Ene Andra-Elena

CRP, II

TEMĂ 2

Pragmatica este o diciplină de natură lingivistică, interesată de studiul limbii, dinamice(limbajul

colocvial). Pragmatica se concentrează asupra limbii vii, dinamice, asupra secvențelor conversaționale pe
care le analizează din mai multe perspective. Școala pragmatică continentală consideră că în procesul
comunicării dialogice, rolul important îi revine emițătorului. Ei susțin că emițătorul este în măsură să
dirijeze conversația. Școala pragmatică britanică / americană spune că este importantă decodarea
mesajului într-un act conversational, altfel, nu se poate realiza procesul communicațional.

Fragmentul lui Vlad Mușatescu din “Extravagantul Conan doi. De-a baba oarba”, pune în scenă o
secvență comunicațională între două persoane de sex opus, un bărbat(ziarist, scriitor) si cumătra
sa(”Grăsuna de cumătră”). Interacțiunea verbală dintre cei doi locutori este personală,au o atitudine
informală, relația apropiată dintre participanții la actul conversațional creând un context situational
familial, neoficial. Contextul familial este susținut de limbajul colocvial(”Multe ziare trebuie să mai vinzi
tălică, domnu, de-ai adunat bani de mașină. O fi ea mica, dar văd că te-ncape”), dar și de exprimarea
directă, prin persoana a II-a(“Tocmai cum zîseși!”). Comunicarea se realizează față în față și reprezintă
cel mai bun canal de comunicare, deoarece, permite obținerea și furnizarea de informații cu un consum
de energie printr-un contact direct care poate fi eficientizat printr-o multitudine de tehnici si metode.

La nivelul actului verbal este respectată componenta locuționară; cea ilocuționară subliniază
intenția interlocutorului de persuadare, iar cea perlocuționară reprezintă reacția respingătoare a femeii,
prezentându-I interlocutorului aspectele negative(”Greu blestem s-a abătut asupra noastră! De trei zile
încoace, ne-a secat apa din fântână…”). Actul pragmatic este sugerat de vorbitor, în spatele mesajului
lingvistic, prin afirmarea implicită, presupunând aducerea unor informații suplimentare pentru a
construi o imagine pozitivă. Concret, femeia conturează calitățile practice ale soțului său(”Păi e scriitor
de vagoane! La Câmpina. Că n-o fi vrând să le scrie din mersul trenului!”), pe care le susține de-a lungul
conversației ca replici la spusele interlocutorului(”Ca și bărbatu-meu”). Actul pragmatic este, de
asemenea, accentuat și în spusele bărbatului, dând dovadă de calmitate și răbdare față de interlocutor,
pentru a-și atinge scopul: ”Am nevoie de liniște, de-aia caut o gazdă pe-aici, fiindcă lucrez la un
roman…”).