Examenul radiologic al abdomenului

Abdomenul se structureaza in 4 segmente:

- structurile extraabdominale – vertebrele toracale si lombare, musculatura paravertebrala,
coastele, diafragmul si peretele muscular abdominal
- spatiul peritoneal si extraperitoneal
- aparatul digestiv – stomac, intestin subtire, intestin gros, ficat, splina, pancreas
- aparatul urogenital – rinichi, uretere, vezica urinara, uretra si tractusul genital
- la fiecare structura se evalueaza: locatia, dimensiunea, forma, pozitia, conturul, numarul,
densitatea si relatia cu organele invecinate
- !exista structuri care at cand sunt normale – nu sunt identificate pe imaginea radiologica, insa
cand sunt modificate pot deveni vizibile sau pot antrena modificari ale organelor invecinate

Structuri abdominale vizibile in conditii normale: ficat, stomac, splina, intestin subtire, intestin
gros, rinichi, vezica urinara, prostata, cavitatea peritoneala, spatiul extraperitoneal
Structuri abdominale nedecelabile in conditii normale: pancreas, vezica biliara, suprarenale,
ureterele, ovarele, uretra, uter, lnn, vase de sange.
Pt a intelege relatiile unui organ cu celalalt – inaginea proiectiei abdominale a fost impartita in:
- 5 regiuni in incidenta L
- 4 regiuni in incidenta VD/DV

Regiunea 1:
Incidenta L:
-limita dorso-craniala = diafragmul
-limita caudala – o linie oblica dorso-ventral si caudo-cranial pe ultimul spatiu intercostal -de la L3
la linia alba in dreptul T13
-limita ventrala – o linie oblica caudo-craniala- de la ½ limitei caudale catre cupola diafragmatica
Ficatul – partea dorsala
Splina – capul
Rinichiul dr ( posibil si partea craniala a rinichiului stg)
Stomacul – zona fundica si corpul
Suprarenala dr (posibil stg)
Pancreasul
Lnn mezenterice

Incidenta VD(dr)
-limita mediana- coloana vertebrala de la L1 cranial la bolta diafragmatica
-limita caudala – o linie perpendiculara pe coloana cranial de L1
-limita anterolaterala – diafragmul
Ficatul- lobul dr (vezica biliara), rinichiul drept, suprarenala dr, stomacul – pilorul, duodenul
proximal, pancreasul, lnn mezenterice

Regiunea 2
Incidenta L (sub regiunea 1):
-ficatul(vezica biliara)
-stomacul – corpul si pilorul
-pancreasul
-lnn mezenterice
Incidenta VD(stg)
-ficatul – lobul stg
-stomacul-corpul si zona fundica
-splina – capul
-suprarenala stg

1
Regiunea a 3a – abdomenul mijlociu
Incidenta L – L3 => T13
- L3 => L5
- intestinul subtire
- intestinul gros
- splina – corpul si coada
- pancreasul
- rinichiul stg si ½ din dr
- ovarul stg
- uterul

Incidenta VD L1 => L4-L5

- stomacul (marea curbura a corpului)
- pancreas
- intestin subtire
- intestin gros
- rinichiul stg si ½ din dr
- ureterele
- ovarele
- uterul negestant

Regiunea 4
Incidenta L:
- limita dorsala – coloana lombara
- limita craniala – L3 – linie oblica craniocaudal la linia alba in dreptul L4-L5
- limita ventrala – de la ½ limitei craniale – o linie la articulatia coxo-femurala
colonul terminal
uretere, lnn iliace

Incidenta VD – caudal de linia ce trece prin L4/L5

Colonul terminal
Vezica urinara
Prostata
Lnn iliace
Ureterele
Uterul
Regiunea 5 – sub regiunea 4 si numai din incidenta L
- vezica urinara
- prostata
- anse intestinale
- uter
- uretere

Peretele abdominal
- diafragma si peretele costal – cranial
- musculatura abdominala – lateral si ventral
- musculatura sublombara – dorsal
- peritoneul si bazinul – caudal
Variatii ale formei peretelui abdominal:
Marirea generalizata a peretelui abdominal
- obezitatea – viscerele abdominale bine evidentiate de grasime
- atonia musculaturii abdominale (animale batrane) – ptoza
- tumori viscerale ( in special splenice)

2
- dilatatie gastrica
- distensia intestinelor subtiri
- coprostaza masiva
- distensia uterului (gestatie, piometru)
- colectii peritoneale (cauze diferite)
Marirea localizata a peretelui abdominal
- hernie – protruzia organelor din cavitatea abdominala sub piele printr-o fanta naturala in
peretele abdominal – ombilicala, inghinala
- rupturi traumatice – care antreneaza protruzia organelor printr-o fanta dobandita = > hernie sau
eventratie
- plagi chirurgicale
- abcese, hematoame, neoplasme, lipoame ale peretelui abdominal
Reducerea peretelui abdominal
- emaciere
- ruptura diafragmatica cu patrunderea viscerelor in torace si reducerea dimensiunii abdomenului
- hernia peritoneopericardica cu depalsarea viscerelor abdominale in sacul pericardic

Variatii ale densitatii peretelui abdominal

La un animal adult cu stare buna de intretinere, grasimea intercalata intre planurile fasciale permite
vizualizarea diferitelor straturi musculare.
Cresterea densitatii peretelui abdominal:
- treumatisme cu edeme sau hemoragii in tesutul moale
- neoplazii ale peretelui abdominal ( hemangiosarcom extraabdomina)
- administrarea unor cantitati mari de lichid s.c.
- inflamatia tes conj s.c.
- interventiile chirurgicale – laparatomie
Mineralizarea in peretele abdominal:
- suturi cutanate metalice
- corpuri straine (nisip, alice, sarme, ace)
- calcinoza cutanata
- mineralizarea tumorilor cutanate
Scaderea densitatii peretelui abdominal:
- prezenta grasimii excesive
- rani cutanate si emfizemul subcutanat

Cavitatea peritoneala
Peritoneul = membrana seroasa: viscerala si parietala
Continuitatea dintr cele 2 foite = de cutele seroasei = epiploon, mezenter si ligamente
Saptiul dintre foite = cavitatea peritoneala – cu un strat fin de lichid
Spatiul dintre foita parietala si peretele abdominal dorsal = spatiu extraperitoneal
In spatiul extraperitoneal se afla: rinichi, suprarenale, ureterele, vasele mari, lnn.
Grasimea este prezenta in toata cavitatea abdominala: pe lig falciform, pe epiplon, pe mezenter si
in spatiul extraperitoneal. Aceasta grasime asigura detaliul si contrastul din cavitatea peritoneala si
spatiul extraperitoneal, caracteristici esentiale pt evaluarea viscerelor.
Calitatea contrastului este determinata de cat de multa grasime exista si ce fel de grasime
La un pacient obez – prezenta grasimii in exces pe lig falciform, epiploon, mezenter si spatiul
extraperitoneal – asigura contrastul intre viscere
La un pacient normal – exista grasime mai redusa cantitativ decat la cele obeze, insa este suficienta
sa asigure contrastul intre structurile moi, cu opacitate apropiata
La pacientii cahectici – fara interpunerea grasimii, se produce o opacitate omogena de tes moale in
tot abdomenul, facand dificila individualizarea viscerelor – exceptie face prezenta aerului in ansele
intestinale. O situatie asemanatoare dar normala se constata la animalele tinere.

3
Cresterea opacitatii cavitatii peritoneale
Cresterea opacitatii intraabdominale determina scaderea detaliului seroaselor prin eclipsarea
grasimii, care in mod normal ar fi asigurat contrastul tesuturilor moi
Cresterea opacitatii poate fi:
- omogena: generalizata
- neomogena: generalizata sau localizata
Cauzele scaderii contrastului:
- lipsa grasimii
- colectii peritoneale
- inflamatiile peritoneale
- neoplazia peritoneala

* Lipsa grasimii – rezultatul varstei sau cahexiei

Pisoii si cateii nu au suficienta grasime pe seroase pt a face posibila individualizarea viscerelor =>
opacitate omogena generalizata de tesut moale
Tineretul are mai multa grasime bruna
Slabirea exagerata determina o opacitate omogena generalizata in tot abdomenul; iar abdomenul
este redus ca volum = “supt”
* Colectii pleurale
- transsudat (ascita) - insuficienta cordului dr, obstructia venei cave caudale, boli hepatice,
tumori abdominale
- exsudat (PIF)
- sange (hemoperitoneu) – ruptura tumorilor abdominale (hemangiosarcom splenic), coagulopatii
(intoxic cu warfarina), traumatisme etc.
- uroperitoneu – ruptura vezicii urinare (obstructie, traumatisme) sau a uretrei (cateterism
defectuos)
- chiloperitoneu – colectii limfatice – neoplazii
- peritonita biliara – ruperea vezicii biliare sau a canalelor biliare
Aspectul imaginii abdominale variaza:
- severitatea bolii
- cantitatea de lichid
- cantitatea relativa de grasime fata de lichid (grasime crescuta => lichid crescut pt a obstrua
complet marginile)

Colectiile masive => opacitate lichida omogena generalizata distribuita in toata cavitatea
- distensia abdomenului (ptoza)
- deplasarea craniala a diafragmei
- ansele intestinale cu gaz plutesc in cavitatea abdominala – in general in zona cea mai inalta
* Procesele inflamatorii – peritonitele – chimice (bila, urina), bacteriene (muscaturi, migrare corpi
straini), infectioase => cresterea opacitatii cu reducerea contrastului si detaliului intraabdominal –
obisnuit fiind insotite de colectii
* Neoplazia diseminata peritoneala poate reduce contrastul abdominal (neomogen) din cauza
opacitatii nodulilor si posibilei colectii peritoneale

Colectiile reduse => opacitate generalizata neomogena

Viscerele pot fi individualizate, dar delimitarea este neclara
Lichidul se infiltreaza printre viscere insa fara a anihila total efectul prezentei grasimii de la niv
seroaselor
Cauze frecvente:
- Peritonitele – produse de ruptura intestinala, migrarea corpurilor straine, traumatisme,
pancreatite, ruptura vezicii biliare sau urinare

4
- carcinomatoza peritoneala – metastaze peritoneale
Cresterea localizata a opacitatii cavitatii peritoneale cel mai frecvent cu aspect neomogen
- peritonite localizate
- limfoadenopatii abdominale
- pancreatite – necroza grasimii adiacente
- traumatisme abdominale localizate

Mineralizarile intraabdominale – determina cresterea neomogena localizataa opacitatii cavitatii

abdominale
Calcificari focale pot fi identificate in diferite locuri ale cavit peritoneale fara a avea legatura cu
tractusul gastrointestinal – de regula sunt rezultatul calcificarii distrofice a grasimii mezenterice
necrozate – intalnita frecvent la pisica
Calcificarea vaselor mari abdominale – este asociata cu tulburari ale metabolismului calciului sau
insuficienta cronica renala.
Mineralizarea fetusilor in gestatiile ectopice
Urolitiaza, colelitiaza

Modificari ale spatiului extraperitoneal

- normal contrastul in spatiului peritoneal = spatiu lextraperitoneal
- in general colectiile sunt in spatiul pleural => detaliul se pastreaza in spatiul extraperitoneal
- insa colectiile mai se suprapun pe spatiul extraperitoneal => nu mai este vizibil
- pierderea contrastului si detaliul in spatiul extrapleural => indica acumulare de lichid sau
proces inflamator in spatiul extraperitoneal
- Cauzele frecvente – acumulari izolate de lichid in spatiul extraperitoneal – hemoragiile si
scurgerile de urina – trauamtismele pot determina ruperea vaselor sau a ureterelor cu acumulare
de sange sau urina in spatiul extraperitoneal
- Inflamatia extraperitoneala poate fi cauzata de migrarea aristelor s ia corpurilor straine, rani
penetrante, perforarea uretri prin sondaj defectuos
RX:
- se constata cresterea opacitatii omogene a spatiului extraperitoneal
- estomparea marginii ventrale a musculaturii sublombare
- estomparea conturului rinichilor
- suprarenalele – invizibile normal, la pisicile batrane se pot mineraliza devenind vizibile

Exam radiologic al ficatului

Localziare – in abdomenul cranial: caudal de diafragma, cranial de stomac si splina (stg) si cranial
de rinichiul dr, pilor si partea craniala a duodenului (dr)
Incidenta LL – se apreciaza axul gastric si grosimea ficatului intre diafragm si structurile caudale
ale ficatului
Axul gastric = o linie de la zona fundica la pilor – la majoritatea raselor fiind paralela cu coasta 10
Marginea caudala – dificil de vizualizat datorita suprapunerii organelor adiacente, mai ales daca
stomacul nu contine alimente sau gaz
Marginea ventrala a lobului lateral stg – vizibila, evidentiata de grasimea adiacenta => formeaza un
unghi ascutit = unghiul hepatic – care poate depasi usor arcul costal ( in special la cainii cu toracele
in butoi) – uneori se poate uni cu splina, de care nu se poate deosebi – confundandu-se cu megalia
Forma – greu de vizualizat fara grasimea adiacenta- de la nivelul epiplonului si lig falciform
- individualizarea lobilor hepatici este imposibil radiologic, cu exceptia unei portiuni din lobul
lateral stg (caine) sau lobului lateral dr (pisica) care formeaza unghiul caudoventral (hepatic)
- abundenta grasimii lig falciform (mai ales la pisica) da impresia deplasarii in sus a marginii
ventrale a ficatului
Incidenta VD – ficatul este distribuit simetric la caine si mai mult pe dreapta la pisica – marginile
sale confundandu-se cu peretele costal, cu exceptia prezentei grasimii peritoneale

5
Vezica biliara (median spre dreapta) nu e vizibila datorita suprapunerilor; devine vizibila cu
ajutorul substantelor de contrast.
Uneori la pisica (LL) poate fi constatata o structura rotunda sub marginea ventrala a ficatului

Modificari de dimensiune
Fie marire, fie micsorare – asociate cu numeroase boli congenitale sau dobandite
Modificarile moderate nu pot fi detectate Rx
Sunt situatii in care ficatul pare a fi marit:
- dilatatia toracelui (colectii pelurale sau inspiratia adanca)
- la animalele batrane si la cele obeze – se produce intinderea lig hepatodiafragmatic = >ptoza si
deplasarea caudoventrala
- animalele tinere – au ficatul mai mare decat adultele
- semnele Rx clasice ale hepatomegaliei generalizate: rotunjirea marginii caudoventrale,
extinderea dincolo de arcul costal si deplasarea caudala si uneori mediala a axului gastric –
incidenta LL
Incidenta VD – cresterea opacitatii in cadranul dr cranial, depalsarea stomacului si al pilorului
caudal spre stg
- daca stomacul nu are continut (alimente sau aer) – administrarea de bariu – defineste pozitia
stomacului si permite evaluarea dimensiunii ficatului
*Hepatomegalia generalizata este un semn nespecific, fiind intalnit in numeroase afectiuni:
congestia hepatica, infiltratie grasoasa, neoplazii primare (limfosarcom, carcinom) sau metastaze
*Hepatomegalia focala – poate fi dificil de identificat fata de cea generalizata si depinde de gradul
de marire si lobul afectat.
Marirea lobului dr – determina deplasarea stomacului si duodenului caudo-dorsal in incidenta LL si
spre stg in incidenta VD
Marirea lobului stg – determina deplasarea stomacului si splinei caudo-dorsal LL si spre dr – VD
Marirea lobului caudat – opacitate in portiunea dorsala a abdomenului cranial, putand deplasa
rinichiul dr caudal de pozitia sa normala

Majoritatea formatiunilor cu localizare craniala si ventrala fata de stomac au origine hepatica

Desi formatiunile hepatice determina obisnuit deplasarea caudala a stomacului, formatiunile focale
se pot extinde caudal de stomac
Diferenta dintre formatiunile hepatice focale situate caudal si formatiunile cu origine splenica sunt
greu de diferentiat radiologic => ecografiere
Hepatomegalia focala poate fi determinata de tumori primare sau metastaze, abcese intrahepatice,
granuloame sau chisti hepatici
Ocazional ficatul poate aparea mai redus decat normal, fiind greu de identificat radiologic
- apare normal la cainii cu toracele ingust
- Rx se poate constata o deplasare craniala a stomacului, pilorului si duodenului, cu reducerea
spatiului intre diafragma si lumenul gastric
- Shuntul portosistemic si ciroza hepatica sunt cauzele frecvente ale reducerii dimensiunilor
ficatului

Modificari de densitate
Normal densitatea ficatului este cea a tesuturilor moi
- cresterea densitatii – mineralizarea
- reducerea densitatii – acumularea de gaz
Zone mineralizate pot aparea in parenchimul hepatic sau vezica biliara (colelitiaza) – mineralizari
distrofice ale granuloamelor, abceselor, hematoamelor, tumorilor hepatice
Zone de radiotransparenta – pot aparea in canalele biliare intrahepatice sau in vezica biliara
- infectii cu germeni anaerobi

6
Gazul in canalele biliare determina aparitia unor linii radiotrasparente, in in vezica biliara – zone
ovale radiotransparente bine delimitate.

Examenul radiologic al splinei

Cap – fix prin lig gastro-splenic => LL opacitate triunghiulara dorso-caudal de stomac, iar VD –
caudo-lateral de zona fundica si craniolateral de rinichiul stg
Corpul – mobil – imposibil de vizualizat
Coada – mobila si variaza ca locatie LL opacitate triunghiulara ventrala, caudal de unghiul hepatic
La pisica splina este mai subtire decat la caine, vizualizandu-se doar capul inapoia zonei fundce a
stomacului, iar coada este vizibila doar daca este marita.
Evaluarea radiologica a splinei este subiectiva deoarece, in conditii normale, dimensiunile ei
variaza f mult.
Este mult mai mare la tineret si mai redusa ca volum la animalele batrane si sedentare
Semnele radiologice pt splenomegalia generalizata sunt reprezentate de rotunjirea marginilor cu
deplasarea dorso-caudala a intestinului subtire din incidenta LL
In incidenta VD – depinde de gradul de marire al splinei – marirea capului => deplasarea caudala a
rinichiului stg si deplasarea spre dreapta si caudal a intestinului subtire si colonului descendent
Uneori coada ajunge in abdomenul dr cranial => deplasarea mediala a duodenului, colonului
ascendent si cecumului. Sau se orienteaza de-a lungul peretelui abdominal stg catre vezica urinara

Splenomegalia generalizata poate avea cauze multiple:

- splenita infectioasa (richettsioza), parazitara (toxoplasmoza, babesioza)
- congestiei (deficiente circulatorii venoase, torsiune, tranchilizare/anestezie)
- boli infiltrative (neoplazii primare sau metastaze) – mielomul multiplu, histiocitomul,
limfosarcomul, mastocitomul – determina infiltratie difuza splenica cu splenomegalie
generalizata ce determina deplasarea dorsala a intestinelor subtiri din incidenta LL
- la pisica principala cauza a splenomegaliei generalizata este limfosarcomul
Torsiunea splenica- rasucirea partii mobile; apare la cainii de talie mare
Splina apare ca o structura opaca omogena in partea ventrala a abdomenului sau sub forma „C”
Este acompaniata de colectii peritoneale mici/moderate – facand dificila identificarea
Consecutiv tensiunii pe lig gastrosplenic, zona fundica a stomacului este deplasata caudo-medial.
Splina poate suferi torsiune singura sau in asociere cu torsiunea gastrica
Daca in parenchimul ischemiat prolifereaza bacterii anaerobe => pot aparea modificari
emfizematoase rezultand acumulare de gaz sub forma de mici zone radiotransparente

Examenul radiologic stomacului

Repere anatomice
- inapoia ficatului
- la animalele sanatoase – stomacul fara continut – se afla cranial de ultimele 2 coaste dar se
poate extinde caudal de arcul costal
- aparitia stomacului depinde de specie, rasa, volumul si tipul continutului, pozitita pacientului in
timpul radiografierii, daca s-a folosit mediu de contrast

Cuprinde:
- Cardia – jonctiunea gastroesofagiana
- Portiunea fundica
- Corpul – portiunea mijlocie – cea mai larga – de la jonctiunea fundica la portiunea pilorica
- Portiunea pilorica - 1/3 distal – antrum piloric si canal pyloric
- Marea curbura – convexa
- Mica curbura – concave

7
Evaluarea initiala – pe gol si uneori este suficienta
Se urmareste: pozitia si continutul
Stomacul este usor de recunoscut prin locatia sa cand are continut alimentar, gazos sau ambele
Cand nu are continut - identificarea se face mai greu = are opacitate asemanatoare structurilor
invecinate

In incidenta L:
- Axul stomacului = portiunea fundica => pilor = parallel cu C12 sau usor perpendicular pe
coloana
- Pilorul se suprapune pe corps au usor cranial de corp
In incidenta VD:
- Axul poate aparea perpendicular pe coloana - prezinta o angulatie = mica curbura
- Cardia , portiunea fundica si corpul = la dreapta liniei mediane
- Sfincterul pyloric – in cadranul anterior drept = C10…C12
La pisica este mai angulat – pilorul apare localizat aproape de/pe linia mediana

Aparitia stomacului depinde de tipul si volumul continutului gastric

Hrana ingerata mascheaza unele leziuni (fals-negativ) sau simuleaza leziuni (fals-pozitiv) =>
normal – dieta 12-24h => nu e posibil intotdeauna
Se recomanda golirea stomacului – spalaturi neiritante mai ales daca ulterior se evalueaza cu
substante de contrast – insa in practica este greu de realizat.
Pt evaluare – radiografiere de contrast (pozitiv): 4 incidente – Ldr, Lstg, DV, VD, urmarind –
pozitia, forma, golirea
Obisnuit in stomac sunt lichide si gaze

In incidenta Lstg:
- Gazul se afla in portiunea pilorica, zona cea mai de sus a stomacului si se suprapune peste corp; o
punga de gaz poate fi surprinsa in regiunea fundica
- Lichidul se acumuleaza in portiune fundica – usor de vizualizat cu substanta de contrast

In incidenta Ldr:
- Gazul se ridica in portiunea fundica si corp, care sunt cele mai inalte zone
- Lichidul se afla in portiunea pilorica si o parte din corp; in ceasta incidenta portiunea pilorica
este mai bine vizualizata cu substanta de contrast

In incidenta VD:
- Lichidul in zonele declive = portiunea fundica in stanga si canalul pyloric in dreapta; gazul se
acumuleaza in zonele inalte = corp si antrumul pyloric

In incidenta DV:
- Lichidul ocupa corpul stomacului – in zona centrala a imaginii gastrice si uneori la intrarea in
pilor; gazul se ridica in portiunea fundica in stanga si mai putin in canalul pyloric

Faldurile mucoasei gastrice nu se vad pe radiografia de rutina – este dificil de evaluat grosimea
peretelui stomacal – deoarece depinde de cat de destins este stomacul si de continut.
Doar cu contrast - aer sau lichid (cel mai folosit) => linii radiotransparente separate de bariu.
Faldurile mucoasei gastrice sunt mult mai sinuoase la un stomac nedestins si devin mai groase la
cainii de talie mare.
Cand este lichid putin cu volum mare de gaz – stomacul este destins.
Daca este lipsit de continut – portiunea fundica si corpul apar ca o masa de tesut moale.
Dupa administrarea de bariu – se urmareste modlitatea de golire a stomacului.
Normal incepe la 15 min => golirea ar trebui sa se faca in 1-4h; golire mai rapida nu are
semnificatie clinica, insa stagnarea substantei in stomac are semnificatie clinica.

8
Golirea stomacului este un fenomen complex fiind influentata de numerosi factori:
- volumul continutului
- aciditatea gastrica
- mecanisme reflexe
- tipul substantei de contrast
Stomacul se goleste mai repede cand este mai plin – de aceea un dozaj redus determina o golire
mai lenta = falsa impresie de obstructie pilorica.
Se recomanda respectarea dozajului 7-10 ml/kg
Stress-ul emotional si zgomotul pot determina inhibitia motilitatii gastrice
Anxietatea, furia, frica, durerea (cauzata de manipulare) – pot antrena intarzierea golirii stomacului
*Asemenea animale trebuie tinute in locuri linistite inainte de examinare
Amestecurile – bariu + hrana => 7-15h
Hrana umeda – 4h pana la 16h cu hrana uscata
Sulfat de bariu – 4h

Hipertrofia mucoasei
Fibroza peretelui pyloric
Tumorile intramurale => stenoza canalului piloric
Corp strain la nivelul pilorului

Modificari de pozitie
Pozitia stomacului poate fi un indicator pt a recunoaste si localiza unele anomalii
extragastrice din abdomenul cranial.
Ficatul, splina, diafragmul - pot afecta pozitia stomacului.
Hepatomegalia => deplasarea caudala
Lateral: deplasarea caudala si dorsala a pilorului si corpului stomacului - modificand axul lung –
care devine mult oblic fata de coloana vertebrala
VD/DV: deplasarea pilorului caudal si a corpului spre stanga – modificand axul lung care nu mai
este transversal pe coloana.
La animalele slabe sau in cazul colectiilor peritoneale – organele nu se pot identifica – pozitia
axului stomacal poate fi identificat pe baza aerului sau substantei de contrast din stomac.
Reducerea dimensiunii ficatului => deplasarea craniala – cu diafragma intacta.
Deoarece pacientii cu ficat redus pot fi emaciati sau au colectii peritoneale => mascheaza organele
abdominale fiind nevoie de contrast gastric care sa confirme depalsarea axului gastric.
Hernia diafragmatica => depalsarea craniala a stomacului, cu patrunderea partiala/totala in
cavitatea toracica.
Masele abdominale caudale de stomac – nu depalseaza cranial stomacul datorita prezentei ficatului
=> o denaturare a formei, impingand stomacul dorsal (vizibil din L), spre stanga/dreapta (vizibil
din VD/DV).
Tumorile splenice si pancreatice pot determina astfel de deplasari.

Modificari de densitate
Leziunile gastrice pot fi recunoscute pe radiografia standard cand stomacul este plin cu aer si nu
contine un volum mare de alimente.
Corpurile radioopace (oase, ace, suruburi, piulite) – usor de individualizat – sub actiunea acidului
gastric pot produce intoxicatie (Pb, Zn).
Uneori apar corpuri greu de definit – tb corelate semnele radiografice cu cele clinice si anamneza.
Alimentele in stomac pot masca asemenea corpuri – repetare dupa dieta 24h – daca animalul este
stabil – poate furniza informatii utile.
Corpurile radiotransparente- greu de depistat- endoscopia gastrica este metoda cea mai buna, daca
exista echipament disponibil.

9
Utilizarea radiografiei simple din mai multe incidente; daca obiectul strain nu se modifica odata cu
lichidul din stomac – se incearca prin crearea unui contrast: aer – mai rar utilizat, sau cu un volum
mic de bariu – evidentiaza corpul respectiv.
Daca se utilizeaza un volum mare de substanta – exista riscul sa acopere corpul strain.
O minge – o zona rotunda transparenta inconjurata de contrast – defect de umplere al canalului
piloric
Un material absorbant – nu creeaza un defect de umplere – se impregneaza cu bariu si poate fi
vizualizat numai dupa golirea stomacului – in rest se constata o zona opaca persistenta.

Modificare de volum
Poate fi un semn al disfunctiei
Desi este un organ extensibil, marginea posterioara nu trece de L4
Acumulare de gaz, alimente, lichid
Dilatarea gastrica acuta – cauze complexe
- ocazional => consumul exagerat
- dispneea determina aerofagie => distensie mai putin severa
Stomacul este destins de gaz, dar isi pastreaza pozitia si relatiile anatomice – pilorul in dreapta si
portiunea fundica in stg.
Identificarea pilorului se poate face pe radiografia standard, daca nu este posibil se apeleaza la
contrast pt a-l identifica.
Torsiunea gastrica – rotatia stomacului in jurul axului propriu – asociata cu dilatatia gazoasa
gastrica acuta. Se diferentiaza de dilatatia gastrica prin modificare de pozitie.
Exista directii si grade diferite ale rotatiei => aspecte diferite ale stomacului – in functie de tipul si
gradul rotatiei, precum si de gradul distensiei.
Cea mai frecventa – 180 grade – portiunea fundica ajunge pe dr, iar pilorul se depalseaza dorsal
pe stg.
Desi stomacul este plin cu gaz, uneori exista si lichide care, daca ajung in pilor il mascheaza si nu
se mai vede.
L stg: pilorul pe stg – lichid in pilor si gaz in restul stomacului – NU se vede
L dr – pilorul pe stg – aer in pilor – pilorul SE VEDE – apare mai tubular si mai ingust decat
stomacul.
Torsiunea gastrica poate fi identificata si fara distensie severa – se intampla in fazele incipiente sau
dupa decompresie (anamneza).
Exista si situatii cand rotatia are 360 grade – pilorul si stomacul revin in pozitia normala –
diagnosticul depinde de rezultatele exmenului fizic/chirurgical.

Compartimentarea = aparitia unei bande opace in/peste lumenul stomacal plin cu gaz => doua
compartimente pline cu gaz = peretele gastric pliat.
Distensia progreseaza – peretele gastric se subtiaza. Poate aparea necroza peretelui gastric – rupere.
Distensia gastrica => deplasarea celorlalte organe – in special caudal; cu cat este mai severa –
imposibilitatea de vizualizare a celorlalte organe creste.
Obisnuit – splina este antrenata in torsiune – datorita lig gastrosplenic.
Obisnuit splina se mareste (staza) – insa localizarea ei variaza foarte mult; distensie severa –
vizualizare scazuta – aglomerarea organelor.
Alte modificari – ileus paralitic al IS, dilatatie esofagiana, hipovolemie pulmonara – asociat cu soc.
Obstructia pilorica
- acuta – torsiune gastrica, corp strain
- cronica – ingustarea orificiului piloric secundar bolilor ce afecteaza peretele canalului piloric –
spasm piloric, neoplasm intramural, hipertrofia mucoasei pilorice, granuloame, polipi =>
obstructia partiala a pilorului => retentia cronica a continutului gastric
Distensia gastrica cu continut lichid se diferentiaza de distensia gastrica cu gaz.
Este dificil de identificat distensia gastrica cu lichid – datorita opacitatii zonelor inconjuratoare;
uneori ajuta prezenta aerului din stomac – „bula de gaz” suspendata in lichid

10
Aspectul variaza – normal => largire – in functie de severitatea si durata obstructiei
Efectul obstructiei canalului piloric – intarzierea golirii stomacului – verificare cu substanta de
contrast
- poate aparea o intarziere – animale speriate, nervoase
- se considera patologic – dupa cateva ore o cantitate mica trece din stomac in duoden 3-4h de la
administrare = boala obstructiva
- este dificil de evidentiat cauza => endoscopie pt certitudine (unde este posibil)
Cauzele obstructiei canalului piloric sunt multiple:
- afectiuni restrictive = ingrosarea circulara a peretelui (stenoza hipertrofica, tumori intramurale)
- afectiuni blocante – ce obstrueaza lumenul (corpuri straine, polipi)
Semnele radiografice sunt variate – in functie de severitatea si distributia modificarilor pilorice
Unda peristaltica => substanta in canalul piloric – unde se afla obstructia:
- modificari inelare => substanta de contrast umple intrarea in pilor => o zona opaca ascutita =
semnul „ciocului” ; daca substanta patrunde pe tot canalul ingustata = semnul „liniar” - linie
opaca.
- consecutiv undei peristaltice si obstructiei pilorului – apare aspect dilatativ – „pungi” ale
peretelui canalului piloric
- polipii – defect de umplere al canalului piloric – zone transparente in lumenul canalului piloric,
marginite de linie opaca, in imediata vecinatate a sfincterului – actioneaza ca un „robinet cu
bila” obstructionand fluxul lichidului din pilor catre duoden.

Ulcerul gastric – dificil de identificat pe radiografia conventionala, fiind mai evident in urma
utilizarii bariului = cratere in peretele gastric – insa pot fi mascate de peristaltismul gastric.
- benigne – consecutiv unor medicamente (antiinflamatoare nesteroidiene), stress etc. – anamneza
ofera informatii utile
- maligne – asociate neoplasmelor gastrice (carcinom) – consecutiv necrozei tumorilor =>
Obligatoriu endoscopie pt confirmare

Tumorile gastrice – benigne si maligne – peste tot, insa mai frecvent in regiunea pilorica
Cele mai fracevnte: adenocarcinomul la caine si limfosarcomul la pisica.
Aspectul Rx este extrem de variabil – consecutiv dimensiunii, formei si localizarii tumorii.
Factorii care fac dificila evidentierea tumorilor:
- dimensiunea mica
- contractiile peristaltice
- cantitatea mare de bariu
- conformatia stomacului
Caracteristica majora – defect de umplere cu mediu de contrast la nivel gastric consecutiv
formatiunii ce proemina in lumenul gastric; cele pediculate sunt mai usor de individualziat.
Tumorile difuze nu determina defect de umplere – insa pot modifica forma stomacului si grosimea
peretelui – evidentierea unui ulcer gastric poate sugera prezenta unei tumori in peretele gastric

Stomacul poate fi implicat in diferite boli care produc inflamatia, hipertrofia sau mineralizarea
peretelui.
Gastrita
- Acuta – multiple cauze – rareori asociata cu modificari radiologice
- Cronica – multiple cauze – caracterizate de stergerea faldurilor peretelui, prezenta de falduri mari,
ingrosarea peretelui.
Dificil de evaluat grosimea peretelui daca exista lichid in stomac – lichidul estompeaza delimitarea
peretelui – creeaza falsa impresie de perete ingrosat.
Mineralizarea tesuturilro moi – asociata insuficientei renale cronice – linie subtire opaca in peretele
gastric.
Examenul ecografic este mai sensibil in depistarea leziunilor gastrice asociate uremiei.

11
Examenul radiologic al intestinului subtire
Ideal –examinarea dupa o dieta de 12h
In durere abdominala acuta, voma persistenta, depistarea intestinelor destinse de gaz sau lichid la
palpare – nu este posibila o pregatire prealabila

Obiective:
- delimitare – definita de seroase
- dimensiune – diametrul lumenului
- localizare – in cavitatea abdominala
- forma – conturul buclelor intestinale
- arhitectura – netezimea peretelui intestinal
- motilitate – tranzitul intestinal

Adulte – grasimea intraperitoneala => o definitie buna a anselor intestinale

Tineret < 6luni + emaciate = definitie slaba
Suprafata – neteda, omogena – usor vizibila cand suprapunerea este minima
Falsa, scaderea definitiei – in colectii
- ansele se suprapun – zona centrala
- aglomerate = effect de masa
- fara/putin gaz in lumen

Deoarece dimensiunea corporala este variata = o tehnica de masurare specifica dificil de stability
Exista 2 scheme – diametru relative
= 2 ori latimea coastei
= 1,6 * inaltimea L5 la caine

< sau egal 12mm

2* L4 la pisica
Diametrul jejun = ileon
Aprecierea grosimii peretelui pe Rx – nesigura

Intestinul subtire are segmente fixe si mobile

Flexura craniala a duodenului – stomac = lig gastroduodenal
- ficat = lig hepatoduodenal
Segmentul descendent => dr peretelui abdominal => cavitatea pelvina
Flexura caudala – in plan transvers
Segmentul ascendant – pe latura stg a radacinii mezenterului in plan median – stomac
Jejunul si ileonul – centrul cavitatii – locul neocupat de celelalte organe ( fiind mobile)

Pozitia variata a IS poate fi data cel mai frecvent de:

- stomacul incarcat – depalsare caudala
- vezica urinara destinsa – depalsare craniala
- pisici obese (grasimea retroperitoneala) – central/dr
- caini obezi – ptoza abdominala – deplasare ventral
Modificari de pozitie ale IS pot fi indicatori radiologici ai modificarilor organelor invecinate.

Imaginea normala a IS = segmente de tuburi (contractii peristaltice) sau zone rotunde/ cercuri
(contractii segmentare) datorate activitatii contractile.
Densitatea radiological – variaza din cauza continutului intestinal:
- aer – radiotransparent: mai rar la pisici; cele la dieta – rar present gazul. La caine – present; in
stari de stress/dispneice – creste cantitatea de aer.
- alimente – aspect granular (opacitati mici minerale sau metalice)

12
 -ingerare din litiera
-medicamente cu Ca, Al, Mg, Si
-suplimente vitamino-minerale
- lichide -aspect omogen de tesut moale

Examinare clinica => Rx-imagine neconcludenta => ecografiere si contrast.

Informatiile obtinute in urma contrastului se refera la:
- evaluarea anomaliilor mucoasei (ulceratii, ingrosari)
- lungimea afectata (focala, regionala, generalizata)
- evaluarea anomaliilor peretelui (rupture, ingrosari, formatiuni)
- evaluarea activitatii peristaltice si tranzitul
- evacuarea continutului

Contrastul se indica in :
- identificarea pozitiei (hernie)
- suspiciune de corp strain
- voma – fara semen la Rx pe gol
- pierderi in greutate cu diaree recurenta
- melena
Se contraindica:
- la pacientii cu obstructii evidente – intestin aton = bariul trece greu proximal de obstructie =>
chirurgie
- la pacientii cu gaz peritoneal – posibil perforatie gastrointestinala => bariu + continut =
peritonita, granuloame, aderente => eco/chirurgie

Modificari ale IS
Dilatatia intestinala
Sistarea brusca si persistenta a tranzitului intestinal, cu afectarea starii generale => ileus –
recunoscut Rx = dilatare segmentara a anselor.
Mecanic – obstructive
Functional (paralitic) – peristaltismul scade datorita anomaliilor vasculare/neuromusculare din
peretele intestinal – lumenul vizibil.
- diametrul > in ileus mechanic decta in ileus functional
- gaz + lichid in ileus mechanic/ gaz in ileus functional
- segmentele normale in ileus mechanic / toate ansele implicate in ileus functional
Unele aspecte se suprapun uneori facand diferentierea imposibila

Ileusul mecanic
Lumenul blocat: corpuri straine (opace/transparente), invaginatie, tumori in perete, compresiue
exterioara.
Obstructia: - completa
- partiala => oriunde

Semnul frecvent: grade diferite de dilatatia intestinala, anterior obstructiei – “bucle santinela”
- obstructie si durata crescuta => dilatare ridicata
- dilatarea crescuta => spatiu micsorat => aspect “stratificat”
- obstructie caudala => numar crescut de “bucle” dilatate
- continut tipic – gaz + lichid; exceptie obstructia proximala (duoden) => reflux in stomac
- segmentele distale golite de continut
- obstructia acuta a Duodenului – dificil de identificat – colectiile din duoden => stomac – si daca
exista voma frecventa= stomacul se goleste – semnul dispare
- obstructia cronica a duodenului => distensia gastrica evidenta, cu aspect opac omogen

13
- obstructia partiala – de scurta durata/ in duodenul proximal – dificil de identificat. Dilatatia pe un
segment scurt in duoden – poate trece usor neobservata.
- obstructia partiala de lunga durata – in duodenul distal => acumulare de material granular/ dens
Rx, proximal de obstructie asemanator fecalelor – continut deshidratat ( Identificarea lui in IS =
obstructie partiala distala – la pisicile batrane – adenocarcinom de ileon)
- obstructia completa => distal IS poate fi gol
O dimensiune < 1,6 L5 – nu este obstructie
O dimensiune > 1,6 sugereaza obstructia
Compozitia - minerala sau metalica – usor de identificat
- pietre de dimensiuni mici –pot trece fara probleme – identificate intamplator
- totusi, exista cazuri cand nu trec, desi dimensiunea le-ar permite => prezenta lor, agglomerate, la
indivizii cu semne clinice => suspiciune de ocluzie partiala cronica
- obiecte nemetalice, neminerale – dificil de identificat
- samburii de fructe, castanet – pot fi recunoscute dupa aspectul lor Rx
- corpurile cu suprafete neregulate – pot capta minerale sau gaz – devenind mai vizibile
- obstructie completa- peristaltismul este redus – prelungeste tranzitul bariului la locul obstructiei
- buclele dilatate au o interfata neteda bariu/mucoasa, iar bariul evidentiaza corpul strain => defect
de umplere in coloana de bariu
- daca este obstructie completa – bariul se opreste marcand suprafata de contact a corpului strain
- daca este obstructie partiala – bariul inconjura obiectul si trece in cantitate redusa
- obiectele cu orificii => obstructie partiala – bariul trece pe langa ele/prin ele; trece un volum
scazut de bariu – intestinul nu se destinde sufficient
- corpurile straine liniare (ata, nylon, ciorapi) => modificare de forma si contur
- o portiune din fir – fixa (pilor, duoden) => restul in intestine
- peristaltismul = avansarea corpului si plierea buclelor intestinale cu continut (gaz/material) =>
leziuni ale peretelui intestinal – ruptura- aderente intre anse, peritonita septica cu pneumoperitoneu
- contrastul - permite vizualizarea formei anormale si conturul anselor pliate
- materialul liniar nu produce defecte de umplere
- daca exista ruptura in peretele intestinal => mediu de contrast in cavitatea peritoneala
Invaginatia se datoreaza tulburarilor de motilitate, leziuni inflamatorii ale peretelui, neoplazie,
cause idiopatice
- poate aparea la orice nivel
- aspectul Rx este variabil - zona densa, eventual delimitata de gaz; cu cat este mai distala =>
distensia IS este mai evidenta
Nu se poate diferentia Rx de alte cause obstructive mecanice doar prin Rx clasica.
- ecografierea - aspecte caracteristice
- contrast - oral - dureaza mai mult => peristaltism redus
- clisma - recomandata cand se suspicioneaza invaginatie la jonctiunea ileo-ceco-colica
Aspectul bariului - variaza in functie de gradul de permeabilitate al lumenului.
Defect de umplere si effect de tub - cand permite trecerea.
Terminare brusca cu dilatatie craniala - cand este obstructie totala.

Ileusul functional
Contractiile peristaltice inceteaza consecutiv tulburarilor circulatorii/ neuromusculare ale peretelui
IS
Cauze: enterite virale (parvoviroza), obstructii mecanice cornice, peritonite, traumatisme medulare,
volvulus mezenteric, strangulare intestinala (hernii)
Semnul - variabil - dilatarea anselor pe un segment > comparativ cu ileusul mecanic.
Contrastul - semne nespecifice : anse dilatate, tranzit incetinit si exclude corpul strain obstructiv.
Volvulusul mezenteric - consecutiv trombozei arterei mezenterice , in special la rasele mari
Rx - dilatarea moderata => severa - cu lichid sau gaz; poate aparea colectie peritoneala
Hernia - strangularea anselor patrunse printr-o deschizatura posttraumatica a peretelui

14
*Procese infiltrative
- generalizate (inflamatii, infectii, neoplazii)
- segmentare
Semnele Rx sunt nespecifice si reduse
In principal - ingrosarea peretelui care nu intotdeauna este detectata Rx - insa determina tulburari
functionale intestinale (acumulare de gaz/lichide) - rolul Rx este de a exclude alte afectiuni
obstructive
Contrastul - evidentiaza modificari de contur, mucoasa neregulata, ingustarea lumenului - cu aspect
focal sau generalizat.

*Formatiuni ale peretelui intestinal

Abcese in peretele intestinal - consecutive perforarilor provocate de corpuri straine - leziuni focale
- modificarea aspectului intestinal.
Tumorile - adenocarcinom, limfosarcom, mastocitom - cele mai intalnite tumori maligne;
- polipi duodenali - benigne
Fara semne specifice - zone dense de dimensiuni variabile = obstructii partiale sau totale =>
dilatarea anselor, acumularea de continut
Contrastul - suprafata mucoasei este neregulata, lumenul poate fi ingustat
Ecografierea evidentiaza formatiunea

*Formatiuni in afara peretelui intestinal - pot antrena obstructii partiale sau totale
Aderente ale interventiilor chirurgicale anterioare, hernii abdominale (congenitale/traumatice),
tumorile organelor invecinate => ingustarea lumenului si deplasarea traiectului

Intestinul gros
Cecum , colon (ascendent, transvers, descendent), rect
Cecum: - la caine - compartimentet - continutul gazos il face usor de identificat -L central; VD -
abdomenul mijlociu dr
- la pisica - necompartimentat, rar cu gaz - greu de identificat
Colon: -aspect de ?
- colonul ascendent - abdomenul mijlociu
- colonul transvers - dr => stg - cranial de radacina mezenterului
- colonul descendent - stg => partea mediana => pelvis
Rect - de la intrarea in cavitatea pelvina => la anus
Afectiunile colonului sau ale organelor adiacente => modificari de dimensiune, forma, pozitie si
densitate
Desi nu se poate evalua functia - acumularea de materiale (fecale) = tulburarea motilitatii
Colonul cu material omogen dens, fara gaz = diaree
Formatiunile moi sau invaginatia apar ca densitati omogene !!! - o interfata curba de tesut dens
omogen in lumenul colonului = invaginatie.
Cele mai multe semne sunt nespecifice
Numeroase boli pot avea semne similare => o boala poate avea manifestari variabile
Normal - fecale in cantitate variabila, iar diametrul < lungimea L7

Modificari de dimensiune si forma

Constipatia = Rx acumulare de fecale care sunt mai opace decat normal => dilatatia colonului
Dilatatia localizata datorata: - invaginatiei (cecocolica, ileocolica)
- volvulusului (cecal, colic)
- tumori (intramurale, extramurale)
- corpurilor straine
Dilatatia generalizata = megacolon => dilatatia difuza si motilitate deficitara cauzata de obstructii
mecanice sau functionale
Poate fi idiopatic sau asociat mai multor cauze, cum ar fi:

15
- constipatia cronica severa
- megacolonul idiopatic felin
- anomalii ale coloanei (sindromul cozii de cal, agenezia sacrococcigiana felina)
- tulburari neuromusculare
- tulburari metabolice
- hernie perineala
- anomalii congenitale anorectale
- cauze mecanice - ingustarea bazinului (consecutiv fracturilor), prostatomegalie, limfadenopatii,
tumori, corpuri straine, compresiuni produse de organele invecinate
- formatiuni proliferative in peretele intestinal: tumori, polipi, infiltrat granulomatos
- dezvoltarea modelului obstructiv depinde de dimensiunea formatiunii: fara semne => obstructie
partiala => totala

Modificari de pozitie
Desi pozitia variaza, pot aparea modificari consecutiv formatiunilor organelor adiacente =>
deplasarea cecumului, colonului sau rectului
Pozitia si forma Intestinului gros pot fi alterate de procesele inflamatorii (colite) - localizate sau
generalizate => neregularitati ale mucoasei - identificate prin contrast.

Aparatul urinar – Rinichii

 in spatiul extraperitoneal
 vizualizarea lor depinde de cantitatea de grasime extraperitoneala
La caine – polul cranial al rinichiului drept – fosa renala a lobului caudat – T13-L1 – greu de
individualizat la cainii cu toracele adanc sau daca este prezent continutul alimentar in segmentele
digestive adiacente
Rinichiul stang – mai mobil, mai caudal si mai ventral (incidenta L); forma alungita = bob de
fasole
La pisica – mai usor de individualizat, rinichiul drept separat de ficat prin grasime
Forma rotunda, ambii sunt mobili cu localizare variabila si se pot suprapune – mimand o
formatiune intraabdominala.
Dimensiunea – evaluata cel mai bine VD si fara substanta de contrast (se pot mari in timpul
urogramei)
Caine = 2,5-3,5 x L
Pisica = 2-3 x L L2
Densitatea Rx – omogena, de tesut moale
Activitatea functionala – sub.c.i.v. – urografierea descendenta – apreciind nefrograma, pielograma
(mai opaca decat prima)
Imaginea este dependenta de:
- fluxul sangvin renal
- filtrarea glomerulara a substantei
- resorbtia tubulara a apei (concentrand substanta)
Nefrograma/pielograma – 10-30s de la i.v.

Aspecte patologice
Variatia numarului: - agenezie renala – determina hipertrofie compensatorie
- cresterea numarului - rara
Variatia dimensiunii: - marire: insuficienta acuta, glomerulonefrite,pielonefrite,tumori=obisnuit
bilateral
hipertrofie compensatorie,hidronefroza,neoplazie,chisti renali=
unilateral
- micsorare: hipoplazie, boli renale cronice, amiloidoza felina
Variatia formei: chisturi, abcese subcapsulare, infarcte renale, tumori primare/metastaze

16
Variatia densitatii: crescuta – prezenta calculilor, mineralizarea chisturilor, calcifieri tumorale,
nefrocalcinoza(calcificarea zonelor de infarct renal)
Variatia localizarii: - rinichi ectopici: intraabdominal, in canalul pelvic, intratoracal
- deplasare: marirea organelor adiacente (ficat, splina, gl suprarenale)

Anomalii renale congenitale

- absenta unui rinichi
- duplicarea unui/ambilor rinichi
- hipoplazia (obisnuit unilateral)
- fibroza interstitiala (Cocker)
- boala polichistica (Persana)
Rx: - daca un rinichi lipseste – congenerul este hipertrofiat compensator
- In hipoplazie si fibroza – rinichii sunt mai mici si au contur neregulat
- In boala polichistica – rinichii sunt mariti si cu aspect neregulat – cand se foloseste
contrastul – opacitatea este neomogena- apare ca defect de umplere (parenchimul mai
radioopac iar chisturile mai radiotransparente)

Nefritele
De regula cauzate de infectii ale tractului inferior propagate la rinichi
Evaluarea cea mai buna – analiza urinei
In afectiunile acute – rinichii apar normali, uneori o usoara marire uni/bilaterala
In afectiunile cronice – unul/ ambii rinichi sunt mai mici si cu aspect neregulat
Nefritele pot fi asociate cu nefrolitiaza => puncte opace in special la nivelul bazinetului
Contrastul – aspect normal in afectiuni acute
- aspect neomogen si neregulat al bazinetului in afectiuni cronice
Ex ecografic mai edificator

Hidronefroza
Obisnuit cauzata de obstructia ureterelor prin calculi, tumori ale trigonului vezical, ureterelor sau in
spatiul extraperitoneal.
Poate aparea secundar infectiilor cronice.
Rx: - in forme incipiente – forma si dimensiunea rinichilor pot fi normale
- in forme severe – rinichii sunt mariti si cu contur neted
Contrastul – evidentiaza in formele severe reducerea zonei parenchimatoase si dilatatia bazinetului

Ureterele
In spatiul retroperitoneal – de la rinichi la vezica urinara (unde intra in cavitatea peritoneala)
Nu sunt vizibile – doar cu substanta de contrast intravenos => aspect tubular
Aspecte patologice
Variatii numerice: - agenezia renala asociata cu agenezie ureterala
- uretere duble
Variatii dimensionale (unilaterale sau bilaterale):
- dilatatii generalizate (hidroureter) – obstructia trigonului vezical;
- obstructia terminatiei unui ureter ectopic (deschidere in
vagin, in uretra, in rect)
- dilatatii focale – uretrocel (dilatatie chistica terminala)
- diverticul ureteral (consecutiv obstructiei partiale cronice)
- polipi fibroepiteliali
- tumori
- compresiuni externe

Vezica urinara

17
In abdomenul caudal ventral, cranial de pubis, caudal de intestinul subtire si de ombilic, ventral de
rect si colonul descendent (si uter la femeie).
Are opacitatea tesuturilor moi => orice crestere sau scadere a opacitatii ( de tesut moale) este
anormala

Identificarea poate fi ingreunata de:

- lipsa grasimii abdominale,
- distensia insuficienta,
- suprapunerile adiacente (continut intestinal, fecale, colectii, musculatura membrului pelvin)
Dimensiunea vezicii urinare variaza in functie de cantitatea de urina acumulata.
V.U golita – nu este vizibila iar cand este destinsa extrem – ajunge in dreptul ombilicului
Semnele radiografice sunt limitate – modificarile fie sunt ale vezicii urinare, fie ale organelor
adiacente

Vizualizare deficitara:
- postmictiune
- deplasare caudala/ventrala consecutiv hernierii
- ruptura vezicii urinare, colectii abdominale
- animale emaciate sau tinere (< 4luni)
Pozitie modificata:
Ventral – hernia peretelui abdominal
Cranial/cranio-ventral – marirea prostatei (infectii, tumori, chisti)
- ruptura uretrei
- piometru, gestatia
- tumori sublombare
- distensia intestinului gros (megacolon)
Caudal – hernia perineala (retroflexia vezicii urinare)
- scurtarea uretrei
- tumori abdominale
- congenital
Dorsal – formatiuni abdominale

Modificarea formei: - cauzata de compresiuni esterne (formatiunile organelor adiacente),

- tumori ale peretelui vezicii urinare,
- diverticul uracic(pisica)
Modificarea dimensiunii – greu de stabilit din cauza variatiei normale largi:
- marita: - obstructia colului sau uretrei – prin tumori, stricturi, calculi
- atonie nreurogenica- hernii discale, intreruperi de maduva
- scazuta: - obstructii ureterale
- anomalii congenitale – uretere ectopice, fistula ureterovaginala sau ureterorectala
Modificari de densitate
Scazuta – gaz – consecutiv cateterizarii sau cistocentezei; in incidenta L – central, bule
radiotransparente
- cistita emfizematoasa (in lumen si perete)
Crescuta – calculi radioopaci
- mineralizarea peretelui vezical asociata cu neoplazia sau cistita cronica

Cistografierea

18
Evidentiaza: - modificari intravezicale (neregularitatea mucoasei vezicii urinare, defecte de
umplere),
- modificari intramurale (ingrosarea peretelui),
- modificari extravezicale (ruptura peretelui)

Modificari ale mucoasei – procese proliferative care determina un aspect neregulat al suprafetei
mucoasei. Aspectul este mai accentuat cand vezica urinara nu e suficient destinsa.
- Neregularitatea poate fi focala sau difuza – usoara (aspect de “perie”) sau severa (aspect
“bolovanos”)
- Procesele proliferative pot fi insotite de ulceratii ale mucoasei – vizualizate prin contrast
dublu – deoarece substanta de contrast adera la suprafata ulcerata
Modificari intramurale
Normal – peretele vezical ~ 1mm in functie de gradul de destindere
Ingrosarea peretelui poate fi focala sau difuza – iar cand vezica este complet destinsa, ingrosarea
poate fi mascata si neobservata.
Ingrosarea produsa de: procese inflamatorii, traumatisme, tumori
Prezenta acestor procese in peretele vezical – scaderea elasticitatii peretelui = nu se mai destinde:
- simetric = modificari intramurale difuze
- asimetric = modificari intramurale focale

Defecte de umplere – determinate de orice formatiuni ce ocupa lumenul vezical: calculi, mucus,
polipi, tumori, cheaguri de sange.
Se recomanda contrast dublu – substanta de contrast + aer.
- pot fi libere (calculi, cheaguri, mucus, bule de aer) – in incidenta L in centrul imaginii
- pot fi atasate la peretele vezical (polipi, tumori) – vizibile cand substanta de contrast este in
jurul formatiunilor; peretele poate fi infiltrat = ingrosat adiacent defectului de umplere
Modificari extravezicale
Evidentiaza prezenta modificarilor in afara vezicii urinare.
Anomalii congenitale – persistenta canalului uracic, diverticulul sau chistul uracic – apare ca o
dilatatie la nivelul apexului vezical.
Fistula vezicii urinare – patrunderea substantei de contrast in structurile adiacente (rect sau vagin)
Extravazarea subst de cotrast in cavitatea peritoneala si tesuturile inconjuratoare – ruptura colului
vezical.

Uretra
La femele este scurta si greu de evaluat RX
La mascul este mai lunga decat la femele si poate fi evaluata fara/ cu subst de contrast
Este impartita in 3 portiuni : prostatica, membranoasa, peniana
Pe Rx clasica se pot identifica:
- opacitati sau radiotransparente intrauretrale – calculi (opaci si transparenti)
- fracturile bazinului => pot determina lezionarea uretrei si chiar ruptura ei – evidentiata prin
contrast
Contrast – extravazarea subst de contrast in afara lumenului (consecutiv lezionarii peretelui –
traumatisme, sondaj defectuos) si defecte de umplere
Defecte de umplere – intraluminale, intramurale, extramurale.
a) bule de aer, calculi (opaci sau transparenti), cheaguri de sange sau mucus – formatiuni
rotunde, ovale sau neregulate, cu marginile netede sau neregulate
b) procese inflamatorii, tumorale sau cicatrici – ingustarea lumenului (partiala sau totala) –
determina o suprafata neregulata a mucoasei luminale
c) compresiuni din exterior cu ingustarea lumenului si suprafata neteda a mucoasei –
hiperplazia si neoplazia prostatei

Prostata

19
Structura bilobata ce inconjoara uretra proximala, situata ventral de rect si caudal de vezica urinara
Ocazional identificata la cainii normali ca o formatiune rotunda cu densitate de tesut moale – de
cele mai multe ori insa este neobservata.
Poate fi mascata de fecalele din rect in ambele incidente.
Prostatomegalia – cauze variate
- hipertrofia benigna – marirea volumului consecutiv modificarii (dilatarii) spatiului intercelular
=> antreneaza in timp formarea chisturilor prostatice (cu dimensiuni variabile – microscopice =>
mari) – deformand glanda
- prostatita (obisnuit bacteriana) – infectia poate aparea in glanda sau se poate extinde din alte
surse (testicule, vezica)
* devine rezervor de reinfectie sau de extindere la alte organe
* semne variabile – de la fara semne pana la hemoragii fulminante, ruperea capsulei si producerea
peritonitei
- abcesul prostatic – rezultat al prostatitei sau chistului
* dimensiuni variabile care deformeaza glanda, se pot rupe => peritonite
- adenocarcinomul – cand este diagnosticat – stadiu avansat cu metastaze regionale (lnn, pelvis)
sau la distanta (ficat, pulmon). Poate avea dimensiuni mari sau mici.
* se pot infecta sau necroza – animalele au semne de prostatita

Semne
Obisnuit semne urinare sau rectale: strangurie, piurie, hematurie, coprostaza, tenesme, fecale cu
diametru redus si sange proaspat in fecale, schiopaturi bilaterale (prostatita severa).
Rx: Prostatomegalia – focala (neoplazie, abces, chist) sau generala (hipertrofia, prostatita) –
densitate de tesut moale in abdomenul caudal de dimensiuni variabile.
Semnul Rx – aspect triunghiular al grasimii dintre vezica, prostata si peretele abdominal ventral
Determina:
- deplasarea vezicii urinare – in functie de localizarea procesului – ventral, dorsal, cranial
- deplasarea colonului – dorsal, sau ingustarea lumenului
- alungirea uretrei pe segmentul hipertrofiat
- reactii periostale sublombare si pelvine consecutiv metastazarii

Aparatul genital femel

Uterul – in abdomenul caudal
Normal – nu se observa pe o Rx clasica
- intre colon si vezica urinara
- aspect tubular cu densitate de tesut moale – nu poate fi diferentiat de intestine
La catea – in gestatie dimensiunea, forma, densitatea variaza in functie de rasa, nr si varsta fetusilor
Cresterea dimensiunilor uterului – la 30-40 zile de la ovulatie diametrul = 10-15 cm
Aspect tubular, neted = “carnat” – 40-45 zile post ovulatie, diametrul = 12-17 cm
45 zile post ovulatie – mineralizare fetala
La pisica – uterul evident Rx la 25-25 zile de gestatie
- mineralizarea fetala – 35-45 zile post ovulatie
Localizarea – uterului gestant– abdomenul mijlociu si posterior – determina deplasarea organelor
adiacente
LL – cranial si dorsal – intestinul subtire si colonul
VD – lateral – colonul si ventral vezica urinara
Si formatiunile organelor adiacente pot antrena modificarea pozitiei organelor respective (tumori
splenice, ovariene sau renale)

Modificari
Marirea uterului: - generalizata
- localizata – mai dificil de evidentiat

20
In absenta gestatiei – afectiuni numeroase: falsa gestatie, piometru, mucometru, torsiune uterina,
chisti uterini, endometrita
Marirea generalizata – cu prezenta scheletului fetal – sugestiv pt gestatie – nu tb exclusa torsiunea
uterului gestant care nu poate fi semnalata Rx (semnele clinice si anamneza ajuta la diferentiere)
Marire localizata – este sugestiva pt neoplazie, chisti, abcese, granuloame endometriale.
Modificari de pozitie – hernia uterului prin fisuri ale peretelui abdominal sau la nivel inghinal
Densitatea – tesut moale (negestant si prima faza a gestatiei), dar si in piometru, torsiune
Radiotransparenta crescuta – aer – indica moarte fetala, piometru emfizematos
Mineralizarea in uter – indica prezenta gestatiei
- se urmareste alinierea structurilor: vertebre, coaste, membre, forma si alinierea oaselor
craniului
- in general – nealinierea structurilor scheletate sau colapsul cutiei craniene – indica un fetus
neviabil sau mumificat
- suprapunerea si comprimarea aparenta a structurilor intr-un spatiu mai mic decat ne-am
astepta – sugestiv pt fetus neviabil sau mumificat
Aparitia scheletului fetal – fara sa fie asociat cu structura tubulara uterina = suspiciune de gestatie
ectopica
Distocia – evaluarea pozitiei fetusilor in raport cu canalul pelvic – pt interventia chirurgicala
- evaluarea post partum – pt a evidentia posibilitatea retinerii fetusilor
Ovarele – caudal de rinichi – nu se observa Rx
- modificare de dimensiune: chist folicular, tumori- formatiuni bine circumscrise – pot fi greu
evidentiate din incidenta LL din cauza suprapunerilor, mai evidente din incidenta VD
Densitatea tesuturilor moi, ocazional aceste structuri mai pot contine zone mineralizate - teratoame

21