
MAMA, IV, 284 (Pl. 59, cu foto şi bibliografie); Ramsay, 1895, 151, nr. 46;
Ramsay, 1889, 220, nr. 5; Hogarth, 1887, 382-383, nr. 13.
Datare: Sec. III d.Hr. (?)
Text: Ape?[ll©j --- 'Apoll]wn∂ou | MotellhnÕj œxomologoà|me kolasqeπj ØpÕ
toà qeoà | œpeπ ºq◊lhsa me√ne met¦ |5 gunekÒj: di¦ t?oàt?o oân pa|rang◊lw
p©sin m(h)d◊|n?a? ka[ta]f[ron√n?] tî qeî, œpπ | Ÿxei tÊ[n s]t?Çlhn œxon|pl£rion
met¦ tÁj | e≥?d?[∂aj g]u?n?ekÕj | B?a?[si]l∂doj.
Traducere: Apellas(?) [---] din Motella, fiul lui Apollonios, mărturisesc
public că am fost pedepsit de zeu pentru că am vrut să rămân cu o femeie. De
aceea dau deci de veste tuturor ca nimeni să nu-l nesocotească pe zeu, de vreme
ce va avea (această) stelă ca model, (pusă) împreună cu propria soţie, Basilis.
71. Atychorion (Bahadınlar): Inscripţie confesională a lui Sosandros

Hierapolitanul către Lairmenos
Locul descoperirii: Împrejurimile localităţii Bahadınlar.
Tipul documentului: Stelă de mici dimensiuni.
Bibliografie: Petzl, 1994, 122, nr. 120 (cu bibliografie); Miller, 1985, 64;
Ramsay, 1895, 149, nr. 41; Ramsay, 1889, 217, nr. 1.
Text: Sèsandroj Ìerapol◊|thj œpiorkˇsaj kaπ | ¥nagnoj ≥sÁlqa ≥j tÕ |
sÚnbwmon: œkol£s|5qhn: parang◊llw mh|d◊na katafrone√n | tî Lairmhnî,
œpeπ Ÿxei | t¾n œm¾n stˇllhn ⁄xenplon.
Traducere: Eu, Sosandros din Hierapolis, am intrat în templul comun după ce
am jurat strâmb şi pângărit (fiind); m-a ajuns pedeapsa; dau de veste tuturor ca
nimeni să nu-l nesocotească pe Lairmenos, întrucât va avea stela mea ca mărturie.
R1: Miller: Ìerapole(∂)-.
R8: Miller: stˇ[ll]hn.
72. Atychorion (Bahadınlar): Inscripţie votivă dedicată de sclavul Dokimos

lui Apollo Lairbenos
Locul descoperirii: Moscheea din Bahadınlar.
Tipul documentului: Stelă din marmură albă, cu fronton.
Litere: 2-3 cm.
Locul de păstrare: Încastrată în zidul moscheii.
Bibliografie: Ritti, Şimşek, Yıldız, 2000, 7, nr. D1; Miller, 1985, 50; MAMA,
IV, 293 (Pl. 60).
Datare: Circa 90 d.Hr.
Text: [D]Òkimoj Domit∂|[a]j SebastÁj doà|[l]oj 'ApÒllwni Lair|m?hnî
¢n◊qhken |5 [k]e?rame√daj d◊|[k]a kaπ e≥j t¾n crÚ?|swsin toà paqnw|matikoà +
ib/.
Traducere: Dokimos, sclav al augustei Domitia, a dedicat lui Apollo Lairbenos
zece ţigle şi pentru aurirea lambriului 12 (denari).
73. Atychorion (Bahadınlar): Inscripţie votivă dedicată de Charixenos lui

Apollo Lairmenos, în urma poruncii primite
Locul descoperirii: În sanctuarul lui Apollo Lairbenos, la nord de fundaţia
templului principal.
Tipul documentului: Soclu de calcar, uşor profilat în partea superioară şi
inferioară. Distrus pe latura din dreapta.
Litere: 2,5-3,5 cm.
IV, 277 A I (Pl. 57); Ramsay, 1895, 147, nr. 37; Hogarth, 1887, 376, nr. 1.
Datare: Sec. II d.Hr., înainte de 208-209 d.Hr., data următoarei inscripţii
gravate pe aceeaşi stelă.
Text: 'ApÒllwn[a] | LairmhnÕn qe?Õ?[n] | œpifanÁ kat¦ œp[i]|tag¾n Car∂xeno?[j]
|5 Menekl◊ouj [D]i?o?|nusopole∂th?[j.].
Traducere: Charixenos din Dionysopolis, fiul lui Menekleos, (l-a cinstit) pe
Apollo Lairmenos, zeul manifest, în urma poruncii (acestuia).
74. Atychorion (Bahadınlar): Inscripţie votivă a lui Papias către Helios

Apollo Laimernos alexikakos
Locul descoperirii: În zona sanctuarul lui Apollo Lairbenos, la nord de
templul principal.
Tipul documentului: Soclu din calcar, profilat în partea superioară.
Litere: 2,7-3,2 cm.
IV, 275 A (Pl. 56).
Datare: 30 mai 165 d.Hr. (= 7 Panemos 249, era sullanică).
Text: `Hl∂w 'ApÒllwni Lairmh|nî tÕn ¢ndri£nta toà (frunză) | ¢lexik£kou
'ApÒllwnoj | Pap∂aj Pap∂ou Dhmhtr∂(frunză)|5ou Pap∂ou MotellhnÕj |
[¢]n◊qhke. (frunză) ”Etouj smq/ | mhnÕj Panˇmou z/.
Traducere: Papias din Motella, fiul lui Papias, nepotul lui Demetrios,
strănepotul lui Papias, i-a dedicat lui Helios Apollo Lairmenos o statuie a lui
Apollo cel ce păzeşte de rele. În ziua a şaptea a lunii Panemos, în anul 249.
75. Atychorion (Bahadınlar): Consacrarea statuilor lui Nike în sanctuar de

către Apollonios din Hierapolis
Locul descoperirii: În sanctuarul lui Apollo Lairbenos, la sud de templul
principal.
Tipul documentului: Altar (bomos) din calcar distrus în partea superioară, cu
o bază profilată. Pe acesta regăsim inscripţiile nr. 75, 78, 79, 80 şi 81.
Litere: 2-3 cm.
IV, 276 A I (Pl. 57).
Datare: Începutul sec. II d.Hr. (înainte de 124-125 d.Hr.).
Text: Qeî `Hl∂w 'ApÒllwni Lairmh|nî kaπ tÍ boulÍ kaπ tù dˇmù ‚ tîn
Motelhnîn 'Apollè|nioj Ìerapole∂thj Ð kaπ Kroule|5Ýj t¦j Ne∂kaj
¢n◊qhken | met¦ tîn t◊knwn 'AlazÒnoj ‚ kaπ 'Apollwn∂ou.
Traducere: Apollonios din Hierapolis, cel numit şi Krouleus, împreună cu fiii
săi, Alazonos şi Apollonios, a dedicat (statuile lui) Nike zeului Helios Apollo
Lairmenos, precum şi Sfatului şi Poporului din Motella.
76. Atychorion (Bahadınlar): Actul de consacrare a lui Neikon din Motella

lui Helios Apollo Lairbenos
Locul descoperirii: În zona sanctuarul lui Apollo Lairbenos, la nord de templul
principal.
Litere: 2,7-3,2 cm.
Bibliografie: Ritti, Şimşek, Yıldız, 2000, 21, nr. K1; Miller, 1985, 54; MAMA,
IV, 275 B I (Pl. 56).
Datare: Februarie-martie 178 d.Hr. (Ritti).
Text: ”Etouj sxb/ mhnÕj Xan|dikoà. 'Olunpi¦j Dio|nus∂ou Blaoundhnˇ | ¹ kaπ
Mo(tellhnˇ) katagr£fw Ne∂|5kwna b/ tÕn u≤Òn mou | `Hl∂J 'ApÒllwni
Lair|mhnù, kaπ ¥n tij ¢nte∂|ph qˇsei e≥j tÕn qe|Õn + bf/ (frunză) kaπ e≥j tÕn
|10 f∂skon ¥lla + bf/.
Traducere: În anul 262, luna Xandikos. Olympias din Blaundos, care (e
numită) şi cea din Motella, fiica lui Dionysios, încredinţez pe Neikon, fiul lui
Neikon, fiul meu, lui Helios Apollo Lairmenos, iar dacă cineva va spune ceva
împotrivă, să depună pentru zeu 2.500 de denari şi pentru fisc alţi 2.500.
77. Atychorion (Bahadınlar): Actul de consacrare a lui Agathios din

Motella lui Helios Apollo Lairbenos
Locul descoperirii: În zona sanctuarul lui Apollo Lairbenos, la nord de templul
principal.
Litere: 2,7-3,2 cm.

IV, 275 B II (Pl. 56).
Datare: 30 noiembrie 225 d.Hr.
Text: ”Etouj ti/ mh(nÕj) g/, z/. AÙr(ˇlioj) | Neig?roa? MotelhnÕj |
'Alex£ndrou, Diodèra, | gunˇ mou, `Hl∂J ApÒllwni |5 Lermhnù
katagr£fwmen | 'Agaq√non, qr◊menon Œautîn: e∏ tij d' ¥n œpenkal◊si |
<qˇsi> prost∂mou + bf/, ¥la e≥j | tÕ tam√on + bf/.
Traducere: În ziua a şaptea a lunii a treia a anului 310. Aurelios Neigroas
din Motella, fiul lui Alexandros, şi Diodora, soţia mea, încredinţăm lui Helios
Apollo Lairbenos pe Agathinos, fiul adoptiv; dacă cineva ar îndrăzni să ne
acuze, să dea 2.500 de denari ca amendă şi alţi 2.500 pentru visteria statului.
78. Atychorion (Bahadınlar): Actul de consacrare a lui Neikes lui Helios

Apollo Lairbenos
principal.
Litere: 2-3 cm.
IV, 276 A II (Pl. 57).
Text: `Hl∂J 'ApÒllwni Lermhnù Mel|t∂nh 'Apollwn∂ou œpilego|m◊nh
Sagarhnˇ katagr£fw | Ne∂khn t¾n qrem◊nhn mou: |5 e∏ tij œpenkal◊sei qˇsi
pos|[t∂]mou e≥j tÕn qeÕn + af/ | kὲ e≥j tÕn f∂skon + af/.
Traducere: Meltine, fiica lui Apollonios, numită şi Sagarene, o încredinţez lui
Helios Apollo Lermenos pe Neike, fiica mea adoptivă; dacă cineva va avea
ceva de spus împotrivă, să dea ca amendă zeului 1.500 de denari şi (alţi) 1.500
fiscului.
79. Atychorion (Bahadınlar): Actul de consacrare a copiilor Rhoupos şi

Rhoupeinas lui Helios Apollo Lermenos
principal.

Litere: 2-3 cm.
IV, 276 A III (Pl. 57).
Text: 'Affia GlÚkwnoj Ìerapole[√]|tij o≥koàsa œn MamakèmV | katagr£fw
t¦ t◊kna kat¦ qe√on | Ôniron 'ApÒllwni Lermhnù | Dhmˇtrion kaπ `Roàpon
kaπ | `Roupe√nan t¦ t◊kna: e∏ tij œpenka|l◊sei qˇsei e≥j tÕn qeÕn pros|te∂mou
+ bf/ kὲ e≥j tÕn f∂s|kon + bf/.
Traducere: Aphphia, fiica lui Glykonos din Hierapolis, care locuieşte în
Mamakome, încredinţez, în urma unui vis divin, lui Apollo Lermenos pe copiii
Demetrios, Rhoupos şi Rhoupeina; dacă cineva va avea ceva de spus împotrivă, să
dea zeului ca amendă 2.500 de denari şi fiscului (alţi) 2.500.
80. Atychorion (Bahadınlar): Actul de consacrare a lui Papiarianos din

Motella lui Helios Apollo Lermenos
principal.
Litere: 2,6-3 cm. Inscripţia se află pe faţa din stânga a monumentului.
IV, 276 B (Pl. 57).
Text: `Hl∂J 'ApÒllwni | Lermhnù D∂wn | Kornhl∂ou Motel|lhnÕj kat' Ôniron
|5 katagr£fw tÕn œm[au]|toà ue≤Õn Papiar[ia]|nÕn. ”Etouj sq/ mh(nÕj) [...].
Traducere: Dion din Motella, fiul lui Cornelius, în urma unui vis, îl încredinţez
lui Helios Apollo Lermenos pe fiul (meu), Papiarianos. În anul 209, luna [...].
81. Atychorion (Bahadınlar): Actul de consacrare a lui Stratoneike din

Hierapolis lui (Helios) Apollo Lairbenos

principal.
Litere: 2 cm. Inscripţia se află pe faţa din dreapta a monumentului.
IV, 276 C (Pl. 57).
Text: [”Etouj .../, mhnÕj] e/, ia/. | [`Hl∂J A]pÒllwni Lairb|[hnù P]ap∂a[j
.]L?E[.] |4 [.....] Ìera[p]ole∂thj | [sÝ]n tÍ gnèmV tÁj? | gunekÕj? EÙtuc∂doj, |
katagr£fomhn Strat|8one∂khn, t¾n qrept¾n | Åmù[n] a[Ù]tùn: œ d◊ tij
œ|penkal◊si qˇsi e≥ tÕn | qeÕn + bf/ kὲ e≥j tÕn |12 despotîn f∂skon [+ bf/].
Traducere: În anul ..., luna a cincea, ziua a 11-a. Papias din Hierapolis, cu
consimţământul soţiei, Eutychis, o încredinţăm lui [Helios] Apollo Lairbenos
pe Stratoneike, pe fiica noastră adoptivă; dacă cineva va avea ceva de spus
împotrivă, să dea zeului ca amendă 2.500 de denari şi fiscului [alţi 2.500].
82. Atychorion (Bahadınlar): Actul de consacrare a Ammiei din Motella lui

Helios Apollo Lairbenos
Litere: 2,5-3,5 cm.
IV, 277 A II (Pl. 57).
Datare: 209 d.Hr. (= 293 era sullanică).
Text: ”Etouj s%g/ mhnÕj e/, k/. `H[l]∂J | 'ApÒllwni Lairmhn[ù] | M©rkoj
Dionusod[è]|r?ou MotellhnÕj kat[agr£]|5fw 'Amm∂an, t¾n qrep[tˇn] | mou,
kat¦ t¾n œpitag¾n? [toà] | qeoà: e≥ d◊ tij œpenkal?[◊sei] | qˇsei ≥j tÕn qeÕn
pros[te∂]|mou + bf/ kaπ ≥j tÕn f∂s[kon] |10 ¥lla + bf/.
Traducere: În anul 293, luna a cincea, ziua a 20-a. Markos din Motella, fiul
lui Dionysodoros, o încredinţez lui Helios Apollo Lairmenos pe Ammia, fiica
mea adoptivă, după porunca zeului; dacă cineva va avea ceva de spus
împotrivă, să dea zeului ca amendă 2.500 de denari şi fiscului alţi 2.500.
83. Atychorion (Bahadınlar): Actul de consacrare a lui Diomas lui Helios

Apollo Lairmenos
Litere: 2 cm. Inscripţia se află pe partea stângă a monumentului.
IV, 277 B (Pl. 57).
Text: ”Etouj spq/ mh(nÕj) d/ iz/. `Hl∂J | 'ApÒllwni Lairmhnù Dio|m©j
D£fnou e≤erÕj katagr£|fw Diom©n tÕn ⁄gonÒn mo|5u tÕn kὲ klhronÒmon moi:
e≥ d|◊ tij œpenkal◊sei qˇsi e≥j tÕ|n qeÕn proste∂mou + bf/, | Ðmo∂wj ke e≥j tÕn
f∂skon | + bf/ eÙtucîj (frunză de iederă).
Traducere: În anul 289, luna a patra, ziua a 17-a. Funcţionarul sacru
Diomas, fiul lui Daphnos, îl încredinţez lui Helios Apollo Lairmenos pe
Diomas, fiul şi moştenitorul meu; dacă cineva va avea ceva de spus împotrivă,
să dea zeului ca amendă 2.500 de denari şi deopotrivă (să dea) fiscului
bucuros alţi 2.500.
84. Atychorion (Bahadınlar): Dedicaţia lui Aurelius Attalos către Apollo

Lairmenos
Locul descoperirii: Descoperită la Bahadınlar, încastrată în zidul unei case.
Tipul documentului: Fragment de tabula ansata din marmură, probabil aşezat
la baza unei stele.
Locul de păstrare: La Bahadınlar.
Bibliografie: Ritti, Şimşek, Yıldız, 2000, 9, nr. D7; MAMA, IV, 269 (Pl. 55);
Robert, 1962, 137.
Text: [AÙrˇlioj? ”At]taloj | [---]oj Tripo|[le∂thj 'ApÒ]llwni | [Lai?rmhnù

cari]stˇrion.
Traducere: Aurelius Attalos, [---]os, din Tripolis, lui Apollo Lairmenos, cu
mulţumire.
85. Atychorion (Bahadınlar): Dedicarea unui altar lui Helios Apollo

Lyarmenos
Locul descoperirii: Bahadınlar. „At the hieron, picked up on the hillside“
(MAMA, IV).
Tipul documentului: Fragment de stelă din marmură, deteriorată în partea
inferioară şi cea stângă.
Litere: 1-1,5 cm.
Bibliografie: Ritti, Şimşek, Yıldız, 2000, 9, nr. D8; MAMA, IV, 270 (Pl. 55).
Text: [....... t]Õn bwmÕn | [`Hl∂J? 'ApÒllwni] Luarmh|[nù œx ≥d∂aj? t]◊cnhj |
[¢n◊qhken?].
Traducere: [.......] a dedicat un altar lui Helios Apollo Lyarmenos, prin
meşteşugul propriu.
86. Atychorion (Bahadınlar): Dedicaţia lui Asklas şi a lui Apollonios către

Apollo Lairmenos
Locul descoperirii: Bahadınlar.
Tipul documentului: Stelă din marmură, deteriorată în partea stângă.
Bibliografie: Ritti, Şimşek, Yıldız, 2000, 9, nr. D9; Ramsay, 1930, 285;
Ramsay, I, 1895, 154, nr. 54.
Text: 'Askl©[j te kaπ 'Apollè]|nioj 'A[pollwn∂ou? ----] | ≤erÕj ¢n[◊qhkan?
---] | Øpὲr 'Apo[llwn∂ou? t¾n --]|NAN TRA[----- eÙc£]|menoi 'ApÒ[llwni
Lairmhnù?].
Traducere: Askla[s şi Apollo]nios, fiul lui A[pollonios? ----], funcţionarul
sacru, a de[dicat aceasta ---] pentru Apo[llonios? --] NAN TRA[----- după]
cum au făgăduit, lui Apollo Lairmenos.
87. Atychorion (Bahadınlar): Ex-voto dedicat zeului Helios Apollo Lairmenos

Tipul documentului: Altar din marmură, cu soclu înalt, având şapte inscripţii
pe trei dintre laturi.
Locul de păstrare: Se păstrează în satul Bahadınlar.
Bibliografie: Ritti, Şimşek, Yıldız, 2000, 9, nr. D10; SEG, 45, 1995, nr. 1725;
Ricl, 1995, 178, nr. 28.
Text: Qeù `Hl∂J 'ApÒllwni Lairmhnù eÙ|c¾n tÕn ¢ndrei|£nta sÝn tÍ b£|sei
¢n◊qhken G£ïoj GlÚkwnoj, | MotellhnÒj, Ð aÙtÕj kaπ fi◊|lhn ¢rgu◊an |
¢n◊qhken.
Traducere: Zeului Helios Apollo Lairmenos, în urma făgăduinţei a dedicat o
statuie cu piedestal Gaius, fiul lui Glykon, din Motella, şi el însuşi a dedicat o
urnă funerară din argint.
R8-9: fi◊|lhn pentru fi£|lhn.
88. Atychorion (Bahadınlar): Dedicaţie adresată de Gaius Iulius Lognos lui

Apollo Lairmenos(?)
Tipul documentului: Altar înalt din marmură, deteriorat pe faţa principală şi
stângă. Conţine nouă inscripţii.
Bibliografie: Ritti, Şimşek, Yıldız, 2000, 10, nr. D11; SEG, 45, 1995, nr. 1732;
Ricl, 1995, 182, nr. 35.
Text: [”Etouj S...], mhnoj Pereit∂ou tr∂|[tV: G£]ïoj 'IoÚlioj LÒgnoj, |
[Ka?]llokhpe∂thj, | [stra]teus£menoj œn| [Germ]an∂v, parenbolÍ
'Ar|gentÒ]rate, legeînoj Ñk|[taÚh?]j SebastÁj ¢etofÒ|[roj, eÙx£]menoj
¢n◊qhke| [¢ndri£n?]ta kaπ kontÕn kaπ [....... Lair?]mhnù 'ApÒl|[lwni,
œpifa]nest£tJ qeù.
Traducere: [În anul 2...], luna Pereitios, ziua a treia; Gaius Iulius Lognos, din
Kallokepeia, fost militar în Germania, în garnizoana Argentorate, purtător de
stindard al legiunii a VIII-a Augusta, după cum a făgăduit a ridicat o statuie şi
o suliţă şi [....... Lair?]menos Apol[lo], zeul [care se mani]festă plenar.
89. Atychorion (Bahadınlar): Dedicaţia lui [Gaius] Lollius către Apol(l)o

Lairmenos
Tipul documentului: Stelă din marmură distrusă în partea inferioară.
Bibliografie: Ritti, Şimşek, Yıldız, 2000, 11, nr. D15 (cu bibliografie); Petzl,
1994, 138-139, nr. 119; Robert, 1962, 150, nr. 44; Ramsay, 1889, 223, nr. 9.
Text: [G(£ïoj)] LÒllioj 'ApÒlw|[ni Lai?r]mhnù ÑmÒsaj ‚ [-----]LBIIW.
Traducere: [Gaius] Lollius, lui Apol(l)o Lairmenos i-a jurat [-----].
90. Atychorion (Bahadınlar): Dedicaţie adresată lui Apollo Lairmenos(?)

Tipul documentului: Fragment de stelă distrus pe toate laturile, complet doar
în partea stângă.
Bibliografie: Ritti, Şimşek, Yıldız, 2000, 11-12, nr. D16; Ramsay, 1889, 223,
nr. 11.
Text: ['ApÒl]lwni L[airm?]|hn[ù ..]IH[---] | qeù Ø[----].
Traducere: [Lui Apol]lo L[airm?]en[os ..]IH[---] zeul [---].
91. Atychorion (Bahadınlar): Dedicaţie adresată de către Zosime şi soţul său

Locul descoperirii: Descoperită într-o casă din Bahadınlar.
Tipul documentului: Stelă din calcar cu picior de susţinere, probabil şi cu
fronton, distrusă în partea superioară.
Litere: 1-1,5 cm.
Locul de păstrare: Bahadınlar.

Bibliografie: Ritti, Şimşek, Yıldız, 2000, 12, nr. D19 (cu bibliografie);
MAMA, IV, 295 (Pl. 61).
Descrierea reprezentării: În centrul imaginii, într-un spaţiu delimitat lateral
de doi pilaştri se află imaginea unei Zeiţe-Mame locale, cel mai probabil în acest
caz Latona. Ea ţine picioarele pe o bancheta joasă, de mici dimensiuni. La bază,
dispuse în mod simetric faţă de tronul pe care stă zeiţa se află două păsări.
Text: [-------] | Ðmo∂wj ka[π] ¹ gunˇ mou Zws∂mh œpo∂ei.
Traducere: [-------] la fel şi soţia mea, Zosime, am ridicat.
92. Atychorion (Bahadınlar): Actul de consacrare a lui Alexandros lui Helios

pe trei dintre laturi. Sub inscripţia din Ritti, Şimşek, Yıldız, 2000, 9, nr. D10.
Bibliografie: Ritti, Şimşek, Yıldız, 2000, 28, nr. K28; SEG, 45, 1995, nr. 1726;
Ricl, 1995, 179, nr. 29.
Datare: 25 noiembrie 229 d.Hr. (= 02.03.314 era sullanică).
Text: ”Etouj tid/, mh(nÕj) g/, b/. `Hl∂Jn 'Apo‚llènioj Ìerapol∂thj, o≥kîn œn |
MasakèmV, 'Apollènioj kata|gr£fwn tÕn œmautoà teqre[m]◊|non
'Al◊xandron: e∏ tij d' ¨n œpe|kanl◊si, qˇsi e≥j tÕn qeÕn + bf/ | kὲ e≥j tÕn
f∂skon + bf/.
Traducere: În anul 314, luna a treia, ziua a doua. Lui Helios, Apollonios din
Hierapolis, locuitor în Masakome; Apollonios, consacru pe fiul meu de suflet,
Alexandros; dacă cineva va avea de spus ceva împotrivă, să dea zeului ca
amendă 2.500 (de denari) şi fiscului (alţi) 2.500 (de denari).
R1: Ricl transcrie `Hl∂Jn ca `Hl∂wei.
93. Atychorion (Bahadınlar): Actul de consacrare a lui Apollonios din Motella

lui Apollo Lairmenos epiphanestatos
Litere: Dimensiuni necunoscute. Inscripţia se păstrează pe faţa laterală dreapta

a aceluiaşi monument pe care e gravat şi textul precedent.
1727; Ricl, 1995, 179-180, nr. 30.
Datare: noiembrie/decembrie 183 d.Hr. (= luna Audnaios 268, era sullanică).
Text: ”Etouj sxh/, mh(nÕj) AÙdna∂ou [../]. | 'Al◊xandroj kὲ Gr∂sfoj
'A[po]|llwn∂ou, Motellhnoi [ka]|4tagr£fomen 'Apollènio[n] | tÕn Œautîn
teqrem◊non | œpifanest£tJ qeù 'ApÒ[l]|lwni Lairmhnù ≤erÕn kὲ œle[Úqe]|ron,
mhdinÕj ⁄contoj ¢n[qr|è]pou œxous∂an kat¦ toà 'A[po|l]wn∂ou di¦ tÕ oÛtwj
¹m[√n] | dedÒcqai: e∏ tij dὲ œ∏ tij dὲ œpenka[l◊]|12sei, qˇsei e≥j tÕn qeÕn + bf/ |
kaπ e≥j tÕn toà kur∂on f[∂s]|kon + bf/.
Traducere: În anul 268, luna Audnaios, [ziua ..]. Alexandros şi Grisphos, fiii
lui A[po]lonios, din Motella, îl încredinţăm pe copilul nostru de suflet,
Apollonios, zeului care se manifestă plenar, Apo[l]lo Lairmenos, ca funcţionar
sacru şi li[be]r, nimeni neavând putere asupra lui Apollonios, pentru că s-a
hotărât de către noi astfel; dacă cineva va spune ceva împotrivă, să dea zeului
2.500 (de denari) şi fiscului domnesc (alţi) 2.500 (de denari).
94. Atychorion (Bahadınlar): Actul de consacrare a lui Len, Iotos şi

Klaudianos din Motella lui Hellios Apollo Laemenos
Litere: Dimensiuni necunoscute. Inscripţia se plasează sub cea precedentă din
catalog.
1728; Ricl, 1995, 180, nr. 31.
Datare: 25 ianuarie 230 d.Hr. (= 02.05.314, era sullanică).
Text: ”Etouj tdi/, mh(nÕj) e/, b/. `H[l|l]e∂Jn 'ApÒllwnei Laemh[nù] | AÙrˇlioj
Iotoij Istou Mo[t]|4elhnÕj katagr£fw met¦ t[Áj] | gunekÒj mou Mert∂nhj t[¦]
| aØtîn t◊k<na>: Lhn, Iotoin, Kla[udi]|anÒn, kaπ Diomˇdhn tÕn qr[e]|8m◊non,
kat¦ œpitag¾n to[à q]|eoà `Hlle∂ou 'ApÒllwnoj L[ae]|mhn<à>: e∏ tij
œpekl◊sei, qˇ[s(e)i] | e≥j tÕn qeÕn + bf/ kaπ <e≥j> tÕn f[∂s]|12kon + bf/.
Traducere: În anul 314, luna a cincea, ziua a doua, lui He[ll]ios Apollo
Laemen[os], Aurelios Iotois, fiul lui Istos, din Mo[t]el(l)a, îi încredinţez
împreună cu soţia mea, Mertines, pe fiii înşişi Len, Iotois, Kla[udi]anos, şi pe

copilul de suflet, Diomedes, în urma poruncii lui Helios Apollo L[ae]menos;
dacă cineva va spune ceva împotrivă, să dea ca amendă zeului 2.500 (de
denari) şi fiscului (alţi) 2.500 (de denari).
95. Atychorion (Bahadınlar): Actul de consacrare a lui Epiktesis lui Apollo

Lairmenos
Litere: Dimensiuni necunoscute. Inscripţia se păstrează pe faţa laterală stânga
Ricl, 1995, 181, nr. 32.
Datare: 9 mai 186 d.Hr. (= 16 Daisios 314, era sullanică).
Text: ”Etouj so/, mh(nÕj) Dais∂ou $i/. EÙtucπj | Gaΐou, fÚsei dὲ 'Appou
Papad|[o]j, kata{ta}gr£fw tù qeù 'A{i}|4pÒllwni Lairmhnù t¾n | œmautÁj
teqram◊nhn | 'Ep∂kthsin, mhdenÕj ⁄|contoj œxous∂an ¢nti|8pe√n tÍ grafÍ
taÚtV À | œf£yasqai æj doÚlhj, œ|peπ Ð parab£j ti toÚtwn | ¢pote∂sei e≥j
tÕn qeÕn + |12 af/ kὲ e≥j tÕn f∂skon ¥lla | + af/. 'Appouj Papa ⁄dw|ka t¾n
gnèmhn, Ð patˇr.
Traducere: În anul 270, luna Daisios, ziua a 16-a. Eutychis, a lui Gaios, prin
naştere a lui Appos Papas, încredinţez zeului Apollo Lairmenos pe fiica mea
de suflet, Epiktesis, nimeni neavând putere să conteste această scriere sau să o
socotească drept sclavă; dacă cineva va avea ceva de spus împotrivă să dea
zeului ca amendă 1.500 (de denari) şi fiscului (alţi) 1.500 (de denari). Appous
Papas, tatăl, a dat sfatul.
96. Atychorion (Bahadınlar): Actul de consacrare a lui Neikon din Hierapolis

lui Helios Apollo Lermenos
catalog.
Ricl, 1995, 181, nr. 33.
Datare: 12 februarie 188 d.Hr. (= 2 Dystros 272, era sullanică).
Text: ”Etouj sob/, mh(nÕj) DÚstrou k/. “Wrimoj | Gaΐou MotelhnÕj
katagr£fw | met¦ tÁj gunekÒj (vacat).
Traducere: În anul 272, luna Dystros, ziua a doua. Horimos, fiul lui Gaius,
din Motel(l)a, împreună cu soţia (mea), încredinţez.
97. Atychorion (Bahadınlar): Actul de consacrare a lui Neike din Motella

lui Helios Apollo Lermenos
catalog.
1731; Ricl, 1995, 181-182, nr. 34.
Datare: mai/iunie 194 d.Hr. (= Panemos 278, era sullanică).
Text: ”Etouj soh/, mh(nÕj) Panˇmou. | `Hl∂J 'ApÒllwni Lermhnù “Wrimoj |
MotellhnÕj Gaΐou katagr£fw |4 Ne∂khn, t¾n qreptˇn mou, sÝn kὲ | tÍ gnèmV
tÁj gunekÒj mou Tat∂|aj: e∏ tij œpenkal◊si, qˇsi e≥j tÕn qe|[Õ]n + af/.
Traducere: În anul 278, luna Panemos. Lui Helios Apollo Lermenos, Horimos
din Motella, fiul lui Gaios, cu acordul soţiei mele, Tatias, o încredinţez pe
Neike, fiica mea adoptivă; dacă cineva va spune ceva împotrivă, să dea zeului
1.500 (de denari).
98. Atychorion (Bahadınlar): Actul de consacrare a unei sclave lui Hellios

Apollo Lairmenos
stângă. Conţine nouă inscripţii. Sub inscripţia din Ritti, Şimşek, Yıldız, 2000,
9, nr. D11.
catalog.

1733; Ricl, 1995, 183, nr. 36.
Text: [”Etouj s../ 'Io]ul∂a, G(aΐou) 'Ioul∂ou | [LÒngou qug£th]r, katagr£fw |
[`Hll∂J 'ApÒllw]ni Lairmhnù | [----- t¾?]n ŒautÁj doÚ|[lhn? ------]hn.
Traducere: [În anul 2.., Iu]lia, [fiic]a lui Gaius Iulius [Longus], o încredinţez
lui [Hellios Apollo] Lairmenos [---- pe] sclava proprie [-----].
99. Atychorion (Bahadınlar): Actul de consacrare a sclavei Synkletike lui

Hellios Apollo Lermenos
catalog.
Ricl, 1995, 183, nr. 37.
Text: [”Etouj s../ 'Ioul∂a, G(aΐou) 'I]oul∂ou | LÒn|[gou qug£thr, kat]agr£fw
`Hll∂J | ['ApÒllwni Lairm]hnù Sunklh|4[tikˇn, t¾n ŒautÁj] doÚlhn œ¦n | [d◊
tij œpenkal◊sei, q]ˇsi e≥j tÕn f∂skon | [+ bf/? kaπ e≥j tÕn qe]Õn + bf/.
Traducere: [În anul 2.., Iulia, fiica lui Gaius I]ulius Lon[gus, o încr]edinţez
lui Hellios [Apollo Lairm]enos pe Synkle[tike,] sclava [proprie]; dacă [cineva
va spune ceva împotrivă, să] dea fiscului [2.500 (de denari) şi zeu]lui 2.500.
100. Atychorion (Bahadınlar): Actul de consacrare a sclavului Eleutheros

din Hierapolis lui Hellios Apollo Lairmenos
Litere: Dimensiuni necunoscute. Inscripţia se păstrează pe faţa laterală dreapta
1735; Ricl, 1995, 184, nr. 38.
Datare: 30 decembrie 170 d.Hr. (= 6 Pereitios 255, era sullanică).
Text: ”Etouj sne/, mh(nÕj) Pereit∂ou $/. 'Iou|[l]∂a, G(aΐou) 'Ioul∂ou LÒngou
qug£|[t]hr, katagr£fw `Hll∂J 'ApÒl|4[l]wni Lairmhnù 'EleÚqeron, | [tÕ]n
ŒautÁj doàlon: œ¦n d◊ | tij œpenkal◊sei, qˇsei pros|[t]e∂mou e≥j tÕn qeÕn +
bf/ |8 kaπ e≥j tÕn f∂skon + bf/.
Traducere: În anul 255, luna Pereitios, ziua a şasea. Iu[l]ia, fiica lui Gaius
Iulius Longus, îl încredinţez lui Hellios Apol[l]o Lairmenos pe Eleutheros,
sclavul propriu; dacă cineva va spune ceva împotrivă, să dea zeului ca
amendă 2.500 (de denari) şi fiscului 2.500 (de denari).
101. Atychorion (Bahadınlar): Actul de consacrare a lui Epicharis şi a Agelaidei

lui Helios Apollo Lairmenos epiphanestatos
catalog.
1736; Ricl, 1995, 184-185, nr. 39.
Datare: 14 ianuarie 179 d.Hr. (= 10 Pereitios 255, era sullanică).
Text: ”Etouj sxg/, mh(nÕj) Pereit∂ou dek£tV | ¢p(iÒntoj): 'Ioul∂a Long∂lla
katagr£|fw tù œpifanest£tJ qeù |4 `Hl∂J 'ApÒllwni Lairmhnù, | kat¦
œpitag¾n toà qeoà, 'Ep∂|carin kὲ 'Agelaΐdan, di¦ toàto |8 sunecèrhs◊ moi
Sebhre√noj | [k]aπ “Elainoj, o≤ ⁄ggono∂ mou, kὲ Ð u≤|[Ò]j mou Sebhre√noj: e∏ tij
dὲ œ|[pen]kal◊sei taÚtaij perπ tÁj |12 katagrafÁj, qˇsei proste∂mou | [e]≥j
tÕn qeÕn + bf/ kὲ e≥j tîn | [k]ur∂wn f∂skon + bf/.
Traducere: În anul 263, luna Pereitios, trecute de 10; Iulia Longilla îi
încredinţez zeului care se manifestă plenar Helios Apollo Lairmenos, în urma
poruncii zeului, pe Epicharis şi pe Agelaida, la aceasta a consimţit cu mine
Severeinos şi Helainos, rudeniile mele, şi fiul meu, Severeinos; dacă cineva va
spune ceva împotrivă, să dea zeului ca amendă 2.500 (de denari) şi fiscului
domnesc 2.500.
102. Atychorion (Bahadınlar): Actul de consacrare a lui Tatianos din Motella

lui Helios Apollo Lairmenos
catalog.
Ricl, 1995, 184-185, nr. 40.
Datare: 9 noiembrie 221 d.Hr. (= 17.02.390, era sullanică).
Text: ”Etouj t%/, mh(nÕj) b/, zi/. `Hl∂J 'ApÒllw|ni Lairmhnù, AÙrˇ(lioj)
'AmmianÕj PrÒ|klou MotellhnÕj kaπ ¹ gunˇ mo|4[u] Tataj katagr£fomen tÕn
Œau|tîn teqram◊non TatianÕn e≤erÕ|[n] kat¦ Ôneiron: e≥ d◊ tij œpenka|l◊sei,
qˇsei e≥j tÕn qeÕn post∂|8mou + bf/ kaπ e≥j tÕn f∂skon | + bf/.
Traducere: În anul 390, luna a doua, ziua a 17-a, lui Helios Apollo
Lairmenos, Aurelius Ammianus Proclus din Motella şi soţia mea, Tatas, îl
încredinţăm pe Tatianos, copilul meu de suflet, ca funcţionar sacru, în urma
unui vis; dacă cineva va spune ceva împotrivă, va plăti zeului ca amendă
2.500 (de denari) şi fiscului 2.500.
103. Atychorion (Bahadınlar): Actul de consacrare a lui Polynikos din Motella

lui (Helios) Apollo Lairmenos
Litere: Dimensiuni necunoscute. Inscripţia se păstrează pe faţa laterală stânga
Ricl, 1995, 185-186, nr. 41.
Datare: Septembrie/octombrie 140 d.Hr. (= prima lună din 255, era sullanică).
Text: ”Etouj sek/, | m[h](nÕj) prètou [... `Hl∂J] | 'ApÒllwni Lair[mhnù] |4
'Al◊xandroj È[rmoà?] | MotellhnÕj k[atagr£]|fw tÕn teqram[m◊]|non mou
PolÚ[nikon?], |8 kat¦ t¾n toà q[eoà œ]|pi<ta>gˇn: e∏ tij dὲ œp[en]|kal◊sei tù
Polu[n∂?]|kJ , qˇsei e≥[j tÕn qe]ü12Õn proste∂mo[u + | b]f/ kaπ e≥j tÕ

≤e[rè]|taton tame√o[n + bf/?].
Traducere: În anul 225, prima lună, [ziua ..., lui Helios] Apollo Lair[menos,]
Alexandros, fiul lui He[rmos?,] din Motella, îl î[ncredin]ţez pe copilul meu de
suflet, Poly[nikos?,] în urma poruncii z[eului]; dacă cineva va avea ceva de
spus împotrivă, să dea ca amendă zeului 2.500 (de denari) şi vistieriei celei
mai sf[in]te [2.500?].
104. Atychorion (Bahadınlar): Actul de consacrare a Achilleei lui theos Helios

Lairmenos
catalog.
Ricl, 1995, 186, nr. 42.
Datare: 18 martie 216 d.Hr. (= 25.06.300, era sullanică).
Text: ”Etouj t/, mh(nÕj) $/, ke/. | Qeù `Hl∂J Lairmhnù | [M]©rkoj g/ toà
Gaΐou [sÝn |4 A]Ùr(hl∂v) PrÒklV tÍ gunaik[∂, ka|t]agr£fomen 'Acilleΐa[n,
t¾n | te]qramm◊nhn ¹mîn: e≥ d[◊ tij | œpe]nkal◊sei, qˇsei e≥j [tÕn |8 q]eÕn
proste∂mou + b[f/ | e]≥j tÕn f∂skon ¥lla + [bf/].
Traducere: În anul 300, luna a şasea, ziua 25. Zeului Helios Lairmenos,
Marcus, fiul lui Marcus, nepotul lui Marcus, al lui Gaius, împreună cu soţia
Aurelia Prokle, o încredinţăm pe copila noastră de suflet, Achilleia; dacă
cineva va spune ceva împotrivă, să dea ca amendă 2.500 (de denari) şi către
fisc alţi 2.500.
105. Atychorion (Bahadınlar): Actul de consacrare a unei fiice adoptive lui

Helios Apollo Lamenos
catalog.
1740; Ricl, 1995, 186, nr. 43.
Datare: 8 iulie 255? d.Hr. (= 15.10.339?, era sullanică).
Text: [”Et]ouj t<l>q/?, mh(noj) i/, ei/. AÙr(ˇlioj) M©rkoj P∂ou, Boul[Òq]|emij
Neikom£cou, ¹ gun¾ aÙtoà, Motel(lhno∂), | TELLYAN? t¾n Œautîn
teqrem◊nhn |4 [tù] œpifanest£tJ qeù `Hl∂J 'ApÒllw[ni] | Lamhnù(?) [----- |
.....], mhdenÕj ⁄contoj (vacat) | [œx]ous∂an ¢ntip√n taÚtV mou grafÍ, [À] |8
q[ˇ]sei prost∂mou tù ≤erwt£tJ tame[∂J | ---].
Traducere: [În an]ul 339?, luna a zecea, ziua a 15-a. Aurelius Marcus, fiul
lui Pius, Boul[oth]emis Neikomachos, soţia sa, din Motella, încredinţăm pe
propria copilă de suflet zeului care se manifestă plenar Helios Apollo
Lamenos? [----], neavând nimeni putere să spună ceva împotriva acestui
înscris de-al meu sau va da ca amendă vistieriei celei sfinte [---].
106. Çal: Dedicaţie adresată de către Apol(l)onios, fiul lui Philomousos

Locul descoperirii: Descoperită la Çal, în podeaua din faţa uşii moscheii Çarşı
Camii.
Tipul documentului: Fragment de fronton aparţinând unei stele din calcar.
Zeiţa menţionată în inscripţie este probabil Leto.
Litere: 2-3 cm.
Bibliografie: Ritti, Şimşek, Yıldız, 2000, 13, nr. D20 (cu bibliografie); MAMA,
IV, 272 (pl. 56); Ramsay, I, 1895, 155, nr. 59; Ramsay, 1883, 388, nr. 11.
Text: ”Etouj sg/. 'Apolènioj FilomoÚs[ou] | MotellhnÒj, | [k]at[¦
œpitag¾?]n tÁj qe©j, Øpὲ[r -----].
Traducere: În anul 203. Apol(l)onios, fiul lui Philomousos, din Motella, în
urma poruncii zeiţei, pentr[u -----].
107. Develiler: Relief înfăţisându-l pe Apollo Lairbenos

Locul descoperirii: Develiler.
Tipul documentului: Relief.
Bibliografie: Ritti, Şimşek, Yıldız, 2000, 11, nr. D14; Ramsay, 1889, 219.

Descrierea reprezentării: Mic relief înfăţişându-l pe zeu călare, purtând
securea dublă pe umăr, o imagine tipică pentru Lydia şi Frigia.
Traducere: -.
108. Ortaköy: Inscripţie confesională ridicată de Neik(on?) pentru Theos

Helios Apollo
Locul descoperirii: În împrejurimile localităţii Ortaköy, provenind iniţial,
după Calder, din sanctuarul lui Apollo Lairbenos.
Tipul documentului: Stelă din marmură cu fronton. Cu urme de rozetă pe timpan.
Litere: 1 cm (la rândul 2: 0,5 cm).
Bibliografie: Petzl, 1994, 122, nr. 106; Miller, 1985, 60-61; Cameron, 1939,
155-178, nr. 4; MAMA, IV, 279 (pl. 58).
Datare: Sec. al II-lea sau al III-lea.
Descrierea reprezentării: Rest de rozetă pe timpan.
Text: Neik?[on(?)---] Ðmologî | [perπ] tî[n] perister?în? | œpiwrkhk◊nai me kaπ
parabe|[b]Ácqai kaπ pikeceirhk◊nai [œpπ] |5 tÕ cwr∂on kaπ ºrc◊nai prÒbat?o?n? |
tîn Dhmhtr∂ou, kaπ parang[e∂l]|[a]ntÒj moi toà qeoà m¾ d∂din | [t¾]n
œleuqer∂an tù kur∂J mou | [pe]ridiwkÒmenoj ⁄dwka. œko|10l[?£]sqhn ØpÕ toà
qeoà poll¦, | [k]aπ Ñne∂roij moi parest£qh ka?π | [œ?ƒ]pen podën TI?C? labën
œmÕ[n] | doàlon kaπ ANP?[?]L?A[..]ZOMEN | kaπ ke√qen ¢n£xin. Paran|15g◊llw
mhd◊na katafro|[ne√n tî q]eî `Hl∂w Ap|[Òllwni, œpeπ Ÿxei] t¾n stˇl|[hn
œxempl£ri]on.
Traducere: Eu Neikon? [---], recunosc că am jurat strâmb (în privinţa)
porumbeilor, că am încălcat (legea) şi am pus stăpânire pe incinta sacră, şi
am furat o oaie din averea lui Demetrios; şi deşi zeul îmi ceruse să nu-i dau
stăpânului meu libertatea totuşi i-am dat-o pentru că eram urmărit din toate
părţile. Mai mult, am fost pedepsit de zeu şi el mi-a apărut în vise şi mi-a spus
că îl va apuca de picioare pe sclavul meu, care stă la porţile mele, şi că îl va
trage în sus de acolo. Dau de veste tuturor ca nimeni să nu-l nesocotească pe
Helios Apollo, întrucât va avea stela mea ca exemplu.
R13: Cameron, Miller: doàlon kaπ ¢n pÚlaj? ≤zÒmen[on].
109. Ortaköy: Inscripţie confesională ridicată de Elionimos(?) pentru Theos

Helios Apollo Labenos
Locul descoperirii: În împrejurimile localităţii Ortaköy.

Tipul documentului: Stelă din marmură albă, cu fronton, spartă în două.
Litere: 1-2 cm.
Bibliografie: Petzl, 1994, 122, nr. 107; Miller, 1985, 61-62; MAMA, IV, 280
(Pl. 58).
Text: E?liÒn[i(?)]moj kolaqeπj ØpÕ toà | [q]e?oà `Hl∂J 'ApÒlwni | Labˇnù
stˇ|lhn ¢n◊qhka ‚5 kaqëj œkol£‚setÒ me kaπ di|¦ Órkon kaπ sun∂|dhsin kaπ
di¦ ‚ mÒlu<s>mon. |10 Parag◊lw p©sij | mhd∂na katafro|ne√ tîn qe|în.
Traducere: Eu, Elionimos?, fiind pedepsit de zeu, i-am dedicat lui Helios
Apollo Labenos o stelă pentru că m-a pedepsit atât din cauza unui jurământ
(fals), cât şi din pricina conştiinţei (mele) şi a unei pângăriri. Dau de veste
tuturor ca nimeni să nu-l nesocotească pe zeu.
R1: Miller: ÈliÒnumoj.
R9: Miller: mÒlumon.
110. Ortaköy: Ex-voto dedicat de Artemidoros lui Lerbenos

Locul descoperirii: Ortaköy.
Tipul documentului: Stelă din marmură de mici dimensiuni, cu fronton
triunghiular, fără spaţiu de delimitare de restul stelei.
Litere: Dimensiuni necunoscute. Textul este inscripţionat pe bordura
inferioară, sub nişa care conţine reprezentarea.
Bibliografie: Ritti, Şimşek, Yıldız, 2000, 10-11, nr. D13 (Pl. 1); Robert, 1962,
139, n. 2 (Pl. 1); Robert, Hellenica, VII, 1949, 57 (Pl. IX.1).
Descrierea reprezentării: Zeul este reprezentat călare spre dreapta, ţinând
deasupra umărului stâng o secure dublă. Este îmbrăcat cu un chiton scurt, iar
mantia, prinsă cu un buton pe umărul stâng, flutură în vânt. Întregul ansamblu
este încadrat într-un chenar, coada calului şi copita din stânga fiind
reprezentate pe marginile laterale.
Text: 'Artem∂dwroj | Lerbhnù eÙcˇn.
Traducere: Artemidoros, lui Lerbenos, în urma făgăduinţei.
111. Ortaköy: Dedicaţia lui Demetrios, fiul lui Herodos către Apollo
(Lairbenos)
Locul descoperirii: Descoperită în peretele unei case din Ortaköy.
Tipul documentului: Stelă din marmură, distrusă în partea inferioară. În
partea centrală este prezent un orificiu de 6 cm în diametru.
Litere: 1,5-2 cm.
Bibliografie: Ritti, Şimşek, Yıldız, 2000, 12, nr. D17; MAMA, IV, 294 (Pl. 61).
Text: 'ApÒllwni Dh‚mˇtrioj `Hró[dou] | [--- trei rânduri ----].
Traducere: Lui Apollo, Demetrios, fiul lui Herodos (a dedicat aceasta) [---
trei rânduri ----].
112. Sazak: Actul de consacrare a Ammiei lui Helios Apollo Lairmenos

Locul descoperirii: În curtea unei case din Sazak.
Tipul documentului: Altar din marmură din care se mai păstrează mulura
profilului superior şi o parte din corpul propriu-zis.
Litere: 1,5-2,2 cm.
IV, 278 I (Pl. 58).
Text: [”Et]o?u?j? tke/, mh(nÕj) i/, k/: 'A(Ù)r(hl∂a) 'Ammia Diog© katag[r£fw] |
k?ὲ ¥lhn qrept¾n 'Ammia(n), œf' ú Øp[ὲr toà ka]|taleif<q>Ána∂ me ØpodÚtw
mhdem∂[an] | œp∂basin: e≥ dὲ m¾, qˇssi proste∂mo[u + ---].
Traducere: În anul 325, luna a zecea, ziua a 20-a. Eu, Aurelia Ammia Dioga,
o încredinţez pe cealaltă Ammia, fiica mea adoptivă, cu condiţia ca să nu
întreprindă vreo acţiune împotriva mea pe motiv că a fost abandonată; dacă
nu s-ar întâmpla acest lucru, să dea drept amendă [---].
113. Sazak: Act de consacrare de către Aurelius Markianos

Locul descoperirii: În curtea unei case din Sazak.
Tipul documentului: Altar din marmură din care se mai păstrează mulura
profilului superior şi o parte din corpul propriu-zis.
Litere: 1,2-2 cm.
Bibliografie: Ritti, Şimşek, Yıldız, 2000, 24, nr. K10; Miller, 1985, 58;
MAMA, IV, 278 II (Pl. 58).
Text: ”Etouj tia/ mh(nÕj) b/, i/. [AÙ]rˇ(lioj) M©rk?[ianÕj?] | 'Apollwn∂ou
[Motell]hnÕj [ka]|[tagr£fw ---].
Traducere: În anul 311, luna a doua, ziua a zecea. Aurelius Markianos, fiul
lui Apollonios din Motella, încredinţez [---].
114. Sazak: Actul de consacrare a lui Didymos lui Helios Apollo Lermenos
Locul descoperirii: Sazak.
Tipul documentului: Fragment de marmură provenind dintr-un pilastru, spart
în partea dreaptă.
Ramsay, 1895, 147, nr. 38; Ramsay; 1883, 380, nr. 3.
Text: [”Et]ouj ti$/, mh(nÕj) $/, i/. D[ionÚsioj? 'Apol]|lwn∂dou DidÚmou ≤erÕj
kaπ [nume] | ¹ gun¾ mou, katagr£fomen `Hl∂J ['ApÒllwni] | Lermˇnù
D∂dumon kat¦ Ôn[ar |5 Ön d' ⁄qreyen NeikhfÒ[oj ---] | Mo(tellhnÒj): | e∏ tij
d' ¥n œpenkal◊sV[---?] | qˇsi e≥j tÕn tame√on [prÒsteim]|on + bf/, kὲ e≥j tÕn
q[eÕn + bf/?].
Traducere: În anul 316, luna a şasea, ziua a zecea. Funcţionarul sacru
Dionysios?, fiul lui Apollonidos Didymos, şi [---] soţia mea, încredinţăm pe
Didymos, pe care l-a crescut Neikephoros [---] din Motella, lui Helios Apollo
Lermenos, în urma unui vis; [---]dacă cineva va avea ceva de spus împotrivă,
să depună în vistierie ca amendă 2.500 de denari şi pentru zeu (alţi) 2.500.
115. Sazak: Act de consacrare

Tipul documentului: Bloc din marmură profilat în partea superioară, care
servea probabil ca pilastru în templu.

Bibliografie: Ritti, Şimşek, Yıldız, 2000, 24, nr. K12; Miller, 1985, 59; Ramsay,
1895, 148, nr. 39; Ramsay, 1883, 381, nr. 4.
Text: [--- e∏ tij dὲ œpe]nkal◊sei | [qˇsei e≥j tÕn qeÕn pros]te∂mou | e≥j tÕ]n
f∂skon + bf/.
Traducere: [---] dacă cineva va avea ceva de spus împotrivă, să depună ca
amendă zeului şi fiscului (câte) 2.500 de denari.
116. Sazak: Actul de consacrare Apollo Lairbenos

Tipul documentului: Bloc din marmură profilat în partea superioară, care
servea probabil ca pilastru în templu. Inscripţia se află în continuarea celei de
la nr. 24 pe acelaşi bloc.
Ramsay, 1895, 148, nr. 39; Ramsay, 1883, 381, nr. 4.
Text: [--- `Hl∂]J 'ApÒllwni Larbhnù M[hno|g◊nhj? Mhno?]f£ntou
Ìerapol∂thj kaπ ¹ gu|nˇ mou --- katagr]£fomen tÕn Œautîn teqre|mm◊non --
-]n: e∏ tij dὲ œpenkal◊sei qˇsi p?[ros‚te∂mou e≥j tÕ]n qeÕn + bf/ kaπ ¥la e≥j
tÕ t[ame√on].
Traducere: Eu, Menogenes(?) din Hierapolis, fiul lui Menophantos(?), şi
soţia mea încredinţăm lui Helios Apollo Larbenos pe copilul nostru adoptiv [--
-]; dacă cineva va avea ceva de spus împotrivă, să depună ca amendă zeului
2.500 de denari şi alţi 2.500 de denari în vistierie.
117. Sebaste (Selçukler): Ex-voto dedicat de Ammia lui Helios Lerbenos şi lui
Meter
Locul descoperirii: Reutilizată într-o biserică din Selçukler (Sebaste).
Tipul documentului: Stelă din marmură de mici dimensiuni.
Bibliografie: Ritti, Şimşek, Yıldız, 2000, 10, nr. D12 (cu bibliografie); Drew-
Bear, ANRW, II, 18.3, 1990, 1935, n. 84; Robert, 1962, 362; BE, 1954, nr. 233.
Datare: Sec. II-III d.Hr.(?).
Descrierea reprezentării: Reprezentarea unui zeu cavaler înfăţişat către
dreapta, purtând securea dublă (bipennis) în mâna dreaptă.
Text: 'Amm∂a Mel∂twnoj `Hl∂J | Lerbhnù kaπ Mhtrπ| eÙc|ˇn.
Traducere: Ammia, a lui Meliton, lui Helios Lerbenos şi Mamei, în urma
făgăduinţei.
9. Sandan
1. Tars: Sandan pe spinarea unui leu cornut

Locul descoperirii: Emisă în Tars.
Tipul documentului: Monedă divizionară imperială. AE; Ax 12.
Dimensiuni: 3,61 g.
Litere: -.
Locul de păstrare: Muzeul Naţional al Danemarcei, Copenhaga.
Bibliografie: SNG Copenhagen, VI, Cilicia, nr. 344 (Pl. 12).
Datare: Hadrian (117-138 d.Hr.) sau ulterior.
Av.: Cap al zeiţei eponime a cetăţii, având o cunună împodobită cu turnuri şi voal.
Rv.: Sandan spre dreapta, pe spinarea unui leu cornut, cu mâinele întinse înainte.
Text: Rv.: TARCEWN (M)HTROPOL...
2. Tars: Sandan pe spinarea unui leu cornut

Locul descoperirii: Emisă în Tars.
Tipul documentului: Monedă divizionară imperială. AE; Ax 6.
Dimensiuni: 18,07 g.
Litere: -.
Bibliografie: SNG Copenhagen, VI, Cilicia, nr. 367 (Pl. 13); vezi şi LIMC,
VII.1, 663, nr. 7a; LIMC, VII.2, 502, nr. 7a.
Datare: Caracalla (198-217 d.Hr.)
Av.: Cap încununat cu lauri, spre stânga. Dedesubt, o stea.
Rv.: Sandan, spre dreapta, pe spinarea unui leu cornut, cu mâna dreaptă întinsă
şi ţinând în stânga o cunună.
Text: Av.: AUT KAI M AUR CEUHROC ANTWNEINOC CEB
Rv.: ANTWNIANHC CEUH ADR MHTR; în exergă: TARCOU; câmp:
AMK şi GB.
3. Tars: Sandan în interiorul monumentului său

Locul descoperirii: Tars.
Tipul documentului: Monedă divizionară imperială. AE; Ax: 8.
Litere: -.
VII.1, 663, nr. 4b; LIMC, VII.2, 501, nr. 4b.
Datare: Marcia Otacilia Severa, soţia lui Filip Arabul (244-249 d.Hr.).
Av.: Bust al Otaciliei Severa, cu stephane.
Rv.: Sandan în interiorul monumentului său, figurat ca o piramidă, pe un
piedestal lung (sau estradă), decorat cu colonete. În interior, zeul pe spinarea
leului cornut, spre stânga. Deasupra monumentului se află o acvilă, cu aripile
deschise. Pe acelaşi piedestal ca şi monumentul, de o parte şi de alta, două
personaje masculine (cu boneta frigiană?) cu mâinile ridicate, susţinând o
structură arcuită care suprapune monumentul.
Text: Av.: WTAKIL CEUHRAN EUT EUC CE
Rv.: TARCOU MHTROPOLEWC; câmp: AMK şi GB.
4. Tars: Sandan în interiorul monumentului său

Locul descoperirii: Tars.
Tipul documentului: Monedă divizionară imperială. AE; Ax: 12.
Litere: -.
VII. 1, 663, nr. 4a; VII. 1, 501, nr. 4a.
Datare: Traianus Decius (248-251 d.Hr.).
Av.: Bust radiat, spre dreapta.
Rv.: La fel ca şi precedenta, cu deosebirea că în interiorul monumentului
piramidal, zeul Sandan împreună cu leul cornut se află pe un fel de bază înălţa-
tă; cei doi susţinători ai superstructurii arcuite ţin doar o singură mână ridicată.
Text: Av.: AU KE G MEC KU DEKI TRAIANOC
Rv.: TARCOU MHTROPOLEWC; câmp: AMK şi GB.
10. Dioscurii şi zeiţa pisidiană
1. Balboura: Ex-voto a lui Aurelius Artemon către Dioscuri

Locul descoperirii: Balboura.
Tipul documentului: Panou cu relief săpat în stâncă.
Dimensiuni: 32,5 x 73 cm.
Litere: 2,5 cm.
Locul de păstrare: Deasupra teatrului superior de la Balboura, pe un colţ de
stâncă.
Bibliografie: Milner, 1997, 38, nr. 4; Smith, 1997, 26, D1.
Descrierea reprezentării: Dioscurii călare, cu tunici scurte şi mantia fluturând în
vânt flancând o zeiţă cu voal care ţine mâna dreaptă la piept şi cealaltă pe
lângă corp. În partea superioară, în interiorul timpanului, o acvilă în interiorul
unei semiluni.
Text: [A]Ù?[r(ˇlioj)?] (luna) ‚2 'A?[r]t?◊?[m](vacat)w?n D?i?[Õ]j? ‚ [k]Ò?r?oij (vacat)
eØcˇ[n].
Traducere: Aurelius(?) Artemon, Dioscurilor, în urma făgăduinţei.
2. Boğalar: Dedicaţia lui Hikesios zeilor Dioscuri

Locul descoperirii: Boğalar, Gözlük.
Tipul documentului: Relief rupestru într-un panou săpat în stâncă.
Litere: 2-3 cm.
Locul de păstrare: Pe stâncă.
Bibliografie: Milner, 1997, 47, nr. 10; Smith, 1997, 28, D 23 (Pl. VIIIb).
Descrierea reprezentării: Dioscurii reprezentaţi în picioare, nuzi, de o parte
şi de alta a unui personaj feminin îmbrăcat cu himation. Zeii ţin mâna pe câte
un pilastru cu soclu, având în partea superioară reprezentarea unei bonete conice
(pilos).
Text: Ìk◊sioj 'Art◊mwn?oj‚2 Ì?kes∂ou? E?Ù?a?g?ap?ˇ?tou ‚ qeo√j (vacat) DioskÒroij.
Traducere: Hikesios, fiul lui Artemon, nepotul lui Hikesios, strănepotul lui
Euagapetes, zeilor Dioscuri.
3. Burdur*: Dedicaţia lui Memnon

Locul descoperirii: Necunoscut; din districtul Burdur.
Tipul documentului: Altar rectangular din marmură, cu acrotere cu palmete

în partea superioară.
Litere: 1,5 cm.
Bibliografie: RECAM, V, 26 (cu bibliografie; Pl. 30); Kearsley, 2002, 403 (Pl. 5).
Descrierea reprezentării: Dioscurii nuzi, cu tunica prinsă pe după umeri şi
acoperind o parte a pieptului, ţinând în mână câte o suliţă în partea exterioară,
iar înspre interior în cealaltă mână câte un obiect care seamănă cu o tolbă. Se
află de o parte şi de alta a unui personaj feminin care duce mâna dreaptă la
piept sub himation. Chitonul său lunglasă să se vadă doar vârfurile picioarelor.
Text: M◊mnonoj 'At‚2t£lou eÙc¾n ‚ ¢n◊qonto.
Traducere: Ei au dedicat (ofranda) lui Memnon, fiul lui Attalos, în urma
făgăduinţei.
R1: RECAM, V, 26: ‘They set up the dedication of Memnon, son of Attalos’.
4. Burdur*: Ex-voto al lui Agathon către Dioscuri

Locul descoperirii: Necunoscut. Probabil zona Burdur.
Tipul documentului: Stelă din calcar, având un panou rectangular săpat sub
forma unei nişe.
Litere: 2 cm.
Bibliografie: RECAM, V, 27 (cu bibliografie; Pl. 31); Kearsley, 2002, 402.
Descrierea reprezentării: Dioscurii călări, de o parte şi de alta a unui personaj
feminin, cu o semilună dispusă sub forma unui colier împrejurul gâtului. Zeii
au mantalele aşezate pe spate şi bonete.
Text: 'A?[g]£qwn Osa?[ei] (relief superior) ‚ D?ioskÒroij eÙcˇn (vacat) (relief
inferior).
Traducere: Agathon, fiul lui Osaeis, Dioscurilor, în urma făgăduinţei.
5. Burdur*: Ex-voto al lui Hermai(o)s către Dioscuri

Tipul documentului: Stelă din calcar fragmentară, spartă în jumătatea stângă
şi partea superioară a jumătăţii drepte. În partea superioară este în două ape
astfel încât timpanul nu este separat de restul stelei. Inscripţia se află pe bordura
inferioară.
Litere: 2 cm.
Bibliografie: RECAM, V, 28 (Pl. 32); Kearsley, 2002, 402 (Pl. 2).
Descrierea reprezentării: Deasupra zeiţei, pe bordura frontonului, o acvilă
reprezentată cu aripile deschise. Dioscurii sunt reprezentaţi călări cu mantie şi
bonetă. Câte unul dintre membrele anterioare ale cailor ridicate. În dreapta
imaginii, în spatele calului, două personaje reprezentate, purtând mantele.
Zeiţa este reprezentată cu mâna la piept sub himation. Tunica, cu pliuri drepte,
lungă pănă la pământ se prelungeşte pe lângă corpul personajului feminin
formând un fel de clopot.
Text: Èr?m?a?√?j? DioskÒroij eÙcˇn.
Traducere: Hermaios (a dedicat aceasta) Dioscurilor, în urma făgăduinţei.
6. Burdur*: Ex-voto către Dioscuri

Tipul documentului: Stelă din marmură, cu fronton triunghiular şi acrotere.
Deteriorată în partea superioară şi în colţul inferior dreapta.
Litere: 2 cm.
Bibliografie: RECAM, V, 30 (cu bibliografie).
Descrierea reprezentării: Pe timpan reprezentată o acvilă. Personajul feminin
este aşezat pe un soclu, cu semiluna deasupra capului, ţinând un sceptru alături
cu mâna stângă. De o parte şi de alta, Dioscurii afrontaţi, cu mantia specifică şi
bonete.
Text: [---]klhj DioskÒ[roij eÙ]cˇn.
Traducere: [---]kles (a dedicat aceasta) Dioscurilor, în urma făgăduinţei.
7. Burdur*: Ex-voto al lui Diogenes către Dioscuri

Tipul documentului: Altar rectangular din piatră, cu acrotere. Partea inscrip-
ţionată pe marginile inferioară şi superioară, precum şi desupra figurilor
reprezentate.
Litere: 1,5 cm.

Bibliografie: RECAM, V, 31 (cu bibliografie; Pl. 34); Kearsley, 2002, 403 (Pl. 4).
Descrierea reprezentării: Dioscurii reprezentaţi în faţa cailor, ţinându-i cu o
mână de frâie şi în cealaltă având câte o sabie. Îmbrăcaţi în costum militar şi
cu bonete pe cap. În centru, imaginea zeiţei este substituită printr-o semilună
plasată deasupra capetelor cailor.
Text: Diog?◊?n?h?j? ‚ [Fr]onim©j Dio?‚{o}skÒroij œph|kÒJ eÙcˇn.
Traducere: Diogenes, fiul lui Phronimas, (a dedicat aceasta) Dioscurilor
grabnic-ascultători, în urma făgăduinţei.
8. Burdur*: Ex-voto al lui Lucius către Dioscurii binevestitori

Tipul documentului: Stelă din calcar, cu fronton triunghiular de formă
neregulată. Spartă în partea dreaptă jos.
Litere: 1,2-2 cm.
Bibliografie: RECAM, V, 32 (cu bibliografie) (Pl. 35); Kearsley, 2002, 407
(Pl. 9).
Descrierea reprezentării: Imagine foarte asemănătoare cu cea de la Kremna
(Nr. 30). Dioscurii cu hlamida fluturând şi cu boneta deasupra capului, ţin
frâiele cailor în mâini. Zeiţa are semiluna reprezentă deasupra capului şi ţine
alături, cu mâna stângă, un sceptru. Mâna stângă este dusă la piept, deasupra
himationului care acoperă tunica lungă cu pliuri drepte, care lasă să se vadă
vârfurile picioarelor.
Text: DioskÒroij eÙa?gell∂[oij] ‚2 (vacat) LoÚkioj P?r?[e∂mou(?) eÙcˇn].
Traducere: Dioscurilor binevestitori, Lucius, fiul lui Primus, în urma făgăduinţei.
R1: eÙa?gell∂[oij] pentru eÙaggel∂oij.
9. Burdur*: Ex-voto al lui Gaius Vettius Dioscurilor mântuitori

Tipul documentului: Stelă din calcar cu fronton triunghiular şi acrotere.
Litere: 0,5-1 cm.
Bibliografie: RECAM, V, 33 (cu bibliografie; Pl. 36); Kearsley, 2002, 407-408

(Pl. 11).
Descrierea reprezentării: În poziţie centrală, pe timpan, o acvilă cu aripile
deschise. Personajul feminin, cu semiluna deasupra capului, ocupă poziţia cen-
trală în panoul sculptat asemenea unei nişe. Capul şi mâinile sunt disproporţio-
nat de mari în raport cu restul corpului. Dioscurii care flanchează zeiţa sunt
reprezentaţi călare, ţinând frâiele cailor şi cu mantia fluturând.
Text: (vacat) DioskÒroij (vacat) swtÁrsi G£ϊoj ‚2 OÙ◊ttioj (vacat) <kat'>
œpitag¾(n) ¢n◊qhken.
Traducere: Dioscurilor mântuitori, Gaius Vettius a dedicat aceasta în urma
poruncii.
10. Burdur*: Ex-voto adresat Dioscurilor mântuitori

Tipul documentului: Stelă din calcar spartă în partea superioară şi cea dreaptă jos.
Litere: 1,5 cm.
Descrierea reprezentării: În interiorul chenarului, Dioscurii călări, ţinând în
mână frâiele cailor, cu mantia pe spate şi bonetă deasupra capului. Ei flan-
chează zeiţa care ţine cu mâna stângă un sceptru alături.
Text: DioskÒroij? [s]wtÁrsi eÙcˇn?.
Traducere: Dioscurilor mântuitori, în urma făgăduinţei.
11. Burdur*/ Günalan köyü: Monument dedicat Dioscurilor

Locul descoperirii: Günalan köyü.
Tipul documentului: Stelă din calcar, spartă în partea superioară.
Litere: 1 cm.
Locul de păstrare: Muzeul din Burdur. Nr. Inv. necunoscut.
Bibliografie: RECAM, V, 35.
Descrierea reprezentării: Figură feminină cu ambele braţe ridicate, flancată
de Dioscuri călare.
Text: Neinteligibil.
Traducere: -.
12. Burdur*: Monument dedicat Dioscurilor

Tipul documentului: Fragment de stelă spartă pe diagonală, cu fronton
triunghiular. Se păstrează porţiunea din stânga sus.
Litere: -.
Descrierea reprezentării: În interiorul timpanului, o acvilă cu aripile des-
chise. Se păstrează cavalerul din stânga, reprezentat călare, cu mâinile ţinând
frâul şi cu mantia fluturând. Zeiţa are semiluna deasupra capului, care este aco-
perit cu un voal.
Traducere: -.

Tipul documentului: Stelă din calcar fără fronton.
Litere: -.
Bibliografie: RECAM, V, 37 (Pl. 39); Kearsley, 2002, 401 n. 5 (Pl. 8).
Descrierea reprezentării: Dioscurii călări, cu bonete conice, hlamida flutu-
rând şi având câte o sabie înspre interiorul imaginii, în poziţie verticală. Zeiţa
are semiluna deasupra capului acoperit cu voal şi ţine mâna dreaptă la piept
sub himation.
Traducere: -.

Tipul documentului: Stelă cu fronton triunghiular.
Dimensiuni: Necunoscut.
Bibliografie: RECAM, V, 38 (Pl. 40); Kearsley, 2002, 401 n. 5.
Descrierea reprezentării: În interiorul timpanului, o acvilă cu aripile deschi-

se. În interiorul panoului rectangular incizat, Dioscurii cavaleri cu hlamida
fluturând, flancând o zeiţă cu semiluna deasupra capului.
Traducere: -.

Tipul documentului: Stelă din marmură cu fronton şi acrotere.
Descrierea reprezentării: Ansamblul iconografic este încadrat într-un panou
sculptat sub forma unei nişe. Dioscurii călări cu hlamida fluturând flanchează
zeiţa cu voal, care ţine mâna dreaptă la piept sub himation. Dioscurii par a ţine
în mână două săbii înspre exterior. Tunica lungă drapată ajunge până la pământ.
Traducere: -.

Tipul documentului: Stelă din marmură cu fronton triunghiular şi acrotere.
Deteriorată în partea din stânga jos şi dreapta sus.
Litere: -.
Descrierea reprezentării: În interiorul unui cadru rectangular săpat, Dioscurii
cu hlamida fluturând, flancând zeiţa cu voal şi himation până la nivelul
gleznelor. Deasupra, pe timpan, o acvilă cu aripile deschise, căreia nu i se mai
vede capul.
Traducere: -.

Tipul documentului: Stelă din calcar cu partea superioară profilată sub forma
unui fronton cu acrotere. Spartă în partea din dreapta jos.
Litere: -.
Descrierea reprezentării: Dioscurii cu hlamida fluturând ţin frâiele cailor cu
ambele mâini. Capetele cailor sunt îndreptate către privitor. Zeiţa cu voal,
aşezată pe un piedestal, ţine mâna dreaptă la piept sub himation, iar mâna
stângă lângă corp. Tunica lungă ajunge până la pământ, lăsându-i descoperite
doar vârfurile picioarelor.
Traducere: -.
18. Burdur* (Pl. 4): Monument dedicat Dioscurilor

Tipul documentului: Partea din dreapta a unei stele din calcar cu fronton şi
acrotere.
Litere: -.
Descrierea reprezentării: În interiorul cadrului rectangular săpat, unul dintre
Dioscuri, ţinând cu mâna stângă frâiele calului, iar în mâna dreaptă o lance.
Poziţia capului calului, care este întors spre privitor, este înspre exterior. Zeul
poartă hlamida pe umeri, care îi acoperă o parte a pieptului, peste chitonul
scurt prins cu centură la mijloc. La brâu pare a avea un obiect ca un pumnal.
Traducere: -.

Tipul documentului: Stelă din calcar cu fronton şi acrotere. Spartă în stânga
jos şi dreapta sus.
Litere: -.

Descrierea reprezentării: Dioscurii cu tunică şi hlamidă flanchează de o parte
şi de alta zeiţa cu un polos sau o semilună deasupra capului.
Traducere: -.

Tipul documentului: Bloc rectangular din calcar, deteriorat în partea
superioară.
Litere: -.
Descrierea reprezentării: Zeiţa are ambele mâini pe piept, iar deasupra capului
un polos (?). De o parte şi de alta, Dioscurii nuzi, cu hlamida pe spate acope-
rind şi o parte a pieptului, ţin caii de frâu înspre exteriorul stelei, deci în poziţie
atipică. Dioscurul din stânga are mâna stângă îndoită la piept, iar cel din dreapta
are mâna întinsă către zeiţă.
Traducere: -.

Tipul documentului: Stelă din marmură cu fronton. Spartă în partea stângă şi
în colţul din dreapta jos.
Litere: -.
Descrierea reprezentării: Pe fronton reprezentată o acvilă. În interiorul unui
cadru sculptat zeiţa în picioare, cu o semilună deasupra capului. În partea
dreaptă, cavalerul purtând tunică şi hlamidă. În stânga zeiţei s-au păstrat doar
capul, grumazul şi picioarele calului.
Traducere: -.
22. Karahasantaşı: Dedicaţia lui Aurelius Artemon către zeii grabnic-ascultători

Locul descoperirii: Karahasantaşı. În peştera de la İn taşı, de lângă Çaltılar.
Tipul documentului: Relief rupestru din peştera de la İn taşı, la 3 m deasupra
solului, alături de nr. 23.
Locul de păstrare: În peşteră.
Bibliografie: Milner, 1997, 39, nr. 6; Smith, 1997, 27, D13 (Pl. VIIa); Robert,
1987, 402, nr. 5; Chapouthier, 25-26, nr. 3.
Datare: Jumătatea sec. III d.Hr.
Descrierea reprezentării: Panou rectangular incizat cu fronton având o semilună
şi un cerc în centru. Dioscurii călare ţinând în mâini suliţe, de o parte şi de alta
a unei zeiţe cu voal, care ţine mâna dreaptă la piept. În dreapta, un alt personaj
cu tunică scurtă şi mâna dreaptă ridicată.
Text: AÙr(ˇlioj) 'Art◊mwn Gidlasioj O≥noandeÝ[[eu]]j m(isqwt¾j?) ‚2 œlqën
¢pÕ kaqol(ikîn) ‚ c(wr∂wn) kuriakîn ˛egeînoj ‚4 O≥no(andikÁj) œx
¹parcÒnt(wn) ProklÁj qeo√j œph‚kÒoij eÙcaristˇrion: (vacat) to√j aÙto√j
¢n◊‚6qhka kaπ lÚcnon kremastÒn.
Traducere: Aurelius Artemon, fiul lui Gidlasis, cetăţean al Oinoandei, m(isthotes)
(= arendaş-sef?), după ce a devenit rationalis al domeniilor imperiale din
regiunea Oinoandei, a dedicat o ofrandă în semn de mulţumire zeilor grabnic-
ascultători, pe cheltuaiala Proklei. Aceloraşi zei le-am dedicat şi o lampă
suspendată.
23. Karahasantaşı: Dedicaţia Aureliei Athenodoriane

Locul descoperirii: Karahasantaşı.
Tipul documentului: Relief rupestru rectangular cu fronton; din peştera de la
İn taşı, la 3 m deasupra solului, alături de nr. 22 (în dreapta).
Locul de păstrare: În peşteră.
Bibliografie: Milner, 1997, 43, nr. 7; Smith, 1997, 28, D14 (Pl. VIIb); Robert,
1987, 402, nr. 5; Chapouthier, 25-26, nr. 3.
Datare: Jumătatea sec. III d.Hr.
Descrierea reprezentării: Încadraţi într-un panou sculptat în peretele peşterii
doi cavaleri cu suliţe şi zeiţa în mijloc, cu mâna dreaptă dusă la piept. La
dreapta, Hermes ţinând în mână un corn al abundenţei.
Text: A: AÙr(hl∂a) 'Aqhnodwrian¾ Ne(vacat)‚2naj SidÁtij [g]u[n]¾
'Art◊mw‚noj Gidlasioj ‚4 m(isqwtoà?) qeo√j (vv.) ‚ eÙcaristˇrion (vacat).
B: N◊stwr ¢pˇ[rti]‚sen.
Traducere: A: Aur(elia) Athenodoriane din Side, fiica lui Nenas, soţia lui
arendaşului (misthotes) Artemon, fiul lui Gidlasis, a adus o ofrandă în semn
de mulţumire zeilor.
B: Nestor a executat-o.
24. Kayabaşi (Muğla): Dedicaţie către Dioscuri şi Herakles

Locul descoperirii: Satul Kayabaşi (Muğla). Zidită în hambarul unui sătean,
Moammer Uzunoğlu.
Tipul documentului: Lespede cu partea superioară în formă de fronton.
Bibliografie: Milner, 1997, 43, nr. 8; Smith, 1997, 28, D19.
Descrierea reprezentării: Dioscurii călare cu zeiţa în mijloc, ale cărei picioare
sunt vizibile. La dreapta, un personaj nud, Herakles, cu măciuca într-o mână şi
pielea leului în cealaltă.
Text: [Di]oskÒroij, `Hrakle√, qeo√j ¢le∂ptoij, kat¦ Ôna[r]. ‚2 (frunză) 'AgaqV
tÚcV: (frunză) O≥noand◊wn (frunză) ‚ [boul]Áj k(aπ) dˇmou kr∂mata t¦
Øpogegramm◊na: ‚4 [œpπ ¢]rcier◊wj tîn Sebastîn Gaΐou Likin‚[n∂ou]
Thlem£cou, 'Artemeis∂ou d', m◊roj yhf∂sm‚6[atoj œd]Òqh, probouleÚsimon
dÒqen ØpÕ Diog‚[nˇto]u? kaπ Filokèmou tîn Filokèmou Dio?[g]‚8[nˇtou ka]t¦
t¦ proeyh?fism◊na ØpÕ tÁj boulÁj MHNO‚[filoj....k]aπ ¹ gun?¾ `Re?s?∂a
kwmhtik¾ Øpok?e√s?q?a?[i---].
Traducere: Dioscurilor şi lui Herakles, zeii nebiruiţi, în urma unui vis. Noroc
bun! Hotărârile Sfatului şi Poporului din Oinoanda publicate după cum urmează:
în vremea când Caius Licinnius Telemachos era mare preot al Auguştilor, ziua
a 4-a a lunii Artemisios [= 5 iulie], o parte a proiectului a fost propus pe baza
moţiunii care fusese instrumentată de Diognetos şi Philokomos, fiul lui
Philokomos, fiul lui Diognetos, în concordanţă cu votul preliminar al Sfatului...
Meno[philos? fiul lui] şi soţia sa Rhesia, săteancă, a amanetat/ipotecat [---].
25. Keçili-Yanıktaş: Dedicaţie Dioscurilor

Locul descoperirii: Keçili-Yanıktaş, departamentul Burdur.
Tipul documentului: Relief rupestru.
Litere: -.

Bibliografie: Özsait, Labarre, Özsait, 2004, 65, nr. 2 (fig. 4); Özsait, 2004, 105, nr.
1 (fig. 10).
Datare: Perioada romană.
Descrierea reprezentării: Într-un panou de formă trapezoidală, zeiţa este repre-
zentată în picioare, pe un soclu, între cei doi Dioscuri afrontaţi, având suliţe în
mâini.
Traducere: -.

Litere: -.
Bibliografie: Özsait, Labarre, Özsait, 2004, 65, nr. 9 (fig. 9); Özsait, 2004,
105, nr. 2 (fig. 11).
Descrierea reprezentării: Dioscurii afrontaţi cu mantalele fluturând, iar în
mijloc zeiţa cu himation şi capul acoperit cu un voal, aflată pe un soclu. Ea ţine
braţul la piept. La dreapta lor Mên cu semiluna la umărul său stâng.
Traducere: -.

Litere: -.
Bibliografie: Özsait, Labarre, Özsait, 2004, 69, nr. 16 (fig. 17); Özsait, 2004,
105, nr. 3 (fig. 12).
Descrierea reprezentării: Dioscurii în interiorul unei panou sculptat sub
forma unei nişe, cu partea de deasupra arcuită. Zeiţa ţine mâna dreaptă la piept
şi are capul acoperit cu un văl.
Traducere: -.
28. Kremna: Ex-voto al lui Magnus Varius către Dioscuri

Locul descoperirii: Çamlık (Kremna).
Tipul documentului: Stelă din marmură cu panou rectangular sculptat în
centru sub forma unei nişe.
Litere: 1 cm.
Bibliografie: RECAM, V, 29 (Pl. 33); IGSK, 57, 61 (Pl. 55); Kearsley, 2002,
407 (Pl. 10).
Descrierea reprezentării: Dioscurii sunt reprezentaţi călare, ţinând în mâini
frâiele cailor, cu hlamida fluturând şi bonete deasupra capetelor. Câte unul
dintre membrele anterioare ale cailor este ridicat. Cavalerul din dreapta are
capul radiat, iar figura feminină din mijloc prezintă o semilună deasupra capului.
Zeiţa este reprezenată în ipostaza obişnuită, cu tunica lungă până la glezne, cu
mâna dreaptă la piept sub himation şi ţine alături, cu mâna stângă, un sceptru.
Text: M£gnoj 'O£rioj ‚2 (vacat) DioskÒ[roij eÙcˇn].
Traducere: Magnus Varius (a dedicat aceasta) Dioscurilor, în urma făgăduinţei.
11. Sozon
1. Burdur*: Ex-voto către Zozon şi Mâ (?) = Mâ 1a

Locul descoperirii: Loc de provenienţă necunoscut.
Tipul documentului: Altar rectangular din calcar cu acrotere şi fronton
triunghiular în relief.
Litere: (Fragm. A): 1 cm; (Fragm. B): 2 cm.
Locul de păstrare: Muzeul arheologic din Burdur. Nr. Inv. 5827.
Bibliografie: RECAM, V, 180 (cu Pl. 138-139).
Descrierea reprezentării: În interiorul frontonului, în mijloc, este repre-
zentată în relief o rozetă cu şase petale. Deasupra frontonului, de fiecare parte,
câte o acvilă cu aripile desfăcute. Cea din dreapta este mai puţin vizibilă. Sub
acvile, un motiv format din linii paralele ondulate, care continuă şi pe feţele
laterale, imediat după colţurile altarului. Pe faţa laterală dreaptă, pe colţul din
dreapta, acelaşi motiv este reprezentat sub forma unor aripi desfăcute (?). Tot
pe faţa anterioară, sub fronton, câteva motive repetitive, dispuse în două
registre pe arhitravă. În cel superior, câteva figuri ovale, asemănătoare unor
feţe umane (?), iar în cel inferior, un şir de ove, la fel ca la templele greceşti. În
centrul acestui naiskos încadrat pe lateral de două coloane corintice cu caneluri
incizate şi plintă, este reprezentat un personaj masculin, cu un pumnal în mâna
dreaptă şi în stânga cu un obiect rectangular, cu linii verticale incizate. El este
reprezentat frontal, în picioare şi are părul scurt. Poartă o tunică scurtă până
deasupra genunchiului, cu pliuri verticale, încinsă la mijloc, peste care se află
un himation dispus cruciş peste bust. Nu există nici o imagine asemănătoare
care să permită identificarea acestui personaj cu Sozon.
Text:
(Fragm. A): Mv.
(Fragm. B): Panucπ‚j Zèzo‚nti eÙ‚cˇn (vacat).
Traducere:
(Fragm. A): (Zeiţei) Mâ.
(Fragm. B): Pannychis (a dedicat aceasta) lui Zozon în urma făgăduinţei.
2. Isparta: Ex-voto al lui Aurelius Moles către Sozon

Locul descoperirii: Isparta.
Tipul documentului: Stelă.

Locul de păstrare: Necunoscută.
Bibliografie: Delemen, 1999, 167, nr. 291 (cu bibliografie); LIMC, VIII.1,
1997, 1148, nr. 3.
Descrierea reprezentării: Cavaler cu plete şi mantie (chlamys) fluturând.
Text: AÙrˇlioj Molhj ‚2 Kl◊wnoj Sèzo‚nti eÙcˇn.
Traducere: Aurelius Moles, fiul lui Kleon, lui Sozon, în urma făgăduinţei.
3. Karamanlı: Ex-voto al lui Osaeis către Sozon epekoos

Locul descoperirii: Karamanlı.
Tipul documentului: Stelă din piatră (material necunoscut).
Bibliografie: Delemen, 1999, 166 nr. 290 (cu bibliografie); LIMC, VIII. 1,
1997, 1148, nr. 4; Robert, 1946, 70; Ramsay, 1895, 304, nr. 98.
Datare: Perioadă imperială.
Descrierea reprezentării: Sozon cel grabnic-ascultător este înfăţişat în postura de
cavaler cu o cunună de roze, întors spre dreapta. Cu dreapta ţine o secure dublă
care se sprijină pe umăr, iar cu stânga ţine frâiele calului. Bustul şi capul sunt
reprezentate frontal. Tunică scurtă şi mantie care-i cade pe spate.
Text: Osaeij 'Att£l‚2ou ≤(e)ras£men‚[oj S]èzonti [œ]phkÒJ ‚4 eÙcˇn ¢n◊qhken.
Traducere: Osaeis, fiul lui Attalos, la ieşirea din preoţie, către Sozon cel
grabnic-ascultător, în urma făgăduinţei a ridicat (aceasta).
4. Panemoteichos: Monedă cu Sozon cavaler

Locul descoperirii: Panemoteichos, în Pisidia.
Tipul documentului: AE.
Dimensiuni: 11, 219 (nr. 1124); 10, 239 (nr. 1125); 13, 199 (nr. 1126); 8, 45
(nr. 1127).
Litere: -.
Bibliografie: LIMC, VIII.1, 1997, 1149, nr. 13; LIMC, VIII.2 (cu foto nr. 13);
von Aulock, Pisid., I, 114, nr. 1124-1127 (cu bibliografie); Robert, Hellenica,
III, 1946, 67 (tipologie).
Datare: Iulia Domna (193-217 d.Hr.).
Av.: Bust al Iuliei Domna.
Rv.: Cavaler, spre dreapta. Cu ambele frâie în mâini şi hlamida fluturând.

Text: Av.: IOULIA DOMNA C
Rv.: PANEMOTEICEITWN
Traducere: -.
5. Perminous (?): Ex-voto către Sozon din Perminunda

Locul descoperirii: Provine probabil din Sanctuarul lui Apollo din Perminunda.
Tipul documentului: Altar din calcar gălbui din care se păstrează partea
inferioară, cu bază proeminentă.
Dimensiuni: 10 x 8 (bază)/6 (corp) x 6 (bază)/4 (corp) cm.
Litere: 0,7 cm.
Locul de păstrare: Muzeul Arheologic din Burdur. Nr. Inv. 148.33.94.
Bibliografie: RECAM, V, 181 (cu Pl. 140); IGSK, 57, 104 a.
Text: [--- Nume] ‚ [nume]ndou ‚2 Sèzon?‚ti ≥j Pe‚4rminoà?‚nta eÙ‚(vacat)cˇ
(vacat).
Traducere: [---], fiul lui [---]ndes, către Sozon la Perminunda, în urma
făgăduinţei.
6. Perminous*: Dedicaţie către Sozon

Locul descoperirii: Sanctuarul lui Apollo de lângă Perminunda (Perminous).
Tipul documentului: Bază de statuie.
Locul de păstrare: Muzeul Arheologic din Burdur.
Bibliografie: RECAM, V, 182; IGSK, 57, 104 g.
Text: Sèzon?[ti].
Traducere: Lui Sozon.
7. Sizma: Ex-voto al lui Iatrokles către Apollo Sozon

Locul descoperirii: Găsit la Sizma, la nord de Konya.
Bibliografie: Delemen, 1999, 167, nr. 292 (cu bibliografie); LIMC, II.1, 1984,
245, nr. 486.
Descrierea reprezentării: Cavaler reprezentat în relief.
Text: Bouleut¾j ['I]atrokl[Á]j [M]enem£cou 'Or◊stou ‚2 eÙc¾n 'ApÒllwni
Sèzonti.
Traducere: Consilierul Iatrokles, fiul lui Menemachos, fiul lui Orestes, în
urma făgăduinţei, lui Apollo Sozon.
8. Themisonion: Monedă cu un bust al lui Sozon radiat

Locul descoperirii: Themisonion, în Frigia.
Tipul documentului: AE 85.
Dimensiuni: -.
Litere: -.
Bibliografie: LIMC, VIII.1, 1997, 1149, nr. 14; LIMC, VIII.2, 1997, nr. 14 (cu
foto); BMC Phrygia, 419, nr. 5 (cu Pl. XLIX, 2).
Datare: Septimius Severus (193-211 d.Hr.).
Av.: Bust radiat al lui Apollo-Sozon (?), spre dreapta cu hlamida pe umeri.
Margine punctată.
Rv.: Personaj şezând, cu picioarele spre stânga, bust uşor arcuit; mâna stângă
sprijinită pe unobiect oval, iar mâna dreaptă ridicată.
Text: Av.: LUK: CWZWN
Rv.: QEMICW NEWN KAZANH; în exergă: C
Traducere: -.
Bibliografie
I. Dicţionare. Atlase. Enciclopedii

1. Bailly, A., Dictionnaire grec-français, Ed. Hachette, Paris, 1996 [1950].
2. Berger, A., Encyclopedic Dictionary of Roman Law, în TAPhA, 43, 1953,
2, p. 333-809.
3. Bocian, M., Dicţionar enciclopedic de personaje biblice, în colaborare cu
Ursula Kraut şi Iris Lenz, traducere în limba română de G. Danţiş şi H.
Spuhn, Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 1996.
4. Cabanes, P., Mic atlas istoric al Antichităţii greceşti, traducere de G.
Sfichi, Polirom, 2001.
5. Cabrol, F., Leclercq, H. (ed.), Dictionnaire d’archéologie chrétienne et
liturgie, Librairie Letouzey et Ané, Paris, IV.1, 1920, VI.2, 1925.
6. Chambers Biographical Dictionary, edited by Magnus Magnusson,
7. Chantraine, P., Dictionnaire etymologique de la langue grecque. Histoire
des mots, I-II, Éd. Klincksieck, 1983.
8. Comte, F., The Wordsworth Dictionary of Mythology, Wordsworth
Editions Ltd, Ware, Hertfordshire, UK, 1991.
9. Daremberg, Ch., Saglio, Ed. (ed.), Dictionnaire des antiquités grecques et
romaines, Akademische Druck – u. Verlag Sanstalt, Graz – Austria, 1963-
19682.
10. Der Kleine Pauly. Lexikon der Antike auf der Grundlage von Pauly’s
Realencyklopädie der classischen Altertumwissenschaft, unter Mitwirkung
zahlreicher Fachgelehrter bearbeitet und herausgegeben von Konrat
Ziegler und Walther Sontheimer, Alfred Druckenmüller Verlag, Stuttgart,
1967-1979.
11. Dictionnaire de la civilisation mésopotamienne, sous la direction de Fr.
Joannès, assisté de C. Michel, avant-propos, principes d’édition, chronologie,
sigles et abréviations bibliographiques, sommaire thématique, biographie
des auteurs, index, Éd. Robert Laffont, Paris, 2001.
12. Dictionnaire du judaïsme, Encyclopædia Universalis et Albin Michel,
Paris, 1998.
13. Dictionnaire encyclopédique du judaïsme, Éditions du CERF/Robert

Laffont, Paris, 1996.
14. Dicţionar de istorie veche a României (Paleolitic – secolul X), elaborat de
un colectiv de autori sub conducerea lui D.M. Pippidi, Ed. Ştiinţifică şi
Enciclopedică, Bucureşti, 1976.
15. Gaffiot, F., Dictionnaire latin-français, Ed. Hachette, Paris, 1996 [1934].
16. P. Grimal, Dicţionar de mitologie greacă şi romană, Ed. Saeculum I.O.,
Bucureşti, 2001.
17. Philibert, M., Dictionnaire des mythologies, Maxi–Livre–Profrance, Paris,
1998.
18. Kernbach, V., Dicţionar de mitologie generală, Ed. Albatros, Bucureşti, 1995.
19. Eliade, M., Culianu, I.P., Dicţionar al religiilor, cu colaborarea lui H.S.
Wiesner, traducere de C. Baltag, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1993.
20. Bertholet, A., Dicţionarul religiilor, Editura Universităţii „Al.I. Cuza”,
Iaşi, 1995.
21. Chevalier, J., Gheerbrant, A., Dicţionar de simboluri. Mituri, vise,
obiceiuri, gesturi, forme, figuri, culori, numere, Ed. Artemis, Bucureşti, I,
A-D, 1994; II, E-O, 1995; III, P-Z, 1995.
22. Bria, I., Dicţionar de teologie ortodoxă, A-Z, Ed. Bucureşti, 1994.
23. Ferrari, A., Dizionario di mitologia greca e latina, UTET, Torino, 2000.
24. Enciclopedia arheologiei şi istoriei vechi a României, coordonator
ştiinţific C. Preda, Editura Enciclopedică, Bucureşti, I, A-C, 1994; II, D-L,
1996.
25. Devambez, P. (coord.), Enciclopedia civilizaţiei greceşti, traducere de
Ioana şi Sorin Stati, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1970.
26. Encyclopaedia Britannica, Chicago-London-Toronto, 1959.
27. The New Encyclopaedia Britannica. Macropaedia, Chicago-Auckland-
London-Madrid-Manila-Paris-Roma-Seul-Sidney-Tokyo-Toronto, 1993.
28. Enciclopedia civilizaţiei romane, coordonator ştiinţific D. Tudor, Ed.
Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1982.
29. Encyclopedia Judaica, Keter Publishing House Jerusalem Ltd., Jerusalem,
1978.
30. Encyclopaedia Universalis, Ed. Encyclopaedia Universalis France, Paris,
1985.
31. Farmer, D.H., Rus, R., Oxford. Dicţionar al sfinţilor, Ed. Univers
Enciclopedic, Bucureşti, 1999.
32. Ferguson, E., McHugh, M.P., Norris, F.W. (ed.), Encyclopedia of Early
Christianity, second edition, Garland Publishing Inc., New York-London,
1999.
Bibliografie 589
33. A Greek-English Lexicon of the New Testament and Other Early Christian
Literature, translation by William F. Arndt and F. Wilbur Gingrich, The
University of Chicago Press/Cambridge University Press, Chicago,
Illinois/London, England, 1963.
34. A Greek-English Lexicon, compiled by H.G. Liddell and R. Scott, revised
and augmented by Sir H.S. Jones with the assistance of R. McKenzie and
with the cooperation of many scholars, with a revised supplement,
Claredon Press, Oxford, 1996.
35. Hammond, N.G., Scullard, H.H., The Oxford Classical Dictionary, ediţia
a II-a, Oxford University Press, Oxford, 1988.
36. Lampe, G.W.H., A Patristic Greek Lexicon, Oxford University Press,
London, 1961.
37. Leclant, J. (coord.), Dictionnaire de l’Antiquité, Quadrige/PUF, Paris, 2005.
38. McLeish, K., Myths and Legends of the World. The Complete Companion
to All Traditions, Blitz Editions, Leicester, 1998.
39. Petuchowski, J.J., Thoma, C., Lexiconul Herder al întâlnirii iudeo-
creştine. Substraturi-Clarificări-Perspective, ediţie revăzută şi adăugită,
prelucrată de C. Thoma, traducere de D. Ionescu-Stăniloae, Ed. Humanitas,
Bucureşti, 2000.
40. The Princeton Encyclopaedia of Classical Sites (PECS), edited by R.
Stillwell et al., Princeton University Press, Princeton, New Jersey, 1976.
41. Reallexikon für Antike und Christentum. Sachwörtebuch zur
Auseinandersetzung des Christentums mit der antiken Welt, Anton
Hiersemann, Stuttgart,
begründet von F.J. Dölger, Th. Klauser, H. Kruse, H. Lietzmann, J.H.
Waszink, herausgegeben von Th. Klauser, III, 1957, IV, 1959,
herausgegeben von E. Dassmann, H. Btakmann, C. Colpe, A. Dihle, J.
Engemann, K. Hoheisel, W. Speyer, K. Thraede, XVI, 1994, XVII, 1996,
XVIII, 1998.
42. Rich, A., Dictionnaire des antiquités romaines et grecques, Paris, 1859.
43. Sophocles, E.A., Greek Lexicon of the Roman and Byzantine Periods,
Georg Olms Verlag, Hildesheim-Zürich-New York, 19832.
44. Stam£tikou, Io£nnou Dr., LexikÒn arca∂aj ellinikˇ glÒsson,
Bibliopromhqeukˇ, I. Sidirofagˇ Sia O.E., Aqˇna, 1994.
45. Wissowa, G. (ed.), Paulys Real–Encyclopädie der Classischen
Attertumsweissenschaft, J. B. Metzlerscher Verlag, Stuttgart.
46. Wattel, O., Petit Atlas historique de l'Antiquité romaine, Éd. Armand
Colin, Paris, 1998.
II. Izvoare
a. Corpora
1. Corpus Cultus Cybelae Attidisque (CCCA), edited by M.J. Vermaseren,
E.J. Brill,
I, Asia Minor, with a frontispiece, 47 figures, 199 plates and a map,
Leiden-New York-København-Köln, 1987.
VI, Germania, Raetia, Noricum, Pannonia, Dalmatia, Macedonia,
Thracia, Moesia, Dacia, Regnum Bospori, Colchis, Scythia et
Sarmatia, with a frontispiece, 21 figures and 146 plates, Leiden-
New York-København-Köln, 1989.
2. Corpus Cultus Equitis Thracii, EPRO 74, E.J. Brill, Leiden,
I, Monumenta Orae Ponti Euxini Bulgariae, Z. Gočeva, Manfred
Oppermann, mit einem Frontispiz, 72 Taflen und eine Karte, 1979;
II/1, Monumenta Inter Danubium et Haemum reperta. Durostorum
et Vicina, regio oppidi Tolbuhin, Marcianopolis et Vicina, regio oppidi
Šumen, mit einem frontispiz, 84 Tafeln und einer Karte, 1981;
II/2, Monumenta Inter Danubium et Haemum reperta. Regio oppidi
Tărgovište, Abrittus et Vicina, Novae, mit einem Frontispiz, 79
Tafeln und einer Karte, 1984;
IV, Moesia Inferior (Romanian Section) and Dacia, edited by N.
Hampartumian, with 123 plates and a map, 1979.
3. Corpus Cultus Iovis Dolicheni (CCID), herausgegeben von M. Hörig und
E. Schwertheim, mit einem Frontispiz, 28 Abbildungen und 133 Tafeln,
E.J. Brill, Leiden-New York-København-Köln, 1987.
4. Corpus Cultus Iovis Sabazii (CCIS), EPRO, 100, E.J. Brill,
I, The Hands, published by M.J. Vermaseren, with the assistance of Ed.
Westra and M.B. de Boer, Leiden, 1983;
II, The Other Monuments and Literary Evidence, published by E.N.
Lane, with a frontispiece, one figure, 40 plates and a map, Leiden,
1985;
III, Conclusions, published by E.N. Lane, with 2 plates, Leiden-New
York-København-Köln, 1980.
5. Corpus Inscripionum Iudaicarum,
Century B.C. to the VIIth Century A.D. – Europe, published by P. J-
Bibliografie 591
B. Frey, Prolegomenon by B. Lifshitz, Ktav Publishing House Inc.,

New York, 19752;
II, Corpus Inscriptionum Iudaicarum. Recueil des Inscriptions
juives qui vont du IIIe siècle avant J.-C. au VIIe siècle de notre ère –
Asie-Afrique, Pontificio Instituto di Archeologia Cristiana, Città del
6. Corpus Inscriptionum Latinarum, 1863 sqq.
7. Corpus Inscriptionum Regni Bosporani (CIRB), V.V. Strube (ed.),
Academia Scientiarum URSS, Izdatelstvo «Nauka», Moskva-Leningrad,
1965.
8. Corpus Inscripionum Iudaicarum,
Century B.C. to the VIIth Century A.D. – Europe, published by J-B.
Frey, Prolegomenon by B. Lifshitz, Ktav Publishing House Inc.,
New York, 19752;
II, Corpus Inscripionum Iudaicarum. Recueil des Inscriptions Juives
qui vont du IIIe siècle avant J.-C. au VIIe siècle de notre ère – Asie-
Afrique, Pontificio Istituto di Archeologia Cristiana, Città del
9. Corpus Monumentorum Religionis Equitum Danuvinorum (CMRED),
edited by D. Tudor, EPRO 30, E.J. Brill, Leiden,
I, The Monuments, with one map and 91 plates, 1969;
II, The Analysis and Interpretation of the Monuments, with two
maps and 15 plates, 1976.
10. Corpus Monumentorum Religionis dei Menis (CMRDM), edited by E.
Lane, E.J. Brill, Leiden,
I, The Monuments and Inscriptions, with 105 plates, 36 figures and
2 folding maps, 1971;
II, The Coins and Gems, with 72 plates and one map, 1975;
III, Interpretations and Testimonia, with 2 plates, 1976;
IV, Supplementary Men-inscriptions from Pisidia, with 57 plates,
1978.
11. Didyma, II, Die Inschriften von Albert Rehm, Th. Wiegand, herausgegeben
von Richard Harder, Verlag Gebr. Mann, Berlin, 1958.
12. Divinités orientales sur le littoral Nord de la Mer Noire, édité par M.M.
Kobylina, avec un appendice de O.J. Névérov, EPRO 52, E.J. Brill,
Leiden, 1976.
13. Ergänzungsbände zu den Tituli Asiae Minoris, 4, Journeys in Northern

Lycia 1965-1967, edited by G.E. Bean, Hermann Böhlaus Nachf./ Graz-
Wien-Köln, Wien, 1971.
14. Ergänzungsbände zu den Tituli Asiae Minoris, 23, Researches in Lydia,
Mysia and Aiolis, edited by Hasan Malay, with 246 figures and a map,
Verlag der Österreichischen Akademie der Wissenschaften, Wien, 1999.
15. Ergänzungsbände zu den Tituli Asiae Minoris, 24, New Documents from
Lydia, with 10 figures and a map, edited by P. Herrmann and H. Malay,
Verlag der Österreichischen Akademie der Wissenschaften, Wien, 2007.
16. The Greek and Latin Inscriptions in the Burdur Archaeological Museum,
edited by G.H.R. Horsley, with contributions by R.A. Kearsley, Turkish
translations by N. Alp, The British Institute at Ankara, Monograph 34,
London, 2007. (= RECAM, V).
17. Hittite Diplomatic Texts, second edition, by G. Beckman, edited by H.A.
Hoffner, Jr., Society of Biblical Literature, Scholars Press, Atlanta,
Georgia, 1999.
18. Inschriften Griechischer Städte aus Kleinasien, Rudolf Halbert Verlag
Gmbh, Bonn,
3, Die Inschriften von Ilion, herausgegeben von P. Frisch, 1975;
4, Die Inschriften von Assos, herausgegeben von R. Merkelbach,
1976;
5, Die Inschriften von Kyme, herausgegeben von H. Engelmann, 1976;
6, Die Inschriften von Lampsakos, herausgegeben von P. Frisch,
1978;
7, Die Inschriften von Magnesia am Sipylos, mit einem Kommentar
zum Sympolitievertrag mit Smyrna, herausgegeben von Th. Ihnken,
1978;
9, Katalog der Antiken Inschriften des Museums von Iznik (Nikaia)/
Iznik Müzesi Antik zayitlar Kataloğu (Deutsch-Türkisch), I (nr. 1-
633), von S. Şahin, 1979;
12, Die Inschriften von Ephesos, II (nr. 101-599), Repertorium,
herausgegeben von Chr. Börker und R. Merkelbach, mit Hilfe von
Helmut Engelmann un Dieter Knibbe, 1979;
17.2, Die Inschriften von Ephesos, VII.2 (nr. 3501-5115), Repertorium,
herausgegeben von R. Meriç, R. Merkelbach, J. Nollé und S. Şahin,
1981;
17.3, Die Inschriften von Ephesos, VIII.1, Wortindex von H.
Engelmann, Konkordanzen von J. Nollé, 1984;
Bibliografie 593
17.4, Die Inschriften von Ephesos, VIII.2, Verzeichnis der

Eigennamen, Zusammengestellt von J. Nollé, 1984;
18, Die Inschriften von Kyzikos und Umgebung, I, Grabtexte,
herausgegeben von E. Schwertheim, 1980;
19, Die Inschriften von Sestos und der Thrakischen Chersones,
herausgegeben von J. Krauss, 1980;
20, Die Inschriften von Kalchedon, herausgegeben von R.
Merkelbach, mit Hilfe von F.K. Dörner und S. Șahin, 1980;
23, Die Inschriften von Smyrna, I, Grabschriften, postume
Ehrungen, Grabepigramme, herausgegeben von G. Petzl, 1982;
24.1, Die Inschriften von Smyrna, II.1, herausgegeben von G. Petzl,
1987;
24.2, Die Inschriften von Smyrna, II.2, Addenda, Corrigenda und
Indices, herausgegeben von G. Petzl, 1990;
25, Die Inschriften von Parion, herausgegeben von P. Frisch, 1983;
26, Die Inschriften von Kyzikos und Umgebung, II, Miletupolis.
Inschriften und Denkmäler, herausgegeben von E. Schwertheim,
1983;
27, Die Inschriften von Prusias ad Hypium, herausgegeben von W.
Ameling, 1985;
29, Die Inschriften von Kios, herausgegeben von Th. Corsten, 1985;
30, Die Inschriften von Keramos, herausgegeben von E. Varinoğlu,
1986;
31, Die Inschriften von Klaudiu Polis, herausgegeben von Fr.
Becker-Bertau, mit einem Anhang von W. Weiser „zür
Münzprägung von Bithynion”, 1986;
32, Die Inschriften von Apameia (Bithynien) und Pylai, herausgegeben
von Th. Corsten, 1987;
33, Die Inschriften von Hadrianoi und Hadrianeia, herausgegeben
von E. Schwertheim, 1987;
34, Die Inschriften von Mylasa, I, Inschriften der Stadt, herausgegeben
von W. Blümel, 1987;
35, Die Inschriften von Mylasa, II, Inschriften aus der Umgebung
der Stadt, herausgegeben von W. Blümel, 1988;
36/1, Die Inschriften von Tralleis und Nysa, I, Die Inscriften von
Tralleis, herausgegeben von F.B. Poljakov, 1989;
37, Die Inschriften von Selge, herausgegeben von J. Nollé und F.
Schindler, 1991;
38, Die Inschriften der rhodischen Peraia, herausgegeben von W.

Blümel, 1991;
39, Die Inschriften von Prusa ad Olympum, I, herausgegeben von
Th. Corsten, 1991;
40, Die Inschriften von Prusa ad Olympum, II, Die Geschichte der
Stadt in der Antike Inschriften unbekannter Herkunft im
Archäologischen Museum Bursa, herausgegeben von Th. Corsten,
1993;
41, Die Inschriften von Knidos, I, herausgegeben von W. Blümel,
1992;
43, Side im Altertum. Geschichte und Zeugnisse, I, Geographie-
Geschichte-Testimonia. Griechische und lateinische Inschriften (1-
4), herausgegeben von J. Nollé, 1993;
44, Side im Altertum. Geschichte und Zeugnisse, II, Griechische und
lateinische Inschriften (5-16)-Papyri-Inschriften in sidetischer Schrift
und Sprache-Ergänzungen und Berichtigungen-Konkordanzen-
Epigraphische Indices, herausgegeben von J. Nollé, 2001;
47, The Inscriptions of Heraclea Pontica, edited by L. Jonnes, with
a Prosopographia Heracleotica by W. Ameling, 1994;
48, Die Inschriften von Arykanda, herausgegeben von S. Şahin,
1994;
49, Die Inschriften von Laodikeia am Lykos, I, Die Inschriften,
herausgegeben von Th. Corsten, 1997;
50, Die Bucht von Adramytteion, I, Topographie (Lokalisierung
antiker Orte / Fundstellen von Altertümern), herausgegeben von J.
Strauber, 1996;
51, Die Bucht von Adramytteion, II, Inschriften-literarische
Testimonia-Münzen, herausgegeben von J. Stauber, 1996;
52, ARAI EPITUMBIOI. Imprecations against Desecrators of the
Grave in the Greek Epitaphs of Asia Minor. A Catalogue, edited by
J. Strubbe, 1997;
53, The Inscriptions of Alexandreia Troas, edited by M. Ricl, 1997;
54, Die Inschriften von Perge, I, Vorrömische Zeit, frühe und hohe
Kaiserzeit, herausgegeben von S. Şahin, 1999;
55.1, Tyana, I, Archäologisch-historische Untersuchungen zum
südwestlichen Kappadokien, von D. Berges und J. Nollé, mit
Beiträgen von R. Barcsay-Regner, G. Garbrecht und H. Schwarz,
2000;
Bibliografie 595
55.1, Tyana, II, Archäologisch-historische Untersuchungen zum

südwestlichen Kappadokien, von D. Berges und J. Nollé, mit
Beiträgen von R. Barcsay-Regner, G. Garbrecht und H. Schwarz,
2000;
56, Die Inschriften von Anazarbos und Umgebung, I, Inschriften aus
dem Stadtgebiet und der nächsten Umgebung der Stadt,
herausgegeben von M.H. Sayar, 2000;
57, The Inscriptions of Central Pisidia, including texts from
Kremna, Ariassos, Keraia, Hyia, Panemoteichos, the Sanctuary of
Apollo of the Perminoundeis, Sia, Kocaaliler, and the Döşeme
Boğazi, edited by G.H.R. Horsley and S. Mitchell, 2000;
58, Die Inschriften von Byzantion, I, Inschriften, herausgegeben von
A. Łajtar, 2000;
59, Greeks and Romans in Imperial Asia. Mixed Language
Inscriptions and Linguistic Evidence for Cultural Interaction until
the End of AD III, edited by T.V. Evans, 2001;
60, Die Inschriften von Kibyra, I, Die Inschriften der Stadt und
ihrer näheren Umgebung, herausgegeben von Th. Corsten, 2002;
62, The Inscriptions of the Sultan Daği I (Philomelion,
Thymbrion/Hadrianopolis, Tyraion), edited by L. Jonnes, 2002;
63, Die Inschriften von Metropolis, I, Die Dekrete für Apollonios.
Städtische Politik unter den Attaliden und im Konflikt zwischen
Aristonikos und Rom, herausgegeben von B. Dreyer und H.
Engelmann, 2003;
65, Iscrizioni dello Estremo Oriente Greco. Un Repertorio, a cura di
F.C. De Rossi, 2004;
66, The Inscriptions of Pessinous, edited by J. Strubbe, with the
assistance of F. Schuddeboom, 2005;
67, Nouvelles Inscriptions d’Antioche de Pisidie d’après les Notes-
books de W. M. Ramsay, éditées par M. A. Byrne et G. Labarre,
2006.
19. Die Inschriften von Magnesia am Maeander, herausgegeben von O. Kern,
W. Spemann, Berlin, 1900.
20. Inschriften von Milet, Walter de Gruyter, Berlin-New York,
I, A. Inschriften n. 187-406 (Nachdruck aus den Bänden I 5- II 3),
von A. Rehm, mit einem Beitrag von H. Dessau; B. Nachträge und
übersetzungen zu den Inschriften, von P. Herrmann, 1997;
II, Inschriften n. 407-1019, von P. Herrmann, 1998;
III, Inschriften n. 1020-1580, von P. Herrmann, W. Günther, 2006.
21. Die Inschriften von Pergamon, unter Mitwirkung von E. Fabricius und C.
Schuchhardt, herausgegeben von M. Fränkel, verlag von W. Spemann,
Berlin,
I, Bis zum Ende der Königszeit, 1890;
II, Römische Zeit. Inschriften auf Thon, 1895.
22. Inscripţiile Daciei romane, Ed. Academiei, Bucureşti;
I, Diplomele militare. Tăbliţele cerate, adunate, însoţite de comentarii şi
indice, traduse de I.I. Russu, 1975;
II, Oltenia şi Muntenia, culese, traduse în româneşte, însoţite de
comentarii şi indici de Gr. Florescu şi C.C. Petolescu, 1977;
III.1, Dacia superior. Zona de sud-vest (teritoriul dintre Dunăre,
Tisa şi Mureş), adunate, însoţite de comentarii şi indice, traduse de
I.I. Russu în colaborare cu I. Piso şi V. Wollmann, 1980;
III.2, Ulpia Traiana Dacica (Sarmizegetusa), adunate, însoţite de
comentarii şiindice, traduse de I.I. Russu în colaborare cu I. Piso şi
V. Wollmann, 1980;
III.3, Zona centrală (teritoriul dintre Ulpia Traiana, Micia, Apulum,
Alburnus Maior, Valea Crişului), adunate, însoţite de comentarii şi
indice, traduse de I.I. Russu în colaborare cu O. Floca şi V.
Wollmann, 1984.
IDR, III.5.1-2 – Inscriptiones Daciae Romanae. Volumen III.5:
Apulum Daciae Superioris, 1-2, collegit, commentariis indicibusque
instruxit, Gallice uertit I. Piso, in aedibus Academiae Inscriptionum
et Litterarum, Lutetiae Parisiorum, 2001.
23. Inscriptions de Cilicie, édité par G. Dagron, D. Feissel, avec la collaboration
de A. Hermary, J. Richard et J.-P. Sodini, Éditions de Boccard, Paris, 1987.
24. Inscriptiones Graecae ad res Romanas pertinenetes, auctoritate et
impensis Academiae Inscriptionum Litterarum Humaniorum, edendum
curavit R. Cagnat, auxiliaribus J. Toutain et P. Jouguet, Ernest Leroux,
Paris, I, 1911; IV, 1927.
25. Inscriptiones Graecae in Bulgaria repertae, edidit G. Mihailov, in aedibus
typographicis Academiae Litterarum Bulgaricae, Serdicae,
I, Inscriptiones Orae Ponti Euxini, 1952;
II, Inscriptiones inter Danubium et Haemum repertae, 1958;
III.1, Inscriptiones inter Haemum et Rhodopem repertae. Territorium
Philippopolis, 1961;
III.2, Inscriptiones inter Haemum et Rhodopem repertae. A
territorio Philippopolitano usque ad oram ponticam, 1964;
Bibliografie 597
IV, Inscriptiones in territorio Serdicensi et in Vallibus Strymonis

Nestique repertae, 1964;
V, Inscriptiones Novae, addenda et corrigenda, 1997.
26. Inscriptiones grecques et latines de Novae (Mésie Inférieure), inscriptions
latines par J. Kolendo et V. Božilova, inscriptions grecques par A. Bresson
et Th. Drew-Bear sur un manuscrit de V. Velkov, Ausonius Publications,
Bordeaux, 1997.
27. Inscriptiones Latinae Selectae, edidit H. Dessau, Berolini apud
Weidmannos, I, 1892; II.1, 1902; II.2, 1906; III, 1916.
28. Les Inscriptions de la Perse achéménide, traduit du vieux perse, de
l’élamite, du babylonien et de l’araméen, présenté et annoté par P. Lecocq,
Gallimard, Paris, 1997.
29. Istanbuler Forschungen, Deutsches Archäologisches Institut Abteilung
Istanbul,
14, Inschriften und Denkmäler aus Bithynien, von Fr.K. Dörner, 1941;
39, Stadt, Ära und Territorium in Pontus-Bithynia und Nord-
Galatia, von Chr. Marek, E. Wasmuth Verlag, Tübingen, 1993.
30. Jewish Inscriptions of the Graeco-Roman Egypt, with an index of the
Jewish inscriptions of Egypt and Cyrenaica, edited by W. Horbury and D.
Noy, Cambridge University Press, Cambridge, 1992.
31. Jewish Inscriptions of Western Europe, edited by D. Noy, Cambridge
University Press, Cambridge,
I, Italy (including the City of Rome), Spain, and Gaul, 1993;
II, The City of Rome, 1995.
32. Monumenta Asiae Minoris Antiqua, Manchester University Press, London,
I, edited by W.M. Calder, 1928;
II, Meriamlik und Korykos. Zwei Christiche Ruinenstäten des
Rauhen Kilikiens, 1930;
III, Denkmäler aus dem Rauhen Kilikien, mit unterstützung der
Keinasiatischen Kommission der Wiener Akademie der
Wissenschaften und des Österreichischen Archäologischen Institutes
und mit Beiträgen von E. Herzfeld und R. Heberdey, herausgegeben
von Josef Kei und Adolf Wilhelm, 1931;
IV, Monuments and Documents from Eastern Asia and Western
Galatia, edited by W.H. Buckler, W.M. Calder, W.K.C. Guthrie,
1933;
V, Monuments from Dorylaeum and Nacolea, edited by C.W.M.
Cox, A. Cameron, 1937;
VI, Monuments and Documents from Phrygia and Caria, edited by

W.H. Buckler, W.M. Calder, 1939;
VII, Monuments from Eastern Phrygia, edited by Sir W.M. Calder,
1956;
VIII, Monuments from Lycaonia, the Pisido-Phrygian Borderland,
Aphrodisias, edited by Sir William M. Calder and J.M.R. Cormack,
with contributions from M.H. Balance and M.R.E.Gough, 1962;
IX, Monuments from Aezanitis, recorded by C.W.M. Cox, A.
Cameron and J. Cullen, edited by B. Levick, S. Mitchell, J. Potter
and M. Waelkens, the coins by D. Nash, The Society for the
Promotion of Roman Studies, Monographs no. 4, London, 1988;
X, Monuments from the Upper Tembris Valley, Cotiaeum, Cadi,
Synaus, Ancyra and Tiberiopolis, recorded by C.W.M. Cox, A.
Cameron and J. Cullen, edited by B. Levick, S. Mitchell, J. Potter
and M. Waelkens, The Society for the Promotion of Roman Studies,
Monographs no. 7, London, 1993.
33. Nouvelles Inscriptions de Phrygie, edidit Th. Drew-Bear, moderantibus
J.A. Ankum, H.W. Pleket et P.J. Sijpestejn, Terra Publishing Co.,
Zutphen, 1978.
34. Nouvelles Inscriptions de Sardes, I, Décret héllénistique de Sardes.
Dédicaces aux dieux indigènes. Inscriptions de la synagogue, édité par L.
Robert, Librairie d’Amerique et d’Orient Adrien Maisonneuve, Paris,
1964.
35. Orientis Graeci Inscriptioni Selectae. Supplementum Inscriptionum
Graecarum, edidit W. Dittenberger, I-II, Georg Olms Verlag, Hildesheim-
Zürich-New York, 1986.
36. Recueil des inscriptions de la Pérée Rhodienne (Pérée intégrée), édité par
A. Bresson, Annales Littéraires de lʼUniversité de Besançon, Besançon, 1991.
37. Regional Epigraphic Catalogues of Asia Minor, II, The Ankara District.
The Inscriptions of North Galatia, edited by S. Mitchell, with the
assistance of D. French anf J. Greenhalgh, British Institute of Archaeology
at Ankara, Monograph No. 4, BAR 135, 1982.
38. Recueil général des monnaies grecques dʼAsie Mineure, I.1-I.4,
commencé par W. H. Waddington, continué et completé par E. Babelon et
Th. Reinach, Georg Olms Verlag, Hildesheim-New York, 1976.
39. Supplementum Epigraphicum Graecum, edited by H.W. Pleket, R.S.
Stroud, A. Chaniotis, J.H.M. Strubbe, J.C. Geben, Amsterdam.
40. A Survey of Greek and Latin Inscriptions on Stone in Swedish Collections,
edited by B.E. Thomasson, Paul Åströms Forlag, Stockholm, 1997.
Bibliografie 599
41. Tituli Asiae Minoris, I, Tituli Lyciae. Lingua Lycia conscripti, conlecti et
editi auspiciis Caesareae Academiae Litterarum Vindobonensis, enarrauit
E. Kalinka, tabula ad H. Kiepert exemplum redactam adiecit R. Haberdey,
in aedibus A. Hedelderi, Vindobonae, 1901.
42. Tituli Asiae Minoris, II, Tituli Lyciae. Linguis Graeca et Latina conscripti,
collecti et editi auspiciis Academiae Litterarum,
1, Pars Lyciae Occidentalis cum Xantho oppido, enarrauit E.
Kalinka, in aedibus A. Hedelderi, Vindobonae, 1920;
2, Regio quae ad Xanthum flumen pertinet praeter Xanthum
oppidum, enarrauit E. Kalinka, in aedibus Hoedelderi / Pichleri /
Tempskii, Vindobonae, 1930;
3, Regiones montanae a ualle Xanthi fluminis ad oram Orientalem,
enarrauit E. Kalinka, in aedibus R.M. Rohrer Brunae monachii
Vindobonae, 1944.
43. Tituli Asiae Minoris, III, Tituli Pisidiae. Linguis Graeca et Latina conscripti,
collecti et editi auspiciis Academiae Litterarum Vindobonensis,
1, Tituli Termessi et agri Termessensis, enarrauit R. Ederbey, in
aedibus Hoedelderi / Pichleri / Tempskii, Vindobonae, 1941.
44. Tituli Asiae Minoris, IV, Tituli Bithyniae. Linguis Graeca et Latina
1, Peninsula Bithynicae praeter Calcedonem, Nicomedia et ager
Nicomedensis cum septentrionali meridianoque litore sinus
Austaceni et cum lacu Sumonensi, enarrauit Fr.C. Dörner, adivvante
M.-B. von Stritzky, apud Academiam Scientiarum Austriacam,
Vindobonae, 1973.
45. Tituli Asiae Minoris, V, Tituli Lydiae. Linguis Graeca et Latina conscripti,
collecti et editi auspiciis Academiae Litterarum Austriacae,
1, Regio septentrionalis ad Orientem vergens, schedis ab I. Keil
elaboratis usus, enarrauit P. Herrmann, apud Academiam
Scientiarum Austriacam, Vindobonae, 1981;
2, Regio septentrionalis ad Occidentem vergens, schedis ab I. Keil
elaboratis usus, enarrauit P. Herrmann, apud Academiam
Scientiarum Austriacam, Vindobonae, 1989;
3, Philadelphia et Ager Philadelphenus, 2007.
b. Ediţii
1. Ancient Near Eastern Texts Relating to the Old Testament, edited by B.
Pritchard, second edition corrected and enlarged, Princeton University
Press, Princeton, New Jersey, 1955.
2. The Avestan Hymn to Mithra, with an introduction, translation and
commentary by I. Gershevitch, Cambridge University Press, Cambridge,
1959.
3. Sf. Ambrozie, Scrieri, II, Despre sfintele taine. Scrisori. Imnuri, (PSB,
53), traducere, introducere şi note de pr. prof. dr. E. Branişte, prof. D.
Popescu şi lect. dr. D. Negrescu, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 1994.
4. Apocalipsa lui Pavel, ediţie bilingvă, traducere de S. şi C. Bădiliţă,
introducere de C. Bădiliţă, Ed. Polirom, Iaşi, 1997.
5. Apologeţii de limbă greacă, (PSB 2), traducere, introducere, note şi
indice de T. Bodogae, O. Căciulă, D. Fecioru, Ed. IBMBOR, Bucureşti,
19972.
6. Apologeţii de limbă latină, (PSB 3), traducere de N. Chiţescu, E.
Constantinescu, P. Papadopol şi D. Popescu, introducere, note şi indici
de N. Chiţescu, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 1981.
7. The Armenian Adaptation of the Ecclesiastical History of Socrates
Scholasticus (Commonly known as ‘The Shorter Socates’), translated of
the Armenian Text and Commentary by R.W. Thomson, Peeters,
Leuven-Paris-Sterling, VA, 2001.
8. Artemidoros, Carte de tălmăcire a viselor (T¦ Ñneirokritik£), traducere
din greacă, studiu introductiv, note şi index de M. Băluţă-Skultéty, Ed.
Polirom, Iaşi, 2001.
9. Sfântul Atanasie cel Mare, Scrieri, II, Epistole. Viaţa cuviosului
părintelui nostru Antonie, (PSB 16), traducere din greceşte, introducere
şi note de pr. prof. D. Stăniloae, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 1988.
10. Aulu-Gelle, Les nuits attiques, III, livres XI-XV, texte établi et traduit
par R. Marache, Les Belles Lettres, Paris, 2002.
11. Aureliu Augustin, Despre cetatea lui Dumnezeu, I, traducere din limba
latină, notiţă introductivă, note şi tabel cronologic de P. Gălăşanu, studiu
introductiv de Gh. Vlăduţescu, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1998.
12. St. Augustin, La Cité de Dieu, I, Livres I-X, texte établi et traduit par L.
Moreau, Éditions du Seuil, Paris, 1994.
13. Apuleius, Metamorfoze sau Măgarul de aur, traducere din limba latină şi
note de I. Teodorescu, ediţie nouă, revăzută şi întregită de I. Acsan,
introducere de E. Cizek, Ed. Univers, Bucureşti, 1996.
Bibliografie 601
14. Aulu-Gelle, Les nuits attiques, III, livres XI-XV, texte établi et traduit
par R. Marache, Les Belles Lettres, Paris, 2002.
15. Aulus Gellius, Nopţile attice, traducere de D. Popescu, introducere şi
note de I. Fischer, Ed. Academiei, Bucureşti, 1965.
16. Aischylos (Eschil), Tragedii. Rugătoarele, Perşii, Şapte contra Thebei,
Prometheus înlănţuit. Agamemnon, Purtătoarele de prinoase,
Eumenidele, traducere, prefaţă şi note de Al. Miron, Ed. Univers,
Bucureşti, 2000.
17. Avesta. The Religious Books of the Parsees, from Professor Spiegel’s
German translation of the original manuscripts, by A.H. Bleeck,
Hertford, 1864.
18. Avesta. Livre sacré du zoroastrisme, traduit du texte Zend, accompagné
de notes explicatives et précédé d’une introduction à l’étude de l’Avesta
et de la religion mazdéenne par Ch. de Harlez, deuxième édition revue et
complétée, Éditions Maisonneuve & Cie, Paris, 1881.
19. Biblia sau Sfânta Scriptură, tipărită sub îndrumarea şi cu purtarea de
grijă a PFP Teoctist, patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, cu aprobarea
Sfântului Sinod, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 1991.
20. La Bible. Ancien et Nouveau Testament, traduit de l’hébreu et du grec en
français courant, Société Biblique Française, Pierrefite, 1988.
21. Callimaque, Hymnes. Epigrammes. Fragments choisis, ediţie îngrijită şi
tradusă de É. Cahen, ediţia a II-a, Les Belles Lettres, Paris, 1940.
22. Cartea egipteană a morţilor, traducere, studiu introductiv şi note de M.
Genescu, Ed. Sophia, Arad, 1993.
23. Cassius Dio, Istoria romană, traducere şi note de A. Piatkowski, Ed.
Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, I (1973), II (1977), III (1985).
24. Cato, Marcus Porcius, On Agriculture / Varro, Marcus Terentius, On
Agriculture, (LCL), with an English translation by W.D. Hooper, revised
by H.B. Ash, Harvard University Press, Cambridge, Massachusetts-
London, England, 1993.
25. Catullus, Carmina, traducere, studiu introductiv şi note de T. Naum, Ed.
Teora, Bucureşti, 1999.
26. Sf. Chiril al Alexandriei, Zece cărţi împotriva lui Iulian Apostatul, tradu-
cere din limba greacă de dr. C. Daniel, revăzută de ÎPS Nicolae
Corneanu, Ed. Anastasia, 2000.
27. Cicero, Selected Letters, Penguin Books, New York, 1986.
28. Cicero, Despre supremul bine şi supremul rău, traducere, studiu intro-
ductiv, notiţe introductive şi note de Gh. Ceauşescu, Ed. Ştiinţifică şi
29. Cicéron, De la nature des dieux, traduction nouvelle avec notice et notes
par Ch. Appuhn, Librairie Garnier Frères, Paris, s.a.
30. Clément d’Alexandrie, Le Protreptique, introduction, traduction et notes
par Cl. Mondésert, s.j., deuxième édition revue et augmentée du texte
grec, Éditions du CERF, Paris, 1949.
31. Clement Alexandrinul, Scrieri, traducere, cuvânt înainte, note şi indici de
pr. D. Fecioru, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 1982,
I, Cuvânt de îndemn către eleni (Protrepticul). Pedagogul, (PSB 4),
II, Stromatele, (PSB 5).
32. Collection des historiens anciens et modernes de l’Arménie, I, Première
période. Historiens Grecs et Syriens traduits anciennement en arménien,
publiée en français sous les auspices de Son Excellence Nubar-Pacha,
ministre des Affaires Étrangères de S.A. le vice-roi de l’Égypte, et avec
le concours des membres de l’Académie arménienne de Saint-Lazare de
Venise et des principaux arménistes Français et étrangers, par V.
Langlois, Librairie de Firmin Didot Frères, Fils et Cie, Paris, 1872.
33. Didim din Alexandria (cel Orb), Despre Duhul Sfânt, studiu introductiv,
traducere şi note de pr. V. Răducă, Ed. Sofia, Bucureşti, 2001.
34. Diodor din Sicilia, Biblioteca istorică, traducere de R. Hîncu şi Vl.
Iliescu, studiu introductiv şi note istorice de Vl. Iliescu, Ed. Sport-
Turism, Bucureşti, 1981.
35. Diodorus of Sicily, The Library of History. Books IV.59-VIII, with an
English translation by C.H. Oldfather, Harvard University Press,
Cambridge, Massachusetts-London, England, 1993.
36. Dion Cassius, Histoire romaine, texte établi par M.-L. Freyburger-
Galland, traduit et annoté par Fr. Hinard et P. Cordier, Les Belles Lettres,
Paris, 2002.
37. Sf. Dionisie Areopagitul, Opere complete şi scoliile Sf. Maxim
Mărturisitorul, traducere, introducere şi note de pr. D. Stăniloae, ediţie
îngrijită de C. Costea, Ed. Paideia, Bucureşti, 1996.
38. Dionisie pseudo-Areopagitul, Despre numele divine. Teologia mistică,
traducere de C. Iordăchescu şi T. Simenschy, postfaţă de Şt. Afloroaei,
Institutul European, Iaşi, 1993.
39. Die griechischen christlichen Schriftsteller der ersten drei Jahrhunderte,
Epiphanius, III, herausgegeben von der Kirchenväter-Komission der
Preussischen Akademie der Wissenschaften, J.C. Hinrichs’sche
Buchhandlund, Leipzig, 1933.
40. Epopeea lui Ghilgameş, în româneşte de V. Şerbănescu şi Al. Dima,
Editura pentru Literatură Universală, Bucureşti, 1966
Bibliografie 603
41. Eschyle, Œuvres, I, Les Suppliantes, Les Perses, Les Sept contre Thèbes,
Prométhée enchaîné, texte établi et traduit par P. Mazon, Les Belles
Lettres, Paris, 1995.
42. Eschyle, Œuvres, II, Agamemnon. Les Choéphores. Les Eumenides, texte
établi et traduit par P. Mazon, Les Belles Lettres, Paris, 1993.
43. Eusèbe de Cesarée, La préparation évangelique, Librairies Gaume
Frères, Paris, 1876.
44. Filostrat, Viaţa lui Apollonios din Tyana, traducere de M. Alexianu,
prezentare şi note de A. Piatkowski, Ed. Polirom, Iaşi, 1997.
45. Géographes grecs, I, Introduction générale. Ps.-Scymnos: «Circuit de la
Terre», texte établi et traduit par D. Marcotte, Les Belles Lettres, Paris,
2000.
46. Geographi Graeci Minores, I-II, e codicibus recognovit, prolegomenis
annotatione indicibus instruxit, tabulis aeri incises illustravit C. Müllerus,
Editore Ambrosio Firmin Didot, Parisiis, 1861.
47. Sf. Grigorie de Nazianz, Cuvântări teologice, traducere din limba greacă
de pr. Gh. Tilea şi N. Barbu, precedate de Viaţa Sf. Grigorie Teologul,
alcătuită de preotul Grigorie (sec. al VIII-lea), traducere de N. Donos,
Ed. Herald, Bucureşti, s.a.
48. Sf. Grigorie de Nazianz, Opere dogmatice, traducere din limba greacă de
pr. dr. Gh. Tilea, Ed. Herald, Bucureşti, 2002.
49. Héliodore, Les Étiopiques, I, Théagène et Chariclée, texte établi par
R.M. Rattenbury et Rev. T.W. Lumb et traduit par J. Maillon, Société
d’Édition «Les Belles Lettres», Paris, 1994.
50. Herodian, Istoria Imperiului Roman după moartea lui Marcu Aureliu,
(SGL), traducere, introducere şi note de R. Alexandrescu, Ed. Academiei,
Bucureşti, 1960.
51. Hérodien, Histoire des empereurs romains. De Marc-Aurèle à Gordien
(180 ap. J.-C.-238 ap. J.-C.), traduit et commenté par D. Roques,
postface de L. Canfora, Les Belles Lettres, Paris, 1990.
52. Herodot, Imnuri, traducere, prefaţă, note de I. Acsan, col. Universitas,
Ed. Teora, Bucureşti, 1998.
53. Hérodote/Thucydide, Œuvres complètes, introduction par J. de Romilly,
Hérodote – texte présenté, traduit et annoté par A. Barguet, Thucydide –
texte présenté, traduit et annoté par D. Roussel, Éd. Gallimard, Paris, 1964.
54. Hesiod, Opere. Naşterea zeilor (Teogonia), munci şi zile, scutul lui
Heracles, traducere, studiu introductiv şi note de D.T. Burtea, Ed.
Univers, Bucureşti, 1973.
55. Hesiode, Théogonie. Les travaux et les jours. Le bouclier, Les Belles
56. Histoire Auguste. Les empereurs romains des IIe et IIIe siècles, édition
bilingue latine-française, traduit par A. Chastagnol, Ed. Robert Laffont,
Paris, 1994
57. Homer, Imnuri, ediţie bilingvă, traducere, prefaţă, note de I. Acsan, Ed.
Teora, Bucureşti, 1998.
58. Horatius, Opera omnia, I, Ode. Epode. Carmen Saeculare; II, Satire.
Epistole. Arta poetică, ediţie critică, ediţie îngrijită, studiu introductiv,
note şi indici de M. Nichita, stabilirea textului şi selecţia traducerilor din
Ode, Epode şi Carmen Saeculare de T. Costa, Ed. Univers, Bucureşti,
1980.
59. Sf. Ioan Damaschin, Dogmatica, ediţia a III-a, traducere de pr. D.
Fecioru, Ed. Scripta, Bucureşti, 1993.
60. Istoria augustă, studiu introductiv de Vl. Iliescu, traducere şi note de D.
Popescu şi C. Drăgulescu, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1971.
61. Jean le Lydien, Des Magistratures de l’État romain, I.1-I.2, Introduction
générale. Livre I, texte établi, traduit et commenté par M. Dubuisson et J.
Schamp, Les Belles Lettres, Paris, 2006.
62. Jean le Lydien, Des Magistratures de l’État romain, II, Livres II et III,
texte établi, traduit et commenté par J. Schamp, Les Belles Lettres, Paris,
2006.
63. Saint Jérôme, Lettres, texte établi et traduit par J. Labourt, Société
d’Édition «Les Belles Lettres», Paris, II, 1951; V, 1955.
64. Josephus, The Life. Against Apion, (LCL, 186), Harvard University Press,
Cambridge, Massachusetts & London, England, 1993.
65. Josephus, Jewish Antiquities (LCL, 410, 433, 456), translated by L.H.
Feldman, Harvard University Press, Cambridge, Massachusetts &
London, England, 1996.
66. Flavius Josephus, Antichităţi iudaice (cărţile I-X), I, De la facerea lumii
până la captivitatea babiloniană, prefaţă de R. Theodorescu, cuvânt asupra
ediţiei, traducere şi note de I. Acsan, Ed. Hasefer, Bucureşti, 1999.
67. Flavius Josephus, Autobiografie. Contra lui Apion, prefaţă de R.
Theodorescu, cuvânt asupra ediţiei, traducere şi note de I. Acsan, Ed.
Hasefer, Bucureşti, 2002.
68. Juvénal, Satires, texte établi et traduit par P. de Labriolle et Fr.
Villeneuve, Les Belles Lettres, Paris, 1996.
69. Diogenes Laertios, Despre vieţile şi doctrinele filosofilor, traducere de
C.I. Balmuş, Polirom, Iaşi, 1997.
Bibliografie 605
70. Lactantius, Instituţiile divine, traducere de Petru Pistol, precuvântare de

Î.P.S. Nicolae Corneanu, studiu introductive de Cl.T. Arieşan, Ed. Învierea,
Arhiepiscopia Timişoarei, 2004.
71. Lactantius, De mortibus persecutorum/Despre morţile persecutorilor,
traducere, studiu introductiv, note şi comentarii de Cl.T. Arieşan, Ed.
Amarcord, Timişoara, 2000.
72. Lucian din Samosata, Scrieri alese, traducere şi note de R. Hâncu, cuvânt
înainte de S. Diamantescu, Ed. Univers, Bucureşti, 1983.
73. Luciani Samosatensis opera, ex recensione G. Dindorfii, graece et latine
cum indicibus, editio altera emendatur, editoribus Firmin-Didot et sociis,
Parisiis, 1884.
74. Lucien, Œuvres, texte établi et traduit par J. Bompaire, Les Belles
Lettres, Paris,
I, Introduction générale. Opuscules 1-10, 1993;
II, Opuscules 11-20, 1998;
III, Opuscules 21-25, 2003.
75. Macrobius (Ambrosius Macrobius Theodosius), Saturnalia, traducere,
introducere şi note de Gh. Tohăneanu, Ed. Academiei, Bucureşti, 1961.
76. Firmicus Maternus, L’Erreur des religions païennes, texte établi, traduit
et commenté par R. Turcan, Société d’Édition «Les Belles Lettres»,
Paris, 1982.
77. Valère Maxime, Faits et dits mémorables, I, Livres I-III, texte établi et
traduit par R. Combès, Les Belles Lettres, Paris, 1995.
78. Valerius Maximus, Factorum et dictorum memorabilium, cum I. Paridis
et I. Nepotiani Epitomis, Iterum recensuit C. Kempf, in aedibus B.G.
Teubneri, Lipsiae, 1888.
79. Minucius Felix, Octavius, texte établi et traduit par J. Beaujeu, Les
Belles Lettres, Paris, 1974.
80. Nicene and Post-Nicene Fathers, second series, edited by Ph. Schaff and
H. Wace, Hendrickson Publishers, Peabody, Massachusetts, 1994,
V, Gregory of Nyssa: Dogmatic Treatises, etc.,
VII, Cyril of Jerusalem, Gregory of Nazianzen.
81. Nonnos de Panopolis, Les Dionysiaques, VIII, Chants XX-XXIV, texte
établi et annoté par N. Hopkinson et traduit par Fr. Vian, Les belles Lettres,
paris, 1994.
82. Oracles chaldaïques, avec un choix de commentaires anciens, texte
établi et traduit par Éd. des Places, troisième tirage revu et corrigé par A.
Segonds, Les Belles Lettres, Paris, 1996.
83. Origène, Contre Celse, introduction, texte critique, traduction et notes

par M. Borret, Les Éditions du Cerf, Paris, I, (SC,132), 1967; IV, (SC,
150), 1969.
84. Origen, Scrieri alese, IV, Contra lui Celsus, (PSB, 9), studiu introductiv,
traducere şi note de pr. prof. T. Bodogae, colaboratori prof. N. Chirică,
T. Laţcu, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 1984.
85. Orose, Histoires (Contre les Païens), I, Livres I-III, texte établi et traduit
par M.-P. Arnaud-Lindet, Les Belles Lettres, Paris, 1990.
86. Ovide, Les Fastes, II, Livres IV-VI, texte établi, traduit et commenté par
R. Schilling, Les Belles Lettres, Paris, 1993.
87. Ovidiu, Fastele, traducere de I. Florescu şi T. Costa, studii şi note de T.
Costa, Ed. Academiei, Bucureşti, 1965.
88. Ovidiu (Publius Ovidius Naso), Opere, Ed. Gunivas, Chişinău, 2001.
89. Pausanias, Description of Greece, I-VI, with an English translation by
W.H.S. Jones, William Heinemann, London / G. P. Putnamʼs Sons, New
York, 1918-1926.
90. Petroniu (Gaius Petronius Arbiter), Satyricon, traducere, cuvânt înainte şi
note de E. Cizek, Ed. Univers, Bucureşti , 1996.
91. Philo in Ten Volumes, translated by F.H. Calson, indices of the volumes
I-X by J.W. Earp, Harvard University Press, Cambridge, Massachusetts
& London, England, 1988-1991.
92. Pindare, Œuvres, I, Olimpiques, texte établi et traduit par A. Puech,
Société d’Édition «Les Belles Lettres», Paris, 1970.
93. Platon, Opere, IV, ediţie îngrijită de P. Creţia, Ed. Ştiinţifică şi
94. Platon, Opere, VII, ediţie îngrijită de P. Creţia, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti,
1993.
95. Pline l’Ancien, Histoire naturelle, XXX, texte établi, traduit et
commenté par A. Ernout, Société d’Édition «Les Belles Lettres», Paris,
1963.
96. Plinius, Naturalis Historia. Enciclopedia cunoştinţelor din Antichitate,
Ed. Polirom, Iaşi,
I, Cosmologia. Geografia, traducere de I. Costa şi T. Dinu, ediţie
îngrijită, prefaţă şi note de I. Costa, indice şi note lingvistice de T.
Dinu, 2001;
II, Antropologia. Zoologia, ediţie îngrijită, prefaţă şi note de I. Costa,
indice de T. Dinu, 2001;
III, Botanica, ediţie îngrijită, prefaţă, note, anexe şi indice de I. Costa,
2002;
Bibliografie 607
IV, Remedii vegetale, ediţie îngrijită, prefaţă, note, annexă, indice

de I. Costa, 2003;
V, Medicină şi farmacologie, ediţie îngrijită, prefaţă, note şi indice
de I. Costa, 2004.
97. Plinius, Caecilius Secundus, Opere complete, traducere, note şi prefaţă
de L. Manolache, Ed. Univers, Bucureşti, 1977.
98. Plutarh, Vieţi paralele, III, IV, notiţe introductive, traducere şi note de
N.I. Barbu, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1969.
99. Plutarh, Vieţi paralele. Demetrios şi Antoniu, traducere, prefaţă şi note de
P. Creţia, Ed. Minerva, Bucureşti, 1994.
100. Plutarch, The Lives of the Noble Grecians and Romans, translated by J.
Dryden, ediţie revizuită de A.H. Clough, Encyclopaedia Britannica Inc.,
Chicago-London-Toronto, 1952.
101. Plutarch, Oameni iluştri ai Romei, ediţie îngrijită de V. Pânzaru, Ed.
Cartier, Chişinău, 1997.
102. Plutarh, Oameni iluştri ai Greciei, ediţie îngrijită de Gh. Ghiriţă şi V.
Guţu, Ed. Cartier, Chişinău, 1997.
103. Plutarh, Despre oracolele delfice, notă asupra ediţiei în limba română,
note introductive şi note explicative de A. Piatkowski, studiu introductiv
de S. Bădiliţă, traducere de A. Piatkowski şi M. Mircea, Ed. Polirom,
Iaşi, 1994.
104. Plutarque, Vies, VI, Pyrrhos-Marius ─ Lysandre-Sylla, texte établi et
traduit par R. Flacelière et É. Chambry, Les Belles Lettres, Paris, 1971.
105. Plutarque, Isis et Osiris, traduction nouvelle avec avant-propos,
prolégomènes et notes par M. Meunier, L’Artisan du Livre, Paris, 1924.
106. Plutarque, Traité d’Isis et d’Osiris, présentation et notes de G. Rachet,
Éditions Sand, Paris, 1995.
107. Plutarque, Œuvres morales, Société d’Édition «Les Belles Lettres», Paris,
II, Consolation à Apollonios. Préceptes de santé. Précepts de
marriage. Le banquet des sept sages. De la superstition, texte établi
et traduit par J. Defradas, J. Hani et R. Klaerr, 1985;
IX.2, Propos de table. Livres IV-VI, texte établi et traduit par Fr.
Fuhrmann, 1978.
108. Polybios, Istorii, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti,
I, studiu introductiv, traducere şi note de V.C. Popescu, 1966; II,
traducere, cuvânt înainte şi note de A. Piatkowski, 1988; III, traducere,
cuvânt înainte şi note de A. Piatkowski, 1995.
109. Pomponius Mela, Chronographie, texte établi, traduit et annoté par A.
Silberman, Société d’Édition «Les Belles Lettres», Paris, 1988.
110. Porphyrios, Viaţa lui Pitagora. Viaţa lui Plotin, în româneşte de A.

Piatkowski, C. Bădiliţă şi C. Gaşpar, ediţie îngrijită de C. Bădiliţă, Ed.
Polirom, Iaşi, 1998.
111. Porphyry, The Cave of the Nymphs in the Odyssey, Arethusa Monographs I,
State University of New York at Buffalo,1969.
112. Ptolemy, Tetrabyblos, edited and translated into English by F.E.
Robbins, PhD, William Heineman Ltd./Harvard University Press,
London-Cambridge, Massachusetts, 1940.
113. Saloustios, Des dieux et du monde, texte établi et traduit par G. Rochefort,
114. Scrierile părinţilor apostolici, traducere, note şi indici de pr. dr. D.
Fecioru, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 1995.
115. Seneca, Lucius Annaeus, Apokolokyntosis sau Prefacerea în dovleac a
divinului Claudius, traducere, note, repere cronologice şi bibliografice de
I. Câmpeanu, Ed. Paideia, Bucureşti, 2002.
116. Seneca, Dialoguri, I, ediţie îngrijită, note şi indice de I. Costa, traducere
din limba latină de V.-E. Dumitru şi Şt. Ferchedău, studiu introductiv de
A. Bănăţeanu, Ed. Polirom, Iaşi, 2004.
117. Sénèque, De la clémence, texte établi et traduit par Fr. Préhac, Les Belles
118. Sénèque, Dialogues, IV, De la providence. De la constance du sage. De
la tranquillité de l’âme. De l’oisiveté, texte établi et traduit par R. Waltz,
119. Stace, Thébaïde, I, Livres I-IV, texte établi et traduit par R. Lesueur, Les
Belles Lettres, Paris, 1990.
120. Strabon, Geografia, I-III, traducere, notiţe introductive, note şi indice de
F. Vanţ-Ştef, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1972-1983.
121. Strabon, Géographie, Tome IX (Livre XII) texte établi et traduit par Fr.
Lasserre, Société d’Édition Les Belles Lettres, Paris, 1981.
122. Suetonius, The Lives of the Caesars, II, with an English translation by J.
C. Rolfe, PhD, Harvard University Press, Cambridge, Massachusetts /
William Heinemann, London, 1959.
123. Suetonius, Vieţile celor doisprezece cezari, traducere din limba latină,
prefaţă şi anexe de Gh. Ceauşescu, Ed. RAO, Bucureşti, 1998.
124. Suetonius, The Twelve Caesars, translation by R. Graves, revised edition,
with an introduction by M. Grant, Penguin Books, London, 1989.
125. Tacitus, Anale, traducere de G. Creţia, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1995.
126. Tacitus, Publius Cornelius, Istorii, studiu introductiv, traducere, note şi
indice de Gh. Ceauşescu, Ed. Paideia, Bucureşti, 1992.
Bibliografie 609
127. Tăbliţele de argilă. Scrieri din Orientul antic, traducere, prefaţă, cuvânt
înainte şi note de C. Daniel şi I. Acsan, Ed. Minerva, Bucureşti, 1981.
128. Tertullian, Apology De Spectaculis, translation by T.R. Glover, Harvard
University Press, Cambridge, Massachusetts, 1984.
129. Tacitus, The Annals, (LCL, 322), I-II, English translation by J. Jackson,
Harvard University Press, Cambridge, Massachusetts & London, England,
1994.
130. Tibulle, Élégies, texte établi et traduit par Max Ponchont, Les Belles
131. Tite-Live, Histoire romaine. Livres VI à X, édité par Annette Flobert,
Flammarion, Paris, 1996.
132. Xenofon, Anabasis, traducere, studiu introductiv, rezumate şi note de
Maria Marinescu-Himu, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1964.
133. Xénophon, Cyropédie, I, Livres I-II, texte établi et traduit par M. Bizos,
134. Xénophon, Helléniques, II, Livres IV-VII, texte établi et traduit par J.
Hatzfeld, Société d’Édition «Les Belles Lettres», Paris, 1965.
135. Varro, On the Latin Language, I-II, (LCL), with and English translation
by R.G. Kent, William Heinemann Ltd./Harvard University Press,
London-Cambridge, Massachusetts, 1958.
136. Vergilius, Eneida, ediţie critică, traducere de G. Coşbuc, ediţie îngrijită,
note şi prefaţă de S. Petecel, Ed. Univers, Bucureşti, 1980.
137. Virgile, L’Énéide. Livres V-VIII, texte établi et traduit par J. Perret,
Société dʼÉdition Les Belles Lettres, Paris, 1978.
c. Monede
1. Amandry, M., Rémy, B., Comana du Pont sous l’Empire romain. Étude
historique et corpus monétaire, Edizioni Ennerre, Milano, 1999.
2. Arslan, M., Pontus bölgesi şejir sikkeleri ve Zela definesi/The City Coins
of Pontus and the Zela Hoard, în Anadolu Medeniyetleri Müzesi, 121-42.
3. Catalogue of the Greek Coins of Phrygia, by B.V. Head, Editore Arnaldo
Forni, Bologna, 1964.
4. Recueil général des monnaies grecques d’Asie Mineure, I.1-I.4,
commencé par W.H. Waddington, continué et completé par E. Babelon et
Th. Reinach, Georg Olms Verlag, Hildesheim-New York, 1976.
5. Spoerri Butcher, M., Roman Provincial Coinage, VII, De Gordien Ier à
Gordien III (238-244 après J.-C.), 1. Province d’Asie, The British
Museum Press/Bibliothèque nationale de France, London-Paris, 2006.
6. Sylloge Nummorum Graecorum, The Royal Collection of Coins and
Medals. Danish National Museum, V, Ionia, Caria and Lydia, Sunrise
Publications, Inc., West Milford, New Jersey, 1982.
III. Lucrări generale

1. Amor şi sexualitate în Occident, introducere de G. Duby, traducere de L.
Zoicaş, Ed. Artemis, Bucureşti, s.a.
2. Balard, M., Genet, J.-Ph., Rouche, M., Des barbares à la Renaissance,
Éditions Hachette, Paris, 1986.
3. Ballester, X., Sobre el etnónimo de los gálatas (y de los celtas), în
Gerión, 20, 2002, 1, p. 307-317.
4. Barclay, J.M.G., Jews in the Mediterranean Diaspora from Alexander to
Trajan (323 BCE–117 CE), T&T Clark Ltd., Edinburgh, 1996.
5. Barnea, I., Iliescu, O., Constantin cel Mare, Ed. Ştiinţifică şi
6. Bayet, J., Histoire politique et psychologique de la religion romaine, Éd.
Payot, Paris, 1957.
7. Beard, M., North, J., Price, S., Religions of Rome, I, A History, Cambridge
University Press, Cambridge, 1998.
8. Beaujeu, J. Politique religieuse et propagande numismatique sous le
Haut-Empire, în Mélanges d’Archéologie et d’Histoire offerts à André
Piganiol, édités par Raymond Chevallier, SEVPEN, Paris, 1966, p. 1529-
1545.
Bibliografie 611
9. Beaujeu, J., Le paganisme romain sous le Haut Empire, în ANRW, II,

16.1, p. 3-26.
10. Bennett, J., Trajan Optimus Princeps. A Life and Times, Routledge,
London/New York, 1997.
11. Birley, A.R., Hadrian. The Restless Emperor, Routledge, London/New
York, 1997.
12. Boissier, G., La Religion romaine, I-II, Librairie Hachette et Cie, Paris,
1878-1884.
13. Bravo, G., El ritual de la «proskynesis» y su significado político y
religioso en Roma imperial, în Gerión, 15, 1997, p. 180-197.
14. Briquel, D., L’Origine lydienne des etrusques. Histoire de la doctrine
dans l’Antiquité, École Française de Rome, Palais Farnèse, Rome, 1991.
15. Bunnens, G., Le Zodiaque nabatéen de Khirbet-Tannur. Entre les
Victoires stéphanophores et les anges caryatides, în Latomus, 28, 1969, 2,
p. 391-407.
16. Burkert, W., Structure and History in Greek Mythology and Ritual,
University of California Press, Berkeley-Los Angeles-London, 1979.
17. Burkert, W., Greek Religion, translated by J. Raffan, Harvard University
Press, Cambridge, Massachusetts, 1985.
18. Burkert, W., Ancient Mystery Cults, Harvard University Press,
Cambridge, Massachusetts and London, England, 1987.
19. Campbell, J., The Masks of God: Oriental Mythology, Viking Press, New
York, 1962.
20. Cerfaux, L., Tondriau, J., Le Culte des souverains dans la civilisation
gréco-romaine, Desclée & Cie, Tournai, 1957.
21. Cizek, E., Secvenţă romană. Mijlocul secolului I al erei noastre, Ed.
Politică, Bucureşti, 1986.
22. Clauss, M., Împăraţi romani, traducere din limba germană şi note de A.
Armbruster, Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 2001.
23. Clifford, A., Imperial Ideology and the Provincial Loyalty in the Roman
Empire, University of California Press, London-Berkeley-Los Angeles,
2000.
24. Cook, A.B., Zeus. A Study in Ancient Religion, University Press,
Cambridge,
I, Zeus God of the Bright Sky, 1914;
II, Zeus God of the Dark Sky (Thunder and Lightning), 1, Text and
Notes; 2, Appendixes and Index, 1925.
25. Corneanu, N., Patristica mirabilia. Pagini din literatura primelor veacuri
creştine, Ed. Polirom, Iaşi, 2001.
26. Daniel, C., Gândirea hittită în texte, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică,

Bucureşti, 1986.
27. Darbyshire, G., Mitchell, S., Vardar, L., The Galatian Settlement in Asia
Minor, în AS, 50, 2000, p. 75-97.
28. Delcourt, H., Hermaphroditos. Mituri şi rituri ale bisexualităţii în
Antichitatea clasică, Bucureşti, 1996.
29. Delumeau, J. (ed.), Religiile lumii, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1996.
30. Dölger, J., Sol Salutis. Gebet und Gesang im christilchen Altertum, mit
besonderer Rücksicht auf die Ostung in Gebet und Liturgie, ed. a II-a,
Münster, 1925.
31. Dumézil, G., Mithra-Varuna. Essai sur deux représentations indo-
européennes de la Souveraineté, Leroux/Presses Universitaires de France,
Paris, 1940.
32. Dumézil, G., Mythes et dieux des Indo-Européens, textes réunis et
présentés par Hervé Coutau-Bégarie, Éd. Flammarion, Paris, 1992.
33. Dumézil, G., Mit şi epopee, I-III, traducere de Fr. Băltăceanu, G. Creţia,
D. Sluşanschi, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1993.
34. Dumézil, G., Zeii suverani ai indo-europenilor, ediţia a III-a, revăzută şi
corectată, în româneşte de P. Creţia, Ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti,
1997.
35. Durand, G., Structurile antropologice ale imaginarului. Introducere în
arhetipologia generală, traducere de M. Aderca, postfaţă de C.M. Ionescu,
Ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2000.
36. Duret, L., Néron-Phaéton ou la témérité sublime, în REL, 66, 1988, p.
139-155.
37. Eliade, M., Mitul reintegrării, Bucureşti, 1942.
38. Eliade, M., Istoria credinţelor şi ideilor religioase, I, De la epoca de
piatră la Misterele din Eleusis; II, De la Gautama Buddha până la
triumful creştinismului; III, De la Mahomed la epoca Reformelor,
traducere de C. Baltag, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1991.
39. Eliade, M., Mefistofel şi androginul, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1995.
40. Eliade, M., Mitul eternei reîntoarceri. Arhetipuri şi repetare, traducere de
M. Ivănescu şi C. Ivănescu, Ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1999.
41. Engel, J.-M., L’Empire romain, QSJ 3456, Presses Universitaires de
France, Paris, 1990.
42. van Esbroeck, M., Religion géorgienne pre-chrétienne, în ANRW, II, 18.4,
p. 2694-2725.
Bibliografie 613
43. Feldman, L.H., Jew and Gentile in the Ancient World. Attitudes and
Interactions from Alexander to Justinian, Princeton University Press,
Princeton, New Jersey, 1993.
44. Fraser, P.M., Ptolemaic Alexandria, I-III, Oxford University Press, Oxford,
1998.
45. Gagé, J., Apollon impérial, Garant des «Fata Romana», în ANRW, II,
17.2, 1981, p. 580-582.
46. Galinski, G.K., Sol and the «Carmen Saeculare», în Latomus, 26, 1967,
3, p. 619-633.
47. Garnsey, P., Saller, R., The Roman Empire. Economy Society and
Culture, University of California Press, Berkeley and Los Angeles, 1987.
48. Geldner, K.F., Die zoroastrische Religion. «Das Avesta», Verlag von
J.C.B. Mohr «Paul Siebeck», Tübingen, 1926.
49. Goodenough, E.R., Jewish Symbols in the Greco-Roman Period, XIII,
Summary and Conclusions, Random House/Pantheon Books, Toronto,
1965.
50. Gray-Fow, M.J.G., Why the Christians? Nero and the Great Fire, în
Latomus, 57, 1998, p. 595-616.
51. Grigorian, T., Istoria şi cultura poporului armean, Ed. Ştiinţifică,
Bucureşti, 1993.
52. Grimal, P., Seneca sau conştiinţa Imperiului, traducere de B. şi D.
Sluşanschi, cuvânt înainte, adnotări şi indici de D. Sluşanschi, Ed.
Univers, Bucureşti, 1992.
53. Grimal, P., Secolul lui Augustus, traducere, note şi prefaţă de F. Mihuţ,
Ed. Corint, Bucureşti, 2002.
54. Gudea, N., Porolissum. Res publica municipii Septimii Porolissensium,
Ed. Sport-Turism, Bucureşti, 1986.
55. Gudea, N., The Jews in the Romanian Dacia, I, A Bronze Coin Emitted by
Simon Bar Kochba Discovered at Pojejena (Caraş-Severin County), în
Studia Judaica, II, 1993, p. 162-166.
56. Gudea, N., Evreii în provinciile dacice. 106-275 p.Chr., în EphNap, 9-10,
1999-2000, p. 179-208.
57. Hefele, Ch.-J., Histoire des Conciles d’après les documents originaux,
Letouzey et Ané, Paris, 1907.
58. Hooper, F., Roman Realities, Wayne State University Press, Detroit,
1979.
59. James, E.O., The Tree of Life. An Archeological Study, coll. ,,Studies in
the History of Religions” (Supplements to Nunen), XI, E.J. Brill, Leiden,
1966.
60. Jephargon, L., Cabale contre Néron, în Historia, nov. 1999, p. 54-55.
61. Killbrew, A.E., Biblical Peoples and Ethnicity. An Archaeological Study
of Egyptians, Canaanites, Philistines, and Early Israel, 1300-1100 BCE,
Society of Biblical Literature, Atlanta, GA, 2005.
62. Krill, R.M., Roman Paganism under the Antonines and Severans, în
ANRW, II, 16.1, p. 27-44.
63. Lane Fox, R., Païens et chrétiens. La Religion et la vie religieuse dans
l’Empire Romain de la mort de Commode au Concile de Nicée, présenté
par J.-M. Pailler, traduit par R. Alimi, M. Montabrut, E. Pailler, Presses
Universitaires du Mirail, Toulouse, 1997.
64. Lepelley, Cl. (coord.), Rome et l’intégration de l’Empire, II, Approches
régionales du Haut-Empire romain, Presses Universitaires de France,
Paris, 1998.
65. Levick, B., Roman Colonies in Southern Asia Minor, Oxford University
Press, Oxford, 1967.
66. Loisy, A., Les mystères païens et le mystère chrétien, Émile Nourry, Paris,
19302.
67. Luttwak, E., La Grande strategie de l'Empire romain, Ed. Économica, Paris,
1987.
68. MacMullen, R., Le paganisme dans l’Empire Romain, traduit de l’américain
par A. Spiquel et A. Rousselle, Presses Universitaires de France, Paris, 1987.
69. Marquardt, J., L’Administration romaine, II.2, Organisation de l’Empire
Romain, Ernest Thorin Éditeur, Paris, 1892.
70. Martin, J-P., Providentia Deorum. Recherches sur certains aspects religieux
du pouvoir imperial romain, École Française de Rome, Roma, 1982.
71. Maryon, H., The Colossus of Rhodes, în JHS, 76, 1956, p. 68-86.
72. Mellor, R., The Local Character of Roman Imperial Religion, în Athenaeum,
80, 1992, 2, p. 385-400.
73. Mellor, R., QEA RWMH. The Worship of the Goddess Roma in the Greek
World, Vandenhoeck & Ruprecht, Göttingen, 1975.
74. Mócsy, A., Pannonia and Upper Moesia. A History of the Middle Danube
Provinces of the Roman Empire, Routledge & Kegan Paul, London–Boston,
1974.
75. Molé, M., La lune en Iran ancien, în La lune, mythes et rites, coll.
«Sources orientales» 5, Éditions du Seuil, Paris, 1962.
76. Mommsen, Th., Istoria romană, IV, cuvânt înainte de Z. Petre, traducere
de J. Nicholaus, Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 1991.
77. Mourgues, J.-L., Les Augustians et l’expérience théâtrale néronienne, în
REL, 66, 1988, p. 165-166.
Bibliografie 615
78. Otto, W.F., Zeii Greciei. Imaginea divinităţii în spiritualitatea greacă,

traducere de I. Snagoveanu-Spielberg, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1995.
79. Pârvan, V., Studii de istorie a culturii antice, ediţie, studiu introductiv,
note, comentarii, indice de N. Zugravu; cuvânt înainte de Al. Zub, Ed.
Ştiinţifică, Bucureşti, 1992.
80. Pietri, Ch. et al., Histoire du christianisme, II, Naissance d’une chrétienté
(250-430), Desclée, Paris, 1995.
81. Piganiol, A., Histoire de Rome, col. „Clio”, Presses Universitaires de France,
Paris, 1939.
82. Pippidi, D. M., Studii de istorie a religiilor antice, Bucureşti, 1969.
83. Pippidi, D. M., Studii de istorie şi epigrafie, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti,
1988.
84. Pohlsander, H.A., Împăratul Constantin, traducere de M. Acsente, Ed.
Artemis, Bucureşti, 1996.
85. Prévot, F., Voisin, J.-L., Blaudeau, Ph., Najar, L., L’Afrique romaine (69-
439), Éd. Atlande, Tournai, 2006.
86. Price, S.R.F., Rituals and Power. The Roman Imperial Cult in Asia
Minor, Cambridge University Press, Cambridge-London-New York-New
Rochelle-Melbourne-Sydney, 1984.
87. Przyluski, J., La Grande Déesse, Payot, Paris, 1950.
88. Remy, B., Initiation à l’épigraphie grecque et latine, Ed. Éllipses, Paris,
1999.
89. Russell, J.R., Pre-Christian Armenian Religion, în ANRW, II, 18.4, 1990,
p. 2679-2692.
90. Robert, J.-N., Rome, Les Belles Lettres, Paris, 2000.
91. Salles, C., Les bas-fonds de l'Antiquité, Ed. Robert Laffont, Paris, 1982.
92. Sanie, S., Dacia romană – zonă de interferenţă a marilor curente spirituale
din spaţiul mediteranean, în Românii în istoria universală, III/1, Iaşi,
1988, p. 841-852.
93. Santoro, M., Epitheta deorum in Asia Graeca cultorum ex auctoribus
Graecis et Latinis, Istituto Editoriale Cisalpino / La Goliardica, Milano.
94. Schachermeyr, F., Etruskische Frühgeschichte, Walter de Gruyter,
Berlin-Leipzig, 1929.
95. Schürer, E., The History of the Jewish People in the Age of Jesus Christ
(175 B.C.-A.D. 135), a new English version revised and edited by G.
Vermes, F. Millar and M. Black, I-II, T.&T. Clark Ltd., Edinburgh, 1979.
96. Shotter, D., Augustus, traducere de I. Ciornei-Sandu, Ed. Artemis, Bucureşti,
2003.
97. Sider, R.D., Christian and Pagan in the Roman Empire. The Witness of
Tertullian, The Catholic University of America Press, Washington, D.C.,
2001.
98. Stawinski, B., Kunst der Mittelasien Kuschan, VEB E.A. Seemann
Verlag, Leipzig, 1979.
99. Stoyanov, Y., Tradiţia ascunsă a Europei, traducere din limba italiană de
R. Utale, Ed. Polirom, Iaşi, 1999.
100. Tataki, A.B., Ancient Beroea. Prosopography and Society, Athens, 1988.
101. Turcan, R., Rome et ses dieux, Ed. Hachette Litteratures, Paris, 1998.
102. Wacher, J. (ed.), The Roman World, I-II, Routledge & Kegan Paul,
London/New York, 1987.
103. White, L.M., The Social Origins of Chrisitian Architecture, Trinity Press
International, Valley Forge, Pennsylvania,
I, Building House in the Roman World: Architectural Adaptation
among Pagans, Jews, and Christians, 1996;
II, Texts and Monuments for the Christian Domus Ecclesiae in its
Environment, 1997.
104. Widengren, G., Les religions de l’Iran, traduit de l’allemand par L.
Jospin, Payot, Paris, 1968.
105. Zosso, F., Zingg, Ch., Les empereurs romains (27 av. J.-C. – 476 ap. J.-
C.), Ed. Errance, Paris, 1995.
IV. Lucrări speciale

1. Abdullaev, K., Nana in Bactrian Art. New Data on Kushan Religious
Iconography Based on the Material of Pazonkurgan in Northern Bactria,
în Silk Road Art and Archaeology, 9, 2003, p. 15-38.
2. Abrahams, I., God, în EncJud, VII, 1979, col. 641-652.
3. Adak, M., Akyürek Şahin, N.E., Güneş, M.Y., Neue Inschriften im Museum
von Bolu (Bithynion/Klaudiopolis), în Gephyra, 5, 2008, 73-120.
4. Akyürek Şahin, N.E., Neue Weihungen für Hosios kai Dikaios, în
Gephyra, 1, 2004, p. 135-148.
5. Akyürek Şahin, N.E., Neue Votivsteine aus dem Museum von Afyon, în
Gephyra, 4, 2007, p. 59-115.
6. Akyürek Şahin, N.E., Zwei neue Inschriften für Hosios kai Dikaios, în
Olba, 18, 2010, p. 267-280.
7. Alanyalı, H.S., Eine Reliefplatte aus dem theater von Perge mit der
Darstellung einer Gigantomachie, în Fremde zeiten. Festscrift für
JürgenBorchhardt zum sechzigsten Geburtstag am 25 februar 1996
Bibliografie 617
dargebracht von Kollegen, Schülern und Freunden, herausgegeben von

F. Blakolmer, K.R. Krierer, F. Krinzinger, A. Landskron, H.D.
Szemethy, K. Zhuber-Okrog, Phoibos Verlag, Wien, 1996, p. 381-386.
8. Alanyalı, H.S., Gedanken zum Kybele-Kult im römischen Pamphylien am
Beispiel von Side und Perge, în Anadolu’da Doğdu. Festschrift für fahri
Işik zum 60. Geburtstag, herausgegeben von taner Korkut, unter
Mitarbeit von havva Işkan, Gül Işin, Ege Yayinlari, Istanbul, 2004, p. 11-
18.
9. Alföldi, A., Redeunt Saturnia regna, V, Zum Gottesgnadentum der Sulla,
în Chiron, 6, 1978, p. 143-158.
10. Allen, W. et al., Nero’s Eccentricities before the Fire (Tac. Ann. 15.37),
în Numen, 9, 1962, p. 99-109.
11. Almagor, E., Who is Barbarian? The Barbarians in the Ethnological and
Cultural Taxonomies of Strabo, în D. Dueck et al., Strabo’s Cultural
Geography. The Making of Kolossourgia, Cambridge University Press,
Cambridge-New York, 2005, p. 42-55.
12. Amandry, M., Rémy, B., Comana du Pont sous l’Empire romain. Étude
historique et corpus monétaire, Ed. Ennerre, Milano, 1999.
13. Ameling, W., Ein Verehrer des THEOS HYPSISTOS in Prusa ad
Olympum (IK 39, 115), în EA, 31, 1999-2000, p. 105-108.
14. Anatolian Interfaces. Hittites, Greeks, and their Neigbours. Proceedings
of an International Conference on Cross-Cultural Interaction, September
17-19, 2004, Emory University, Atlanta, GA, edited by B.J. Collins, M.R.
Bachvarova, and I.C. Rutherford, Oxbow Books, Oxford, 2008.
15. André, J.M., Baslez, M.-F., Voyager dans l’Antiquité, Éd. Fayard, Paris,
1993.
16. Arena, R., La colonisation grecque de l’Occident, în Grecs en Occidenti,
sous la direction de G. Pugliese Carratelli, Bompiani, Milan, 1996, p.
189-200.
17. Arnold, C.E., The Colossian Syncretism. The Interface between Christianity
and Folk Belief at Colossae, Baker Books, Grand Rapids, Michigan, 1996.
18. Arnold, C.E., ‘I Am Astonished That You Are So Quickly Turning Away!’
(Gal 1.6): Paul and Anatolian Folk Belief, în NTS, 51, 2005, 428-449.
19. Arslan, M., Pontus bölgesi şejir sikkeleri ve Zela definesi/The City Coins
of Pontus and the Zela Hoard, în Anadolu Medeniyetleri Müzesi, 1992, p.
121-142.
20. Arslan, M., Trakya kent sikkeleri (Bizya-Hadrianopoli-Perinthus), în
AMM, 1998, p. 257-275.
21. Arslan, M., Piracy on the Southern Coast of Asia Minor and Mithridates
Eupator, în Olba, 8, 2003, p. 195-211.
22. L’Asie Mineure dans l’Antiquité: échanges, populations et territoires.
Regards actuels sur une peninsule, sous la diréction de H. Bru, F.
Kirbihler et S. Lebreton, preface de M. Sartre, Actes du colloque
international de Tours, 21-22 octobre 2005, Presses Universitaires de
Rennes, Rennes, 2009.
23. Athanassiadi, P., Philosophers and Oracles: Shifts of Authority in Late
Paganism, în Byzantion, 62, 1992, p. 45-62.
24. Attridge, H.W., The Philosophical Critique of Religion under the Early
Empire, în ANRW, II, 16.1, p. 45-78.
25. Augé, Chr., de Bellefonds, P.L., Dioskouroi (In peripheria orientali), în
LIMC, III.1, 1986, p. 583-587.
26. Augé, Chr., Sandas, în LIMC, VII.1, 1994, p. 662, 665.
27. Aune, D.E., Iao, în RAC, XVII, 1996, col. 1-12.
28. Aydaş, M., A Priest of the Goddess Mâ at Komana (An Inscription in the
Aksaray Museum), în EA, 34, 2002, p. 23-27.
29. Azarpay, G., The Role of Mithra in the Investiture and Triumph of Šāpūr
II, în IranAnt, 17, 1982, p. 181-187.
30. Azarpay, G., The Roman Twins in Near Eastern Art, în IranAnt, 23, 1988,
p. 349-360.
31. Babcock, W.S., Angels, în EChr, 1999, p. 53-54.
32. Bamberger, B. et al., Angels and Angelology, în EncJud, II, 1978, col.
956-977.
33. Barclay, J.M.G., Diaspora Judaism, în Religious Diversity in the Graeco-
Roman World. A Survey of Recent Scholarship, edited by D. Cohn-
Sherbok and J.M. Court, Sheffield Academic Press, Sheffield, England,
2001, p. 47-64.
34. Barkóczi, L., The Population of Pannonia from Marcus Aurelius to
Diocletian, în ActaArch, 16, 1964, 1-4, p. 255-298.
35. Barnard, S., The Dioscuri on Cyprus, în Thetis, 10, 2003, p. 71-75.
36. Barnett, R., Karatepe, the Key to the Hittite Hieroglyphs, în AS, 3, 1953,
p. 53-95.
37. Bean, G.E., Notes and Inscriptions from the Cibyratis and Caralitis, în
ABSA, 51, 1956, p. 136-156.
38. Bean, G.E., Notes and Inscriptions from Pisidia, I, în AS, 9, 1959, p. 67-117.
39. Bean, G.E., Notes and Inscriptions from Pisidia, II, în AS, 10, 1960, p.
43-82.
Bibliografie 619
40. Beatrice, P.F., Pagan Wisdom and Christian Theology According to the
Tübingen Theosophy, în JEChS, 3, 1995, 4, p. 403-418.
41. Beck, R., Sette Sfere, Sette Porte, and the Spring Equinoxes of A.D. 172
and 173, în MM, 1979, p. 515-529.
42. Beck, R., Cosmogony and Cosmology, II, In Mithraism, în EncIran, 1981,
p. 307-310.
43. Beck, R., Mithraism since Franz Cumont, în ANRW, II, 17.4, p. 2002-2115.
44. Beck, R., The Mysteries of Mithras: A New Account of their Genesis, în
JRS, 88, 1998, p. 115-128.
45. Beck, R., Ritual, Myth, Doctrine, and Initiation in the Mysteries of
Mithras: New Evidence from a Cult Vessel, în JRS, 90, 2000, p. 145-180.
46. Belayche, N., Les stèles dites de confession: Une religiosité orientale
dans l’Anatolie impériale?, în L. de Blois, P. Funke, J. Hahn (ed.), The
Impact of Imperial Rome on Religions, Ritual and Religious Life in the
Roman Empire, Leyden-Boston, 2006, p. 66-81.
47. Belayche, N., ‘Deus deum… summorum maximus’ (Apuleius): Ritual
Expressions of Distinction in the Divine World in the Imperial Period, în
One God. Pagan Monotheism in the Roman Empire, edited by S.
Mitchell and P. van Nuffelen, Cambridge University Press, Cambridge,
2010, p. 141-166.
48. Betz, H.D., The Mithras Inscriptions of Santa Prisca and the New
Testament, în NT, 10, 1968, p. 62-80.
49. Belardi, W., Mithra „arbiter” and „rex”, în MM, 1979, p. 697-701.
50. Bianchi, U., La tipologia storica dei misteri di Mithra, în ANRW, II, 17.4,
1984, p. 2116-2134.
51. Bianchi, U., Mithraism and Gnosticism, în MS, II, 1975, p. 457-465.
52. Bianchi, U., Prolegomena. The Religio-Historical Question of the Mysteries
of Mithra, I, în MM, 1979, p. 3-29.
53. Biraschi, A.M., Salmeri, G., Strabone e l’Asia Minore, Edizioni
Scientifiche Italiane, Università degli studi di Perugia, 2000.
54. Bivar, A.D.H., Mithraic Images of Bactria: Are They Related to Roman
Mithraism?, în MM, p. 741-749.
55. Blázquez, J. M., Bellona, în LIMC, III.1, p. 92-93.
56. Blomart, A., Frugifer: Une divinité mithriaque léontocéphale décrite par
Arnobe, în RHR, 210, 1993, 1, p. 5-25.
57. Blomart, A., Mithra et Porphyre. Quand sculpture et philosophie se
rejoignent, în RHR, 211, 1994, 4, p. 419-441.
58. Bodinger, M., Deux problèmes d’histoire des religions au monde antique,
I, Le dieu Sabazios et le judaïsme, în Archaeus, VI, 2002, 1-2, p. 121-139.
59. Bonnet, J., Artémis d’Ephèse et la légende des sept dormants, Librairie
Orientaliste Paul Geuthner, Paris, 1977.
60. Bottéro, J., Totul începe în Babilon, în Amor şi sexualitate în Occident,
introducere de G. Duby, traducere de L. Zoicaş, Ed. Artemis, Bucureşti,
s.a., p. 14-30.
61. Boyce, M., Mihragān among the Irani Zoroastrians, în MS, I, 1975, p.
106-118.
62. Boyce, M., Ahura Mazda, în EncIran, 1985, p. 684-687.
63. Boyce, M., Grenet, F., A History of Zoroastrianism, III, Zoroastrianism
under Macedonian and Roman Rule, E.J. Brill, Leiden-New York-
København-Köln, 1991.
64. Braund, D., Greek Geography and Roman Empire: The Transformation
of Tradition in Strabo’s Euxine, în D. Dueck, et al., Strabo’s Cultural
Geography. The Making of Kolossourgia, Cambridge University Press,
Cambridge-New York, 2005, p. 216-234.
65. Brenk, F.E., In the Light of the Moon: Demonology in the Early Imperial
Period, în ANRW, II, 16.3, 1986, p. 2068-2145.
66. Bresson, A., La conjoncture du IIe siècle A.C., în Les cités d’Asie Mineure
occidentale au II-e siècle a.C., textes réunis par A. Bresson et R. Descat,
Ausonius Publications, Bordeaux, 2001, p. 11-16.
67. Briant, P., L’Asie Mineure de l’epoque achéménide à l’epoque romaine,
în DHA, 12, 1986, 1, p. 495-498.
68. Brosius, M., Artemis Persike and Artemis Anaitis, în Studies in Persian
History: Essays in the Memory of David M. Lewis, edited by M. Brosius
and A. Kuhrt, Nederlands Instituut voor Het Nabije Oosten, Leiden,
1998, p. 227-238.
69. Broughton, T.R.S., Roman Asia Minor, în T., Frank (ed.), An Economic
Survey of Ancient Rome, The Johns Hopkins Press, Baltimore, 1938, p.
503-950.
70. Bru, H., L’Origine des colons romains d’Antioche de Pisidie, în L’Asie
Mineure dans l’Antiquité: échanges, populations et territoires. Regards
actuels sur une peninsule, sous la diréction de H. Bru, F. Kirbihler et S.
Lebreton, preface de M. Sartre, Actes du colloque international de Tours,
21-22 octobre 2005, Presses Universitaires de Rennes, Rennes, 2009, p.
263-287.
71. Bruit Zaidman, L., Schmitt Pantel, La religion grecque dans les cités à
l’époque classique, IIIe édition, Éd. Armand Colin, Paris, 2002.
72. Bryce, T., The Kingdom of the Hittites, new edition, Oxford University
Bibliografie 621
73. Bryce, T., The Trojans and their Neighbours, Routledge, London-New
York, 2006.
74. Burger, A.Sz., The Late Roman Cemetery at Ságvár, în ActaArch, 18,
1966, 1-4, p. 99-235.
75. Burkert, W., Structure and History in Greek Mythology and Ritual,
76. Burkert, W., Greek Religion, translated by J. Raffan, Harvard University
Press, Cambridge, Massachusetts, 1985.
77. Burkert, W., Ancient Mystery Cults, Harvard University Press, Cambridge,
Massachusetts and London, England, 1987.
78. Burton, P.J., The Summoning of Magna Mater to Rome (205 B.C.), în
Historia, 45, 1996, 1, p. 36-63.
79. Cameron, A., Inscriptions Relating to Sacral Manumission and Confession,
în HTR, 32, 1939, 3, p. 143-179.
80. Canova, R., Inscrizioni e monumenti protocristiani del paese di Moab,
Pontificio Instituto di Archeologia Christiana, Città del Vaticano, 1954.
81. Carcopino, J., Aspects mystiques de la Rome païenne, L’Artisan du Livre,
Paris, 1942.
82. Carmody, F.Y., L’Anatolie des geographes classiques, Berkeley, California,
1976.
83. Casabone, O., Dans les pas d’Alexandre le Grand: divinités, sanctuaires
et pouvoirs locaux en Cilicie, în Hethitica, 15, 2003, p. 19-41.
84. Cavaignac, E., Hépat de Komana et les Amazones, în Jahrbuch für
kleinasiatische Forschung. Internationale Orientalische Zeitschrift
herausgegeben von H.Th. Bossert und Fr. Steinherr, Carl Winter
Universitätsverlag, Heidelberg, 1951, p. 48-55
85. Ceylan, A., Ritti, T., A New Dedication to Apollo Kareios, în EA, 28,
1997, p. 57-67.
86. de Chaisemartin, N., Le Retour des Troyens: L’exemple d’Aphrodisias, în
Origines gentium, textes réunis par V. Fromentin et S. Gottenland,
87. Champion, C., Romans as Barbaroi: Three Polybian Speeches and the
Politics of Cultural Indeterminacy, în Classical Philology, 95, 2000, 4, p.
425-444.
88. Chaniotis, A., „Tempeljustiz” im kaiserzeitlichen Kleinasien. Rechtliche
Aspekte der Sühneninschriften Lydiens und Phrygiens, în Symposium
1995. Vorträge zur griechischen und hellenistischen Rechtsgeschichte
(Korfu, 1.-5. September 1995), herausgegeben von G. Thür und J.
Vélissariopoulos-Karakostas, Böhlau Verlag, Köln-Weimar-Wien, 1997,

p. 353-384.
89. Chaniotis, A., Under the Watchful Eyes of The Gods: Divine Justice in
Hellenistic and Roman Asia Minor, în S. Colvin (ed.), The Greco-Roman
East. Politics, Culture, Society, Cambridge University Press, Cambridge,
2004, p. 1-43.
90. Chaniotis, A., Megatheism: The Search for the Almighty God and the
Competition of Cults, în One God. Pagan Monotheism in the Roman
Empire, edited by S. Mitchell and P. van Nuffelen, Cambridge
University Press, Cambridge, 2010, p. 112-140.
91. Chapouthier, F., Déesse entre cavaliers formant pied de miroir, în BCH,
53, 1929, p. 42-69.
92. Chapouthier, F., Les Dioscures au service d’une déesse. Étude
d’iconographie religieuse, Ed. E. De Boccard, Paris, 1935.
93. Chapouthier, F., Dioscures au service d’une déesse. Étude
d’iconographie religieuse, E. De Boccard, 1935.
94. Chaumont, Le Culte d’Anāhitā a Saxr les les premiers Sassanides, în
RHR, 53, 1958, p. 154-175.
95. Chaumont, M.L., (Pseudo-)Clement, în EncIran, 1985, p. 706-707.
96. Chirassi Colombo, I., Sol Invictus o Mithra (Per una rilettura in chiave
ideologicadella teologia solare del mitraismo nell’ambito del politeismo
romano), în MM, p. 649-672.
97. Chuvin, P., Apollo au trident et les dieux de Tarse, în JSav, 1981, 4, p.
305-326.
98. Clauss, M., Cultores Mithrae. Die Anhängerschaft des Mithras-Kultes,
Franz Steiner Verlag, Stuttgart, 1992.
99. Clauss, M., The Roman Cult of Mithras. The God and his Mysteries,
translated by Richard Gordon, Edinburgh University Press, Edinburgh,
2000.
100. Cline, E.H., Troy as a ‘Contested Periphery’: Archaeological Perspectives
on Cross-Cultural and Cross-Disciplinary Interactions Concerning
Bronze Age Anatolia, în Anatolian Interfaces. Hittites, Greeks, and their
Neigbours. Proceedings of an International Conference on Cross-
Cultural Interaction, September 17-19, 2004, Emory University, Atlanta,
GA, edited by B.J. Collins, M.R. Bachvarova, and I.C. Rutherford,
Oxbow Books, Oxford, 2008, p. 11-19.
101. Collart, P., Baalshamin, în LIMC, III.1, 1986, p. 75-78.
102. Colpe, C., Löw, A., Hypsistos (Theos), în RAC, XVI, 1994, col. 1035-1056.
Bibliografie 623
103. Cormack, J.M.R., Dedications to Zeus Hypsistos in Beroea, în JRS, 31,

1941, p. 19-23.
104. Corsten, Th., Herodot I 131 und die Einführung des Anahita-Kultes in
Lydien, în IranAnt, 26, 1991, p. 163-178.
105. Cosi, D.M., Attis e Mithra, în MM, 1979, p. 625-638.
106. Coulton, J.J., Pedestals as ‘Altars’ in Roman Asia Minor, în AS, 55, 2005,
p. 127-157.
107. des Courtils, L’archéologie du peuple lycien, în Origines gentium, textes
réunis par V. Fromentin et S. Gotteland, Ausonius Publications,
Bordeaux, 2001, p. 123-133.
108. Cumont, F., Sol, în DAGR, IV.2, p. 1375-1377.
109. Cumont, F., Textes et monuments figurés relatifs aux mystères de Mithra,
II, Textes et monuments, publiés avec une introduction critique,
contenant 493 figures et 9 planches en héliotypie, Éd. H. Lamertin,
Bruxelles, 1896.
110. Cumont, F., Notes sur le culte d’Anaïtis, în Revue Archéologique, IVe
sér., 5, 1905, p. 24-31.
111. Cumont, F., Les Religions orientales dans le paganisme romain, Ernest
Leroux, Paris, 1909.
112. Cumont, F., Les Idées du paganisme romain sur la vie future, Éd. Ernest
Leroux, Paris, 1910.
113. Cumont, F., Die Mysterien des Mithra. Ein Beitrag zur Religionsgeschichte
der römischen Kaiserzeit, autorisierte deutsche Ausgabe von G. Gehrich,
B.G. Teubner, Leipzig, 1911.
114. Cumont, F., La théologie solaire du paganisme romain, în Mémoires
présentés par des divers savants à l’Académie des Inscriptions et Belles
Lettres de l’Institut de France (MAI), 12, 1913, 2, p. 447-479.
115. Cumont, F., Les Anges du paganisme, în RHR, 72, 1915, p. 158-182.
116. Cumont, F., Hypsistos, în RE, IX, 1916, col. 444-450.
117. Cumont, F., L’iniziazione di Nerone da parte di Tiridate d’Armenia, în
RF, N.S., 11, 1933, p. 145-154.
118. Cumont, F., St. George and Mithra ”The Cattle-thief”, în JRS, 27, 1937,
1, p. 63-71.
119. Cumont, F., Mithra en Asie Mineure, în ASBuckler, 1939, p. 67-76.
120. Cumont, F., Lux perpetua, Librairie Orientaliste Paul Geuthner, Paris,
1949.
121. Cumont, F., The Dura Mithraeum, translated and edited by E.D. Francis,
în MS, I, 1975, p. 151-207.
122. Dahlinger, S.-Ch., Der Sogenannte Podiensaal in Pergamon: ein

Mithraeum?, în MM, 1979, p. 793-801.
123. Danshin, D.I., Fanagorijskaja obshchina iudeev/Phanagorian Community
of Jews, în VDI, 204, 1993, 1, p. 59-72.
124. Danshin, D.I., The Jewish Community of Phanagoria, în AncCiv, 3, 1996,
2-3, p. 133-150.
125. Darmezin, L. Les Affranchissements par consécration en Béotie et dans le
monde grec hellénistique, ADRA, Nancy, 1999.
126. David, J., The Exclusion of Women in the Mithraic Mysteries: Ancient or
Modern?, în Numen, 47, 2000, p. 121-141.
127. Davidson, The Gaze in Polybius’Histories, în JRS, 81, 1991, p. 10-24.
128. Debord, P., Aspects sociaux et économiques de la vie religieuse dans
l'Anatolie gréco-romaine, EPRO 88, E.J. Brill, Leiden, 1982.
129. Debord, P., L’Asie Mineure au IVe siècle (412-323 a.C.). Pouvoirs et jeux
politiques, Ausonius Publications, Bordeaux, 1999.
130. Debord, P., Les Mysiens: du mythe à l’histoire, în Origines gentium,
textes réunis par V. Fromentin et S. Gotteland, Ausonius Pubications,
Bordeaux, 2001, p. 135-146.
131. Debord, P., La déesse Mâ et les hirondelles blanches, în REG, 118, 2005,
p. 15-30.
132. Debord, P., Varinlioğlu (ed.), Les Hautes terres de Carie, Institut Ausonius,
Bordeaux, 2001.
133. Delcourt, H., Hermaphroditos. Mituri şi rituri ale bisexualităţii în
Antichitatea clasică, Bucureşti, 1996.
134. Delemen, İ., Anatolian Rider-Gods. A Study on Stone Finds from the
Regions of Lycia, Pisidia, Isauria, Lycaonia, Phrygia, Lydia, and Caria
in the Late Roman Period, în AMS, 35, Dr. Rudolf Habelt GmbH, Bonn,
1999.
135. Derow, P.S., Polybius, Rome, and the East, în JRS, 69, 1979, p.1-15
136. Desideri, P., Strabo’s Cilicians, în Anatolia Antiqua/Eski Anadolu, 1,
1991, p. 299-304.
137. Devreker, J., Nouveaux Monuments et Inscriptions de Pessinonte (IV), în
EA, 24, 1995, 73-84.
138. Dexter, M.R., Whence the Goddesses. A Source Book, Athene Series,
Teachers College Press, New York and London, 1990.
139. Diakonoff, I., Artemidi Anaeiti anestesen. The Anaitis-dedications in the
Rijksmuseum van Oudheden at Leyden and related Material from
Eastern Lydia, în BABesch, 54, 1979, p. 139-175.
Bibliografie 625
140. Diatroptov, P.D., The Spread of Christianity in the Bosporus in the 3rd-
6th Centuries, în AncCiv, 5, 1999, 3, p. 215-244.
141. Dignas, B., Economy of the Sacred in Hellenstic and Roman Asia Minor,
Oxford University Press, Oxford-New York, 2002.
142. Dignas, B., Urban Centres, Rural Centres, Religious Centres in the Greek
East. Worlds Apart?, în AMS, 45, Religion und Region. Götter und Kulte
aus dem östlichen Mittelmeerraum, herausgegeben von E. Schwertheim
und E. Winter, Dr. Rudolf Habelt GmbH, Bonn, 2003, p. 77-91.
143. Dihle, A., A History of Greek Literature. From Homer to the Hellenistic
Period, translated by Cl. Krojzl, Routledge, London-New York, 1994.
144. le Dinahet, M.-Th., Les Inscriptions votives au dieu Men à Antioche: État
des recherches, în Actes I Antioche de Pisidie, 2002, p. 201-208.
145. Doni, C., The Pisidians: From their Origin to their Western Expansion, în
L’Asie Mineure dans l’Antiquité: échanges, populations et territoires.
Regards actuels sur une peninsule, sous la diréction de H. Bru, F.
Kirbihler et S. Lebreton, preface de M. Sartre, Actes du colloque
international de Tours, 21-22 octobre 2005, Presses Universitaires de
Rennes, Rennes, 2009, p. 213-227.
146. Doonan, O., Smart, D., Gerna Dere, Roman and Byzantine Settlement in
Sinop Province, Turkey, în Talanta, 32-33, p. 17-26.
147. Downey, S., Zeus the Greatest in Syria, în Parthica, 6, 2004, p. 117-128.
148. Drew-Bear, Th., Local Cults in Graeco-Roman Phrygia, în GRBS, 17,
1976, 3, p. 247-269.
149. Drew-Bear, Th., Naour, Chr., Divinités de Phrygie, în ANRW, II, 18.3,
1990, p. 2032-2043.
150. Drew-Bear, Th., Inscriptions de Cappadoce, în Anatolia Antiqua/Eski
Anadolu, I, 1991, p. 131-149.
151. Drew-Bear, Th., Thomas, Chr. M., Yıldızturan, M., Phrygian Votive
Steles, The Museum of Anatolian Civilizations, Ankara, 1999.
152. Duchesne-Guillemin, J., Ahriman et le Dieu Suprême, în Numen, 2, 1955,
p. 190-195.
153. Duchesne-Guillemin, J., Heraclitus and Iran, în IranAnt, 20, 1985, p. 34-48.
154. Duchesne-Guillemin, J., Ahriman, în EncIran, 1985, p. 670-673.
155. Dueck, D., Strabo of Amasia, A Greek Man of Letters in Augustan Role,
Routledge, London-New York, 2000.
156. Dueck, D., Lindsay, H., Pothecary, S., Strabo’s Cultural Geography. The
Making of Kolossourgia, Cambridge University Press, Cambridge-New
York, 2005.
157. Dueck, D., The Geographical Narrative of Strabo of Amasia, în

Geography and Ethnography. Perceptions of the World in Pre-Modern
Societies, Wiley-Blackwell, Oxford, 2010, p. 236-251.
158. Dumézil, G., Mitra-Varuna. Essai sur deux représentations indo-
européennes de la souveraineté, Éd. Leroux/Presses Universitaires de
France, Paris, 1940.
159. Durand, G., Structurile antropologice ale imaginarului. Introducere în
arhetipologia generală, traducere de M. Aderca, postfaţă de C.M.
Ionescu, Ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2000.
160. Durukan, M., Eine Studie zu Kultfiguren und Symbolen in Olba, în La
Cilicie: Espaces et Pouvoirs Locaux. Table Ronde Internationale, Istanbul,
2-5 Novembre 1999, édités par É. Jean, A.M. Dinçol et S. Durugönül,
Institut Français d’Études Anatoliennes G. Dumézil, Istanbul, 2001, p.
328-340.
161. Edwards, M.J., Xenophanes Christianus?, în GRBS, 32, 1991, 3, p. 219-228.
162. Ehling, K., Mithras Equitans auf den kaiserzeitlichtichen Münzen von
Trapezunt, în EA, 33, 2001, p. 128-136.
163. Engelmann, H., Zur Lykiarchie, în ZPE, 158, 2006, p. 183-186.
164. Erciyas, D.B., Komana Pontike: A City or a Sanctuary?, în J. Munk Højte
(ed.), Mithridates VI and the Pontic Kingdom, Aarhus University Press,
Aarhus, 2009, p. 289-312.
165. Erskine, A., Troy between Greece and Rome. Local Tradition and
Imperial Power, Oxford University Press, Oxford, 2001.
166. Erzen, A., Ay tanrısı Men’in adı ve Mensei hakkında/Sur le nom et
l’origine de la divinité lunaire Men, în Belleten, 17 (65-68), 1953, p. 1-14.
167. van Esbroeck, M., La religion géorgienne pré-chrétienne, în ANRW, II,
18.4, 1990, p. 2694-2725.
168. Eskenasy, V., Izvoare şi mărturii referitoare la evreii din România, cuvânt
înainte de dr. M. Rosen, Bucureşti, 1986.
169. Faraone, Chr. A., Obbink, D. (eds.), Magika Hiera. Ancient Greek Magic
and Religion, Oxford University Press, New York-Oxford, 1991.
170. Ferguson, E., Messalians, în EChr, 1999, p. 747.
171. Ferrary, J.-L., Rome et les cités grecques d’Asie Mineure au II-e siécle, în
Les cités d’Asie Mineure Occidentale au II-e siécle A.C., textes reunis
par A. Bresson et R. Descat, Ausonius Publications, Bordeaux, 2001, p.
93-106.
172. Fishwick, D., Hastiferi, în JRS, 57, 1967, p. 142-160.
173. Flamant, J., Sotériologie et systèmes planétaires, în SCOIR, 1982, p. 223-242.
Bibliografie 627
174. Fleischer, R., Artemis von Ephesos und verwandte Kultstatuen aus
Anatolien und Syrien, E.J. Brill, Leiden, 1973.
175. Fleischer, R. Artemis Anaitis (Hypaipa), în LIMC, II.1, 753-754.
176. Fontenrose, J., Didyma. Apollo’s Oracle, Cult, and Companions, University
of California Press, Berkeley-Los Angeles-London, 1988.
177. Foucher, L., Aiôn, le Temps absolu, în Latomus, 55, 1996, p. 5-30.
178. Francis, E.D., Plutarch’s Mithraic Pirates. Appendix 13.1, în MS, I, p.
207-210.
179. Franken, N., Lampen für die Götter, în Ist Mitt, 52, 2002, p.369-381.
180. French, D.H., Amasian Notes 3. Dated Inscriptions from Amasia and Its
Territory, în EA, 26, 1996a, p. 71-86.
181. French, D.H., Amasian Notes 4. Cults and Divinities: The Epigraphic
Evidence, în EA, 26, 1996b, p. 87-98.
182. Fülep, F., New Remarks on the Question of the Jewish Synagogue at
Intercisa, în ActaArch, 18, 1966, 1-4, p. 93-98.
183. Gain, B., L’Église de Cappadoce au IVe siècle d’après la correspondence
de Basile de Césarée (330-379), Pontificium Institutum Orientale, Roma,
1985.
184. García, P.A., El culto a Mitra en la época de Caracalla, în Gerión, 19, 2001,
p. 559-568.
185. Gawlikowski, M., Les Dieux de Palmyre, în ANRW, II, 18.4, 1990a, p.
2625-2636.
186. Gawlikowski, M., Les Dieux des Nabatéens, în ANRW, II, 18.4, 1990b, p.
2659-2677.
187. Gawlikowski, M., Un nouveau récemment découvert à Huarté près
d’Apamée (Syrie), în CRAI, 2000, p. 161-171.
188. Gândirea hittită în texte, studiu introductiv de C. Daniel, traducere, notiţe
introductive şi note de A. Negoiţă, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică,
Bucureşti, 1996.
189. Georgacas, D.J., The Names of the Asia Minor Peninsula and a Register
of Surviving Anatolian Pre-Turkish Placenames, Carl Winter
Universitätsverlag, Heidelberg, 1971.
190. Gervers, M., The Iconography of the Cave in Christian and Mithraic
Tradition, în MM, 1979, p. 579-599.
191. Gilan, A., Hittite Ethnicity? Constructions of Identity in the Hittite
Literature, în Anatolian Interfaces. Hittites, Greeks, and their Neigbours.
Proceedings of an International Conference on Cross-Cultural
Interaction, September 17-19, 2004, Emory University, Atlanta, GA,
edited by B.J. Collins, M.R. Bachvarova, and I.C. Rutherford, Oxbow

Books, Oxford, 2008, p. 107-115.
192. Gnoli, G., Sol Persice Mithra, în MM, 1979, p. 725-740.
193. Gnoli, G., Gnoli, Encyclopedia of Religions, second edition, edited by L.
Jones, 1-13, MacMillan Reference USA/Thomson Gale, Detroit-New
York-San Francisco-San Diego-New Haven, Conn.-Waterville, Maine-
London-Munich, 14, 2005, p. 8110-8111.
194. Goetze, A., The Linguistic Continuity of Anatolia as Shown by its Proper
Names, în JCS, 8, 1954, p. 74-86.
195. Goldman, H., Excavations at Gözlü Kule, Tarsus, 1936, în AJA, 41, 1937,
2, p. 262-286.
196. Goldman, H., The Sandon Monument of Tarsus, în JAOS, 60, 1940, 4, p.
544-553.
197. Goldman, H., Sandon and Herakles, în Hesperia Supplements, 8,
Commemorative Studies in Honor of Theodore Leslie Shear, 1949, p.
164-174.
198. Gordon, R.L., Franz Cumont and the Doctrines of Mithraism, în MS, I,
1975, p. 215-248.
199. Gordon, R., Raising a Sceptre: Confession-narratives from Lydia and
Phrygia, în JRA, 17, 2004, p. 177-196.
200. Götter, U., Tempel und Grossmacht: Olba/Diokaisareia un das Imperium
Romanum, în La Cilicie: Espaces et Pouvoirs Locaux. Table Ronde
Internationale, Istanbul, 2-5 Novembre 1999, édités par É. Jean, A.M.
Dinçol et S. Durugönül, Institut Français d’Études Anatoliennes G.
Dumézil, Istanbul, 2001, p. 304-315.
201. Graf, F., Hypsistos, în DNP, V, col. 821-823.
202. Graf, F., Bois sacrés et oracles en Asie Mineure, în de Cazanove, O.,
Scheid, J. (ed.), Les Bois sacrés. Actes du Colloque International
organisé parle Centre Jean Bérard et l’École Pratique des Hautes
Études (Ve section), Naples, 23-25 Novembre 1989, Collection du Centre
Jean Bérard, Naples, 1993, p. 23-29.
203. Green, T.M., The City of the Moon God. Religious Traditions of Harran,
E.J. Brill, Leiden-New York-Köln, 1992.
204. Griffiths, J.G., The Concept of Divine Judgement in the Mystery Religions, în
SCOIR, 1982, p. 192-222.
205. Grottanelli, C., Yoked Horses, Twins, and the Powerful Lady: India, Greece,
Ireland, and Elsewhere, în JIES, 14, 1986, 1-2, p. 125-152.
206. Gurney, O.R., The Hittites, Penguin Books, Harmondsworth, 1954.
Bibliografie 629
207. Gury, F., Aiôn juvénile et l’anneau zodiacal: l’apparition du motif, în

MEFRA, 96, 1984, 1, p. 7-28.
208. Gury, F., Castores, în LIMC, III.1, 1986, p. 608-635.
209. Haas, V., Geschichte der hethitichen Religion, E.J. Brill, Leiden-New
York-Köln, 1994.
210. van Haeperen-Pourbaix, A., Recherche sur les origines, la nature et les
attributs du dieu Mên, în Mélanges Paul Naster, Louvain-La-Neuve,
1983, p. 221-257.
211. Hajjar, Y., Divinités oraculaires et rites divinatoires en Syrie et Phenicie,
în ANRW, II, 18.4, 1990, p. 2266-2267.
212. Hall, A., Notes and Inscriptions from the Eastern Pisidia, în AS, 18, 1968,
p. 57-92.
213. Hall, A., A Sanctuary of Leto at Oenoada, în AS, 27, 1977, p. 193-197.
214. Hall, A.S., The Clarian Oracle at Oenoanda, în ZPE, 32, 1978, p. 263-267.
215. Halsberghe, G., The Cult of Sol invictus, E.J. Brill, Leiden, 1972.
216. A. Hamman, La Prière, în ANRW, II, 23.2, 1980, p. 1187-2032.
217. Hanfmann, G.M.A., The Ancient Synagogue at Sardis, în Papers of the
Fourth Congress of Jewish Studies, I, World Union of Jewish Studies,
Jerusalem, 1967, p. 37-42.
218. Hanfmann, G.M.A., From Croesus to Constantine. The Cities of Western
Asia Minor and Their Arts in Greek and Roman Times, The University of
Michigan Press, Ann Arbor, 1975.
219. Hansman, J.F., Some Possible Classical Connections in Mithraic
Speculation, în MM, p. 601-613.
220. Harper, R., A Dedication to the Goddess Anaitis at Ortaköy, North of
Aksaray (Nitalis?), în AS, 17, 1967, p. 192-193.
221. Harper, R., Tituli Comanorum Cappadociae, în AS, 18, 1968, p. 93-147.
222. Harper, R., Bayburtluoğlu, I., Preliminary Report on Excavations at Şar,
Comana Cappadociae, in 1967, în AS, 18, 1968, p. 149-158.
223. Harper, R., Tituli Comanorum Cappadociae, în AS, 18, 1968, p. 93-147.
224. Harper, R.P., Inscriptiones Comanis Cappadociae in A.D. 1967 effossae:
titulorum loci supplementum, în Anatolian Studies, 19, 1969, pp. 27-40.
225. Hartman, L.F., Names of God, în EncJud, VII, 1978, col. 674-682.
226. Haspels, C. E., The Highlands of Phrygia. Sites and Monuments, I-II,
Princeton University Press, Princeton, New Jersey, 1971.
227. Hassoulier, B., Études sur l’histoire de Milet et du Didymeion, Librairie
Émile Bouillon, Paris, 1902.
228. van Henten, J.W., van der Horst, P.W., Studies in Early Jewish
Epigraphy, E.J. Brill, Leiden-New York-Köln, 1994.
229. Hermary, A., Dioskouroi, în LIMC, III.1, 1986, p. 567-593.

230. Herrmann, P., Men, Herr von Axiotta, în S. Şahin, E. Schwertheim, J.
Wagner (eds.), Studien zur Religion und Kultur Kleinasiens. Festschrift
für Friedrich Karl Dörner zum 65. Geburtstag am 28. Februar 1976, I,
E.J. Brill, Leiden, 1978, p. 415-423.
231. Herrmann, P., Varinlioğlu, E., Theoi Pereudenoi. Eine Gruppe von
Wihungen und Sühneinschriften aus der Katakekaumene, în EA, 3, 1984,
p. 1-18.
232. Hirschmann, V., Zwischen Menschen und Göttern, die kleinasiatischen
Engel, în EA, 40, 2007, p. 135-146.
233. Hogarth, W.M.R., Hogarth, D.G., Apollo Lermenus, în JHS, 8, 1887, p.
376-400.
234. Holmberg, B., Jewish versus Christian Identity in the Early Church?, în
RB, 105, 1998, 3, p. 397-425.
235. Hopfe, L.M., Mithraism in Syria, în ANRW, II, 18.4, p. 2114-2235.
236. Horsley, G.H.R., Name Change as an Indication of Religious Conversion
in Antiquity, în Numen, 34, 1987, 1, p. 1-17.
237. Horsley, G.H.R., The Fiction of «Jewish Greek», în New Documents
Illustrating Early Christianity, V, The Ancient History Documentary
Research Centre, Macquarie University, Australia, 1989, p. 5-40.
238. Horsley, G.H.R., The Mysteries of Artemis Ephesia in Pisidia: A New
Inscribed Relief, în AS, 42, 1992, p. 119-150.
239. Horsley, G.H.R., New Documents Illustrating Early Christianity. A
Rewiew of the Greek Inscriptions and Papyri published in 1976, I, The
Ancient History Documentary Research Centre, Macquarie University,
Australia, 1981.
240. Horst Roseman, Chr., Reflections of Philosophy: Strabo and Geographical
Sources, în D. Dueck et al., Strabo’s Cultural Geography. The Making of
Kolossourgie, Cambridge University Press, Cambridge-New York, 2005.
241. van der Horst, P.W., The Altar of the Unknown God in Athens (Acts
17:23) and the Cult of the Unknown Gods in the Hellenistic and Roman
Periods, în ANRW, II, 18.2, p. 1426-1456.
242. Paz de Hoz, M., Die lydischen Kulte im Lichte der griechischen
Inschriften, în AMS, 36, Dr. Rudolf Habelt, Bonn, 1999.
243. Hübner, S., Spiegel und soziale Gestaltungskraft alltäglicher Lebenswelt:
Der Kult des Men in Lydien und Phrygien, în AMS, 45, Religion und
Region. Götter und Kulte aus dem östlichen Mittelmeerraum, herausgegeben
von E. Schwertheim und E. Winter, Dr. Rudolf Habelt GmbH, Bonn,
2003, p.179-200.
Bibliografie 631
244. Huld-Zetsche, I., Archäologische Reihe Mithras in Nida-Heddernheim.

Gesamtkatalog, Museum für Vor- und Frühgeschichte, Frankfurt am
Main, 1986.
245. Humbach, H., Mithra in the KuSHāna Period, în MS, I, p. 135-141.
246. Humbach, H., Der sogdische Mithra, în MM, p. 717-723.
247. Inan, J., Atik, N., Öztürk, A., Alayanli, H.S., Ateş, G., Vorbericht über
die Untersuchungen an der Fassade des Theaters von Perge, în
Archäologischer Anzeiger, 2000, p. 285-340.
248. Ivantchik, A.I., Dedication to the Goddess Ma from olbia (Iolb 74), în
AncCiv, 10, 2004, 1-2, p. 1-14.
249. Jackson, H.M., The Meaning and Function of the Leontocephaline in
Roman Mithraism, în Numen, 32, 1985, p. 17-45.
250. Jacobs, B., Anahita, în Iconography of Deities and Demons, http://www.
religionswissenschaft.unizh.ch/idd. (14 November 2006).
251. de Jong, A., The Traditions of the Magi. Zoroastrianism in Greek and
Latinliterature, EPRO 133, E.J. Brill, Leiden–New York–Köln, 1997.
252. James, E. O., The Tree of Life. An Archeological Study, coll. ,,Studies in
the History of Religions” (Supplements to Nunen), XI, E.J. Brill, Leiden,
1966.
253. Jenkins, G.K., Two Coins of Asia Minor, în BMQ, 36, 1972, 3-4, p. 97-100.
254. Jones, Chr.P., A Decree from Perge in Pamphylia, în EA, 25, 1995, p. 29-33.
255. Jones, Ch.P., Diplomatie et liens de parenté: Ilion, Aphrodisias et Rome,
în Origines gentium, textes réunis par V. Fromentin et S. Gottenland,
256. Kammenhuber, A., Marduk und Santa in der hethitischen Überlieferung
des 2. Jt.s v. Chr., în Orientalia, N.S., 59, 1990, 2, p. 188-195.
257. Kaygusuz, I., Perge. Unter Kaiser Tacitus Mittelpunkt der Welt, în EA, 4,
1984, p. 1-4.
258. Kearsley, R.A., Cultural Diversity in Roman Pisidia: The Cult of the
Dioscuroi, în Actes I Antioche de Pisidie, Lyon, 2002, p. 401-416.
259. Keil, J., Die Kulte Lydiens, în W.H. Buckler, W.M. Calder (ed.),
Anatolian Studies Presented to Sir William Mitchell Ramsay, Longmans
Green & Co., Manchester–London–New York, 1923, p. 239-266.
260. Keil, J., Asia, în RAC, I, 1950, col. 740-749.
261. Kellens, J., Les Bras de Miθra, în MM, p. 703-716.
262. Köhne, E., Die Dioskuren in der griechichen Kunst von der Archaik bis
zum Ende des 5. Jarhunderts v.Chr., Verlag Dr. Kovač, Hamburg, 1998.
263. Kraabel, A.T., The Disappearance of the God-fearers, în Numen, 28,
1981, 2, p. 113-126.
264. Kraabel, A.T., Hypsistos and the Synagogue at Sardis, în GRBS, 10,
1969, 1, p. 81-93.
265. Krappe, A.H., The Anatolian Lion God, în JAOS, 65, 1945, 3, p. 144-154.
266. Kroll, J.H., The Greek Inscriptions of the Sardis Synagogue, în HTR, 94,
2001, 1, p. 5-55.
267. Labarre, G., Taşlialan, M., La Devotion au dieu Men: Les reliefs Rupestres de
la Voie Sacrée, în Actes I Antioche de Pisidie, 2002, p. 257-281.
268. Labarre, G., Les Origines et la diffusion du culte de Men, în L’Asie
Mineure dans l’Antiquité: échanges, populations et territoires. Regards
actuels sur une peninsule, sous la diréction de H. Bru, F. Kirbihler et S.
Lebreton, preface de M. Sartre, Actes du colloque international de Tours,
21-22 octobre 2005, Presses Universitaires de Rennes, Rennes, 2009, p.
389-414.
269. Lane, E.L., Towards a Definition of the Iconography of Sabazius, în
Numen, 27, 1980, 1, p. 9-33.
270. Lane, E.N., A Restudy of the God Mên, I, The Epigraphic and Sculptural
Evidence, în Berytus, 15, 1964, p. 5-58.
271. Lane, E.N., A Restudy of the God Mên, II, The Numismatic and Allied
Evidence, în Berytus, 17, 1967-1968, p. 15-47.
272. Lane, E.N., A Restudy of the God Mên, III, Conclusion, în Berytus, 17,
1967-1968, p. 81-106.
273. Lane, E.N., Three New Inscriptions from Ayasören, în AS, 20, 1970, p.
51-52.
274. Lane, E.N., The Italian Connection: An Aspect of the Cult of Men, în
Numen, 22, 1975, 3, p. 235-239.
275. Lane, E.N., Corpus Monumentorum Religionis Dei Menis Addenda, 1971-
1981, în JEChS, 1, 1981, 4, p. 193-209.
276. Lane, E.N., Men: A Neglected Cult of Roman Asia Minor, în ANRW, II,
18.3, 1990, p. 2161-2174.
277. Lane, E.N., Corpus Monumentorum Religionis Dei Menis Addenda, 1971-
1981, în JEChS, 1, 1981, 4, p. 193-209.
278. Laroche, E., Catalogue des textes hittites, coll. «Études et commentaires»,
no. 75, Éditions Klincksieck, Paris, 1971.
279. Laroche, E., Un syncrétisme gréco-anatolien: Sandas-Héraklès, în Les
syncrétismes dans les religions grecque et romaine, Colloque de
Strasbourg, Paris, 1973, p. 103-114.
280. Laumonier, A., Les Cultes indigènes en Carie, Éd. De Boccard, Paris,
1958.
Bibliografie 633
281. Lavagne, H., Pour une problématique nouvelle des recherches sur la
religion de Mithra, în MEFRA, 87, 1975, 2, p. 1131-1142.
282. Lease, G., Mithraism and Christianity: Borrowings and Transformations,
în ANRW, II, 23.2, 1980, p. 1306-1332.
283. Lebreton, S., ‘Les mœurs des peuples, la géographie des régions, les
opportunités des lieux’. Comment les Anciens se représentaient-ils l’Asie
Mineure du Ve siècle de n.è.?, în L’Asie Mineure dans l’Antiquité:
échanges, populations et territoires. Regards actuels sur une peninsule,
sous la diréction de H. Bru, F. Kirbihler et S. Lebreton, preface de M.
Sartre, Actes du colloque international de Tours, 21-22 octobre 2005,
Presses Universitaires de Rennes, Rennes, 2009, p. 15-51.
284. Lebrun, R., Divinités louvites et hourrites des rituels anatoliens en langue
akkadienne provenant de Meskene, în Hethitica, IX, 1988, p. 147-155.
285. Lebrun, R., Kummanni et Tarse, deux centres ciliciens majeurs, în La
Cilicie: Espaces et pouvoirs locaux (2e millénaire av. J.-C.–4e siècle ap.
J.-C.), Actes de la Table Ronde Internationale d’Istanbul, 2-5 novembre
1999, édités par E. Jean, A.M. Dinçol et S. Durugönül, Institut Français
d’Études Anatoliennes Georges Dumézil, Istanbul, 2001, p. 87-94.
286. Lebrun, R., Sartre, M., Anatolie, în J. Leclant (coord.), Dictionnaire de
l’Antiquité, Quadrige, PUF, Paris, 2005, p. 106-110.
287. Lechat, H., Meniskos, în DAGR III.2, 19632, p. 1718-1720.
288. Leclercq, H., Dogme, în DACL, IV.1, col. 1268.
289. Leclercq, H., Hypsistariens, în DACL, VI.2, 1925, col. 2945-2946.
290. Legrand, A., Lunus, în DAGR, III.2, 19632, p. 1392-1393.
291. Lehmer, C., Wörrle, M., Neue Inschriftenfunde aus Aizanoi IV: Aizanitica
Minora II, în Chiron, 36, 2006, p. 45-111.
292. Lenormant, F., Bendis, în DAGR, I.1, 19632, 686-687.
293. Levick, B., Dedications to Men Askaenos, în JRS, 20, 1970, p. 37-50.
294. Levy, G.R., The Oriental Origin of Herakles, în JHS, 54, 1934, 1, p. 40-53.
295. Lidov, J.B., Pindar’s ‘Hymn to Cybele’ (fr. 80 SM): Meter, Form, and
Syncretism, în GRBS, 37, 1996, 1, p. 129-144.
296. Lieu, J.M., The Race of the God-fearers, în JTS, N.S., 46, 1995, 2, p. 483-
501.
297. Lifshitz, B., Donateurs et fondateurs dans les synagogues juives.
Répertoire des dédicaces grecques relatives à la réfection des synagogues, J.
Gabalda et Cie, Paris, 1967.
298. Lindsay, H., Amasya and Strabo’s patria in Pontus, în D. Dueck, et al.,
Strabo’s Cultural Geography. The Making of Kollossourgia, Cambridge
University Press, Cambridge-New York, 2005, p.180-199.
299. Lloyd, S., Brice, W., Harran, în AS, 1, 1951, p. 77-111.

300. Lozano, A., La esclavitud sagrada monorasiática: elementos griegos y
orientales, în Gerión, 17, 1999, p. 233-262.
301. MacDowall, D.W., The Role of Mithra among the Deities of the Kushāna
Coinage, în MS, I, p.142-150.
302. MacDowall, D.W., Sol Invictus and Mithra. Some Evidence from the Mint
of Rome, în MM, p. 557-569.
303. Magie, D., Roman Rule in Asia Minor, to the End of the third Century
after Christ, I-II, Princeton University Press, Princeton, New Jersey, 1950.
304. Mac Kay, T. S., The major Sanctuaries of Pamphylia and Cilicia, în
ANRW, II, 18.3, 1990, p. 2045-2129.
305. Malandra, W.W., Cautes and Cautopates, în EncIran, 1981, p. 95-96.
306. Malandra, W.W. (ed.), An Introduction to Ancient Iranian Religion.
Readings from the Avesta and the Achaemenid Inscriptions, University
of Minnesota Press, Minneapolis, 1983.
307. Malay, H., Meter Phileis near Philadelphia, în EA, 6, 1985, p. 111-126.
308. Malay, H., A Praise on Men Artemidorou Axiottenos, în EA, 36, 2003, p.
13-18.
309. Maraval, P., Messaliens, în Leclant, J. (ed.), Dictionnaire de l’Antiquité,
Quadrige/PUF, Paris, 2005, p. 1401.
310. Marchetti Longhi, G., Nouvi aspetti della topografia dell'antico Campo
Marzio di Roma. Circo Flaminio o Teatro di Balbo?, în Mélanges, 82, 1,
1970, p. 117-158.
311. Marek, Chr., Stadt, Ära und Territorium in Pontus-Bithynia und Nord-
Galatia, Tübingen, 1993.
312. Marek, Chr., Der höchste, beste, größte, allmächtige Gott: Inschriften aus
Nord-kleinasien, în EA, 32, 2000, p. 129-146.
313. Markelbach, R., Aurelia Artemisia aus Ephesos, eine geheilte Augenkranke,
în EA, 20, 11992, p. 55-56
314. Martin, L.H., Roman Mithraism and Christianity, în Numen, 36, 1989, p.
2-15.
315. Martin, J.-P., Providentia Deorum. Recherches sur certains aspects religieux
du pouvoir imperial romain, École Française de Rome, Roma, 1982.
316. Mason, A.S., Immortality in the “Timaeus”, în Phronesis, 39, 1994, 1, p.
90-97.
317. Mason, H.J., Hittite Lesbos, în Anatolian Interfaces. Hittites, Greeks, and
their Neigbours. Proceedings of an International Conference on Cross-
Bibliografie 635

318. Masquelier, N., Pénates et Dioscures, în Latomus, 25, 1, 1966, p. 88-98.
319. McKay, H.A., Sabbath and Synagogue. The Question of Sabbath Worship
in Ancient Judaism, col. RGRW (=EPRO) 122, E.J. Brill, Leiden–New
York–Köln, 1994.
320. Melaart, J., Excavations at Çatal Hüyük, 1962, în AS, 13, 1963, p. 43-103.
321. Mellor, R., The Local Character of Roman Imperial Religion, în
Athenaeum, 80, 1992, 2, p. 385-400.
322. Merkelbach, R., Zwei Vermutungen zur Mithrasreligion, în Numen, 6, 1956,
p. 154-156.
323. Merkelbach, R., Referat. Die Götter Hosios und Dikaios in Mäonien und
Phrygien, în ZPE, 97, 1993, p. 291-296.
324. Miller, K.M., Apollo Lairbenos, în Numen, 32, 1985, 1, p. 46-70.
325. Milner, N.P., Smith, M.F., New Votive Reliefs from Oinoanda, în AS, 44,
1994, p. 65-75.
326. Milner, N.P., Votive Reliefs from Balboura and Its Environs. Epigraphical
Appendix, în AS, 47, 1997, p. 33-49.
327. Miranda, E., La comunità giudaica di Hierapolis di Frigia, în EA, 31,
1999-2000, p. 109-155.
328. Mirković, M., Katagraphe, Ownership, and Tax, in Atti del XXII Congresso
Internazionale di Papirologia, Firenze 1998, Istituto Papirologico „G.
Vitelli”, Firenze, 2001, p. 953-967.
329. Mitchell, S., The Hellenization of Pisidia, în Mediterranean Archaeology,
4, 1991, 119-145.
330. Mitchell, S., Anatolia. Land, Men, and Gods in Asia Minor, I-II, Oxford
University Press, Oxford, 1993.
331. Mitchell, S., The Cult of Theos Hypsistos between Pagans, Jews, and
Christians, în P. Athanassiadi, M. Frede (ed.), Pagan Monotheism in
Late Antiquity, Claredon Press, Oxford, 1999, p. 81-148.
332. Mitchell, S., Ethnicity, Acculturation and Empire in Roman and Late
Roman Asia Minor, în Ethnicity and Culture in Late Antiquity, edited by
S. Mitchell and G. Greatrex, Duckworth and The Classical Press of
Wales, Swansea, 2000, p. 117-150.
333. Mitchell, S., The Temple of Men Askaenos at Antioch, în Actes I Antioche
de Pisidie, 2002, p. 313-322.
334. Mitchell, S., Further Thoughts on the Cult of Theos Hypsistos, în One
God. Pagan Monotheism in the Roman Empire, edited by S. Mitchell and
P. van Nuffelen, Cambridge University Press, Cambridge, 2010, p. 167-208.
335. Mitten, D.G., Introduction to the Greek Inscriptions. Sardis Synagogue,

în HTR, 94, 2001, 1, p. 1-2.
336. Morel, J.-P., Thèmes sabins et thèmes numaïques dans le monnayage de
la République romaine, în Mélanges, 74, 1, 1972, p. 7-16.
337. Morris, S. P., Potnia Aswiya: Anatolian Contributions to Greek Religion,
în Aegaeum, 22, 2001, p. 423-434.
338. Murphy-O’Connor, J., Lots of God-fearers? Theosebeis in the
Aphrodisias Inscription, în RB, 99, 1992, 2, p. 418-424.
339. Lo Muzio, C., The Dioscuri at Dilberjin (Northern Afghanistan): Reviewing
Their Chronology and Significance, în StIran, 28, 1999, p. 41-61.
340. Neumann, V., Istoria evreilor din România. Studii documentare şi
teoretice, Ed. Amarcord, Timişoara, 1996.
341. Nicholson, O., Taq-i Bostan, Mithras, and Julian the Apostate, în IranAnt,
18, 1983, p. 177-178.
342. Nikoloudis, S., Multiculturalism in the Mycenian World, în Anatolian
Interfaces. Hittites, Greeks, and their Neigbours. Proceedings of an
International Conference on Cross-Cultural Interaction, September 17-
19, 2004, Emory University, Atlanta, GA, edited by B.J. Collins, M.R.
Bachvarova, and I.C. Rutherford, Oxbow Books, Oxford, 2008, p. 45-56.
343. Niels, D., L’Eneide et les origines de Rome: L’épopée étiologique, în
Origines gentium, textes réunis par Valérie Fromentin et Sophie
Gottenland, Ausonius Publications, Bordeaux, 2001, p. 223-240.
344. North, J. A., Roman Religion, Oxford University Press, Oxford, 2000.
345. Noy, D., Angel of Death, în EncJud, II, 1978, col. 952-956.
346. van Nuffelen, P., Pagan Monotheism as a Religious Phenomenon, în One
God. Pagan Monotheism in the Roman Empire, edited by S. Mitchell and
P. van Nuffelen, Cambridge University Press, Cambridge, 2010, p. 16-33.
347. Öçmen, O., Davesne, A., Un treson trouvé à Tarse en 1992, în Anatolia
Antiqua, 4, 1996, p. 181-189.
348. Oikonomides, A.N., Artemis Medeia, in ZPE, 45, 1982, p. 115-118.
349. Onurkan, S., Artemis Pergaia, în IstMitt, 19-20, 1969-1970, p. 289-298.
350. Olshausen, E., Götter, Heroen und ihre Kulte in Pontos – ein erster
Bericht, în ANRW, II, 18.3, 1990, p. 1865-1906.
351. Orsi, D.P., La rappresentatione del sovrano nella ‘Vita di Artaserse’
Plutarchea, în AncSoc, 19, 1988, p. 135-160.
352. Oster, R.E., Ephesus as a Religious Center under the Principate, I,
Paganism before Constantine, în ANRW, II, 18.3, 1990, p. 1661-1728.
353. Özkaya, V., The Shaft Monuments and the Taurobolium among the
Phrygians, în AS, 47, 1997, p. 89-103.
Bibliografie 637
354. Özsait, M., Labarre, G., Özsait, N., Les Reliefs rupestres et les inscriptions de
Keçili-Yanıktaş (Pisidie), în Anatolia Antiqua, 12, 2004, 61-82.
355. Öztürk, E.A., Tanrıver, C., New Katagraphai and Dedications from the
Sanctuary of Apollon Lairbenos, în EA, 41, 2008, p. 91-111.
356. Pace, B., Diana Pergaea, în Anatolian Studies Presented to Sir William
Mitchel Ramsay, edited by W. H. Buckler and W. M. Calder, Manchester
University Press, Manchester, p. 297-314
357. Palmer, R.E.A., The Neighborhood of Sullan Bellona at the Colline Gate,
în MEFRA, 87, 1975, 2, p. 635-665.
358. Panichi, S. Cappadocia through Strabo’s Eyes, în D.Dueck et al, Strabo’s
Cultural Geography. The Making of Kolossourgia, Cambridge University
Press, Cambridge – New York, 2005, p. 200-215.
359. Papatheophanes, M., Heraclitus of Ephesus, the Magi, and the Achaemenids,
în Numen, 20, 1985, p. 101-161.
360. Papazoglou, F., Affranchissement par consécration et hierodulie, în ŽA,
31, 1981, p. 171-179.
361. Parke, H.W., The Oracles of Apollo in Asia Minor, Croom Helm,
London-Sydney-Dover, New Hampshire, 1985.
362. Parke, H.W., Sibyls and Sibylline Prophecy in Classical Antiquity, edited
by B.C. McGing, Routledge, London-New York, 1988.
363. Pedley, J., Sanctuaries and the Sacred in the Ancient Greek World,
364. Pekman, A., Perge Tarihi/History of Perge, Türk Tarih Kurumu Basımevi,
Ankara, 1989.
365. Peppers, J., Four Roman Votive Bronzes in the Getty Museum, în Getty
Journal, 8, 1980, p. 173-180.
366. Peterson, E., Eis Theos. Epigraphische, formgeschchliche und
religionsgeschichtiche Unterfuchungen, mit zahlreichen Abbildungen,
Wort-, Stellen-, Sach- und Autoren-Register, Dandenhoed & Ruprecht,
Göttingen, 1926.
367. Petridou, G., ‘Artemidi to Ichnos’: Divine Feet and Hereditary
Priesthood in Pisidian Pogla, în AS, 59, 2009, p. 81-93.
368. Pettazzoni, R., Confession of Sins and the Classics, în HTR, 30, 1937, 1,
p. 1-14.
369. Petzl, G., Malay, H., A New Confession-Inscription from Katakekaumene,
în GRBS, 28, 1987, 4, p. 459-472.
370. Petzl, G., Inschriften aus der Ungebung von Saittai (I), (Encekler,
Hamidiye, Ayazviran), în ZPE, 30, 1978, p. 249-276.
371. Petzl, G., Ein frühes Zeugnis für den Hosios-Dikaios-Kult (Ricl Nr. 103),
în EA, 20, 1992, p. 143-147.
372. Petzl, G., Die Beitinschriften Westkleinasien, în EA, 22, 1994, p. 1-175.
373. Petzl, G., Neue Inschriften aus Lydien (I), în EA, 29, 1996, p. 1-29.
374. Petzl, G., Neue Inschriften aus Lydien (II). Addenda und Corrigenda zu
‘Die Beichtinschriften aus Kleinasiens’ (Epigr. Anatol. 22, 1994), în EA,
28, 1997, p. 21-34.
375. Petzl, G., Neue Inschriften aus Lydien (III), în EA, 30, 1998a, p. 19-46.
376. Petzl, G., Ein Zeugnis für Sternenglauben in Lydien, în Chiron, 28,
1998b, p. 65-75.
377. Petzl, G., Inschriften aus Phrygien, în EA, 31, 1999, p. 95-102.
378. Petzl, G., Varia epigraphica, în EA, 33, 2001, p. 51-56.
379. Petzl, G., Neue Inschriften aus Lydien (IV). Kulturbeflissenes Nordostlydien,
în EA, 34, 2002, p. 92-102.
380. Petzl, G., Zum religösen leben im westlichen Kleinasien: ein flüsse und
Wechselwirkungen, în AMS, 45, 2003, p. 93-101 (= Ibidem, în H. Blum,
B. Faist, P. Pfälzner, A.-M. Wittke (Hrsg.), Brükenland Anatolien?
Ursachen, Extensität und Modi des Kulturanstauches zwischen Anatolien
und seinen Nachbarn, Attempto Verlag, Tübingen, 2002, p. 381-391).
381. Petzl, G., Neue Inschriften aus Lydien (V), în EA, 38, 2005, p. 69-79.
382. Petzl, G., Bedrohter Kultvollzug: Hilfe von höherer Stelle, în A. Martinez
Fernandez (ed.), Estudios de epigrafía griega, Servicio de Publicaciones
de la Universidad de La Laguna, La Laguna, 2009, p. 377-386.
383. Pinterović, D., Da li je u rimskoj koloniji Mursi postojala sinagoga?/Was
There a Synagogue at Mursa?, în Osječki zbornik, 9-10, 1965, p. 61-74.
384. Pinterović, D., Nepoznati rimski natpisi iz Osijeka/Three Unknown
Roman Inscriptions from Mursa, în Osječki zbornik, 16, 1977, p. 91-97.
385. Pintilie, M., Mithraea în Dacia, în EphNap, IX-X, 1999-2000, p. 231-243.
386. Pippidi, D.M., în jurul descoperirilor mitriace din peştera Adam, în StCl,
13, 1971, p. 143-148 (=Autour des découvertes mithriaques de la grotte
Adam, în Parerga. Écrits de philologie, d’épigraphie et d’histoire
ancienne, Ed. Academiei/Éditions Les Belles Lettres, Bucureşti-Paris,
1984, p. 278-283.
387. Pippidi, D.M., En marge d’un document mithriaque de la Dobroudja, în
Parerga. Écrits de philologie, d’épigraphie et d’histoire ancienne, Ed.
Academiei/Éditions Les Belles Lettres, Bucureşti-Paris, 1984, p. 273-277.
388. Pippidi, D.M., „Theos Hypsistos” la Tomis, în Studii de istorie şi
epigrafie, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucureşti, 1988, p. 202-206
(=StCl, 16, 1974, p. 260-263).
Bibliografie 639
389. des Places, Ed., Éléments de sotériologie orientale dans le platonisme à

la fin de l’Antiquité, în SCOIR, 1982, p. 243-253.
390. des Places, Éd., Le «dieu incertain» des Juifs, în JSav, 1973, 289-294.
391. des Places, Éd., Les Oracles chaldaïques, în ANRW, II, 17.4, 1984, p.
2299-2335.
392. des Places, Éd., Études platoniciennes, EPRO 90, E.J. Brill, Leiden, 1981.
393. Popescu, Em., Basilique et synagogue dans le sud-est de l’Europe à
l’époque protobyzantine (IVe-VIe siècles), în Ebyz, II, 1991, p. 9-22
(=Bazilica şi sinagoga în sud-estul european în epoca protobizantină
(sec. IV-VI), în Studii teologice, 42, 1990, 4, p. 59-70).
394. Popko, M., Religions in Asia Minor, Academic Publications Dialog,
Warsaw, 1995.
395. Pothecary, S., The Expression „Our Times” in Strabo’s Geography, în
Classical Philology, 92, 1997, p. 235-246.
396. Pothecary, S., Strabo the Geographer: His Name and Its Meaning, în
Mnemosyne, IVth ser., 52, 1999, 6, p. 691-704.
397. Pothecary, S., Strabo, the Tiberian Author: Past, Present, and Silence in
Strabo’s Geography, în Mnemosyne, IVth ser., 55, 2002, 2, p. 387-438.
398. Potter, D.S., Prophecy and History in the Crisis of the Roman Empire. A
Historical Commentary on the ‘Thirteen Sibylline Oracle’, Claredon
399. Potts, D.T., Nana in Bactria, în Silk Road Art and Archaeology, 7, 2001,
p. 23-35.
400. Proeva, N., La déesse cappadocienne Mâ et son culte en Macédoine
d’après une plaque en bronze de Pretor au Musée de Resen, în ŽA, 33,
1983, 2, p. 165-183.
401. Proeva, N., Mâ, în LIMC, VI.1, 1992, p. 330-331.
402. Prontera, F., Dall’Halys al Tauro. Descrizione e rappresentazione
nell’Asia Minore di Strabone, în A.M. Biraschi, G. Salmeri, Strabone et
l’Asia Minore, Edizione Scientifiche Italiane, Perugia, 2000, p. 95-112.
403. Rabello, A.M., The Jews in the Roman Empire: Legal Problems, from
Herod to Justinian, col. „Variorum Collected Studies”, Ashgate Publishing
Ltd., Aldershot–Burlington, Vermont–Singapore–Sydney, 2000.
404. Radan, G., Comments on the History of the Jews in Pannonia, în
ActaArch, 25, 1973, 3-4, p. 265-278.
405. Rajak, T., Noy, D., «Archisynagogoi»: Office, Title, and Social Status in
the Greco-Jewish Synagogue, în JRS, 83, 1993, p. 75-93.
406. Ramsay, W.M., Cities and Bishoprics of Phrygia, în JHS, 4, 1883, p. 370-
436.
407. Ramsay, W.M., Artemis-Leto and Apollo-Lairbenos, în JHS, 10, 1889, p.

216-230.
408. Ramsay, W.M., The Cities and Bishoprics of Phrygia, I.1, The Lycos
Valley and South-Western Phrygia, Claredon Press, Oxford, 1895.
409. Ramsay, W.M., The Cities and Bishoprics of Phrygia, I.2, West and West-
Central Phrygia, Claredon Press, Oxford, 1897.
410. Ramsay, W.M., Anatolica Quaedam, în JHS, 50, 1930, p. 262-287.
411. Ramsay, W.M., The Historical Geography of Asia Minor, Adolf M.
Hakkert Publisher, Amsterdam, 19622.
412. Rein, M.J., The Cult and Iconography of Lydian Kybele, PhD Disseration,
Harvard University, 1993.
413. Reynolds, J., Tannenbaum, R., Jews and God-fearers at Aphrodisias.
Greek Inscriptions with Commentary, texts from the excavations at
Aphrodisias conducted by Kenan T. Erim, The Cambridge Philological
Society, Cambridge, 1987.
414. Richards, G.C, Strabo, the Anatolian tho Failed Recognition, în Greece &
Rome, 10, 1941, 29, p. 79-90
415. Richardson, J.S., Polybius’ – View of the Roman Empire, în Papers of the
British School at Rome, 47, 1979, p. 1-11.
416. Richlin, A., Not before Homosexuality: The Materiality of Cinaedus and
the Roman Law against Love between Men, în Journal of the History of
Sexuality, 3, 1993, 4, p. 523-573.
417. Ricl, M., Le Sanctuaire des dieux Saint et Juste à Yaylababa Köyü, în ŽA,
40, 1990, p. 157-177.
418. Ricl., M., Hosios kai Dikaios. Première partie: Catalogue des inscriptions, în
EA, 18, 1991, p. 1-70.
419. Ricl., M., Hosios kai Dikaios. Seconde partie: Analyse, în EA, 19, 1992a,
p. 71-103.
420. Ricl., M., Hosios kai Dikaios. Nouveaux Monuments, în EA, 20, 1992b, p.
95-100.
421. Ricl, M., Inscriptions votives inédites au musée d’Eskişehir, în ŽA, 1994,
p. 157-174.
422. Ricl, M., Svest o grehu u maloazijskim kultovima rimskog doba /La
Conscience du péché dans les cultes anatoliens à l’époque romaine,
Beograd, 1995.
423. Ricl, M., Les katagraphai du sanctuaire d’Apollon Lairbenos, în Arkeoloji
Dergisi, 3, 1995, p. 167-195.
424. Ricl, M., Donations of Slaves and Freeborn Children to Deities in Roman
Macedonia and Phrygia: A Reconsideration, în Tyche, 16, 2001, p. 127-160.
Bibliografie 641
425. Ricl, M., Society and Economy of Rural Sanctuaries in Roman Lydia an
Phrygia, în EA, 35, 2003a, p. 77-101.
426. Ricl, M., Varia epigraphica, în EA, 35, 2003b, p. 102-112.
427. Ries, J., Le Culte de Mithra en Iran, în ANRW, II, 18.4, p. 2728-2775.
428. Rigsby, K.J, Asylia. Territorial Inviolability in the Hellenistic World,
429. Ritti, T., Şimşek, C., Yıldız, H., Dediche e katagraphai dal santuario
frigio di Apollo Lairbenos, în EA, 32, 2000, p. 1-88.
430. Ritti, T., Documenti epigrafici dalla regione di Hierapolis, în EA, 34,
2002, 41-70.
431. Robert, L., Hellenica. Recueil d’épigraphie, de numismatique et d’antiquités
grecques, I-XIII, Librairie d’Amérique et d’Orient Adrien-Maisonneuve,
Paris, 1940-1965.
432. Robert, L., Ville d’Asie Mineure. Études de géographie ancienne,
Éditions de Boccard, Paris, 1962.
433. Robert, L., Noms indigènes dans l’Asie Mineure gréco-romaine, Librairie
Adrien Maisonneuve, Paris, 1963.
434. Robert, L., Trois oracles de la théosophie et un prophète d’Apollon, în
CRAI, 1968, 1, p. 568-599.
435. Robert, L., Opera Minora Selecta. Épigraphie et antiquités grecques, I-
VII, Adolf M. Hakkert – Éditeur, Amsterdam, 1969-1990.
436. Robert, L., Un oracle gravé à Oinoanda, în CRAI, 1971, 1, p. 597-619.
437. Robert, L., Une nouvelle inscription grecque de Sardes: Règlement de
l’autorité perse relatif à un culte de Zeus, în CRAI, 1975, p. 306-330.
438. Robert, L., Monnaies grecques de l'époque impériale, în Revue
numismatique, VIe série, 18, 1976, p. 25-56.
439. Robert, L., Les dieux des Motaleis en Phrygie, în JSav, 1983, p. 45-63.
440. Robert, L., Documents d’Asie Mineure, École Française d’Athènes, Athènes,
1987.
441. Roller, L.E., In Search of the God the Mother. The Cult of Anatolian
Cybele, University of California Press, Berkeley-Los Angeles-London, 1999.
442. Roosevelt, Chr. R., The Archeology of Lydia, from Gyges to Alexander,
443. Roscoe, W., Priests of the Goddess: Gender Transgression in Ancient
Religion, dans History of Religions, 35, 1996, 3, p. 195-230.
444. Rosenberger, V., Griechische Orakel. Eine Kulturgeschichte, Theiss,
Darmstadt, 2001.
445. Rostad, A., Confession or Reconciliation? The Narrative Structure of the

Lydian and Phrygian ‘Confession Inscriptions’, în Symbolae Osloenses,
77, 2002, p. 145-164.
446. Rostad, A., Human Transgression – Divine Retribution. A Study of
Religious Transgressions and Punishments in Greek Cultic Regulations
and Lydian-Phrygian Reconciliation Inscriptions, PhD Thesis, Department
of Classics, University of Bergen, 2007.
447. Roueché, Ch., Floreat Perge, în Images of Authority. Papers presented to
Joyce Reynolds on the occasion of her birthday, edited by Mary Margaret
Mackenzie and Charlotte Roueché, The Cambridge Philological Society,
Cambridge, 1989.
448. Rowland, B., Jr., Buddha şi Zeul Soare, în Zalmoxis. Revistă de studii
religioase. Volumele I-III (1938-1942), publicată sub direcţia lui M. Eliade,
Ed. Polirom, Iaşi, 2000, p. 114-118.
449. Rubio, G., ¿Vírgenes o meretrices? La Prostitución sagrada en el Oriente
antiguo, în Gerión, 17, 1999, p. 129-148.
450. Ruscu, L., Two Pontic Notes, în EA, 38, 2005, p. 125-130.
451. Ruscu, L., Sinopeans Abroad and Foreigners at Sinope, în AWE, 7, 2008,
p. 81-106.
452. Russell, J.R., Pre-Christian Armenian Religion, în ANRW, II, 18.4, p.
2679-2692.
453. Said, S., Trédé, M., Le Boulluec, Histoire de la littérature grecque,
Quadridge/PUF, Paris, 2004.
454. Salmeri, G., I nomi di Asia e di Anatolia, în Geographia antiqua, 5, 1996,
p. 194-195.
455. Salmeri, G., Regioni, popoli e lingue epicorie d’Asia Minore nella
«Geografia» di Strabone, în A.M. Biraschi, G. Salmeri, Strabone et
l’Asia Minore, Edizione Scientifiche Italiane, Perugia, 2000, p. 159-188.
456. Salmeri, G., Hellenism on the Periphery: the Case of Cilicia and an
Ethymology of ‘Soloikismos’, în S. Colvin (ed.), The Greco-Roman East.
Politics, Culture, Society, Cambridge University Press, Cambridge, 2004,
p. 181-206.
457. Salvatori, S., Il dio Santa-Sandon: uno sguardo ai testi, în Parola del
Passato, 30, 1975, p. 401-409.
458. Salzmann, D., Neue Denkmäler des Mondgottes Mên, în IstMitt, 30, 1980,
p. 261-290.
459. Salzmann, D., Lane, E.N., Nachlese zum Mondgott Mên, în IstMitt, 3,
1984, p. 355-370.
Bibliografie 643
460. Sanie, S., Cultele orientale în Dacia romană, I, Cultele siriene şi

palmiriene, Ed. Ştiinţitică şi enciclopedică, Bucureşti, 1981.
461. Sanie, S., Deus Aeternus et Theos Hypsistos en Dacie romaine, în
Hommages à Maarten J. Vermaseren, III, EPRO 68, E.J. Brill, Leiden,
1978, p. 1092-1115.
462. Sanie, S., Classia et Orientalia (IV), în SCIVA, 37, 1986, 1, p. 76-84.
463. Sanie, S., Dacia romană – zonă de interferenţă a marilor curente spirituale
din spaţiul mediteranean, în Românii în istoria universală, III.1, Iaşi,
1988, p. 841-852.
464. Sanie, S., Elemente iudaice sau iudaizante în interferenţa etno-culturală
din Dacia şi Moesia Inferior, în SAHIR, I, 1996, p. 1-27.
465. Sanie, S., Die syrischen und palmyrischen Kulte im römischen Dakien, în
ANRW, II, 18.2, p. 1165-1271.
466. Saprykin, S.J., The Religion and Cults of the Pontic Kingdom: Political
Aspects, în J. Munk Højte (ed.), Mithridates VI and the Pontic Kingdom,
Aarhus University Press, Aarhus, 2009, p. 249-275.
467. Sartre, M., L'Asie Mineure et l'Anatolie d'Alexandre à Dioclétien (IVe s.
av. J.-C. – IIIe s. ap. J.-C.), Éd. Armand Colin, Paris, 1995.
468. Sartre, M., L’Orient romain, Éd. Du Seuil, Paris, 1991.
469. Sartre, M., Asie Mineure, în J. Leclant (coord.), Dictionnaire de
l’Antiquité, Quadrige, PUF, Paris, 2005, p. 252-253.
470. Schnabel, E.J., Dvine Tyranny and Public Humiliation: A Suggestion for
the Interpretation of the Lydian and Phrygian Confession Inscriptions, în
NT, 45, 2003, 2, p. 160-188.
471. Schwartz, M., Cautes and Cautopates, the Mithraic Torchbearers, în MS,
II, p. 406-423.
472. Schwartz, M., The Religion of Achaemenian Iran, în CAHIran, II, p. 664-697.
473. Schwertheim, E., Eine neues Weiherelief für Men und seine Mutter aus
Lydien im Museum von Izmit, în IstMitt, 25, 1975, p. 357-365.
474. Scibona, C.G., Mithras demiourgos, în MM, p. 615-623.
475. Scullion, S., Pilgrimage and the Greek Religion: Sacred and Secular in
the Pagan Polis, în J. Elsner, I. Rutheford, Pilgrimage in Graeco-Roman
and Early Christian Antiquity. Seeing the Gods, Oxford University Press,
Oxford, 2005, p. 111-130.
476. Seager, A.S., The Building History of the Sardis Synagogue, în AJA, 76,
1972, 4, p. 425-435.
477. Segal, A.F., Hellenistic Magic: Some Questions of Definition, în StHellRel,
1979, p. 349-375.
478. Segal, A.F., Heavenly Ascent in Hellenistic Judaism, Early Christianity

and their Environment, în ANRW, II, 23.2,1980, p. 1333-1394.
479. Seyrig, H., Une déesse anatolienne, în Antike Kunst, 1970, 76-78 (= Seyrig,
H., Une déesse anatolienne, în Scripta varia. Mélanges dʼarchéologie et
dʼhistoire, Librairie Orientaliste Paul Geuthner, Paris, 1985, p. 705-707).
480. Sheppard, A.R.R., RECAM Notes and Studies Nr. 6. Jews, Christians and
Heretics in Acmonia and Eumeneia, în AS, 29, 1979, p. 169-180.
481. Sheppard, A.R.R., Pagan Cults of Angels in Roman Asia Minor, în
Talanta, 12-13, 1980-1981, p. 77-101.
482. Shepherd, D.G., The Iconography of Anāhitā, în Berytus, 28, 1980, p. 47-82.
483. Sherwin-White, S.M., ‘Median’ Artemis in an Early Hellenistic Funerary
Inscription, în ZPE, 49, 1982, p. 30.
484. Simon, M., Mithra et les empereurs, în MM, 1979, p. 411-425.
485. Simon, M., Jupiter-Jahvé, în Numen, 23, 1976, 1, p. 40-66.
486. Singer I., Hittite Prayers, ed. by H.A. Hoffner Jr., Society of Biblical
Literature, Atlanta, Georgia, 2002.
487. Singer, I., Purple-Dyers in Lazpa, în Anatolian Interfaces. Hittites,
Greeks, and their Neigbours. Proceedings of an International Conference on
Cross-Cultural Interaction, September 17-19, 2004, Emory University,
Atlanta, GA, edited by B.J. Collins, M.R. Bachvarova, and I.C.
Rutherford, Oxbow Books, Oxford, 2008, p. 21-43.
488. Smith, J.S., Native Cults in the Hellenistic Period, în HR, 11, 1971, p.
236-249.
489. Smith, J.Z., Towards Interpreting Demonic Powers in Hellenistic and
Roman Antiquity, în ANRW, II, 16.1, 1978, p. 425-439.
490. Smith, M.F., Excavations at Oinoanda 1997: The New Epigraphic Texts,
în AS, 48, 1998, p. 125-170.
491. Smith, R.R.R., Greeks, Foreigners and Roman Republican Portraits, în
JRS, 71, 1981, p. 24-38.
492. Smith, T.J., Votive Reliefs from Balboura and Its Environs, în AS, 47,
1997, p. 3-49.
493. Sokolovska, V., Svetilište na Dioscurite kaj Demir Kapija/Un Sanctuaire
des Dioscures à Demir Kapija, în ŽA, 24, 1974, p. 267-278.
494. Sökmen, E., Characteristics of the Temple States in Pontos, în J. Munk
Højte (ed.), Mithridates VI and the Pontic Kingdom, Aarhus University
Press, Aarhus, 2009, p. 277-287.
495. Solin, H., Juden und Syrer im westlichen Teil der römischen Welt. Eine
ehnisch-demographische Studie mit besonderer Berücksichtigung der
sprachlichen Zustände, în ANRW, II, 29.2, p. 587-789.
Bibliografie 645
496. Solin, H., Zu pannonischen Juden, în ActaArch, 41, 1989, p. 233-236.

497. de Souza, Ph., Piracy in the Graeco-Roman World, Cambridge University
Press, Cambridge, 1999.
498. Speidel, M., Venus Victrix – Roman and Oriental, în ANRW, II, 17.4,
1984, p. 2225-2238.
499. Stander, H.F., Neopitagorism, în EChr, 1999, p. 804-805.
500. Stander, H.F., Stoicism, în EChr, 1999, p. 1089-1091.
501. Sterckx, C., Le ‘Panthéon théorique’ des indo-Européens et le nombre
cinq, în Latomus, 34, 1, 1975, p. 3-16.
502. Strasburger, H., Poseidonius on the Problems of the Roman Empire, în
JRS, 55, 1965, 1-2, p. 40-53.
503. Stierlin, H., Grèce d’Asie, Arts et civilasations classiques de Pergame à
Nemroud Dagh, texte et photos par H. Stierlin, Ed. du Sevil, Fribourg, 1986.
504. Strauss, R., Elemente mesopotamischer Ritualistik in hethischen Texten.
Das ‘Šamuha-ritual’ (CTH 480), în H. Blum, B. Faist, P. Pfälzner, A.-M.
Wittke (Hrsg.), Brükenland Anatolien? Ursachen, Extensität und Modi
des Kulturanstauches zwischen Anatolien und seinen Nachbarn,
Attempto Verlag, Tübingen, 2002, p. 323-338.
505. Sturgeon, M.C., Dedications of Roman Theaters, în Hesperia Supplements,
33, Charis: Essays in Honor of Sara Immerwahr, American School of
Classical Studies at Athens, Athens, 2004, p. 411-429.
506. Summerer, L., Das pontische Wappen. Zur Astralsymbolik auf den
pontischen Münzen, în Chiron, 25, 1995, p. 305-314.
507. Sventsitskaya, I.S., Osobennosti religioznoj zhizni narodnykh mass v
aziatskikh provintsiakh rimskoj imperii (II-III vv.): jazychestvo i khristianst
vo/ The Religious Life in Asiatic Provinces of the Roman Empire in II-III
centuries A.D.: Paganism and Christianity, în VDI, 1992, p. 54-71.
508. Swain, S., Language, Classicism and Power in the Greek World, AD 50-
250, Claredon Press, Oxford, 1996.
509. Syme, R., Anatolica. Studies in Strabo, edited by A. Birley, Claredon Press,
Oxford, 1995.
510. Şahin, S., Der Disput der „Viri docti“ über die Lykiarchie gelöst?
Documente von Lykiarchen aus der Familie der Dionysii aus Neisa, în
Gephyra, 3, 2006, 29-47.
511. Şerban, I., Băluţă, C.L., On Mithraism in the Army of Dacia Superior, în
MM, p. 573-578.
512. Tacheva-Hitova, M., O kulte THEOS HYPISTOS na Bospore/The Cult of
THEOS HYPISTOS in Bosporus, în VDI, 143, 1978, 1, p., 133-142.
513. Tacheva-Hitova, M., Eastern Cults in Moesia Inferior and Thracia (5th c.
B.C.–4th c. A.D.), E.J. Brill, Leiden, 1983.
514. Tacheva, M., Le Syncretisme religieux dans les provinces balkaniques de
l’Empire Romain. Les reliefs de soi-disants Cavaliers Danubiens, în ŽA,
50, 2000, p. 231-245.
515. Tafażżolī, A., Činwad puhl, în EncIran, 1985, p. 594-595.
516. Tanner, J., Portraits, Power and patronage in Late Roman Republic, în
JRS, 90, 2000, p. 18-50.
517. Tanrıver, C., A Dedication to Hosios (-on) and Dikaios (-on) from
Phrygia, în EA, 36, 2003, p. 29-32.
518. Tantillo, I., Attributi solari della figura imperiale in Eusebio di Cesarea,
în MedAnt, 6, 2003, 2, p. 41-59.
519. Thierry, N., La Cappadoce de l’Antiquité au Moyen Âge, Brepols
Publishers, Turnhout, 2002.
520. Thomas, G., Magna Mater and Attis, în ANRW, II, 17.3, p. 1500-1555.
521. Trebilco, P., Jewish Communities in Asia Minor, Cambridge University
Press, Cambridge-New York-Port Chester-Melbourne-Sydney, 1991.
522. Trebilco, P., The Christian and Jewish Eumeneian Formula, în J.M.G.
Barclay, Negotiating Diaspora. Jewish Strategies in the Roman Empire,
T&T Clark International, London-New York, 2004, p. 66-88.
523. Tsetskhladze, G.R., The Cult of Mithras in Ancient Colchis, în RHR, 209,
1992, 2, p. 115-124.
524. Tubach, J, Herakles vom Berge Sanbulos, în AncSoc, 26, 1995, p. 241-271.
525. Turcan, R., Littérature astrologique et astrologie littéraire dans
l’Antiquité classique, în Latomus, 27, 1968, 2, p. 392-405.
526. Turcan, R., Mithras Platonicus. Recherches sur l’héllénisation philosophique
de Mithra, EPRO 47, E.J. Brill, Leiden, 1975.
527. Turcan, R., Le Culte impérial au IIIe siècle, în ANRW, II, 16.2, 1978,
1016-1032.
528. Turcan, R., Salut mithriaque et sotériologie néoplatonicienne, în SCOIR,
1982, p. 173-191.
529. Turcan, R., Cultele orientale în lumea romană, traducere de Mihai
Popescu, Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 1998.
530. Turcan, R., Mithra et le mithriacisme, 2e tirage revu et corrigé, Les Belles
531. Turcan, R., Mithra ou Attis à Panticapée, în Méditerranées, 26-27, 2001,
p. 51-59.
532. Turchi, N., Le Religioni misteriosofiche del mondo antico, Libreria di
Scienze e Lettere, Roma, 1923.
Bibliografie 647
533. Usher, M.D., The Sixth Sibylline Oracle as a Literary Hymn, în GRBS,
36, 1995, 1, p. 25-49.
534. Ustinova, Y., The Supreme Gods of the Bosporan Kingdom. Celestial
Aphrodite and the Most High God, RGRW (= EPRO) 135, E.J. Brill,
Leiden–Boston–Köln, 1999.
535. Vermaseren, M.J., A Unique Representation of Mithras, în VigChrist, 4,
1950, p. 142-156.
536. Vermaseren, M.J., The Miraculous Birth of Mithras, în Mnemosyne, IV
series, 4, 1951, p. 285-301.
537. Vermaseren, M.J., The New Mithraic Temple in London, în Numen, 2,
1955, p. 139-145.
538. Vermaseren, M.J., Religions in Competition with Christianity, în A.
Toynbee (ed.), The Crucible of Christianity. Judaism Hellenism, and the
Historical Background to the Christian Faith, World Publishing
Company, New York-Cleveland, 1969.
539. Vermaseren, M.J., A Magical Time God, în MS, II, p. 446-456.
540. Van der Vliet, The Romans and Us: Strabo’s „Geography” and the
Construction of Ethnicity, în Mnemosyne, 56, 2003, 3, p. 257-272.
541. Vermeule, C.C., Greek and Roman Sculptures in Boston, în The
Burlington Magazine, 113, 1971, 814, p. 37-48.
542. Vollkommer, R., Mithras Tauroctonus – Studien zu einer Typologie des
Stieropferszene auf Mithrasbildwerken, în MEFRA, 103, 1991, 1, p. 265-281.
543. Waites, M.C., The Meaning of the ‘Dokana’, în AJA, 23, 1919, 1, p. 1-18.
544. Walbank, F.W., Polybius and Rome’s Eastern Policy, în JRS, 53, 1963, 1-2,
p. 1-13.
545. Weinreich, O., Theoi epēkooi, în Mitteilungen des Kaiserlich Deutschen
Archäologischen Instituts, Atenische Abteilung, 37, 1912, p. 1-68.
546. Widengren, G., Bābakīyah and the Mithraic Mysteries, în MM, p. 675-695.
547. Wiens, D.H., Mystery Concepts in Primitive Christianity and its
Environment, în ANRW, II, 23.2, p. 1248-1284.
548. Wikander, S., Barzochara, în Acta Orientalia, 34, 1972, p. 13-15.
549. Will, E., Le relief cultuel gréco-romain. Contribution à l’histoire de l’art
de l’Empire Romain, E. de Boccard, Paris, 1955.
550. Williams, H., An Athena Pathenos from Cilicia, în AS, 27, 1977, p. 105-110.
551. Williams, M.H., The Expulsion of the Jews from Rome in A.D. 19, în
Latomus, 48, 1989, p. 765-785.
552. Williams, M.H., The Meaning and Function of Ioudaios in Graeco-
Roman Inscriptions, în ZPE, 116, 1997, p. 249-262.
553. Wiseman, J., Mano-Zissi, Dj., Excavations at Stobi, 1970, în AJA, 75,
1971, 4, p. 395-411.
554. Wiseman, J., Mano-Zissi, Dj., Excavations at Stobi, 1971, în AJA, 76,
1972, 4, p. 407-424.
555. Witt, R.E., Some Thoughts on Isis in relation to Mithras, în MS, II, 1975,
p. 479-493.
556. Woodward, R.D., The Ancient Languages in Asia Minor, Cambridge
University Press, Cambridge , 2008.
557. Wainwright, G.A., The Teresh, the Etruscans, and Asia Minor, în AS, 9,
1959, p. 197-213.
558. Watkins, C., ‘Hermit Crabs’, or New Wine in Old Bottles: Anatolian and
Hellenistic Connections from Homer and before to Antiochus I of
Commagene and after, în Anatolian Interfaces. Hittites, Greeks, and
their Neigbours. Proceedings of an International Conference on Cross-
559. Williams, H., An Athena Pathenos from Cilicia, în AS, 27, 1977, p. 105-110.
560. Wüst, E., Mithras, în RE, 30 (1932), col. 2131-2155.
561. Yakubovich, I., Luwian Migrations in the Light of the Linguistic Contacts,
în Anatolian Interfaces. Hittites, Greeks, and their Neigbours. Proceedings
of an International Conference on Cross-Cultural Interaction, September
17-19, 2004, Emory University, Atlanta, GA, edited by B.J. Collins, M.R.
Bachvarova, and I.C. Rutherford, Oxbow Books, Oxford, 2008, p. 123-134.
562. York, M., The Mithraic Tauroctony as a Derivative of an IE Soma/Haoma
Sacramental Cult, în JIES, 21, 1993, 3-4, p. 193-206.
563. Zayadine, F., L'Iconographie d'Isis à Pétra, în MEFRA, 103, 1991, 1, p.
283-306.
564. Ziegler, Aspekte der Entwicklung tarsischer Kulte in hellenistischer und
römischer Zeit, în H. Blum, B. Faist, P. Pfälzner, A.-M. Wittke (Hrsg.),
Brükenland Anatolien? Ursachen, Extensität und Modi des
Kulturanstauches zwischen Anatolien und seinen Nachbarn, Attempto
Verlag, Tübingen, 2002, p. 363-379.
Mărturii literare
1. Strabon, Geografia, XII, 1, 3: Limitele Asiei Mici

„Contemporanii mai numesc regiunea de dincoace de Taurus Asia,
desemnând această Asie cu acelaşi nume ca întregul continent. În interiorul
peninsulei sunt cuprinse următoarele neamuri: primii dinspre răsărit sunt pafla-
gonii, frigienii şi lycaonii, apoi bithynii, mysii şi Frigia Epictetos, precum şi
Troada şi ţărmul hellespontic; dincolo de aceştia, la mare, sunt aşezaţi eolienii
şi ionienii, dintre eleni, carienii şi lycienii dintre celelalte seminţii, iar în inima
uscatului, lydienii.“
(Strabon, Geografia, III, traducere, notiţe introductive, note şi indice de Felicia Vanţ-
Ştef, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1983, p. 89)
2. Strabon, Geografia, XIV, 5, 24: Limitele Asiei Mici

„Căci cei care susţin că istmul acestei peninsule este dreapta trasă de la
Issos la Pontul Euxin o schiţează oarecum ca un meridian, pe care unii îl consi-
deră acelaşi cu cel ce duce până la Sinope, iar alţii, cu acela până la Amisos,
dar până la chalybi, nimeni nu l-a socotit vreodată, deoarece linia care s-ar
trasa pe la aceştia ar fi oblică cu desăvârşire. Într-adevăr, meridianul care ar
trece pe la chalybi ar trebui trasat prin Armenia Mică şi peste Eufrat, cuprin-
zând în interior întreagă Cappadocia, Commagene, Amanos şi golful Issos.
Dacă, aşadar, am admite că şi linia oblică sus-pomenită ar delimita istmul, cea
mai parte a acestor regiuni şi mai cu seamă Cappadocia ar fi cuprinse în interi-
orul ei, precum şi regiunea numită azi în mod particular Pont, parte a Cappadociei
de lângă Pontul Euxin. În felul acesta, dacă şi pe chalybi trebuie să-i integrăm
în interiorul peninsulei, cu atât mai mult ar trebui cuprinşi în ea cataonii,
cappadocii cu amândouă împărţirile lor, şi lycaonii, pe care, la fel, el [=
Apollodoros] i-a omis.“
Ştef, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1983, p. 290-291)
3. Strabon, Geografia, XIV, 5, 23-25: Populaţiile Asiei Mici

„În afară de acestea, deoarece Ephoros a spus că această peninsulă este

populată de şaisprezece neamuri (ethnē), trei elene [= ionienii, dorieni,
eolienii], celelalte barbare, în afara celor amestecate, astfel că la mare sunt
cilicieni, pamphylieni, lycieni, bithyni, paphlagoni, mariandyni, troieni, carieni, iar
în inima uscatului, pisidieni, mysieni, chalybi, frigieni şi milyeni, enumerând
aceste neamuri, Apollodor susţine că mai este un al şaptesprezecelea neam, cel
al galaţilor, care s-a ivit ulterior ulterior lui Ephoros. (…) Cine sunt apoi cei
amestecaţi? Căci noi nu i-am putea, în afara neamurilor menţionate, nici printre cei
pe care Apollodoros i-a desemnat cu numele, dar nici printre alţii pe care i-a
omis şi pe care noi am putea să-i socotim în locul neamurilor mixte (…). Căci,
chiar de-au fost unii amestecaţi cu alţii, partea predominantă i-a schimbat fie în
eleni, fie în barbari; nu cunoaştem al treilea neam, pe cel amestecat.“
4. Strabon, Geografia, XIV, 2, 28: Termenul „barbar”

„După părerea mea, cuvântul «barbar» s-a rostit la început ca
onomatopee pe socoteala acelora care se exprimau greoi, dur şi aspru. (…)
Cum cei cu organele bucale grosolane sunt numiţi barbari, adică «bâlbâiţi», s-
a creat părerea că aşa este gura străinilor, vorbesc de cei care nu sunt eleni. Pe
aceia în mod deosebit (elenii) i-au numit barbari, la început cu înţeles
peiorativ, ca şi cum le-ar zice « limba groasă» sau «cu limbă aspră», apoi au
folosit cuvântul de barbari cu termen etnic comun, creat prin opoziţie, pentru
a-i deosebi pe alţii de eleni. Dar în practica noastră obişnuită şi în numeroasele
relaţii cu barbarii, nu ni s-a părut că s-ar adeveri aceste dificultăţi de exprimare
din pricina limbii îngroşate şi a unor infirmităţi ale organelor vorbirii, ci
datorită particularităţilor fiecărei limbi. Altul este defectul de vorbire în limba
noastră şi altceva pronunţarea străină, când cineva, vorbind greceşte, nu poate
atinge o pronunţie corectă, ci aşa rosteşte cuvintele ca străinii care au început
să vorbească elena şi nu pot reda cu precizie cuvintele, aşa cum, de altfel, nici
noi nu ne putem exprima corect în limba lor. Acest lucru s-a petrecut mai ales
cu carienii. (…) În acest fel, aşadar, trebuie să luăm cuvintele «a vorbi o limbă
barbară» şi «cei de limbă barbară», în accepţiunea de «cei care vorbesc rău
elena».“
Mărturii literare 651
5. CTH, 375*: Suplica lui Arnuwanda şi Ašmunikal, adresată

Zeiţei Soarelui de la Arinna, privitoare la daunele provocate
centrelor de cult hittite
„[Aşa vorbesc] Majestatea Sa, Arnwanda, Mare Rege, şi [Ašmunikal,
Mare Regină]: [Ţie], Zeiţă a Soarelui de la Arinna, [şi vouă, zeilor (?), vă
adresăm această rugăciune (?)], pe care Arnwanda […]
Doar ţara Hatti este cu adevărat un tărâm curat pentru voi, zeilor, şi
doar în ţara Hatti suntem obişnuiţi să vă prezentăm sacrificii curate, însemnate,
adevărate. Doar în ţara Hatti, am impus respectul faţă de voi, zeilor.
Doar voi ştiţi, prin spiritul vostru divin, că nimeni niciodată nu a avut
grijă de templele voastre cum avem noi.
Nimeni nu a arătat vreodată mai multă evlavie pentru [riturile?] voastre;
nimeni nu a arătat vreodată mai multă luare-aminte pentru bunurile voastre
divine, potirele din argint şi aur şi veşmintele, cum avem noi acum. (...) Mai
departe, (în ce priveşte) sclavii şi oraşele voastre, zeilor, era obiceiul să fie
oprimaţi prin corvezi; sclavii şi fecioarele divine erau luaţi şi făcuţi sclavi şi
fecioare personale. [Pentru voi, zeilor] eu, Arnwanda, Mare Rege, [şi
Ašmunikal, Mare Regină], [am dat dovadă] de cinstire în orice privinţă.“
(I. Singer, Hittite Prayers, Society of Biblical Literature, Atlanta, Georgia, 2002, nr. 5,
p. 40-42; E. Laroche, CTH, nr. 375, p. 65-66; KUB, XVII, 21 şi duplicatele KUB,
XXXI, 124 (+) XXXI, 72 şi KUB, XXIII, 115 + XXIII, 17 + XXXI 117)
6. Strabon, Geografia, XII, 2, 3: Sanctuarul zeiţei Mâ din Comana

Capadociei
„În Antitaurus se află văi adânci şi înguste, în care sunt aşezate Comana
şi templul Enyoei sau al Bellonei, pe care oamenii din partea locului o numesc
Mâ. Oraşul Comana este vrednic de pomenit. În el se găseşte un număr foarte
mare de persoane inspirate de divinitate şi foarte numeroşi hieroduli.
Locuitorii lui sunt cataoni, altfel supuşi ai regelui, aflaţi însă mai cu seamă sub
ascultarea marelui pontif. Acesta este stăpânul templului şi al hierodulilor,
care, pe vremea când am vizitat acele locuri, erau peste 6000, bărbaţi şi femei
la un loc. Templul are şi un teren întins, al cărui venit revine pontifului. În
Cappadocia, acesta este al doilea în cinste după rege; de altfel, cel mai des,
preoţii erau din acelaşi neam cu regii. Ritualul jertfelor se pare că le-a fost
adus aici de Orestes şi de sora sa Iphigenia tocmai din Sciţia Taurică, şi anume
jertfele Artemidei Tauropolis; tot aici şi-a lăsat Iphigenia cosiţa («coma») de
jale, şi de la ea i s-a tras oraşului şi numele (Comana). Prin acest oraş curge
râul Saros care se strecoară prin defileurile muntelui Taurus spre câmpiile
cilicienilor şi la marea învecinată.“
7. Strabon, Geografia, XI, 4, 7: Sanctuare şi obiceiuri similare la

sud de Caucaz
[Albanii din Caucaz] „Ca zei, ei cinstesc Soarele, pe Zeus şi Luna, dar
cu deosebire Luna. Există şi un templu al ei aproape de Iberia. Slujba de preot
o deţine cel mai cinstit bărbat după rege; acesta stă în fruntea domeniului
sacru, care este întins şi bine populat, ca şi în fruntea slujitorilor sacri, dintre
care mulţi sunt însufleţiţi de harul divin şi proorocesc. Acela dintre ei, care este
cel mai puternic stăpânit de divinitate şi rătăceşte singur prin păduri este prins
de preot, legat cu cătuşe sfinţite şi hrănit din belşug timp de un an apoi este
scos pentru a fi jertfit zeiţei şi, uns cu mir, este sacrificat împreună cu celelalte
victime. Iată care este ritualul jertfei; o persoană cu o lance sfântă în mână, cu
care obişnuiesc să se facă jertfele umane, ieşind din mulţime, loveşte victima
printre coaste drept în inimă, nu fără să aibă o deosebită îndemânare în acest
mod de lovitură. Când victima cade, ei obţin anumite prevestiri din însăşi
căderea ei şi le fac cunoscute mulţimii. Apoi, după ce leşul a fost dus într-un
anumit loc, îl calcă în picioare toţi, purificându-se în acest fel.“
8. Strabon, Geografia, XII, 3, 36: Sanctuarul zeiţei Mâ din

Comana Pontului
„Oraşul Comana are o populaţie înfloritoare şi este un târg important
pentru negustorii veniţi din Armenia. Totodată, cu prilejul procesiunilor în
cinstea zeiţei, aici se adună de pretutindeni, din oraşe şi de pe ogoare, bărbaţi
împreună cu femei, pentru a lua parte la sărbătoare. Şi mereu alţii şi alţii
poposesc aici ca să aducă jertfe zeiţei după dorinţele fiecăruia. De aceea
locuitorii oraşului se bucură de un trai îmbelşugat, iar terenurile lor în
întregime sunt cultivate cu viţă de vie. Mai sunt aici o mulţime de femei care
storc câştig de pe urma propriului lor trup, cele mai multe din ele fiind
închinate templului. Într-un fel, oraşul Comana este un mic Corinth, pentru că
la Corinth, datorită mulţimii curtezanelor care erau închinate Afroditei, afluxul
de străini care poposeau şi ţineau sărbătoare în acest loc era foarte mare.
Negustori şi slujbaşi ai armatei se ruinau aici cu desăvârşire, încât s-a născut
pe seama lor şi următorul proverb: «Nu orice bărbat poate naviga la Corinth».
Aşa este, deci, Comana.“
9. Strabon, Geografia, XII, 3, 37: Sanctuarul zeiţei Anaitis de la

Zela
„Întreaga regiune din jur o stăpâneşte Pythodoris, căreia îi aparţine şi
Panaroia, Zelitis şi Megalopolis. (...) Zelitis are un oraş, Zela, zidit pe dâmbul
Semiramidei, având un templu al zeiţei Anaitis pe care o cinstesc şi armenii.
Jertfele se celebrează aici cu mai mare ceremonie decât în alte părţi şi
jurămintele în chestiunile cele mai importante aici le depun toţi locuitorii
Pontului. Iar numărul mare al hierodulilor şi cinstirile acordate preoţilor de
către regi aveau acelaşi caracter ca cel pe care l-am arătat mai sus; în prezent,
toate se află în puterea Pythodorei. Dar mulţi preoţi au înrăutăţit situaţia şi au
micşorat atât numărul hierodulilor, cât şi bunăstarea generală. S-a micşorat şi
regiunea din jur, numită Zelitis (care are un oraş, Zela, clădit pe o colină),
împărţindu-se între mai mulţi dinaşti. Căci, în vechime, regii cârmuiau Zela nu
ca pe o cetate, ci ca pe un sanctuar al zeilor perşi, iar preotul de aici era stăpân
atotputernic. Zela era populată de o mulţime de sclavi consacraţi şi era
reşedinţă pontifului care trăia în mare belşug; slujitorilor lui, care nu erau
puţini la număr, li se acorda teren sacru, dar şi cel care constituia proprietatea
preotului. Pompeius a alipit Zelitidei multe prefecturi vecine şi i-a acordat
Zelei rang de oraş, de altfel şi acesteia ca şi Megalopolisului; pe acesta din
urmă, precum şi localităţile Culupene şi Camisene, le-a unit într-un singur
oraş; ele se află la hotarul cu Armenia Mică şi cu Laviansene, având ocne de
sare şi o veche cetăţuie întărită, Camisa, în prezent în ruine. Mai târziu,
guvernatorii romani au dăruit o parte din teritoriile acestor două cetăţi preoţilor
din Comana, o altă parte preotului din Zela, şi, în sfîrşit, alta lui Ateporix, un
regent din neamul tetrarchilor galaţi. După ce acesta muri, partea lui, care nu
era mare, ajunse sub stăpânirea romanilor cu titlul de provincie (orăşelul
Carana, pe care l-au format prin contopirea mai multor aşezări, constituie o
unitate politică separată, de unde ţinutul se cheamă Caranitis); celelalte le
stăpânesc Pythodoris şi Dyeutos.“
10. Strabon, Geografia, XII, 2, 5: Sanctuarul lui Zeus de la Venasa

„În Morimene se află sanctuarul lui Zeus din Venasa, având o aşezare
de 3000 de hieroduli şi un teren sacru foarte roditor, aducând preotului un
venit anual de 15 talanţi. Şi acest preot este ales pe viaţă, la fel ca pontiful din
Comana, şi se află în al doilea loc de cinstire după acela.“
11. Lucian din Samosata, Din pătimirile lui Zeus, 8: Bogăţia zeilor
„Se pare, o! Zeus, că numai barbarii se vor aşeza pe cele dintâi locuri.
După cum vezi, zeii hellenilor ne desfată privirile prin frumuseţea înfăţişării
lor şi prin iscusinţa meşterilor care i-au plăsmuit, dar toţi sunt făuriţi din piatră
sau din aramă; iar cei mai arătoşi sunt doar din fildeş, neavând decât un înveliş
subţire din aur, atât cât să le dea un anumit colorit şi o oarecare strălucire;
înlăuntru însă ei sunt din lemn şi adăpostesc o puzederie de şoareci, care s-au
cuibărit acolo, înjghebându-şi o adevărată cetate. În schimb, ia te uită: această
Bendis de aici şi Anubis-ul de colo şi, lângă el, Attis, Mithres şi Men sunt
făcuţi numai din aur, atârnă greu şi, nu-ncape vorbă, preţuiesc foarte mult.“
(Lucian din Samosata, Scrieri alese, traducere şi note de Radu Hîncu, cuvânt înainte de
Sanda Diamantescu, Ed. Univers, Bucureşti, 1983, p. 440)
12. Lucian din Samosata, Din pătimirile lui Zeus, 42: Frigianul Mên
[Damis] „Îţi sunt recunoscător, Timocle, că mi-ai amintit de obiceiurile
feluritelor popoare. Din asta se desprinde foarte lămurit ideea că în cele spuse
despre zei nimic nu poate fi socotit ca fiind cu totul sigur. În această privinţă e
o mare zăpăceală. Unii cred una, alţii alta. Sciţii aduc jertfe paloşului, tracii lui
Zamolxis, sclav fugit din Samos şi refugiat la ei; frigienii aduc jertfe lunii [=
lui Mên], etiopienii zilei, cyllenienii lui Fales, assyrienii unui porumbel, perşii
focului, iar egiptenii apei.“
(Lucian din Samosata, Scrieri alese, traducere şi note de Radu Hîncu, cuvânt înainte de
Sanda Diamantescu, Ed. Univers, Bucureşti, 1983, p. 459)
13. Clement din Alexandria, Protrepticul, II, 26, 1: Mên ca astru

selenar
„Unii au fost înşelaţi de priveliştea cerului; dând crezare numai privirii
şi urmărind mişcările stelelor, s-au minunat de stele şi le-au îndumnezeit,
numind stelele dumnezei de la cuvântul a privi [= le-au denumit qeoÚj de la
qe√n]; şi s-au închinat la soare ca indienii şi la lună [= selˇnh] ca frigienii.“
(Clement Alexandrinul, Scrieri, I, Cuvânt de îndemn către eleni [Protrepticul].

Pedagogul, traducere, cuvânt înainte, note şi indici de pr. D. Fecioru, PSB 4, Ed.
IBMBOR, Bucureşti, 1982, p. 86)
14. Athenaios din Naukratis, Deipnosophistai, II, 17 (43b): Mên

din Caroura
„(…) Les eaux de Caroure sont sèches et fort chaudes. Celles qui se
trouvent aux environs du bourg de Mèn [= perπ MhnÕj kèmhn] en Phrygie,
sont plutôt âpres et nitreuses, de même que celle d’une localité de Phrygie, dite
le Bourg de Léon.“
(Athénée de Naucratis, Les Deipnosophistes, livres I et II, texte établi et traduit par A.M.
Desrousseaux, avec le concours de Ch. Astruc, Les Belles Lettres, Paris, 1956, p. 105)
15. Strabon, Geografia, XII, 3, 31: Mên ca astru selenar (Selˇnh)

„Cum Pompeius a transformat Cabira în oraş numit Diospolis, regina a
mai adăugat noi amenajări şi i-a schimbat numele în Augusta. În prezent, ea şi-
a aşezat în acest oraş reşedinţa regală. Oraşul mare are şi un templu al zeului
aşa numit Mên al lui Pharnakes; mai are apoi o mică aşezare orăşenească,
Ameria, care adăposteşte multe persoane în serviciul templului şi un teren
sacru, ale cărui roade revin mereu preotului. Regii au cinstit acest templu în
aşa de mare măsură, încât au instrodus şi în jurământul aşa-numit regesc
formula «pe norocul regelui» şi «pe Mên al lui Pharnakes». Şi acest templu
este închinat Lunii [= Selˇnh] la fel ca templul de la albani şi cele din Frigia,
mă refer la sanctuarele lui Mên din ţinutul cu acelaşi nume, la templul lui
Ascaios [= 'Aska√oj] de lângă Antiochia din vecinătatea Pisidiei şi la sactuarul
lui Mên din regiunea Antiochiei.“
16. Strabon, Geografia, XII, 8, 14: Mên din Antiohia Pisidiei

„Regiunea Frigiei Paroreate cuprinde o spinare muntoasă ce se întinde
dinspre răsărit spre apus. La poalele ei, şi de o parte şi de cealaltă, se deschide
o câmpie întinsă. În apropierea masivului se găsesc două oraşe, spre
miazănoapte, Philomelion, în partea potrivnică, Antiochia numită «de lângă
Pisidia»; primul este aşezat, în întregime, pe câmpie, celălalt însă, pe o colină,
având o colonie de romani. Pe acesta din urmă l-au întemeiat magneţii de pe
Meandru. Romanii l-au eliberat de regi, pe vremea când au dăruit lui Eumenes
restul Asiei de dincoace de Taurus. Există aici şi un pontificat al zeului Mên
Arcaios [= 'Arka√oj], având în stăpânirea sa o mulţime de hieroduli şi de

terenuri sacre.“
17. Strabon, Geografia, XII, 8, 20: Mên Karou

„Între Laodiceia şi Carura se află un sanctuar socotit al lui Mên Caros,
cinstit cu mare evlavie. Pe vremea noastră, s-a înfiinţat aici o şcoală mare de
medicină după doctrina Herophyleilor, sub conducerea lui Zeuxis, şi, după
aceea, sub cea a lui Alexandru Philaletes; tot astfel, pe vremea părinţilor
noştri, a existat la Smyrna şcoala Erasistrateilor condusă de Hikesios, şi astăzi
în activitate dar cu o orientare diferită.“
Index epigrafic
A. Denumiri geografice Perminoàj: Sozon 5 Sèzon?‚ti ≥j

Pe‚rminoà?‚nta
'Az∂t(t)a: Anaitis 11 = Mên 15
Dh|main◊tou kaπ Pap∂ou œx `Rèmh: Hypsistos 56 œn? `RwmV;
'Az∂|twn Pergaia 1 `Rèmhn; Pergaia 3 œn
'Axiotta: Mên 30 'Axiotta; Mên 31 `RèmV
'Axiotta; Mên 47 'Ax[i‚o]tta SarkotÚlh: Hosios 66 ¹? kèmh
'Ariar£mna: Mithra 3 S?a?r?kotÚ|lh
'Ariaramne?∂?(aj) Sillu◊oi: Pergaia 22 tÍ Sillu◊wn
'Armaka: Pergaia 12 KalliklÍdoj pÒlei; Pergaia 26 tÍ Sillu‚[◊wn]
'Armakv pÒlei
Aronda: Pergaia 9 œn Arondv
Babulwn∂a: Mên 23 = Anaitis 16a
TrÚfaia Babulwn∂aj doÚ|lh B. Denumiri etnice/origo
Barij: Pergaia 12 tÒpJ Bar?J
Gain◊a: Mên 53 Ge{me}meinoj 'AgkuranÒj: Hypsistos 107 Kar|pÕj
'AgkuranÕj | Ð kaπ TaouianÕj
Dadewj G?ain?‚eanÕj
'Atuocwr√tij: Lairbenos 6 AÙ. ¹
KÒresa: Mên 14 MÁna gunˇ mou Tata 'Apollwn|∂ou
'Artemidèrou 'Axi‚otthnÕn
KÒresa kat◊conta 'Atuocwr√tij; Lairbenos 7
'Atuocw[rit-]
Kraon∂stra: Mithra 1 Lal[£n]dJ,
tÒ‚pJ Kra[o]n∂stra B◊brukoj: Hosios 53 Gorg∂aj
B◊brukoj
Lal£ndoj: Mithra 1 œn Lal[£n]dJ,
tÒ‚pJ Kra[o]n∂stra DokimeÚj: Hypsistos 12 Car∂twn
Lhnae√tij: Mên 58 krˇnh Dokime[Ýj]; Hosios 68
Lhnae√t(ij) 'Al◊xandroj DokimeÝj; Mên 6
Mokaddhnˇ: Mên 47 Mokaddhnˇ 'Art◊mwn Pap∂ou DokimeÝ[j]
NÒnnoj: Mên 33 toÝj qeoÝj toÝj œn 'Efes∂a: Hypsistos 27 AÙrhl∂a
Non|nou 'Art[e]|mis∂a 'Efes∂a
O≥no£nda: Dioscuri 22 c(wr∂wn) Kakoleij: Hosios 55 S?tratÒneikoj
kuriakîn ˛egeînoj ‚ Kakoleij
O≥no(andikÁj) Kibur£thj: Mên 3 S◊leukoj
Kibur£(thj)
Kolenhj: Hosios 92 AÙr(ˇlioj) SidÁtij: Dioscuri 23 AÙr(hl∂a)

MhnÒfiloj Kolenhj 'Aqhnodwrian¾ Ne‚naj SidÁtij
KolianokwmÇthj: Mên 51 StallahnÒj: Hosios 1 [Tel]◊sforoj
Kolia?nokwmÇ ‚t?h[j] kaπ È[rm]|og◊nhj Stalla|hnoπ
KommhnÒj: Hosios 47 Kommh|no[π] SÚroj: Hypsistos 108 TÚc|oj Ð kaπ
'Atta|lianÒj Èr(ma∂ou) b/ |
KoniskoumenhnÒj: Hosios 65 SÚrou
Koniskoumenh|nîn dÁmoj
TaouianÒj: Hypsistos 107 Kar|pÕj
KournaithnÒj: Hosios 35 'Askl©j 'AgkuranÕj | Ð kaπ TaouianÕj
kaπ 'Asklhp©[j] | o≤ 'Asklhp©,
latÚpoi | Kournaithno∂ Tribant∂doj: Hosios 3a [Ò dÁmoj Ð
Triba]nt[∂]wn
Ìerapole∂thj: Lairbenos 1 'AcileÝj
Ùpaipˇnh: Hypsistos 124 Laudi|kˇ
Ìerapole∂[thj]; Lairbenos 5 Ùpaipˇ|nh
DiÒdwroj b/ toà 'Apollwn∂ou
Ìerapo‚le∂thj; Lairbenos 6 AÙ.
GlÚkwn ‚ Dwroq◊ou
E≤erapole∂thj; Lairbenos 9 C. Nume de comunităţi
AÙ(rˇlioj) EÜxe[noj]
E≤erapol∂thj 'Apokwmhta∂: Hosios 75
Labrant∂dhj: Hypsistos 48 ['A]p?okwmhtîn
TeimÒqeoj DiagÒrou | Boll£j: Anaitis 19 = Mên 26 tîn |
Labrant∂dhj; Hypsistos 48 Boll£doj
Labrant∂dai Kapolm◊wn katoik∂a: Anaitis 23a
LÚkeioj: Hypsistos 61 [Di]on?Úsioj t]Í? Kapolm◊wn katoik∂v
Dio|[---] Diog◊nouj LÚ|[keioj?]
KorosokwmÁtai: Hosios 69
MokaddhnÒj: Mên 47 KorosokwmÁtai
M[o‚k]<a>ddhno√j
Qermhno∂: Hypsistos 106 Qermhnoπ
Motel(l)hnÒj: Lairbenos 1
AÙrhl∂ou 'AntiÒcou b/ MossÚnoi: Lairbenos 5 katoikîn
œn ‚MossÚnoij
Motelhnoà; Lairbenos 4 t¾n
pÒlin t¾n Motelhnîn Motelhno∂: Lairbenos 4 t¾n pÒlin
t¾n Motelhnîn
O≥noandeÚj: Dioscuri 22 AÙr(ˇlioj)
'Art◊mwn Gidlasioj Pontanhno∂: Hosios 78
O≥noandeÝ[[eu]]j Pontanh|[n]oπ
SaïttVnˇ: Mên 19 [...]IRORA Tazhno∂: Mên 44 ¹ Tazhnîn
katoi‚k∂a
SunÒdou SaïttV[n¾]
SaïtthnÒj: Hosios 93 ['A]l?ex£ndrou
Saïtthno[à] D. Nume de persoane
Sardianˇ: Hosios 39 [Sar]dian¾
SardianÒj: Mên 54 Dh<mh>tr∂ou A
Sardianoà A[---]: Hypsistos 73 Alla A[---]
Index epigrafic 659
A[--]: Hosios 4 = Mên 2a A[--] | AkÚlioj: Pergaia 26 Aku‚[l∂ou t]oà

Neikˇtaj Pard|al© fÚ(sei) u≤oà KidramÚou
'Ab◊baj: Hosios 95 'Ab◊baj 'Alex£ndra: Hosios 56 'Ale|x£ndra;
'Ar∂s|twnoj Anaitis 26 = Mên 37
'Agaqe∂noj: Mên 3 Tatej 'A?[le]|x?£ndra
'Aga|qe∂nou ¹ gun¾ aÙtou; Mên 'Al◊xandroj: Hypsistos 1
3 'A|gaqe∂noj Osaei 'Alex£ndrou; Hypsistos 5
'Agaqˇmeroj: Hypsistos 84 'Alex£ndrou; Hypsistos 28
'Agaqˇmeroj; Lairbenos 8 'Al◊xandroj | 'Att£lou;
'Aga]|qˇmeroj 'Aga[qhm◊rou Hypsistos 40 AÙr(ˇlioj)
'Ag?aqone∂kh: Hosios 39 'Al◊xa|ndroj Timo|q◊ou;
['A]g?aqone∂kh Hypsistos 40 'Al◊|xandroj;
'AgaqÒpouj: Hypsistos 19 Hosios 13 'Alex£ndrJ; Hosios
'A|gaqÒpouj kaπ Tel◊seira; 21 'Al◊xand[r]|oj Kalli|kl◊ouj;
Mên 65 AÙr. 'Ag(a)qÒ|pouj Hosios 61 KalpoÚrnioj
'Ag£qwn: Dioscuri 4 'A?[g]£qwn 'Al◊x|androj 'Iouliano|à; Hosios
Osa?[ei] 68 'Al◊xandroj DokimeÝj;
'Ag◊lh: Pergaia 32 Klw[d∂]a ‚ Hosios 93 ['A]l?ex£ndrou
'Ag◊lh Saïtthno[à]; Hosios 111
”Agrioj: Anaitis 36 Gluk∂a 'Alex£n[d]|rou; Hosios 113
'Ioul∂|ou toà 'Agr∂ou 'Al◊xandroj; Hosios 135
”Admhtoj: Anaitis 15 ”Admhtoj 'Al◊xandroj; Hosios 142
'Admˇtou AÙr(ˇlioj) ZwtikÕj |
'A◊tij: Hypsistos 121 'A◊tij 'Alex£ndou; Hosios 144
'Aqhnodwrianˇ: Dioscuri 23 AÙr(ˇlioj) ZwtikÕj | b/
AÙr(hl∂a) 'Aqhnodwrian¾ Ne‚naj 'Alex£ndrou; Mên 31
SidÁtij 'Al◊xandroj Swkr£to[u];
'Aqˇnaioj: Hypsistos 75 'Aqˇ|naioj Anaitis 18 Swthr∂a
A≥lianˇ: Pergaia 22 AÙr(hl∂a)] 'Ale|x£ndrou; Anaitis 19 = Mên
Paul[√na ?A≥lian]¾; Pergaia 26 26 'A|l◊xandroj; Anaitis 20 =
A≥lianÁj TertÚllhj
Mên 32 Èpπ ‚ ≤?er◊wj
A∏lioj: Hypsistos 82 A∏lioj
Qrept∂wn PontianÒj; Hypsistos 'Alex£ndrou MoÚr?‚kou; Anaitis
90 A∏(lioj) | ÈkatÒ|mnon; Mên 47 'Al◊xandron | g/
Flakkilia|nÒn Kr∂spoj | b/
41 [Lo]Úkioj A∏lioj Molhj; Neik£nwr
Mên 41 L(Úkioj) A∏l(ioj) Alla: Hypsistos 73 Alla A[---]
TerentianÕj Molhj
'Alumaj: Hosios 112 'Alumaj;
'Aki£moj: Hypsistos 71 [D]iÒfantoj
'Aki£mou Hosios 114 [AÙr(ˇlioj)?]
'Alumaj | [Zwti]k?oà; Hosios 119 'Ant∂patroj: Hypsistos 26

[-- 'Al]uma? AÙr(ˇlioj) 'Ant∂patr|oj b/;
'Amm∂a: Hypsistos 76 'Amm∂|a; Mithra 1 [K]Úrillan
Hypsistos 105 'Amm∂a 'Antip£trou toà ka[π ‚ G]a∂ou;
Q£len|toj; Hosios 61 'Amm[∂v]; Mithra 1 ['An]t∂patroj b/ G£ϊo[j]
Anaitis 37 'Amm∂aj 'Antwne∂noj: Mên 54 'Arr∂J
'Antwne∂nJ
'AmmianÒj: Hosios 58 [EÙt]ucπj
'Antwn∂a: Hypsistos 26 met¦
'Ammianoà; Hosios 135 tekoÚ|saj 'Antwn∂aj
AÙr(ˇlioj) 'AmmianÕj; Mên 25 'Antènij: Anaitis 28 = Mên 39
= Anaitis 16b 'Ammi|anÕj kaπ 'Antènij
Èrmog◊nhj TrÚfwnoj; Anaitis 8 'Aou∂a: Hosios 79 'A?ou∂a
'Am|mianÕj
'Apell√noj: Pergaia 23 L. Kl.
'Ammi£j: Hosios 111 'Ammi¦j; Propinki‚anÕj 'A[p]ell√noj
Anaitis 8 Filˇth kaπ Swkrat∂a | 'Ap◊llaj: Pergaia 29 Tib(◊rioj)
a≤ 'Ammi£doj; Anaitis 22 = Mên Kl(aÚdioj) AÙrˇlio[j] ‚
34 'Ammi¦j; Anaitis 29 'Ami¦j; GughtianÕj 'Ap◊llaj
Anaitis 49 'Ammiaj Matr∂doj ”Apelloj: Pergaia 26 Dionus∂ou
'Ammion: Mên 31 'Ammion Diog©; 'Ap◊llou
Anaitis 8 TÚch kaπ Swkr£thj 'Apollènioj: Hosios 36
kaπ 'Am|mianÕj kaπ TrÒfimoj o≤ 'Apol|lènioj; Hosios 59
'Am|m∂ou TatianÕj 'Apollwn∂ou; Hosios
'Amf∂locoj: Hosios 89 'Am|filÒcou 63 'Apollènioj T|eimoq◊ou;
b/ Lairbenos 4 ['E]p∂kthton
'AmÚntaj: Anaitis 20 = Mên 32 'Apollwn∂o[u --]; Lairbenos 5
'AmÚnta DiÒdwroj b/ toà 'Apollwn∂ou
'Andr◊aj: Hypsistos 94 'Andr◊aj; Ìerapo‚le∂thj; Lairbenos 6 AÙ.
Hosios 33 'Andr◊aj ¹ gunˇ mou Tata 'Apollwn|∂ou
'AndrÒnikoj: Mên 48 ÈrmÁj 'Atuocwr√tij; Pergaia 1
'Andro‚[nik?]ou 'Apollènioj Lusim£cou;
'Ane∂khtoj: Hosios 89 G(£ïoj) Pergaia 1 'Apollènion
'I(oÚlioj) 'Ane∂khtoj Lusim£cou; Pergaia 2
'Anqest∂a: Pergaia 37 Klaud∂an Dhm¹trioj 'Apollwn∂ou
'Anqest∂an M£‚gnan; Pergaia 37 'EpikÚdrou; Pergaia 2
'Ioul∂a 'Anqes‚t∂a Pre√[ma] 'Apollènioj 'Ap?ollwn∂ou
'Ant∂ocoj: Hypsistos 94 'Ant∂ocoj;
'EpikÚ?d?[ro]u; Pergaia 3 Tib◊rion
Hypsistos 100 'A|nt∂ocoj; ‚ KlaÚdion 'Apollwn∂ou u[≤]‚on
Hosios 49 'Askl©j 'AntÒ|cou; Kure∂a 'Apollènion ‚
Lairbenos 1 AÙrhl∂ou 'Elaib£r?hn; Pergaia 10
'AntiÒcou b/ Motelhnoà ['A]pollènioj b/, fÚsei de ‚
'Antip©j: Hosios 130 ['A]ntip?©j TrokÒndou, kaπ Crusë; Pergaia
Index epigrafic 661
31 SillueÝj ‚ Sillu◊wj ‚ 'ArsinÒh: Mên 58 krˇ[nh

EÙmˇlou ‚ toà 'Apol‚lwn∂ou; 'ArsinÒhj? -:]
Mên 7 [St]raton∂kh 'Arte∂maj: Mên 66 'Arte∂maj
'Apollwn∂ou; Mên 19 GlÚ|kwn Kourn|oÚtou
'Apollwn∂ou; Mên 46 'Artem©j: Hypsistos 18 'Artem©j;
['A]‚pollwn∂ou; Mên 50 Hypsistos 47a 'Artem© ≤er(◊wj)
'Apollènioj b/; Mên 51 'Art◊meij: Hosios 20 ”Artem|eij
Tuc£s[i]oj ‚ 'Apollwn∂ou; Ne|ik£rkou
Anaitis 1 'Apollènioj 'Artemeis∂a: Pergaia 23
Mhno|dèrou; Anaitis 2 Car∂th | Kl(aud∂an) Pau‚l[e]√n[an]
'Appollwn∂ou; Anaitis 10a 'Artemeis∂a[n]; Pergaia 23
OÙlp. 'Artemeis∂aj
'Apol[lonio]|[j]; Anaitis 11 =
'Artemˇouj: Hypsistos 95 K£rpoj
Mên 15 'Apollènioj; Anaitis 11 'Ar‚temˇouj
= Mên 15 Èrmog◊|nhj ka≥ Artemidèra: Anaitis 10b
'Apollènioj o≤ Apollw|n∂ou 'Arte[mi]dèra
M∂dou; Anaitis 20 = Mên 32 'Artem∂dwroj: Pergaia 36
'Apollènioj 'Apollw‚n∂ou; 'Artem∂dwron Èrma∂ou, ‚ q◊sei
Anaitis 22 = Mên 34 dὲ Kl◊wnoj Èrma∂ou; Mên 14
'Apollènioj; Anaitis 32 Trof∂mh 'Artemidèrou
`H|rakle∂dhj 'A|pollwn∂|ou; Ki‚kinn£doj
Anaitis 39 'Apollèni|[oj]; 'Art◊mwn: Hypsistos 40 'Art◊mwn;
Anaitis 42 [Qe]odÒto[j] | Dioscuri 1 [A]Ù?[r(ˇlioj)?] ‚
'Apollwn∂o[u]; Anaitis 44 = 'A?[r]t?◊?[m]w?n; Dioscuri 2 Ìk◊sioj
Mên 40 S£lbioj 'Apol|lwn∂ou
'Art◊mwn?oj‚ Ì?kes∂ou?
'Apollwn∂dhj: Hosios 51
'Apollwn∂dhj E?Ù?a?g?ap?ˇ?tou; Dioscuri 22
'Apollwn∂j: Anaitis 13 = Mên 17 AÙr(ˇlioj) 'Art◊mwn Gidlasioj
'Apollwnπj O≥noandeÝ[[eu]]j; Dioscuri 23
'Apollwn∂skoj: Hypsistos 41 'Art◊mw‚noj Gidlasioj; Mên 6
'Apollwn∂skoj 'Art◊mwn Pap∂ou DokimeÝ[j]
'Apf∂a: Hosios 96 'Apf∂a; Anaitis 'Artim©j: Hypsistos 79 'Artim©j
20 = Mên 32 'Ap‚f∂an u≤Õj 'Ar|t∂mou Momm∂ou;
Apfion: Hypsistos 81 Apfion Hypsistos 79 'Ar|t∂mou Momm∂ou
N◊wnoj 'Arc◊laoj: Hosios 132 AÙr(ˇlioj)
'AristÒneikoj: Mên 56 [---w]n 'Arc◊laoj Dion|[us∂ou]; Mên 45
'Arist[one∂‚kou]? 'Arcel£ou
'Ar∂stwn: Hypsistos 65 'Ar∂stwn; 'Askl£pwn: Hypsistos 56 AÙ|rˇlioj
Hosios 95 'Ab◊baj 'Ar∂s|twnoj | 'Askl£pw|n
”Arrioj: Mên 54 'Arr∂J 'Antwne∂nJ 'Askl©j: Hosios 32 'Askl©[j];
Hosios 35 'Askl©j kaπ
'Asklhp©[j] | o≤ 'Asklhp©; Aâloj: Anaitis 46 AÜlou Òsti|ou

Hosios 49 'Askl©j 'AntÒ|cou Ì◊rwnoj
'Asklhp©j: Hosios 35 'Askl©j kaπ AÙrˇlia: Hypsistos 7 AÙr(ˇlia)
'Asklhp©[j] | o≤ 'Asklhp©; Tatij; Hypsistos 27 AÙrhl∂a
Hosios 36 'Asklh|p©j 'Art[e]|mis∂a 'Efes∂a; Hypsistos
'Asklhpi£dhj: Hypsistos 2 40 AÙr(hl∂a) ”Ammi|a; Hosios
AÙr(ˇlioj) 'Asklhpi£d[hj];
120 [AÙr(hl∂a)?] E?Ùm◊ne[ia];
Mithra 1 Filètv
Hosios 133 AÙr(hl∂a)
'Asklh‚p∂adou; Hosios 131
Pergam|πj; Hosios 145
'A?sklhp∂dhj Di|onus∂ou; Mên AÙr(hl∂a) DÒmna Me|n£ndrou;
22 ÌppÒnikoj 'As|klhpi£dou; Dioscuri 23 AÙr(hl∂a)
Mên 50 'Asklhpi£dhj 'Aqhnodwrian¾ Ne‚naj SidÁtij;
Markianoà; Mên 50 Lairbenos 6 AÙ. ¹ gunˇ mou
'Asklhpi£‚dhj Dionois∂ou Tata; Pergaia 22 AÙr(hl∂a)]
'Asklhpia∂a: Hosios 55 Paul[√na ?A≥lian]¾; Pergaia 26
'Asklhpia∂aj AÙrhl∂a Paul√na; Pergaia 29
'AsklhpiakÒj: Hypsistos 36 AÙ[r]hl∂a M£toul[ij]; Mên 58
[A]Ùr(ˇlioj) BasilikÕj |
AÙrhl∂a 'Ioul∂a Mhno[--];Mên
['A]sk?lhpiakoà; Hypsistos 112
65 AÙr. ‚ SikÒndan; Mên 65
['As]klhpiakÕj
AÙr. 'Ioulian¾; Mên 65 AÙr. |
'Asprˇnaj: Mên 54 'Asp[rˇn]a?j Trof∂mh
'Astran∂a: Mâ 1 'Astran∂a | AÙrˇlioj: Hypsistos 2 AÙr(ˇlioj)
Mˇnidoj; Mâ 3 'A]stran∂a 'Asklhpi£d[hj]; Hypsistos 12
Mˇn?[idoj] AÙr(ˇlioj) | BasileÝj;
'Atal£nth: Anaitis 24 'Atal£n|th Hypsistos 13 AÙr(ˇlioj)
'AttalianÒj: Hypsistos 108 TÚc|oj Pa<à>loj; Hypsistos 17
Ð kaπ 'Atta|lianÒj AÙr(ˇlioj) 'I£swn; Hypsistos 26
”Attaloj: Hypsistos 28 AÙr(ˇlioj) 'Ant∂patr|oj b/;
'Al◊xandroj | 'Att£lou; Sozon 3 Hypsistos 33 AÙr(ˇlioj)
Osaeij 'Att£l‚ou; Dioscuri 3 'Epiqumh|tÕj; Hypsistos 36
M◊mnonoj 'At‚t£lou; Mên 33 [A]Ùr(ˇlioj) BasilikÕj |
”Attaloj; Anaitis D2 'Att£lou ['A]sk?lhpiakoà; Hypsistos 36
'AttikÒj: Hypsistos 40 'Atti|kÕj; AÙr(ˇlioj) Kthsi©; Hypsistos
Hosios 43 [P]r∂mou 'Attikù; 40 AÙr(ˇlioj) 'Al◊xa|ndroj
Hosios 62 'AttikÕj; Hosios 71 Timo|q◊ou; Hypsistos 56
'Attikoà AÙ|rˇlioj | 'Askl£pw|n;
AÙ[--]: Hypsistos 104 AÙ[--] Hypsistos 58b [M(£rkoj)
AÜgh: Hosios 71 Aügh AÙr(ˇlioj) Di]onÚsioj
Dio|[nus∂ou] Diog◊nouj; Mithra 2
[M(£rkoj) ?AÙrˇ]‚lioj S◊leukoj;
Index epigrafic 663
Hosios 18 AÙr(ˇlioj) MÚrwn; 'Apollènioj Mhno[k]r∂tou;

Hosios 28 M(©rkoj) AÙr(ˇlioj) Lairbenos 4 AÙrˇlioj GlÚk[wn?
Titia|nÕj N◊stwr; Hosios 43 --]; Lairbenos 6 AÙ. GlÚkwn ‚
AÙr(ˇlioj) Pap∂aj; Hosios 68 Dwroq◊ou E≤erapole∂thj;
AÙrˇlioj ü [....]kÕj; Hosios 91 Lairbenos 9 AÙ(rˇlioj)
AÙr(ˇlioj) G£eioj EÜxe[noj --] E≤erapol∂thj;
Menes|tr£tou; Hosios 92 Pergaia 24 M. AÙr. Dex∂o[u] ‚
AÙr(ˇlioj) MhnÒfiloj Kolenhj; u≤Õn Dio?skour∂d?h?n; Pergaia 29
Hosios 110 AÙr(ˇlioj) Tib(◊rioj) Kl(aÚdioj) AÙrˇlio[j]
Men◊macoj Me|n£ndrou; Hosios ‚ GughtianÕj 'Ap◊llaj; Mên 54
111 AÙr(ˇlioj) 'Ist◊fanoj; AÙr(ˇlioj) Kth‚s∂ppou; Mên 65
Hosios 112 AÙr(ˇlioj) ZwtikÕj | AÙr. Diog◊nhn; Mên 65 AÙr.
b/; Hosios 113 AÙr(ˇlioj) 'Ag(a)qÒ|pouj; Mên 65 AÙr.
ZwtikÕj; Hosios 114 Diog◊nhj; Mên 65 AÙr.
[AÙr(ˇlioj)?] 'Alumaj | Kalan|d∂wn; Mên 65 AÙr. |
[Zwti]k?oà; Hosios 116 DiogeneianÕj; Anaitis 9
[AÙr(◊lioj?) M◊na]n?droj kὲ | AÙr(ˇlioj) Mou|sa√oj; Anaitis
[AÙr(◊lioj?) Pa]rm◊nnh|[j]; 14 AÙr(ˇlion) | GlÚkwna
Hosios 118 A?Ùr(ˇlioj) Dionus∂ou; Anaitis 21 = Mên 35
Mh[n]Òfiloj; Hosios 127 AÙr(ˇlioj) | Straton∂kou b/;
AÙr(ˇlioj) P?[---] | [Z]w?tik?[oà]; Anaitis 46 AÙr(ˇlion)
EÙgen◊tora | 'Elpidianoà;
Hosios 132 AÙr(ˇlioj) Anaitis 48 AÙr(ˇlion)
'Arc◊laoj Dion|[us∂ou; Hosios “Ermippon
135 AÙr(ˇlioj) 'AmmianÕj; 'Af(f)∂aj: Hypsistos 20 Turanπj
Hosios 136 AÙr(ˇlioj) Diog◊nej 'Aff[i]£doj; Hypsistos 103
Lamu[r∂d?]|ou; Hosios 137 'Af∂aj; Mên 30 'A<f>fi¦j
AÙr(ˇlioj) Galumaj Diog◊|nou; 'Af(f)∂a: Hypsistos 116 'Aff∂a;
Hosios 142 AÙr(ˇlioj) ZwtikÕj | Hosios 91 'Af∂v; Hosios 59
'Alex£ndou; Hosios 143 'Aff∂ou; Mên 47 'Affia? tÍ
AÙr(ˇlioj) Diog◊nhj Zwt[i]|koà;
Hosios 144 AÙr(ˇlioj) ZwtikÕj | gunaikπ aÙtoà; Anaitis 9
'Aff∂an
b/ 'Alex£ndrou; Sozon 2
AÙrˇlioj Molhj ‚ Kl◊wnoj; 'AcilleÚj: Hypsistos 102 KlaÚdioj
Dioscuri 1 [A]Ù?[r(ˇlioj)?] ‚ 'Acil|leÝj; Lairbenos 1
'AcileÝj Ìerapole∂[thj]
'A?[r]t?◊?[m]w?n; Dioscuri 22
AÙr(ˇlioj) 'Art◊mwn Gidlasioj B
O≥noandeÝ[[eu]]j; Lairbenos 1 B£bhloj: Mên 50 B£bhloj
AÙrhl∂ou 'AntiÒcou b/ Èrmog◊nou
Motelhnoà; Lairbenos 3 B£kcoj: Mên 9 B£k[c]oj
Bal◊rioj: Mên 49 Èrmog◊nouj `Ro[à]‚[f]on N◊on; Mên 30

Baler∂ou Gai<e>∂ou; Mên 47 Ga‚[ḯ]J
B£lhj: Mên 54 OÙenoulˇïoj B£lhj G◊llioj: Hosios 52 Ge[ll]∂ou
BasileÚj: Hypsistos 12 AÙr(ˇlioj) Stateil∂[v]
| BasileÝj G◊meinoj: Mên 53 Ge{me}meinoj
Basilikˇ: Hypsistos 33 Basil|[ik]¾ Dadewj G?ain?‚2eanÕj
BasilikÒj: Hypsistos 36 GÁ: Hosios 64 GÁj
[A]Ùr(ˇlioj) BasilikÕj |
Gidlasij: Dioscuri 22 AÙr(ˇlioj)
['A]sk?lhpiakoà 'Art◊mwn Gidlasioj
BassianÒj: Hypsistos 110 O≥noandeÝ[[eu]]j; Dioscuri 23
MoscianÕj Bassian[oà] 'Art◊mw‚noj Gidlasioj
Bass∂lla: Anaitis 13 = Mên 17 Glaàkoj: Hosios 72 GlaÚkou
Bass∂lla Gluk(e)∂a: Hosios 59 Gluke∂aj;
Bella: Mên 62 Bel‚la Hosios 88 Gluk∂a; Anaitis 15
BÒhqoj: Hypsistos 88 BÒ|hqoj Gluk◊a; Anaitis 36 Gluk∂a
'Ioul∂|ou toà 'Agr∂ou
G
GlÚkwn: Lairbenos 4 AÙrˇlioj
GaianÁ: Hosios 62 Kor|nhl∂aj
GaianÁj GlÚk[wn? --]; Lairbenos 6 AÙ.
GlÚkwn ‚ Dwroq◊ou
G£(e)ϊoj: Hypsistos 45 G(£ïoj)
Pesk◊nnioj 'On◊simoj; E≤erapole∂thj; Mên 19 GlÚ|kwn
Hypsistos 57 G£ϊoj | Man|ou; 'Apollwn∂ou; Mên 19 MÚrtion
Mithra 1 [K]Úrillan GlÚ|kwnoj; Mên 33 GlÚkwn;
'Antip£trou toà ka[π ‚ G]a∂ou; Mên 50 Diog◊nhj ‚ GlÚkwnoj;
Mithra 1 ['An]t∂patroj b/ Anaitis 6 = Mên 1 GlÚkwn;
G£ϊo[j]; Hosios 36 Prwt©j kὲ Anaitis 14 AÙr(ˇlion) |
'Apol|lènioj kὲ 'Asklh|p©j o≤ GlÚkwna Dionus∂ou; Anaitis 19
Gaḯou; Hosios 89 G(£ïoj) = Mên 26 GlÚkwn; Anaitis 23
'I(oÚlioj) 'Ane∂khtoj; Hosios 91 GlÚ?|kwn; Anaitis 31 Fil∂pou |
AÙr(ˇlioj) G£eioj GlÚkwnoj; Anaitis D1
Menes|tr£tou; Hosios 96 G£ïoj; MhtrÒdw|roj GlÚkwnoj
Dioscuri 9 G£ϊoj ‚ OÙ◊ttioj; Gorg∂aj: Hosios 53 Gorg∂aj
Dioscuri 24 Gaΐou Likin‚[n∂ou] B◊brukoj
Thlem£cou; Pergaia 2 Ga∂ou GughtianÒj: Pergaia 29 Tib(◊rioj)
Karistan∂[ou] F?r?[Òntw]n?o?j?; Kl(aÚdioj) AÙrˇlio[j] ‚
GughtianÕj 'Ap◊llaj
Pergaia 5 Gna√oj Posto[Ú]mioj
Ko∂ntou u≤Õj Kol‚le√na D
Kornoà[t]oj; Pergaia 6 [Gna√oj D£dej: Mên 53 Ge{me}meinoj Dadewj
Post]oÚmioj Kornoàtoj;
G?ain?‚eanÕj
Pergaia 7 G£ion 'IoÚlion
Damaj: Hosios 82 Èrm©j Dam©|doj
Index epigrafic 665
DexiÒj: Pergaia 24 M. AÙr. Dex∂o[u] AÙr(ˇlioj) Diog◊nhj Zwt[i]|koà;

‚ u≤Õn Dio?skour∂d?h?n Dioscuri 7 Diog?◊?n?h?j? ‚
Dhma∂nεtoj: Mên 19 ØpÕ ¢delfoà [Fr]onim©j; Mên 50 Diog◊nhj ‚
t◊knou toà Dhmai?|n◊tou; Anaitis GlÚkwnoj; Mên 50 Diog◊nhj
11 = Mên 15 Dh|main◊tou Max∂mou; Mên 63 [Di]og◊nhj
Èrm◊rwtoj; Mên 65 AÙr.
Dhm©j?: Hypsistos 74 Dhm©j? Dhm|©
Diog◊nhn; Mên 65 AÙr. Diog◊nhj
Dhmˇtrioj: Hosios 6 [Dhmˇ]trioj
Diog◊nia: Hosios 108 Pap∂aj kaπ
Dhmhtr∂ou; Hosios 10 Diog◊ni|a
Dhmˇtrioj; Pergaia 2 Dhm¹trioj DiogeneianÒj: Mên 65 AÙr. |
'Apollwn∂ou 'EpikÚdrou; Mên DiogeneianÕj
54 Dh<mh>tr∂ou Sardianoà DiÒgnhtoj: Dioscuri 24 Diog‚[nˇto]u;
Dhmosq◊nhj: Hypsistos 64 Dioscuri 24 Filokèmou tîn
Dhmosq◊[n‚hj; Hypsistos 26a Filokèmou Dio?[g]‚[nˇtou]
Ne√loj ‚ Dhmos‚q◊nou
DioklÁj: Hypsistos 6 DioklÁj
DhmÒfiloj: Anaitis 22 = Mên 34
DhmÒ|filoj Zˇnwnoj; Hypsistos 89
Dhmè: Hypsistos 22 Dhmë qug£thr F?l(£bioj) DioklÁj
Tur£nnou Diom©j: Hosios 34 Diom©j
DiagÒraj: Hypsistos 48 TeimÒqeoj DionÚsioj: Hypsistos 58b
DiagÒrou | Labrant∂dhj; [M(£rkoj) AÙr(ˇlioj) Di]onÚsioj
Hypsistos 48 DiagÒraj Dio|[nus∂ou] Diog◊nouj;
Dio[---]: Hypsistos 61 [Di]on?Úsioj Hypsistos 61 [Di]on?Úsioj Dio|[--
Dio|[---] Diog◊nouj LÚ|[keioj?] -] Diog◊nouj LÚ|[keioj?]; Hosios
Diog©j: Mên 31 'Ammion Diog© 16 Ne∂kwn Dionus∂ou; Hosios
DiÒdwroj: Hypsistos 116 T?I?R.?W | 103 DionÚsi[(o)j]; Hosios 131
D?io?d?èrou; Lairbenos 5 'A?sklhp∂dhj Di|onus∂ou; Hosios
DiÒdwroj b/ toà 'Apollwn∂ou 132 AÙr(ˇlioj) 'Arc◊laoj
Ìerapo‚le∂thj; Mên 49 Dion|[us∂ou]; Pergaia 26
Diodèrou; Mên 50 Menekr£thj Dionus∂ou 'Ap◊llou; Pergaia 34
Diodè‚rou [Dio]nÚsioj ‚ [Fil]op£to‚[roj];
Diog◊nhj: Hypsistos 58b [M(£rkoj) Mên 46 Dionus∂ou; Mên 49
AÙr(ˇlioj) Di]onÚsioj Dionus∂ou; Mên 50 Diono∂sioj
Dio|[nus∂ou] Diog◊nouj; 'Onhs∂mou; Mên 50
Hypsistos 61 [Di]on?Úsioj Dio|[-- 'Asklhpi£‚dhj Dionois∂ou;
-] Diog◊nouj LÚ|[keioj?]; Anaitis 14 AÙr(ˇlion) |
Hypsistos 77 Diog◊nhj |[-- GlÚkwna Dionus∂ou; Anaitis 14
]gou|r∂ou; Hosios 73 Diog◊nou; Dionus∂J tù u≤ù aÙtoà; Anaitis
Hosios 136 AÙr(ˇlioj) Diog◊nej 31 Zeàxij Dionus∂ou
Lamu[r∂d?]|ou; Hosios 143
Dioskour∂dhj: Pergaia 24 M. AÙr. 'Ep∂kudroj: Pergaia 2 Dhm¹trioj

Dex∂o[u] ‚ u≤Õn Dio?skour∂d?h?n 'Apollwn∂ou 'EpikÚdrou;
Diof£nhj: Hypsistos 72 Diof£nou Pergaia 2 'Apollènioj
DiÒfantoj: Hypsistos 71 'Ap?ollwn∂ou 'EpikÚ?d?[ro]u
[D]iÒfantoj 'Aki£mou 'Ep∂kthtoj: Lairbenos 4
Doarrhnhj: Anaitis D2 Doarrhnhj ['E]p∂kthton 'Apollwn∂o[u --];
Domit∂a: Mên 58 Domit∂aj Mên 4 'Ep∂kthto[j]
DomitianÒj: Hypsistos 114 'EpitÚncanoj: Hosios 135
'OklatianÕj DomitianÒj AÙr(ˇlioj) 'AmmianÕj kὲ A.
DÒmna: Hosios 145 AÙr(hl∂a) 'Iouli|anÕj kὲ 'Al◊xandroj, o≤
DÒmna Me|n£ndrou 'Epitunc£nou; Hosios 140 [----
DÒmnh: Hypsistos 58a DÒmnhj g◊|noj ]oj b/ 'Epitunc£nou
DÒmnoj: Hosios 32 o≤ DÒmnou 'Epènumoj: Hypsistos 44 Q£lloj
DwrÒqeoj: Lairbenos 6 AÙ. GlÚkwn 'Epènumoj
‚ Dwroq◊ou E≤erapole∂thj ”Erastroj: Hosios 57 ”Erastroj
Èrma√oj: Hypsistos 108 TÚc|oj Ð
E kaπ 'Atta|lianÒj, Èr(ma∂ou) b/ |
'Eb∂kthtoj: Hypsistos 8 'Eb∂kthtoj SÚrou; Pergaia 36 'Artem∂dwron
E≥rhna√oj: Hypsistos 103 E?≥?rhn◊ou Èrma∂ou, ‚ q◊sei dὲ Kl◊wnoj
Èkat©j: Hypsistos 97 Èkat©j Èrma∂ou; Mên 66 di' Èrma∂ou
ÈkatÒmnon: Hypsistos 90 A∏(lioj) | Klh|don∂ou
ÈkatÒ|mnon Èrma√j: Dioscuri 5 Èr?m?a?√?j
'Ela∂barhj: Pergaia 3 Tib◊rion ‚ Èrm©j: Hosios 82 Èrm©j Dam©|doj
KlaÚdion 'Apollwn∂ou u[≤]‚on Èrmhd∂wn: Hosios 29 Èrmhd∂wn
Kure∂a 'Apollènion ‚ ÈrmÁ|doj
'Elaib£r?hn ÈrmÁj: Hosios 29 Èrmhd∂wn
Èl◊nh: Hypsistos 80 Èl◊nh ÈrmÁ|doj; Hosios 42 ÈrmÁj
'ElpidianÒj: Anaitis 46 AÙr(ˇlion) `Hfaist∂wnoj; Mên 48 ÈrmÁj
EÙgen◊tora | 'Elpidianoà 'Andro‚[nik?]ou
'Elp∂j: Hosios 73 'Elpπj Èrm∂aj: Hypsistos 24 Èrm∂aj
'Emisea: Anaitis 45 'Emise|a “Ermippoj: Mên 46 “Ermippoj
'Ep£gaqoj: Hosios 70 'Ep£gaqoj Èrm∂ppou; Mên 50 TrÒfimo[j] ‚
'Ep£torix: Hosios 87 ¢n¾r u≤Õj Èrm∂ppou; Anaitis 48
'EpatÒrigoj AÙr(ˇlion) “Ermippon
'EpafrÒdeitoj: Hosios 85 Èrmog◊nhj: Hypsistos 41 Ùpὲr toà
'Epafro|de∂tJ; Mên 57 u≤oà Èr|mog◊nou; Hosios 1
'E[pa]‚[frÒd]eitoj È[rm]|og◊nhj; Mên 25 = Anaitis
'EpiqÚmhtoj: Hypsistos 13 Ð kaπ 16b 'Ammi|anÕj kaπ Èrmog◊nhj
'Ep[i]|qÚmht[oj]; Hypsistos 33 TrÚfwnoj; Mên 49 Èrmog◊nouj
AÙr(ˇlioj) 'EpiqÚmh|toj
Baler∂ou; Mên 50 M◊nandroj
Index epigrafic 667
Èrmog◊nou; Mên 50 Èr‚mog◊nhj EÙtucianÒj: Hypsistos 29

Statianoà; Mên 50 Èrmog◊nhj Tib(◊rioj) KlaÚdio[j] |
Trof∂mou; Mên 50 B£bhloj EÙtucian[Õj]; Pergaia 35
Èrmog◊nou; Mên 50 Èrmog◊nou; M(£rkoj) Kl(aÚdioj) ‚
Nikhfori‚anÕj ‚ EÙtucianÕj
Mên 54 Èrmog◊‚nouj; Anaitis 11
EÙtuc∂wn: Hosios 85 EÙtuc∂wn
= Mên 15 Èrmog◊|nhj; Anaitis
EÜtucoj: Hosios 23 EÜtucoj
37 Melt∂nh Èrmog◊|nou
EÙfrosÚnh: Hypsistos 101
Èrmokr£thj: Hypsistos 109 EùfrosÚünh
NeikhfÒroj Èr|mokr£tou;
Hypsistos 109 Èrmo|[kr]£tei Z
EÜxenoj: Lairbenos 9 AÙ(rˇlioj) Zeàxij: Anaitis 31 Zeàxij
EÜxe[noj --] E≤erapol∂thj Dionus∂ou
'Eruk∂a: Hosios 94 'Eruk∂a Car∂t[h] Zˇlwtoj: Hypsistos 53c Zˇlw|toj
EÙag?£phtoj: Dioscuri 2 Ìk◊sioj Zˇnwn: Lairbenos 3 Zˇnwna
'Art◊mwn?oj‚ Ì?kes∂ou? Z∂ngotoj: Hosios 27 Z∂n|gotoj
Zèpuroj: Hypsistos 68 Zèpuroj
E?Ù?a?g?ap?ˇ?tou
Zèsimoj: Hypsistos 58a Zèsimoj
EÜ[andr]oj: Hosios 2 EÜ[andr]oj Patrik∂ou; Hosios 109
EÙgam∂a: Anaitis 10 EÙgam∂a | [Zèsi]moj
'Ioulianoà ZwtikÒj: Hosios 15 ZwtikÕj |
EÙgen◊tor: Anaitis 46 AÙr(ˇlion) Str£tw|noj; Hosios 90 Zwti[kÕ]j;
EÙgen◊tora | 'Elpidianoà
EÙelp∂sth: Hypsistos 113 Hosios 112 AÙr(ˇlioj) ZwtikÕj |
EÙel<p∂>st[h] b/; Hosios 113 AÙr(ˇlioj)
EÙ◊lpistoj: Mên 50 MhtrÒdwroj ZwtikÕj; Hosios 114
EÙelp∂s‚tou [AÙr(ˇlioj)?] 'Alumaj |
EÙm◊neia: Hosios 120 [AÙr(hl∂a)?] [Zwti]k?oà; Hosios 127
E?Ùm◊ne[ia] AÙr(ˇlioj) P?[---] | [Z]w?tik?[oà];
EÜmhloj: Pergaia 31 SillueÝj ‚ Hosios 134 [Z]wtikÕj 'Onhs∂mou;
Sillu◊wj ‚ EÙmˇlou ‚ toà Hosios 142 AÙr(ˇlioj) ZwtikÕj |
'Apol‚lwn∂ou 'Alex£ndou; Hosios 143
EÜxenoj: Lairbenos 9 AÙ(rˇlioj) AÙr(ˇlioj) Diog◊nhj Zwt[i]|koà;
EÜxe[noj --] E≤erapol∂thj Hosios 144 AÙr(ˇlioj) ZwtikÕj |
EÙs◊bhj: Anaitis 41 EÙs◊bhj b/ 'Alex£ndrou
EÜtuc©j: Hosios 23 TimÒqeoj
EÙtuc© H
EÙtÚchj: Hypsistos 94 EÙtucˇj; `Hrakle∂dhj: Anaitis 32
Hosios 34 EÙtÚchj; Hosios 58 `H|rakle∂dhj 'A|pollwn∂|ou
[EÙt]ucπj 'Ammianoà `HrÒfiloj: Hosios 35 `HrÒfil[oj] |
Pap©
`Hfaist∂wn: Hosios 42 ÈrmÁj 'Ioul∂a: Hypsistos 115 'Ioul∂[a];

`Hfaist∂wnoj Pergaia 37 'Ioul∂a 'Anqes‚t∂a
Pre√[ma]; Mên 30 <'Iou>l∂an
Q KÒsmou qugat◊ran
Q£leia: Mên 27 Q£leia 'Ioulianˇ: Mên 65 AÙr. 'Ioulian¾
QalÁj: Hypsistos 105 'Amm∂a 'IoulianÒj: Hypsistos 49
Q£len|toj
'IoulianÕj; Hosios 61
Q£lloj: Hypsistos 44 Q£lloj KalpoÚrnioj 'Al◊x|androj
'Epènumoj
'Iouliano|à; Hosios 135 A.
QeÒdwroj: Hypsistos 118
'Iouli|anÕj; Mên 50 'Ioul(i)‚anÕj
QeÒdw|roj; Mên 50 QeÒdwroj b/;
Menekr£tou; Mên 50
Anaitis 38 Pap∂aj Qeodèrou
'Ioulianoà; Anaitis 10 EÙgam∂a |
QeÒdotoj: Hosios 23 QeÒ|dotoj; 'Ioulianoà
Anaitis 42 [Qe]odÒto[j] | 'IoÚlioj: Mithra 7 'IoÚlioj PÚrroj;
'Apollwn∂o[u]
Hosios 89 G(£ïoj) 'I(oÚlioj)
QrasÚbouloj: Hypsistos 80
QrasuboÚlou toà u≤oà 'Ane∂khtoj; Hosios 94 M(£rkoj)
QrasuboÚlou; Hypsistos 80 'IoÚlio[j] | OÙ£lhj; Pergaia 7
QrasuboÚlou G£ion 'IoÚlion `Ro[à]‚[f]on N◊on;
Qrept∂wn: Hypsistos 82 A∏lioj Mên 58 AÙrhl∂a 'Ioul∂a Mhno[-
Qrept∂wn PontianÒj -]; Anaitis 36 Gluk∂a 'Ioul∂|ou
QreptÒj: Hypsistos 91 Qre|[pt]Õj toà 'Agr∂ou
Øpὲr | aÙto?[u] ÌppÒnikoj: Mên 22 ÌppÒnikoj
'As|klhpi£dou
I 'Isokr£thj: Hypsistos 98
['I]sokr£th[j]
'I£swn: Hypsistos 17 AÙr(ˇlioj)
'I£swn 'Ist◊fanoj: Hosios 111 AÙr(ˇlioj)
'Ist◊fanoj
'IatroklÁj: Hypsistos 100
'I[a]t|r?oklÁj; Sozon 7 K
['I]atrokl[Á]j [M]enem£cou Kaland∂wn: Mên 65 AÙr.
'Or◊stou Kalan|d∂wn
'Iekoàndoj: Anaitis 3 Melt∂|nh Kalle∂dhj: Hosios 23 Kalle∂d[h]j
'IekoÚndou qug£thr Kallig◊neia: Anaitis 25 = Mên 36
Ì◊rwn: Anaitis 46 AÜlou Òsti|ou Kallig◊neia
Ì◊rwnoj KalliklÁj: Hosios 21
Ìk◊sioj: Dioscuri 2 Ìk◊sioj 'Al◊xand[r]|oj Kalli|kl◊ouj
'Art◊mwn?oj‚ Ì?kes∂ou? K£llistoj: Mithra OÙale[r]∂ou
E?Ù?a?g?ap?ˇ?tou K[a]l‚l∂stw
'Ioukoàndoj: Anaitis 12 = Mên 16 Kall∂stratoj: Anaitis 43 [TÚ?]fwn
'Ioukoàndoj Kallis[t]r£|[t]ou
Index epigrafic 669
KalpoÚrnioj: Hosios 61 GughtianÕj 'Ap◊llaj; Pergaia

KalpoÚrnioj 'Al◊x|androj 35 M(£rkoj) Kl(aÚdioj) ‚
'Iouliano|à Nikhfori‚anÕj ‚ EÙtucianÕj;
Kap∂twn: Hosios 44 [Kap∂]twn Pergaia 37 Ti(b◊rioj)
Kap∂tw|[noj] Kl(aÚdioj) Paule∂‚nou
KarikÒj: Hosios 77 KarikÕj FÚ|bou OÙ£lento[j]; Mên 57 Klau]d∂o[u
Karist£nioj: Pergaia 2 Ga∂ou Stra]‚[t]one∂kou; Anaitis 20 =
Karistan∂[ou] F?r?[Òntw]n?o?j Mên 32 KlaÚdion M∂lwna
KarpianÒj: Hosios 23 KarpianÒj KlhdÒnioj: Mên 66 di' Èrma∂ou
Karp∂mh: Mên 28 Karp∂mh ‚ Klh|don∂ou
KorboÚlwnoj Kl◊wn: Sozon 2 AÙrˇlioj Molhj ‚
K£rpoj: Hypsistos 52 OÜlpion Kl◊wnoj; Pergaia 36
K£rpon; Hypsistos 53 OÜlpion 'Artem∂dwron Èrma∂ou, ‚ q◊sei
K£rpon; Hypsistos 95 K£rpoj dὲ Kl◊wnoj Èrma∂ou
'Ar‚temˇouj; Hypsistos 107 Klwd∂a: Pergaia 32 Klw[d∂]a ‚
Kar|pÕj 'Ag◊lh
K∂kinnaj: Mên 14 Trof∂mh KÒintoj: Hypsistos 21 = Mên 20a
'Artemidèrou Ki‚kinn£doj KÒintoj Noum◊ri|oj; Pergaia 5
K∂llhj: Pergaia 11 K∂llh?j MÒou; Gna√oj Posto[Ú]mioj Ko∂ntou
u≤Õj Kol‚le√na Kornoà[t]oj;
Pergaia 12 K∂llhn MÒou
Pergaia 6 Koḯntou
Klaud∂a: Pergaia 23 Kl(aud∂an) P[ostou]‚[m∂ou Kolle∂n]a
Pau‚l[e]√n[an] 'Artemeis∂a[n];
FrÒntwnoj; Anaitis 17 Ko∂ntoj
Pergaia 37 Klaud∂an
'Anqest∂an M£‚gnan Mhtrodèrou; Anaitis 30
KlaudianÒj: Anaitis 30 Koḯntou | Koḯntou | Loukk∂ou Klaudianoà
Loukk∂ou Klaudianoà Kolle√na: Pergaia 5 Gna√oj
KlaÚdioj: Hypsistos 29 Tib(◊rioj) Posto[Ú]mioj Ko∂ntou u≤Õj
KlaÚdio[j] | EÙtucian[Õj]; Kol‚le√na Kornoà[t]oj; Pergaia
Hypsistos 54 Tib◊rioj KlaÚdioj 6 Koḯntou P[ostou]‚[m∂ou
| SÚntrofoj; Hypsistos 102 Kolle∂n]a FrÒntwnoj
KlaÚdioj 'Acil|leÝj; Pergaia 3 KorboÚlwn: Mên 28 Karp∂mh ‚
Tib◊rion ‚ KlaÚdion KorboÚlwnoj
'Apollwn∂ou u[≤]‚on Kure∂a Kornhl∂a: Hosios 62 Kor|nhl∂aj
'Apollènion ‚ 'Elaib£r?hn; GaianÁj
Kornoà[t]oj: Pergaia 5 Gna√oj
Pergaia 23 [Kl.] 'Ape[l]‚le∂n[ou]; Posto[Ú]mioj Ko∂ntou u≤Õj
Pergaia 23 M. Kl. `Rote∂lioj Kol‚le√na Kornoà[t]oj; Pergaia
OÙ©roj; Pergaia 23 L. Kl. 6 [Gna√oj Post]oÚmioj
Propinki‚anÕj 'A[p]ell√noj;
Kornoàtoj; Mên 66 'Arte∂maj
Pergaia 29 Tib(◊rioj) Kourn|oÚtou
Kl(aÚdioj) AÙrˇlio[j] ‚
KÒsmoj: Mên 30 <'Iou>l∂an LoÚkkeioj: Mithra 9 M©rkoj

KÒsmou qugat◊ran LoÚkk(e)ioj Kr∂spoj; Anaitis 30
KÒthj: Pergaia 12 KÒthn Stas∂ou Koḯntou | Loukk∂ou Klaudianoà
Kr∂spoj: Mithra 9 M©rkoj LÚkwtoj: Hosios 129 `Wr◊aj
LoÚkk(e)ioj Kr∂spoj; Anaitis 47 Lukètou
'Al◊xandron | g/ Flakkilia|nÒn Lus∂macoj: Mên 58 [krˇnh
Kr∂spoj | b/ Neik£nwr Lusi?]|m£cou
Kths∂aj: Hypsistos 36 AÙr(ˇlioj)
Kthsi© M
Ktˇsippoj: Mên 54 AÙr(ˇlioj) Mag£fernoj: Mithra 3 Sag£rioj ‚
Kth‚s∂ppou Mag?[af◊]rnou
KÚrila: Hosios 115 KÚrila M£gna: Pergaia 13 Plank∂a
KÚrilla: Mithra 1 [K]Úrillan M£gna; Pergaia 14 Plank∂an
'Antip£trou toà ka[π ‚ G]a∂ou [M]£gnan ‚ M. Plank∂ou
L OÙ£[rou]; Pergaia 15 Plank∂an
M£gnan ‚ M. Plank∂ou OÙ£rou;
LamÚrij: Hosios 136 AÙr(ˇlioj)
Diog◊nej Lamu[r∂d?]|ou Pergaia 16 [P]lank∂an M£gnan ‚
LaoÚaj: Hosios 96 LaoÚ[a]|j M. Plank∂ou OÙ£rou; Pergaia
L£quroj: Mên 24 'On∂smoj L£quroj 17 [Plank∂an M£gnan] ‚ [M.
Laudikˇ: Hypsistos 124 Laudi|kˇ Plank∂ou OÙ£rou]; Pergaia 37
Ùpaipˇ|nh Klaud∂an 'Anqest∂an M£‚gnan
Leont∂skoj: Hypsistos 100 M£gnoj: Dioscuri 28 M£gnoj
'O£rioj
Leon|t?∂skoj
M£ker: Hypsistos 82 Seou|Ároj
L◊pidoj: Mên 58 L◊pido[j] M£ker
Lik∂nnioj: Dioscuri 24 Gaΐou Mama: Hosios 40 Swkr<£>thj
Likin‚[n∂ou] Thlem£cou Mhn|of∂lou kaπ Ma|ma kaπ
L∂mnhj: Hosios 31 L∂mnhj MhnÒf[i]|loj
LÒggoj: Pergaia 2 Louk∂ou M£malon: Hypsistos 89 M£malon
OÙeihnoà L?Ò?[g]gou M£nhj: Hosios 32 M£nhj
LoÚkioj: Hypsistos 35 LoÚkioj; M£noj: Hypsistos 57 G£ϊoj | M£n|ou;
Dioscuri 8 LoÚkioj P?r?[e∂mou(?)]; Hosios 50 [S]unm£cou | M£nou
Pergaia 2 Louk∂ou OÙeihnoà M£ximoj: Mên 50 Diog◊nhj
Max∂mou
L?Ò?[g]gou; Pergaia 23 L. Kl. Markianˇ: Hypsistos 82a OÙaler∂a
Propinki‚anÕj 'A[p]ell√noj; ‚ Markianˇ
Mên 41 [Lo]Úkioj A∏lioj MarkianÒj: Hypsistos 14
Molhj; Mên 41 L(Úkioj) Ma‚rkia‚[n]Õj; Mên 50
A∏l(ioj) TerentianÕj Molhj
MarkianÕj b/; Mên 50
Louk∂fera: Hosios 149 Louk∂fera 'Asklhpi£dhj Markianoà
Mark∂aj: Hypsistos 79 [M]ark∂aj
Index epigrafic 671
M©rkoj: Hypsistos 16 [M£rk]oj Melt∂nhj Fill∂pou; Anaitis 33

OÜlpioj | [Paus]◊rwj; Hypsistos Melt∂nh; Anaitis 37 Melt∂nh
58b [M(£rkoj) AÙr(ˇlioj) Èrmog◊|nou
Di]onÚsioj Dio|[nus∂ou] M◊mnonoj: Dioscuri 3 M◊mnonoj
Diog◊nouj; Hypsistos 78 N©j 'At‚t£lou
M£|rkou; Mithra 2 [M(£rkoj) M◊nandroj: Mâ 1 MÁnij
?AÙrˇ]‚lioj S◊leukoj; Mithra 9 Men[£n]|drou; Mâ 3 MÁ]nij
M©rkoj LoÚkk(e)ioj Kr∂spoj; Men£nd?[rou]; Hosios 110
Hosios 28 M(©rkoj) AÙr(ˇlioj) AÙr(ˇlioj) Men◊macoj
Titia|nÕj N◊stwr; Hosios 94 Me|n£ndrou; Hosios 116
M(£rkoj) 'IoÚlio[j] | OÙ£lhj; [AÙr(◊lioj?) M◊na]n?droj; Hosios
Pergaia 9 M©rkoj Fer∂ddioj 145 AÙr(hl∂a) DÒmna
Popl∂ou; Pergaia 14 Plank∂an Me|n£ndrou; Mên 29 Trof∂mh
[M]£gnan ‚ M. Plank∂ou
Men£ndrou | toà Tul∂wnoj; Mên
OÙ£[rou]; Pergaia 15 Plank∂an
M£gnan ‚ M. Plank∂ou OÙ£rou; 50 M◊nandroj Èrmog◊nou;
Pergaia 16 [P]lank∂an M£gnan ‚ Anaitis D2 Men£ndrou
M. Plank∂ou OÙ£rou; Pergaia Menekr£thj: Mên 50 'Ioul(i)‚anÕj
17 [Plank∂an M£gnan] ‚ [M. Menekr£tou; Mên 50
Plank∂ou OÙ£rou]; Pergaia 23 Menekr£thj Diodè‚rou; Anaitis
M. Kl. `Rote∂lioj OÙ©roj; 12 = Mên 16 Menekr£|thj
Pergaia 24 M. AÙr. Dex∂o[u] ‚ Men◊laoj: Hosios 102 Men◊la|[oj];
u≤Õn Dio?skour∂d?h?n; Pergaia 32 Hosios 105 Men◊?[laoj]
M(£rkoj) OÙ£rioj ‚ Men◊macoj: Hosios 110 AÙr(ˇlioj)
OÙenoàs[toj]; Pergaia 35 Men◊macoj Me|n£ndrou; Sozon 7
M(£rkoj) Kl(aÚdioj) ‚ ['I]atrokl[Á]j [M]enem£cou
Nikhfori‚anÕj ‚ EÙtucianÕj 'Or◊stou
Marl£kkhj: Hosios 14 Marl£kkou Men◊stratoj: Hosios 87
M£toulij: Pergaia 29 AÙ[r]hl∂a Men◊stratoj; Hosios 91
M£toul[ij ¹ gun¾] AÙr(ˇlioj) G£eioj Menes|tr£tou
M£trij: Anaitis 49 'Ammiaj M◊nippoj: Hypsistos 88 M◊nip|poj
Matr∂doj Menn◊aj: Pergaia 11 TeimÒqe‚oj
Me√roj: Hosios 70 Me√roj Menn◊ou; Pergaia 19 Menn◊aj ‚
Melt∂nh: Hosios 42 Melt∂nh b/; [---]Únou; Pergaia 20 Menn◊aj
Hosios 72 Melt∂nh; Mên 31 M◊sa: Hypsistos 73 M◊sa
Melt∂nhn; Anaitis 3 Melt∂|nh MÁnij: Mâ 1 MÁnij Men[£n]|drou;
'IekoÚndou qug£thr; Anaitis 6 = Mâ 1 'Astran∂a | Mˇnidoj; Mâ
Mên 1 Melt∂nh; Anaitis 7 3 MÁ]nij Men£nd?[rou]; Mâ 3
Stra|tone∂kh Melt∂nhj; Anaitis
'A]stran∂a Mˇn?[idoj]
15 Melit∂nh; Anaitis 31
Mhno[--]: Mên 58 AÙrhl∂a 'Ioul∂a MÒmmioj: Hypsistos 79 'Ar|t∂mou

Mhno[--] Momm∂ou
Mhnog©j: Hosios 79 Mhnog©|j Mosc©j: Anaitis 12 = Mên 16
MhnÒdwroj: Anaitis 1 'Apollènioj Mosc©j
Mhno|dèrou Mosc◊ni: Hypsistos 119 Mosc◊ni
MhnÒkritoj: Lairbenos 3 MoscianÒj: Hypsistos 110
'Apollènioj Mhno[k]r∂tou MoscianÕj Bassian[oà]
Mhnof∂la: Anaitis 23 ¹ sÚnbioj MÒscioj: Hypsistos 48 MÒscion |
aÙtoà Mhnof∂la Teimoq◊ou; Anaitis 12 = Mên 16
MhnofilianÒj: Hosios 139 Mosc∂ou
[Mhno]filianÕ[j] | [M]hnof∂lou MoÚaj: Pergaia 11 K∂llh?j MÒou;
MhnÒfiloj: Hypsistos 50 Moàsa Pergaia 12 MoÚaj Stas∂ou
Mhnof∂‚lou; Hosios 40
Swkr<£>thj Mhn|of∂lou kaπ TrokÒ[n]d?ou; Pergaia 12 K∂llhn
MÒou
Ma|ma kaπ MhnÒf[i]|loj; Hosios
Mouk£zoj: Hypsistos 59 Str£|twn
92 AÙr(ˇlioj) MhnÒfiloj Mouk£zou
Kolenhj; Hosios 118 A?Ùr(ˇlioj) MoÚrkoj: Anaitis 20 = Mên 32 Èpπ
Mh[n]Òfiloj; Hosios 139 ‚ ≤?er◊wj 'Alex£ndrou MoÚr?‚kou
[Mhno]filianÕ[j] | [M]hnof∂lou
Moàsa: Hypsistos 50 Moàsa
MhtrÒdwroj: Hypsistos 10a Mhnof∂‚lou
StratÒnikoj ‚ Mhtrodèrou; Mên Mousa√oj: Anaitis 9 AÙr(ˇlioj)
50 MhtrÒdwroj EÙelp∂s‚tou; Mou|sa√oj
Anaitis 17 Ko∂ntoj Mhtrodèrou; Mousa√j: Anaitis 25 = Mên 36
Anaitis 17a Mhtrodèrou; Mousa√j b/
Anaitis D1 MhtrÒdw|roj MÚrtion: Mên 19 MÚrtion
GlÚkwnoj GlÚ|kwnoj
Mhtrof£nhj: Mên 44 Mhtrof£nhj MÚrwn: Hosios 18 AÙr(ˇlioj)
kaπ Flabia‚nÕj o≤ Filippikoà; MÚrwn
Anaitis 30 Mhtrof£nhj Pap∂|ou
M∂daj: Anaitis 11 = Mên 15 N
Èrmog◊|nhj ka≥ 'Apollènioj o≤ N£na: Hosios 29 N£nv
Apollw|n∂ou M∂dou N©j: Hypsistos 78 N©j M£|rkou
M∂dwn: Mithra 11 M∂dwn ‚ Sèlonoj Ne∂kandroj: Hypsistos 43
M∂lwn: Anaitis 20 = Mên 32 Neik£ndr[ou]
KlaÚdion M∂lwna Neik£nwr: Anaitis 47 'Al◊xandron |
M∂kkaloj: Mên 18 Øpὲr Mikk£l[u g/ Flakkilia|nÒn Kr∂spoj | b/
toà ¢del]|foà kaπ tîn paid∂w Neik£nwr
Molhj: Sozon 2 AÙrˇlioj Molhj ‚ Ne∂karkoj: Hosios 20 Ne∂kar|
Kl◊wnoj; Mên 41 [Lo]Úkioj {r}ko[j]; Hosios 20 ”Artem|eij
A∏lioj Molhj; Mên 41 L(Úkioj) Ne|ik£rkou
A∏l(ioj) TerentianÕj Molhj
Index epigrafic 673
NeikatÒrij: Hypsistos 32 'Onhs©: Anaitis 20 = Mên 32

NeikatÒrij Xenofîntoj 'Onhs©
Ne∂kh: Hosios 16 Ne∂kh 'Onˇsimoj: Hypsistos 7 'Onhs∂mJ;
Neikˇtaj: Hosios 4 = Mên 2a A[--] Hypsistos 45 G(£ïoj)
| Neikˇtaj Pard|al© Pesk◊nnioj 'On◊simoj; Hosios
NeikhfÒroj: Hypsistos 109 134 [Z]wtikÕj 'Onhs∂mou; Mên
NeikhfÒroj Èr|mokr£tou; Mên 50 Diono∂sioj 'Onhs∂mou
47 Tatia NeikhfÒ?‚rou 'Onhs∂teimoj: Hypsistos 84
Mokaddhn¾ 'Onhs∂teimoj
Neik∂aj: Hypsistos 29 Neik[∂aj] 'Onhs∂foroj: Anaitis 24
Ne∂kwn: Hosios 16 Ne∂kwn 'Onhs∂foron
Dionus∂ou; Lairbenos 1 'Onhs∂wn: Hosios 67 'Onhs∂wn
Ne∂kwna; Mên 13 Ne∂kwn 'On∂smoj: Mên 24 'On∂smoj L£quroj
Ne√loj: Hypsistos 26a Ne√loj ‚ 'Or◊sthj: Sozon 7 ['I]atrokl[Á]j
Dhmos‚q◊nou [M]enem£cou 'Or◊stou
Nenaj: Dioscuri 23 AÙr(hl∂a) 'Orf◊oj: Mên 46 'Orf◊oj
'Aqhnodwrian¾ Ne‚naj SidÁtij Osaeij: Sozon 3 Osaeij 'Att£l‚ou;
N◊stwr: Hosios 28 M(©rkoj) Dioscuri 4 'A?[g]£qwn Osa?[ei];
AÙr(ˇlioj) Titia|nÕj N◊stwr; Mên 3 Trw∂loj 'Wfel∂wnoj |
Hosios 148 N◊stwr Str£|twnoj; Osaei; Mên 3 'A|gaqe∂noj Osaei
Dioscuri 23 N◊stwr Òstioj: Anaitis 46 AÜlou Òsti|ou
N◊wn: Hypsistos 81 Apfion Ì◊rwnoj
N◊wnoj; Hypsistos 101 N◊(w)n; OÙaler∂a: Hypsistos 74 Pon|t?∂a
Hosios 83 N◊wn ; Pergaia 7
G£ion 'IoÚlion `Ro[à]‚[f]on N◊on OÙale?|r∂a; Hypsistos 82a
OÙaler∂a ‚ Markianˇ
NikhforianÒj: Pergaia 35 M(£rkoj)
Kl(aÚdioj) ‚ Nikhfori‚anÕj ‚ OÙal◊rioj: Mithra OÙale[r]∂ou
EÙtucianÕj K[a]l‚l∂stw; Mên 13 OÙal◊rioj
Noudeij: Hosios 48 Noude|ij OÙ£lhj: Hosios 94 M(£rkoj)
Noum◊rioj: Hypsistos 21 = Mên 'IoÚlio[j] | OÙ£lhj; Pergaia 37
20a KÒintoj Noum◊ri|oj Ti(b◊rioj) Kl(aÚdioj)
Paule∂‚nou OÙ£lento[j]
X OÙ£rioj: Pergaia 32 M(£rkoj)
Xenofîn: Hypsistos 32 NeikatÒrij OÙ£rioj ‚ OÙenoàs[toj]
Xenofîntoj OÜaroj: Pergaia 14 Plank∂an
[M]£gnan ‚ M. Plank∂ou
O OÙ£[rou]; Pergaia 15 Plank∂an
'O£rioj: Dioscuri 28 M£gnoj M£gnan ‚ M. Plank∂ou OÙ£rou;
'O£rioj Pergaia 16 [P]lank∂an M£gnan ‚
'OklatianÒj: Hypsistos 114 M. Plank∂ou OÙ£rou; Pergaia
'OklatianÕj DomitianÒj 17 [Plank∂an M£gnan] ‚ [M.
Plank∂ou OÙ£rou]; Pergaia 23 Pater∂wn: Hypsistos 72 Pater∂wn

M. Kl. `Rote∂lioj OÙ©roj Patr∂kioj: Hypsistos 58a Zèsimoj
OÙeib∂a: Pergaia 25 u≤Õn Patrik∂ou
TertÚllou kaπ OÙeib∂aj Paul√na: Pergaia 22 AÙr(hl∂a)]
dhmiouurgîn Paul[√na ?A≥lian]¾; Pergaia 23
OÙeibianÒj: Pergaia 25 Tib◊rion Kl(aud∂an) Pau‚l[e]√n[an]
OÙeibianÕn T◊rtullon(?) 'Artemeis∂a[n]; Pergaia 26
OÙeihnÒj: Pergaia 2 Louk∂ou AÙrhl∂a Paul√na
OÙeihnoà L?Ò?[g]gou Paul(e)√noj: Pergaia 37 Ti(b◊rioj)
OÙenoàstoj: Pergaia 32 M(£rkoj) Kl(aÚdioj) Paule∂‚nou
OÙ£rioj ‚ OÙenoàs[toj] OÙ£lento[j]; Mên 13 Paule∂nh
OÙ◊ttioj: Dioscuri 9 G£ϊoj ‚ Paus◊rwj: Hypsistos 16 [M£rk]oj
Où◊ttioj OÜlpioj | [Paus]◊rwj
OÙlp∂a: Pergaia 23 OÙlp. Paàloj: Hypsistos 13 AÙr(ˇlioj)
'Artemeis∂aj Pa<à>loj
OÜlpioj: Hypsistos 16 [M£rk]oj Peiqè: Hypsistos 93 Peiqë
OÜlpioj | [Paus]◊rwj; Hypsistos Pergam∂j: Hosios 133 AÙr(hl∂a)
52 OÜlpion K£rpon; Hypsistos Pergam|πj
53 OÜlpion K£rpon Pesk◊nnioj: Hypsistos 45 G(£ïoj)
Pesk◊nnioj 'On◊simoj
P Plank∂a: Pergaia 13 Plank∂a
P[---]: Hosios 127 AÙr(ˇlioj) P?[- M£gna; Pergaia 14 Plank∂an
--] | [Z]w?tik?[oà] [M]£gnan ‚ M. Plank∂ou
OÙ£[rou]; Pergaia 15 Plank∂an
Panuc∂j: Sozon 1 Panucπ‚j M£gnan ‚ M. Plank∂ou OÙ£rou;
Papaj: Hosios 35 `HrÒfil[oj] | Pergaia 16 [P]lank∂an M£gnan ‚
Pap©; Hosios 107 Papaj M. Plank∂ou OÙ£rou; Pergaia
Pap∂a
17 [Plank∂an M£gnan] ‚ [M.
Pap∂aj: Hosios 43 AÙr(ˇlioj) Plank∂ou OÙ£rou]
Pap∂aj; Hosios 107 Papaj Pl£nkioj: Pergaia 14 Plank∂an
Pap∂a; Hosios 108 Pap∂aj; [M]£gnan ‚ M. Plank∂ou
Hosios 138 Ù£kinqoj Pap[∂]a; OÙ£[rou]; Pergaia 15 Plank∂an
Mên 6 'Art◊mwn Pap∂ou M£gnan ‚ M. Plank∂ou OÙ£rou;
DokimeÝ[j]; Anaitis 11 = Mên 15 Pergaia 16 [P]lank∂an M£gnan ‚
Pap∂ou; Anaitis 30 Mhtrof£nhj M. Plank∂ou OÙ£rou; Pergaia
Pap∂|ou; Anaitis 38 Pap∂aj 17 [Plank∂an M£gnan] ‚ [M.
Qeodèrou Plank∂ou OÙ£rou]
Pard£laj: Hosios 4 = Mên 2a A[-- Pl£twn: Hypsistos 40 Pl£twn
] | Neikˇtaj Pard|al© Poluxen∂a: Hosios 146 Poluxen∂a
Parm◊nnhj: Hosios 116 Pont∂a: Hypsistos 74 Pon|t?∂a
[AÙr(◊lioj?) Pa]rm◊nnh|[j]
OÙale?|r∂a
Index epigrafic 675
PontianÒj: Hypsistos 82 A∏lioj `Roàfoj: Pergaia 7 G£ion 'IoÚlion

Qrept∂wn PontianÒj `Ro[à]‚[f]on N◊on; Mên 58
PÒplioj: Pergaia 9 M©rkoj `Roàfoj
Fer∂ddioj Popl∂ou
PostoÚmioj: Pergaia 5 Gna√oj S
Posto[Ú]mioj Ko∂ntou u≤Õj Sag£rioj: Mithra 3 Sag£rioj ‚
Kol‚le√na Kornoà[t]oj; Pergaia Mag?[af◊]rnou
6 [Gna√oj Post]oÚmioj S£kkaloj: Mithra 1 Sakk£lo[u
Kornoàtoj; Pergaia 6 Koḯntou `Rw]‚ma∂ou
P[ostou]‚[m∂ou Kolle∂n]a SakleanÒj: Hosios 34 Sakleanoπ
FrÒntwnoj S£lbioj: Anaitis 44 = Mên 40
PoÚblioj: Hosios 26 PoÚblioj | S£lbioj 'Apol|lwn∂ou
Poubl∂ou SekÒndoj: Anaitis 40 SekÒndoj
Pre√ma: Hypsistos 70a Pre√ma S◊leukoj: Mithra 2 [M(£rkoj)
Pr[e∂]‚mou; Pergaia 37 'Ioul∂a ?AÙrˇ]‚lioj S◊leukoj; Mên 3
'Anqes‚t∂a Pre√[ma] S◊leukoj Kibur£(thj)
Pre∂moj: Hypsistos 70a Pre√ma SeouÁroj: Hypsistos 82 Seou|Ároj
Pr[e∂]‚mou; Dioscuri 8 LoÚkioj M£ker
P?r?[e∂mou(?)] S◊rgij: Hypsistos 85 S?◊rgij
Pr∂moj: Hosios 43 [P]r∂mou 'Attikù Se[-----]: Hosios 45 Se[-----]
PrÒkla: Dioscuri 22 ProklÁj SikÒnda: Mên 65 AÙr. ‚ SikÒndan
PrÒkloj: Anaitis 13 = Mên 17 SillueÚj: Pergaia 31 SillueÝj ‚
PrÒ|kloj Sillu◊wj ‚ EÙmˇlou ‚ toà
PropinkianÒj: Pergaia 23 L. Kl. 'Apol‚lwn∂ou
Propinki‚anÕj 'A[p]ell√noj Stas∂aj: Pergaia 12 MoÚaj
Prwt©j: Hosios 36 Prwt©j Stas∂ou TrokÒ[n]d?ou; Pergaia
PÚqeoj: Hypsistos 48 PÚqeoj 12 KÒthn Stas∂ou
PÚrroj: Mithra 7 'IoÚlioj Púrroj Stateil∂a: Hosios 52 Ge[ll]∂ou
Pwl∂thj: Anaitis 28 = Mên 39 met¦ Stateil∂[v]
tÁj sumb∂ou Pwl∂thj StatianÒj: Mên 50 Èr‚mog◊nhj
Pwl[--]: Lairbenos 7 Pwl[--] Statianoà
St£tioj: Hypsistos 60 St£tioj |
R `RoufÁnoj
`Rwma√oj: Mithra 1 Sakk£lo[u Stef£nioj: Hypsistos 46
`Rw]‚ma∂ou S[t]efan∂wn
`Rote∂lioj: Pergaia 23 M. Kl. Straton(e)∂kh: Lairbenos 6
`Rote∂lioj OÙ©roj
Stratone∂khn; Mên 7
`Roufe∂na: Hypsistos 83 [St]raton∂kh 'Apollwn∂ou;
`Rou[f]e∂[naj]
Anaitis 5 Stratone∂kh; Anaitis
`RoufÁnoj: Hypsistos 60 St£tioj |
`RoufÁnoj 7 Stra|tone∂kh Melt∂nhj
StratoneikianÒj: Anaitis 23 tÕn | Tataj: Hypsistos 15 Tataj; :

pat◊ra StratoneikianÕn Lairbenos 4 Tatadoj
StratÒn(e)ikoj: Hosios 55 T£tej: Mên 3 T£tej 'Aga|qe∂nou ¹
S?tratÒneikoj Kakoleij; gun¾ aÙtou
Hypsistos 10a StratÒnikoj ‚ Tat∂a: Lairbenos 10 [?T]atπa; Mên
Mhtrodèrou; Mên 57 47 Tatia NeikhfÒ?‚rou
Klau]d∂o[u Stra]‚[t]one∂kou; Mokaddhn¾; Anaitis 12 = Mên
Anaitis 21 = Mên 35 AÙr(ˇlioj) 16 Tat∂aj
| Straton∂kou b/ Tat(t)ianÒj: Hosios 59 TatianÕj
Str£twn: Hypsistos 59 Str£|twn 'Apollwn∂ou; Anaitis 34
Mouk£zou; Hosios 15 ZwtikÕj | Trof∂mh Tattia|nou
Str£tw|noj; Hosios 148 N◊stwr T£tion: Hypsistos 66 T£tion
Str£|twnoj TeimÒqeoj: Hypsistos 48 TeimÒqeoj
SÚnmacoj: Hosios 50 [S]unm£cou | DiagÒrou | Labrant∂dhj;
M£nou Hypsistos 48 MÒscion |
SÚnodoj: Mên 19 [...]IRORA SunÒdou Teimoq◊ou; Hypsistos 48
SaïttV[n¾] TeimÒqeoj; Hosios 37 TeimÒqe|oj;
SÚntrofoj: Hypsistos 54 Tib◊rioj Hosios 63 'Apollènioj
KlaÚdioj | SÚntrofoj
T|eimoq◊ou; Pergaia 11
SuntucianÒj: Hypsistos 70
Suntu[cianoà?] TeimÒqe‚oj Menn◊ou; Anaitis 19
Sunfiloàsa: Hypsistos 94 = Mên 26 TeimÒ|qeoj
S[un]filoàsa Tel◊seira: Hypsistos 15
SÚroj: Anaitis 11 = Mên 15 SÚrou 'A|gaqÒpouj kaπ Tel◊seira
Swkr£thj: Hosios 40 Swkr<£>thj Tel◊sforoj: Hosios 1 [Tel]◊sforoj
Mhn|of∂lou; Mên 31 TerentianÒj: Mên 41 L(Úkioj)
'Al◊xandroj Swkr£to[u]; A∏l(ioj) TerentianÕj Molhj
Anaitis 8 Swkr£thj; Anaitis 12 TertÚllh: Pergaia 26 A≥lianÁj
TertÚllhj
= Mên 16 Swkr£thj
T◊rtulloj: Pergaia 25 Tib◊rion
Swkr£t(e)ia: Anaitis 8 Swkrat∂a; OÙeibianÕn T◊rtullon(?);
Anaitis 12 = Mên 16 Pergaia 25 u≤Õn TertÚllou kaπ
Swkr£teia; Anaitis 13 = Mên OÙeib∂aj dhmiouurgîn
17 Swkr£|teia Thl◊macoj: Dioscuri 24 Gaΐou
Sèlon: Mithra 11 M∂dwn ‚ Sèlonoj Likin‚[n∂ou] Thlem£cou
Swthr∂a: Anaitis 18 Swthr∂a Tib◊rioj: Hypsistos 29 Tib(◊rioj)
'Ale|x£ndrou KlaÚdio[j] | EÙtucian[Õj];
Hypsistos 54 Tib◊rioj KlaÚdioj
T | Súntrofoj; Pergaia 3 Tib◊rion ‚
Tata: Lairbenos 6 AÙ. ¹ gunˇ mou KlaÚdion 'Apollwn∂ou u[≤]‚on
Tata 'Apollwn|∂ou 'Atuocwr√tij Kure∂a 'Apollènion ‚
Index epigrafic 677
'Elaib£r?hn; Pergaia 25 Tib◊rion TrÚfaia: Mên 23 = Anaitis 16a

OÙeibianÕn T◊rtullon(?); TrÚfaia Babulwn∂aj doÚ|lh
Pergaia 29 Tib(◊rioj) TrÚfaina: Anaitis 22 = Mên 34
Kl(aÚdioj) AÙrˇlio[j] ‚ TrÚfaina
GughtianÕj 'Ap◊llaj; Pergaia TrÚfwn: Mên 25 = Anaitis 16b
37 qugat◊ra Ti(b◊rioj) 'Ammi|anÕj kaπ Èrmog◊nhj
Kl(aÚdioj) Paule∂‚nou TrÚfwnoj
OÙ£lento[j] Trufîsa: Hypsistos 111 Trufîsa
TimÒqeoj: Hypsistos 40 AÙr(ˇlioj) TÚllioj: Mên 29 Trof∂mh
'Al◊xa|ndroj Timo|q◊ou; Men£ndrou | toà Tul∂wnoj; Mên
Hypsistos 40 TimÒqeoj; Hosios 52 ¹ kèmh ka[π Ð ≤]‚ereÝj
23 TimÒqeoj EÙtuc©; Hosios TÚllio[j]
117 TimÒqeoj Turan∂j: Hypsistos 20 Turanπj
'Aff[i]£doj
T∂toj: Pergaia 30 T∂?t?o?j? Fl[£ouioj];
TÚrannoj: Hypsistos 22 Dhmë
Pergaia 30 T∂[toj Fl]£ouio(j), qug£thr Tur£nnou
Sebastoà ¢?[peleÚqeroj(?)] TÚfwn: Anaitis 43 [TÚ?]fwn
TitianÒj: Hosios 28 M(©rkoj) Kallis[t]r£|[t]ou
AÙr(ˇlioj) Titia|nÕj N◊stwr Tuc£sioj: Mên 51 Tuc£s[i]oj ‚
Trw∂loj: Mên 3 Trw∂loj 'Apollwn∂ou
'Wfel∂wnoj | Osaei; Mên 3 TÚch: Anaitis 8 TÚch
Trw∂loj dπj TÚcoj: Hypsistos 108 TÚc|oj Ð kaπ
TrokÒndaj: Hypsistos 38 'Atta|lianÒj
TrokÒndaj ; Pergaia 10
['A]pollènioj b/, fÚsei de ‚ U
TrokÒndou, kaπ Crusë; Pergaia Ù£kinqoj: Hosios 138 Ù£kinqoj
Pap[∂]a
12 MoÚaj Stas∂ou TrokÒ[n]d?ou
TrÒpoj: Mên 62 TrÒpoj F
Trof∂mh: Mên 65 AÙr. | Trof∂mh; Fa√droj: Hypsistos 99 Fl(£bioj) |
Anaitis 34 Trof∂mh Tattia|nou Fa√droj
TrÒfimoj: Hypsistos 120 [TrÒ]fimoj; Fer∂ddioj: Pergaia 9 M©rkoj
Hosios 56 Trof∂mou; Hosios 73 Fer∂ddioj Popl∂ou
Tr<o>f∂mou; Mên 14 Trof∂mh Filˇth: Anaitis 8 Filˇth
'Artemidèrou Ki‚kinn£doj; Mên FilippikÒj: Hosios 42 Filippikoà;
29 Trof∂mh Men£ndrou | toà Mên 44 Mhtrof£nhj kaπ
Flabia‚nÕj o≤ Filippikoà
Tul∂wnoj; Mên 50 TrÒfimo[j] ‚
FilÒkwmoj: Dioscuri 24 Filokèmou
Èrm∂ppou; Mên 50 Èrmog◊nhj
Trof∂mou; Anaitis 7 TrÒfimoj; tîn Filokèmou Dio?[g]‚[nˇtou]
Anaitis 13 = Mên 17 TrÒfimoj; FilÒlogoj: Hypsistos 37 [.]erathj
Anaitis 27 = Mên 38 TrÒfi‚moj K. Filo?|lÒgou
Filop£twr: Hosios 33 Filop£|twr; Crusè: Pergaia 10 ['A]pollènioj

Pergaia 34 [Dio]nÚsioj ‚ b/, fÚsei de ‚ TrokÒndou, kaπ
[Fil]op£to‚[roj] Crusë
Filètaj: Mithra 1 Filètv Crwmat∂j: Hypsistos 63 Crwmatπj
'Asklh‚p∂adou
Flab∂a: Hypsistos 71a Fla|b∂a W
FlabianÒj: Mên 44 Mhtrof£nhj `Wr◊aj: Hosios 129 `Wr◊aj Lukètou
kaπ Flabia‚nÕj o≤ Filippikoà 'Wfel∂wn: Mên 3 Trw∂loj
'Wfel∂wnoj | Osaei
Fl£bioj: Hypsistos 89 F?l(£bioj)
DioklÁj; Hypsistos 99 [.]erathj K. Filo?|lÒgou: Hypsistos
Fl(£bioj) | Fa√droj; Pergaia 30
37 [.]erathj K. Filo?|lÒgou
T∂?t?o?j? Fl[£ouioj]; Pergaia 30
T∂[toj Fl]£ouio(j), Sebastoà [--]gourioj: Hypsistos 77 Diog◊nhj
|[--]gou|r∂ou
¢?[peleÚqeroj(?)]
[---]ianÒj: Hosios 102 [---]i?anÕj
Flaouènioj: Mên 11 D.
Flao[uènioj ..]|zimoj .iaj: Hypsistos 34 .iaj
Fo√boj: Anaitis 4 Fo√boj [---]klhj: Dioscuri 6 [---]klhj
[--]loj: Hypsistos 83: Hypsistos 34
Fronim©j: Dioscuri 7 Diog?◊?n?h?j? ‚
[Fr]onim©j [...]nqoj: Hosios 123 [...]nqoj
FrÒnimoj: Hypsistos 93 FrÒnimoj [---]noj: Hypsistos 4 [---]nou;
FrÒntwn: Pergaia 2 Ga∂ou Hosios 141 [----]nou
[---w]n: Mên 56 [---w]n
Karistan∂[ou] F?r?[Òntw]n?o?j; 'Arist[one∂‚kou]?
Pergaia 6 Koḯntou [---]Únoj: Pergaia 19 Menn◊aj ‚ [--
P[ostou]‚[m∂ou Kolle∂n]a -]Únou
FrÒntwnoj
FÚboj: Hosios 77 KarikÕj FÚ|bou;
Callimorphus: Mithra 5
Anaitis 5 Fàboj
Callimorphus
C Chresimus: Mithra 5 Chresimi
Cam£swn: Anaitis 14 Cam£swni tù Patrocles: Mên 10 [....]icles et
œkgÒnJ aÙtoà Patro|[cles f]ratres
Car∂th: Hosios 94 'Eruk∂a Plancia: Pergaia 13 Plancia M. f.
Car∂t[h]; Anaitis 2 Car∂th | Magna
'Appollwn∂ou Victor: Pergaia 33 Vi[c]tor
Car∂twn: Hypsistos 12b Car∂twn; Caesaris l(ibertus)
Hosios 91 Car∂|twn Zagarn bar Megapharn: Mithra 4
CrÁstoj: Hosios 33 CrÁstoj /rpgtm rb rgz
Cr∂stoj: Hypsistos 32 Cre∂stou [....]icles: Mên 10 [....]icles
Index epigrafic 679
E. Relaţii de familie, relaţii gambrÒj: Hosios 91 Car∂|twn

sociale gambrÕj
gunˇ: Hypsistos 48 ¹ gun¾ aÙtoà;
a. Grade de rudenie Hypsistos 83 met¦ [tÁj
gu]nai|[k]Õj `Rou[f]e∂[naj];
¢delfidÒj: Hosios 60 [Ùpὲr .... Hypsistos 90 Øpὲr | aÙtoà kaπ |
t◊knwn, gu|naikÒj, f∂lwn, |
¢delfi]|doà mou kὲ t?Á?j? ¢nanka∂wn, | ≥d∂wn ¢n|qrèpwn
Ø?|p£rxeèj mou kaπ | tÁj pÒlewj ; Hypsistos
¢delfˇ: Anaitis 9 t¾n | ¢delf¾n 116 T?I?R.?W | D?io?d?èrou kὲ [¹
'Aff∂an
gu|n¾] Mâ 1 'Aff∂a; 'Astran∂a |
¢delfÒj: Hypsistos 82 A∏lioj
Qrept∂wn | PontianÒj, Seou|Ároj Mˇnidoj ¹ gu|n¾ aÙtoà; Mâ 3
M£ker, o≤ | ¢delfoπ; Hypsistos 'A]stran∂a Mˇn?[idoj] | [---] ¹
109 Èrmo|[kr]£tei tù ¢d[el|fù]; gun¾ aÙtoà; Hosios 42 Melt∂nh
Hosios 82 Èrm©j Dam©|doj sÝn b/, ¹ gun¾ aÙ|toà; Hosios 52
¢del|fo√j; Hosios 112 Ge[ll]∂ou Stateil∂[v] | ≥d∂v
AÙr(ˇlioj) ZwtikÕj | b/ -- kὲ | gunaikπ ¢n◊sth[se]; Hosios 59
'Alumaj o≤ ¢d|e(l)foπ; Pergaia 2 Øpὲr Gluke∂aj tÁj gunai|kÕj
Ð ¢delfÕj aÙtoà; Pergaia 6 kaπ 'Aff∂ou tÁj penqe|r©j;
¢delf[Õj ¢rc]ier◊wj tîn Hosios 61 sÝn gunaikπ 'Amm[∂v];
Se[bastîn]; Mên 18 Øpὲr Hosios 63 'Apollènioj
Mikk£l[u toà ¢del]|foà kaπ tîn T|eimoq◊ou k|aπ gun¾ aÙt|toà;
paid∂w; Mên 19 ØpÕ ¢delfoà Dioscuri 23 [g]u[n]¾ 'Art◊mw‚noj
t◊knou toà Dhmai?|n◊tou; Mên Gidlasioj; Dioscuri 24 ¹ gun?¾
46 [--met¦] ‚ Dionus∂ou toà `Re?s?∂a; Lairbenos 4 tÁj
¢del[foà]; Anaitis 1 Øpὲr gu]‚[naikÒj]; Lairbenos 5 tÁj
Dionus∂|ou toà ¢delfoà; Anaitis gunaikÕj; Lairbenos 6 AÙ. ¹
11 = Mên 15 'Apollèni|oj Ð gunˇ mou Tata; Lairbenos 8 ¹
¢delfÕj toà Èrmog◊nou gunˇ mou; Lairbenos 10
¥locoj: Hypsistos 58a sÝn semnÍ [?T]atπa ¹ gun|[ˇ mou; Pergaia
¢lÒcJ 10 ¹ gun¾ aÙtoà; Pergaia 29
¢nagkaiÒj: Hypsistos 90 Øpὲr | AÙ[r]hl∂a M£toul[ij ¹ gun¾];
aÙtoà kaπ | t◊knwn, gu|naikÒj, Pergaia 32 Klw[d∂]a ‚ 'Ag◊lh ¹
f∂lwn, | ¢nanka∂wn, | ≥d∂wn
¢n|qrèpwn kaπ | tÁj pÒlewj gu‚n¾ aÙtoà; Mên 3 T£tej
¢ndrÒj: Pergaia 26 met¦ toà 'Aga|qe∂nou ¹ gun¾ aÙtou; Mên
geno‚[m◊n]ou ¢ndrÕj aÙtÁj 4 'Ep∂kthto[j me]|t¦ gunai[kÕj];
¢neyiÒj: Hosios 115 Øpὲr Mên 11 m[et¦ gunai]|kÕj kaπ
¢[n]|eyiîn t[◊knwn]; Mên 22 Øpὲr tÁj
gu‚[n]aikÕj kaπ tîn te∂|knwn;
Mên 47 'Affia? tÍ gunaikπ 'IekoÚndou qug£thr; Anaitis 37

aÙtoà; Mên 57 guna√ka; Øpὲr 'Amm∂aj | tÁj qugatrÕj
Anaitis 11 = Mên 15 ¹ gun¾ | k£mbdioj(?): Hosios 73 Diog◊nou
aÙtoà kaπ tÕ t◊knon; Anaitis 15 toà kambd∂‚ou(?)
Gluk◊a ¹ gun¾; Anaitis 22 = klhronÒmoj: Mithra 1 kaπ
Œ[aut]‚o√j kaπ œg[gÒn]o[ij k]aπ
Mên 34 'Ammi¦j ¹ gun¾; Anaitis
kl[hron‚Òmoi]j aÙtîn; Mithra 1
23 t?Á? gun[aik∂] Sakk£lo[u `Rw]‚ma∂ou
⁄ggonoj: Mithra 1 kaπ Œ[aut]‚o√j klhrÒnomoi[j]
kaπ œg[gÒn]o[ij k]aπ mˇthr: Pergaia 37 'Ioul∂a
kl[hron‚Òmoi]j aÙtîn; Mithra 10 'Anqes‚t∂a Pre√[ma ¹] mˇthr
to√j œggÒnoij; Mâ 1 œggÒnwn; nÚnfh: Mên 65 AÙr. | Trof∂mh ¹
Mâ 3 Øp[ὲr] | [tîn t◊]knwn kaπ nÚnfh
œggÒn[wn]; Pergaia 11 Ð ⁄ggonoj paid∂on: Hypsistos 89 Øpὲr aÙtîn
aÙtÁj; Pergaia 23 o≥ ⁄ggonoi [k]aπ tîn paid∂|wn kaπ tîn ≥d∂wn
Mên 59 [tîn œkgÒn]wn; Mên 65 | p£ntwn; Hosios 57 met¦ tÁj |
t¦ ⁄g|gona kὲ o≤ sungene√j; sumb∂ou kaπ tîn ped∂|wn; Mên
Anaitis 12 = Mên 16 ⁄ggonoi dὲ 18 Øpὲr Mikk£l[u toà ¢del]|foà
kaπ tîn paid∂w
tÁj | Tat∂aj; Anaitis 23 di¦ | pano∂kioj: Hypsistos 88 Øpὲr tÁj |
t◊kna t◊knwn ⁄gona œgÒnwn Øg∂aj panoi|k∂ou
qr◊mma: Hosios 51 qr◊mma; Mên 59 p£ppoj: Mên 33 Ø|pὲr pappikîn
q[r]emm£‚[twn] œnga∂wn
qreptˇ: Lairbenos 9 mou t¾ penqer£: Hosios 59 Øpὲr Gluke∂aj
qrept[ˇn mou]; Anaitis 22 = Mên tÁj gunai|kÕj kaπ 'Aff∂ou tÁj
34 PaterÁ | kaπ TrÚfaina ¹ penqe|r©j; Anaitis 12 = Mên 16
qreptˇ Tat∂aj tÁj penqer©j aÙ|toà
qreptÒj: Lairbenos 10 tÕn qre||[ptÕn patˇr: Mên 25 = Anaitis 16b tÕn
¹mîn] pat◊ra; Anaitis 23 tÕn | pat◊ra
qug£thr: Hypsistos 22 Dhmë StratoneikianÕn
qug£thr Tur£nnou; Mithra 1 sÚnbioj: Hypsistos 7 AÙr(ˇlia)
K]Úrillan 'Antip£trou toà ka[π
Tatij 'O|nhs∂mou cal?|k◊oj
‚ G]a∂ou qugat◊ra; Pergaia 23
sÚnbioj; Hypsistos 40 sÚnbioj;
[qu]gat◊r[a]; Pergaia 26
[qug£t]hr de Dionus∂ou Hosios 55 met¦ tÁj sumb∂ou;
'Ap◊llou; Pergaia 37 qugat◊ra Hosios 56 'Ale|x£ndra met¦
Ti(b◊rioj) Kl(aÚdioj) Trof∂mou toà | sunb∂ou ≤er◊oj;
Paule∂‚nou OÙ£lento[j]; Mên Hosios 57 met¦ tÁj | sumb∂ou
30 <'Iou>l∂an KÒsmou kaπ tîn ped∂|wn; Hosios 72 Øp‚ὲr
qugat◊ran; Mên 31 quga|t◊ra GlaÚkou toà sumb∂ou; Hosios
Melt∂nhn; Anaitis 3 Melt∂|nh 91 s?Ý?n sunb∂J | 'Af∂v; Anaitis
10 EÙgam∂a | 'Ioulianoà
Index epigrafic 681
sÚnbioj; Anaitis 23 ¹ sÚnbioj t◊|knwn ; Pergaia 10 t¦ t◊‚kna

aÙtoà Mhnof∂la; Anaitis 25 = aÙtoà; Mên 3 t¦ t◊|kna aÙtîn
Mên 36 Kallig◊neia ¹ sÚmbi[oj ≥d∂|wn; Mên 11 m[et¦ gunai]|kÕj
aÙ]|toà; Anaitis 28 = Mên 39 kaπ t[◊knwn]; Mên 19 perπ tÁj
met¦ tÁj sumb∂ou Pwl∂thj Œautîn | swthr∂aj kaπ tîn
sungenˇj: Mên 65 t¦ ⁄g|gona kὲ o≤ ≥d∂wn t◊knwn; Mên 19 ØpÕ
sungene√j; Anaitis 14 tÁj ¢delfoà t◊knou toà
sungenikÁj | qeoà Dhmai?|n◊tou; Mên 22 Øpὲr tÁj
suntrÒfwj: Mên 29 Ø|[p]ὲr tîn gu‚[n]aikÕj kaπ tîn te∂|knwn;
suntrÒ|[fwn --] Mên 63 Øpὲ[r] ‚ Œ?autoà kaπ
teqramm◊noj: Lairbenos 3 t◊knwn; Anaitis 11 = Mên 15 ¹
teqramm◊non; Lairbenos 6 t¾n gun¾ | aÙtoà kaπ tÕ t◊knon;
Œautîn teqram◊nhn; Lairbenos Anaitis 23 di¦ | t◊kna t◊knwn
8 [tÕn] | Œautîn tetr[amm◊non] ⁄gona œgÒnwn
t◊knon: Hypsistos 3 Øpὲr tîn tekoàsa: Mên 61 di¦ |
t◊knwn; Hypsistos 40 sÝn | to√j [T]eless∂r<h>j tÁj | [t]ekoÚshj
t◊knoij; Hypsistos 58a kaπ u≤Òj: Hypsistos 5 u≤Òj; Hypsistos
qr◊yan fil¦ t◊kna Hypsistos 41 Ùpὲr toà u≤oà Èr|mog◊nou;
81 [Ø]pὲr aÙtÁj kaπ | [t]ùn Hypsistos 48 o≤ Timot◊ou toà
t◊?k?[n]J[n]; Hypsistos 90 Øpὲr | DiagÒrou u≤oπ; Hypsistos 79
aÙtoà kaπ | t◊knwn, gu|naikÒj, 'Artim©j u≤Õj 'Ar|t∂mou
f∂lwn, | ¢nanka∂wn, | ≥d∂wn Momm∂ou; Hypsistos 80
¢n|qrèpwn kaπ | tÁj pÒlewj; QrasuboÚlou toà u≤oà
Mithra 9 met¦ tîn t◊[knwn]; QrasuboÚlou; Hypsistos 84
Mâ 1 t◊kna; Mâ 3 Øp[ὲr] | [tîn 'Onhs∂teimoj | kaπ Ð u≤Õj
aÙto{j}à ‚ 'Agaqˇmeroj;
t◊]knwn kaπ œggÒn[wn]; Hosios
Hypsistos 103 'Af∂aj met¦ toà |
27 Øpὲr s?wthr∂?aj Œautîn | kὲ
u≤oà E?≥?rhn◊ou; Hosios 42
t◊knwn kὲ tÁj patr∂doj; Hosios
Filippikoà | toà u≤oà; Hosios
52 t¦ t◊kna; Hosios 56 Øpὲr
73 Tr<o>f∂mou tou u≤oà; Hosios
tîn | t◊knwn; Hosios 61 perπ
87 ¢n¾r u≤Õj 'EpatÒrigoj;
t◊knwn sw|thr∂aj kὲ tÁj
Pergaia 3 Tib◊rion ‚ KlaÚdion
kat|ok∂aj; Hosios 85 'Apollwn∂ou u[≤]‚on Kure∂a
EÙtuc∂wn tù | t◊knJ
'Apollènion ‚ 'Elaib£r?hn;
'Epafro|de∂tJ; Hosios 109 Øpὲr
t◊knw|[n]; Hosios 111 Øpὲr Pergaia 6 u≤Õj dπj d[hmiourgoà];
t◊|knou 'Alex£n[d]|rou; Hosios Pergaia 10 ['A]pollènioj b/,
fÚsei de ‚ TrokÒndou, kaπ
112 Øpὲr t◊knw<n> | [k]ὲ? tÁj Crusë; Pergaia 25 u≤Õn
o≥ke∂aj; Hosios 140 Øp[ὲr | tîn TertÚllou kaπ OÙeib∂aj
t◊k]nwn; Lairbenos 5 tîn dhmiouurgîn; Pergaia 26
Aku‚[l∂ou t]oà fÚ(sei) u≤oà TÚcV; Hypsistos 45 'AgaqÁi

KidramÚou; Mên 22 Ø|pὲr TÚchi; Hypsistos 59 'AgaqÍ
Dionus∂ou toà Øo[à]; Mên 41 TÚ[cV]; Hypsistos 82 'AgaqÁi
L(Úkioj) A∏l(ioj) TerentianÕj TÚchi; Hypsistos 84 'AgaqÍ
Molhj ‚ Ð u≤Õj aÙtoà; Mên 65 TÚcV; Hypsistos 107 'AgaqÍ
o≤ u≤oπ; Mên 65 tÕn œp£xion TÚcÍ; Hypsistos 114 'AgaqÍ
u≤Õn gon◊wn; Anaitis 5 Fàboj | TÚcV; Hosios 8 'AgaqÍ t?Úc?V;
ØÕj aÙtÁj; Anaitis 12 = Mên 16 Hosios 28 'AgaqÍ tÚcV; Hosios
Swkr£thj, Ð u≤Õj | aÙtÁj; Anaitis 31 'AgaqÍ tÚcV; Hosios 32
14 Dionus∂J tù u≤ù aÙtoà; 'AgaqÍ tÚcV; Hosios 34 'AgaqÍ
Anaitis 22 = Mên 34 o≤ u≤oπ | tÚcV; Hosios 35 'AgaqÍ tÚcV;
'Apollènioj kaπ DhmÒ|filoj;
Hosios 68 ['Agaq]Í tÚcV; Hosios
Anaitis 23 o≤ Øoπ aÙtoà GlÚ?|kwn 69 'AgaqÍ tÚcV; Hosios 75
kaπ StratoneikianÕj; Anaitis 24 ['Ag]aqÍ tÚcV; Hosios 92 'AgaqÍ
'Onhs∂foron tÕn u≤Õn
tÚcV; Hosios 94 'AgaqÍ tÚc[V];
Dioscuri 24 'AgaqV tÚcV;
frater: Mên 10 [....]icles et
Pergaia 9 ¢gaqÍ tÚcV; Mên 52
Patro|[cles f]ratres
'AgaqÍ t[ÚcV]; Anaitis 30 ¢gaqÍ
tÚcV; Anaitis 46 'AgaqÍ TÚcV;
b. Epitete şi calităţi personale
Anaitis 47 'AgaqÁ TÚcV;
¢gaqÒj: Hypsistos 38 ¢n¾r ¢gaqÕj Anaitis 48 'AgaqÍ TÚcV
¥ristoj: Hosios 14 ¥ndrej ¥ristoi AÜxe P◊rgh: Pergaia 39 AÜxe
P◊rgh ¹ mÒnh ¥suloj
glukut£th: Hypsistos 29 tÁj
glukut£thj ‘Ij qeÕj œn oÙranù: Hosios 25 ‘Ij
qeÕj | œn oÙranù
œrwm◊nh: Hypsistos 67 œrwm◊nh
M◊ga tÕ Ônoma toà qeoà: Hosios 12
semnˇ: Hypsistos 58a sÝn semnÍ M◊ga tÕ Ônoma toà qeoà, | m◊ga
¢lÒcJ tÕ Ósion, m◊ga tÕ ¢gaqÒn
f∂lon: Hypsistos 58a qr◊yan fil¦ M◊ga soi tÕ Ósion, m◊ga soi tÕ
t◊kna d∂kaion: Mên 19 m◊ga soi tÕ
Ósion, | m◊ga soi tÕ d∂kaion,
meg£lh ne∂kh, | meg£lai saπ
F. Formule nem◊seij, m◊ga soi | tÕ
dwdek£qeon tÕ par£ soi
ka|tektism◊non
a. Formule de întâmpinare,
M◊ga tÕ “Osion, | m◊ga tÕ D∂keon:
invocaţii şi aclamaţii
Hosios 25 m◊ga tÕ “Osion, |
m◊ga tÕ D∂keon
'AgaqÍ TÚcV: Hypsistos 7 'AgaqÍ
Meg£lh 'Anae√tij: Anaitis 4 Meg£lh
TÚc[V]; Hypsistos 16 ['AgaqÍ]
'Anae√t|ij; Anaitis 5 Meg£lh
TÚcV; Hypsistos 33 ['Aga]qÍ 'Ana√t|ij
Index epigrafic 683
Meg£lh ”Artemij 'Anae√tij kaπ kaπ tÕ ¢r©j dr◊panon e≥j tÕn

Meπj Ti£mou: Anaitis 12 = Mên oἶkon aÙtoà [e≥s◊lqoito kaπ
16 Meg£lh ”Artemij 'Anae√|tij mhd◊nan œnkatale∂yaito]
kaπ Meπj Ti£mou ¥raj œpiqe√nai tÚmbon Œautoà:
Meg£lh Mˇthr 'Anae√tij: Anaitis 1 Hosios 51 ¥raj œpiqe√nai
Meg£lh Mˇthr 'Anae√|tij tÚmbon Œ[autoà]
Meg£lh Mˇthr 'Anae√tij kaπ Meπj di¦ t◊kna t◊knwn ⁄gona œgÒnwn:
Ti£mou: Anaitis 11 = Mên 15 Anaitis 23 di¦ | t◊kna t◊knwn
Meg£lh Mˇthr 'Anae√tij ⁄gona œgÒnwn
”Azi|ta kat◊cousa kaπ Meπj œ¦n d◊ tij: Mâ 2 œ¦n d◊ tij tîn |
Ti£mou | kaπ a≤ dun£mij aÝtîn ¢peleuq◊rwn À œggÒnwn aÙtîn
Meg£lh Mˇthr 'Anae√tij kaπ Meπj À ¢dikˇsh À | ¢f◊lhta∂ ti
Tiamou kaπ Meπj OÙr£nioj: aÙtîn tîn Øp' œmoà dedomm◊nw|n
Mên 23 = Anaitis 16a Meg£lh À bl£yV À œnephri£sV
Mˇthr 'Anae√tij | kaπ Meπj e∏ tij qelˇsei skubal∂sai: Anaitis
Tiamou kaπ Meπj | OÙr£nioj 23 e∏ tij qelˇsei | skubal∂sai
KÒlluda kat◊con|tej kaπ ¹ tÕ mnÁma toàto, Ÿ|xei tÕn
dÚnamij aÙtîn 'ApÒllwna kecolwm◊|non kaπ
Meg£loi oân o≤ qeoπ o≤ œn 'Az∂ttoij: t¾n kur∂an 'Anae√tin
Anaitis 12 = Mên 16 Meg£loi klàte da∂monej o≤ cqÒnioi: Hosios
oân o≤ qe|oπ o≤ œn 'Az∂ttoij 51 klàte da∂monej o≤ cqÒnioi
M◊gaj qeÕj “Osioj kaπ D∂kaioj: mhdeπj œpiball◊in: Mâ 2 kaπ tÍ
Hosios 59 Meg£lJ qeù Òs∂J œmÍqˇ|kV mhk◊ti mhdeπj
kaπ Di|ka∂J œpiball◊sqw
M◊gaj M(e)πj 'Artemidèrou: Mên
47 M◊gaj Mπj 'Artemidèrou c. Adresabilitate, asociere şi
'Ax[i‚o]tta kat◊cwn kaπ ¹ cauzalitate
dÚna‚[m]ij aÙtoà
M◊gaj Meπj OÙr£nioj
di' Èrma∂ou Klhdon∂ou: Mên 66 di'
'Artemidèrou: Mên 31 M◊gaj Èrma∂ou Klh|don∂ou
Meπj OÙr£nioj | 'Artemidèrou
'Axiotta | kat◊cwn kaπ ¹ di¦ p£ntwn: Hypsistos 53 di¦
dÚnamij aÙtoà p£ntwn
M◊gaj M(e)πj Tiamou di¦ Teless∂rhj tÁj tekoÚshj: Mên
'Artemidèrou: Mên 30 M◊gaj 61 di¦ | [T]eless∂r<h>j tÁj |
{M} Mπj Tiamou 'Ar<te>midèrou [t]ekoÚshj
| 'Axiotta kat◊cwn kaπ ¹ di¦ t¾n per∂pnuan: Hosios 56 di¦
dÚnamij aÙ|toà t¾n per∂pnuan
met¦ 'Attikoà kaπ met¦ p£ntwn:
b. Imprecaţii funerare Hosios 71 met¦ 'Attikoà kaπ ‚
met¦ p£ntwn
¢r©j dr◊panon: Hypsistos 9 fis]tai met¦ gunaikÕj: Mên 4 'Ep∂kthto[j
aÙtù prÕj tÕn qeÕn tÕn Ûyiston me]|t¦ gunai[kÕj]
met¦ gunaikÕj kaπ t◊knwn: met¦ tîn ≥d∂wn p£ntwn: Hypsistos

Hypsistos 37 met¦ guna[i]kÕj 102 met¦ tîn ≥d∂wn | p£ntwn;
kaπ t◊knwn Mên 57 met¦ tîn ≥d∂wn ‚ p£ntwn
met¦ Dionus∂ou toà ¢delfoà: Mên met¦ tîn t◊knwn: Mithra 9 met¦
46 [--met¦] ‚ Dionus∂ou toà tîn t◊[knwn]; Anaitis 11 = Mên
¢del[foà] 15 met¦ tîn t◊knwn
met¦ p£ntwn tîn œkgÒnwn: Mên 59 met¦ tîn t◊knwn kaπ tîn ≥d∂wn
met¦ p£n‚[twn tîn œkgÒn]wn p£ntwn: Hypsistos 95 m[e|t]¦
met¦ tÁj gunaikÕj kaπ tîn t◊knwn:
tîn t◊kn[w]|n? kaπ tîn ≥d∂|wn
Lairbenos 5 met¦ tÁj gunaikÕj
kaπ tîn t◊|knwn p£ntwn; Hosios 10 m?[e]|t¦
met¦ tÁj gunaikÕj `Roufe∂naj: t◊knwn Øpὲ|r Œautîn swth|r∂aj
Hypsistos 83 met¦ [tÁj kaπ tîn ≥d∂|wn p£ntwn
gu]nai|[k]Õj `Rou[f]e∂[naj] perπ Œautîn kὲ tek◊essin: Hosios
met¦ tÁj sumb∂ou: Hosios 55 met¦ 146 perπ Œautîn kὲ tek◊essin
tÁj sumb∂ou perπ Zwtikoà: Hosios 82 perπ
met¦ tÁj sumb∂ou kaπ tîn ped∂wn: Zwti|koà
Hosios 57 met¦ tÁj | sumb∂ou perπ p£ntwn e∑neke swthr∂aj:
kaπ tîn ped∂|wn; Anaitis 28 = Hosios 14 pe|rπ p£ntwn e∑neke |
Mên 39 met¦ tÁj sumb∂ou swthr∂aj
Pwl∂thj kaπ ‚ twn ped∂wn perπ t◊knwn: Hosios 80 pe[r]π
met¦ tÕn [---]: Hypsistos 67 met¦ t◊k|nwn
tÕn | [---] perπ t◊knwn swthr∂aj kὲ tÁj
met¦ tekoÚsaj 'Antwn∂aj: katoik∂aj: Hosios 61 perπ
Hypsistos 26 met¦ tekoÚ|saj t◊knwn sw|thr∂aj kὲ tÁj
'Antwn∂aj kat|ok∂aj
met¦ Trof∂mou toà sunb∂ou ≤er◊oj: perπ tÁj Œautîn swthr∂aj kaπ tîn
Hosios 56 met¦ Trof∂mou toà | ≥d∂wn t◊knwn: Mên 19 perπ tÁj
sunb∂ou ≤er◊oj Œautîn | swthr∂aj kaπ tîn
≥d∂wn t◊knwn
met¦ toà u≤oà: Hypsistos 103 met¦
perπ tîn ≥d∂wn p£ntwn swthr∂aj:
toà | u≤oà E?≥?rhn◊ou Hosios 77 perπ | tîn ≥d∂w|n
met¦ tîn œkgÒnwn: Mên 59 [met¦ p£ntwn | swthr∂|aj
tîn œkgÒn]wn perπ tîn ≥d∂wn p£ntîn swthr∂aj ke
met¦ tîn ≥d∂wn: Hypsistos 2 met¦ karpîn qelespor∂aj: Hosios 75
tîn e≥d∂wn; Hypsistos 6 met¦ perπ | tîn ≥d∂wn p£|ntîn
tîn ≥d∂wn; Hypsistos 45 met¦ swthr|∂aj ke karpîn
tîn ≥d∂wn q|eles|po|r∂aj
met¦ tîn ≥d∂wn ¢delfîn: Mên 46 perπ tîn t◊knwn: Hosios 55 perπ
met¦ tîn ≥d∂wn ¢del[fîn] tî[n] | t◊knwn
Index epigrafic 685
sÝn tÍ gnèmV tÁj gunaikÒj: boî|n? swthr?|∂aj kὲ [t]|în ≥d∂[wn

Lairbenos 4 <sÝn> t[Í gnèmV p]|£ntwn
tÁj gu]‚[naikÒj] mou Tatadoj Øpὲr GlaÚkou toà sumb∂ou: Hosios
sÝn to√j paid∂oij: Hypsistos 33 72 Øp‚ὲr GlaÚkou toà sumb∂ou
AÙr(ˇlioj) 'EpiqÚmh|toj kὲ Øpὲr Gluke∂aj tÁj gunaikÕj kaπ
Basil|[ik]¾ sÝn to√j pa|[id∂]oij 'Aff∂ou tÁj penqer©j: Hosios
sÝn to√j t◊knoij: Hypsistos 40 sÝn 59 Øpὲr Gluke∂aj tÁj gunai|kÕj
| to√j t◊knoij kaπ 'Aff∂ou tÁj penqe|r©j
sÝn tù sumb∂J: Hypsistos 7 sÝn tù Øpὲr Dionus∂|ou toà ¢delfoà:
sumb∂|J
Anaitis 1 Øpὲr Dionus∂|ou toà
tîn paisπ pa∂dwn: Mithra 10 tîn ¢delfoà
paisπ pa∂dwn
Øpὲr Dionus∂ou toà u≤oà: Mên 22
Øpὲr ¢delfidoà mou kὲ tÁj
Ø|pὲr Dionus∂ou toà Øo[à]
Øp£rxeèj mou: Hosios 60 [Ùpὲr
Øpὲr ŒautÁj: Mên 28 Øpὲr Œ‚autÁj
.... ¢delfi]|doà mou kὲ t?Á?j?
Øpὲr Œautoà: Hypsistos 1 Øpὲr
Ø?|p£rxeèj mou Œ[a]utoà; Hosios 67 Øpὲr
Øpὲr ¢neyiîn: Hosios 115 Øpὲr Œautoà; Anaitis 27 = Mên 38
¢[n]|eyiîn Øpὲr Œautoà
Øpὲr AÙrˇliou Kthsi©: Hypsistos Øpὲr Œautoà kaπ t◊knwn: Mên 63
36 Ø?pὲr AÙr(ˇlioj) Kthsi© Øpὲ[r] ‚ Œ?autoà kaπ t◊knwn
Øpὲr aÙtÁj kaπ tîn t◊knJn: Øpὲr Œautoà kὲ tîn despotîn:
Hypsistos 81 [Ø]pὲr aÙtÁj kaπ | Hosios 62 Øpὲr Œautoà kὲ ‚ tîn
[t]în t◊?k?[n]J[n] despotîn
Øpὲr aÙtÁj Ðr£sewj: Hosios 39 Øpὲr Œautoà kaπ tîn ≥d∂wn p£ntwn:
[aÙtÁ]j Ðr£sewj Hypsistos 46 Øpὲr Œautoà kaπ
Øpὲr aÙtou [---]: Hypsistos 91 tîn ≥d∂wn p£ntwn; Hosios 31
Øpὲr | aÙto?[u] | [---] Øpὲr Œa[u]|toà kaπ tîn e≥d∂|wn
Øpὲr aÙtoà kaπ tîn ≥d∂wn: p£ntwn; Hosios 44 [Øpὲr
Hypsistos 99 Øpὲr aÙtoà ü kaπ Œau]toà kaπ tîn | [≥d∂wn p£ntw]n
tîn ≥d∂wn; Hosios 15 Øpὲ|r Øpὲr Œautoà kaπ tîn ≥d∂wn p£ntwn
aØtoà | kὲ tîn ≥d∂|wn kaπ tîn gitÒnwn: Hypsistos 97
Øpὲr aÙtîn kὲ tîn ≥d∂wn: Hosios Øpὲ[r] | Œ?autoà kaπ tî<n> ≥d∂wn?
38 [Øpὲr] a|[Ù]tîn kὲ tîn ≥d∂[wn] p?|£?n?twn kaπ | tîn gitÒn[wn]
Øpὲr aÙtîn kaπ tîn paid∂wn kaπ Øpὲr Œautoà kὲ tîn ≥d∂wn p£ntwn
tîn ≥d∂wn p£ntwn: Hypsistos 89 Øpὲr Øg∂aj kὲ swthr∂aj: Hosios
Øpὲr aÙtîn [k]aπ tîn paid∂|wn 28 Øpὲr Œautoà | kὲ tîn ≥d∂wn
kaπ tîn ≥d∂wn | p£ntwn p£|ntwn Øpὲr Øg[∂]|aj kὲ
Øpὲr boîn swthr?∂aj kὲ tîn ≥d∂wn swthr∂aj
p£ntwn: Hypsistos 57 Øp|ὲr
Øpὲr Œautîn kaπ tîn ≥d∂wn: Øpὲr swthr∂aj Œautîn kὲ t◊knwn

Hypsistos 94 Øpὲr Œautîn kaπ kὲ tÁj patr∂doj: Hosios 27 Øpὲr
tîn ≥d∂wn; Hosios 29 Øpὲr s?wthr∂?aj Œautîn | kὲ t◊knwn kὲ
Œau|tîn kaπ tîn ≥d|∂wn tÁj patr∂doj
Øpὲr Œautîn kaπ tîn e≥d∂wn Øpὲr swthr∂aj t◊knwn te kaπ
p£ntwn: Hypsistos 58 = Hosios Œautîn: Mên 53 Ø‚pὲr swthr∂aj
76 Øpὲr Œau?t?[în] | kaπ tîn t◊knwn ‚ te kaπ Œautîn
e≥d∂[w]|n p£ntwn?; Hosios 97 Øpὲr Øpὲr swthr∂aj tîn katoikoÚntwn
Œau|tî?n kὲ tîn ≥d∂wn | p£ntwn; TOU...HN..: Hosios 8 Ø?pὲ?r?
Hosios 113 [Ø]p?ὲ?r? Œ?autîn kὲ | s?wthr∂aj t?î?n? [kat] | oikoÚntwn
[tîn ≥d∂]wn p£|[ntîn] TOU...HN..
Øpὲr Œautîn swthr∂aj: Hosios 10 Øpὲr te Œautoà kaπ tîn ≥d∂wn:
Øpὲ|r Œautîn swth|r∂aj Hypsistos 12 Øpὲr te Œ|autoà
kaπ | tîn ≥d∂wn
Øpὲr QrasuboÚlou toà u≤oà
Øpὲr t◊knou 'Alex£ndrou: Hosios
QrasuboÚlou: Hypsistos 80
111 Øpὲr t◊|knou 'Alex£n[d]|rou
Øpὲr QrasuboÚlou toà u≤oà
QrasuboÚlou Øpὲr t◊knwn: Hosios 109 Øpὲr
t◊knw|[n]; Hosios 145 Øpὲ|r
Øpὲr ≥d∂wn: Hosios 7 Øpὲr? ≥d∂]|w?n
t◊k|nw(n); Mên 6 Øpὲr t◊knwn
Øpὲr Menekl◊wj toà u≤oà: Mên 7
Øpὲr t◊knwn kaπ qremm£twn:
[Ø]pὲr Menekl◊wj toà | [u≤oà]
Anaitis 8 Øpὲr t◊knwn kaπ ‚
Øpὲr Mhnof∂lou(?): Hosios 121 qremm£twn
[Øp]ὲ?r Mhno?[f∂lou?] Øpὲr t◊knwn kὲ tÁj o≥ke∂aj: Hosios
Øpὲr Mikk£lu toà ¢delfoà kaπ 112 Øpὲr t◊knw<n> | [k]ὲ? tÁj
tîn paid∂w: Mên 18 Øpὲr o≥ke∂aj
Mikk£l[u toà ¢del]|foà kaπ tîn Øpὲr tÁj gunaikÕj kaπ tîn
paid∂w te∂knwn: Mên 22 Øpὲr tÁj
Øpὲr Mousa∂ou toà u≤oà: Anaitis gu‚[n]aikÕj kaπ tîn te∂|knwn
25 = Mên 36 Øpὲr Mousa∂ou Øpὲr tÁj aÙtoà swthr∂aj:
to[à u≤oà] Hypsistos 49 Ø‚pὲr tÁj aÙtoà
Øpὲr Ñfqalmîn: Hosios 88 Øpὲr | swthr∂aj
Ñfqalmîn Øpὲr tÁj Œautoà swthr∂aj kὲ t¾j
Øpὲr p£ntwn swthr∂aj: Hosios 90 o≥ke∂aj: Hosios 143 Øpὲr tÁj
Øpὲr p£n|twn swthr∂|aj Œau|toà swthr∂aj kὲ t¾j |
Øpὲr pappikîn œnga∂wn: Mên 33 o≥ke∂aj
Ø|pὲr pappikîn œnga∂wn Øpὲr tÁj Œautîn swthr∂aj:
Øpὲr swthr∂aj: Hypsistos 102 Øpὲr Hypsistos 52 Øpὲr tÁj Œautîn
swthr∂[aj]; Hosios 3 Øpὲr swthr∂[aj]; Hosios 32 Ø|pὲr tÁj
swthr∂aj Œautîn sw|thr∂aj
Index epigrafic 687
Øpὲr tÁj ≤er©j boulÁj kaπ dˇmou Ø[pὲr ?≥d∂|wn]; Hosios 36 Øpὲ|r
Perga∂wn: Mithra 9 Øpὲr tÁj tîn ≥d∂wn; Hosios 37 Øpὲr t|în
≤er©j boulÁj kaπ dˇmou ≥d∂wn; Hosios 95 Øp|ὲr tî<n>
Perga[∂wn]
≥?d∂w|n; Hosios 96 Ø[p]|ὲr tîn
Øpὲr tÁj o≥k∂aj: Hosios 126 [Øpὲr
tÁ]j o≥k∂aj ≥d∂wn; Hosios 103 Øpὲr tîn
Øpὲr tÁj Ðloklhr∂aj tîn podîn: ≥d∂wn(?); Hosios 120 Øpὲr tîn
Anaitis 33 [Øp]ὲr tÁj ≥d[∂wn]; Hosios 122 Øpὲr? t?în
Ðloklhr∂aj | [tîn] podîn [≥d∂wn]; Hosios 125 Øpὲr tîn
Øpὲr tÁj swthr∂aj: Anaitis 42 Øpὲr [≥d∂wn]; Hosios 127 [Øpὲ]|[r t]în
tÁj | swthr∂aj [≥d∂wn?]; Hosios 130 Øpὲr tîn
Øpὲr tÁj Øg∂aj panoik∂ou: e≥d∂|[w]n
Hypsistos 88 Øpὲr tÁj | Øg∂aj Øpὲr tîn ≥d∂wn p£ntwn: Hosios 102
panoi|k∂ou [Øpὲr t]î?n ≥d{id}∂wn p£nt|[wn];
Øpὲr toà qr◊yantoj swthr∂aj kaπ Hosios 108 Øpὲr tîn ≥d∂wn
Œautoà kaπ tîn ≥d∂wn p£ntwn: p£|ntwn; Hosios 110 Øpὲr tî<n>
Hosios 30 [Øpὲr to]à qr◊yanto|[j | e≥d∂wn p£ntw<n>; Hosios 114
swthr∂]aj kaπ Œaut|[oà kaπ tî]n
≥d∂wn p£n|[twn Øpὲr? | [tîn ≥]d∂wn p£|[ntwn];
Ùpὲr toà u≤oà Èrmog◊nou: Hosios 136 Øpὲr tîn ≥d∂wn
Hypsistos 41 Ùpὲr toà u≤oà p£[nt]|wn; Hosios 137 Øpὲr tîn
Èr|mog◊nou ≥d∂wn p£ntwn; Hosios 139 Ø|pὲr
Øpὲr Trof∂mou toà u≤oà kaπ tîn e≥d[∂]|wn p£ntwn
Diog◊nou toà kambd∂‚ou: Hosios Øpὲr tîn ≥d∂wn p£ntwn swthr∂aj:
73 Øpὲr Tr<o>f∂mou toà u≤oà ‚ Hosios 74 Øpὲr tîn | ≥d∂wn
kaπ Diog◊nou toà kambd∂‚ou p£ntw|n swthr∂aj
Øpὲr tîn ¢nqrèpwn: Hosios 107 Øpὲr tîn ≥d∂wn t◊knwn: Hosios 123
Øpὲ|r tîn ¢nqr<è>pwn Øpὲr t[în ≥d∂]|wn (t◊knwn)
Øpὲr tîn ¢nqrèpwn kὲ Øpὲr tîn Øpὲr tîn mastîn: Anaitis 26 =
ØparcÒntwn: Hosios 33 Øpὲr Mên 37 Øpὲr tîn? | [m]astîn
tîn ¢nq[rèpwn] | kὲ Øpὲr tîn Øpὲr tîn paid∂wn: Hosios 16 Øpὲr
Øpa[rcÒn]|twn tîn pai|[d∂]wn; Hosios 133 Øpὲr
Øpὲr tîn aÙtoà --- kὲ Øpὲr ---: tîn | paid∂wn
Hosios 105 Øpὲr tî]|n aÙt?[oà--- Øpὲr tîn suntrÒfwn: Mên 29
]|u kὲ Øp[ὲr---] Ø|[p]ὲr tîn suntrÒ|[fwn --]
Øpὲr tîn œlp∂dwn: Hosios 6 Øpὲr Øpὲr tîn t◊knwn: Hypsistos 3 Øpὲr
tîn œlp∂dwn tîn t◊knwn; Hosios 56 Øpὲr tîn
Øpὲr tîn ≥d∂wn: Hypsistos 93 Øpὲr | t◊knwn; Hosios 118 [Ø]pὲr tîn
tîn ≥d∂wn; Hypsistos 101 Øpὲr ü t◊knwn; Hosios 140 Øp[ὲr | tîn
tîn ≥d∂wn; Hypsistos 116 t◊k]nwn
Øpὲr tîn t◊knwn kaπ œggÒnwn: Mâ kat¦ k◊leusin tîn qeîn; Mên
3 Øp[ὲr] | [tîn t◊]knwn kaπ 41 ka‚t¦ k◊leusin
œggÒn[wn]; Hosios 142 Øpὲr tîn kat¦ m£gouj M∂qrhn: Mithra 10
t◊k|nw(n) kὲ tîn œggÒ|nwn; k]at¦ m£gouj M∂q?rhn
Hosios 144 Øpὲr tîn t◊k|nw(n) kat¦ Ônar: Hypsistos 59 kat¦
kὲ tîn œg|gÒnwn Ônar; Hypsistos 117 kat' Ônar;
Øpὲr tîn ØparcÒntwn: Hosios 128 Hosios 12 Kat' Ônar; Dioscuri
Øpὲr? t[în] | [Øp]a?r?cÒntwn 24 kat¦ Ôna[r]; Mên 5 [ka]t¦
Øpὲr Øge∂aj tîn Ñfqalmîn: Anaitis Ônar
7 Øpὲr | Øge∂aj tîn Ñfqalmîn kat¦ Ñne∂rou k◊leusin: Hosios 70
Øpὲr Filippikoà toà u≤oà: Hosios kat¦ Ñne∂rou k◊leusin
42 Øpὲr Filippikoà | toà u≤oà kat¦ crhmatismÒn: Hypsistos 21 =
Mên 20a ka|t¦ crhma|tis?mÕn
pro salute: Mithra 5 pro salute et kat¦ crhsmÒn: Hypsistos 24 kat¦
incolu/mitate crh|smÕn; Hypsistos 53a kat¦ |
crhsmÒn; Hypsistos 65 ka|t¦
d. Porunci, viziuni, inspiraţie crhsmÕn
divină
e. Alte formule
aÙtÕj Ÿwj œk◊leusen: Hosios 14
aÙtÕj Ÿwj œk◊leusen e≥ de mˇ: Pergaia 12 e≥ de mˇ, Ð
kat' œp∂pnoian: Mên 45 Kat' par¦ t¦ Øp' œmoà diatetagm◊na
œp∂pnoian [poiˇsaj ¢po]teis£tw ≥j
kat' œpitagˇn: Hypsistos 54 kat' ”Artemin Perga∂an; Mên 49 E∏
œpita|g¾n; Hosios 45 Kat¦ tij dὲ toÚ‚twn ¢peiqˇsi,
¢nagnès‚etai t¦j dun£mij toà
œpeitag[ˇn --]; Dioscuri 9 Di‚Õj
<kat'> œpitag¾(n); Lairbenos 1 e∏ tij d' §n œpenkal◊si, qˇsi
kat¦ œpitag¾n toà qeoà; (prost∂mou): Lairbenos 1 e≥ d◊
Lairbenos 6 kat¦ œpita|gˇn toà tij œpe[n]kal◊sei, qˇsei
qeoà; Mên 49 Kat¦ t¾n tîn proste∂mou; Lairbenos 3 e≥ d◊
qeîn œpita‚g¾n; Mên 50 kat' tij œpenkal◊ssi, qˇsei e≥j tÕn
œpi‚tag¾n toà koir∂ou tur£nnou qeÕn pros‚[te∂mou]; Lairbenos 19
DiÕj Mas‚falathnoà; Anaitis e∏ tij d' §n œpenkal◊si, qˇsi
31 kat¦ œpita[gˇn] prost∂mou; Lairbenos 4 [e∏ tij] ‚
kat' eÙcˇn: Hypsistos 34 kat' [œpe]nkal◊si, qˇsi; Lairbenos 6
e[Ù]c¾n E≥ d◊ tij œpenkal◊|sei, qˇsei;
kat¦ k◊leusin: Hypsistos 61 Lairbenos 7 [--] | tÕn œmÕn t[ij
ka(t¦) k◊le|[usin]; Hypsistos œpenka]|l◊sei, qˇse[i];
108 ka|t¦ k◊leusin; Hosios 22 Lairbenos 8 e≥ d◊ tij
Index epigrafic 689
œp[enkal◊sei], | qˇsi; Lairbenos

9 e∏ tij œp[enkal◊sei, qˇ]|sei; sua pecunia: Pergaia 18 s(ua)
Lairbenos 10 e≥ d◊ tij p(ecunia) f(aciendum) c(uravit)
œp|[enkal◊sei, e≥j t]Õn qeÕn
po|[st∂mou]
e∏ tij dὲ param£rtV: Anaitis 24 E∏ G. Terminologie religioasă
tij dὲ pa|ram£rtV tù t£fJ met¦
tÕn qanatÒn | mou a. Zei, fiinţe divine şi eroi
e∏ tij toÚtoij paraamartˇsi: Mên
65 E∏ tij toÚtoij ¥ggeloj: Hypsistos 39 to√j ¡g∂oij
paraamar|[t]ˇsi aÙtoà | ¢ng◊loij; Hypsistos 62
œk tîn ≥d∂wn: Hypsistos 7 œk t|în ¥nge?|loi; Hypsistos 88 Qe∂J
≥d∂wn; Hypsistos 54 œk tî<n> 'Ang◊|lJ OÙran∂J; Hypsistos
≥d∂|wn; Hypsistos 79 œk tîn 101 Qe∂J 'Agüg◊lJ; Hypsistos
≥d∂wn; Hosios 52 'Ek tîn ≥d∂wn; 102 'Agaqù 'Ang◊lJ
Lairbenos 5 œk tîn ≥d∂wn; ”Aggeloj “Osioj D∂kaioj: Hosios 93
Pergaia 2 œk tîn ≥d∂wn; Pergaia 'Ang◊lJ Òs∂J | [Dik]a∂J
3 œk tîn ≥d[∂wn]; Pergaia 5 œk A≥qˇr: Hypsistos 62 A?≥[q]◊?[r]a
tîn ‚ ≥d∂wn; Pergaia 7 œk tîn 'Ana(e)√tij: Mâ 2 'Ana√tidi;
≥d∂w[n]; Pergaia 8 œk tîn ≥d∂wn; Anaitis 4 'Anae√t|ij; Anaitis 5
Pergaia 10 œk tîn ≥d[∂]‚wn; 'Ana√t|ij; Anaitis 20 = Mên 32
Pergaia 11 œk? [tî]n? ≥d[∂wn]; t¾n Anae√tin; Anaitis 22 = Mên
Pergaia 26 œk tîn ≥[d∂]‚[wn]; 34 'Anae∂tidoj; Anaitis 23
Pergaia 29 œk tî[n] ≥d∂wn; Mên 'Anae√tin; Anaitis 23a q?e?©j
41 œk tîn [≥]d∂wn; Mên 59 œk Anaeitewj; Anaitis 24
tîn ≥d∂wn; Anaitis 46 œk tîn 'Anae√tin; Anaitis 29 'Anae∂tidi;
≥d∂wn
œf' ú ¢pÕ sˇmeron ⁄stw: Lairbenos Anaitis 36 tÁ|j 'Anae∂tidoj | tÁj
1 œf' ú ¢pÕ [s]ˇmeron ⁄st{q}w œg MhtrJ; Anaitis 40 'Anae∂tidi;
mˇ t∂j potepareutel∂si toÝj qeoÝj: Anaitis 45 'Anae∂tid[i]
Mên 25 = Anaitis 16b mˇ t∂j 'ApÒllwn: Hosios 32 'ApÒllwni;
potepareu|tel∂si toÝj qeoÝj Hosios 34 Fo∂bJ t' Ðs∂J; Hosios
mhdenÕj ⁄contoj œnkal◊se: 69 'ApÒllwn; Hosios 82
Lairbenos 1 mhdenÕj ⁄contoj 'ApÒlwni; Hosios 87 [Lht]oïdV
œnkal◊se Sèzonti; Pergaia 2 SwtÁri
Ð ka∂: Hypsistos 13 Ð kaπ PamfÚlwi ‚ œphkÒwi 'ApÒllwni;
'Ep[i]|qÚmht[oj]; Hypsistos 108 Mên 3 CrusokÒmhn Pai©na
TÚc|oj Ð kaπ 'Atta|lianÒj; 'ApÒllwn Lurbwtîn: Pergaia 12
Mithra 1 [K]Úrillan 'ApÒllwni Lurbwtîn
'Antip£trou toà ka[π ‚ G]a∂ou
'ApÒllwn Sèzon: Sozon 7 'Art◊midi | 'Anae∂tidi; Anaitis 19

'ApÒllwni Sèzonti = Mên 26 'Art◊midi 'Anae∂ti;
'ApÒllwn T£rsioj: Mên 14 Anaitis 21 = Mên 35 'Art◊midoj
'ApÒllwna T£rsi‚on 'Anae∂tij; Anaitis 25 = Mên 36
”Artemij: Anaitis 16 'Art◊midi; 'Art◊midi 'Anae∂ti; Anaitis 26 =
Anaitis 30 qe©j 'Art◊midoj; Mên 37 'Art◊midi 'Anae[∂ti];
Anaitis 31 'Art◊|midi; Anaitis 34 Anaitis 27 = Mên 38 'Art◊midi
qe´ 'Art◊mi|di; Anaitis 48 tÁj 'Anae√ti; Anaitis 28 = Mên 39
'Art◊midoj; Pergaia 1 tÁj 'Art◊midi 'Anae√ti; Anaitis 32
'Art◊midoj; Pergaia 2 tÁj 'Art◊midi 'A|nae∂ti; Anaitis 33
'Art◊midoj; Pergaia 6 'Art◊midi 'Anae∂ti; Anaitis 39
'Art[◊midoj]; Pergaia 7 'Ar[t]◊m[i]d[i 'A]nae∂|tidi; Anaitis
'Art◊midoj; Pergaia 14
49 'Art◊midi 'Anae∂t?[i]; Anaitis
'Art◊mi‚doj; Pergaia 15
50 = Mên 55 'Art◊midi 'Anae∂ti
'Art◊mi|doj; Pergaia 16
”Artemij Perga∂a: Pergaia 2
'Art◊mi‚d[oj]; Pergaia 17
Perga∂ai 'Art◊midi; Pergaia 3
'Ar[t◊]‚midoj; Pergaia 19
[tÍ Per]‚ga∂v 'Art◊midi; Pergaia
['Art◊mid]a; Pergaia 20
4 [tÍ Perga∂v] ‚ ['Art◊midi];
'Art◊midi; Pergaia 22
Pergaia 8 'Art◊midi Perga∂v;
['Art◊midoj]; Pergaia 23 qe©j
Pergaia 9 'Art◊midoj; Pergaia
10 'Art◊midi ‚ [P]erga∂ai;
['Ar]‚t◊midoj; Pergaia 29
Pergaia 12 ”Artemin Perga∂an;
Pergaia 13 Dianae
'Art◊midi; Pergaia 36
Pergensi/'Art◊midi Perga∂v;
Pergaia 21 qe´ 'Art◊midi
'Art◊mi‚doj; Anaitis 35 ”Artemij
Perga∂v; Pergaia 24 qe©j
”Artemij 'Ana√tij: Mên 25 ”Artemin
'Art◊mi‚doj Perga∂aj; Pergaia
'Anae√tin; Mên 27 ['A]rt◊midi
26 qe©j 'Art◊[m]idoj ‚ [Pe]rga∂aj;
'Anaeitei; Mên 28 'Art◊midi
Pergaia 27 Qe©i 'Art◊midi
'Anae√ti; Anaitis 2 'Art◊midi
Perga∂v; Pergaia 28 [--- qe©i
'Ana◊ti; Anaitis 7 'Art◊midi
'Anae∂ti; Anaitis 10 ”Artemi 'Art◊mid?i?] Perga∂ai; Pergaia 30
'Ana∂ti; Anaitis 10a ['Art]◊mid[i 'Art◊midi Pe?r?[ga∂a?]; Pergaia 32
'Ana]|[e]t?i?di; Anaitis 12 = Mên 'Art◊midi ‚ [P]erga∂ai; Pergaia
16 ”Artemij 'Anae√|tij; Anaitis 34 'Art◊midi ‚ [P]erga∂v; Pergaia
14 'Art◊mi|doj 'Anae∂tij; Anaitis 35 'Art◊midi ‚ Perg◊ai; Pergaia
15a = Mên 21 ['Art◊mi‚di 38 ['Ar]‚t[◊midoj Perga∂aj]
'Anae√ti?]; Anaitis 17a ”Atthj: Mên 58 krˇnh musthr∂w
”Attei
['Art◊midi] 'Anae∂ti; Anaitis 18
Index epigrafic 691
Bront£ioj: Hypsistos 54 Diπ | ZeÝj 'AnabathnÒj: Hosios 49 Deπ

Ùy∂stJ Bronta∂J 'A|nabat|hnù
da∂mon: Hosios 51 da∂monej o≤ ZeÝj Brontîn: Hosios 81 Diπ |
cqÒnioi; Pergaia 30 [Da∂]m?wn Brontînti
Dhmˇthr: Anaitis 35 Dhmˇtra ZeÝj KillamenhnÒj: Mên 45 DiÕj
Kil|lamenhnoà
Di£nh: Pergaia 39 Di£nV P?ERHS?IA ZeÝj MasfalathnÒj: Mên 49 Diπ
D∂kaioj: Hosios 23 Dika∂|J; Hosios Masfalathnù; Mên 50 kat'
25 tÕ D∂keon; Hosios 39 œpi‚tag¾n toà koir∂ou tur£nnou
ephkÒ‚oij qe]o√j Òs∂J ka[π DiÕj Mas‚falathnoà
Dika∂J; Hosios 51 Dika∂J; ZeÝj Sab£zioj: Mên 25 = Anaitis
Hosios 54 qeo√j dika∂[oij]; 16b D∂a Sab£zion
Hosios 64 Dika∂J ZeÝj “Uyistoj: Hypsistos 16 [Diπ]
D∂kh: Hosios 33 D∂khsi; Hosios 34 Ùy∂stJ; Hypsistos 23 Die|π
Ñfqalmù te D∂khj Ùy|∂st|J; Hypsistos 24 D[iπ] |
DiÒskoroi: Dioscuri 1 D?i?[Õ]j? ‚ Ùy∂stJ; Hypsistos 43 Diπ
[k]Ò?r?oij; Dioscuri 2 DioskÒroij; Ùy∂stJ; Hypsistos 44 Diπ
Dioscuri 4 D?ioskÒroij; Dioscuri Ùy∂stJ; Hypsistos 46 Diπ
5 DioskÒroij; Dioscuri 6 Ùy∂s[tJ]; Hypsistos 51 DiÕj |
DioskÒ[roij]; Dioscuri 7 Ùy∂stou; Hypsistos 53a DiÕj |
Diog?◊?n?h?j; Dioscuri 8 Ùps∂stou; Hypsistos 53b [?
DioskÒroij; Dioscuri 9 DiÕj] | [Ù]y∂s|tou; Hypsistos 55
DioskÒroij; Dioscuri 10 Diπ | Ùy∂stJ; Hypsistos 59 Diπ
DioskÒroij; Dioscuri 24 Ùy∂stJ; Hypsistos 65 Dπ
[Di]oskÒroij; Dioscuri 28 Ùy∂|stJ; Hypsistos 72 Diπ
DioskÒ[roij] Ùy∂stJ; Hypsistos 78 Diπ
Èk£th Sèteira: Hypsistos 86 Ù[y∂stJ]; Hypsistos 86 [Diπ]
ÈkatV Sw[t∂rV Ùy∂stJ; Hypsistos 87 Diπ
ZeÚj: Hypsistos 58 = Hosios 76 Di?π?; Ùy∂|stJ; Hypsistos 88 Diπ
Hypsistos 86 Diπ Kape[twl∂J; Ùy∂stJ; Hypsistos 91 Dieπ
Mithra 2 DiÕj [`Hl∂]ou M∂qra; Ùy∂stJ; Hypsistos 93 Diπ
Mithra 7 Diπ `Hl∂J M∂qrv Ùy∂stJ; Hypsistos 94 [D]iπ
S◊rapi; Mâ 2 Diπ ¢pÕ Ùy∂st[J]; Hypsistos 95 [Di]π
Qum|n£swn; Mâ 2 Diπ [Ùy∂stJ; Hypsistos 96 Diπ
Farn£ouv; Hosios 38 Diπ kὲ Ùy∂s[J; Hypsistos 98 [D]ieπ
Òs∂J; Pergaia 30 DiÕj Ùy∂ü[s]tJ; Hypsistos 99 Diπ
'Olump∂ou; Mên 3 ZeÝj; Mên Ùy∂stJ; Hypsistos 100 Diπ
58 tÕ DiÒj Ùy∂|stJ; Hypsistos 101 Diπ
Ùy∂stJ; Hypsistos 102 Diπ Lairbenos 13 'ApÒllwni

Ùy∂stJ Lairmhnù; Lairbenos 15 `Hl∂J
“Hlioj: Hypsistos 11 Qewi | 'ApÒllwni Lairmh|nù;
Ùy∂stwi | œphkÒ[w]i “Hl[ioi?]; Lairbenos 16 `Hl∂J 'ApÒ|llwni
Hypsistos 66 [`Hl]∂wi | Q[e]îi | Lairmhnù; Lairbenos 20
Ùy[∂]stwi; Mithra 2 DiÕj 'ApÒllwni Lairmhnù;
[`Hl∂]ou M∂qra; Mithra 7 Diπ Lairbenos 22 'ApÒl|lwni
`Hl∂J M∂qrv S◊rapi; Mithra 9 Lairmhnù; Lairbenos 28 `Hl∂J
`Hl∂J M∂q?r?[v]; Mithra 11 `Hl∂J 'A[pÒl]|[lwn]i Lairm[hnù];
M∂qrv; Hosios 14 `Hel∂J; Lairbenos 29 'ApÒllwni
Hosios 33 `Hl∂J; Hosios 51 Lairmh|[n]ù; Lairbenos 41
[`Hl∂J | ApÒllwni Lairmh]nù;
[`Hel∂J]; Hosios 52 “Hlie Kúrie;
Lairbenos 43 [`Hl]∂Jn
Hosios 69 'ApÒllwn; Hosios 146 'Ap[Òllwni | Lairmhnù];
[`He]l?∂J Te?it©ni; Lairbenos 92 Lairbenos 47 `Hll∂J
`Hl∂Jn; Mên 3 `H◊lion 'ApÒl[l]wni Lai[rmhnù;
fa◊qonta Lairbenos 53 [qeù] `Hl∂J
“Hlioj 'ApÒllwn: Lairbenos 7 'ApÒllwni Lairmh|[nù;
Hl∂J 'ApÒllw[ni]; Lairbenos Lairbenos 55 `Hl∂J 'ApÒllwni
108 [tî q]eî `Hl∂w Ap|[Òllwni] Lair[mh]|nù; Lairbenos 56 `Hl∂J
“Hlioj 'ApÒllwn LabhnÒj: 'ApÒllwni La[ir]|mhnù;
Lairbenos 109 [q]e?oà `Hl∂J Lairbenos 57 `Hle∂Jn
'ApÒlwni | Labˇnù 'ApÒ[llwni Lairmhnù?];
“Hlioj 'ApÒllwn LaemhnÒj: Lairbenos 58 toà qeoà
'ApÒllwni Lairmhnù;
Lairbenos 94 `H[l|l]e∂Jn Lairbenos 71 Lairmhnî;
'ApÒllwnei Laemh[nù]
“Hlioj 'ApÒllwn LairbhnÒj: Lairbenos 72 'ApÒllwni
Lairbenos 12 `Hl∂J 'ApÒl|[lwni Lair|m?hnî; Lairbenos 73
Lairbhn]ù; Lairbenos 24 [-- 'ApÒllwn[a] | LairmhnÕn;
?qeou `Hl∂ou] 'ApÒlw‚[noj Lairbenos 74 `Hl∂w 'ApÒllwni
Lairbhnoà? --]; Lairbenos 25 Lairmh|nî; Lairbenos 75 Qeî
[qeù `Hl∂J 'ApÒl]|[l]wni `Hl∂w 'ApÒllwni Lairmh|nî;
La[irbhnù --]; Lairbenos 81 Lairbenos 76 `Hl∂J 'ApÒllwni
[`Hl∂J A]pÒllwni Lairb|[hnù] Lair|mhnù; Lairbenos 82 `H[l]∂J
“Hlioj 'ApÒllwn LairmhnÒj: | 'ApÒllwni Lairmhn[ù];
Lairbenos 3 `Hl∂J 'ApÒlloni Lairbenos 83 `Hl∂J | 'ApÒllwni
Lairmhnù; Lairbenos 5 `Hl∂J Lairmhnù; Lairbenos 84
'A‚pÒllwni Lairmhnù; ['ApÒ]llwni | [Lai?rmhnù];
Lairbenos 6 `Hl∂J 'ApÒl|lwni Lairbenos 86 'ApÒ[llwni
Lairmhnù; Lairbenos 9 `Hl[∂J Lairmhnù?]; Lairbenos 87 Qeù
'ApÒllwni] | Lairmhnù; `Hl∂J 'ApÒllwni Lairmhnù;
Index epigrafic 693
Lairbenos 88 [Lair?]mhnù Le[rbhnù; Lairbenos 110

'ApÒl|[lwni]; Lairbenos 89 Lerbhnù; Lairbenos 117 `Hl∂J |
'ApÒlw|[ni Lai?r]mhnù; Lerbhnù
Lairbenos 90 ['ApÒl]lwni “Hlioj 'ApÒllwn LermhnÒj:
L[airm?]|hn[ù; Lairbenos 93 qeù Lairbenos 1 `Hl∂J 'ApÒllwni
'ApÒ[l]|lwni Lairmhnù; Lermhnù; Lairbenos 4
Lairbenos 95 qeù 'A{i}|pÒllwni 'ApÒllwni Lermhnù; Lairbenos
Lairmhnù; Lairbenos 98 11 `Hl∂J 'ApÒ]llwni Ler|[mhnù;
[`Hll∂J 'ApÒllw]ni Lairmhnù; Lairbenos 21 `H[[l<∂>J]]
Lairbenos 99 `Hll∂J | Lermh|nù; Lairbenos 37
['ApÒllwni Lairm]hnù; ['ApÒllwni] Lerm[hnù];
Lairbenos 100 `Hll∂J Lairbenos 39 `Hl∂J 'ApÒllwni |
'ApÒl|[l]wni Lairmhnù;
Lermhnù(?); Lairbenos 50 qeù
Lairbenos 101 qeù | `Hl∂J 'ApÒllwni | [Le]rmhnù;
'ApÒllwni Lairmhnù;
Lairbenos 61 [qeù `Hl∂J
Lairbenos 102 `Hl∂J 'ApÒllw|ni 'A]pÒllwni Lerm[hnù];
Lairmhnù; Lairbenos 103 Lairbenos 63 `Hll∂J
[`Hl∂J] | 'ApÒllwni Lair[mhnù]; 'A[pÒllwni] ‚ [Lermhnù?];
Lairbenos 104 Qeù `Hl∂J Lairbenos 77 `Hl∂J ApÒllwni |
Lairmhnù
Lermhnù; Lairbenos 78 `Hl∂J
“Hlioj 'ApÒllwn LamhnÒj:
'ApÒllwni Lermhnù; Lairbenos
Lairbenos 105 qeù `Hl∂J
'ApÒllw[ni] | Lamhnù(?) 79 'ApÒllwni Lermhnù;
“Hlioj 'ApÒllwn LarbhnÒj: Lairbenos 80 `Hl∂J 'ApÒllwni |
Lairbenos 23 Larbh[nù -]; Lermhnù; Lairbenos 97 `Hl∂J
Lairbenos 116 [--- `Hl∂]J 'ApÒllwni Lermhnù; Lairbenos
'ApÒllwni Larbhnù 114 `Hl∂J ['ApÒllwni] | Lermˇnù
“Hlioj 'ApÒllwn LarmhnÒj: “Hlioj 'ApÒllwn LuermhnÒj:
Lairbenos 14 `Hl∂J Larmh|nù; Lairbenos 66 `Hl∂w 'ApÒl|lwni
Lairbenos 52 [Qeù? 'A]pÒllwni Luermhnî; Lairbenos 85
Larm|[hnù]; Lairbenos 59 `Hl∂J [`Hl∂J? 'ApÒllwni] Luarmh|[nù]
'ApÒlwni Larmhnù; Lairbenos `HraklÁj: Dioscuri 24 `Hrakle√
64 [`Hl∂J 'ApÒllwni?] “Hrh: Mên 3 “Hrhn
Larm[h]n[ù] ÈrmÁj: Pergaia 30 Èrmoà
“Hlioj 'ApÒllwn LeimhnÒj: ¢stragalomant[---]; Pergaia
Lairbenos 10 `Hl∂J | ['ApÒllwni 30 Èrme√; Mên 3 ÈrmÁn
Le]imhnù; Lairbenos 69 Qe¦ 'Anae∂tij: Anaitis 6 = Mên 1
'ApÒllw LeimhnÒj Qe´ 'Anae∂ti; Anaitis 8 = Mên 2
“Hlioj 'ApÒllwn LerbhnÒj: Qe´ 'Anae∂ti; Anaitis 13 = Mên
Lairbenos 8 `Hl∂J] | 'Apllwni 17 Qe´ 'Anae∂ti
Qe¦ Larmˇnh: Hypsistos 22 Qe¦n Ùy∂stJ; Hypsistos 10a Qeù

Larmhn¾n Ùy∂stJ; Hypsistos 11 Qewi |
Qe¦ Ùy∂sth: Hypsistos 31 Qe´ Ùy∂stwi; Hypsistos 12 Qeù
Ùy∂stV; Hypsistos 31a Q[e]´ Ù[y]|∂stJ; Hypsistos 12a Qeù
Ùy∂stV Ùy∂stJ, Qeou Ùy∂s‚toio;
Qe√oj: Hypsistos 22 Meg[£]lJ Hypsistos 12b Zhnπ panuy∂stJ;
Qe∂J; Hypsistos 46 Qe∂J t[ù Hypsistos 13 Qeù | Ùy∂stJ;
Ba]silikù; Hypsistos 71 Hypsistos 14 Qeộ Ùy∂s‚toi;
Meg£lJ Qe[∂J]; Hypsistos 87 Hypsistos 15 [Q]e?ù Ùy∂s?t?J;
tù Q∂J; Hypsistos 88 Qe∂J Hypsistos 17 Qeù | Ùy∂stJ;
'Ang◊|lJ OÙran∂J; Hypsistos 90 Hypsistos 13 Qe|ù Ùy∂stJ;
Qe∂J Basil√; Hypsistos 91 Hypsistos 19 Qeù Ùy∂stJ;
Qe|∂J; Hypsistos 93 Qe∂J;
Hypsistos 21 = Mên 20a Q?eù |
Hypsistos 94 Qe∂J; Hypsistos
Ùy∂stJ; Hypsistos 22 Qeù
95 Q]e∂J meg£l[J]; Hypsistos 96
Qe∂J; Hypsistos 97 tù Q∂J;
Ùy∂stJ; Hypsistos 26a [Q]eù
Hypsistos 98 Q[e∂]þJ 'Agaqù;
Hypsistos 99 Q∂J Ba|silikù;
œphkÒJ Ùy∂s|tJ; Hypsistos 28
Hypsistos 100 Q|∂J Basi|lik?ù; Qeù Ùy∂stJ; Hypsistos 29 Qeù
Hypsistos 101 Qe∂J 'Agüg◊lJ; Ùy∂s[tJ]; Hypsistos 32 Qeoà
Hosios 146 Qe∂J
pa[n]t|odun£stV Ù[y∂‚s]t?ou; Hypsistos 33 [Qeù]
Qe√oj “Osioj kaπ D∂kaioj: Hosios Ùy∂stJ; Hypsistos 34 [Qeù] |
42 Qe∂J Òs∂J kaπ Dika∂J; [Ù]ye∂st[J-]; Hypsistos 35 Qe|ù
Hosios 73 Qe∂J Òs∂J kaπ Ùy∂stJ; Hypsistos 36 Qeù
Dika∂J; Hosios 89 Qe∂J Òs∂J Ùy∂stJ; Hypsistos 37 Qeù
kaπ Dika∂J Ùy∂stJ; Hypsistos 38 Qeoà
QeÒj: Hypsistos 105 Qeîi; Hosios Ùy∂stou; Hypsistos 39 Qeù
55 toà ÈnÕj | kaπ MÒnou Qeoà Ùy∂stJ; Hypsistos 39a Qeù
QeÕj kÚrioj: Hypsistos 68 QeÕj Ùy|∂stJ; Hypsistos 40 Qeù
kÚrioj Ð ên e≥j ¢e∂ Ùy∂stJ; Hypsistos 41 Qeù ‚
QeÕj “Uyistoj: Hypsistos 1 [Q]eù Ùy∂stJ; Hypsistos 42 Qeù
Ùy∂stJ; Hypsistos 2 Qeù Ùy∂stJ; Hypsistos 45 Qeù
Ù[y]|∂stJ; Hypsistos 3 Qeù Ùy∂stJ; Hypsistos 47 Qeù
Ùy∂stJ; Hypsistos 4 Qeù Ùy◊stJ; Hypsistos 48 Qeîi
Ùy∂stJ; Hypsistos 6 Qeù Ùy∂stwi; Hypsistos 49 Qeîi ‚
Ùy∂s|tJ; Hypsistos 7 Qe|ù [Ù]y∂swi; Hypsistos 50 Qeù
Ùy∂stJ; Hypsistos 8 Qeù | Ùy∂stJ; Hypsistos 52 [Qeoà
Ùy∂stJ; Hypsistos 10 Qeù Ùy∂]stou; Hypsistos 53 Qeoà |
Index epigrafic 695
Ùy∂stou; Hypsistos 53c Qeù | 110 Qeù Ùy∂stJ; Hypsistos

Ùy∂|[stJ]; Hypsistos 54 Diπ | 111 [Q]eù Ùy∂stJ; Hypsistos
Ùy∂stJ Bronta∂J; Hypsistos 56 112 [Qeù] Ùy∂stJ; Hypsistos
Qeù Ùy∂s|tJ; Hypsistos 58 = 113 Q?eù Ùy∂[s]|[t]J; Hypsistos
Hosios 76 Qeù Ùy∂st[J]; 114 Qeù Ùy∂stJ; Hypsistos
Hypsistos 58b Qeù Ùy∂s|[tJ; 115 Q[e]ù œphkÒJ; Hypsistos
Hypsistos 60 Qeù Ùy∂stJ; 116 Qe]ù Ùy|∂st]J; Hypsistos
Hypsistos 61 Qeù Ùy∂s|[tJ; 118 Qeù Ù|y∂stJ; Hypsistos
Hypsistos 63 Qeù Ùy∂stJ; 119 Qeù Ùy∂[s]tJ; Hypsistos
Hypsistos 64 Qeù | Ùy∂stJ; 120 Qeù Ùy∂|[stJ]; Hypsistos
Hypsistos 66 [`Hl]∂wi | Q[e]îi | 121 Qeù | Ùy∂stJ; Hypsistos
Ùy[∂]stwi; Hypsistos 67 Qeù 124 Qeù Ùy∂s|tJ
Ùy∂stJ; Hypsistos 69 Qeù | Kron∂wn Mên 65 Kron∂wnoj
[Ù]y∂stJ; Hypsistos 70 Qeù] | Lhtè: Mên 3 Ön ºÚkomoj t◊ke
Ùy∂st[J; Hypsistos 70a Qeù Lhtè
Ùy[∂]‚stù; Hypsistos 71 Qeù M©: Mâ 1 qe]´ M´; Sozon 1 = Mâ
Ùy∂stJ; Hypsistos 71a Qeù 1a Mv
Ùy∂stJ; Hypsistos 73 Qeù Mˇn: Hypsistos 21 = Mên 20a
Ùy∂[s]|tJ; Hypsistos 74 Qeù MhnÕj O[Ù]|ran∂ou; Hosios 4 =
Ù|y∂stJ; Hypsistos 75 Qeù | Mên 2a Mhnπ qeù; Hosios 34
Ùy∂stJ; Hypsistos 76 Qeù Mhnπ | dika∂J; Mên 3 MÁn
Ùy∂s|tJ; Hypsistos 77 Qeù fil£nqrwpon po|lu£rhton
Ù|y∂stJ; Hypsistos 79 Qeù basilÁa; Mên 5 Mhnπ; Mên 6
Ùy∂stJ; Hypsistos 80 Qeù Mhnπ 'Askahnù; Mên 8 Mhnπ
Ùy∂stJ; Hypsistos 81 [Qe]ù 'Askahnù; Mên 9 Mhnπ; Mên 11
Ùy∂stJ; Hypsistos 82 Qeù Mhnπ 'A[skahnù]; Mên 14 MÁna
Ùy∂stJ; Hypsistos 82a Qeù 'Artemidèrou 'Axi‚otthnÕn; Mên
Ùy∂stJ; Hypsistos 83 Qeù 18 Mhnπ Motu[le∂tV]; Mên 19
Ùy∂stJ; Hypsistos 84 Qeù Mhnπ OÙran∂J, Mhnπ
'Artemi||dèrou 'Ax∂otta
Ùy∂stJ; Hypsistos 85 Qeù |
kat◊conti; Mên 20 MÁna
Ùy∂stJ; Hypsistos 97 Q?eù OÙr[a]|nion 'Ar]temidèrou
Ùy∂stJ; Hypsistos 103 Qeù 'Axiotta kat◊|[conta]; Mên 22
Ùy∂stJ; Hypsistos 104 Qeù Mhnπ 'Axi|[ot]thnù; Mên 24
Ùy∂s|[tJ]; Hypsistos 106 Qeù MhnÕj Motulle∂tou; Mên 25
Ùy[∂]st[J; Hypsistos 107 Qeù MÁna Motull∂t|hn; Mên 27
Ùy∂stJ; Hypsistos 108 Qeù Mhnπ Tiamou; Mên 28 Mhnπ
œphkÒJ Ù|<y>∂stw; Hypsistos Tiamou; Mên 29 Mhnπ
109 Qeù Ùy∂stJ; Hypsistos 'Axiotthnù?; Mên 33 Mhnπ
'Axiotthnù; Mên 41 MhnÕj KÒresa kat◊conta; Mên 18

Keraeitîn; Mên 42 MhnÕj Mhnπ Motu[le∂tV]; Mên 58 perπ
FwsfÒrou; Mên 44 Mhnπ tÕ MhnÒj
Petrae∂tV kaπ Mhnπ La‚banV; MhnÕj tekoàsa: Mên 19 Mˇthr
Mên 45 MÁnan TÚrannon; Mên MhnÕj 'Axiotth|noà; Mên 45
46 MÁna K[--]; Mên 48 Mhnπ MhnÕj tekoàsan
'Axiothnù; Mên 49 Mhnπ ‚ Mˇthr 'Anae√tij: Mên 23 Mˇthr
Ti£mou kaπ Mhnπ Tur£nnù; 'Anae√tij; Anaitis 1 Mˇthr
Mên 50 Mhnπ Ti£mou; Mên 51 'Anae√|tij; Anaitis 3 Mhtrπ
Mhnπ; Mên 52 Qeù Mhnπ 'Ana∂ti 'A|xiottˇnV; Anaitis 9
OÙ[ran∂]‚J; Mên 53 Mhnπ Mhtrπ 'Anae∂ti; Anaitis 10b
Gainaianù; Mên 54 MhnÕj Mhtrπ ['A]n[a]e∂ti|di; Anaitis 11
'Askhnoà; Mên 56 Mhnπ = Mên 15 Mˇthr 'Anae√tij
'Axio?[t‚thnù]; Mên 57 [Mhn]π ”Azi|ta kat◊cousa; Anaitis 15
'Axiothnù; Mên 58 MhnÒj; Mên Mh|trπ 'An£tidoj; Anaitis 17
59 [M]hnÕj Tumwle∂[tou]; Mên Mhtrπ 'An£tidoj; Anaitis 37
60 MhnÕj Labana; Mên 61 Mhtrπ Anae∂ti; Anaitis 38
Mhnπ Tiamou; Mên 62 Mhnπ ‚ Mhtrπ Anae∂ti; Anaitis 41
'Andrwnh‚nù; Mên 63 Mhnπ; Mhtrπ 'Anae∂ti; Anaitis 42
Mên 64 Mhn∂; Mên 65 tÕn Mhtrπ 'An|ae∂ti; Anaitis 43
'AxitthnÕn; Mên 66 Mhnπ Mhtrπ 'Anae∂ti|di; Anaitis 44
Oua|raqJ; Anaitis 6 = Mên 1 Mhtrπ 'Ana∂tidi
Mhnπ Ti£mou; Anaitis 8 = Mên Mˇthr Qeîn: Hosios 13 par¦ mhtrπ
2 Mhnπ Ti£mou; Anaitis 13 = | qeîn Lukw|cwreitikÇ; Hosios
Mên 17 Mhnπ Ti£mou; Anaitis 34 [M]htrπ Qeîn; Hosios 80
[M]h[trπ Qe]î[n]
15a = Mên 21 [Mh]nπ Tiamou;
Mˇthr 'Ore∂a: Hypsistos 61 Qeù
Anaitis 19 = Mên 26 Mhnπ Ùy∂s|[tJ kaπ Mhtr]π 'Ore∂v
Ti£mou; Anaitis 20 = Mên 32 Mht◊ra Tarshnˇ: Mên 14 Mh‚t◊ra
MÁna 'AxietthnÕn; Anaitis 20 = Tarshn¾n
Mên 32 tÕn qeÕn MÁna M(e)∂j: Mên 19 Meπj 'Axiotta
Tiamo[u]; Anaitis 22 = Mên 34 kat◊cwn; Mên 23 Meπj Tiamou
toà 'Ax[i]|otthnoà; Anaitis 25 = kaπ Meπj | OÙr£nioj KÒlluda
Mên 36 [Mh]|nπ Ti£mou; Anaitis kat◊con|tej; Mên 30 Mπj
26 = Mên 37 Mhnπ Ti£mou; Tiamou 'Ar<te>midèrou |
Anaitis 27 = Mên 38 Mhnπ 'Axiotta kat◊cwn; Mên 31 Meπj
OÙr£nioj | 'Artemidèrou
Tiamou; Anaitis 28 = Mên 39
'Axiotta | kat◊cwn; Mên 47 Mπj
Mh‚nπ Tiamou; Anaitis 33 [M]hnπ 'Artemidèrou 'Ax[i‚o]tta
Ti£mou; Mên 14 MÁna kat◊cwn; Mên 60 Meπj œx
'Artemidèrou 'Axi‚otthnÕn
Index epigrafic 697
'Att£lou; Anaitis 11 = Mên 15 Di|ka∂J; Hosios 15 Òs∂J |

Meπj Ti£mou; Anaitis 12 = Mên Dik◊J; Hosios 20 [Ò]s∂J
16 Meπj Ti£mou Dika∂J; Hosios 29 Òs∂J Dik◊J;
M∂qraj: Mithra 2 DiÕj [`Hl∂]ou Hosios 30 [Ò]s∂J Dika∂J;
M∂qra; Mithra 3 M∂qrV; Mithra Hosios 47 Òs∂J Dika∂J; Hosios
3 hrt[m]; Mithra 5 Solem / Soli 52 “Osion D∂keon; Hosios 63
invicto / Mythrae; Mithra 6 Deo Òs∂J Dik|a∂J; Hosios 69 Òs∂w
sancto invicto Mit(h)rae; Mithra Dika∂[J]; Hosios 69 “Osioj
7 Diπ `Hl∂J M∂qrv S◊rapi; D∂kaioj; Hosios 75 Òs∂J Dik◊J;
Mithra 8 `Hl∂J M∂qrv; Mithra Hosios 87 dikaiot£toij ºd'
9 `Hl∂J M∂q?r?[v]; Mithra 10 Ðs∂oisi <qeo√>j; Hosios 91
M∂q?rhn; Mithra 11 `Hl∂J Òs∂J Dik◊J; Hosios 93 'Ang◊lJ
M∂qrv; Mithra 13 Qeù M∂qrv Òs∂J | [Dik]a∂J; Hosios 98
N◊mesij: Pergaia 30 Nem◊sewj Òs∂J Dik◊J; Hosios 99 Òs∂J
N∂kh: Anaitis 35 N∂kh Dik◊J; Hosios 108 Òs∂J Dik◊J;
Òs∂a: Hosios 60 Os∂a Hosios 109 Òs]∂J Dik◊J;
Òs∂a Dika∂a: Hosios 8 Òs∂v Hosios 110 Òs∂|J kὲ Dik◊J;
Dika∂v; Hosios 56 Òs∂v kaπ Hosios 111 Òs∂J Dik◊[J];
Dika∂v Hosios 112 Òs∂J Di|k◊J; Hosios
“Osioj: Hypsistos 58 = Hosios 76 113 Òs]∂J Di|[k◊J]; Hosios 114
Òs∂J; Hosios 2 Òs∂J; Hosios 3 Òs∂J Di|[k◊J]; Hosios 115 Òs∂J
Òs∂ou; Hosios 6 [Ò]s∂J; Hosios Dik◊[J]; Hosios 118 Òs∂J
25 tÕ “Osion; Hosios 26 Òs∂J Dik◊J; Hosios 121 Òs∂J
qe|ù; Hosios 32 Òs∂J; Hosios 37 Dik[◊J]; Hosios 123 Òs∂J
qeo√j Ðs∂|oij; Hosios 38 Òs∂J; Dik◊J; Hosios 127 Òs∂J
Hosios 39 ephkÒ‚oij qe]o√j Òs∂J D]|[i]k◊J; Hosios 130 Òs∂J
ka[π Dika∂J; Hosios 40 Òs∂J; Dika∂J; Hosios 133 Òs∂J
Hosios 51 Òs∂J; Hosios 80 Dik|◊J; Hosios 134 Òs|[∂J]
Òs∂J; Hosios 81 Òs∂J; Hosios Dik◊J; Hosios 139 Òs∂J Dik◊J;
83 Òs|∂J; Hosios 92 Òs∂J; Hosios 140 Òs∂J Dik◊J; Hosios
Hosios 95 Òse∂J; Hosios 96 142 Òs∂J Dik◊|J; Hosios 143
Òs∂J; Hosios 122 [Òs]∂J; Òs∂J Di|k◊J; Hosios 144 Òs∂J |
Hosios 148 Òs∂J Dik◊J; Hosios 145 Òs∂J |
“Osioj D∂kaioj: Hosios 3a Òs∂J | Dik◊J; Hosios 146 Òs?|[∂J]
[Dika∂J]; Hosios 7 Òs∂J Dik◊J
[Dika∂J]; Hosios 10 Òs∂|J “Osioj kaπ D∂kaioj: Hosios 4 =
Dika∂J; Hosios 13 Òs∂J Mên 2a Òs∂J kὲ Dik◊J; Hosios
Dika∂J; Hosios 14 Òs∂J 8 Òs∂J kaπ Dik◊J; Hosios 9
Òs∂J kaπ Dika∂J; Hosios 16 Hosios 74 Ò|s∂J kὲ Dik◊J;

Òs∂J kaπ Di|[k]a∂J; Hosios 18 Hosios 77 Òs∂[J] | kaπ Dik|a∂J;
Òs∂J kaπ Dika∂J; Hosios 19 Hosios 78 Òs∂J | [kὲ] Dik◊J;
Òs[∂]|J | ka|π Di|ka|∂J; Hosios 21 Hosios 79 Òs∂J kὲ | Dika?∂J;
Ò|[s]∂J kaπ Di|[ka]∂J; Hosios 24 Hosios 82 Òs∂J kὲ D|ik[a∂]J;
[Òs∂]J kaπ Dika∂J; Hosios 27 [- Hosios 84 Òs∂J kaπ Dika∂J;
- Òs∂ou] | kὲ Dik◊ou; Hosios 28 Hosios 86 Òs∂J kaπ | Dika∂J;
Òs∂J kὲ Dik◊J; Hosios 31 Òs∂J Hosios 88 Òs∂|J k<a>π Dika∂J;
kaπ Dik◊J; Hosios 35 Qeo√j Hosios 89 Qe∂J Òs∂J kaπ
Ðs∂oij kaπ di|ka∂oij; Hosios 36 Dika∂J; Hosios 90 Òs∂J kaπ
Òs∂|J kὲ Dik◊J; Hosios 41 Dikˇ|J; Hosios 94 Òs∂J kὲ
Òs∂J kὲ Dik?a?∂?J; Hosios 42 Dik◊|J; Hosios 97 [Òs∂]J kaπ
Qe∂J Òs∂J kaπ Dika∂J; Hosios Dik◊J; Hosios 100 Òs∂J kὲ
43 Qeù Òs∂J kaπ Di[k]a∂[J]; Dik◊J; Hosios 101 [Òs∂J (kὲ)
Hosios 44 [-- q]eù Òs∂J kaπ | Dik◊]J; Hosios 102 Òs∂]J kὲ
[Dika∂J]; Hosios 45 [Ò]se∂J kaπ Dik◊J; Hosios 103 Òs∂[J (kὲ)
Deik[a∂J -]; Hosios 46 Òs∂J Dik◊J]; Hosios 107 Òs∂J kὲ
[kaπ Dika∂]|J; Hosios 48 Òs∂J Dik◊<J>; Hosios 117 Ò|s∂J kὲ
kaπ Dik|a∂{d}J; Hosios 49 Dik◊J; Hosios 119 [Òs∂J?] kὲ ‚
Òs<∂>ou kaπ [D]ik|a∂ou; Hosios [Dik◊J]; Hosios 120 [Òs∂J (kὲ)
50 Ðs∂[ij kaπ] | dika∂[oij]; Hosios Dik◊]J; Hosios 125 [Òs∂]J kὲ
53 Òs∂J kaπ Dika∂J; Hosios 56 Dik◊J; Hosios 128 Ò?[s∂]|[J] kaπ
Qeù Òs∂J kaπ Dika∂J; Hosios Dik◊J; Hosios 131 Òs∂J kὲ
57 Qeù Òs∂J kaπ Dika∂J; Dik◊|J; Hosios 132 Òs∂J kὲ
Hosios 58 [Q]eù Òs∂J kaπ Dik◊J; Hosios 136 Òs∂J kὲ
Dika∂J; Hosios 59 qeù Òs∂J Dik◊|J; Hosios 137 Òs∂J kὲ
kaπ Di|ka∂J; Hosios 60 Òs|∂J kὲ Dik◊|J; Hosios 138 Òs∂|J kaπ
Dik◊J; Hosios 61 Òs∂J kὲ Dik◊J; Hosios 147 Òs∂J kaπ
Di|k◊J; Hosios 62 Òs∂J kὲ Di|{kaπ Di}kew; Hosios 149 Òs∂J
Dik◊J; Hosios 65 Òs∂J kaπ kaπ Dika∂J
Dik◊J; Hosios 66 Òs∂J kaπ S◊rapij: Mithra 7 Diπ `Hl∂J M∂qrv
Dika[∂]J; Hosios 67 Òs∂w kaπ S◊rapi
Dika∂J; Hosios 68 Òs∂J kaπ Sèzon: Sozon 1 Zèzo‚nti; Sozon 2
Dika∂J; Hosios 70 Òs∂J [kaπ] | Sèzo‚nti; Sozon 3 [S]èzonti;
[Dika∂J] | [qe]ù; Hosios 71 Qeù Sozon 5 Sèzon?‚ti; Sozon 6
Òs∂J ‚ kaπ Dika∂J; Hosios 72 Sèzon?[ti]
Qeù Òs∂J kaπ Dika∂J; Hosios TÚch: Hypsistos 86 TÚcV
73 Qe∂J Òs∂J kaπ Dika∂J;
Index epigrafic 699
“Uyistoj: Hypsistos 5 Ùy∂stJ; [tÍ Per]‚ga∂v 'Art◊midi t¾[n

Hypsistos 20 Ùy[∂stJ]; ¢sul∂]‚an; Pergaia 4 [tÍ
Hypsistos 47a Ùy∂stou; Perga∂v] ‚ ['Art◊midi] ‚ t¾n
Hypsistos 57 [Ùy]|∂stJ; ¢sul∂an; Pergaia 8 'Art◊midi
Hypsistos 65a Ùy∂stou; Perga∂v ‚ ¢sÚlJ; Pergaia 20
Hypsistos 90 Ù|y∂stJ 'Art◊midi ¢sÚlwi; Pergaia 21
[qe´ 'Art◊midi Perga∂v ¢sÚlJ];
Pergaia 23 qe©j 'Art◊midoj
Diana: Pergaia 33 Diana[e]
¢sÚlou; Pergaia 24 qe©j
Diana Pergaea: Pergaia 13 Dianae 'Art◊mi‚doj Perga∂aj ¢sÚlou;
Pergensi/'Art◊midi Perga∂v; Pergaia 26 qe©j 'Art◊[m]idoj ‚
Pergaia 18 [Dia]nae Pergaeae [Pe]rga∂aj ¢sÚlou; Pergaia 27
Luna: Mên 10 L(unae) v(otum) Qe©i 'Art◊midi Perga∂v ‚
s(olvit) ¢sÚlwi; Pergaia 28 qe©i
Sol: Mithra 5 Solem / Soli invicto / 'Art◊mid?i?] Perga∂ai [¢sÚl]wi;
Myhtrae Pergaia 34 'Art◊midi ‚ [P]erga∂v
¢sÚ‚[lJ 'E]pifane√; Pergaia 35
b. Epicleze divine şi epitete 'Art◊midi ‚ Perg◊ai ‚ ¢sÚlwi;
Pergaia 38 ['Ar]‚t[◊midoj
¤gioj: Hypsistos 39 to√j ¡g∂oij Perga∂aj] ‚ ¢sÚlou; Pergaia 39
aÙtoà | ¢ng◊loij P◊rgh ¹ mÒnh ¥suloj
¡giètatoj: Hypsistos 52 toà aÙtofuˇj: Hypsistos 62 [A]Ùtofuˇj
¡giwt£|tou [Qeoà Ùy∂]stou
basileÚj: Hosios 87 `Hel∂J
swtÁroj; Hypsistos 53 toà |
¡giwt£tou Qeoà | Ùy∂stou basilÁi; Mên 3 MÁn
fil£nqrwpon po|lu£rhton n
¢d∂daktoj: Hypsistos 62 ¢d∂|daktoj
basilÁa; Mên 3 Ùy∂qronon
¢q£natoj: Hypsistos 33 qeù basilÁ|a
¢qan£tJ
bohqÒj: Anaitis 32 'Art◊midi
¥leptoj: Dioscuri 24 qeo√j 'A|nae∂ti œph|kÒJ kaπ boh|qù
¢le∂ptoij
d∂kaioj: Mithra 13 Qeù dika∂J
¢mˇtwr: Hypsistos 62 ¢mˇtwr
M∂qrv; Hosios 34 Mhnπ | dika∂J
¢n∂khtoj: Mithra 2 DiÕj [`Hl∂]ou ‚
¢neikˇtou M∂qra œpˇkooj: Hypsistos 10 ['Ephk]ÒJ
¢rchg◊thj: Hosios 90 qeù Qeù Ùy∂stJ; Hypsistos 11
¢[r]ch|g◊tV Qewi | Ùy∂stwi | œphkÒ[w]i
¢stragalÒmantij: Pergaia 30 “Hl[ioi?]; Hypsistos 27 Qeù
Èrmoà ¢stragalomant[---] œphkÒJ Ùy∂s|tJ; Hypsistos 60
¢stufeliktÒj: Hypsistos 62 Qeù Ùy∂stJ | œphkÒJ;
¢stufeliktÒj Hypsistos 106 Qeù Ùy[∂]st[J
¥suloj: Pergaia 2 Swte∂rai ¢sÚlwi œp|hk]ÒJ; Hypsistos 108 Qeù
‚ Perga∂ai 'Art◊midi; Pergaia 3 œphkÒJ Ù|<y>∂stw; Hypsistos
112 [Qeù] Ùy∂stJ | [k]aπ Ùy[∂]‚stù; Hypsistos 83 Qeù

œphkÒJ; Hypsistos 116 Qe]ù meg£lJ | Ùy∂stJ; Hypsistos 95
œphkÒ[J Ùy|∂st]J; Hosios 3a Q]e∂J meg£l[J]; Hosios 14 Òs∂J
Òs∂J | [Dika∂J œph]kÒJ; Hosios Di|ka∂J te meg∂stJ; Mên 31
39 ephkÒ‚oij qe]o√j Òs∂J ka[π M◊gaj Meπj OÙr£nioj |
Dika∂J; Hosios 96 Òs∂J, 'Artemidèrou 'Axiotta |
'ApÒllwni, ÿ qeo√j œphkÒoij; kat◊cwn; Mên 31 m◊gaj
Sozon 3 [S]èzonti [œ]phkÒJ; newkÒroj: Pergaia 39 [AÜxe P◊rgh
Dioscuri 22 qeo√j œph‚kÒoij; ¹] ¢pÕ OÙes[pa]|[sianoà
n]ewkÒroj
Lairbenos 5 `Hl∂J 'A‚pÒllwni
Lairmhnù ‚ œphkÒJ qeù; Ósioj: Hosios 34 Fo∂bJ t' Ðs∂J;
Pergaia 2 SwtÁri PamfÚlwi ‚ Hosios 37 qeo√j Ðs∂|oij
œphkÒwi 'ApÒllwni; Anaitis 10 oÙr£nioj: Hypsistos 21 = Mên 20a
”Artemi 'Ana∂ti qe|´ œphkÒJ; MhnÕj O[Ù]|ran∂ou; Hypsistos 88
Anaitis 32 'Art◊midi 'A|nae∂ti Qe∂J 'Ang◊|lJ OÙran∂J; Mên 31
œph|kÒJ kaπ boh|qù OÙr£nioj
œpifanˇj: Hypsistos 22 Meg[£]lJ pantodun£sthj: Hosios 146 Qe∂J
Qe∂J œpifane√; Pergaia 19 pa[n]t|odun£stV
poluènumoj: Hypsistos 62
['Art◊mid]a? 'EpifanÁ; Pergaia poluènumoj
34 'Art◊midi ‚ [P]erga∂v ¢sÚ‚[lJ prokaqhm◊nh: Hypsistos 31a tîn
'E]pifane√ prokaqhm◊nV
œpour£nioj: Hypsistos 39 Tù ˛odod£ktuloj: Hosios 14 lamprù q'
meg£lJ | Qeù Ùy∂stJ kaπ | `Hel∂J ˛odo|daktÚlJ
œpouran∂J
sungenikÁj qeoà: Anaitis 10 tÁj
kritˇj: Mên 31 kr[i]|t¾j sungenikÁj | qeoà
eÙagg◊lioi: Dioscuri 8 DioskÒroij swtˇr: Hypsistos 52 toà
eÙa?gell∂[oij] ¡giwt£|tou [Qeoà Ùy∂]stou
kÚrioj: Hosios 52 “Hlie KÚrie; swtÁroj; Hypsistos 85? SW | --
Mên 19 kÚrie; Mên 50 kat' -; Hosios 34 swtÁrsi qeo√j |
œpi‚tag¾n toà koir∂ou tur£nnou Ðs∂oij; Dioscuri 9 DioskÒroij
DiÕj Mas‚falathnoà; Anaitis swtÁrsi; Dioscuri 10
11 = Mên 15 toà kur∂ou toà DioskÒroij? [s]wtÁrsi; Pergaia 2
Ti£mou SwtÁri PamfÚlwi ‚ œphkÒwi
lamprÒj: Hosios 14 lamprù q' 'ApÒllwni; Pergaia 2 Swte∂rai
`Hel∂J ˛odo|daktÚlJ ¢sÚlwi ‚ Perga∂ai 'Art◊midi
makar∂a: Hosios 8 mhtrπ maka|r∂v sèzon: Hosios 87 [Lht]oïdV Sèzonti
Òs∂v Dika∂v
tÚrannoj: Mên 50 kat' œpi‚tag¾n
m◊gaj: Hypsistos 39 Tù meg£lJ | toà koir∂ou tur£nnou DiÕj
Qeù Ùy∂stJ kaπ | œpouran∂J; Mas‚falathnoà
Hypsistos 70a meg£‚J Qeù
Index epigrafic 701
invictus: Mithra 5 Solem / Soli Sebastî]n; Pergaia 23

invicto / Myhtrae; Mithra 6 Deo ¢rcier◊wn; Pergaia 29
sancto invicto Mit(h)rae ¢rciereÝj toà Sebastoà k]aπ
sanctus: Mithra 6 Deo sancto tÁj SebastÁj di¦ b∂ou
invicto Mit(h)rae œpimelhtˇj: Anaitis 30 œpimelht¾j
naoà | qe©j; Anaitis 30
◊pimelhtoà œk tîn | prosÒdwn
c. Nume de sărbători tÁj qeoà
'Artemeise∂wn OÙespasiane∂wn ≤er£: Lairbenos 6 e≤er¦n;
¢gèn: Pergaia 5 'Artemeise∂wn ‚ Lairbenos 9 e≤er£n
OÙespasiane∂wn ¢gènwn; ≤◊reia: Hosios 71 AÜgh ≤◊ria;
Pergaia 6 pentaethrik[în Pergaia 3 [≤e]r◊a tÁj 'Art◊midoj;
¢]gènwn 'A[rtemei]‚[se∂wn Pergaia 3 ≤er◊a Seba[s]‚tÁj
OÙesp]asiane∂wn; Pergaia 7 Òmono∂aj; Pergaia 7 [≤e]‚[r]◊a
'Artemeise∂‚wn tîn tÁj 'Art◊midoj Pergaia 8 ≤◊reia
OÙespasiane∂wn
Dˇmh‚troj; Pergaia 14 [≤◊]reian
Kaisarˇwn ¢gèn: Pergaia 5
pen‚taethrikîn Ka[is]arˇwn tÁj 'Art◊mi‚doj; Pergaia 14
[¢]gènwn; Pergaia 6 meg£lwn] ‚ ≤◊reian Mh?trÕj qeîn ‚ di¦ b∂ou
[pentaethrikî]n Kaisarˇwn prèthn; Pergaia 15 ≤◊reian
¢gènwn; Pergaia 7 meg£lwn MhtrÕj qeîn ‚ di¦ b∂ou prèthn
pentaethrikîn [Kai]‚[sa]re∂wn kaπ ‚ [mÒn]hn; Pergaia 15 ≤◊reian
¢gènwn tÁj 'Art◊mi|doj; Pergaia 16
Miqrak£noi: Mithra 1 kat¦ ⁄toj ‚ ≤◊r[e]i?a?n tÁj 'Art◊mi‚d[oj];
[œ]q∂moij ¹m◊raij to[√j]
M∂qrak£‚[n]oij Pergaia 16 [≤◊reian] Mh[tr]Õj
Sebast¦ 'Anae∂teia: Anaitis 46 q?e?î?[n] ‚8 [di¦ b∂ou] p?r?è?thn k?[aπ] ‚
Sebas|t¦ 'Anae∂teia [mÒnhn]; Pergaia 17 ≤◊reian tÁj
'Ar[t◊]‚midoj; Pergaia 17 ≤◊rei‚an
d. Titulaturi şi funcţii religioase MhtrÕj qeîn di‚¦ b∂ou; Pergaia
22 ≤◊[reia tÁj 'Art◊midoj] ‚ [di¦
¢rci◊reia: Pergaia 17 ¢rci◊reian b∂ou; Pergaia 23 Ìereian tÁj
tîn ‚ Sebastîn; Pergaia 22 proestèshj tÁj ‚ pÒlewj ¹mîn;
¢rci◊]reia? [tîn Sebastîn] Pergaia 24 ≤er◊a tÁj
¢rciereÚj: Dioscuri 24 [œpπ proestèshj tÁj ‚ pÒlewj ¹mîn;
¢]rcier◊wj tîn Sebastîn; Pergaia 26 [Ì◊re]ia qe©j
Pergaia 2 [[Sebastîi ¢rciere√ 'Art◊[m]idoj ‚ [Pe]rga∂aj ¢sÚlou
meg∂stwi]]; Pergaia 3 ¢rcier◊a di¦ ‚ [b∂]o?u; Anaitis 2 ØpÕ tÁj
tîn S[e]‚bastîn; Pergaia 5 ≤ere∂aj
¢rciereÝj tîn Sebas‚tîn; ≤ereÚj: Hypsistos 21 = Mên 20a
Pergaia 6 ¢[rciereÝj] ‚ [tîn KÒintoj Noum◊ri|oj ≤ereÝj |
MhnÕj O[Ù]|ran∂ou; Hypsistos 29 m£goj: Mithra 10 k]at¦ m£gouj

œpπ ≤er◊wj Neik[ioj]; Hypsistos M∂q?rhn
38 ≤ereÝj | Qeoà Ùy∂stou; newkÒroj: Mên 24 new‚kÒrou qeoà
Hypsistos 47a 'Artem© ≤er(◊wj) patˇr: Mithra 2 di¦ b∂ou ≤e[reÝj
Ùy∂stou; Hypsistos 52 TÕn kaπ] ‚ pat¾r di¦ b∂ou
≤er◊a toà ¡giwt£|tou [Qeoà prwtoiereÚj: Hosios 29 prwto|iere√j
Ùy∂]stou; Hypsistos 71 profˇthj: Hypsistos 53 tÕn
[D]iÒfantoj 'Aki£mou ≤ereÝj; profˇthn toà | ¡giwt£tou Qeoà |
Hypsistos 109 NeikhfÒroj Ùy∂stou; Hosios 93 di¦
Èr|mokr£tou ≤ere|[Ý]j; Mithra 2 profˇto[u] | ['A]l?ex£ndrou
≤e[reÝj kaπ] ‚ pat¾r di¦ b∂ou;
Saïtthno[à]
Hosios 50 [S]unm£cou | M£nou
≤er◊w[j]; Hosios 55 toà ÈnÕj |
e. Altare, temple, locuri sacre
kaπ MÒnou Qeoà [≤]ereÝj; Hosios
56 Trof∂mou toà | sunb∂ou ¡ge∂a katafugÍ: Hypsistos 79 Qeù
≤er◊oj; Hosios 82 ÌereÝj | Èrm©j Ùy∂stJ kaπ | ¡ge∂v katafugÍ
Dam©|doj; Hosios 89 ¤gioj tÒpoj: Hypsistos 32 œn ¡ge∂J
pronoˇsantoj 'Am|filÒcou b/, te tÒpJ eÜ[dei nàn] Cre∂stou
≤er◊oj; Hosios 90 Zwti[kÕ]j ¥lsoj: Anaitis 12 = Mên 16
e≤|ereÝj; Pergaia 2 ≥ereÝj tÁj par£gwn t¾n ∏sodon | t¾n ≥j tÕ
'Art◊midoj; Pergaia 20 ≤ereÝj ¥lsoj ¢p£gousan; Anaitis 21 =
Moirîn ‚ di¦ b∂ou; Pergaia 25 Mên 35 œk toà ¥lsou(j) ⁄koya |
[≤er◊a tÁj 'Ar]‚t◊midoj; Pergaia d◊ndra qeîn; Anaitis 44 = Mên
29 ÌereÝj tÁj 'Art◊midoj; 40 tÕ ¥lsoj
Pergaia 36 ≤er◊a tÁj ‚ ≤erÒn: Pergaia 1 tù ≤erù tÁj
'Art◊midoj; Pergaia 36 ≤er◊a 'Art◊midoj; Pergaia 9 ≥erù tÁj
”Arewj; Pergaia 38 [--- ≤er◊a 'Art◊midoj
'Ar]‚t[◊midoj Perga∂aj]; Mên 52 naÒj: Anaitis 12 = Mên 16 œn tù
¹ kèmh ka[π Ð ≤]‚ereÝj TÚllio[j]; naù
Anaitis 14 tÕn œk pro|gÒnwn proseucˇ: Hypsistos 39 proseucÍ
≤er◊wn prîton; Anaitis 20 = sunagwgˇ: Mên 58 sunagwgÁ[j
krˇnh]
Mên 32 Èpπ ‚ ≤?er◊wj
spondistˇrion: Mên 41 [tÕ]
'Alex£ndrou MoÚr?‚kou; Anaitis spondistˇrion
48 ≤er◊a | tÁj 'Art◊midoj t◊menoj: Hosios 23 t◊|menoj
≤erodoàloj: Mên 24 toÝj
≤ero|doÚlouj; Anaitis D2 f. Asociaţii religioase şi profesiona-
≤erÒdoulo[i] | 'Art◊midi le
≤erÕj (toà qeoà): Lairbenos 1 ≤erÕj
toà qeoà
Index epigrafic 703
≤er¦ sumb∂wsij kaπ newt◊ra: Mên ¢n◊qh|ken; Hypsistos 45

50 Ìer¦ sumb∂wsij kaπ newt◊ra ¢n|◊qhka; Hypsistos 45
≤er¦ ful¾ tîn œriourgîn: Anaitis ¢naqe√nai, ¢n◊qhkan; Hypsistos
48 ¹ ≤er{e}¦ ful¾ tîn œriourgîn 50 ¢n◊qh‚ken; Hypsistos 54
≤erÕj doàmoj: Mên 25 = Anaitis 16b ¢n◊qhken; Hypsistos 58 =
tÕn ≤erÕn doàmon; Mên 49 ≤erÕj Hosios 76 ¢?[n◊qhka?]|n;
doàmoj; Anaitis 14 Ò ≤erÕj Hypsistos 65 ¢|nat∂qi; Hypsistos
doàmoj 67 ¢n◊qhka; Hypsistos 72
musthr∂w: Mên 58 [krˇnh] ‚ ¢n◊qhken; Hypsistos 80
musthr∂oij dusπ[n]; Mên 58 ¢n◊qhke; Hypsistos 83 ¢n◊]qh|ke;
krˇnh musthr∂w ”Attei
Hypsistos 85 ¢n◊|[qhken];
stat∂wn: Hypsistos 52 Ð stat∂wn |
tîn kat¦ pÒlin khpou|rîn Hypsistos 107 ¢n◊|qhka;
stÒloj: Hypsistos 53 Ð stÒloj tîn Hypsistos 112 ¢n◊qh|ken;
swlhno|kentîn Hypsistos 113 [¢]n?◊qhk[e];
sunb∂wsij: Hosios 99 Filang◊lwn Hypsistos 115 ¢n◊[q]hken;
sunb∂|wsij; Hosios 104 Hypsistos 120 ¢]n◊qhka;
[Filang◊lwn n]ewt◊rwn | Hypsistos 124 ¢n◊qh|khn;
[sunb∂ws]i?j; Hosios 106 Mithra 7 ¢n(◊qhken); Mithra 11
Fi[lang◊lwn newt◊rwn ¢n◊qhken; Hosios 1 ¢n◊qh|kan;
sunb∂wjij (?)]
Hosios 14 ¢n◊qhkan; Mâ 2
sunbolafÒroi: Anaitis 19 = Mên
¢n◊qhka; Hosios 22 ¢|n◊qhkan;
26 o≤ sun|b?o?l?a?fÒroi Hosios 34 ¢n◊qhkan; Hosios 43
fulˇ: Mithra 1 [F]ulÁj Dπoj ¢n◊qhka; Hosios 48 ¢n◊qen<t>o;
mÚstai
Hosios 49 ¢n◊|qeto; Hosios 56
¢n◊qhkan; Hosios 57 ¢n◊qhka;
g. Mulţumire, rugăciune, binecu-
Hosios 58 ¢n◊[qh|ke]; Hosios 66
vântare, alţi termeni în context
¢n◊|qhkan; Hosios 71 ¢n◊qhka;
religios
Hosios 88 ¢n◊|qhka; Hosios 127
¢koÚw: Hosios 58 [¢]kou<s>qe[√sa] [¢]n◊[qhken?]; Sozon 3 ¢n◊qhken;
¡mart£nw: Mên 56 ¡m[ar‚tˇsaj; Dioscuri 3 ¢n◊qonto; Dioscuri 9
Anaitis 5 ¹m£rt|hsen ¢n◊qhken; Dioscuri 22 ¢n◊‚qhka;
¡m£rthma: Mên 56 Ðmologî t[Õ ‚ Lairbenos 5 ¢n◊qhke; Pergaia 1
¡m£rthm]a ¢nateqÁnai; Pergaia 10
¢nat∂qhmi: Hypsistos 12b ¢n◊qhkan; Pergaia 11 ¢n◊qhken;
¢n◊qhken; Hypsistos 21 = Mên Pergaia 20 ¢n◊qhken; Pergaia
20a ¢n◊|q?hke; Hypsistos 27 29 ¢n?[◊qhkan]; Mên 24 ¢n◊qhka;
¢n◊qh[ken]; Hypsistos 28 Mên 25 = Anaitis 16b
[¢n◊qhken]; Hypsistos 34 ¢n◊qhkan; Mên 28 ¢n◊qhke;
Mên 52 ¢n[◊qhkan]; Mên 57 5 ¢pode∂dei ; Anaitis 6 = Mên 1

¢n◊qh‚ken; Anaitis 10 ¢n◊qhka; ¢p◊dw|kan; Anaitis 9 ¢p◊dw|ka;
Anaitis 10a ¢n◊]|[qhk]en; Anaitis Anaitis 13 = Mên 17 ¢p◊dwkan;
17a ¢n◊qh[ke(n)] ; Anaitis 31 Anaitis 20 = Mên 32 ¢‚pod∂dei;
¢n◊qhken; Anaitis 32 ¢n◊qhken; Anaitis 25 = Mên 36
Anaitis 36 ¢n[◊q]|hken; Anaitis ¢p◊dw[kan]; Anaitis 34 ¢p◊|dwka
43 ¢n◊|qhken; Anaitis 44 = Mên ¢pote∂nw: Mâ 2 ¢pote∂nein
40 ¢n◊qhken ¢r©j: Hypsistos 9 tÕ ¢r©j
¢n∂sthmi: Hypsistos 7 ¢n◊|[st]hsan; dr◊panon; Anaitis 12 = Mên 16
Hypsistos 22 ¢n◊sthsen; ¢r¦j ⁄qhken | œn tù naù
Hypsistos 36 [¢]n◊sthsa; ¢rcier£omai: Pergaia 26
Hypsistos 40 ¢n◊sthsan; [¢rc]i?erasam◊nh tîn ‚
Hypsistos 59 ¢n◊s|thsa; [Seb]astîn; Pergaia 29
Hypsistos 79 ¢|n◊sthsen; ¢rcieras£menoi tîn Sebastîn
Hypsistos 108 ⁄sthshn; bl£ptw: Mâ 2 bl£yV
Hypsistos 109 ¢n◊s]thsan; di¦ b∂ou: Pergaia 14 ≤◊reian Mh?n] ‚
Hosios 27 ¢n◊sthn; Hosios 39 [di¦ b∂ou]; Pergaia 17 ≤◊rei‚an
[¢]n◊sths[en]; Hosios 52 MhtrÕj qeîn di‚¦ b∂ou; Pergaia
¢n◊sth[se]; Hosios 53 20 ≤ereÝj Moirîn ‚ di¦ b∂ou;
œpan◊[sthsen....]; Hosios 55 Pergaia 22 ≤◊[reia tÁj
¢nˇs|thsan; Hosios 69 'Art◊midoj] ‚ [di¦ b∂ou]; Pergaia
¢n◊sthsa[n]; Hosios 93 26 di¦ ‚ [b∂]o?u; Pergaia 29 di¦
[¢n]◊?sthsan; Mên 27 ¢n◊sthen; b∂ou
Mên 53 ¢n◊sthsen; Anaitis 7 dikeofrosÚnh: Hosios 34
¢n◊sthsen; Anaitis 19 = Mên dike|ofrosÚnhj
dÚnamij: Hypsistos 30 DÚnami‚j
26 ¢?n?◊?s?t?h?|[san]; Anaitis 20 =
Ùy∂stou; Mên 20 dun£meij;
Mên 32 ¢nas?t?[Á]‚sai; Anaitis 21 Mên 23 = Anaitis 16a ¹ dÚnamij
= Mên 35 ¢n◊sthsa; Anaitis 26 aÙtîn; Mên 25 = Anaitis 16b
= Mên 37 ¢n◊sthsan; Anaitis t¦j dun£mij tîn qeîn; Mên 30
27 = Mên 38 ¢n◊sthsen; Anaitis ¹ dÚnamij aÙtoà; Mên 31 ¹
28 = Mên 39 ¢n◊sth‚[s]an; dÚnamij aÙtoà; Mên 44
Anaitis 33 [¢n◊]sthsen; Anaitis [eÙ‚logoàntaj t¦]j dun£mij;
45 ¢n◊sthsen; Anaitis D1 Mên 47 ¹ dÚna‚[m]ij aÙtoà;
¢nastaqÁ|nai Anaitis 11 = Mên 15 a≤ dun£mij
¢pod∂dwmi: Hypsistos 18 ¢p◊dwka; aÝtîn; Anaitis 11 = Mên 15 t¦j
Hypsistos 44 ¢p◊dwka; Hosios ≥d∂aj du|n£mij; Anaitis 12 =
72 ¢p◊dwka; Mên 61 ¢p◊dwka; Mên 16 t¦j du|n£mij tîn qeîn;
Anaitis 4 ¢pode∂|<d(e)i>; Anaitis
Index epigrafic 705
Anaitis 25 = Mên 36 t¦j [car]i[stˇrion]; Hypsistos 96

d[un£]|mij tîn qeîn eÙ|caristˇrion; Hypsistos 99
e≥l◊w: Mên 60 e≥l£sai?‚ai; Anaitis caristˇ|rion; Hypsistos 100
4 e≤las£me|noj; Anaitis 5 e[Ù]|c[a]ristˇ|rion; Hypsistos 102
e≤|las£menoj; Anaitis 8 carist[ˇ]|rion; Hypsistos 118
e≥las£menu; Anaitis 12 = Mên eÙ|caris|t¾rin; Mâ 3
16 kat¦ p£nta œxeilas£menoi [eÙca]ristˇrion; Hosios 56
toÝj qeoÝj eÙcaristˇrion; Dioscuri 22
œlehq√sa: Hypsistos 27 œl[eh]|q√sa eÙcaristˇrion; Dioscuri 23
e≥sakoÚw: Hosios 71 œshkoÚs‚qhn eÙcaristˇrion; Lairbenos 5
œnephre£zw: Mâ 2 œnephri£sV eÙcaristˇron; Mên 5
⁄nneafînoj: Mên 33 ¹ | pro£parsij eÙcaristˇrion; Mên 61
œnneafènou eÙcaris|[t]ˇrion; Anaitis 15
œxèlhj: Mâ 2 œxèlhj ca|ristˇrion; Anaitis 21 = Mên
eÙlog∂a: Mên 19 eÙlog∂an 35 eÙcaristˇ|rion
eÙlog◊w: Mên 19 eÙlogî; Mên 20 eÙcarist◊w: Hypsistos 29
eÙlogî; Mên 24 eÙlogîn; Mên eÙcarist[ˇs]aj; Hypsistos 33
25 = Anaitis 16b eÙlogoànte[j] | eÙ|caristoàmen; Hypsistos 97
to√j qeo√j; Mên 44 euücarist√; Hypsistos 120
eÙ‚logoàntaj; Mên 46 eÙcar∂stJ|[n]; Hosios 39 [--
[eÙlo]‚goàsin; Mên 57 ¢pÕ nàn e]Ùcaristoà[sa]; Hosios 43
eÙlo‚ge√; Anaitis 11 = Mên 15 eÙca[ris|t]în; Hosios 55
eÙlo|goàmen; Anaitis 12 = Mên eÙcaristoàntej; Hosios 58
16 eÙlogoà|men; Anaitis 45
eÙlogoàsan [eÙ]caristo?[à]sa; Hosios 71
eÙtucîj: Hypsistos 113 [eÙ]tucîj eÙcaristoà‚sa; Hosios 72
eÙcaristˇrion: Hypsistos 10 eÙcaristoàsa; Hosios 93
[c]aristˇrion; Hypsistos 24 eÙcaristoànte[j]; Anaitis 4
eÙcari|stˇrion; Hypsistos 45 eÙcaris|tîn; Anaitis 5
eÙcaristˇrion; Hypsistos 46 eÙ|caristîn; Anaitis 6 = Mên 1
eÙcaristˇrion; Hypsistos 49 eÙcaris|toàntej; Anaitis 10
eÙca‚ristˇrion; Hypsistos 58b eÙcaristoàsa; Anaitis 10a
caris|[t]ˇrion; Hypsistos 65 eÙ?[cari|st√?]; Anaitis 13 = Mên
[e]Ù?ca|ristˇrion; Hypsistos 87 17 eÙcaris|toàntej
eÙari|stˇri[on]; Hypsistos 88 eÙcˇ: Hypsistos 1 eÙcˇn; Hypsistos
caristˇ|rion; Hypsistos 89 3 eÙcˇn; Hypsistos 4 eÙcˇn;
caris|[tˇrion]; Hypsistos 93 Hypsistos 5 eucˇn; Hypsistos 6
caristˇrion; Hypsistos 94 eÙcˇn; Hypsistos 8 eÙcˇn;
caristˇrion; Hypsistos 95 Hypsistos 10a eÙc¾n; Hypsistos
13 eÙc¾n; Hypsistos 14 e[Ù]‚cˇ; eÙ|c¾n; Hosios 4 = Mên 2a

Hypsistos 17 eÙcˇn; Hypsistos eÙcˇn; Hosios 6 eÙc¾n; Hosios 7
18 eÙ|c¾n; Hypsistos 19 eÙ‚cˇn; eÙcˇ[n]; Hosios 8 eÙ[c¾n];
Hypsistos 20 eÙcˇn; Hypsistos Hosios 10 eÙcˇn; Hosios 15
25 eÙcˇn; Hypsistos 26 eÙcˇn; eÙcˇn; Hosios 16 eÙcˇn; Hosios
Hypsistos 26a eÙc|ˇn Hypsistos 18 eÙcˇn; Hosios 19 eÙ|cˇ|n;
29 eÙcˇn; Hypsistos 31 eÙcˇn; Hosios 20 [e]Ùcˇn; Hosios 21
Hypsistos 35 e|Ùcˇn; Hypsistos eÙ|[cˇ]n; Hosios 22 eÙc¾n;
36 eÙc¾n; Hypsistos 37 eÙ|cˇn; Hosios 26 eÙcˇn; Hosios 28
Hypsistos 39a eÙcˇn; Hypsistos eÙcˇn; Hosios 29 eÙcˇn; Hosios
40 eÙc¾n; Hypsistos 41 eÙcˇn; 30 eÙ|cˇn; Hosios 31 eÙcˇn;
Hypsistos 43 eÙcˇn; Hypsistos Hosios 32 eÙc¾n; Hosios 33
47 eÙcˇn; Hypsistos 48 eÙc¾n; eÙcˇn; Hosios 35 eÙcˇ[n];
Hypsistos 50 eÙc¾n; Hypsistos Hosios 36 eÙcˇn; Hosios 37
56 eÙ|c¾n; Hypsistos 57 eÙc[ˇn]; eÙc|ˇn; Hosios 39 e?Ùc¾?n; Hosios
Hypsistos 58 = Hosios 76 eÙcˇn; 42 eÙcˇn; Hosios 44 eÙcˇn;
Hypsistos 63 eÙcˇn; Hypsistos Hosios 48 eÙcˇn; Hosios 49
64 eÙcˇ]n; Hypsistos 66 eÙcˇn; [e]Ùc¾n; Hosios 54 eÙ]cˇn;
Hypsistos 67 eÙc¾n; Hypsistos Hosios 57 eÙc¾n; Hosios 58 t¾n
69 [e]Ùcˇn; Hypsistos 70 eÙcˇ[n; eÙcˇn; Hosios 59 eÙcˇn; Hosios
Hypsistos 71 [e]Ùcˇn; Hypsistos 60 eÙcˇn; Hosios 61 eÙcˇn;
71a eÙcˇn; Hypsistos 72 [t¾n] Hosios 63 eÙcˇn; Hosios 63
eÙc¾n; Hypsistos 73 eÙ[c]ˇn; eÙcˇn; Hosios 64 [eÙ]cˇn;
Hypsistos 75 eÙcˇ|n; Hypsistos Hosios 65 eÙc|[ˇn]; Hosios 66
76 eÙcˇn; Hypsistos 77 eÙc|ˇn; eÙc¾n; Hosios 67 eÙc¾n; Hosios
Hypsistos 78 [e]Ùcˇn; Hypsistos 68 eÙc[ˇn]; Hosios 71 eÙc¾n;
80 eÙc¾n; Hypsistos 81 eÙ‚[c]Ên; Hosios 72 t¾n eÙcˇn; Hosios 73
Hypsistos 84 eÙcˇn; Hypsistos eÙcˇn; Hosios 74 e|Ùcˇn; Hosios
103 eÙ|cˇn; Hypsistos 104 75 eÙcˇn; Hosios 77 eÙ|c¾n;
eÙcˇn; Hypsistos 105 eÙcˇn; Hosios 78 eÙ|cˇn; Hosios 79
Hypsistos 106 eÙcˇn; Hypsistos eÙcˇn; Hosios 80 eÙc¾|n; Hosios
110 eÙcˇn; Hypsistos 111 81 eÙcˇn; Hosios 82 e?Ùcˇn;
eÙcˇn; Hypsistos 112 [eÙ]c¾n; Hosios 83 eÙc|ˇn; Hosios 89
Hypsistos 113 eÙc¾n; Hypsistos eÙcˇn; Hosios 90 [e]Ùcˇn;
116 eÙcˇ[n]; Hypsistos 117 Qeù Hosios 91 e[Ùcˇn]; Hosios 92
Ùy∂stJ; Hypsistos 119 eÙcˇn; eÙ[cˇ]n; Hosios 94 eÙcˇn;
Hypsistos 121 œucˇn; Mithra 11 Hosios 95 eÙ|cˇn; Hosios 96
eÙcˇn; Hosios 2 eÙc¾n; Mâ 1 eÙ|cˇn; Hosios 97 eÙcˇn; Hosios
Index epigrafic 707
98 eÙcˇn; Hosios 99 eÙ|cˇn; eÙc¾n; Mên 62 eÙcˇ; Mên 63

Hosios 100 eÙc?[ˇn]; Hosios 101 eÙcˇn; Mên 64 eÙcˇn?; Mên 66
eÙcˇn; Hosios 102 eÙcˇn; eÙc¾n; Anaitis 2 eÙcˇn; Anaitis
Hosios 103 eÙcˇn(?); Hosios 107 3 eÙc¾n; Anaitis 7 eÙc¾n;
<e>Ùcˇn; Hosios 108 eÙcˇn; Anaitis 10 t¾n eÙ|c¾n; Anaitis
Hosios 109 eÙcˇn; Hosios 110 10b e[Ùcˇ]n; Anaitis 16 eÙcˇn;
eÙcˇ<n>; Hosios 112 eÙcˇn; Anaitis 17 eÙcˇn; Anaitis 25 =
Hosios 113 eÙc]ˇn; Hosios 114 Mên 36 t¾n eÙcˇn; Anaitis 26 =
eÙcˇn; Hosios 115 eÙcˇn; Mên 37 eÙc¾n; Anaitis 27 =
Hosios 116 eÙc¾n(?); Hosios 117 Mên 38 eÙ‚c¾n; Anaitis 28 =
eÙcˇn; Hosios 118 eÙc¾n; Mên 39 eÙc¾n; Anaitis 29
Hosios 120 eÙcˇn; Hosios 121 eÙcˇn; Anaitis 33 eÙc¾n;
[eÙ]|cˇn; Hosios 122 eÙcˇn?; Anaitis 34 eÙc¾n; Anaitis 37
Hosios 123 e[Ùc]ˇ[n]; Hosios 124 eÙcˇn; Anaitis 38 eÙc¾n;
eÙ|cˇ; Hosios 125 eÙ[cˇn]; Anaitis 39 [eÙcˇn]; Anaitis 40
Hosios 127 [eÙcˇn?]; Hosios 128 eÙcˇn; Anaitis 41 eÙcˇn;
eÙ<c>ˇn; Hosios 130 eÙcˇn; Anaitis 42 eÙc¾|n; Anaitis 43
eÙcˇn
Hosios 131 eÙcˇn; Hosios 132
eÙcÁj Ÿneken: Hypsistos 107 eÙcÁj
[eÙcˇn?]; Hosios 133 eÙcˇn; Ÿnek[en]
Hosios 134 eÙcˇn; Hosios 136 eÙcÁj c£rin: Hypsistos 12 eÙcÁj |
eÙcˇn; Hosios 137 eÙcˇn; c£rin; Hypsistos 74 eÙcÁj |
Hosios 138 eÙcˇ[n]; Hosios 139 c£rin; Hypsistos 83 eÙcÁ[j] |
eÙcˇn; Hosios 140 eÙc[ˇn]; c£[rin]; Hosios 69 eÙcÁj c£rin
Hosios 142 eÙcˇn; Hosios 143 eÜcomai: Hypsistos 2 eÙx£menoj;
eÙcˇn; Hosios 143 eÙcˇn; Hypsistos 11 eÙ[x£menoj?];
Hosios 144 eÙcˇn; Hosios 145 Hypsistos 12b eÙx£‚menoj;
eÙcˇn; Hosios 147 eÙcˇn; Hypsistos 27 eÙ[xa]|m◊nh;
Hosios 148 [eÙc]|ˇn; Sozon 1 Hypsistos 28 eÙx[£menoj];
eÙ‚cˇn; Sozon 2 eÙcˇn; Sozon 3 Hypsistos 40 eÙx£menoi;
eÙcˇn; Sozon 5 eÙ‚cˇ; Sozon 7 Hypsistos 82 eÙx£menoi; Mithra
eÙc¾n; Pergaia 32 eÙcˇn; Mên 6 7 eÙx£menoj; Mithra 9
eÙcˇn; Mên 7 eÙcˇn; Mên 8 eÙx£meno?[j]; Hosios 3
[eÙcˇn]; Mên 9 [eÙcˇ]n; Mên 11
[eÙx£me]noj; Hosios 3a
eÙ[cˇn]; Mên 20 [t¾n] eÙcˇn;
eÙx£me|[noj]; Hosios 7
Mên 22 eÙcˇn; Mên 27 eÙc¾n;
[eÙ]|[x]£me?no[j]; Hosios 14
Mên 28 eÙc¾n; Mên 49 eÙc¾n;
Mên 50 eÙcˇn; Mên 51 eÙc¾n; eÙx£menoi; Hosios 16
Mên 52 eÙc¾n; Mên 57 t¾n eÙx£me|[no]i; Hosios 55
eÙx£menoi; Hosios 56 eÜxeto; klhqe√sa: Mên 14 klhqe√sa ØpÕ

Hosios 58 [eÙxa]m◊nh; Hosios 72 toà ‚ qeoà
eÙxam◊nh; Hosios 75 kosm◊w: Hypsistos 32 kosmˇsaj
[eÙ]x£menoi; Hosios 87 [eÜx]ato; œpπ tÚmbJ
Hosios 88 eÙ|xam◊nh; Hosios 146 katagr£fein: Lairbenos 1
eÙx£meno∂; Mên 48 eÙx£menoj; [ka]tagr£fw; Lairbenos 3
Mên 57 eÙx£[me]‚noj; Anaitis 21 katagr£|f[w]; Lairbenos 3
= Mên 35 eÙx£menoj katagr<£>fw; Lairbenos 4
eÙwc◊w: Mithra 10 eÙw[coàntej katagr£fw; Lairbenos 6
qrhske∂a: Mithra 1 e≥j ‚ t¾n katagr£fo|men; Lairbenos 7
qrhske∂an; Anaitis 14 di¦ | t¾n [ka]|tagr£fw; Lairbenos 8
≥j toÝj qeoÝj qrhske∂an katagr£fo[men]; Lairbenos 9
≤erèmenoi tÁj qeoà: Mâ 1 ≤erèmeünoi katagr£fw; Lairbenos 10
tÁj qe|oà [k]atagr£fo|[men]; Mên 14
≤er£omai: Pergaia 25 katagr£‚yai
e≤?[eras£me]‚non kaπ to√j ¦pÕ toà kataskeu£zw: Mên 3
kataskeu£santej
Mouse∂ou; Sozon 3
keleÚw: Mên 14 œk◊leusen
≤(e)ras£men‚[oj]
kol£zw: Mên 14 œkol£seto; Mên
≤eropÒhma: Anaitis 4 ≤ero|Òhma;
20 œkÒlase me; Mên 23 =
Anaitis 5 ≤eropo∂hma; Anaitis 6
Anaitis 16a œkol£sqh; Mên 24
= Mên 1 ≤eropo∂hma; Anaitis 8
<œ>kol£s|qh; Mên 25 = Anaitis
≤e|ropÒhma; Anaitis 13 = Mên
16b œkol£sqh[s]|an; Mên 30 Ð
17 tÕ ≤[e]|ropo∂hma
qeÕj: œkÒlasen aÙt¾|[n]; Mên 33
≤erosul∂a: Mâ 2 e≥nai ≤erosul∂a|j
œkol£sqh; Mên 57 kolasqeπj;
≥ortÁj: Mên 24 ≥ortÁj
Mên 60 kol£‚saj; Anaitis 12 =
∏cnion: Hypsistos 108 sÝn tù
Ÿpon[ti] | ∏cnei qeoà Mên 16 kol£sei; Anaitis 17a
kaqierÒw: Mithra 9 kaqi◊rwsen; [kol]asqeπj; Anaitis 20 = Mên
Hosios 3a kaqi◊rw]sen; Pergaia 32 œkol£sqh; Anaitis 20 = Mên
2 kaqieroÚntwn; Pergaia 8 32 'Ek◊leusen; Anaitis 21 =
kaqi◊rwsen; Pergaia 10 Mên 35 kolas|qe∂j; Anaitis 36
kaqi◊rwsan; Pergaia 19 kolasqe√|sa; Anaitis 45
kaqi◊rwsen; Pergaia 26 kolasqe√sa; Anaitis 49
k?a?q?i?◊?r?w?s?[en]; Mên 3 kolas?q?[√]|[sa]
kaqi◊rwsan; Mên 45 laÕj Qeoà: Hypsistos 32 laù Qeoà
kaqi|◊rwsan Ù[y∂‚s]t?ou
kaqosiÒw: Mithra 1 bwmÕn laÕj Ùy∂stoà: Hypsistos 58a laoà
kaqosièsantej Ùy∂stoio
m£geuw: Mithra 3 œm£geuse M∂qrV
Index epigrafic 709
martur◊w: Anaitis 11 = Mên 15 skÁptron; Anaitis 22 = Mên 34

marturoàmen; Anaitis 25 = Mên skÁ|ptra
36 marturoàntej sthllogr£fe√n: Mên 14
metakataskeu£zw: Anaitis 30 sthllograf‚hqÁnai; Mên 44
metakataskeu£san|toj sthllogr£fhsa[i]; Mên 56
mustˇrion: Mên 54 toà MhnÕj sth]l?og?r?[afî]; Anaitis 12 =
mustˇria Mên 16 sthllografˇsantej;
mne∂aj ⁄neken: Hosios 85 mne<∂>a|j Anaitis 20 = Mên 32
⁄neken
sthlografˇsei; Anaitis 45
mne∂aj c£rin: Anaitis 23 mne∂aj œssthlogr£fhse
c£rin
suntel◊w: Mithra 10 su]nteloàntej
mnˇmh: Hypsistos 32 mnˇmhj;
Mithra 1 toà mnhmeπou aÙ‚tÁj swthr∂a: Hypsistos 57 Øp|ὲr boî|n?
mnˇmhj c£rin: Hosios 52 mnˇmhj swthr?|∂aj; Mên 19 perπ tÁj
c£rin Œautîn | swthr∂aj kaπ tîn
mÚsthj: Mithra 1 [F]ulÁj Dπoj ≥d∂wn t◊knwn
mÚstai sózw: Hypsistos 45 swqeπj;
n∂kh: Hypsistos 45 ne∂khj Hypsistos 10a swqeπj œk
Ðmolog◊w: Mên 56 Ðmologî; meg£lwn ‚ kindÚnwn; Hosios 4 =
Anaitis 11 = Mên 15 Mên 2a Sîze | t¾n katoik∂an;
Ðmologhs£ntwn Mên 24 swqeπj oân ØpÕ toà
panèlhj: Mâ 2 panèlhj qeoà
parork◊w: Hosios 1 parorkˇ|santej t£foj: Mâ 2 œn tù t£fJ mou
poi◊w: Hypsistos 8 œpÚhse|n; Mên 3 tekmoreÚw: Mên 9 tekmoreÚ|saj
œpo∂ei; Hosios 39 poiˇsasa; tim£w: Mithra 1 œt∂mhsan
Hosios 68 œpo∂ei; Pergaia 8 t∂qhmi: Hosios 92 ⁄qhken
œpo∂hsen; Mên 14 œpo∂hsen; tÚmboj: Hypsistos 38 kosmˇsaj œpπ
Mên 19 œpo∂hsaj; Mên 41 tÚmbJ
œpo∂hsen; Anaitis 12 = Mên 16 Øpὲr eÙcÁj: Hosios 84 [Ù]pὲr
aÙt¾n œpo∂hsan eÙ[cÁj Di]|onus[∂ou]
proselqe√n: Mên 14 prosel‚qe√n Øphres∂an: Mên 14 Øphres∂an ‚
to√j qeo√j
proskunhtˇj: Hypsistos 39
proskunhtÍ
prostafi£zw: Mithra 1 pagasht l’Mithra: Mithra 3
prosta[f]i£z[ontej] hrt[ml] ?ygp
sÁma: Hypsistos 58a o≤ k¦ ⁄t[i] votum: Mithra 5 votum solvi /
zîsin teàxan tÒde sÁma libens animo; Pergaia 32
kleenÒn Diana[e v]otu[m]
skÁptron: Mên 44 tÕ ‚ skÁptron;
Anaitis 11 = Mên 15 tÕ
skÁ|ptron; Anaitis 12 = Mên 16
H. Obiecte şi fiinţe consacrate lÚcn]J? | kaπ tù pur£mV;

Dioscuri 22 lÚcnon kremastÒn
¥galma: Mithra 1 ¢g£lmat[i] ‚ p£llax: Mâ 2 p£llhkaj :q/:
marmar◊J parq◊noj: Mâ 2 parq◊nou|j
b£qrwn: Anaitis 30 e/ b£qrwn ¢fqÒrouj œnn◊a
bo£w qhle∂aj: Mâ 2 bÒa?[j q]hle∂aj prÒpulon: Hypsistos 40 toÝj
:q/: k∂onaj sÝn tJ pro|pÚlJ
bwmÒj: Hypsistos 12a bî‚mon Qeou pur£mh: Hypsistos 115 bîmon] | sÝn
t[ù lÚcn]J | kaπ tÍ pur£mV
Ùy∂s‚toio; Hypsistos 48 tÕn |
pÚrgoj: Pergaia 8 tÕn pÚrgon
bwmÒn; Hypsistos 60 tÕn | d∂stegon
bwmÒn; Hypsistos 68 tÕn bwmÕn skoÚtlwsij: Mên 41 t¾n
kaπ t¾n fw[i]tofÒron met¦ toà skoÚtlwsin
flogoÚcou; Hypsistos 109 tÕn stˇlh: Hypsistos 12b stˇlhn;
bwmÕ[n; Hypsistos 115 bîmon] | Hosios 39 t¾n stˇlhn; Hosios
sÝn t[ù lÚcn]J | kaπ tù pur£mV;
43 stˇlhn; Anaitis 9 stˇl|lhn
tÕn ‚ Mithra 1 bwmÕn
taàroj: Mâ 2 taÚrouj {:q/:}
kaqosièsantej; Mithra 2 tÕn
telamèn: Hypsistos 44 tÕn
[bwmÕn]; Hosios 27 tÕn bw|mÕn telamîna
¢n◊sthn; Hosios 50 tÕn [bwmÒ]n; t◊menoj: Hosios 23 t◊|menoj
Hosios 52 [tÕ]n bwmÕn kaπ t¾n tr£goj: Mâ 2 tr£gouj l[e]ukoÝj :q/:
qÚra[n]; Hosios 87 bwmÕn; Mên Ødr∂on: Pergaia 26 tÕ Ødre√o[n]
3 tÕn bwmÕn; Mên 53 tÕn bw‚mÒn; flogoÚcoj: Hypsistos 68 tÕn bwmÕn
Anaitis 23a toà bwmoà kaπ t¾n fw[i]tofÒron met¦ toà
dîron: Hosios 14 ¥xia dîra flogoÚcou
e≥kÒnion: Hosios 14 e≥kÒnaj fwitofÒroj: Hypsistos 68 tÕn
¢rgur◊ouj kaπ | marmar∂nouj bwmÕn kaπ t¾n fw[i]tofÒron
qumiatistˇrion: Hypsistos 79 met¦ toà flogoÚcou
qumiatis|tˇr(i)on kaπ k◊on(a) celidèn: Mâ 2 celidÒna|j leuk¦j
∑ppoj: Mâ 2 ∑p|pouj :q/:
crusocalinèto?u?j? <:q/:> crusok◊rwj: Mâ 2 leukoÝj
crusok◊rwtaj
k∂wn: Hypsistos 40 toÝj k∂onaj sÝn
tJ pro|pÚlJ; Hypsistos 79 votum: Mên 10 L(unae) v(otum)
qumiatis|tˇr(i)on kaπ k◊on(a)
s(olvit)
kriÒj: Mâ 2 kreioÝj crusom£llouj
:q/:
lucnay∂a: Hypsistos 48 t¦j
lucnay∂aj I. Regi, împăraţi, familii
lÚcnoj: Hypsistos 63 tÕn lÚcnon; regale şi imperiale
Hypsistos 115 bîmon] | sÝn t[ù
Index epigrafic 711
oἶkoj tîn Sebastîn: Pergaia 1 tîn Iulia Domna: Pergaia 27 'Ioul∂v

Sebastîn o√kon; Pergaia 27 DÒmnV: Seb. ‚ mhtrπ K£strwn;
o∏kwi ‚ tîn Sebastîn; Pergaia Pergaia 28 ['Io]ul∂ai D[Òmnhi
28 o∏kwi tîn Sebastîn Seb.] ‚ [mhtrπ K£strwn]
Antoninus Pius: Hypsistos 86 toà Septimius Severus: Pergaia 27
m[eg∂stou | AÙt]okr£toroj AÙtkr£torsi Ka∂sarsi ‚ L.
Ka[∂saroj] | T∂tou A≥l∂ou Septim∂wi Seouˇrwi Per‚t∂naki
Àdrianoà ['Antwün∂nou] Sebastîi; Pergaia 28
Sebastoà [EÙseboàj]; Pergaia [AÙtokr£torsi Ka∂sar]s?[i L.
21 [AÙtokr£tori Ka∂sa]ri T∂tJ Sep]tim∂wi Seouˇr[wi EÙsebe√
A[≥l∂J Àdrianù 'Antwn∂nJ Per]t∂naki Sebastî[i] ‚
Sebastù] ‚ [EÙsebe√] ['Arabikîi 'Adiabhnikîi]
Caracalla: Pergaia 27 M£rkJ ‚ Parqikîi
AÙr. 'Antwn∂nwi Seb.; Pergaia Tacitus: Pergaia 39 T£kitoj
28 [M. AÙrhl∂wi Seouˇrwi] Titus: Pergaia 2 [Q]eîi Sebas[t]îi ‚
'Antw[n]∂[nw]i EÙsebe√ Se[b. T∂twi [O[---]]
Commodus: Pergaia 22 Traianus: Pergaia 10 [AÙtokr£tori
N◊rou]‚ai Traianîi Ka∂sar[i] ‚
AÙ?[t]o?kr£t?o[r]a Ka∂[sara] M. [Se]bastù Germanikù ‚ [D]akikîi
AÙ[rˇlion KÒmmodon] ‚ Vespasianus: Pergaia 2 Qe[îi
['Ant]wn√n[o]n? EÙ?[sebÁ] EÙtu[cÁ Sebas]tîi ‚ OÝes?[pasianîi];
SebastÕn; Pergaia 26 ØpÕ qeoà Pergaia 39 [AÜxe P◊rgh ¹] ¢pÕ
KomÒ‚[dou] OÙes[pa]|[sianoà n]ewkÒroj;
Domitianus: Pergaia 2 Mên 54 AÙtokr£toroj
[[AÝtokr£tori Ka∂sari OÙespasianoà
Domitianîi]] ‚ [[Sebastîi
¢rciere√ meg∂stwi dhmarcikÁj
œxous∂aj tÕ ---]]; Pergaia 2
[AÙ]tokr£toroj [[Domitianoà]]; J. Instituţii publice şi
Pergaia 7 AÙtokr£tori Ka∂sari comunităţi
[Dometianù] ‚ Sebastù
[Germanikù] boulˇ: Mithra 9 ≤er©j boulÁj;
Germanicus Caesar: Pergaia 1 Dioscuri 24 O≥noand◊wn ‚
G?e?r?m?a?nikÕn Ka∂sara [boul]Áj k(aπ) dˇmou; Pergaia 3
Geta: Pergaia 27 [[P. Septim∂wi ¹ boul¾ kaπ Ð dÁmoj; Pergaia 7
G◊tai Ka∂sari]]; Pergaia 28 P. [`H bou]l¾ kaπ Ð dÁ[moj];
Septim∂wi G◊tai œpifanest£tw]i? Pergaia 24 BoulÁj kaπ dˇmou;
K?a?∂?[sari] Pergaia 38 `H boul¾; Mên 54
tÁj bou‚lÁj kaπ toà dˇmou;
Hadrianus: Pergaia 12 Anaitis 46 `H boul¾ kaπ Ð
AÙtokr£tori Ka∂sari Traianù
Àdrianù Sebastù dÁmoj; Anaitis 47 tÍ boulÍ
geraio∂: Pergaia 9 tîn gera∂wn;

Pergaia 16 [O≤ ger]aioπ; Pergaia
36 [O≤ ger]aioπ K. Titulaturi, funcţii,
dÁmoj: Mithra 9 dˇmou Perga[∂wn]; statute şi ocupaţii
Hosios 3a [Ò dÁmoj Ð
Triba]nt[∂]wn; Hosios 50 [Ò] ¢goranÒmoj: Pergaia 38
dÁm[oj]; Hosios 65 ¢go‚ranÒmo[n]
Koniskoumenh|nîn dÁmoj; ¢gwnoq◊thj: Pergaia 5
Dioscuri 24 O≥noand◊wn ‚ agwno[q◊]thj tîn meg£lwn
[boul]Áj k(aπ) dˇmou; Pergaia 1 pen‚taethrikîn Ka[is]arˇwn
Ð dÁmoj Pergaia 3 ¹ boul¾ kaπ Ð [¢]gènwn; Pergaia 5 ¢gwoq◊thj
'Artemeise∂wn ‚ OÙespasiane∂wn
dÁmoj; Pergaia 4 tù dˇmJ;
¢gènwn; Pergaia 6 ¢gwnoq◊thj
Pergaia 7 [`H bou]l¾ kaπ Ð t[în meg£lwn] ‚ [pentaethrikî]n
dÁ[moj]; Pergaia 9 Ð dÁmoj; Kaisarˇwn; Pergaia 6
Pergaia 10 tîi dˇmwi; Pergaia ¢gwnoq◊t]hj pentaethrik[în
15 Ò dÁmoj; Pergaia 24 BoulÁj ¢]gènwn 'A[rtemei]‚[se∂wn
kaπ dˇmou; Mên 54 tÁj bou‚lÁj OÙesp]asiane∂wn; Pergaia 7
kaπ toà dˇmou; Anaitis 46 `H ¢gwnoq◊thn ‚ [tî]n meg£lwn
boul¾ kaπ Ð dÁmoj pentaethrikîn [Kai]‚[sa]re∂wn
katoik∂a: Hosios 4 = Mên 2a ¹ ¢gènwn; Pergaia 7 ¢gwnoq◊thn
'Artemeise∂‚wn tîn
'Alianîn ka|toik∂a; Hosios 61 OÙespasiane∂wn
perπ t◊knwn sw|thr∂aj kὲ tÁj ¢nqÚpatoj: Mên 54 ¢nq(up£tJ) ‚
kat|ok∂aj; Hosios 93 [`H-- 'Arr∂J 'Antwne∂nJ; Mên 54
]n?în ka[t]o?i?k∂a; Mên 25 = 'Asp[rˇn]a?j ¢nqÚpatoj
Anaitis 16b katoik∂a[n]; Mên 44
¢ntistr£thg?oj: Pergaia 2
¹ Tazhnîn katoi‚k∂a; Anaitis
presbeutoà ¢?n?tistratˇg?o?[u toà
23a t]Í? Kapolm◊wn katoik∂v AÙtokratoroj
kèmh: Hypsistos 72 [`H k]èmh; bafeÚj: Hypsistos 49 bafeÝj
Hosios 14 [--k]è|mhj boÚlarcoj: Anaitis 46 boul£r|cou;
Marl£kkou; Hosios 66 ¹? kèmh Anaitis 47 Ð boul£rcoj
S?a?r?kotÚ|lh; Hosios 69 bouleutˇj: Sozon 7 Bouleut¾j
KorosokwmÁtai; Pergaia 8 tÍ gumnas∂arcoj: Pergaia 2
kèmV; Mên 45 'Arcel£ou | gumnas∂arcoj n◊wn te kaπ
kèmh; Mên 52 ¹ kèmh ka[π Ð geraiîn kaπ pa∂dwn; Pergaia 6
≤]‚ereÝj TÚllio[j] [gum]‚[nasi£rcou t]în triîn
sun©toj: Mên 25 = Anaitis 16b gumnas∂wn; Pergaia 38
meg£lhn su|n©toj g?[umna]s∂arcon
sÚnklhtoj: Mên 25 = Anaitis 16b
sÚnklhton tîn qe|în
Index epigrafic 713
dhmiourgÒj: Pergaia 2 dhmiourgÕj; khpourÒj: Hypsistos 52 Ð stat∂wn |

Pergaia 3 dhmiourgÕn tÕ tîn kat¦ pÒlin khpou|rîn
p◊m‚pton; Pergaia 6 u≤Õj dπj kritˇj: Hosios 24 kritˇj
d[hmiourgoà]; Pergaia 7 kt∂sthj: Hypsistos 79 Ð aÙ|tÕj
dh[mi]‚[o]urgÕn; Pergaia 14 k?t∂sthj
d?h?m?iourgÒn; Pergaia 15 kwmhtikˇ: Dioscuri 24 `Re?s?∂a
dhmiourgÒn; Pergaia 16 kwmhtik¾
dhmio[u]rgÒ[n]; Pergaia 17 latÚpoj: Hosios 34 latÚpoi;
dhmiour‚gÕn tÕ tr∂ton; Pergaia Hosios 35 latÚpoi
24 dhmiourgÕn; Pergaia 25 luki£rchj: Hypsistos 58b
dhmiourg[Õn]; Pergaia 25 u≤Õn [M(£rkoj) AÙr(ˇlioj) Di]onÚsioj
TertÚllou kaπ OÙeib∂aj Dio|2[nus∂ou] Diog◊nouj
lu|[ki£rc]hj
dhmiouurgîn; Pergaia 36
masteigofÒroj: Pergaia 25
dhmiour‚gÒn; Pergaia 38 masteigof[Òroi]
dhm[iour]gÕn
misqwtˇj: Dioscuri 22 m(isqwt¾j)?;
di£docoj: Hypsistos 7 TrokÒndaj | Ð
di£docoj Dioscuri 23 Gidlasioj ‚
m(isqwtoà?)
doàloj: Lairbenos 1 doàlÒn mou;
nakot∂lthj: Anaitis 42 nakot∂l[t]hj
Mên 23 = Anaitis 16a TrÚfaia
Babulwn∂aj doÚ|lh newkÒroj: Pergaia 2 [≤?e?r?[©i
ŒkatÒntarcoj: Hypsistos 60 newkÒr]w?i?] P?◊?r?g?h?i
ŒkatÒntar|coj xust£rchj: Anaitis 48 xust£rchn
⁄parcoj ≤pp◊wn: Pergaia 23 o≥konÒmoj: Mên 57 o≥ko?[nÒ]‚[moj
⁄parcoj ≤pp◊wn ‚ e∏lhj a/
kolwnîn patrÕj patr∂doj: Mithra 2 p(atrÕj)
p(atr∂doj)
œpimelhtˇj: Hypsistos 72
œpimelhtoà | Diof£nou pragmateutˇj: Hosios 62 'AttikÕj
Kor|nhl∂aj GaianÁj ‚
œp∂tropoj: Pergaia 2 œpitrÒpou toà pragmateut¾‚j
Seb?a?s?t?oà; Mên 54 œp∂tropoj strathgÒj: Mithra 3 strathgÕj ‚
eÙerg◊thj: Hypsistos 52 tÕn ∏dion 'Ariaramne?∂?(aj)
eÙerg◊th[n]; Hypsistos 53 tÕn swlhnok◊nthj: Hypsistos 53 Ð
∏dion eÙ|erg◊thn stÒloj tîn swlhno|kentîn
⁄fhboj: Anaitis 46 ⁄fhbon trapezè: Pergaia 37 trapezë tÁj
pankra|tiast¾n 'Art◊mi‚doj
≥atrÒj: Hypsistos 13 AÙr(ˇlioj) Ûpatoj: Mithra 2 [[ùp£tou tÕ]] b/
Pa<à>loj | Ð kaπ 'Ep[i]|qÚmht[oj]
| ≥atr[Òj] calkeÚj: Hypsistos 7 cal?|k◊oj
≤ppeÚj: Hosios 43 strat[iè|t]hj cil∂arcoj: Pergaia 23 ceil(∂arcoj)
e≤ppeÝj leg. b/ ‚ t¾n m£mmhn
kaqolikÒj: Dioscuri 22 ¢pÕ
kaqol(ikîn) arkarius: Mithra 5 arkar/ius
dispensator: Mithra 5 Hypsistos 19 ”Etouj sn/;

Aug(ustorum) / n(ostrorum) Hypsistos 21 = Mên 20a ”Etouj
dispensatoris snz/; Hypsistos 40 ”Etouj t%g/;
Hypsistos 71a ”Etouj sxq/;
Hypsistos 104 [”E]touj tj/;
L. Unităţi de măsură Hypsistos 105 [”Et]ouj spj/;
Hypsistos 109 [⁄t]ouj sk/;
¥kaina: Anaitis 23a [Ÿw?]j ¢kainîn Hypsistos 116 [”Et]ouj tl?/;
tri£konta
Mithra 1 Ôpwj t¾n œx aÙtîn
Œkatont£couj: Mên 58 prÒs‚[o]don katacrîntai ta√j
(Œkatont£)c(ouj) g/
kat¦ ⁄toj; Mithra 11 [”E]touj
kotÚlhj: Mên 33 œ|la∂ou kotÚlhn
rxb/; Hosios 4 = Mên 2a [”Et]ouj
kÚproj: Mên 33 pu(rîn) kÚ(prouj)
d </ soe/; Hosios 16 ”Etou?[j] s?%d/;
m◊dimnoj: Hypsistos 72 med∂mnwn Hosios 41 ”Etouj skb/; Hosios
d◊ka 42 ”Etouj s|nz/; Hosios 43
pl◊qron: Mithra 1 pl◊qron Œn k[ὲ ”Eto[uj] | [t]kz/; Hosios 55
¼]mis[u]; Mithra 1 pl◊qra ”Etouj tma/; Hosios 56 ⁄touj
t◊ssara ¼mi‚su tmb/; Hosios 59 ”Etouj sxz/;
prÒcouj: Mên 33 o∏nou pr(Òcouj) d Hosios 71 ”Etouj tme/; Hosios
</ 72 ”Etouj tkz/; Hosios 73 ”Etouj
tetr£mforon: Mên 58 snh/; Hosios 84 ”Etouj sp/;
(tetr)£(mforon) a/; Mên 58 Lairbenos 1 ”Etouj s%$/;
(tetr)£(mfora) b/
Lairbenos 5 ”Etouj sn$/;
Lairbenos 6 ”Etouj th/;
Lairbenos 7 ⁄touj t/; Lairbenos
M. Datări
8 ”Etouj tg/; Lairbenos 9 ”Etouj
œp∂: Hypsistos 17 ['Epπ] tbi/; Mên 14 ”Etouj sg/; Mên 18
”Etouj s%a/; Mên 19 ”Etouj
Nikom?[£]cou; Hypsistos 29 œpπ
rmb/; Mên 22 ”Etouj rpg/; Mên
≤er◊wj Neik[ioj]; Dioscuri 24
[œpπ ¢]rcier◊wj tîn Sebastîn 24 ”Etouj spb/; Mên 25 =
Gaΐou Likin‚[n∂ou] Thlem£cou; Anaitis 16b ”Etouj s%/; Mên 27
Pergaia 25 œp' aÙtoà ”Etouj tlz/; Mên 28 ”Etouj
¢rcierwm◊no; Anaitis 20 = Mên spb/; Mên 31 ”Etouj rpg/; Mên
32 Èpπ ‚ ≤?er◊wj 'Alex£ndrou 33 ”Etouj sxe/; Mên 44 ”Etouj
s%e/; Mên 45 ”Etouj sm$/; Mên
MoÚr?‚kou; Anaitis 46 œpπ AÜlou
Òsti|ou Ì◊rwnoj 46 [”Etou]j? s?n?z/; Mên 49 ”Etouj
⁄toj: Hypsistos 6 ”Etouj tmb/; snj/; Mên 50 ”Etouj snj/; Mên
Hypsistos 17 ⁄tou]j tlh/; 57 ”Etouj sme/; Mên 60 ”Etouj
Index epigrafic 715
rpg/; Mên 61 [”Et]ouj sth/; Mên Xandikoà; Hosios 73 mh(nÕj)

65 ”Etouj ti/; Anaitis 1 ”Etouj 'Artemeis∂ou; Hosios 84 mh(nÕj)
smz/; Anaitis 3 ”Etouj snd/; Gorpi|a∂ou; Lairbenos 1 mh(nÕj)
Anaitis 4 ”Etouj spd/; Anaitis 5 a/; Lairbenos 5 mh(nÕj)
”Etouj | sph/; Anaitis 6 = Mên 1 Dais∂‚ou; Lairbenos 6 mh(nÕj)
”Etouj t/; Anaitis 8 ”Etouj tka/; g/; Lairbenos 9 mh(nÕj) $/;
Anaitis 9 ”Etouj tkq/; Anaitis Lairbenos 10 [mh(nÕj)] e/; Mên
10 ”Etouj triakosi|ostoà nj/; 14 mh(nÕj) 'Artemeis∂ou; Mên
Anaitis 10a ”E[touj] rnj/; 18 m(hnÕj) Gorpia∂o[u]; Mên 19
Anaitis 11 = Mên 15 ”Etouj mh(nÕj) Panˇmou; Mên 22
r%q/; Anaitis 12 = Mên 16 mh(nÕj) Gorpia∂|ou; Mên 24
”Etouj sma/; Anaitis 13 = Mên mh(nÕj) Dais∂ou; Mên 25 =
17 ”Etouj s%j/; Anaitis 14 Anaitis 16b mh(nÕj) Peritou;
”Etouj th/; Anaitis 18 ”Etouj Mên 28 Pereit∂ou h/; Mên 31
roj/; Anaitis 20 = Mên 32 mh(nÕj) Dais∂ou; Mên 33 mh(Õj)
”Etouj smd/; Anaitis 21 = Mên 'Arteme[i]|s∂ou; Mên 44 mh(nÕj)
35 ”Etouj tk/; Anaitis 22 = Mên Pereit∂ou; Mên 45 mhn(Õj) |
34 ”Etouj roh/; Anaitis 23 Panˇmou; Mên 46 mh(nÕj)
”Etouj tmj?/; Anaitis 24 ”Etouj Panˇm[ou]; Mên 49 mh(nÕj)
soh/; Anaitis 25 = Mên 36 DÚstrou; Mên 50 mh(nÕj)
”Etouj spa/; Anaitis 28 = Mên D(Ústrou); Mên 57 m(hnÕj)
39 ”Etouj tlq/; Anaitis 30 De∂ou; Mên 60 mh(nÕj)
”Etouj s%d/; Anaitis 31 ”Etouj Pereit∂ou; Mên 61 mh(nÕj)
rk/; Anaitis 32 ”Etouj se/; Lèou; Mên 65 mh(nÕj)
Anaitis D1 ”Etouj sg/; Anaitis Xandikoà; Anaitis 1 mh(nÕj)
D2 Bas(i)leÚontoj 'Att£lou | Lèou; Anaitis 3 mh(nÕj) Lèou;
⁄touj e/ Anaitis 4 mh(nÕj) 'Artemeis∂ou;
mˇn: Hypsistos 19 mh(nÕj) Dais∂ou, Anaitis 5 mh(nÕj) 'Artemeis∂|ou;
k/; Hypsistos 71a mh(nÕj) | Anaitis 6 = Mên 1 mh(nÕj)
AÙd<n>a∂ou; Mithra 11 m(hnÕj) Xandikoà; Anaitis 8 mh(nÕj)
P(anˇmou); Hosios 16 mh(nÕj) Xandikoà; Anaitis 9 mh(noj)
Ùper[be|reta∂ou; Hosios 42 Pereit∂ou; Anaitis 10 mh(nÕj)
mh(nÕj) 'Apella∂ou; Hosios 43 Pa|nˇmou; Anaitis 10a mhn[Õj] ‚
mh(nÕj) D∂ou; Hosios 52 m[h]nÕj Dai]s?∂ou; Anaitis 12 = Mên 16
X|an?dikoà; Hosios 56 mh(nÕj) mh(nÕj) Panˇmou; Anaitis 13 =
Ùperbert◊ou; Hosios 59 mh(nÕj) Mên 17 mh(nÕj) Lèou; Anaitis
| Lèou; Hosios 71 mh(nÕj) 14 mh(nÕj) Panˇmou; Anaitis
Gorpi◊ou; Hosios 72 mh(nÕj) 15a [mhnÕj] Dais∂ou; Anaitis 20
= Mên 32 mh(nÕj) 'Apella∂‚ou; kaπ | tîn gitÒn[wn]; Mithra 1

Anaitis 21 = Mên 35 mh(nÕj) ge∂tosi Filètv 'Asklh‚p∂adou
Pereit∂ou; Anaitis 22 = Mên 34 grafe√n: Mên 25 = Anaitis 16b
mh(nÕj) De∂ou; Anaitis 23 ⁄gra[y]|an; Anaitis 45
mh(nÕj) Dais∂ou; Anaitis 24 œngr£yasa
mh(nÕj) Gorpia∂ou; Anaitis 25 = d∂stegon: Lairbenos 3 tÕ d∂stegon;
Mên 36 mh(nÕj) | De∂ou; Anaitis Lairbenos 8 d∂s[tegon]; Pergaia
31 mh(nÕj) Ùperbereta∂ou; 8 tÕn pÚrgon d∂stegon
Anaitis D1 mh(nÕj) Panˇmou; dr◊panon: Hypsistos 9 tÕ ¢r©j
dr◊panon
Anaitis D2 mhnÕj Perit(∂)ou
e∏sodoj: Lairbenos 3 e≥sÒdoij;
Lairbenos 8 e∏sodon
⁄ndhmoj: Hosios 8 œ?n?dˇ?m?J
N. Alţi termeni greceşti
⁄xodoj: Lairbenos 3 œxÒdoij
¢gor£zw: Mithra 1 ¢gor£ntej œrgastˇrion: Lairbenos 3
¢gèn: Pergaia 5 Ka[is]arˇwn œrgastˇrion; Lairbenos 8
[œrgastˇ]|rion
[¢]gènwn; Pergaia 5
'Artemeise∂wn ‚ OÙespasiane∂wn œpimel◊omai: Hosios 50
œpimelhq◊nto[j]
¢gènwn; Pergaia 12 ¢gînej;
Anaitis 47 tÁj qeoà | ¢gîna œpistolˇ: Mên 54 'Ep?[istol¾]
¥mpeloj: Mithra 1 par¦ eÙerg◊thj: Anaitis 48 eÙerg◊thn
OÙale[r]∂ou K[a]l‚l∂stw zÒfoj: Mên 65 o≤ pro‚£xantej ØpÕ
¢mp◊lwn; Anaitis 20 = Mên 32 zÒfon e≤|erÒnenta
tîn ¢np◊‚lwn katoik◊w: Lairbenos 5 katoikîn œn
¢natolˇ: Hypsistos 62 prÕj ‚MossÚnoij
¢natol∂hn k£toikoj: Mên 64 o≤ k£toikoi
¢nˇr: Hypsistos 38 ¢n¾r ¢gaqÕj; k∂ndunoj: Hypsistos 10a swqeπj œk
Hosios 14 ¥ndrej ¥ristoi; meg£lwn ‚ kindÚnwn; Hypsistos
Hosios 34 ¥ndrej | Sakleanoπ; 45 œk meg£lou kindÚ|nou
Hosios 87 ¢n¾r u≤Õj 'EpatÒrigoj krˇnh: Mên 58 krˇnh
¥nqrwpoj: Hypsistos 38 ¢nqrèpoij; kr√ma: Dioscuri 24 kr∂mata
Hypsistos 90 Øpὲr | aÙtoà kaπ | kwdik∂lloj: Mâ 2 t£blaij kaπ
t◊knwn, gu|naikÒj, f∂lwn, | kwdik∂lloij
¢nanka∂wn, | ≥d∂wn ¢n|qrèpwn monopèlhj: Hypsistos 107
kaπ | tÁj pÒlewj; Anaitis 45 monopèlhj
¢n|qrèpwn neèteroj: Hosios 6 [Dhmˇ]trioj
¥rmenon: Lairbenos 8 t¦ ¥rmena Dhmhtr∂ou neète|[roj]
p[£nta?] o≥k∂zw: Lairbenos 9 o≥k[în]
ge∂twn: Hypsistos 97 Øpὲ[r] |
Œ?autoà kaπ tî<n> ≥d∂wn? p?|£?n?twn
Index epigrafic 717
oἶkoj: Hypsistos 9 tÕ ¢r©j sîma: Hypsistos 9'E¦n d◊ tij

dr◊panon e≥j tÕn oἶkon aÙtoà Ÿteron sîma e≥sen◊gkh
[e≥s◊lqoito] t£bla: Mâ 2 t£blaij kaπ
Ðmolog◊w: Hypsistos 56 kwdik∂lloij
Ðmo|lo<g>hse?n œn? `RwmV tam√on: Lairbenos 1 ≤erè<a>ton
tam√on
ÑfqalmÒj: Hosios 34 Ñfqalmù te
tim£w: Pergaia 3 œ‚[te∂mhsen];
D∂khj; Hosios 34 Ñ?[fqalmîn]; Pergaia 3 œte∂mhsen; Pergaia 7
Hosios 88 Øpὲr | Ñfqalmîn; [œte∂]mhsen; Pergaia 36
Anaitis 7 Øpὲr | Øge∂aj tîn œte∂mh‚san; Mên 65 œt∂|mhsan;
Ñfqalmîn; Anaitis 49 toÝj Anaitis 14 œte∂mhsan; Anaitis
ÑfqalmoÚj
22 = Mên 34 œte∂mhsan
p£qhma: Hypsistos 2 œlehqeπj ¢p'
Ó|llwn tîn paqhm£t[wn] tÒpoj: Anaitis 20 = Mên 32 tÒpoj
palam£omai: Hypsistos 12b u≥Õj tÁj pÒlewj: Pergaia 2 u≥Õj tÁj
¢gla∂saj pal£‚maij pÒlewj; Pergaia 3 u≥Õj tÁj
pan£retoj: Pergaia 5 pa[n]£retoj ; pÒlewj; Pergaia 5 u≤Õj tÁj
Pergaia 6 pan£retoj; Pergaia 7 pÒ‚lewj; Pergaia 6 u≤Õj? [tÁj
pa‚[n]£reton pÒlewj]; Pergaia 7 u≤Õn tÁj
panèlh: Hosios 51 panèlh pÒle[wj]; Pergaia 38 u≤Õn?
p£roikoj: Hypsistos 108 p£(roikoj) [pÒlewj]
patr∂j: Mithra 2 kaq' § Øp◊sceto Øy∂qronon: Mên 3 Ùy∂qronon
tÍ pat[r∂di] f£rmakon: Anaitis 12 = Mên 16
pinak∂j: Hypsistos 58a gr£yaj œn f£rmakon
p∂naki Ósa crÇzousi broto√si ‚ f∂loj: Hypsistos 90 Øpὲr | aÙtoà
œn p∂naki ptuktù sofo√si tÕ kaπ | t◊knwn, gu|naikÒj, f∂lwn, |
m◊llo[n] Øpei[pè]n ¢nanka∂wn, | ≥d∂wn ¢n|qrèpwn
pÒlij: Hypsistos 90 Øpὲr | aÙtoà kaπ | tÁj pÒlewj
kaπ | t◊knwn, gu|naikÒj, f∂lwn, | filÒkaisar: Pergaia 2 filÒkaisar;
¢nanka∂wn, | ≥d∂wn ¢n|qrèpwn
kaπ | tÁj pÒlewj Pergaia 5 filÒkaisar; Pergaia
polite∂a: Pergaia 26 [pol]i?te∂v 7 filÒpatrin
`Rwma∂wn filÒpatrij: Pergaia 3 filÒpatrij;
progegramm◊noj: Mâ 2 o≤ Pergaia 5 filÒpatrij; Pergaia 6
progegram|m◊noi filÒpatrij; Pergaia 7
prÒmoiroj: Mithra 1 [K]Úrillan filoka[∂]‚[s]ara; Pergaia 14
'Antip£trou toà ka[π ‚ G]a∂ou filÒpatrin; Pergaia 15
qugat◊ra prÒmoiron filÒpatrin; Pergaia 16
˛eg◊wn: Dioscuri 22 c(wr∂wn) f[i]l?Òpatrin; Anaitis 48
kuriakîn ˛egeînoj ‚
O≥no(andikÁj) filÒpatrin
f∂skon: Lairbenos 7 t[Õn f∂skon]; cèra: Hypsistos 72 œcar∂sato

Lairbenos 8 tÕn f∂skon; cèran | tÍ kèmV
Lairbenos 9 f∂skon; Lairbenos yˇfisma: Pergaia 1 Perga∂wn
10 tÕn f∂s|[kon] yˇfisma; Pergaia 9 Perga√w]n
fîj: Hosios 146 oÙr£nion fîj yˇfisma
car∂zomai: Hypsistos 72 œcar∂sato;
Mithra 1 œcar∂santo
Concordanţe
Anderson, 1937, 1, 19, nr. 5(b) Mên 64

Anderson, 1899, 96, nr. 76 Mên 62
AE, 1954, 7 Mithra 2
AE, 1996, nr. 1456 Anaitis 23a
AE, 1995, nr. 1532 Hypsistos 70a
Ameling, 1999-2000, 107 Hypsistos 63
AMS, 53, 18 Mithra 2
Adak, Akyürek Şahin, Güneş, 2008, 88-89, nr. 15 Hosios 148
Akyürek Şahin, 2004, 136-137, nr. 1 Hosios 131
Akyürek Şahin, 2004, 137, nr. 2 Hosios 132
Aydaş, 2002, 23-27 Mâ 2
BE, 1954, nr. 233 Lairbenos 117
BE, 1995, 568 Hosios 130
BE, 2000, 596 Hosios 67
Bean, 1959, 74, nr. 15 Hypsistos 73
Bean, 1959, 95-96; nr. 43 Mâ 1
Bean, 1959, 103, nr. 64 Mên 3
Beck, 1998, 119 Mithra 11
Beck, 1984, 2018-2019 Mithra 3
Beck, 1984, 2019 Mithra 4
Beck, 1984, 2018-2019 Mithra 6
Beck, 1984, 2018-2019 Mithra 13
Brixhe, 1987, 24 Lairbenos 68

Buckler, 1917, 93, nr. 6 Hypsistos 71
BMC Phrygia, 419, nr. 5 Sozon 8
Calpe, Low, 1994, col. 1051 Hypsistos 63
Cameron, 1939, 155-178, nr. 4 Lairbenos 108
Cook, II. 2, 1925, 881, nr. 20 Hypsistos 31
Cook, Zeus, II.2, 881 Hypsistos 44
Cook, II.2, 1925, 882, nr. 23 Hypsistos 2
Cook, 1925, II.2, 883 Hypsistos 82
Cumont, 1939, 68 Mithra 3
Cumont, 1939, 69 Mithra 11
Cumont, 1939, 70-71 Mithra 4
Cumont, 1939, 71-72 Mithra 12
Cumont, II, 1906, 367-369 Mithra 12
Cronin, 1902, 267, nr. 14 Hypsistos 43
Cronin, 1902, 124, nr. 58 Hypsistos 38
Clauss, 1992, 238 Mithra 2
Chapouthier, 25-26, nr. 3 Dioscuri 22
Chapouthier, 25-26, nr. 3 Dioscuri 23
CCCA, I, 188 Hosios 80
CCCA, I, 731 Hypsistos 58b
CIL, III/1 suppl., 6772 = 12135 Mithra 5
CIMRM, I, 22 Mithra 1
CIMRM, II, 27bis (suppl.) Mithra 2
CIMRM, II, 24B (suppl.) Mithra 6
CIMRM, 23 Mithra 11
CMRDM, I, 19 Mithra 3
CMRDM, I, 44 Anaitis 12
CMRDM, I, 47 Mên 14
Concordanţe 721

CMRDM, IV, 69 Mên 6
CMRDM, IV, 134-135 Mên 9
Debord, Varinlioğlu, 2001, 131, nr. 28 Hypsistos 65a
Debord, Varinlioğlu, 2001, 131-132, nr. 29 Hypsistos 64
Debord, 2005, 15-30 Mâ 2
Delemen, 1999, 166 nr. 290 Sozon 3
Delemen, 1999, 167, nr. 291 Sozon 2
Delemen, 1999, 167, nr. 292 Sozon 7
Drew-Bear, 1976, 247-248, nr. 1 Hypsistos 8
Drew-Bear, 1976, 248-249, nr. 2 Hypsistos 7
Drew-Bear, 17, 1976, 262-266, nr. 17 Hosios 1
Drew-Bear, Naour, ANRW, II, 18.3, 2036, nr. 31 Hypsistos 6
Drew-Bear, Naour, ANRW, II, 18.3, 2038, nr. 32 Hypsistos 17
Drew-Bear, Naour, ANRW, II, 18.3, 1990, 2039, nr. 33 Hypsistos 2
Drew-Bear, Naour, ANRW, II, 18.3, 1990, 2041, nr. 34 Hypsistos 4
Drew-Bear, Naour, ANRW, II, 18.3, 2041-2043, nr. 35 Hypsistos 40
Drew- Bear, ANRW, II, 18.3, 1990, 1935, n. 84 Lairbenos 117
Drew-Bear, Yıldızturan, 1999, 236, nr. 364 Hypsistos 12b
Drew-Bear, Yıldızturan, 1999, 258, nr. 396 Hosios 11
Drew-Bear, Yıldızturan, 1999, 326, nr. 522 Hosios 130
Devreker, 1995, 73, nr. 1 Hypsistos 70a
Diakonoff, 1979, 145, nr. 1 Anaitis 1
Diakonoff, 1979, 141-142, 145, nr. 2 Anaitis 2
Diakonoff, 1979, 142, 145, nr. 3 Anaitis 3
Diakonoff, 1979, 140, 143, 145, nr. 5 Anaitis 5
Diakonoff, 1979, 144-145, nr. 7 Anaitis 7

Concordanţe 723

Diakonoff, 1979, 154-155, nr. D1 Anaitis 50
Diakonoff, 1979, 154, nr. D2 Anaitis 50
Doonan, Smart, 2000-2001, 22-23 Hypsistos 82a
Engelmann, 2006, 185-186 Hypsistos 58b
ETAM, 4, 37 Hypsistos 62
ETAM, 24, 45 Mên 22
ETAM, 24, 51 Mên 32
ETAM, 24, 52 Mên 30
ETAM, 24, 55 Mên 20
ETAM, 24, 61 Mên 61
ETAM, 24, 70 Mên 33
ETAM, 24, 83 Mên 23
ETAM, 24, 84 Mên 24
ETAM, 24, 85 Mên 25
ETAM, 23, 131 Mên 54
ETAM, 23, 150 Hypsistos 31a
ETAM, 23, 157 Mên 48
ETAM, 23, 158 Hosios 71
ETAM, 19, 159 Anaitis 28
ETAM, 19, 556 Anaitis 15a
F. & E. Cumont, 1906, 203 Hypsistos 74
Franken, 2002, 370, nr. 1 Hypsistos 121
French, 1994, 104-5, nr. 2 Hypsistos 84
French, 1994, 106, nr. 12 Hypsistos 82
French, 1994, 104, nr. 12 Hypsistos 83
French, 1996b, 94, nr. 19 Hypsistos 10a
Hall, 1978, 263- 267 Hypsistos 62
Hall, 1978, 265 Hypsistos 63
Haspels, I, 1971, 313-314, nr. 40 Hypsistos 58a

Haspels, 1971, 335, nr. 145 Hosios 15
Herrmann, 1962, 24 Mên 14
Herrmann, 1962, 37, nr. 24 Anaitis 30
Herrmann, 1962, 48 Mên 46
Herrmann, 1962, 59, nr. 54 Anaitis 23
Hogarth, 1887, 376, nr. 1 Lairbenos 73
Hogarth, 1887, 382-383, nr. 13 Lairbenos 70
Hogarth, 1887, 387, nr. 16 Lairbenos 68
Hogarth, 1887, 385-387, nr. 15 Lairbenos 69
Horsley, 1981, 25-26, nr. 1 Hypsistos 8
Horsley, 1981, 25-26, nr. 2 Hypsistos 7
Grégoire, 1908, 445 Mithra 3
Gordon, 1994, 470 Mithra 10
Gordon, 1994, 470 Mithra 11
G. Petzl, EA, 22, 1994, 88-90, nr. 69 Anaitis 12
IC, 14 Hypsistos 25
IDidyma, 128 Hypsistos 23
IDidyma, 129 Hypsistos 24
IMagnesia, 122 Hypsistos 47a
IMilet, III, 1252 Hypsistos 53a
IMilet, III, 1254 Hypsistos 53b
IMilet, III, 1255 Hypsistos 53c
IGSK, 26.II, 5 Hypsistos 54
IGSK, 36.I, 14 Hypsistos 117
IGSK, 55.I, 34 Mithra 13
IGSK, 33, 136 Hosios 47
IGSK, 39.I, 49 Hosios 66
IGSK, 49, 61 Hypsistos 47
IGSK, 52, 37 Mên 59
IGSK, 52, 66 Anaitis 23
IGSK, 52, 72 Anaitis 23a
IGSK, 57, 5 Mên 42
IGSK, 57, 83 Mên 41
IGSK, 54.I, 23 Pergaia 1
Concordanţe 725

IGSK, 57, 61 Dioscuri
IGSK, 66, 23 Hypsistos 70a
IGSK, 54. I, 89 Pergaia 13
IGSK, 57, 104 a Sozon 5
IGSK, 57, 104 g Sozon 6
IGSK, 54. I, 174 Pergaia 24
IGSK, 56, 9 Mithra 2

IGSK, 60.I, 96 Hosios 54
IGSK, 54, 248 Mithra 9
IGSK, 34.2, 310 Hypsistos 55
IGSK, 40.II, 1012 Hosios 23
IGSK, 40.II, 1013 Hypsistos 72
IGSK, 17, VII.1, 3303 Hypsistos 109
IPerée, 1999, 179 Hypsistos 65
IPergam, 330 Hypsistos 66
IPergam, 331 Hypsistos 67
Concordanţe 727
Ist Forsch, 14, 37 Hypsistos 59

IstForsch, 39, Am. 1b, c Hypsistos 11
IstForsch, 39, Am. 32 Hypsistos 12
Ist Forsch, 39, H.24 Hypsistos 33
Jones, 1995, 39-33 Pergaia 1
Kaygusuz, 1984, 1-4 Pergaia 39
Keil, 1923, 250, nr. 7 Anaitis 38
Keil, 1923, 250, n. 7 Anaitis 44
Keil, 1923, 250 Anaitis 3
Keil, 1923, 252 Anaitis 16
Keil, 1923, 255 Hypsistos 31
Keil, 1923, p. 256, XXVII, 8 Anaitis 12
Keil, 1923, 256, n. 19 Anaitis 33
Keil, 1932, 256 Mên 56
Kearsley, 2002, 401 n. 2 Dioscuri 15
Kearsley, 2002, 402 Dioscuri 4
Kearsley, 2002, 403 Dioscuri i 3
Kearsley, 2002, 406 Dioscuri 10.
Kearsley, 2002, 407-408 Dioscuri 9
Kraabel, 1969, 88 Hypsistos 2
Lane, 1964, 23, nr. 9 Mên 51
Lane Fox, 231 Hypsistos 52
Legrand, DAGR, III.1, 19632, 1393 Mên 49
Legrand, DAGR, III.1, 19632, 1394 Mên 50
Lehmer, Wörrle, 2006, 73-75, nr. 133 Hosios 25
Lehmer, Wörrle, 2006, 75-76, nr. 134 Hosios 84
Le Dinahet, 2002, 203, nr. 1 Mên 4
Le Dinahet, 2002, 205-206, nr. 5 Mên 8

Le Dinahet, 2002, 206-207, nr. 7 Mên 10
Le Dinahet, 2002, 208, nr. 10 Mên 13
LIMC, VIII.1, 1997, 1148, nr. 3 Sozon 2
LIMC, VIII. 1, 1997, 1148, nr. 4 Sozon 3
LIMC, VIII.2 Sozon 4
LIMC, VIII.2, 1997, nr. 14 Sozon 8
VII. 1, 501, nr. 4a Sandan 4
LIMC, VII. 1, 663, nr. 4a Sandan 4
LIMC, VII.1, 663, nr. 4b Sandan 3
LIMC, VII.2, 501, nr. 4b. Sandan 3
LIMC, VII.2, 502, nr. 7a Sandan 2
LIMC, VII.1, 663, nr. 7a Sandan 2
LIMC, V.1, 543, nr. 11 Hosios 148
LIMC, II. 1, 1984, 245, nr. 486 Sozon 7
LIMC, V.1, 1990, 543 Hosios 14
LIMC, V.1, 1990, 542, nr. 1 Hosios 59
LIMC, V.1, 1990, 542, nr. 2 Hosios 57
LIMC, V.2, 1990, 374, nr. 2 Hosios 57
LIMC, V.2, 375, nr. 9 Hosios 33
LIMC, V.1, 1990, 542, nr. 3 Hosios 56
LIMC, V.2, 1990, 374, nr. 3 Hosios 56
LIMC, V.1, 1990, 542, nr. 4 Hosios 55
LIMC, V.1, 1990, 542, nr. 5 Hosios 99
LIMC, V.1, 1990, 542-543, nr. 8 Hosios 117
Marek, 2003, 47-48 Hypsistos 11
Marek, 2000, 135-137 Hysistos 12a
Malay, 2003, 13-14 Mên 19
MAMA, III, 1 Hypsistos 75
MAMA, IV, 269 Lairbenos 84
Concordanţe 729

MAMA IV, 272 Lairbenos 106
MAMA , IV, 278 II Lairbenos 113
MAMA, IV 275 A Lairbenos 74
MAMA, IV, 275 B I Lairbenos 76
MAMA, IV, 275 B II Lairbenos 77
MAMA, IV, 276 A I Lairbenos 75
MAMA, IV, 276 A II Lairbenos 78
MAMA, IV, 276 A III Lairbenos 79
MAMA, IV, 276 B Lairbenos 80
MAMA, IV, 276 C Lairbenos 81
MAMA, IV, 277 A I Lairbenos 73
MAMA, IV, 277 A II Lairbenos 82
MAMA, IV, 277 B Lairbenos 83
MAMA, IV, 278 I Lairbenos 112
MAMA, IV, 293. Lairbenos 72
MAMA, V.1, 148 Hosios 40
MAMA, VII, 281a Hosios 10
MAMA, VII, 311 Mên 63
MAMA, IX, 59 Hypsistos 1
MAMA, IX, 63 Hosios 7
MAMA, IX, p. 65 Hosios 4
MAMA, IX, P72 Hosios 6
MAMA, IX, P68 Hypsistos 3
MAMA, IX, P69 Hypsistos 5
MAMA, VII, 132 Hosios 50
MAMA, V, 29 Mên 52
MAMA, V, 186 Hypsistos 26

MAMA,VI, 389 Hosios 148
MAMA, X, 158 Hosios 8
MAMA, X, 214 Hosios 27
MAMA, X, 261 Hypsistos 17
MAMA, VIII, 298 Hypsistos 37
MAMA, X, 449 Mithra 11
Malay, Petzl, 1985, 60- 63, nr. 4 Anaitis 20
Mêndel, BCH, 27, 1903, 333, nr. 49 Hypsistos 83
Merkelbach, 1992, 55 Hypsistos 27
Milner, 1997, 38, nr. 4 Dioscuri 1
Miller, 1985, 51 Lairbenos 75
Concordanţe 731

Miller, 1985, 60-61 Lairbenos 108
Milner, Smith, 1994, 73-74 Hypsistos 62
Milner, Smith, 1994, 71 Mithra 8
Mitchell, 2010, 202, nr. A 39 Hypsistos 53a
Mitchell, 2010, 203, nr. A 40 Hypsistos53b
Mitchell, I, 1993, 49-50 Hypsistos 58a
Mitchell, 2010, 203, nr. A 41 Hypsistos 53c
Mitchell, 2010, 203, nr. A 43 Hysistos 31a
Mitchell, 2010, 203, nr. A 45 Hypsistos 49
Mitchell, 2010, 203-204, nr. A 48 Hosios 72
Mitchell, 2010, 204, nr. A49 Hysistos 10a
Mitchell, 2010, 204, nr. A50 Hypsistos 82a
Mitchell, 2010, 204, nr. A52 Hysistos 12a
Mitchell, 2010, 204, A53 Hypsistos 12b
Mitchell, 2010, 204-205, nr. A55 Hypsistos 58a
Mitchell, 2010, 205, nr. A56 Hypsistos 69
Mitchell, 1993, II, 29 Mithra 3
Mitchell, II, 1993, 36 Hypsistos 30
Mitchell, II, 1993, 26-27 Hosios 130
Mitchell, 1993, II, 44 Hypsistos 48
Mitchell, II, 1993, 49 Hypsistos 79
Mitchell, 1999, 136, nr. 127 Hypsistos 14

Mitchell, 1999, 137-138, nr. 152 Hypsistos 100
Mitchell, 1999, 138, nr. 158 Hysistos 117
Concordanţe 733

Mitchell, 1999, 139-140, nr. 185 Hysistos 54
Mitchell, 1999, 140, nr. 192 Hysistos 60
Mitchell, 1999, 140-141, nr. 199 Hypsistos 83
Mitchell, 1999, 141 nr. 210 Hypsistos 3

Mitchell, 1999, 142, nr. 220 Hosios 76
Mitchell, II, 1993, 49, n. 288 Hypsistos 21
Naour, 1983, 108, nr. 1 Mên 28
Naour, 1983, 110, nr. 2 Mên 18
Naour, 1983, 111, nr. 3 Hosios 16
NIS, I, p. 24 şi 32, n. 2 Mên 56
NIS, I, p. 23-24, 33-34 Mên 57
NIS, I, p. 32-33 Mên 59
NIS, 27 Anaitis 49
NIS, 1963, 35 Hosios 45
Concordanţe 735
NIPh, 39, nr. 4 Hosios 79

NIS, 41-42, nr. 8 Hosios 76
NIPh, p. 36 Mên 51
NIPh, 40, nr. III.6 (pl. 12). Hosios 81
Nock, 1942, 349 Mithra 3
OMS, I, 411 Hypsistos 22
OGIS, 755 Hypsistos 52
OGIS, 756; Hypsistos 53
Özsait, 2004, 105, nr. 1 Dioscuri 25
Özsait, Labarre, Özsait, 2004, 65, nr. 2 Dioscuri 25
Özsait,, Labarre, Özsait, 2004, 65, nr. 9 Dioscuri 26
Özsait, Labarre, Özsait, 2004, 69, nr. 16 Dioscuri 27
Öztürk, Tanrıver, 2008, 91-92 Lairbenos 1
Öztürk, Tanrıver, 2008, 92-93. Lairbenos 3
Öztürk, Tanrıver, 2008, 96 Lairbenos 6

Paz de Hoz, 1991, 75-77 Hypsistos 36
Paz de Hoz, 1991, 150, nr. 3.76 Anaitis 44
Paz de Hoz, 1991 150, nr. 3.77 Anaitis 45
Paz de Hoz, 1991, 152, nr. 3.82 Anaitis 23a
Paz de Hoz, 1999, 207, nr. 27.16 Hosios 72
Paz de Hoz, 1999, 211, nr. 30.16 Hypsistos 71a
Paz de Hoz, 1999, 211, nr. 30.17 Hypsistos 71
Perdrizet, BCH, 20, 1896, 62-62 Hosios 4
Perdrizet, 1896, 70-71 Mên 58
Peterson, 1926, 205-206 Hosios 12
Petzl, 1998, 24-25, nr. 3 Anaitis 10a
Petzl, 1998, 23-24, nr. 2 Mên 27
Petzl, 1998, 25, nr. 4 Anaitis 10b
Petzl, 1999, 100, nr. 3 Hosios 67
Petzl, 1997, 70- 75, nr. 1 Mên 60
Petzl, 1978, 268, nr. 13 Mên 29
Petzl, 1978, 268, nr. 14 Hosios 18
Petzl, 1978, 268, nr. 15 Hypsistos 18
Petzl, 1994, 42-44, nr. 35 Mên 44
Petzl, 1994, 67, nr. 56. Mên 19
Petzl, 1994, 68-69, nr. 57 Mên 14
Petzl, 1994, 68 Anaitis 11
Petzl, 1994, nr. 71 Anaitis 20
Petzl, 1998b, 66-71 Anaitis 17a
Petzl, 22, 1994, 99-100, nr. 76 Anaitis 21
Petzl, 22, 1994, 101-102, nr. 78 Anaitis 50
Petzl, 1994, 102-104, nr. 79 Mên 47
Petzl, 1994, 105, nr. 80 Mên 46
Petzl, 1994, 117, nr. 100 Mên 56
Petzl, 1994, 117-118, nr. 101 Mên 57
Petzl, 1994, 122, nr. 105 Hosios 1
Concordanţe 737
Petzl, 1994, 122, nr. 106 Lairbenos 108

Petzl, 1994, 138-139, nr. 119 Lairbenos 89
Petzl, 2001, 51-53 Mên 66
Petzl, 2002, 99-102 Mên 65
Peppers, 1980, 173, nr. 1 Hypsistos 119
Peppers, 1980, 173-174, nr. 2 Hypsistos 118
Peppers, 1980, 174, nr. 3 Hypsistos 120
Potter, 1990, 351-355. Hypsistos 62
Ramsay, 1889, 217, nr. 1 Lairbenos 71
Ramsay; 1883, 380, nr. 3 Lairbenos 114
Ramsay, 1889, 222-223, nr. 8 Lairbenos 68
Ramsay, 1930, 276, n. 31 Lairbenos 49
Ramsay, 1887, 354, nr. 12 Hypsistos 47
Ramsay, I, 1895, 78, nr. 14 Hypsistos 47
Ramsay, I, 1895, 148, nr. 40 Lairbenos 36

Ramsay, 1887, 513, nr. 94 Hosios 3a
Ramsay, 1895, 304, nr. 98. Sozon 3
Ramsay, 1895, I, 308, nr. 120-121 Mên 3
Ramsay, 1889, 219 Lairbenos 107
Ramsay, 1930, 276-277 Lairbenos 2
Ramsay, 1930, 286; Lairbenos 36
Ramsay, 1930, 286. Lairbenos 38
RECAM, II, 28 (B) Mên 64
RECAM, II, 141 Hypsistos 30
RECAM, II, 230 Mên 62
RECAM, II, 404 Mithra 10
RECAM, II, 418 Hypsistos 107
RECAM, III, 58 Hypsistos 42
RECAM, III, 149 Mâ 3
RECAM, III, 162 Mên 3
RECAM, IV, 24 Hosios 65
RECAM, IV, 39 Hypsistos 39a
RECAM, V, 19 Hosios 19
RECAM, V, 26 Dioscuri 3
Concordanţe 739
RECAM, V, 180 Sozon 1
Reynolds, Tannenbaum, 1987, 138, nr. 11 Hypsistos 14
Reynolds, Tannenbaum, 1987, 138-139, nr. 12 Hypsistos 15
Ricl, 1990, 163, nr. 1 Hosios 98
Ricl, 1990 164, nr. 2 Hosios 100
Ricl, 1990, 164, nr. 3 Hosios 101
Ricl, 1990 164-165, nr. 4 Hosios 102
Ricl, 1990, 165, nr. 5 Hosios 103
Ricl, 1991, 2, nr. 1 Hosios 93
Ricl, 2003, 102-106, nr. 1 Mên 60
Ricl, 2008, 568, nr. 2 Hosios 73
Ricl, 2008, 568, nr. 4 Hosios 72
Ricl, 1990, 158, n. 5 Hosios 99
Ricl, 1990, 158, nr. 5 Hosios 117
Ricl, 2008, 568, nr. 5 Hosios 71
Ricl, 2008, 569, nr. 6 Hosios 38
Ricl, 2008, 569, nr. 7 Hosios 130
Ricl, 2008, 569, nr. 8 Hosios 131
Ricl, 2008, 569, nr. 9 Hosios 132
Ricl, 2008, 569, nr. 10 Hosios 133
Ricl, 1991, 46, nr. 6 Hosios 89
Ricl, 1990, 165, nr. 6 Hosios 104

Ricl, 1990, 165-166, nr. 7 Hosios 105
Ricl, 1990, 166, nr. 8 Hosios 106
Ricl, 1990, 167, nr. 9 Hosios 107
Ricl, 1990, 167-168, nr. 10 Hosios 108
Ricl, 1990, 168, nr. 11 Hosios 109
Ricl, 1990, 168, nr. 12 Hosios 110
Ricl, 1990, 169, nr. 13 Hosios 111
Ricl, 1990, 169-170, nr. 14 Hosios 112
Ricl, 1990, 170, nr. 15 Hosios 113
Ricl, 1990, 171, nr. 16 Hosios 114
Ricl, 1990, 171, nr. 17 Hosios 115
Ricl, 1990, 171-172, nr. 18 Hosios 116
Ricl, 1990, 172, nr. 19 Hosios 118
Ricl, 1990, 172-173, nr. 20 Hosios 119
Ricl, 1990 173, nr. 21 Hosios 120
Ricl, 1990, 173, nr. 22 Hosios 121
Ricl, 1995, 174, nr. 14 Lairbenos 35
Ricl, 1995, 175-176, nr. 17 Lairbenos 38
Ricl, 1995, 181, nr. 32. Lairbenos 95
Concordanţe 741

Ricl, 1990 174-175, nr. 23 Hosios 122
Ricl, 1990, 175, nr. 24 Hosios 123
Ricl, 1990, 175, nr. 25 Hosios 124
Ricl, 1990, 175-176, nr. 26 Hosios 125
Ricl, 1990, 176, nr. 27 Hosios 126
Ricl, 1990, 176, nr. 28 Hosios 127
Ricl, 1990, 176, nr. 29 Hosios 128
Ricl, 1990, 177, nr. 30 Hosios 129
Ricl, 1991, 7, nr. 10 Hosios 44
Ricl, 2008, 570, nr. 11 Hosios 91
Ricl, 1991, 7, nr. 11 Hosios 45
Ricl, 1991, 7, nr. 12 Hosios 46
Ricl, 1990, 169, nr. 13 Hosios 111
Ricl, 1991, 8, nr. 13. Hosios 16
Ricl, 1991, 8, nr. 14 Hosios 18
Ricl, 1991, 8-9, nr. 15 Hosios 39
Ricl, 1991, 9, nr. 16 Hosios 88
Ricl, 1992b, 100, n. 16. Hosios 25
Ricl, 1991, 10, nr. 19 Hosios 28
Ricl, 1991, 10-11, nr. 20 Hosios 29
Ricl, 1991, 11, nr. 21 Hosios 30
Ricl, 1991, 12, nr. 22 Hosios 31
Ricl, 1991, 12-13, nr. 23 Hosios 32
Ricl, 2008, 571, nr. 21 Hosios 69
Ricl, 2008, 571, nr. 23 Hosios 11
Ricl, 2008, 571, nr. 24 Hosios 27
Ricl, 1991, 13, nr. 24 Hosios 33

Ricl, 44, 1994, 169, nr. 25 Hypsistos 26a
Ricl, 2008, 571, nr. 22 Hosios 146
Ricl, 2008, 571, nr. 25 Hosios 8
Ricl, 2008, 572, nr. 27 Hosios 84
Ricl, 1991, 13-14, nr. 25 Hosios 34
Ricl, 2008, 571, nr. 26; Hosios 25
Ricl, 1991, 14-15, nr. 26 Hosios 35
Ricl, 1991, 15, nr. 27 Hosios 36
Ricl, 2008, 572, nr. 28 Hosios 67
Ricl, 2008, 572, nr. 28 Hosios 68
Ricl, 1991, 15-16, nr. 28 Hosios 37
Ricl, 1991, 16, nr. 29 Hosios 14
Ricl, 1991, 17, nr. 30 Hosios 15
Ricl, 2008, 572, nr. 30 Hosios 65
Ricl, 2008, 572, nr. 31 Hosios 2
Ricl, 1991, 17, nr. 31 Hosios 40
Ricl, 2008, 573, nr. 32 Hosios 19
Ricl, 2008, 574, nr. 43 Hosios 85
Ricl, 1991, 17-18, nr. 32 Hosios 60
Ricl, 1991, 18, nr. 33 Hosios 61
Ricl, 1991, 18-19, nr. 34 Hosios 62
Ricl, 1991, 19, nr. 35 Hosios 63
Ricl, 1991, 19, nr. 36 Hosios 74
Ricl, 1991, 19-20, nr. 37 Hosios 75
Ricl, 1991, 20, nr. 38 Hosios 76
Ricl, 1991, 21, nr. 39 Hosios 77
Ricl, 1991, 21, nr. 40 Hosios 78
Ricl, 1991, 21-22, nr. 41 Hosios 79
Ricl, 1991, 22, nr. 42 Hosios 80
Ricl, 1991, 22, nr. 43 Hosios 81
Ricl, 1991, 23, nr. 44 Hosios 82
Ricl, 1991, 23, nr. 45 Hosios 83
Ricl, 1994, 174, nr. 35 Hosios 39
Ricl, 2008, 573, nr. 35 Hosios 51
Ricl, 2008, 573, nr. 36 Hosios 41
Ricl, 2008, 573, nr. 37 Hosios 47
Ricl, 2008, 574, nr. 38 Hosios 49
Ricl, 2008, 574, nr. 39 Hosios 23
Concordanţe 743
Ricl, 2008, 574, nr. 40 Hosios 94

Ricl, 2008, 574, nr. 41 Hosios 54
Ricl, 2008, 576, nr. 46 Hosios 134
Ricl, 2008, 576, nr. 47 Hosios 135
Ricl, 2008, 576, nr. 48 Hosios 136
Ricl, 2008, 576, nr. 49 Hosios 137
Ricl, 2008, 576, nr. 50 Hosios 138
Ricl, 2008, 576, nr. 51 Hosios 139
Ricl, 2008, 577, nr. 52 Hosios 140
Ricl, 2008, 577, nr. 52 Hosios 141
Ricl, 2008, 577, nr. 54 Hosios 142
Ricl, 2008, 577, nr. 55 Hosios 143
Ricl, 2008, 577, nr. 55 Mên 19
Ricl, 2008, 577, nr. 56 Hosios 144
Ricl, 2008, 577, nr. 57 Hosios 145
Ricl, 2008, 577, nr. 58 Hosios 147
Ricl, 1991, 23, nr. 46 Hosios 53
Ricl, 1991, 24, nr. 47 Hosios 98
Ricl, 1991, 24-25, nr. 48 Hosios 99
Ricl, 1991, 25, nr. 49 Hosios 100
Ricl, 1991, 25, nr. 50 Hosios 101
Ricl, 1991, 26, nr. 51 Hosios 102
Ricl, 1991, 26, nr. 52 Hosios 103
Ricl, 1991, 26, nr. 53 Hosios 104
Ricl, 1991, 27, nr. 54 Hosios 105
Ricl, 1991, 27, nr. 55 Hosios 106
Ricl, 1991, 27, nr. 56 Hosios 107
Ricl, 1991, 28, nr. 57 Hosios 108
Ricl, 1991, 28, nr. 58 Hosios 109
Ricl, 1991, 28-29, nr. 59 Hosios 110
Ricl, 1991, 29, nr. 60 Hosios 111
Ricl, 1991, 29, nr. 61 Hosios 112
Ricl, 1991, 30, nr. 62 Hosios 113
Ricl, 1991, 30, nr. 63 Hosios 114
Ricl, 1991, 31, nr. 64 Hosios 115
Ricl, 1991, 31, nr. 65 Hosios 116
Ricl, 1991, 31-32, nr. 66 Hosios 117
Ricl, 1991, 32, nr. 67 Hosios 118
Ricl, 1991, 32-33, nr. 68 Hosios 119
Ricl, 1991, 33, nr. 69 Hosios 120

Ricl, 1991, 33, nr. 70 Hosios 121
Ricl, 1991, 33-34, nr. 71 Hosios 122
Ricl, 1991, 34, nr. 72 Hosios 123
Ricl, 1991, 34, nr. 73 Hosios 124
Ricl, 1991, 34-35, nr. 74 Hosios 125
Ricl, 1991, 35, nr. 75 Hosios 126
Ricl, 1991, 35, nr. 76 Hosios 127
Ricl, 1991, 35, nr. 77 Hosios 128
Ricl, 1991, 3, nr. 78 Hosios 129
Ricl, 1991, 36, nr. 79 Hosios 3
Ricl, 1991, 37, nr. 80 Hosios 3a
Ricl, 1991, 37-38, nr. 81 Hosios 4
Ricl, 1991, 38, nr. 82 Hosios 5
Ricl, 1991, 38, nr. 83 Hosios 6
Ricl, 1991, 38-39, nr. 84 Hosios 7
Ricl, 1991, 39, nr. 85 Hosios 96
Ricl, 1991, 39-40, nr. 86 Hosios 97
Ricl, 1991, 40, nr. 87 Hosios 95
Ricl, 1991, 40-41, nr. 88 Hosios 52
Ricl, 1991, 36, nr. 89 Hosios 10
Ricl, 1991, 41-42, nr. 90 Hosios 92
Ricl, 1991, 42, nr. 91 Hosios 1
Ricl, 1991, 42, nr. 92 Hosios 90
Ricl, 1991, 42- 43, nr. 93 Hosios 148
Ricl, 1991, 43, nr. 94 Hosios 17
Ricl, 1991, 43, nr. 95 Hosios 87
Ricl, 1991, 23, nr. 96 Hosios 50
Ricl, 1991, 44, nr. 97 Hosios 70
Ricl, 1991, 44-45, nr. 98 Hosios 26
Ricl, 1991, 45, nr. 99 Hosios 64
Ricl, 1991, 45, nr. 100 Hosios 86
Ricl, 1991, 45-46, nr. 101 Hosios 66
Ricl, 1991, 46, nr. 102 Hosios 24
Ricl, 1991, 46, nr. 103 Hosios 51
Ricl, 1991, 46, nr. 104 Hosios 9
Ricl, 1991, 47, nr. 105 Hosios 12
Ricl, 1991, 47, nr. 107 Hosios 149
Ritti, Şimşek, Yıldız, 2000, 7, nr. D1 Lairbenos 72
Concordanţe 745

Ritti, Şimşek, Yıldız, 2000, 10-11, nr. D13 Lairbenos 110
Ritti, Şimşek, Yıldız, 2000, 21, nr. K1 Lairbenos 76

Ritti, Şimşek, Yıldız, 2000, 25-26, nr. K18 Lairbenos 39
Concordanţe 747

Robert, 1962, 129 Lairbenos 66
Robert, 1962, 277, n. 3 Mên 59
Robert, 1946, 70 Sozon 3
Robert, 1958, 120. Hosios 93
Robert, Anatolia, 3, 1958, p. 112 Hypsistos 22
Robert, 1958, 115 Hypsistos 93
Robert, 1962, 139, n. 2 Lairbenos 110
Robert, 1962, 150, nr. 44 Lairbenos 89
Robert, 1963, 166-167 Mên 14
Robert, 1937, 287, nr. 12 Hypsistos 114
Robert, 1937, 305 Mithra 1
Robert, 1987, 362 Mên 44
Robert, 1987, 402, nr. 5 Dioscuri 22
Robert, 1987, 402, nr. 5 Dioscuri 23
Robert, Hellenica, 1955, 163, nr. 28 Anaitis 26
Robert, Hellenica, III, 1946, 67 Sozon 4
Robert, Hellenica, X, 1955, 88-89 Hosios 12
Robert, Hellenica, VI, 1948, 108. Anaitis 5
Robert, Hellenica, VII, 1949, 57 Lairbenos 110
Robert, Hellenica, XI-XII, 1960, 215, 257 Anaitis 3
Robert, Hellenica, XIII, 133 Mên 59
Robert, Hellenica, 11-12, 1960, 407 Hypsistos 9
Robert, 1963, 486-487 Hypsistos 34
Robert, 1971, 597-619 = OMS, 5, 1989, 617-619 Hypsistos 63
Robert, OMS, II, 1358 Hosios 1
Robinson, 1905, 304, nr. 26. Hypsistos 83
Robinson, 1905, 306, nr. 29 Hypsistos 82
Roueché, 1989, 206-228 Pergaia 39
Ruscu, 38, 2005, 125-126 Hypsistos 82a
Şahin, 2006, 38-39, nr. 6 Hypsistos 58b

Sartre, 1995, 325 Anaitis 11
Sartre, 1995, 325-326 Anaitis 12
Sartre, 1995, 326 Mên 14
Sartre, 1995, 326 Mên 44
Sartre, 1995, 326 Mên 49
Sartre, 1995, 326 Mên 50
Sardis, VII.1, 17 Mên 58
Sardis, VII.1, 95 Anaitis 49
Salzmann, 1984, 360, nr. 8 Mên 52
Salzmann, 1984, 364, nr. 19 Mên 53
Salzmann, 1984, 364, nr. 19 Mên 64
SEG, 20, 1964, 10 Hypsistos 22
SEG, 6, 1932, nr. 253 Lairbenos 2
SEG, 6, 266 Hypsistos 13
SEG, 12, 1955, 515 Mithra 2
SEG, 19, 1963, 245, nr. 778. Mâ 1
SEG, 19, 1963, 249, nr. 796 Mên 3
SEG, 37, 1987, 853 Hypsistos 14
SEG, 37, 1987, 854 Hypsistos 15
SEG, 28, 1978, nr. 889 Hosios 18
SEG, 27, 1977, 933 Hypsistos 62
SEG, 43, 1993, nr. 939 Hosios 130
SEG, 43, 1993, 945 Hypsistos 58a
SEG, 41, 1991, 1014 Hypsistos 36
SEG, 33, 1983, 1027. Hypsistos 81
SEG, 33, 1983, 1049. Hypsistos 32
SEG, 44, 1994, nr. 1050 Hypsistos 26a
SEG, 44, 1994, nr. 1068 Hosios 38
SEG, 31, 1981, 1080 Hypsistos 39
SEG, 35, 1164 Anaitis 20
SEG, 40, 1990, nr. 1188 Hypsistos 2
SEG, 28, 1978, nr. 1182 Hosios 76
SEG, 40, 1990, 1196 Hypsistos 4
SEG, 42, 1992, 367, nr. 1207 Mên 3
Concordanţe 749
SEG, 40, 1990, 1227 Hypsistos 6

SEG, 40, 1990, 1235 Hypsistos 17
SEG, 52, 2002, nr. 1248 Hosios 2
SEG, 40, 1990, 1251 Hypsistos 40
SEG, 38, 1988, 1321 Mên 41
SEG, 35, 1985, 1322 Hypsistos 12
SEG, 26-27, 1976-1977, nr. 1355 Hypsistos 8
SEG 26-27, 1976-1977, 1356 Hypsistos 7
SEG, 52, 2002, nr. 1431 Hypsistos 42
SEG, 52, 2002, nr. 1433 Hosios 54
SEG, 53, 2003, nr. 1482 Hosios 134
SEG, 53, 2003, nr. 1486 Hosios 135
SEG, 53, 2003, nr. 1487 Hosios 136
SEG, 53, 2003, nr. 1488 Hosios 138
SEG, 53, 2003, nr. 1496 Hosios 137
SEG, 53, 2003, nr. 1490 Hosios 139
SEG, 53, 2003, nr. 1491 Hosios 140
SEG, 53, 2003, nr. 1494 Hosios 141
SEG, 53, 2003, nr. 1495 Hosios 145
SEG, 53, 2003, nr. 1497 Hosios 142
SEG, 53, 2003, nr. 1498 Hosios 143
SEG, 53, 2003, nr. 1499 Hosios 144
SEG, 46, 1996, nr. 1508 Anaitis 23a
SEG, 47, 1997, 1503 Mithra 7
SEG, 53, 2003, nr. 1523 Hosios 147
SEG, 48, 1998, nr. 1595 Hypsistos 42
SEG, 49, 1999, 1601. Hosios 71
SEG, 42, 1992, 1680 Hypsistos 27
SEG, 41, 1991, nr. 1700 Hosios 23
SEG, 49, 1999, 1708 Hypsistos 49
SEG, 45, 1995, nr. 1725 Lairbenos 87
SEG, 45, 1995, nr. 1726 Lairbenos 92
SEG, 45, 1995, nr. 1727 Lairbenos 93
SEG, 45, 1995, nr. 1728 Lairbenos 94
SEG, 45, 1995, nr. 1729 Lairbenos 95

SEG, 45, 1995, nr. 1730 Lairbenos 96
SEG, 45, 1995, nr. 1731 Lairbenos 97
SEG, 45, 1995, nr. 1732 Lairbenos 88
SEG, 45, 1995, nr. 1733 Lairbenos 98
SEG, 45, 1995, nr. 1734 Lairbenos 99
SEG, 45, 1995, nr. 1735 Lairbenos 100
SEG, 45, 1995, nr. 1736 Lairbenos 101
SEG, 45, 1995, nr. 1737 Lairbenos 102
SEG, 45, 1995, nr. 1738 Lairbenos 103
SEG, 45, 1995, nr. 1739 Lairbenos 104
SEG, 45, 1995, nr. 1740 Lairbenos 105
SEG, 45, 1995, nr. 1749A Lairbenos 46
SEG, 45, 1995, nr. 1749B Lairbenos 47
SEG, 45, 1995, nr. 1750 Lairbenos 48
SEG, 51, 2001, nr. 1801 Hosios 146
SEG, 49, 1999, nr. 1852 Hosios 67
SEG, 38, 1988, 1321 Mên 41
SEG, 38, 1988, 1901 Hypsistos 92
SNG Copenhagen, VI, Cilicia, nr. 344 Sandan 1
Schwertheim, 1975, 357-358 Mên 45
Sheppard, 1980-1981, 87-89, nr. 8 Hosios 99
Sheppard, 1980-1981, 94, nr. 11 Hypsistos 39
Sheppard, 1980-1981, 99-100, nr. 12 Hypsistos 22
Sheppard, 1980-1981, 100, nr. 12a Hypsistos 71
Sheppard, 1980-1981, 91, n. 64 Hosios 4
Sheppard, 1980-1981, 96, n. 71 Hypsistos 83
Sheppard, 1980-1981, 90 Hosios 93
Smith, 1997, 26, D1. Dioscuri 1
Smith, 1997, 27, D13 Dioscuri 22
Smith, 1997, 28, D 23 Dioscuri 2
Tanrıver, 2003, 29. Hosios 68
Trebilco, 1995, 73 Anaitis 23
TAM, II.3, 737 Hypsistos 58b
TAM, V.1, 7 Hypsistos 20
Concordanţe 751
TAM, III.1, 32 Hypsistos 108

TAM, IV.1, 62 Hypsistos 59
TAM, IV.1, 81 Hypsistos 60
TAM, V.1, 213 Anaitis 23
TAM, V.1, 231 Mên 44
TAM, V.1, 326. Anaitis 1
TAM, V.1, 339. Hosios 44
TAM, V.1, 460 Mên 14
TAM, V.1, 525 Mên 47
TAM, V.1, 598 Hosios 88
TAM, V. 1,450a Hosios 18
TAM, V.1, 461a Hypsistos 18
TAM, II.2, 402 Hypsistos 64
TAM, II.3, 737 Hypsistos 61
TAM, V.2, 898. Hypsistos 110
TAM, V.2, 898. Hypsistos 111
TAM, V.3, 1634 Hypsistos 71a
TAM, V.3, 1637 Hosios 72
TAM, V.3, 1729 Anaitis 23a
TMMM, II, 2 Mithra 5
TMMM, II, 4, p. 91 Mithra 1
TMMM, I, 362 şi II, 55c Mithra 12
TMMM, II, 3. Mithra 13
Vermaseren, 1951, 295 Mithra 4
von Aulock, Pisid., I, 114, nr. 1124-1127 Sozon 4

Vollkommer, LIMC, VI.1, 1992, 470, nr. 133 Mên 50
Will, 1955, 15 Mithra 3
Will, 1955, 154, 161-162 Mithra 5
Wüst, RE, 30, 1932, col. 2151 Mithra 1
În aceeaşi colecţie au apărut:
Limba latină în opera lui Dimitrie Cantemir: „Vita Constantini

Cantemyrii”. Studiu lingvistic şi literar
Claudia Tărnăuceanu
Structuri etno-demografice la Dunărea de Jos (sec. I-VII p. Chr.)

Lucreţiu Mihailescu-Bîrliba, coord.
Culte solare şi lunare în Asia Mică (secolele I-III d.Hr.)

Iulian Moga
În curs de apariţie:
Metafizică şi teologie la Francisco Suarez

Florin Crîşmăreanu

Moga PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Moga PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cuprins

Cuvânt înainte ....................................................................................................... 13

Concluzii ................................................................................................................ 277

Catalog de inscripţii şi reprezentări .................................................................... 283

Bibliografie ............................................................................................................ 587

Mărturii literare .................................................................................................... 649

Index epigrafic ....................................................................................................... 657

Concordanţe .......................................................................................................... 719

Tema investigată de autor este pe cât de generoasă prin direcţii şi posi-

stau la dispoziţia noilor investigatori, a celor care doresc să exploreze în adân-

amănunţită a lăcaşurilor de cult, a iconografiei mithraice, analiza tuturor aspec-

La fel de interesantă ca „lumea zeilor” este şi cea a credincioşilor (capi-

Prof. Univ. Dr. Silviu SANIE

AÙtofuˇj, ¢d∂daktoj, ¢mˇtwr, ¢stufeliktÒj,

Nu este un lucru deloc uşor să lucrezi alături de specialişti consacraţi în

care este şi director al Centrului de Istorie a Evreilor şi Ebraistică „Dr.

Environments. Monotheist Religions and Proselytism in Asia Minor and the

de la Universitatea Anadolu din Eskişehir faţă de care m-am simţit întotdeauna

pentru răbdarea şi amabilitatea de care au dat dovadă şi pentru excelenta cola-

Şcoala Franceză de la Atena,

von K. Ziegler und W. Sontheimer, Alfred Druckenmüller Verlag,

EU – Encyclopaedia Universalis, Ed. Encyclopaedia Universalis France, Paris,

CTH – Laroche, E., Catalogue des textes hittites, coll. «Études et

12, Die Inschriften von Ephesos, II (nr. 101-599), Repertorium,

33, Die Inschriften von Hadrianoi und Hadrianeia, herausgegeben von

53, The Inscriptions of Alexandreia Troas, edited by M. Ricl, 1997;

IMagnesia – Die Inschriften von Magnesia am Maeander, herausgegeben von

von E. Herzfeld und R. Heberdey, herausgegeben von J. Keil und A.

RECAM, III – Milner, N.P., An Epigraphical Survey in the Kibyra-Olbasa

et cum lacu Sumonensi, enarrauit F.C. Dörner, adivvante M.-B. von

Arkeoloji Dergisi – Arkeoloji Dergisi, Ege Üniversitesi, Edebiyat Fakültesi

JAC – Jahrbuch für Antike und Christentum, Aschendorffsche

Numen – International Review for the History of Religions, International

VigChrist – Vigiliae Christianae, North-Holland Pub. Co., Amsterdam.

e Ostia, 28-31 Marzo, 1978 / Proceedings of the International Seminar

1. Cadru, tipologie, teme şi direcţii de cercetare

neoplatonismul şi neopitagorismul), ale oracolelor teosofice de la

urmare foarte bine contextul cultural şi religios legat de grupurile etnice

divinităţilor studiate, evoluţia iconografiei şi a elementelor care ţin de

aferente (de exemplu, în Anatolia şi în lumea orientală întâlnim astfel

Cea de-a doua parte se referă la viaţa economică a templelor, moda-

TAM, MAMA, RECAM etc.); (3) colecţii de specialitate sau generale

2. Condiţii geopolitice şi etnodemografice

3) Perioada imperială târzie, corespunzătoare triumfului creştinis-

care Strabon înfăţişează importanţa pe care a căpătat-o Efesul în perioa-

archiereis ai Asiei, Ti. Claudius Celsus Orestianos şi Flavia Lykia,

Orosius. Sub aceeaşi formă expresia este menţionată de Ioannes Lydus,

Capadocia, Lydia, Lycia, Cilicia şi Pamfilia41. Lor le corespund zodiile

Hadrien Bru, François Kirbihler, Stéphane Lebreton49. În realitate, Mitchell

contemporani aprecierile cuvenite58. Mărturia lui Strabon privitoare la

sau Tyrannion din Amissos, rămâne o vreme la Nysa, în zona cariană a

Eudoxos din Cyzikos66 sau asupra împărţirii continentelor67. Chiar dacă

întrucât este interesat în mod deosebit de grupurile umane şi de speci-

vorbi despre Geografie ca „operă imperială” doar în sens strict crono-

etapă tranzitorie89 şi că populaţiile care trăiau împreună fie urmau să se

devin tot mai sălbatice, needucate şi necivilizate96. Întinderea alocată

homonadeii din zonă în 3-2 î.Hr., care a determinat colonizarea romană

Amestecarea populaţiilor din aria vestică a Anatoliei a fost

lingvistice ale idiomurilor locale fiind înregistrate sau presupuse

îngăduie să se apropie nici de cele pure, nici să se apropie între ele, ci

Dumnezeu”)18, El Shaddai („Atotputernicul”, iniţial „Dumnezeul de pe

Neikatoris, fiul lui Xenophon, care a încântat „turma” Celui Preaînalt

Ulpia Traiana Sarmizegetusa în Dacia44. În Occident, Theos Hypsistos