BBB

Balada MIORITA
Balada "Miorita" - demonstratie Balada este o specie a genului epic in versuri, de
mare intindere, uneori cu un pronuntat caracter liric, in care se relateaza o actiune
eroica, o legenda, un fapt istoric, o profunda id 21121f55v ee filozofica, se evoca o
puternica personalitate istorica sau legendara. "Miorita" este o balada populara si
apartine genului epic in care se imbina armonios elementele lirice, epice si dramatice.
In structura baladei se desprind doua mari planuri, unul epic in cadrul caruia autorul
anonim creeaza si construieste personajele reale sau fabuloase si celalalt lirico-
dramatic, ce se defineste prin exprimarea gandurilor, sentimentelor si prin atitudinea
ciobanului in fata mortii.

Autorul anonim isi exprima indirect sentimentele si gandurile prin intermediul

actiunii si al personajelor. Ca in orice opera epica se identifica aici timpul in care se
desfasoara actiunea: toamna in timpul transhumantei intr-un peisaj merific, ca "o
gura de rai".

Ca in orice opera epica actiunea poate fi structurata pe momentele

subiectului. Prezentarea locului si a timpului in care urmeaza sa se desfasoare
actiunea constituie expozitiunea, complotul urzit de ciobanul ungurean si de cel
vrancean impotriva celui moldovean formeaza intriga; desfasurarea actiunii este
constituita din marturisirea pe care barsana o face stapanului despre omor, precum
si din reactia ciobanasului la aflarea complotului. Punctul culminant esteincarcat de
dramatism prin conceptia testamentara a ciobanasului moldovean, care include
alegoria moarte-nunta si monologul maicutei batrane. Deznodamantul lipseste,
finalul baladei dand nastere la interpretari si contradic-

torii.

Motivele literare ce compun mitul mioritic sunt: motivul transhumantei, al

complotului, al oitei nazdravane, al testamentului alegoric, moarte-nunta si cel al
maucitei batrane.

Miorita nazdravana este considerata un "element oracular" intrucat ea este cea

care anunta eventualitatea mortii baciului moldovean. Miorita este un personaj
fabulos deoarece este inzestrata cu puteri miraculoase, sugerand in plan mitic
comuniunea desavarsita dintre om si animal, iar in plan real, armonia perfecta dintre
cioban si meseria sa. Principala figura de stil prin care se defineste oita este
personificarea, ea fiind umanizata. Mioara isi iubeste nespus de mult stapanul, dativul
etic argumetand si el loialitatea oitei, fapt ce reiese din menirea acesteia de a aduce
la indeplinire testamentul, ea fiind cea mai apropiata si de incredere fiinta pentru
tanarul aflat in situatie limita.

Existenta omului in Univers este determinata de doua componente esentiale:

viata si moartea, altfel spus cine traieste trebuie sa si moara. Aceasta
conceptie este una adevar caruia nimeni nu i se poate opune, este o predestinare.

De aceea ciobansul imagineaza un testament, in eventualitatea ca "de-ar fi sa

mor" prin care isi exprima dorinta de a fi ingropat in mijlocul oilor, deoarece
dragostea puternica pentru ocupatia pastorala, pentru locurile cunoscute, pentru oile
si cainii sai transmite ideea ca nici in moarte nu se poate de ceea ce i-a incantat
viata. Tragicul se amplifica in continuarea baladei prin alegoria moarte-nunta.Intre
obiceiurile populare, specifice baladei, se inscrie si acela ca mortilor tineri necasatoriti
li se organizeaza inmormantarea asemenea nuntii.

Ciobanasul moldovean este personajul principal din balada populara "Miorita".

Portretul fizic este realizat prin caracterizarea directa, iar cel moral cu ajutorul
caracterizarii indirecte. El este o fire blanda si iubitoare, prietenos si sensibil,
deoarece in eventualitatea mortii, dorinta lui este sa ramana alaturi de cei dragi.
Poetul anonim o plaseaza pe maicuta batrana intr-o secventa lirica de un dramatism
sfasietor, dominat de suferinta cutrematoare a mamei care-si cauta fiul.Indurerata si
deznadajduita ea compune un portret induiosator fiului din diminutivele: "ciobanel",
"fetisoara", "mustetioara", "perisorul", "ochisorii" si dativul etic "mi-a vazut".
Portretul ciobanului accentueaza zbuciumul launtric al batranei sugerand afectivitatea
materna ce atinge sublimul artistic si emotional.

Limbajul artistic sugereaza profunda sensibilitate a romanului, prin varietatea

figurilor de stil: metafore("picior de plai", "gura de rai", "lacrimi de
sange"), epitete("oi mandre si cornute", "negru zavoi", "miorita
laie"), personificari("soarele si luna/ Mi-au tinut cununa") si diminutive
populare("ciobanel", "miorita").

Prozodia este reprezentata de ritmul trohaic, iar rima imperecheata si

monorima precum si masura de 7-8 silabe, confera versului o tonalitate melancolica,
muzicalitate grava si sensibilitate emotionala.

Intrunind toate aceste caracteristici, opera literara "Miorita" este o balada

populara in care se manifesta spiritualitatea cea mai profunda a romanilor