Capitolul 6

ANALIZA STRUCTURII FINANCIAR

PATRIMONIALE A ÎNTREPRINDERII

6.1. Concept.Factori de influenţă

Se numeşte analiză pe verticală, pentru că analizează în mod

distinct activul şi pasivul bilanţului precum şi modul de structurare al
acestora. De fapt, acest demers presupune analiza situaţiei financiare a
unei entităţi economico-inginereşti, cu alte cuvinte a rezultantei
mijloacelor şi resurselor de care dispune(a dispus firma) dar şi a
modului de utilizare al lor.
În plan practic(efectiv) se realizează o analiză pe baza aşa
numitelor rate de structură. Desigur dincolo de valenţele etimologice
ale cuvântului structură(ce provine din latinescul “struere” – construire,
manieră de a construi), în această situaţie se face referire directă la
structura activului şi pasivului bilanţier.
În acest context trebuie menţionat faptul că ratele de structură
ale bilanţului se determină ca raport între un post sau grupă de
posturi(de activ/pasiv) şi totalul bilanţier, dar şi ca raport între diferitele
elemente de activ/pasiv şi totalul grupelor din care fac parte.
Desigur nivelul şi relevanţa ratelor de structură sunt extrem de
variate de la caz la caz, ca urmare a faptului că, structura patrimonială a
unei întreprinderi este supusă unui ansamblu de influenţe precum:
a)factori tehnico-economici cum ar fi:
- durata procesului de producţie;
- durata de viaţă a imobilizărilor;

183
 ANALIZA PERFORMANŢELOR ŞI DIAGNOSTICUL ÎNTREPRINDERII

- intensitatea capitalizării.
b)factori juridico-economici:
- reglementările legale în vigoare;
- forma de organizare juridică a întreprinderii.
c)factori strategici:
- decizii privind utlizarea resurselor financiare;
- domeniul de activitate/interes;
- decizii privind dimensiunea întreprinderii/afacerii.
d)factori conjuncturali:
- sezonalitatea activităţii desfăşurate;
- posibilitatea/disponibilitatea de stocare;
- evoluţia nivelului preţurilor;
- posibilitatea/disponibilitatea de aprovizionare;
- evoluţia ratei dobânzii.
e)relaţiile cu partenerii externi:
- condiţii de livrare/plată ale furnizorilor;
- nivelul şi politica creditului-client;
- etc.
Fără îndoială că la aceste grupe de influenţe prezentate anterior,
se pota adăuga şi multe altele, la care din motive mai mult sau mai
puţin obiective nu am facut referire în prezenta lucrare, împreună având
o influenţă determinantă asupra structurii patrimoniale a întreprinderii
şi fără îndoială asupra performanţelor economico-financiare ale
acesteia pe un anumit interval de timp.
Principalele obiective ale analizei structurii bilanţului sunt:
stabilirea ponderii şi raporturilor dintre diferitele elemente
patrimoniale, aprecierea stării patrimoniale/financiare a întreprinderii,
evidenţierea schimbărilor, fundamentarea strategiei şi politicilor
financiare etc.
184
 Capitolul 6

6.2 Analiza structurii activului

Se realizează cu ajutorul ratelor de structură ale activului ce

evidenţiază, preponderent aspecte de natură tehnico-economică şi
juridică mai puţin de natură financiară, precum:
- destinaţia capitalului investit;
- gradul de lichiditate al capitalului investit;
- capacitatea întreprinderii de a-şi modifica structura activelor
sub influenţa unor factorilor conjuncturali.
Chiar dacă aşa cum s-a constatat în capitolul anterior, bilanţul
în majoritatea cazurilor este o imagine statică a patrimoniului
întreprinderii la un moment dat, dacă se iau în considerare intervale de
timp corespunzătoare se pot face studii comparative privind nivelul şi
structura posturilor sau grupurilor de posturi bilanţiere.
Prin urmare activul bilanţier, în ansamblul său poate înregistra
modificări atât din punct de vedere al structurii cât şi al nivelului.
În ceea ce priveşte ultimul aspect(nivelul) enunţat anterior în
principiu pot exista trei situaţii distincte:
a) IAt >1, nivelul activului total a crescut în perioada curentă
faţă de perioada de bază, datorită faptului că valoarea activelor intrate a
devansat valoarea ieşirilor de active;
Observaţie:
1)Intrările de actve au loc prin: creşterea valorii elementelor
necorporale, achiziţionarea de noi imobilizări fixe, creşterea valorii
activelor circulante;
2)Ieşirile de active se produc prin: diminuarea valorii nete a
imobilizărilor prin amortismente, vânzarea de active, diminuarea valorii
stocurilor(datorită deprecierii) etc.

185
 ANALIZA PERFORMANŢELOR ŞI DIAGNOSTICUL ÎNTREPRINDERII

b) IAt =1, menţinerea nivelului activului ca şi în perioada

anterioară, ca urmare a egalităţii dintre intrările şi ieşirile de active;
c) IAt < 1, scăderea valorii activelor faţă de perioada bază de
comparaţie, ca şi consecinţă a faptului că ieşirile au devansat intrările.
În vederea studierii structurii activului cele mai utilizate rate de
analiză sunt:
A. Rata activelor imobilizate(rAi)-relevă ponderea elementelor
patrimoniale utilizate permanent(aciclic) în totalul activelor şi totodată
gradul de investire al capitalului :
Ai
rAi   100 (6.1)
AT
Observaţii:
1)Valoarea ratei activelor imobilizate variază mult de la o
întreprindere la alta(funcţie de domeniul de activitate) o valoare
normală fiind acceptată în intervalul 40-60%;
2)Dinamica: - se studiază în comparaţie cu veniturile totale pe
care le generează la nivelul întreprinderii.
Din punct de vedere al dinamicii ratei s-au constatat
următoarele:
a) rAi1  rAi0 ( Ai   AT ) - semnifică o creştere a ponderii
imobilizărilor ca urmare a creşterii mai accelerate a activelor
imobilizate în raport cu celele totale;
Observaţie: această situaţie este considerată favorabilă dacă
duce la obţinerea în perioada curentă a unor venituri
suplimentare/superioare comparativ cu perioada de bază, sau dacă duce
la o creştere a veniturilor într-un ritm mai accelerat decât al investiţiilor
făcute (  Ai   VT );
b) rAi1  rAi0 ( Ai   AT ) - semnifică menţinerea ponderii activelor
imobilizate;

186
 Capitolul 6

Observaţie: situaţia este considerată favorabilă dacă se obţine

cel puţin acelaşi nivel al rezultatelor(  Ai   VT );
c) rAi1  rAi0 ( Ai   AT ) - semnifică o scădere a ponderii activelor
imobilizate.
Observaţie: situaţia este considerată favorabilă dacă se obţine
cel puţin acelaşi nivel al rezultatelor(  Ai   VT );
Dacă se doreşte o analiză de detaliu, adică găsirea unor
explicaţii amănunţite în ceea ce priveşte evoluţia şi ponderea ratei
imobilizărilor se recomandă determinarea următoarelor rate
complementare ale activelor imobilizate:
a1) rata imobilizărilor necorporale(rin)- exprimă ponderea
imobilizărilor necorporale în totalul activelor:

rin  n  100 (6.2)
AT
Observaţie: creşterea valorii(nivelului) acestei rate se poate
datora: măririi capitalului social, emisiunii de obligaţiuni, achiziţiilor
etc.
a2) rata imobilizărilor corporale(ric)- exprimă ponderea
imobilizărilor tangibile în total activ :

ric  c  100 (6.3)
AT
Observaţii:
1)Înregistrează un nivel mai ridicat în cazul firmelor în care se
desfăşoară procese tehnologice complexe;
2)Este influenţată direct de opţiunile strategice ale fiecărei firme
şi de modul de determinare al valorii nete a imobilizărilor(valoarea de
intrare-amortizare-rpovizioane pentru depreciere).
a3) rata imobilizărilor financiare(rif)- exprimă gradul de
implicare al firmei în plan financiar(plasare de capital excedentar,
finanţarea unor activităţii altor firme) :
187
 ANALIZA PERFORMANŢELOR ŞI DIAGNOSTICUL ÎNTREPRINDERII

f
rif   100 (6.4)
AT
Observaţii:
1) s-a constatat că nivelul acestei rate este strâns legat de
dimensiunile întreprinderii(afacerii), puterea investiţională fiind
modestă în cazul firmelor de dimensiuni relativ reduse şi considerabilă
în cazul grupurilor de firme, holdingurilor;
2)Complementaritatea dintre cele trei rate ale activelor
imobilizate este exprimată cel mai sugestiv de următoarea relaţie:
rAi  rin  ric  rif (6.5)

B. Rata activelor circulante(rAc)- reflectă ponderea

elementelor patrimoniale utilizate ciclic(“imobilizate ” în procesul de
exploatare) în total active :
Ac
rAc   100 (6.6)
AT
Observaţii:
1)Valoarea ratei activelor imobilizate variază mult de la o
întreprindere la alta o valoare normală fiind acceptată în jurul a 40-
50%;
2)Dinamica: - se studiază în comparaţie cu cifra de afaceri pe
care o generează la nivelul întreprinderii.
Din punct de vedere al dinamicii ratei s-au constatat
următoarele:
a) rAc1  rAc0 ( Ac   AT ) - semnifică o creştere a ponderii
activelor circulante ca urmare a creşterii mai accelerate a acestora în
raport cu celele totale;
Observaţie: această situaţie este considerată favorabilă dacă
duce la obţinerea în perioada curentă a unei cifre de afaceri superioare

188
 Capitolul 6

comparativ cu perioada de bază, sau dacă duce la o creştere a acesteia

într-un ritm mai accelerat decât al investiţiilor făcute (  Ac   CA );
b) rAc1  rAc0 ( Ac   AT ) - semnifică menţinerea ponderii
activelor circulante;
Observaţie: situaţia este considerată favorabilă dacă se obţine
cel puţin acelaşi nivel al rezultatelor(  Ac   CA );
c) rAc1  rAc0 ( Ac   AT ) semnifică o scădere a ponderii activelor
circulante.
Observaţie: situaţia este considerată favorabilă dacă se obţine
cel puţin acelaşi nivel al rezultatelor(  Ac   CA );
Dacă se doreşte o analiză de detaliu, adică găsirea unor
explicaţii amănunţite în ceea ce priveşte evoluţia şi ponderea ratei
activelor circulante se poate proceda ca şi în cazul imobilizărilor fiind
posibilă determinarea următoarelor rate :
b1)rata stocurilor(rSt)- reflectă nivelul stocajului înregistrat la
nivelul întreprinderii la un moment dat:
St
rSt   100 (6.7)
AT
Observaţii:
1)Nivelul ratei depinde de : domeniul de activitate, durata
ciclului de exploatare, factori conjucturali şi condiţii de piaţă(inflaţie,
speculaţii privind preţurile de aprovizionare, putere de cumpărare etc);
2)Creşterea nivelului stocurilor este considerată
normală(justificată) atunci când este determinată de intensificarea
activităţii, respectiv nejustificată(nefavorabilă) când se datorează unor
stocuri fără mişcare sau cu mişcare lentă;
3)Un nivel echilibrat al ratei este de 30% în industrie şi 40-50%
în construcţii şi comerţ.

189
 ANALIZA PERFORMANŢELOR ŞI DIAGNOSTICUL ÎNTREPRINDERII

b2) rata creanţelor(rCr)- relevă informaţii privind politica de

credit comercial :
Cr
rCr   100 (6.8)
AT
Observaţii:
1)Depinde în primul rând de specificul activităţii, în cazul în
care există un contact direct cu un număr mare de clienţi(comerţ cu
amănuntul, prestări servicii) are un nivel relativ scăzut, iar valorile mai
ridicate se întâlnesc în cazul relaţiilor de pe piaţa industrială(între
agenţi economici) ;
2)Un nivel considerat normal al ratei este de 20-30% pentru
industrie şi 10-15% în construcţii şi comerţ en-gross;
3)Se recomandă ca ponderea creanţelor comerciale neâncasate
la scadenţă să nu depăşească 10% din valoarea creanţelor.
b3)rata investiţiilor financiare pe termen scurt(rifc)- arată
ponderea titlurilor de plasament în total active:
 fc
rifc   100 (6.9)
AT
Observaţii:
1)Este dependentă de disponibilităţile băneşti ale întreprinderii
dar şi de strategia investiţională a acesteia;
2)În cazul firmelor cu capital românesc în majoritatea cazurilor
nivelul acestei rate este destul de modest deocamdată, şi uneori chiar
zero.
b4) rata disponibilităţilor băneşti(r Dsp)- relevă gradul de
lichiditate efectivă a activului:

Dsp
rDsp   100 (6.10)
AT

190
 Capitolul 6

Observaţii:
1)Un nivel foarte ridicat al ratei poate releva o situaţie
favorabilă din punct de vedere al echilibrului financiar, dar şi semnalul
deţinerii unor resurse financiare insuficient utilizate(valorificate);
2)Nivelul acceptabil este de 3÷5%(din activele circulante) sau
1,5÷2%(din total activ).
Ca şi în cazul analizei structurii imobilizărilor şi în ceea ce
priveşte ratele de analiză a activelor circulante, complementaritatea
dintre acestea este cuprinsă într-o relaţie matematică:

rSt  rCr  rifc  rDsp  rAc (6.11)

Totodată la nivelul celor două “familii” de rate cu ajutorul

cărora se poate face analiza structurii activelor unei întreprinderi se
remarcă următoarea corelaţie:

rAi  rAc  100 % (6.12)

Desigur analiza structurii activului, a nivelului şi dinamicii

elementelor sale componente reprezintă pentru actul de conducere şi nu
numai una dintre principalele surse de informaţii privind „sănătatea”
unei întreprinderi, însă nu mai puţin importantă este analiza structurii
pasivului - a surselor de finanţare(din punct de vedere al structurii,
provenienţei etc) aspect asupra căruie ne vom opri atenţia în cele ce
urmează.

6.3 Analiza structurii pasivului

191
 ANALIZA PERFORMANŢELOR ŞI DIAGNOSTICUL ÎNTREPRINDERII

Relevă în primul rând faptul că posibilităţile(sursele) de

finanţare pe care orice întreprindere(teoretic) le are la dispoziţie
sunt după provenienţa lor : proprii(reprezentate de capitalul social şi
rezultatele obţinute), împrumutate(pe termen lung, mediu sau scurt) şi
atrase(creditul comercial, participaţii etc.). De asemenea ratele de
structură ale pasivului oferă informaţii deosebit de utile şi despre gradul
de exigibilitate al surselor de finanţare, precum şi despre orientarea
politicii financiare a întreprinderii prin scoaterea în evidenţă a unor
aspecte precum :
- stabilitatea financiară;
- autonomia financiară;
- gradul de îndatorare.
A.Rata stabilităţii financiare(rsf)-ne arată ponderea
capitalurilor permanente-surselor stabile de finanţare (exigibile într-o
perioadă >1 an) în totalul surselor de finanţare:
C pm
rsf   100 (6.13)
PT
Observaţii:
1)Cu cât valoarea acestui indicator este mai aproape de 100% cu
atât stabilitatea financiară a întreprinderii este mai mare;
2)Dacă rata stabilităţii financiare înregistrează un nivel superior
ratei imobilizărilor, există premisele unui echilibru financiar pe termen
mediu şi lung(un fond de rulment pozitiv).
Din punct de vedere al dinamicii ratei se pot constata
următoarele:
a) rsf1  rsf0 ( Cpm   PT ) - stabilitatea financiară s-a ameliorat, ca
urmare a evoluţiei surselor stabile de finanţare într-un ritm mai alert
decât cel a surselor de finanţare pe ansamblul lor;

192
 Capitolul 6

Observaţie: această creştere se poate datora: majorării

capitalului social, constituirii de provizioane, creşterii profitului
nerepartizat, creşterii nivelului rezervelor, contractării de împrumuturi
pe termen mediu şi lung, primirii de subvenţii etc.
b) rsf1  rsf 0 ( Cpm   PT ) - gradul de stabilitate financiară rămâne
nemodificat, păstrându-se aceleaşi proporţii între sursele de finanţare
stabile şi nivelul total al pasivelor;
c) rsf1  rsf 0 ( Cpm   PT ) - stabilitatea financiară s-a deteriorat,
datorită faptului că sursele de finanţare per ansamblu s-au modificat
mai repede decât sursele de finanţare stabile.
Observaţie: această evoluţie se poate datora: înregistrării unor
pierderi în cursul exerciţiului, diminuării capitalului social, repartizării
rezultatului obţinut în vederea acordării de dividende, diminuării sau
anulării provizioanelor, creşterii mai accelerate a datoriilor pe termen
scurt etc.
B.Rata autonomiei financiare(raf)-ne arată măsura în care
sursele de finanţare aparţin proprietarului. Având în vedere constatările
menţionate la începutul acestui subcapitol este lesne de înţeles că în
ceea ce priveşte această rată există două accepţiuni şi anume:
- autonomie financiară globală, obţinută prin compararea
surselor de finanţare proprii cu ansamblul surselor de finanţare ;
- autonomie financiară la termen, obţinută prin compararea
surselor proprii de finanţare cu sursele stabile(permanente).
b1) rata autonomiei financiare globale(r afg) – relevă ponderea
capitalurilor proprii în totalul surselor de finanţare:

Cpr
rafg   100 (6.14)
PT

193
 ANALIZA PERFORMANŢELOR ŞI DIAGNOSTICUL ÎNTREPRINDERII

Observaţii:
1)Este un indicator căruia instituţiile financiare, în cazul în care se
solicită un împrumut, îi acordă o mare importanţă;
2)Deşi este greu de stabilit un nivel optim al ratei, experienţa
practică a relevat faptul că:
- dacă rata autonomiei financiare globale > 66.7%
autonomia financiară a întreprinderii este ridicată, prezentând garanţii
certe pentru a beneficia de noi împrumuturi;
- dacă rata autonomiei financiare globale este între
[30%→60%] întreprinderea poate beneficia de ecordarea unor credite
însă riscul recuperării acestora creşte;
- dacă rata autonomiei financiare globale <30%
întreprinderea nu prezintă garanţii pentru obţinerea unui credit.
b2) rata autonomiei financiare la termen(raft) – se determină
ca raport între sursele proprii de finanţare şi cele permanente, fiind
considerată mai expresivă decât rata anterioară.
În ceea ce priveşte modul de determinare efectiv teoria şi
practica economică relevă două modalităţi de apreciere a autonomieie
financiare la termen:
1)Ca şi raport între capitalul propriu şi totalul surselor de
finanţare stabile indiferent de provenienţa lor:
C pr
raft   100 (6.15)
C pm
Observaţie: se recomandă ca cel puţin jumătate din sursele de
finanţare stabile să aparţină proprietarului(raft≥50%).
2) Ca şi raport între capitalul propriu şi sursele de finanţare
stabile externe(împrumuturile pe termen mediu şi lung):
C pr
raft   100 (6.16)
Îtml

194
 Capitolul 6

Observaţie: în această situaţie se consideră că întreprinderea

beneficiază de autonomie financiară la termen dacă sursele proprii de
finanţare sunt cel puţin la acelaşi nivel cu împrumuturile pe termen
mediu şi lung(raft≥100%).
C.Rata de îndatorare(rî)- ne arată în mărimi relative nivelul
datoriilor pe care le are întreprinderea în raport cu sursele de finanţare.
La fel ca şi rata autonomiei financiare şi gradul de îndatorare al unei
întreprinderi poate fi abordat la două niveluri:
- rata de îndatorare globală, determinată prin compararea
ansamblului datoriilor indiferent de natura lor cu totalul surselor de
finanţare;
- rata de îndatorare la termen, obţinută prin compararea datoriilor
financiare pe termen mediu şi lung cu sursele de finanţare permanente
sau proprii.
c1)rata de îndatorare globală(rîg) – relevă ponderea datoriilor
totale în total pasive:
Dt
rîg   100 (6.17)
PT
Observaţie: un nivel de îndatorare maxim acceptat, astfel încât
gradul de risc să fie acceptabil este de 66%.
Dacă se doreşte o analiză de detaliu, adică găsirea unor explicaţii
amănunţite în ceea ce priveşte evoluţia şi nivelul ratei îndatorării se
poate determina:
1)rata datoriilor bancare(rDb) – care arată ponderea datoriilor
bancare(indiferent de intervalul de timp) în totalul datoriilor:
Db
rîg   100 (6.18)
Dt
2)rata datoriilor comerciale(rDc) – evidenţiază ponderea
datoriilor faţă de furnizări în total datorii:
Dc
rîg   100 (6.19)
Dt
195
 ANALIZA PERFORMANŢELOR ŞI DIAGNOSTICUL ÎNTREPRINDERII

3)rata datoriilor fiscale(rDfsc) – relevă ponderea obligaţiilor

întreprinderii faţă de organele fiscale, asigurările sociale etc:
Dfsc
rîg   100 (6.20)
Dt
4)rata altor datorii(raD) – scoate în evidenţă ponderea datoriilor
întreprinderii faţă de angajaţi, parteneri de afaceri etc:
aD
rîg   100 (6.21)
Dt
c2)rata de îndatorare la termen(rît) – permite compararea
datoriilor financiare pe termen mediu şi lung cu:
1)sursele de finanţare stabile:
Itml
rît   100 (6.22)
Cpm
Observaţie: se consideră că cel puţin jumătate din sursele de
finanţare stabile trebuie să fie proprii(rît ≤ 50%).
2)sursele de finanţare proprii:
Itml
rît   100 (6.23)
Cpr
Observaţie: se recomandă ca sursele de finanţare stabile
împrumutate să nu depăşească nivelul surselor de finanţare prorpii(r ît ≤
100%).

Teste de verificare a cunoştinţelor

196
 Capitolul 6

1.Scăderea în dinamică a ratei stabilităţii financiare poate avea ca şi

cauză:
a)majorarea capitalului social prin aport al acţionarilor;
b)repartizarea profitului net;
c)primirea de subvenţii;
d)contractarea de noi împrumuturi pe termen mediu şi lung într-
un volum mai mare decât suma rambursărilor;
e)constituirea de provizioane reglementate.
2.Creşterea în dinamică a activului total(IAt>1) se poate realiza prin :
a)creşterea disponibilităţilor băneşti;
b)vânzarea de imobilizări;
c)nepunerea în funcţiune a imobilizărilor în curs;
d)diminuarea stocurilor ca urmare a deprecierii, degradării,
reevaluării, lipsurilor, etc;
e)diminuarea valorii creanţelor datorită scăderii vânzărilor
şi/sau accelerării vitezei de încasare.
3.Daca rata activelor circulante scade de la o perioadă la alta, atunci:
a)ponderea activelor circulante creşte ca urmare a modificării
valorii activelor circulante într-o proporţie mai mare decât cea a
activului total(IAc>IAt);
b)ponderea activelor circulante sporeşte ca şi efect a creşterii
valorii activelor circulante într-o proporţie mai mare decât cea a
activelor imobilizate(IAc>IAi);
c)Limita aprecierii favorabile este dată de realizarea cifrei de
afaceri în aceeaşi proporţie cu valoarea activelor circulante, în
condiţiile realizării vitezei de rotaţie la nivelul perioadei de bază;
d)Limita minimă a unei aprecieri favorabile este creşterea
vitezei de rotaţie a activelor circulante în condiţiile realizării cifrei de
afaceri cel puţin la nivelul anului de bază;

197
 ANALIZA PERFORMANŢELOR ŞI DIAGNOSTICUL ÎNTREPRINDERII

e)ponderea activelor circulante se păstrează ca efect al

modificării valorii activelor circulante în acelaşi ritm cu modificarea
valorii activului total.
4.Rata stabilităţii financiare reflectă :
a)măsura în care capitalurile permanente acoperă activele
permanente;
b) ponderea capitalurilor proprii în total capitaluri permanente;
c) măsura în care firma dispune de capitaluri circulante în total
patrimoniu;
d) ponderea capitalurilor permanente în total surse de finanţare;
e) ponderea obligaţiilor pe termen mediu şi lung în total
capitaluri permanente.
5. Rata autonomiei financiare globale reflectă :
a)ponderea capitalurilor permanente în total pasiv;
b) gradul în care firma dispune de capitaluri proprii în total
patrimoniu;
c) măsura în care firma dispune de capitaluri împrumutate în
total patrimoniu;
d) ponderea capitalurilor proprii în total capitaluri permanente;
e) măsura în care sursele stabile acoperă utilizările stabile.
6.Rata autonomiei financiare la termen măsoară :
a)ponderea capitalurilor permanente în total pasiv;
b) măsura în care firma dispune de capitaluri proprii în total
patrimoniu;
c) măsura în care firma dispune de capitaluri împrumutate în
total patrimoniu;
d) ponderea capitalurilor proprii în total capitaluri permanente;
e) măsura în care sursele stabile acoperă utilizările stabile.
7. Structura patrimonială a unei întreprinderi nu este influenţată de :
198
 Capitolul 6

a)durata procesului de producţie şi intensitatea capitalizării;

b) reglementările legale în vigoare şi domeniul de activitate;
c) evoluţia preţurilor şi sezonalitatea activităţii;
d) elasticitatea preţurilor pe piaţa de referinţă;
e) nivelul şi politica creditului client.
8. Care dintre următoarele relaţii este adevărată :
a) rAi  rin  ric  rif ; b) rni  rAi  ric  rif ;
c) rni  rAi  ric  rif ; d) rAi  rin  ric  rif ;
e) rni  rAi  ric  rif .
9. Rata creanţelor ne relevă :
a)ponderea titlurilor de plasament în total active;
b) gradul de lichiditatea efectivă a activului;
c) informaţii privind politica de credit comercial;
d) ponderea elementelor patrimoniale utilizate ciclic;
e) stocajul înregistrat la nivelul unei întreprinderi.
10. Care dintre următoarele relaţii nu este adevărată :
a) rSt  rCr  rifc  rDsp  rAc ; b) rAc  rCr  rifc  rDsp  rSt ;
c) rAi  rAc  100 %; d) rAi  rin  ric  rif ;
e) rSt  rCr  rifc  rDsp  rin  ric  rif  rAi  rAc .
11. Analiza structurii pasivului oferă informaţii privind aspecte precum:
a)destinaţia capitalului investit şi gradul de lichiditate al
acestuia;
b)destinaţia capitalului investit şi stabilitatea financiară a
întreprinderii;
c)autonomia financiară şi gradul de îndatorare ;
d)gradul de lichiditatea al capitalului investit şi gradul de
îndatorare al întreprinderii;

199
 ANALIZA PERFORMANŢELOR ŞI DIAGNOSTICUL ÎNTREPRINDERII

e)stabilitatea financiară, autonomia financiară şi gradul de

îndatorare.
12. Analiza structurii activului oferă informaţii privind aspecte precum:
a)destinaţia capitalului investit şi gradul de lichiditate al
acestuia;
b)destinaţia capitalului investit şi stabilitatea financiară a
întreprinderii;
c)autonomia financiară şi gradul de îndatorare ;
d)gradul de lichiditatea al capitalului investit, destinaţia acestuia
şi capacitatea întreprinderii de a-şi modifica structura activelor;
e)stabilitatea financiară, autonomia financiară şi gradul de
îndatorare.
13. Creşterea nivelului capitalului propriu se poate realiza prin :
a)retrageri de aporturi ale acţionarilor/asociaţilor;
b)creşterea rezervelor pe seama repartizărilor din profitul net;
c)diferenţe nefavorabile din reevaluarea elementelor
patrimoniale;
d)acoperirea pierderilor din exerciţiile precedente;
e) virarea subvenţiilor pentru investiţii la venituri.

200