Comportamentul organizaţional azi

Comportamentul organizaţional pare să nu fie la locul lui în învăţământul

economic. Dar se poate afirma că preocuparea faţă de modul cum se comportă oamenii
într-un context organizaţional reprezintă cheia întregului domeniu, a succesului
managementului.
Jack Wood
Oamenii care lucrează în organizaţii azi, fac parte dintr-o noua eră.Instituţiile
societăţii şi oamenii care le fac sa meargă sunt provocati în multe şi diferite
moduri.Societatea pe măsură ce se dezvoltă pretinde performanţe superioare şi un
standard de calitate a vieţii ridicat.consideră etica şi responsabilitatea socială valori de
bază, respectă vastul potenţial demografic şi diversitatea, şi acceptă fenomenul de
globalizare care este prezent în viaţa de zi cu zi dar mai ales în concurenţa între
organizaţii. În această nouă era a muncii, a organizaţiilor, “corpul cunoaşterii” pe care îl
numim “ comportament organizational” oferă detalii de mare valoare.

Ce este comportamentul organizaţional?

Definit formal, comportamentul organizaţional, este studiul grupurilor

individuale şi a grupurilor în organizaţii. Studiind comportamentul organizaţional te ajută
sa te înţelegi mai bine pe tine şi pe cei cu care intri în contact. Şi mai mult să evaluezi
potenţialul tău pentru o carieră de succes într-un loc de muncă dinamic, complex,
schimbător, provocator va creşte.
Comportamentul organizaţional presupune o orientare comportamentală, include
studiul oamenilor în cadrul unui sistem organizaţional. Dar nu este suficient să abordezi
organizaţia doar prin ochii managerilor săi sau şi mai rău doar prin ochii directorilor
execuţiei, fapt ce dă comportamentului organizaţional atât o orientare umanistă cât şi una
ştiinţifică.
Comportamentul organizaţional acoperă domenii largi şi variate de activitate care
merg de la discutarea remunerării angajaţilor, respectiv înţelegerea motivaţiei individuale
a conducerii unei şedinţe, respectiv înţelegerea dinamicii de grup, a lansării unei

1
companii internaţionale de vânzări care presupune înţelegerea diferitelor culturi a
diferenţelor dintre acestea la crearea unei societăţi mixte sau fuziuni reciproc avantajoase
care înseamnă înţelegerea naturii multidimensionale a negocierilor.
Comportamentul organizaţional pătrunde dincolo de miopia culturală şi judecata
convenţională care caracterizează comportamentul individual şi colectiv.

Paradigmele schimbării comportamentului organizaţional

Locurile de muncă în ziua de azi sunt foarte diferite faţă de cele din trecut. Ele au
noi caracteristici, abordează sub alte forme procesule, servesc clienţi diferiţi şi pieţe
diferite. Ultima decada a secolului 20 a fost în mod special dramatică în ambele sensuri
ale schimbării. Un observator ar numi-o o revoluţie care este: înfricoşătoare, vinovată,
dureroasă, eliberatoare, dezorientată, frustrantă, confuză, provocatoare, cu alte cuvinte
haotică. Dar ceea ce a început ca o revoluţie a devenit în fiecare zi o realitate aşa cum a
început un nou secol. Concurenţa acerbă la nivel global, interdependeţa crescută între
economiile naţionale, constanta emergentă a tehnologiei informaţiei, noile forme de
organizaţii, şi migrarea forţei de muncă fac parte din noile schimbări. In zilele noastre
suntem înconjuraţi de schimbare cu implicaţiile sale pentru organizaţii (Expl.: doar priviţi
la noua lume a comerţului electronic, de asemenea priviţi la cererea pentru noi
competenţe şi angajamentul pentru o continuă formare). Ce rămâne este lupta de a face
faţa cât mai bine acestor schimbări, individual şi organizaţional, sa se tina pasul pe
măsura ce apar schimbări ulterioare.
Într-un articol intitulat ”Compania viitorului” profesorii de la Harvard au spus:
”fiecare munceşte pentru cineva sau cevq- fie acesta un comitet director, un fond de
pensii, o afacere capitalistă, sau un sef traditional. Mai devreme sau mai tarziu va trebuii
sa te decizi pentru cine vrei sa lucrezi. In luarea acestei decizii vei dori sa te alaturi unui
loc de munca care sa reflecte valori ca ale tale. Aceasta disciplină te poate ajuta sa te
pregatesti pentru a face o asemenea alegere, în deplină cunoştinţă ca tranzitia spre noul
secol care include aceste trend-uri.

2
 Cum ar fi :

 Demise of ”command-and-control”- cu o creştere a concurenţei în mediile

organizaţionale, structurile tradiţionale par a fi considerate greoaie, incete şi
costisitoare ca să fie bune.
 Creşterea impactului tehnologiei informaţiei- organizaţiile “înfloresc” de
computere, iar consecinţa este că informaţiile sunt mai la îndemână şi
substanţiale.
 Crede în putere- un mediu complex şi dinamic compus din cunoştiinte, experienţă
şi angajament, totul transformându-se într-o mai mare implicare si participare in
muncă.
 Entuziasm în munca de echipă- organizaţiile de azi sunt mai puţin verticale şi mai
mult orizontale; conduşi de medii complexe şi cereri ale consumatorilor, munca se
bazeaza din ce in ce mai mult pe echipa şi este axata pe contributii egale.
 Grija pentru echilibrul intre muncă şi viaţa personală- pe măsură ce societatea
devine mai complexă, organizaţiile acordă o mai mare atenţie modului în care
echilibrează munca cu interesele perosnale.

Comportamentul organizaţional şi diversitatea

Un aspect important al secolului 21 este diversitatea fortei de muncă, prezenţa

diferenţelor bazate pe gen, rasă, etnie, putere. Succesul pe piaţa forţei de muncă
presupune o serie de aptitudini pentru a munci cu succes intr-un mediu in care oamenii
sunt de rase si etnii diferite, cu varste diferite, din culturi diferite.Valorarea diversităţii
este una din temele comportamentului organizaţional. Se referă la a reuşii să lucrezi cu
ceilalţi respectând diferenţele. Sensibilitate interpersonală şi respectul faţă de alte culturi
sunt indispensabile pentru a aborda diversitatea.

3
 Chiar dacă valorarea diversităţii este discutată în lumea academică mai sunt
multe de făcut .Un efect de sticlă acţionează ca o barieră ascunsă, limitând avnsarea în
carieră a minorităţilor şi a femeii în anumite situaţii. Un raport al Harvard Business forum
numit “Rasa în U.S.Locul de muncă” de exemplu include aceste mărturii ”multe persoane
de culare se luptă cu uşile închise ale rasismului instituţional cu ignoranţa şi prejudecata”.
Articolul concluzionând că: până acum sunt semne care pun pe gândire”. Un studiu
recent asupra 860 de companii indică, că numărul afro americanilor căre lucreză într-un
comitet director a crescut cu 18 procente într-o perioadă de 2 ani. Iar numărul femeilor a
crescut cu 4 procente. Există însă un indicator care care arată ca femeile deţin doar 11%
în conducere, un studiu realizat pe 500 de companii de către Fortune arată că femeile
câştigă în funcţii de conducere doar 68 de cenţi din dolarul pe care îl câştigă cei mai bine
plătiţi bărbaţi.

Să învăţăm despre comportamentul organizaţional

Trăim şi muncim într-o economie bazata pe învaţare care este într-o continuă
schimbare. Aceasta situaţie poziţionează “ învăţarea” atât de către organizaţii cât şi de
indivizi.Doar cei care învaţă vor fi capabili să ţină pasul şi să reuşească într-un mediu
care se schimbă constant.

Comportamentul organizaţional şi imperativul “învăţare”

Consultanţi şi specialişti pun în evidenţă învăţărea organizaţională ca şi procesul

de dobândire a cunosţiintelor şi folosire a informaţiilor pentru a se adapta cu success
circumstanţelor în continuă schimbare. Organizaţiile trebuie să fie capabile să se schimbe
continuu şi în mod pozitiv, în timp ce caută mereu idei şi oportunităţi noi. Acelaşi lucru
este valabil pentru fiecare dintre noi, trebuie să ne luptăm pentru dezvoltare continuă cu
scopul de a ţine pasul cu un context complex şi dinamic.

4
 Învăţărea de-a lungul vieţii este un mesaj popular şi relevant în prezent. Se poate
şi trebuie învăţa din experienţele de la locul de muncă de zi cu zi, conversaţii cu colegii şi
prietenii, consiliere şi sfaturi de la mentori, modele de succes, seminarii de pregătire, şi
informaţii puse la dispoziţie în mass media. Această disciplină conţine un capitol special
de tipul “Manualul comportamentului organizaţional” creat special să ajute la începerea
acestui process.Tot această disciplină include multe oportunităţi de studiu individuale şi
în grup pentru studenţi pentru analizarea cazurilor şi a textelor de specialitate,
participarea la exerciţii experimentale si dobândirea deprinderilor unei învăţări mai
rapide.

Bazele stiinţifice ale comportamentului organizaţional

Desi până acum un secol, specialiştii acordau o atenţie sporită studiului sistematic
al managementului iar atenţia principală era centrată iniţial pe condiţiile de muncă fizice,
principiile administraţiei şi principiile ingineriei industriale, au pus accentual pe
includerea factorului uman doar în anii 1940. Această situaţie a dat un impuls pentru
analizarea atitudinilor individuale, dinamicilor de grup, şi relaţiei dintre manageri şî
subalterni. Disciplina comportamentului organizaţional introdusă în programele de
învăţământ în anul 1962 de către facultăţile de ştiinţe economice s-a dovedit a fi o
abordare vastă. Astăzi , continuă să evolueze ca şi o disciplină a înţelegerii ştiinţifice a
indivizilor şi grupurilor în organizaţii şi a implicaţiilor performanţei structurilor,
sitemelor şi proceselor organzaiţionale.
Comportamentul organizational are un caracter multidisciplinar, este un suport al
al învăţării care este strâns legat de ştiinţele comportamentale- psihologie, sociologie,
antropologie, şi de ştiinţele sociale cum ar fi economia şi ştiintele politice

5
 Cu toate acestea, comportamentul organizational este unic în misiunea sa de
aplicare şi integrare acestor domenii diverse pentru a dobăndi o înţelegere mai bine a
comportamentului uman în cadrul organizatiilor.

Folosirea metodelor ştiinţifice. Comportamentul organizational, foloseste

metode pentru a dezvolta şi a testa empiric generalitaţile cu privire la comportamentul in
cadrul organizatiilor. Fig.1.1. descrie metodologiile de cercetare folosite. Gandirea
stinntifica este importanta pentru cercetatorii din domeniul comportamentului
organizational din urmatoarele motive: 1) procesul de colctare a datelor este controlat şi
systematic; 2) explicatiile şi concluziile propuse sunt testate cu atentie; 3) doar
propunerile şi explicatiile care pot fi verificate stiintific sunt acceptate.

Orientarea pe aplicatii. Domeniul comportamentul organizational, este orientat

pe aplicatiile care pot diferentia modul in care organizatiile si oamenii din aceste
organiazatii actioneaza. Factorii externi şi variabilele dependente studiate de catre
cercetători includ de exemplu indeplinirea sarcinilor, implicarea la locul de munca,

6
absenteismul etc. In acest sens comportamentul organizational este o stiinta sociala
aplicata care in cele din urma poate ajuta la imbunatatirea functionalitatii organizatiilor şi
experientelor membrilor sai. Printre intrebarile practice adresate de catre aceasta
disciplină sunt: Cum ar trebui acordate premiile de tipul marire de salariu pentru merit?
Cand ar trebuii sarcinile de muncă să fie repartizate individual sau in grup? Cum pot fi
schimbate culturile organzaitionale? Ar trebuii ca deciziile sa fie luate prin metode de
grup, consultative sau individuale? La o negociere care este cea mai buna modalitate de a
dobandi un rezultat pozitiv ?

Gandirea contingenta. Decat sa presupuna ca exista o modalitate optima sau

universala de a organiza oameni si organizatii, comportamentul organizational recunoaste
ca metodele de management trebuie adaptate naturii exacte a fiecarei situatii. Folosind o
abordare situaţională, cercetatorii incercă sa identifice cum solutii diferite pot fi intelese
si utilizate cat mai bine posibil. Suntem de accord cu ideea că cultura poate afecta modul
in care teoriile si conceptele comportamentului organizational sunt aplicate in diferite
firme şi ţări. Ceea ce functioneaza intr-o cultura este posibil sa nu functioneze la fel de
bine intr-o alta cultura, variabilele situaţionale importante, include mediul , tehnologia,
sarcinile, structura si oamenii.

Organizaţiile înţelese ca sarcini la locul de muncă

Studiul comportamentului organizational trebuie sa aiba la baza întelegerea

organizaţiilor ca sarcini la locul de munca. O organizatie este formal definită ca un grup
de oameni care lucreaza impreuna intr-un anumit sector de munca pentru a atinge un scop
comun. Aceasta definitie descrie o varietate de cluburi, organizatii religioase, cu voluntari
cât şi entitati cum ar fi afaceri mari sau mici, scoli, spitale şi agentii guvernamentale.
Detaliile şi aplicatiile comportamentului organizational pot fi aplicate sa fie de folos
tuturor organizatiilor pentru a putea sa actioneze la nivelul asteptarilor ca institutii
sociale.

7
 Scop, Misiune şi Strategii

Principalul scop al unei organizaţii se poate spune ca este crearea de bunuri sau
servicii pentru clienti. Organizaţiile non profit produc servicii in folosul societatii, cum ar
fi sanatate, educatie, procese judiciare, şi menţinerea infrastructurii. Firmele mici şi mari
din domeniul afacerilor produc bunuri de consum cum ar fi automobile, servicii bancare,
industria alimentara şi hoteliera etc.
Misiunea şi declaratia misiunii se axeaza pe organizarea interna şi factorii externi
care afecteaza obiectivul principal. De exemplu, gigantul farmaceutic Merck declara ca
target-ul sau este “ conservarea vietii”. Retailer-ul Wal Mart declara ca el cauta sa “ dea
sansa claselor de jos sa isi cumpere aceleasi bunuri ca şi cei bogati. Din ce in ce mai des
misiunile sunt scrise pentru a comunica o viziune clara avand in vedere obiectivele pe
termen lung şi aspiratiile de viitor.Viziunea corporative la America West Airlines exprima
dorinta de “ a fi cunoscuta pentru serviciile oferite şi cultura oraganizationala”. Misiunile
bine reliefate şi provocatoare pot atrage atentia membrilor organizatiei in obtinerea de
performante. “ oamenii talentati işi doresc sa faca parte din ceva in ceea ce cred, ceva ce
confera un inteles muncii lor, in vietile lor- ceva ce implica o misiune.”
Avand un scop si o viziune, organizatiile aplica strategii de actiune pentru a le
realiza. Varietatea fuzionarilor si achizitiilor obisnuite de altfel in zilele noastre, cum ar fi
Daimler-Chrysler sunt exemple de strategii de corporatie pentru dobandirea si pastrarea
avantajului in mediile foarte competitive. In acest context, strategiile trebuie sa fie atat
bine formulate cat si bine implementate pentru ca organizatia sa reusească. Doar
planificarea nu este suficientă pentru scopul strategic: sa ajungi si sa ramai inaintea lider
de piaţă. Aici, la nivelul actiunii domeniul comportamentului organizational devine
extrem de important. Cunoasterea comportamentului organizational este esential pentru a
implementa strategia efectiva. Lucrurile progreseaza in organizatii datorita eforturilor
oamenilor si datorita modului in care ei coopereaza in organizatii, acesta este de fapt
comportamentul organizational.

8
 Oamenii si sistemele de lucru

Cand i s-a cerut lui CEO Richard Kovacevic de la Norwest sa comenteze referitor
la realizarile bancii, el a spus: “ Succesul nostrum se datoreaza indeplinirii sarcinilor …de
catre un personal talentat, profesionist, si motivat, oameni carora le pasa…acesta este
avantajul nostrum fata de competitie.” Liderii organizatiilor de azi recunsoc importanta
punerii oamenilor pe primul loc. Ei inteleg noua semnificatie a vechiului concept –
oamenii sunt bunurile cele mai critice ale unei oragnizatii.
Una dintre cele mai importante orientari in comportamentul organizational de azi
este sublinierea capitalului intelectual reprezentat de cunostintele, experienta si
dedicarea unei forte de munca a organizatiei. Este recunoscut faptul ca chiar si in era
tehnologiei avansate, oamenii sunt resursele umane indispensabile ale caror cunostiinte
si realizari avanseaza scopul, misiunea si strategiile organizatiei. Doar prin eforturi
umane pot fi realizate marile avantaje din alte resurse materiale ale organizatiei cum ar fi
tehnologia, informatiile , materialele si banii. O recenta statistica efectuata privind
firmele Americane cele mai admirate informeaza chiar si ca :singurul si cel mai bun
profet al succesului complet a fost capacitatea unei companii de a atrage, motiva si a
păstra oamenii talentati”.
Comportamentul organizaţional ca disciplină obligatorie, având ca obiect relaţiile
umane şi organizaţionale, a fost introdus în curricula facultăţilor de ştiinţe economice în
1960 de către Universitatea Haward în SUA, iar după 1990 şi-a făcut loc şi în programele
universitare a şcolilor din Europa prin intermediul managementului.
Comportamentul organizaţional nu este un domeniu interdisciplinar ci unul
multidisciplinar, este un domeniu general care cuprinde cercetări din multe dicipline cum
sunt: psihologie, sociologie, antropologie, economie, discipline umaniste, drept şi
medicină.
Comportamentul organizaţional la nivel macro este abordat de specialiştii în
management, sociologie şi economie preocupaţi de problemele organizaţionale printr-o
varietate de subiecte cum sunt: leadershipul, sistemele socio-tehnice, organizaţiile
complexe, schimbarea organizaţională, procesul de luare a decziilor la nivel de
organizaţie, strategii şi poltici de afaceri.

9
 La nivel micro comportamentul organizaţional se preocupă de probleme
organizaţionale individuale şi de grup prin abordarea unei arii largi de subiecte cum sunt:
motivaţia, comunicarea, învăţarea, percepţia, competenţa, personalitatea, atitudinea şi
valorile, procesul decizional individual şi de grup, negocierea, proiectarea (designul)
posturilor, puterea, conflictul etc.
La ora actuală când pregătirea managerilor este din ce în ce mai “tehnică” creşte
importanţa comportamentului organizaţional ca domeniu de studiu şi cercetare.
Nu putem concepe astăzi o carieră în afaceri fără dobândirea abilităţilor care ţin
de comportamentul organizaţional (comunicare, lucru în echipă, negociere etc.). Oricât de
bună ar fi strategia de care dispune organizaţia, aceasta va înregistra eşec dacă nu dispune
de abilităţile comportamentale necesare pentru a formula şi implementa eficient strategia
şi politicile corespunzătoare. Abilităţile strategice devin foarte importante la nivelul de
vârf al organizaţiei.
Comportamentul organizaţional prin obiectul său de studiu ne ajută să devenim nu
doar manageri buni ci şi oameni mai înţelepţi.
Comportamentul organizaţional:
 abordează realitatea complexă a comportamentului uman în cadrul organizaţiilor
 acoperă un domeniu larg de activitate de la înţelegerea motivaţiei individuale la
conducerea unei şedinţe, sistemele socio-tehnice, organizaţiile complexe,
schimbare organizaţională, procesele de luare a deciziilor la nivel de firmă
 se concentrează pe subiecte precum: învăţarea, percepţia, competenţa,
personalitatea, atitudini şi valori, procesul decizional individual şi de grup,
calitatea de lider, dinamica de grup şi intergrup, puterea, politică şi conflict
 procesele individuale de grup şi organizaţiile
 diferenţierea profundă a comportamentului
 implicaţiile comportamentale ale afacerilor în interiorul şi înafara organizaţiei
 personalitatea, evaluarea personalităţii şi aplicaţiile ei
 instrument de învăţare a managementului
 pune la dispoziţie o gamă largă de oportunităţi de actualizare a cunoştinţelor
manageriale
 prezintă noile tendinţe în domeniul managementului

10
 se bazează pe experienţele unor manageri de succes
 abordează realităţile în schimbare din domeniul afacerilor
 asigură acces la o varietate de pregătire managerială
 acces la cunoştinţele şi ideile.....
 înţelegere completă a conceptelor majore ale managementului modern
 cunoştinţe aprofundate despre tehnicile şi instrumentele manageriale şi aplicarea
lor
 dezvoltarea în timp a managementului
 atribuţiile unui manager şi schimbările care afectează rolul lor
 identificarea factorilor care contribuie la succesul managerial
 presiunile cu care se confruntă managerii
 adaptarea unei orientări ştiinţifice şi integrarea ei într-o cultură organizaţională
puternică, dar complementară
 argumentul şi diferenţele dintre culturi – Statistică aplicată şi suport decizional
 managementul schimbărilor
 climatul de afaceri
 atitudinile la locul de muncă şi politica organizatiei
 managementul diversităţii (diversitatea culturală)
 îmbunătăţirea capacităţii de a gestiona diversitatea culturală
 impactul culturii la nivel de organizaţie
 asigură dezvoltarea managerială
 ajută la crearea unor platforme de calităţi necesare managementului ca:
integritate, curaj, cinste, competenţe manageriale
 performanţă şi comportament individual
 gestionarea diferenţelor dintre culturi
 o profundă înţelegere a diferenţelor materiale
 regulile de bază pentru gestionarea diferenţelor dintre culturi
 teorii de îmbunătăţire socială
 modalităţile de evaluare a personalităţii ca instrument de selecţie în afaceri

11
  implicaţiile comportamentale ale afacerilor din interiorul sau dinafara organizaţiei

Definirea organizaţiilor CO
Organizaţiile “sunt invenţii sociale destinate realizării unor scopuri comune prin
efort de grup”.
3 caracteristici de bază:
1. Invenţii sociale : prezenţa coordonată a oamenilor şi nu neapărat a lucrurilor
obs. prin TI avansată şi contractarea înafară a unor activităţi, unele o produc şi vând
produse fără să deţină aproape nimic. Domeniul comportamentului organizaţional CO
este înţelegerea oamenilor, conducerea lor pentru a munci eficace.
2. Realizarea scopurilor, oamenii se adună în cadrul organizaţiilor pentru un
scop: vânzarea unui produs, furnizare ştiri, câştigarea unui meci etc. Toate o au ca scop
supravieţuirea dar sunt multe care nu supravieţuiesc. Domeniul CO, se referă la modul
în care o pot supravieţui şi se pot adapta la schimbare. Anumite comportamente sunt
necesare pentru supravieţuire şi adaptare.
Oamenii trebuie:
 să fie motivaţi pentru a adera şi rămâne în organizaţii
 să-şi îndeplinească munca de bază prezentând încredere în ceea ce priveşte
productivitatea, calitatea şi modul de servire
 să fie flexibili şi inventivi
CO se referă la toate aceste activităţi de bază, inventivitatea şi flexibilitatea care ajută la
adaptarea la toate aceste activităţi de bază.
3. Efortul de grup, organizaţiile pentru a-şi realiza scopurile depind de
interacţiunea oamenilor şi de coordonarea lor. O mare parte din muncă fizică şi
intelectuală din O este presată de grupuri (fie că sunt echipe permanente de lucru sau
echipe pentru realizarea unor proiecte pe termen scurt. În O apar grupuri informale care
dezvoltă relaţii de prietenie, alianţe între indivizi pentru a-şi realiza munca.
CO îşi propune să-i facă pe oameni să lucreze eficace în echipă.
Ce este Comportamentul Organizaţional „Atitudinea şi comportamentele
indivizilor şi grupurilor în organizaţii”.

12
 Disciplina CO studiază sistematic atitudinile şi comportamentele indivizilor şi
asigură capacitatea de a înţelege cum să le conducem eficace şi să le schimbăm. Studiază
cum putem structura O, cum sunt afectate acestea de mediul lor extern. Ceri care studiază
CO sunt interesaţi:
 de atitudini
 cât sunt de satisfăcuţi oamenii de slijbele lor
 cât sunt de dedicaţi scopurilor organizaţiei
 cât de mult sunt sprijinite femeile sau minorităţile pentru a ocupa funcţii
de conducere
Problemele importante din sfera CO sunt:
 cum percep oamenii informaţia:percepţia
 ce motivează echipa: motivaţia
 grupurile pretind de la oamenii lor un grad mare de conformitate
 cine şi cum conduce O: leadership
 comunicarea
 dinamica luării deciziilor
 etica (comportamentul etic)
 modul în care mediul extern afectează organizaţia
De ce unele O alocă resurse importante unor produse şi strategii falimentare?
 CO este important pentru manageri, salariaţi şi consumatori – a-l înţelege
poate să ne facă mai eficace fie că suntem manageri, salariaţi sau
consumatori
 „Probleme oamenilor” stau la baza succesului sau falimentului – studenţii
trebuie sa fie bine pregătiţi
 CO – urmăreşte să îmbunătăţească eficienţa şi eficacitatea organizaţională
Angajatorii ierarhizează relativ defavorabil absolvenţii Ştiinţelor Economice în
ceea ce priveşte lipsa abilităţilor interpersonale şi de leadership.
Scopurile CO
 Anticiparea CO comportamentul celorlalţi, când oamenii iau decizii etice,
când vor crea produse inovative, când se vor angaja în hărţuire sexuală

13
  Explicarea CO, a evenimentelor în organizaţii. CO este interesat în mod
special în a determina de ce oamenii sunt mai mult sau mai puţin motivaţi,
satisfăcuţi sau hotărâţi să demisioneze. Să explici evenimentele este mai
complicat decât să le prezici (anticipezi)
Managementul CO
M este definit ca „arta de a face ca lucrurile să se realizeze în organizaţii prin
intermediul celorlalţi, în condiţii de etică. Managerii procură, alocă şi utilizeză resurse
fizice şi umane pentru a atinge scopuri”
Dezvoltarea gândirii şi a CO
1. punctul de vedere clasic: experienţă în domenizul militar, fabrici, minier: H. Fayol;
J.D. Mooney director executiv la .........: nivel ridicat de specializare şi un grad înalt
de coordonare fiecare departament trebuia să ocupe de propriile sale probleme, cu
luarea centralizată a deciziilor de către managerii de rang superior care asigurau
coordonarea. Pentru a putea asigura controlul, viziunea clasică sugera că managerii să
aibă relativ puţini subordonaţi, cu excepţia locurilor de muncă de la nivele inferioare
unde stabilirea ritmului de către maşini putea înveli o supraveghere atentă. (1856-
1915) F. Taylor – „părintele managementului ştiinţific”, a fost preocupat mai mult de
proiectarea postului şi structurarea muncii la nivelul atelierului.
Managementul ştiinţific a lui Taylor îşi propune să determine gradul optim de
specializare şi de standardizare a sarcinilor de muncă.
Max Weber (1864-1910), a făcut celebru termenul de birocraţie (M. Se baza în
principal pe intuiţie, pe nepotism şi favoritism??!!
Birocraţia – tipul ideal de organizaţie care după Weber include o linie de
comandă strictă, reguli detaliate, specializare înaltă, putere centralizată, selecţie şi
promovare pe baza de competenţă tehnică.
2. Managementul contemporan – Abordarea contextuală (situaţională) recunoaşte că
nu există o singură cale corectă de a conduce şi că un stil de conducere potrivit
depinde de cerinţele situaţiei concrete.
Partea I
Comportamentul individual:
 învăţarea şi .........

14
  percepţia, ........ şi judecarea celorlaţi
 valori, atitudini şi satisfacţia în muncă
 teoria şi practica motivaţiei în muncă
Partea II-a
Comportamentul social şi procesele organizaţionale
 grupuri şi muncă în echipă
 influenţă socială, socializarea şi cultura
 leadership
 comunicarea
 proces decizional
 putere, politică şi etică
 conflictul şi stresul
Partea III-a
Organizaţia în ansamblu
 structura organizaţiei
 mediu, strategie şi tehnologie
 schimbare, dezvoltare şi înovaţie (dezvoltarea organizaţională MCT)
 cariere profesionale

15