Sunteți pe pagina 1din 1

HIPERBOLA DEFINITIE SI EXEMPLE

figura de stil in limba romana

Hiperbola este exagerarea în plus sau în minus a calităţilor sau cusururilor pe care le au ori le pot avea
lucrurile, fiinţele sau ideile.
Definitia DEX:
HIPÉRBOLĂ s.f. 1. Figură de stil prin care se exagerează realitatea, folosindu-se expresii și imagini
sugestive pentru a impresiona mai puternic.
Hiperbola se exprimă mai des cu ajutorul comparaţiilor şi al metaforelor.
Sunt realizate cu ajutorul comparaţiei hiperbole ca:
"Are o gură cât o şură" - care inseamna - are gura mare, vorbeste mult
I s-a făcut inima cât un purice" - i s-a strans inima de teama, de emotie (cat un purice, adica mica)
"Cuvintele se revărsau ca o vâltoare de scântei gata să aprindă tot ce întâlneşte în cale" (Liviu
Rebreanu, Răscoala).

Hiperbole realizate prin metafore (exemple):

„Feţişoara lui,
Spuma laptelui" (Mioriţa) - faţă albă

„Şi vorba-i tunet, răsufletul ger,


Iar barda din stânga-i ajunge la cer,
Şi vodă-i un munte"
(George Coşbuc, Paşa Hassan).

ANTITEZA DEFINITIE SI EXEMPLE

Antiteza este punerea faţă în faţă a două situaţii, idei, sentimente sau portrete care se contrazic prin
caracteristicile lor, unele fiind pozitive, altele negative, ca în perechile: bun -rău, frumos- urât, cinstit
-necinstit, curajos -laş, bogat -sărac, fericire - nefericire, bucurie-întristare etc.

Exemple:
„ea bogată, eu sărac, ea curtenită, eu izgonit şi dispreţuit,- ea slabă, mică şi palidă, eu voinic, mare şi
rumen [...]" (B. Delavrancea, Linişte);

„Ea un înger, ce se roagă - El un demon ce visează;/ Ea o inimă de aur / El un suflet apostat,/ El în


umbra lui fatală / Indărătnic răzimat, - / La picioarele Madonei, tristă, sfântă Ea veghează" (Mihai
Eminescu, înger şi demon).

Scrisorile lui Mihai Eminescu sunt alcătuite prin antiteza. In prima lor parte e înfăţişată o lume cu
multe şi mari calităţi, iar în a doua, aceeaşi lume cu năravurile ei urâte şi rele.

Rostul antitezelor literare, spre deosebire de al celor filozofice, este de a arăta drama nepotrivirilor
sufleteşti dintre firi opuse care se simt totuşi atrase unele de altele sau de a pune în lumină contradicţiile
adânci dintre chipul în care înţeleg lumea şi îşi duc viaţa unii în contrast cu alţii.