Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CAPITOLUL 3
MATERIALE DIELECTRICE – CONDENSATOARE
157
MATERIALE DIELECTRICE – CONDENSATOARE
158
MATERIALE DIELECTRICE – CONDENSATOARE
aplicarea asupra sa a unui câmp electric”. Din relaţiile de mai sus, se constată că
inducţia electrică D a câmpului electric aplicat asupra unui material dielectric se
poate determina cu relaţia:
D 0 E 0 e E 0 1 e E (3.4)
unde suma 1 e reprezintă prin definiţie permitivitatea electrică relativă a
materialului dielectric,
r 1 e (3.5)
Permitivitatea electrică relativă furnizează informaţii despre creşterea
inducţiei electrice a câmpului aplicat asupra unui material dielectric, raportat la
cazul în care acesta se aplica vidului, cu alte cuvinte dă o măsură a influenţei
materialului dielectric asupra câmpului electric:
D r D0 (3.6)
Un fenomen caracteristic materialelor dielectrice constă în apariţia, în
structura lor, a dipolilor electici. Dipolul electric este prezentat în fig.3.2 şi este
compus dintr-o pereche de sarcini electrice de valoare Q inseparabile, de valori
egale, dar de semn opus, aflate la o anumită distanţă d . Dipolii electrici pot fi
de două tipuri: dipoli electrici induşi, respectiv dipoli electrici permanenţi.
Oricare dipol electric este caracterizat printr-un moment electric elementar p ,
care se mai numeşte şi momentul dipolului.
159
MATERIALE DIELECTRICE – CONDENSATOARE
160
MATERIALE DIELECTRICE – CONDENSATOARE
vor modifica, iar momentele electrice elementare ale dipolilor formaţi nu vor
mai fi egale în modul şi în consecinţă, momentul electric elementar rezultant va
fi nenul:
p p1 p 2 0 (3.9)
După aplicarea câmpului electric, fenomenul se instalează rapid şi durează
atât timp cât se menţine câmpul electric, după îndepărtarea acestuia cei 3 ioni
revenind în poziţiile iniţiale. Orientarea dipolilor la aplicarea câmpului electric
este rapidă (dar mai lentă decât în cazul polarizării electronice), fenomenul fiind
prezent până la frecvenţe de ordinul miilor de megahertzi.
Toate materialele polarizate ionic prezintă şi fenomenul de polarizare
electronică, dar de intensitate de cel puţin de două ori mai mică.
Fenomenul de formare a dipolilor se numeşte polarizarea dielectricului.
Dipolul produce un câmp electric propriu Ep, având sens contrar
câmpului aplicat E. La încetarea câmpului electric E încetează şi polarizarea.
Dielectricii polari sunt dielectrici ai căror atomi formează dipoli şi în
absenţa câmpului electric E, dipoli permanenţi, care sunt dispuşi dezordonat în
material, astfel încât câmpul electric rezultant al dielectricului este nul. Sub
influenţa câmpului electric E dipolii tind să se rotească, astfel încît axele lor
să coincidă cu direcţia câmpului exterior.
În concluzie, sub influenţa câmpului electric E exterior, fenomenul de
polarizare constă în formarea de dipoli în cazul materialelor nepolare sau în
rotirea dipolilor la materialele polare. Când dipolii sunt aliniati după direcţia lui
E, se spune că materialul este polarizat, ca în fig.3.5.
161
MATERIALE DIELECTRICE – CONDENSATOARE
162
MATERIALE DIELECTRICE – CONDENSATOARE
a. b.
Fig.3.6 Polarizare de orientare
163
MATERIALE DIELECTRICE – CONDENSATOARE
P Pk 0 (3.11)
k
Prin introducerea materialului feroelectric într-un câmp electric, vectorii
polarizaţie Pk ai domeniilor se vor orienta pe direcţia câmpului electric aplicat,
iar vectorul polarizaţie rezultant va fi în acest caz nenul – fig.3.7b.
P Pk 0 (3.12)
k
164
MATERIALE DIELECTRICE – CONDENSATOARE
elementar al dipolului astfel format este zero; distanţa d dintre sarcina pozitivă şi
cea negativă, care formează dipolul, fiind 0 – relația (3.7). Prin aplicarea unei
forţe externe, centrul sarcinii electrice pozitive devine diferit de centrul sarcinii
electrice negative şi astfel, deoarece distanţa d dintre sarcina pozitivă şi cea
negativă, care formează dipolul, nu mai este nulă, momentul electric elementar
al acestuia devine nenul şi deoarece vectorii momentelor electrice elementare
sunt proiectaţi după direcţia forţei externe aplicate, în material se instalează
starea de polarizare.
a. b.
Fig.3.8 Fenomenul piezolelectric direct
a. b.
Fig.3.9 Efectul piezoelectric direct
165
MATERIALE DIELECTRICE – CONDENSATOARE
a. b.
Fig.3.10 Efectul piezoelectric invers
166
MATERIALE DIELECTRICE – CONDENSATOARE
Q C0U , (3.15)
unde C0 este factor de proporţionalitate şi poartă numele de capacitate electrică
a condensatorului în vid şi se măsoară în farazi [F].
Capacitatea condensatorului este cu atât mai mare, cu cât suprafaţa S a
armăturilor este mai mare şi cu cât distanţa d dintre armături este mai mică,
conform relaţiei:
C0 0 S / d (3.16)
şi unde: 0 este permitivitatea electrică a vidului.
167
MATERIALE DIELECTRICE – CONDENSATOARE
168
MATERIALE DIELECTRICE – CONDENSATOARE
169
MATERIALE DIELECTRICE – CONDENSATOARE
170
MATERIALE DIELECTRICE – CONDENSATOARE
r.cc 1
r.ca sau r. N r .ca (3.27)
1 j r.cc 1 2 2
unde este constanta de timp de polarizare dielectrică. Reprezentarea grafică a
modulului prmitivităţii relative este prezentată în fig.3.15.
Scăderea valorii modulului permitivităţii relative la valoarea:
r. N 0,707 se obţine pentru 1, de unde:
1
, (3.28)
ce reprezintă pulsaţia limită la înaltă frecvenţă pentru pemitivitatea dielectrică
relativă.
Variaţia permitivităţii electrice vâscoase r , din fig.3.14, are un maxim
pentru o anumită pulsaţie denumită pulsaţie critică, ceea ce indică faptul că, la
această pulsaţie, materialul dielectric se încălzeşte cel mai puternic, prezentând
pierderile cele mai mari.
De asemenea, pierderile în dielectric reprezintă putere activă:
Pa UI R UI cos (3.29)
Dacă dielectricul condensatorului ar fi ideal (nestrăbătut de curenţi),
curentul care se stabileşte în circuit între cele două armături, prin sursă, ar fi
defazat înaintea tensiunii cu un unghi φ = π/2; ar rezulta cosφ = 0 şi Pa = 0, la
dielectricul ideal.
Pentru dielectricul real curentul I este defazat faţă de tensiunea U cu un
unghi φ < π/2. Complementul unghiului de defazaj se notează cu δ (δ = π/2 –
φ) şi se numeşte unghi de pierderi (fig.3.13). El este cu atât mai mare cu cât
curentul care trece prin dielectric este mai mare.
S-a stabilit că pierderile în dielectricii supuşi la tensiuni alternative
sunt proporţionale cu tangenta acestui unghi.
Se defineşte ca tangentă a unghiului de pierderi al materialului,
raportul:
Pa UI R UU / Rech 1 1
tg , (3.30)
Pr UI C UU Cech Cech Rech C 1
0
C0
unde Pa şi Pr sunt puterea activă şi reactivă la bornele condensatorului.
Pentru diverşi dielectrici tgδ variază între 10-1 şi 10-4. Un bun izolant
trebuie să aibă tgδ cât mai mică. Astfel, permitivitatea relativă complexă ,
relaţia (3.21), se poate scrie şi sub forma:
r 1 j 1 jtg (3.31)
171
MATERIALE DIELECTRICE – CONDENSATOARE
172
MATERIALE DIELECTRICE – CONDENSATOARE
173
MATERIALE DIELECTRICE – CONDENSATOARE
174
MATERIALE DIELECTRICE – CONDENSATOARE
175
MATERIALE DIELECTRICE – CONDENSATOARE
176
MATERIALE DIELECTRICE – CONDENSATOARE
177
MATERIALE DIELECTRICE – CONDENSATOARE
178
MATERIALE DIELECTRICE – CONDENSATOARE
179
MATERIALE DIELECTRICE – CONDENSATOARE
Y jC0 j j C0 (3.49)
Prin identificarea relaţiei (3.48) cu relaţia (3.49) se obţin expresiile părţii
reale şi imaginare a permitivităţii complexe relarive şi, cu ajutorul acestora, a
tangentei unghiului de pierderi:
st
1 1 1
(3.50)
rpC0 0 st C 0 st
C0 0
C 0
st C0
tg
0 st
Relaţiile (3.50) sunt reprezentate grafic în fig.3.23, la temperatură
constantă. Dacă temperatura este constantă ş i conductivitatea ,
conform relaţiei (3.43), este tot o mărime constantă, iar dacă
temperatura se modifică, tangenta unghiului de pierderi se va
modifica la fel ca şi conductivitatea după o lege exponenţială,
conform relaţiilor (3.43) şi (3.50).
180
MATERIALE DIELECTRICE – CONDENSATOARE
181
MATERIALE DIELECTRICE – CONDENSATOARE
182
MATERIALE DIELECTRICE – CONDENSATOARE
183
MATERIALE DIELECTRICE – CONDENSATOARE
(3.57)
1
2
tg
st
2
184
MATERIALE DIELECTRICE – CONDENSATOARE
1 st C0
Y j C0 (3.59)
1
C0 jC0
Prin identificare cu relaţia (3.49) se obţin expresiile părţilor reală şi
imaginară ale permitivităţii complexe relative şi, cu ajutorul acestora, expresia
tangentei unghiului de pierderi:
1
2
st
(3.60)
1
2
st 1 2
2
tg
st
2
Rezultatele obţinute teoretic prin relaţiile (3.60), care simplifică
mecanismele de polarizare din dielectric, limitând numărul stărilor stabile ale
momentelor electrice elementare la numai două, sunt foarte bine verificate
experimental pentru dielectricii cu polarizare de orientare.
185
MATERIALE DIELECTRICE – CONDENSATOARE
186
MATERIALE DIELECTRICE – CONDENSATOARE
187
MATERIALE DIELECTRICE – CONDENSATOARE
celulei elementare. Aceste situaţii sunt din nou dependente de ordinea cristalină
şi s-a constatat că numai cristalele care aparţin unui grup restrîns de clase de
simetrie pot avea moment electric al celulei elementare de natura polarizării de
deplasare ionice.
În concluzie, momentul electric al celulei elementare este suma vectorială
a momentelor electrice ale ionilor celulei (polarizare de deplasare electronică) şi
a momentului electric obţinut prin polarizare de deplasare ionică:
n
pc p j pionic (3.63)
j 1
Vectorul polarizaţie spontană este momentul electric al unităţii de volum,
adică:
Ps Npc , (3.64)
unde N este numărul de celule elementare pe unitatea de volum.
Din diversitatea acestor materiale, cristalele dielectrice cu polarizare
spontană a cărei direcţie sau sens poate fi schimbată sub acţiunea unui câmp
electric exterior se numesc cristale feroelectrice. Proprietatea se exprimă
cantitativ prin relaţia:
P Ps Pt , (3.65)
în care vectorul polarizaţie P a cristalului se obţine ca o sumă sau diferenţă
dintre vectorul Ps al polarizării spontane şi vectorul polarizaţie temporară Pt ,
datorat câmpului extern şi care în cazul diferenţei poate conduce la schimbarea
sensului şi direcţiei lui P . Proprietatea permite şi justificarea teoretică a
dependenţei de tip histerezis care există între inducţia şi intensitatea câmpului
electric la cristalele feroelectrice.
188
MATERIALE DIELECTRICE – CONDENSATOARE
189
MATERIALE DIELECTRICE – CONDENSATOARE
190
MATERIALE DIELECTRICE – CONDENSATOARE
191
MATERIALE DIELECTRICE – CONDENSATOARE
192
MATERIALE DIELECTRICE – CONDENSATOARE
193
MATERIALE DIELECTRICE – CONDENSATOARE
a)
b)
Fig.3.39 Stratul electric dublu ca model al unei reţele fără centru de simetrie:
a) efect piezoelectric direct; b) efect piezoelectric invers
194
MATERIALE DIELECTRICE – CONDENSATOARE
a)
b)
Fig.3.40 Reţea cu centru de simetrie: stratul electric triplu :
a) imposibilitatea efectului piezoelectric direct ; b) efect electrostrictiv
195
MATERIALE DIELECTRICE – CONDENSATOARE
196
MATERIALE DIELECTRICE – CONDENSATOARE
197
MATERIALE DIELECTRICE – CONDENSATOARE
198
MATERIALE DIELECTRICE – CONDENSATOARE
199
MATERIALE DIELECTRICE – CONDENSATOARE
200
MATERIALE DIELECTRICE – CONDENSATOARE
a. b.
Fig.3.46 Schema electrică pentru studiul străpungerii dielectricilor
201
MATERIALE DIELECTRICE – CONDENSATOARE
U STR f pd , (3.76)
unde:
- p este presiunea gazului,
- d este distanţa dintre electrozii care crează câmpul uniform şi
- U STR ESTR d este tensiunea aplicată electrozilor la străpungere.
Din curbele Pachen se observă că există o tensiune minimă aplicată
electrozilor sub care străpungerea în câmp omogen nu mai este posibilă,
indiferent de presiunea gazului şi distanţa dintre electrozi. Această tensiune este,
pentru majoritatea gazelor, cuprinsă între 280 V şi 420 V (pentru aer este aprox.
350 V).
202
MATERIALE DIELECTRICE – CONDENSATOARE
datorită acumulării de sarcini de volum în gaz din cauza vitezelor diferite ale
ionilor pozitivi şi electronilor. Prin creşterea frecvenţei, rigiditatea creşte
deoarece durata procesului de ionizare prin ciocnire (de ordinul 10 -7 – 10-8 s)
devine comparabilă cu semiperioada câmpului electric alternativ.
203
MATERIALE DIELECTRICE – CONDENSATOARE
204
MATERIALE DIELECTRICE – CONDENSATOARE
205
MATERIALE DIELECTRICE – CONDENSATOARE
206
MATERIALE DIELECTRICE – CONDENSATOARE
207
MATERIALE DIELECTRICE – CONDENSATOARE
unde S este aria unei feţe a cubului iar h este înălţimea cubului. Unitatea de
măsură fiind [Ωm].
Rezistenţa unităţii de suprafaţă este rezistenţa specifică de suprafaţă şi se
numeşte rezistivitate de suprafaţă.
Rezistivitatea de suprafaţă ρs este definită ca rezistenţa electrică,
măsurată în curent continuu, a unei suprafeţe de dielectric delimitată de doi
electrozi în formă de cuţit:
s Rs Lc / D (3.82)
unde Lc este lungimea electrozilor-cuţit iar D este distanţa dintre electrozi.
Unitatea de măsură fiind [Ω].
Rezistivitatea dielectricului depinde de starea de agregare, de compoziţia
lui, precum şi de umiditatea şi temperatura mediului ambiant.
B. LICHIDE:
C. SOLIDE:
C1 – ORGANICE:
a. răşini: a1 – naturale: şelacul, colofoniul (sacâzul), copalurile – chihlimbarul.
a2 – sintetice:
- de polimerizare: polistirenul, polietilena, policlorura de vinil – PVC,
politetrafluoretilena.
208
MATERIALE DIELECTRICE – CONDENSATOARE
C2 – ANORGANICE:
a. sticla: - pentru condensatoare
- pentru izolatoare
- pentru lămpi electrice şi tuburi electronice
- pentru emailare
- de umplutură
- pentru fibre
- hârtia de sticlă
b. mica: - muscovitul
- flogopitul
c. produse pe bază de mică: - micanita (de formare, flexibilă, de colector,
de garnituri)
- micafoliul
- micabanda
- micalexul
- hârtia de mică
- termomicanita
- mica sintetică
d. azbestul (serpentinul): - semitortul (roving)
- ţesăturile de azbest
- azbocimentul
- banda de azbest
- hârtia de azbest
e. ceramica: - porţelanul
209
MATERIALE DIELECTRICE – CONDENSATOARE
- steatita
- ultraporţelanul
- ceramica cu oxid de aluminiu
- ceramica cu compuşi de titan
Structura CIM
Un CIM este un sistem de conductoare plate (imprimate) amplasate pe
unul, două sau mai multe plane paralele şi fixate (cu adezivi) pe suprafaţa unui
suport electroizolant (dielectric) care asigură şi susţinerea mecanică a
componentelor.
Un CIM este deci un stratificat placat alcătuit din suportul electroizolant
(stratificat) pe care se fixează placatul metalic, fixat de regulă cu adeziv.
Denumirea de stratificat vine de la faptul că aceste plăci se realizează din
materiale stratificate cu umplutură de hîrtie, fibre textile, fibre de sticlă sau
teflon, impregnate cu diferite răşini sintetice termoreactive.
Suportul electroizolant al CIM este realizat din materiale având
proprietăţi fizico-chimice, electrice, mecanice şi termice adecvate:
- rezistenţă mecanică pentru susţinerea circuitelor electronice, solicitări;
- capacitatea de a absorbi cât mai puţină apă;
- o comportare termică foarte bună: coeficient de dilatare termică mic,
conductibilitate termică ridicată, rezistenţă la temperaturile de lipire;
210
MATERIALE DIELECTRICE – CONDENSATOARE
Clasificarea CIM
După numărul planelor în care sunt amplasate traseele conductoare şi
după caracteristicile mecanice ale suportului izolant, rigid sau flexibil, există:
211
MATERIALE DIELECTRICE – CONDENSATOARE
212
MATERIALE DIELECTRICE – CONDENSATOARE
3.12 Condensatoare
3.12.1 Capacitatea unui condensator şi clasificarea acestora
Condensatorul este o componentă pasivă care, alături de rezistor, este
utilizată frecvent în circuitele electronice.
Constructiv, un condensator este alcătuit dintr-un mediu dielectric de
permitivitate ε (constanta dielectrică de material) plasat între două armături
metalice (conductoare) ca în fig.3.52.
213
MATERIALE DIELECTRICE – CONDENSATOARE
1
u t v1 t v2 t i t dt
C
(3.84)
sau:
du t
i t C (3.85)
dt
Se presupune un condensator ideal (fără pierderi, adică fără disipare de
energie activă), deci caracterizat numai prin capacitatea C. Dacă u(t) este semnal
sinusoidal, în regim permanent va avea expresia:
u t U sin t (3.86)
unde frecvenţa, perioada şi pulsaţia sunt legate prin relaţiile: f = 1/T şi ω = 2πf =
2π/T. Atunci curentul este:
du t
i t C C U cos t C U sin t / 2 (3.87)
dt
214
MATERIALE DIELECTRICE – CONDENSATOARE
215
MATERIALE DIELECTRICE – CONDENSATOARE
216
MATERIALE DIELECTRICE – CONDENSATOARE
217
MATERIALE DIELECTRICE – CONDENSATOARE
218
MATERIALE DIELECTRICE – CONDENSATOARE
219
MATERIALE DIELECTRICE – CONDENSATOARE
220
MATERIALE DIELECTRICE – CONDENSATOARE
a. b.
Fig.3.57 a. – Schema echivalentă completă a condensatorului C;
b. – schema echivalentă serie
221
MATERIALE DIELECTRICE – CONDENSATOARE
1
tg iz - tangenta unghiului de pierderi în rezistenţa de izolaţie;
CRiz
Rezultă:
1
Z rS j L
jC 1 j tg tg iz
1 j tg tg iz
(3.100)
rS j L
jC 1 tg tg iz
2
Cu notaţiile:
Ce C 1 tg tg iz - capacitatea echivalentă,
2
1
r
sau:
1
Z RES (3.102)
jCES
222
MATERIALE DIELECTRICE – CONDENSATOARE
1
r
Această modelare ne dă o imagine asupra comportării condensatorului în
gama de frecvenţă. Din analiza relaţiilor (3.103) care dau elementele echivalente
ale unui condensator real, se observă că atât capacitatea echivalentă cât şi
rezistenţa echivalentă depind de frecvenţă. Astfel, se poate spune că doar la
frecvenţe joase - FJ, depărtate de pulsaţia de rezonanţă, condensatorul prezintă
capacitatea echivalentă Ce ; pe măsură ce creşte frecvenţa, creşte şi capacitatea
echivalentă sarie a condensatorului.
Se observă că CES Ce C , valoarea condensatorului CES fiind
crescătoare până în apropierea frecvenţei de rezonanţă r , fig.3.58, după care
condensatorul real pierzându-şi caracteristica de condensator. Este posibil ca,
depăşind pulsaţia de rezonanţă caracterul capacitiv să se transforme în caracter
inductiv (capacitate negativă).
223
MATERIALE DIELECTRICE – CONDENSATOARE
224
MATERIALE DIELECTRICE – CONDENSATOARE
225
MATERIALE DIELECTRICE – CONDENSATOARE
din punctul de contact cu armătura în lungul acesteia, care are formă de spirală,
generând astfel fluxuri magnetice şi astfel inductanţă parazită foarte mare) sau
decalate – bobinare neinductivă, fig.3.62 (bobina astfel realizată se
scurtcicuitează şi în acest fel efectul inductiv dispare; se realizează în acest mod
o zonă care va fi metalizată şi care permite plasarea terminalelor).
226
MATERIALE DIELECTRICE – CONDENSATOARE
227
MATERIALE DIELECTRICE – CONDENSATOARE
- armăturile de Ag sau Al sunt depuse pe cele două părţi ale discului sau
plachetei prin serigrafie, manual sau automat prin tratament termic;
- urmează lipirea terminalelor printr-un proces tehnologic automat;
- protejarea condensatoarelor se face prin acoperire cu un strat de răşină
termodură, după care urmează marcarea în clar sau în codul culorilor.
Condensatoarele ceramice multistrat
Aceste condensatoare (fig.3.66 şi fig.3.67) sunt caracterizate de
capacitatea specifică (capacitatea pe unitatea de volum) foarte mare; au
dimensiuni mici şi valori nominale în limite largi (de la 3,3 pF la 1μF); datorită
calităţilor, acestea tind să înlocuiască celelalte tipuri de condensatoare folosite în
circuitele electronice.
Materialul dielectric este o pastă de tip I sau II, care prin laminare pe
suport, permite obţinerea unor folii ceramice foarte subţiri de dimensiuni relativ
mari faţă de dimensiunile unui condensator multistrat finit şi care va contribui la
formarea a n componente identice. Pe această folie se depune prin serigrafie o
configuraţie de n pelicule de Ag-Pd care constituie o armătură a
condensatoarelor. Pe o altă folie se depune o configuraţie similară ce va
228
MATERIALE DIELECTRICE – CONDENSATOARE
229
MATERIALE DIELECTRICE – CONDENSATOARE
Condensatoare cu mică
Mica este un material cu bune proprietăţi dielectrice folosit în prezent mai
rar. Condensatoarele cu mică sunt plane, cu structură similară condensatorelor
ceramice multistrat; armăturile din folii de staniu, cupru de mare puritate,
aluminiu sau peliculă de argint sunt dispuse alternativ între straturile de mică,
alcătuind o structură pieptene ; scurtcircuitarea la extremităţi a armăturilor
impare şi respectiv pare asigură creşterea capacităţii totale şi contactarea
terminalelor.
Condensatoare cu sticlă
Aceste condensatoare au ca dielectric sticla silicat cu conţinut mare de
oxizi de bariu sau plumb. Foliile de sticlă au aproximativ 25 μm iar armăturile
sunt din aluminiu sau aur. Şi aceste condensatoare se realizează sub formă plană
sau multistrat.
230
MATERIALE DIELECTRICE – CONDENSATOARE
231
MATERIALE DIELECTRICE – CONDENSATOARE
232
MATERIALE DIELECTRICE – CONDENSATOARE
Rotorul, sub formă de disc, este realizat din ceramică de tip I, fiind
dielectricul condensatorului. Armătura rotorului este din pastă de Ag, depusă
prin pulverizare pe o faţă a rotorului, sub formă de sector de cerc.
Statorul se realizează din ceramică de tip steatit, foarte importantă fiind
stabilitatea termică dimensională. Armătura statorului este din Ag depusă prin
serigrafie sub formă de sector de cerc. Rotorul se deplasează circular, cu ajutorul
unei şurubelniţe, prin intermediul unui ax.
Condensatoarele ceramice disc pentru ajustare au Cm / CM, de la 3 / 10 pF
la 10/ 60 pF, tensiunea nominală 160V, 250V, 350V. Tangenta unghiului de
pierderi tgδ < 2·10-3 rezistenţa de izolaţie Riz > 3GΩ, momentul de rotaţie 100 -
600 gf/cm. Se utilizeză dielectric de tip: N150, N750, N1500.
Condensatoare variabile de ajustare ceramice de tip tubular au forma
constructivă prezentată în fig.3.71. Dielectricul se realizează din ceramică de tip
I sub formă de tub. În exteriorul tubului ceramic se depune armătura stator din
Ag, sub formă tubulară. Rotorul este un şurub metalic ce se deplasează elicoidal
în interiorul tubului ceramic.
233
MATERIALE DIELECTRICE – CONDENSATOARE
234
MATERIALE DIELECTRICE – CONDENSATOARE
235
MATERIALE DIELECTRICE – CONDENSATOARE
236
MATERIALE DIELECTRICE – CONDENSATOARE
237
MATERIALE DIELECTRICE – CONDENSATOARE
3.13 Anexe
3.A1 Aplicaţii ale ceramicei piezoelectrice
Materialele electroceramice joacă un rol important în ingineria electrică şi
constituie o largă familie cu îndelungate tradiţii şi cu mari perspective.
Marea familie a electroceramicelor include o lungă listă de subfamilii:
materialele izolatoare; condensatoarele; feritele; termistoarele (NTC) şi (PTC);
238
MATERIALE DIELECTRICE – CONDENSATOARE
239
MATERIALE DIELECTRICE – CONDENSATOARE
frecvenţei de 10 MHz poate apărea astfel: 10.000 MHz (a fost folosit punctul
zecimal). Zerourile nesemnificative au drept scop indicarea erorii maxime
admise (în acest exemplu, se subînţelege că frecvenţa nu va ieşi din intervalul
9.9995 MHz – 10.0005 MHz).
Filtru trece bandă cu unda de suprafaţă
În afară de utilizarea ca dipol rezonant, dispozitivele piezoelectrice se mai
folosesc ca filtre “trece bandă”, având caracteristica amplificare-frecvenţă din
fig.A1.2a. Un circuit echivalent aproximativ al rezonatorului este cel din
fig.A1.2b, în care circuitele rezonante sunt acordate pe frecvenţa centrală a
benzii de trecere. (În realitate, strcutura echivalentă este puţin mai complicată,
întrucât trebuie să asigure şi lăţimea de bandă de trecere.) Aceste dispozitive
sunt pasive, au trei terminale, volum foarte mic şi o bună stabilitatea a
proprietăţilor de filtrare. Sunt utilizate în circuitele de frcvenţă intermediară din
radioreceptoare MF (10,7 MHz), din canalul de sunet al televizoarelor (5,5 sau
6,5MHz). Principalii parametri sunt: frecvenţa centrală şi lăţimea benzii de
trecere.
a b
Fig.A1.2 Caracteristica amplificare-frecvenţă – a
şi un circuit echivalent al filtrului “trece-bandă” – b
240
MATERIALE DIELECTRICE – CONDENSATOARE
mod se pot realiza filtre adaptate pentru recunoaşterea unui semnal modulat în
frecvenţă.
241
MATERIALE DIELECTRICE – CONDENSATOARE
242
MATERIALE DIELECTRICE – CONDENSATOARE
243
MATERIALE DIELECTRICE – CONDENSATOARE
244
MATERIALE DIELECTRICE – CONDENSATOARE
245
MATERIALE DIELECTRICE – CONDENSATOARE
246
MATERIALE DIELECTRICE – CONDENSATOARE
247
MATERIALE DIELECTRICE – CONDENSATOARE
248