Curs 6

Cap.3. Pistonul

Pistonul functioneaza in conditii de temperatura si presiune ridicate, fiind supus unor

importante solicitari termice si mecanice.
Pistonul andeplineste urmatoarele functii: preia forta de presiune a gazelor si lucrul
mecanic generat de aceasta si le transmite arborelui cotit, prin intermediul mecanismului
motor; preia reactiunile generate de biela si le transmite suprafetei cilindrului; asigura cu
ajutorul segmentilor etansarea camerei de ardere; evacueaza o parte din caldura dezvoltata
prin arderea combustibilului; contine partial sau integral camera de ardere; creeaza miscarea
dirijata a gazelor in cilindru.

3.1. Constructia pistonului

Figura 3.1. Partile componente ale pistonului

Pistonul se compune din urmatoarele parti: capul pistonului care reprezinta partea
superioara a acestuia, ce preia presiunea gazelor; regiunea port-segmenti, notata pe scurt RPS,
ce reprezinta partea pistonului prevazuta cu canale in care se introduc segmentii; mantaua,
parte a pistonului care ghideaza pistonul in cilindru si transmite forta normala; umerii
pistonului, in care se fixeaza boltul.
Forma constructiva a pistonului este prezentata sugestiv in doua sectiuni, dupa axa
boltului, si dupa axa perpendiculara pe axa boltului, in figura 3.2.

Figura 3.2. Forma constructiva a pistonului

1
 3.1.1. Capul pistonului
Este partea care inchide spatiul cu volum variabil al camerei de ardere si preia
presiunea gazelor. Forma capului pistonului depinde in mare masura de tipul motorului si de
tipul camerei de ardere.
La MAS, cea mai larga utilizare o are capul cu forma plata, figura 3.3.a, sau cu
degajare in forma de cupa, datorita simplitatii si a suprafetei minime de schimb de caldura.
Forma bombata, figura 3.3.b, rezista mai bine solicitarilor mecanice, dar are o suprafata de
schimb de caldura mai mare. La motoarele in doi timpi, cu baleiaj prin carter, capul pistonului
este bombat sau profilat, figura 3.3.c, pentru andeplinirea rolului suplimentar de distributie.
La MAC cu camere divizate capul pistonului este de forma aproape plata, pentru
camere nedivizate, capul pistonului ia forma unei cupe, figura 3.3.e,f, sau se muleaza dupa
forma jetului, figura 3.3.d.

Capul pistonului se nervureaza la interior, pentru a mari rigiditatea acestuia, nervurile

favorizand antr-o anumita masura evacuarea caldurii; in prezent, se utilizeaza nervuri numai
in planul de oscilatie al bielei.

Figura 3.3. Forme ale capului de piston

La pistoanele pentru MAC se urmareste in primul rand descarcarea termica a primului

segment, care este predispus la coxare mai mult decat la MAS.
In acest scop, pentru a ampiedica orientarea fluxului de caldura numai catre primul
segment se racordeaza larg capul pistonului la RPS, figura 3.4.a, cu raza de racordare
R=(0,05...0,1)D.
Tot pentru protejarea canalului primului segment ca si a segmentului ansusi, canalul se
dispune cat mai jos fata de partea superioara a capului (20...30 mm), de obicei sub marginea
sa inferioara, figura 3.4.b. Deoarece materialul din dreptul canalului primului segment asi
pierde mai usor duritatea si suporta atacul agentilor corozivi, o solutie foarte eficienta de
protejare a lui, o constituie utilizarea unor insertii de metal, de forma unui inel cu canelura,
figura 3.4.c, sau a unui disc inelar de otel, figura 3.4.d.
Alte posibilitati de protejare a primului canal sau a RPS, sunt prezentate in figura
3.4.e...j. In general la MAS solutiile mentionate nu sunt utilizabile, deoarece complica
constructia pistonului, lipsa solutiilor speciale la MAS fiind justificata de solicitarea mai
redusa a capului pistonului.
2
 Figura 3.4. Metode pentru protejarea capului pistonului si a RPS

3.1.2. Mantaua pistonului

Mantaua pistonului transmite forta normala peretilor cilindrului si ghideaza pistonul in
miscarea sa; de aceea se mai numeste si manta de ghidare.
Presiunea pe suprafata mantalei se distribuie neuniform pe un sector de 80...100,
figura 3.5.a, intrucat forta normala lucreaza intr-un singur plan. In dreptul boltului, mantaua
se evazeaza, figura 3.5.b, deoarece suprafata laterala pe sectorul  nu preia practic forta
portanta. Se reduc astfel frecarea, pericolul de gripaj si masa pistonului. Evazarea trebuie
acceptata si pentru a permite dilatarea umerilor pe directia axei lor.
In timpul functionarii, mantaua ia forma eliptica, aceasta deformare evitandu-se prin
confectionarea initiala a pistonului sub forma eliptica cu ovalitatea maxima 0; axa mare a
elipsei se plaseaza pe directia normala la axa boltului, figura 3.5.c, iar o lege de distributie a
jocurilor pe directia radiala se arata in figura 3.5.d.

3
 Figura 3.5. Distributia fortei normale pe manta si a ovalitatii radiale

Pentru a micsora temperatura mantalei, in scopul de a reduce jocul intre cilindru si

aceasta, o solutie curenta consta in separarea mantalei de capul pistonului practicand o
taietura intr-un plan normal pe axa pistonului, sub canalul segmentului de ungere.
Prin acest procedeu, fluxul de caldura este impiedicat sa se deplaseze spre manta si
temperatura acesteia scade cu 30...50%, figura 3.6, de aceea solutia se numeste piston cu
manta rece.

Fig.3.6. Variatia temperaturii la un piston cu manta rece (1) si cu manta fara taietura
transversala (2)

Dezavantajele solutiei cu manta rece constau in aceea ca RPS are un nivel ridicat de
temperatura, iar pistonul in ansamblu, o rigiditate insuficienta.

4
 O alta solutie eficienta este mantaua elastica. In acest scop, se taie mantaua in lungul
ei, figura 3.7.a, si se confectioneaza peretii mantalei cu o grosime redusa, ( 2 mm). La rece,
mantaua se monteaza cu joc mic, iar la cald, taietura preia dilatarile. Aceasta solutie a permis
realizarea unor jocuri de montaj de 0,08...0,1 mm.
In timpul functionarii, dilatarile repetate ale mantalei duc la deformari permanente, iar
mantaua asi pierde elasticitatea si nu mai preia forta normala.
Dezavantajul se inlatura practicand o taietura incompleta oblica, figura 3.7.b,
prevazuta la capat cu un orificiu care inlatura concentrarea tensiunilor, solutia combinandu-se
de obicei cu precedenta si se obtine o taietura in forma de T sau , figura 3.7.c.

Figura 3.7. Solutii de piston cu manta rece si elastica

Figura 3.8. Pistoane cu insertii metalice

O alta solutie o reprezinta utilizarea pistoanelor cu placute de metal.

Solutia presupune inserarea metalica de otel cu continut de 36% Ni si 64% Fe, ce are
un coeficient de dilatare liniara de 30 de ori mai mic decat al aluminiului. Placutele sunt
inserate in regiunea umerilor sau pe conturul pistonului.

5
 3.1.3. Umerii pistonului
Umerii pistonului trebuie sa aiba o rigiditate mare, altfel se produce deformarea lor, a
capului si a canalelor pentru segmenti.
Rigiditatea se obtine prin intermediul nervurilor care transmit direct forta de la capul
pistonului la umerii mantalei si micsoreaza deformarea, figura 3.9.a.
Nervurile de legatura au forme diferite, figura 3.9.b. La pistoanele matritate, nervurile
se exclud; in acest caz, partea interioara a capului pistonului este racordata larg la RPS pe
toata periferia.

Figura 3.9. Solutii pentru rigidizarea locasurilor boltului

Diferite solutii constructive pentru pistoane la MAS, respectiv MAC, sunt prezentate
in figurile 3.10, respectiv 3.11.

Figura 3.10. Forme constructive de pistoane pentru MAS

6
 Figura 3.11. Forme constructive pentru pistoane MAC

3.1.4. Materiale pentru pistoane

Datorita conditiilor de lucru materialele pentru pistoane trebuie sa satisfaca o serie de
cerinte si anume: rezistenta la temperatura inalta si sarcini variabile, densitate mica, buna
conductibilitate termica, coeficient de dilatare redus, rezistenta ridicata la uzura,
prelucrabilitate usoara.
Materialele care satisfac cerintele impuse pistoanelor, sunt aliajele de aluminiu, pe
baza de siliciu, denumite silumin, si pe baza de cupru, denumite duraluminiu.
Pistoanele pentru motoarele de autovehicule se fabrica din aliaje de aluminiu, fonta si
uneori otel.
Aliajul silumin este de trei feluri: hipoeutectic, cu siliciu mai putin de 11,7%; eutectic,
cu siliciu intre 11,7...13,5%; hipereutectic, cu siliciu intre 13,5...25%. Cresterea continutului
de siliciu pana la 12% imbunatateste caracteristicile mecanice si proprietatile anticorozive ale
aliajului; siliciul antreneaza o reducere sensibila a coeficientului de dilatare a aliajului.
Aliajele hipereutectice au un coeficient de dilatare foarte redus, calitati analte de
antifrictiune, duritate ridicata la temperaturi mari, densitate mai mica si mareste refractaritatea
materialului. Se utilizeaza pentru pistoane rigide, cu o incarcare termica mare, andeosebi la
motoare supraalimentate. Aliajul duraluminiu are un continut de cupru de 8...12%. Cuprul
este principalul element de durificare a aliajului si mareste deasemenea conductibilitatea lui.
Pistoanele din aliaje de aluminiu, se supun tratamentelor termice, de calire,
imbatranire sau ambele, care le ridica duritatea si rezistenta mecanica.
S-au elaborat mai multe criterii de apreciere a materialului de piston. Unul dintre ele al
constituie factorul de solicitare termica, care include proprietatile implicate in fenomenul de
formare a tensiunilor de origine termica. Fonta este rar utilizata in prezent in constructia
motoarelor de automobile si tractoare.

La motoarele supraalimentate se utilizeaza si pistoane din doua aliaje, capul din fonta
sau otel pentru a rezista la cald; mantaua din aliaj de aluminiu cu greutate specifica redusa si
proprietati inalte antifrictiune.

7
 3.2. Analiza mecanica a pistonului

Figura 3.12. Influenta fortei de frecare asupra pozitiei pistonului in cilindru

(a); deformarea pistonului (b) si (c) si distributia locala a eforturilor unitare, (d...f)

La motoarele in patru timpi, portiunea din mantaua pistonului situata sub ultimul
segment, are numai rolul de a asigura o buna ghidare a pistonului. Aceasta portiune din manta
va avea o temperatura mai scazuta si se va dilata mai putin.
Mantaua de ghidare a pistonului transmite cilindrului in primul rand forta transversala
data de inclinarea bielei, precum si apasarea gazelor ce se strecoara intre piston si cilindru pe
fata opusa celei in lungul careia se face aplicarea pistonului pe cilindru.

Figura 3.13. Producerea loviturilor pistonului pe cilindru

8
 In timpul cursei de comprimare, pentru sensul de rotatie adoptat in figura 3.13,
contactul intre piston si cilindru se face, in lungul fetei a-b, iar in timpul cursei de destindere,
in lungul fetei a-b.
In vecinatatea punctului mort, in timpul schimbarii contactului, pistonul, al carui cap
are inertie mai mare, ia o pozitie anclinata, ca in figura.
Primul contact cu cilindrul se produce in regiunea punctului y, care serveste ca centru
instantaneu de rotatie, pana in momentul in care sub influenta apasarii gazelor si a anclinarii
bielei, pistonul se aplica cu lovitura pe fata a-b a cilindrului.
Intensitatea acestei lovituri este cu atat mai mare cu cat presiunea gazelor si jocul
dintre piston si cilindru au valori mai importante.
In acest interval de timp, segmentii au o anclinare fata de axa cilindrului, contactele
lor cu acesta facandu-se prin muchiile lor ascutite. Rezulta o distrugere a peliculei de ulei si o
sporire a uzurii, mai ales pe fata de contact a-b pe care alunecarea se face pe o distanta x mai
mare.
Sub actiunea fortei de frecare Ff ce ia nastere in timpul curselor de compresie si
destindere sub influenta fortei normale Fn, figura 3.12.a, pistonul are tendinta de a lua o
pozitie anclinata fata de cilindru si sa exercite o apasare neuniforma pe acesta.
Miscarea alternativa transversala care aplica pistonul pe cilindru ca si bascularea lui,
produc vibratia cilindrului, insotita de zgomote caracteristice, denumite batai ale pistonului.
S-ar putea obtine in timpul cursei de destindere o repartitie uniforma a presiunilor pe
cilindru, in cazul in care reactiunea R = Fn a cilindrului, ar fi aplicata ca in figura 3.12.a, la
mijlocul mantalei de ghidare a-b-b-a, deci la distanta a sub axa boltului.
In acest caz, va fi satisfacuta relatia Fna=Ffr, sau, substituind Ff = Fn , a = r, in
care  este coeficientul de frecare. Pentru a realiza o distributie uniforma a presiunilor in
timpul cursei de compresie, ar trebui ca axa boltului sa fie situata cu a = r sub mijlocul
mantalei de ghidare, conditie opusa celei corespunzatoare cursei de destindere.
Intrucat Fn este mai mare in timpul cursei de destindere, se alege pozitia axului
boltului astfel incar sa se obtina apasari uniforme in timpul acestei curse.

9
 3.3. Analiza termica a pistonului

Datorita actiunii gazelor cu temperatura ridicata, pistonul se incalzeste intens, suferind

deformatii in urma dilatarilor termice.
In acelasi timp, pistonul cedeaza o parte din caldura, cea mai mare parte evacuandu-se
la nivelul RPS, ( 60...75%); repartizarea temperaturii in diferitele zone ale pistonului fiind
neuniforma, figura 3.14.

Figura 3.14. Distributia fluxului de caldura din piston si liniile de curgere a caldurii

Se observa in figura 3.14, ca traiectoriile liniilor de curgere a caldurii au originea pe

fata capului pistonului din camera de ardere, majoritatea strabatand prin fetele inferioare ale
locasurilor, in segmenti, si din acestia, prin fetele lor laterale, la cilindru.
Numai o mica parte din caldura primita de capul pistonului ajunge la segmenti prin
fetele lor superioare sau la cilindru prin contactul acestuia cu mantaua pistonului.
In figura 3.15 sunt redate liniile de variatie si repartitie a temperaturilor in directia
radiala, pe capul unor pistoane din aliaje usoare, si in directie axiala, pe mantaua lor.
Echilibrul termic al pistonului, depinde de regimul de functionare al motorului.
Astfel, reducerea sarcinii si a turatiei micsoreaza nivelul temperaturilor din piston,
figura 3.16, deoarece in primul caz se reduce doza de combustibil, iar in al doilea caz se
reduce numarul de rotatii ale arborelui cotit in unitatea de timp.

Fig. 3.15. Repartitia temperaturilor in pistoane din aliaje usoare pentru motoare in patru timpi

10
 Figura 3.16. Dependenta temperaturii din centrul capului de piston de regimul functional

La alegerea profilului dupa care se prelucreaza la rece pistonul, se tine seama de faptul
ca, pe capul pistonului se anregistreaza in timpul functionarii, temperaturi sensibil mai mari
decat ale cilindrului si mai ales decat ale extremitatii dinspre carter a acestuia. Se tine seama
si de faptul ca materialul pistonului are de multe ori un coeficient de dilatare mai mare decat
al cilindrului. Diametrele in stare rece ale sectiunilor pistonului, se vor alege astfel incar in
timpul functionarii ele sa poata trece fara pericol de gripare prin cele mai reci sectiuni ale
cilindrului.
Pentru a preveni griparea sau blocarea pistonului in cilindru, din cauza dilatarilor,
chiar la regim nominal, se pastreaza intre cele doua piese un joc, numit jocul la cald, notat .
La sarcini si turatii reduse, la mersul in gol, pistonul este rece, si jocul diametral , numit
jocul la rece, se amplifica, iar pistonul functioneaza cu zgomot. La montaj, jocul diametral ,
numit si jocul de montaj este de cateva ori mai mare decat .
Diferenta intre temperatura in functionare si temperatura la montaj sau la rece,
produce dilatarea pistonului radial si longitudinal. Dilatarea longitudinala da pistonului forma
tronconica, figura 3.17.a; dilatarea mai mare a capului si a RPS, figura 3.17.b, creeaza
pericolul gripajului si compromite asezarea corecta a segmentilor fata de oglinda cilindrului,
prin anclinarea canalului fata de planul normal la axa cilindrului.
Concentrarea de material in dreptul umerilor mantalei produce o dilatare radiala
inegala; mantaua ia forma ovala, figura 3.17.c, cu axa mare a elipsei pe directia locasurilor
boltului.

Figura 3.17. Deformarea pistonului si jocurile functionale

11
 In tabelul de mai jos, se prezinta jocurile pistonului la montaj si in functionare,dupa
cum urmeaza,
Tabelul 3.1. Jocurile pistonului

Tipul jocului Jocul pistonului

Aluminiu Fonta
Jocuri la rece
ps (0,0035...0,004)D 0,0045...0,0055)D
pi (0,0006...0,0008)D (0,0013...0,0015)D
Jocuri la cald
ps (0,002...0,003)D (0,003...0,004)D
pi (0,0002...0,0004)D (0,0009...0,0013)D

12
 3.4. Calculul pistonului

3.4.1. Dimensiunile caracteristice ale pistonului

Se prezinta in figura de mai jos, schema de calcul a pistonului.

Figura 3.18. Dimensiunile caracteristice ale pistonului

Cu notatiile din figura 3.18, se adopta dimensiunile principale, tabelul 3.2, dupa care
se efectueaza un calcul de verificare a diferitelor parti ale pistonului.

Tabelul 3.2. Dimensiunile pistonului

Raport MAS MAC

L1/D 0,5...0,7 0,55...1,1

L/D 0,5...0,8 0,5...1,2

H/D 0,8...1,1 0,8...1,8

h/D 0,06...0,12 0,1...0,22

/D 0,08...0,1 0,14...0,2

b/D 0,3...0,5 0,3...0,5

ds/D 0,3...0,45 0,4...0,7

dl/D 0,73...0,78 0,73...0,78

13
 3.4.2. Efortul unitar de incovoiere la extremitatea capului pistonului
Calculul consta in verificarea tensiunii de incovoiere, in planul diametral,
considerandu-l ca o placa circulara liber sprijinita pe un contur inelar, de grosime constanta,
de diametru egal cu diametrul interior al capului si incarcata cu o sarcina uniform repartizata,
data de presiunea maxima a gazelor p g max.
Pentru determinarea efortului unitar de incovoiere se considera sarcina concentrata in
centrul de greutate al semicercului, iar reactiunea in centrul de greutate al conturului cercului.
Se obtine relatia de calcul,
2
d 
 
i  0,75 p g max  1  i 
 2 
 MPa  (3.1)

unde p g max se introduce in MPa, iar di si  in mm.

Valorile admisibile sunt, adm = 20...60 MPa pentru aluminiu, si adm = 40...200 MPa
pentru fonta.

3.4.3. Efortul unitar in sectiunea A-A

Partea de etansare A-A se verifica la compresiune, tinandu-se seama de slabirea
sectiunii prin orificii pentru evacuarea uleiului.
Se foloseste relatia,
  D2
c  pg (3.2)
4  AA
unde AA reprezinta aria neta a sectiunii periculoase, si se calculeaza cu relatia,

AA 

 DS2  d i2 
n  d  DS  d i 
(3.3)
4 2
an care DS este diametrul exterior al pistonului in dreptul segmentului de ungere si se
determina cu relatia,
DS  D  2  t   2  (3.4)
cu,
t = grosimea radiala a segmentului,
2 = jocul radial al segmentului,
di = diametrul interior al pistonului,
n = numarul de orificii radiale; n = 4...14
d = diametrul orificiului de evacuare a uleiului; d = 2...5 mm.
Valorile admisibile sunt, adm = 20...40 MPa pentru aluminiu, si adm = 60...80 MPa
pentru fonta.

3.4.4. Presiunea specifica pe manta

Mantaua pistonului se verifica prin presiunea specifica p max, determinata in ipoteza ca
forta normala Fn max actioneaza pe suprafata proiectata pe planul longitudinal al pistonului.
Fn max
pm  (3.5)
DL
Valorile admisibile sunt, p adm = 0,3...0,7 MPa.

14
 3.4.5. Diametrul pistonului la montaj
Se determina in asa fel incat sa se asigure jocul la cald  necesar functionarii normale
a pistonului. Jocul la cald este egal cu diferenta dimensiunilor cilindrului si pistonului dupa
dilatarea lor,
  D  Dp  D 1  c  t c  t 0   Dp 1   p  t p  t 0   (3.6)
 
de unde rezulta relatia de calcul pentru diametrul pistonului in stare rece,

D 1  c  t c  t 0    
Dp  (3.7)
1  p  tp  t0 
care poate fi particularizata pentru diferitele nivele ale pistonului, in special pentru capul
pistonului si pentru partea inferioara a mantalei.
Alegand jocul la cald, rezulta diametrul pistonului la montaj, relatia 3.7, apoi putand fi
calculat jocul la rece cu relatia urmatoare,
 = D - Dp (3.8)

15
 Curs 7
Cap.4. Segmentii

Segmentii sunt piese inelare, cu diferite sectiuni, montate in canalele destinate in

piston regiunii port-segmenti, avand principala functie de a etansa camera de ardere.
Segmentii care impiedica scaparea gazelor din cilindru spre carter se numesc segmenti de
compresie, iar cei care impiedica trecerea uleiului din carter spre camera de ardere se numesc
segmenti de ungere. Segmentii de ungere servesc si la reglarea si distribuirea uniforma a
uleiului pe oglinda cilindrului; de aceea se mai numesc segmenti raclori.

4.1. Constructia segmentilor

4.1.1. Segmentii de compresie

Exista o mare varietate de tipuri constructive de segmenti de

compresie, dupa cum se poate observa in figura 4.1.
Segmentii de compresie cu sectiunea dreptunghiulara, figura 4.1.a,
prezinta dezavantaje privind raclarea peliculei de ulei datorita muchiilor
ascutite, si o perioada mare de rodaj, deoarece segmentul se aplica pe
toata inaltimea.
Primul dezavantaj se inlatura prin racordarea muchiilor
segmentului, iar al doilea dezavantaj se inlatura dezvoltand o presiune
specifica mai mare pe suprafata laterala. In acest scop, se micsoreaza
inaltimea de reazem a segmentului pe cilindru.
Pentru a reduce inaltimea h, o prima solutie consta in inclinarea
suprafetei laterale a segmentului cu un unghi  = 25...45, figura 4.1.b;
sau determinarea unei inaltimi pe suprafata laterala mai mica, h < h,
figura 4.1.c, sau prevederea unor degajari pe suprafata laterala, figura
4.1.d.

Figura 4.1.
Solu\ii
constructive
pentru segmentul
Tesind ambele muchii ale segmentului, figura 4.1.e, se reduce inaltimea de reazem, cu
forma optima a segmentului bombat, figura 4.1.f.
Segmentii cu sectiune nesimetrica, figura 4.1.g,h, se numesc segmenti de torsiune,
acesti segmenti rasucindu-se in canal, sprijinindu-se cu muchiile pe suprafetele de lucru,
realizand o presiune mare de contact necesara prevenirii vibratiei si inchiderii ermetice a
canalului, atenuandu-se pericolul de blocare. O solutie eficienta contra blocarii segmentului o
constituie segmentul trapezoidal, figura 4.1.i,j. In acest caz canalul segmentului se prelucreaza
si el in forma de trapez.
Durabilitatea segmentului creste prin acoperirea suprafetei laterale cu un strat
protector de crom, figura 4.1.k,l, sau molibden, figura 4.1.m. In acelasi scop se prevad canale
pe suprafata laterala in care se introduc insertii de cositor, bronz sau oxid de fier cu
grafit, benzi feroxate, figura 4.1.n,o.

1
 4.1.2. Segmentii de ungere
Se caracterizeaza printr-o presiune medie ridicata de contact cu oglinda cilindrului, ca
urmare a inaltimii mici a suprafetei de sprijin; jocuri mici intre capetele segmentului si piston,
si prezenta cavitatilor in care se aduna uleiul evacuat de pe peretii cilindrului.
Constructiv, segmentii de ungere se grupeaza in doua clase: segmenti neperforati si
segmenti cu sectiunea radiala perforata.
Segmentul neperforat evacueaza o cantitate mica de ulei, figura 4.2.a; segmentii
perforati utilizandu-se in cazul in care este necesara evacuarea unei cantitati sporite de ulei,
figura 4.2.b.
In figura 4.3 se prezinta solutii constructive pentru segmentii de ungere.

Figura 4.3.
Solu\ii
constructiv
e pentru
Figura 4.2. Actiunea si tipul de gaurire a segmentului de ungeresegmentul
de ungere

4.1.3. Segmentii cu expandor

Pentru a mari presiunea cu care segmentul apasa pe oglinda cilindrului mai ales la
scaderea elasticitatii proprii, ca urmare a uzurii, se folosesc segmenti cu expandoare.
Expandorul reprezinta un element elastic care se monteaza in spatele segmentului, in canal, in
forma sa cea mai simpla fiind de tip poligonal, figura 4.4.a, sau de forma speciala, figura
4.4.c,d,e.

4.1.4. Materiale pentru segmenti

Materialul pentru segmenti trebuie sa indeplineasca urmatoarele cerinte: calitati bune
de alunecare pentru a atenua pierderile mecanice in conditiile frecarii semifluide si a preveni
gripajul; duritate ridicata pentru a prelua sarcinile mari de contact si pentru a rezista la uzura
adeziva si abraziva; rezistenta mecanica ridicata la temperaturi relativ mari; modul de
elasticitate superior la temperaturi relativ mari, invariabil in timp, pentru a preveni vibratia.
Cea mai buna solutie de compromis ce satisface cerintele enuntate, o constituie fonta,
iar in cazurile in care fonta nu poate satisface cerintele de rezistenta mecanica se utilizeaza
otelul; la MACuri supraalimentate, primul segment suporta sarcini termice mari, si in

2
asemenea cazuri se utilizeaza segmenti de otel. Pentru a imbunatati comportarea la alunecare,
otelul se grafitizeaza.
Pentru marirea durabilitatii segmentului, acesta se protejeaza cu straturi superficiale
metalice; cromare in scopul maririi rezistentei la uzura; sau plumbuire, cadmiere, pentru
asigurarea imbunatatirii conditiilor de rodaj.

Figura 4.4. Segmentii de ungere cu expandor

3
 4.2. Analiza functionala a segmentului

In timpul functionarii segmentului, asupra sa actioneaza forte radiale si axiale, figura

4.5.

Figura 4.5. Fortele care actioneaza asupra segmentului

in prezenta peliculei de ulei intre segment si cilindru

Rezultanta fortelor axiale este,

R a  Fga  Fi  Ff  Fg (4.1)
unde,
Fga - rezultanta fortelor produse de gazele de ardere pe cele doua fete ale segmentului
prin presiunile pgs si pgi,
Fi - forta de inertie,
Ff - forta de frecare,
Fg - forta masica.
Rezultanta Ra in timpul functionarii, isi schimba sensul, aplicand segmentul pe cele
doua flancuri.
Fenomenul se numeste pulsatia segmentului si provoaca lovituri si uzuri pe suprafetele
de contact, compromitand etansarea, deoarece se intrerupe contactul intre segment si
flancurile canalului.

Figura 4.6. Intreruperea contactului segmentului cu flancurile canalului

4
 Rezultanta fortelor radiale este:
R r  Fe  Fe  Fgr  Ff (4.2)
unde,
Fe - forta elasticitatii proprii,
Fe - tensiunea suplimentara introdusa de pelicula de ulei,
Fgr - forta produsa de presiunea gazelor,
Ff - forta de frecare.

In mod normal, rezultanta Rr ar trebui sa aplice segmentul pe oglinda cilindrului.

Totusi segmentul efectueaza miscari radiale sub influenta presiunii din pelicula de ulei
si a abaterilor formei geometrice a cilindrului.
S-a constatat experimental, ca de la anumite turatii, numite turatii critice, se
inregistreaza o crestere exagerata a pierderilor de gaze, o crestere sensibila a consumului de
ulei, insotite de zgomote caracteristice unor lovituri.
Aceste manifestari se explica prin aparitia vibratiei segmentului, care poate fi axiala
sau radiala.

Figura 4.7. Actiunea de etansare a segmentilor

Ansamblul segmentilor functioneaza ca un labirint: spatiile dintre segmenti servesc

pentru destinderea gazelor si prelungesc drumul parcurs de ele; sectiunile reduse creeaza
rezistente mari de trecere. Efectul de labirint al ansamblului de segmenti este ilustrat de
variatia presiunii in lungul RPS, figura 4.7.
In timpul functionarii segmentii se incalzesc, in special primul segment, denumit si
segment de foc. Temperatura segmentului variaza radial, avand valoarea minima pe suprafata
laterala de contact, figura 4.8.a. Pe directia axiala, temperatura segmentului este practic
aceeasi.

5
 Figura 4.8. Fluxul de caldura prin segment

4.3. Calculul segmentilor

4.3.1.Determinarea dimensiunilor caracteristice

Figura 4.9. Dimensiunile segmentului la montaj si in stare libera

La prelucrarea segmentilor, la asezarea lor pe piston si la introducerea in cilindru a

pistonului cu segmentii montati pe el, in acestia iau nastere tensiuni.
Tensiunile vor depinde de metoda de prelucrare a segmentului, de procedeul de
asezare pe piston, de grosimea sa in directie radiala, t, si de distanta intre capete, masurata pe
fibra medie in stare libera, S0. Este evident ca la anumite procedee de prelucrare si asezare a
segmentului pe piston se pot alege valori pentru t si S0 , pentru care tensiunile atat la
prelucrare, cat si la asezare pe piston sa fie aproape uniforme.
Valorile t si S0 ce satisfac aceasta conditie se pot determina in baza expresiilor din
teoria segmentilor,
D m E
 0,5  0, 2  2 (4.3)
t H H  iadm
unde:
D - diametrul cilindrului, in mm,
m - coeficient care depinde de metoda de montare a segmentului pe piston; el
caracterizeaza scaderea tensiunilor in segment, la montarea sa prin diverse procedee; daca la
desfacerea segmentului dupa primul procedeu, figura 4.10, se adopta tensiunea in segment

6
egala cu unitatea, m=1, atunci la folosirea procedeelor 2 si 3 tensiunea in segment va fi de
1,57 si respectiv de doua ori mai mica,
E - modul de elasticitate, Efonta aliata = 1,2105 MPa, Efonta cenusie = 110 5 MPa,
i adm - rezistenta admisibila la incovoiere a materialului, E = 300...400 MPa,
2
H m,
gc
in care g reprezinta un coeficient care depinde de procesul de prelucrare, gstrunjire = 1,25; iar c
este un coeficient ce depinde de curba de presiune a segmentului, c = 1,74.

Figura 4.10. Schema diferitelor procedee de asezare a segmentilor pe piston

Inaltimea axiala b, se adopta dupa cum urmeaza, la segmentii de etansare, b = 1,5...4

mm, la segmentii de ungere, b = 3,5...6,5 mm.

Distanta intre capete masurata pe fibra medie in stare libera, se determina din expresia,
S0 2  3   
 (4.4)
t D  1, 4
2  gmc t
D 1
t
unde  este un coeficient care depinde de curba de presiune a segmentului,  = 0,196.
Pentru ca segmentul in timpul functionarii sa exercite asupra oglinzii cilindrului o
anumita repartitie a presiunii, se executa in stare libera cu o curbura variabila, figura 4.9.

Dupa cum rezulta din figura 4.9.b, raza exterioara este,

r=D/2 (4.5)
iar raza medie,
Dt
r0  (4.6)
2

Fibra medie a segmentului in stare libera se poate determina si reprezenta in forma

grafica, daca se urmareste deplasarea relativa a unui punct N din fibra medie a segmentului in
stare montata, de coordonate r0, , in pozitia N de coordonate 0,  0, cand segmentul este in
stare libera, figura 4.11. Deplasarea relativa se compune din deplasarea radiala u si deplasarea
unghiulara , definite prin relatiile,
u   B t  D t  S0 (4.7)


 B  D  S0 (4.8)
r0

7
 Figura 4.11. Schema de calcul pentru forma libera a segmentului

Cu relatiile 4.7 si 4.8 se poate reprezenta fibra medie in stare libera, intrucat,
0 = r0 +u (4.9)
0 =  -  (4.10)
Valorile coeficientilor B si D sunt,

 0 30 60 90 120 150 180

Bt+Dt 0,1175 0,1281 0,1540 0,1814 0,1913 0,1744 0,1176
B+D 0 0,0634 0,1369 0,2250 0,3241 0,4219 0,5
Tabelul 4.1. Valorile coeficientilor B si D

4.3.2. Determinarea epurei de presiune

Figura 4.12. Curba de presiune pe periferia segmentului

8
 Distributia presiunii radiale pe periferia segmentului, denumita pe scurt curba de
presiune a segmentului, se precizeaza comod intr-un sistem de coordonate polare presiune-
unghi, figura 4.12. Se alege ca dreapta de referinta, axa x-x care trece prin centrul O si prin
mijlocul rostului de dilatare. Drept sectiune de referinta se alege sectiunea situata pe axa x-x,
la partea opusa rostului de dilatare, sectiunea A-A.
Presiunea intr-o sectiune oarecare , dezvoltata de elasticitatea proprie a segmentului
este p E. Variatia presiunii radiale a segmentului se exprima analitic prin intermediul seriilor
trigonometrice, din cauza formei complicate a curbei de presiune.
Functia de presiune este,
pE  p0  p2 cos 2  p 3 cos 3  ...  p n cos n (4.11)
Presiunea p0 constituie insasi presiunea medie elastica pE calculata prin integrarea
curbei in intervalul  = 0..., adica,

1
p 0  p E   p E d (4.12)
0
Ea reprezinta partea constanta a presiunii pE, restul expresiei fiind corectia acestei
presiuni. In mod practic, valoarea presiunii pE se determina cu relatia,
S
0, 425  E  0
pE  t (4.13)
3
D D 
 3      1
t  t 
Valoarea presiunii pE se determina cu relatia,
p E    p E (4.14)
unde  are valorile in tabelul 4.2.

 0 30 60 90 120 150 180

 1,051 1,047 1,137 0,896 0,454 0,67 2,861
Tabelul 4.2. Valorile coeficientului 

4.3.3. Tensiunea la montaj

Prin desfacerea segmentului pentru montaj, in segment apar eforturi unitare care
depind de procedeul de desfacere, avand valoarea maxima in sectiunea A-A, opusa rostului,
figura 4.12.
Relatia de calcul a tensiunii este,
 S0 

2 E 1 t 
  3    
 
 max  2
(4.15)

m D 1
t 
Valorile admisibile se incadreaza in intervalul, adm = 400...450 MPa.

9
 4.3.4. Jocurile segmentului
Sunt necasare asigurarea urmatoarelor jocuri: jocul axial 1 si jocul radial 2, figura
4.13, ale caror valori sunt date in tabelul 4.3, precum si jocul deeschiderii la montaj 3, figura
4.9.b.

Figura 4.13. Jocurile segmentilor

Jocul 3 se determina cu relatia,

3  3  D   s  t s   c  t c  (4.16)
unde,
3 - jocul la capete in stare calda, 3 = (0,0005...0,001)D,
s = c = (10...12)10 -6 1/K,
ts = 150...240 K,
tc = 80...100 K, pentru racire cu apa,
tc = 170...250 K, pentru racire cu aer.

Segment 1 mm 2 mm
Segment 0,11...0,2
compresie 1 0,3...0,7
Segment 0,09...0,15
compresie 2
Segment 0,06...0,1
compresie 3
Segment 0,03...0,8 0,5...1,5
ungere

Tabelul 4.3. Valorile jocurilor segmentului

10
 Curs 8
Cap. 5. Boltul

Boltul sau axul pistonului, este organul de legatura prin intermediul caruia se
transmite forta de presiune de la piston la biela asigurand miscarea relativa dintre cele doua
piese.

5.1. Constructia boltului

Forma boltului este impusa de considerente de masa, rigiditate si fabricatie. La
motoarele de turatie ridicata, din cauza fortei de inertie, se reduce la minimum grosimea
peretilor, 2...15 mm, si se obtine un bolt cu pereti subtiri, la care ruperile longitudinale de
ovalizare sunt cele mai frecvente. Pentru a mari rigiditatea boltului, acesta se confectioneaza
sub forma unui solid de egala rezistenta.

Figura 5.1. Forme constructive ale boltului

Constructia boltului depinde in mare masura de tipul imbinarii piston-bolt-biela.

Imbinarea se realizeaza prin trei metode distincte de montaj: 1. bolt flotant, 2.bolt fix in piston
si liber in piciorul bielei, 3. bolt fix in piciorul bielei si liber in piston. Solutiile 1 si 3 au
raspandirea cea mai mare prin avantajele pe care le ofera.
Materialul pentru bolt, trebuie sa fie tenace, pentru a rezista la solicitarea prin soc, si o
duritate mare a suprafetei exterioare pentru a rezista la uzura.
Pentru a satisface aceste cerinte se utilizeaza oteluri carbon si oteluri aliate. Suprafata
boltului se cementeaza pe adancimea de 0,5...1,5 mm, urmata de calire si revenire. Astfel,
rezistenta la oboseala creste cu 15...20%; iar prin nitrurare pe ambele suprafete, cu 35...45%.

5.2. Analiza functionala a boltului

Boltul dezvolta forte de inertie care incarca piesele mecanismului motor. De aici se
impune o prima cerinta, ca masa acestuia sa fie cat mai mica.
Boltul lucreaza in conditii grele de solicitare mecanica, fiind incarcat de forta de
presiune a gazelor si de forta de inertie dezvoltata de piston.
Intr-o sectiune transversala, apar solicitari de incovoiere care produc deformarea
boltului dupa axa sa longitudinala, figura 5.2.a. Solicitari de incovoiere apar si in sectiune

1
longitudinala, determinand aparitia deformarii de ovalizare, figura 5.2.b. Solicitarea de
ovalizare produce ruperea boltului in plan longitudinal, figura 5.2.c.
Experienta arata ca deformarea de ovalizare a boltului produce nu numai ruperea lui,
dar si a piciorului bielei, figura 5.2.d, iar deformarea de incovoiere produce ruperea
locasurilor boltului din piston in sectiunea A-A, figura 5.2.a.

Figura 5.2. Deformatiile boltului

5.3. Calculul boltului

5.3.1. Dimensionarea boltului

Cu notatiile din schema de calcul prezentata in figura 5.3 si cu specificatia ca D
reprezinta diametrul cilindrului, se stabilesc dimensiunile caracteristice ale boltului,
prezentate in tabelul 5.1.

Figura 5.3. Schema de calcul a boltului

2
 Bolt flotant MAS MAC
l/D 0,8...0,87
lb /D 0,3...0,4 0,32...0,42
d/D 0,24...0,28 0,34...0,38
di/d 0,65...0,75 0,6...0,75
lp/lb 0,55...0,65
Tabelul 5.1. Dimensiuni caracteristice bolt

5.3.2. Verificarea la uzura

Criteriul principal pentru verificarea rezistentei la uzura il reprezinta marimile
presiunilor specifice in piciorul bielei p b, si in umerii pistonului, p p.
Schema de calcul este aratata in figura 5.3. Se accepta conventional ca forta care
solicita boltul este forta maxima a gazelor Fg max atenuata de forta maxima de inertie a masei
pistonului Fap,
  D2
F  Fg  Fap  p g  mp r2 1    (5.1)
4
unde mp reprezinta masa pistonului, iar valorile minime si maxime ale fortei F determinandu-
se pentru valorile minima si maxima ale fortei Fg, respectiv pg.
Presiunea in piciorul bielei este data de relatia,
F
p b  max (5.2)
d  lb
Presinea din locasurile pistonului este data de relatia,
F
p p  max (5.3)
2  d  lp
Valorile admisibile sunt, p b adm = 25...90 MPa, pp adm = 15...55 MPa.

5.3.3. Verificarea la incovoiere

Se determina momentul incovoietor la mijlocul boltului si se calculeaza efortul unitar
maxim de incovoiere cu relatia,

F  l  2  b  1,5  lb 
i  (5.4)
3
  d i 4 
1, 2  d 1    
  d  
unde b = l - 2lp, valorile minime si maxime ale efortului unitar determinandu-se pentru
valorile minima si maxima ale fortei F, i adm = 250...500 MPa.
Verificarea la incovoiere cuprinde si determinarea coeficientului de siguranta in
conditiile solicitarilor variabile; in cazul boltului flotant incarcarea variaza dupa ciclul
simetric, pentru calculul coeficientului de siguranta utilizandu-se relatia,
1
cb   1...2, 2 (5.5)
k
ia

unde,
-1 - rezistenta la oboseala,-1 = (0,4...0,55)r ,
k - coeficientul efectiv de concentrare la solicitari variabile, k = 1,
 - factorul dimensional,  = 0,8...0,95,
 - coeficientul de calitate al suprafetei,  = 1,1...2,5,

3
 i max  i min
ia  , amplitudinea eforturilor unitare.
2

5.3.4. Verificarea la forfecare

Efortul unitar la forfecare se determina in sectiunile amplasate in jocurile intre partile
frontale ale umerilor pistonului si a bucsei bielei cu relatia,
 d  d 2 
0,85  Fmax 1  i   i  
 d  d  
 (5.6)
2
  di 4 
d 1    
  d  
cu valorile admisibile, adm = 100...220 MPa.

5.3.5. Calculul la ovalizare

Ovalizarea se studiaza in ipoteza ca boltul este o grinda curba in sectiunea
transversala, incarcata cu o sarcina distribuita sinusoidal p = p0sin, figura 5.4.

Figura 5.4. Repartitia sarcinii la ovalizare

Deoarece ipoteza nu este riguros exacta, rezultatele se corecteaza majorand forta F cu

un coeficient k ce depinde de raportul dimensiunilor  = di / d, figura 5.5.

Figura 5.5. Variatia eforturilor unitare de ovalizare in bolt

4
 Valorile extreme ale eforturilor unitare de incovoiere in punctele caracteristice 1, 2, 3,
4, figura 5.5.a, se determina cu relatiile,
 Fmax Fmax
 1  ld 1 2   ld 2
 (5.7)
   Fmax  4 
Fmax
4
 3 ld
3
ld
unde valorile lui  sunt calculate in figura 5.5.b.
Se accepta tensiunile admisibile, adm = 150...300 MPa.
Deformatia de ovalizare se determina cu relatia,
3
0, 09  Fmax  1   
max     k [mm] (5.8)
l  E 106  1   
unde E modulul de elasticitate in MPa, forta Fmax in N, l in m, iar k se determina din diagrama
5.5.b.

Deformatia de ovalizare este limitata de griparea boltului, max  , in care
2
=(0,0005...0,0001)d in mm.

5.3.6. Jocul de montaj

Jocurile boltului depind de tipul imbinarii cu pistonul si biela. Jocul de montaj in
umerii pistonului se determina cu relatia,
      b  t b  t 0    p  t p  t 0   d (5.9)

unde tb reprezinta temperatura boltului, tp temperatura pistonului.

Jocul de montaj intre boltul flotant si piciorul bielei este de 0,005...0,03 mm.

5
 Curs 9
Cap. 6. Biela

Biela este organul mecanismului motor care transmite forta de presiune a gazelor de la
piston la arborele cotit si transforma miscarea alternativa de translatie a pistonului in miscarea
de rotatie a arborelui cotit.

6.1. Constructia bielei

6.1.1. Constructia piciorului bielei

Figura 6.1. Forma constructiva a piciorului bielei

Piciorul bielei are forma unui tub, in partea superioara a acestuia prevaz`ndu-se o zona
de material in exces, E, pentru corectarea masei. Piciorul bielei trebuie sa fie suficient de
rigid, in acest scop marindu-se raza de racordare intre picior si corp, sau se deplaseaza axa
boltului fata de axa piciorului. In cazurile imbinarii cu bolt flotant sau fix in umerii pistonului,
in piciorul bielei se introduce o bucsa montata prin str`ngere. Daca presiunea dintre bolt si
bucsa atinge valori ridicate, bucsa se monteaza flotanta.

6.1.2. Constructia corpului bielei

Pentru a rezista la solicitarea de compresiune si a elimina efectul de flambaj, capul
bielei are sectiunea transversala de forma unui dublu T cu talpile paralele cu planul de
incastrare. Unele biele au alezat prin corp un canal de ungere, in cazul ungerii prin presiune.

Figura 6.2.Forme ale sec\iunii transversale

1
 6.1.3. Constructia capului bielei
Capul bielei trebuie sa aiba rigiditate superioara, conditionata de functionarea normala
a cuzinetului; sa aiba o masa redusa pentru a genera forte de inertie mici; sa aiba dimensiuni
reduse, acestea determin`nd conturul carterului si fac posibila la montaj sau demontaj trecerea
bielei prin cilindru; sa aiba o racordare larga cu corpul pentru a atenua efectul de concentrare
a tensiunilor.
Capul bielei este sectionat, capacul separ`ndu-se dupa un plan normal sau inclinat fata
de axa bielei; prinderea acestuia fac`ndu-se prin doua sau patru suruburi din partea capacului,
fiind astfel usor accesibila. La motoarele cu cilindri in V, daca bielele care lucreaza pe acelasi
maneton sunt alaturate, capul lor este identic cu cel al bielelor pentru motoarele in linie. In
cazul ambielajului in furca, una din biele are capul normal, iar cealalta in furca. La unele
biele, pentru a micsora dimensiunile capului, se folosesc suruburi fara piulite. La motoarele
pentru autovehicule se folosesc pe scara larga cuzinetii subtiri, formati din doua parti
semicilindrice; se confectioneaza din banda de otel cu continut redus de carbon cu grosimea
0,9...2,5 mm, pe suprafata interioara aplic`ndu-se un material antifrictiune. Cuzinetul se aplica
cu str`ngere, 0,04...0,08 mm, ceea ce asigura un contact mai bun cu capul bielei necesar
pentru evacuarea caldurii.

6.1.4. Materiale pentru biela

Biela se confectioneaza din otel carbon de calitate, otel aliat cu elemente de aliere Cr,
Mn, Mo, Ni, V, Ti, aliaj usor - duraluminiu -, fonta cu grafit nodular. Aliajele pe baza de titan
sunt des utilizate in prezent pentru bielele supuse la solicitari mari, in special la motoarele
folosite in competitiile auto.
}uruburile din biela se executa din oteluri aliate pentru imbunatatire cu rezistenta la
rupere de 70...80 daN/mm2. Bucsele din piciorul bielei se confectioneaza din bronzuri cu
rezistenta ridicata la uzare si rupere.

6.2. Analiza functionala

Biela este supusa la solicitari variabile. Asupra bielei actioneaza fortele de presiune ale
gazelor si de inertie a grupului piston. Marimea sarcinii aplicate impune bielei o conditie
fundamentala, sa posede o rezistenta mecanica superioara. Sub actiunea fortelor, partile
componente ale bielei se deformeaza diferit.
Forta de presiune produce in corpul bielei o deformatie remanenta care, micsor`nd
lungimea L dintre axele piciorului si capului, impiedica miscarea libera a acesteia, (a).
Sub actiunea aceleiasi forte, corpul bielei se deformeaza astfel inc`t se compromite
paralelismul axelor, (b), efectul de flambaj, ceea ce constituie cauza principala a uzarii
lagarelor.
Sub actiunea fortelor axiale de inertie, piciorul si capul bielei se ovalizeaza (c), ceea ce
creeaza pericolul de gripaj.

2
 Fortele de inertie tangentiale proprii incovoaie corpul bielei in planul de oscilatie, (d).
Din punct de vedere functional, o deosebita importanta o reprezinta lungimea L a
bielei. Bielele lungi conduc la forte normale mai reduse, solutia conduc`nd in schimb la
marirea inaltimii motorului, la reducerea rigiditatii bielei si la aparitia unor solicitari
importante de flambaj. Bielele scurte au o rigiditate sporita, iar efectul de flambaj este practic
nesemnificativ.

6.3. Calculul bielei

6.3.1. Calculul piciorului bielei

Dimensiunile caracteristice ale piciorului bielei sunt,
de, di - diametrele exterior si interior ale piciorului
s, sb - grosimile radiale ale partii superioare a capului si a bucsei
lb - latimea piciorului

lb

A. Tensiunile de intindere

ie

c
Fa
ii

(a) (b)

Piciorul bielei este solicitat la intindere de catre forta Fap ce are o repartitie uniforma,
ca in figura (a),
Fap  m p r2 1   
Pentru studiul intinderii, piciorul este aproximat cu o bara curba incastrata in regiunea
C-C, (a).

3
 In sectiunea periculoasa C-C, c  90...130:

-momentul incovoietor:
M C  Fap rm f1  c 
f1  c   0,542  0, 0268c  0, 072 cos c  0,0459c cos c

-forta normala
N C  Fapf 2  c 
f 2  c    0, 072  0,0458c  cos c  0,5sin c

Tensiunile de intindere:
 1  6rm  s 
 ie   2M C  kN C 
 l bs  s  2rm  s  

 1  6rm  s 
ii  l s  2M C s  2r  s   kN C 
 b  m 
r r
rm  e i
2
Ep Ap
k
EpA p  EbA b
unde, E p  E OL  2,1 105 MPa  picior
E b  E Bz  1,15 105 MPa  bucsa
A p  lb s ; A b  l b s b

B. Tensiuni de compresiune
Piciorul bielei este solicitat la compresiune de catre fortele Fap si Fgmax,
D 2
FC  Fg max  Fap  p g max  m p r2 1   
4
Forta FC are o repartitie sinusoidala in partea inferioara a piciorului.

ce
ci
c

C
C

FC

In sectiunea periculoasa C-C:

-momentul incovoietor

4
 M C  M O  N Orm g  c   FC rm g 2  c 
g1  c   1  cos c
sin c c 1
g 2  c    sin c  cos c
2  
-forta normala
N C  N O cos c  Fc g 2  c 

Tensiunile de compresiune:
 1  6rm  s 
  ce   2M C  kN C 
 lb s  s  2rm  s  

 1   6rm  s 

ci  l s  2M C s  2r  s   kN C 
 b  m 
Momentul M O si forta N O se determina din diagrama urmatoare.

C. Tensiunile produse de str`ngerea bucsa-picior

Str`ngerea totala m+t o reprezinta suma dintre str`ngerea la montaj calculata dupa
teoria tuburilor fretate, m, si str`ngerea determinata de diferenta de dilatare dintre bucsa si
picior, t.

Presiunea de str`ngere este,

5
 m   t
pf  2 2
d d
e i d i2  d 2 
d d
2
 2 2 2

d d
di  e i
 i 
 Ep Eb 
 
 
in care,
m  0,004...0,008 mm
 t  d i   b   p  t pb
b = Bz = 1810 -6 1/K ; p = OL = 1010 -6 1/K
 = coeficientul lui Poisson,  = 0,3
tpb = temperatura picior biela, tpb  100...150C

Presiunea p f determina tensiunile f calculate cu formula lui Lamé,

 2d i2

 fe  p f
 d 2e  d i2
 2 2
  p de  di
 fi f
d e2  d i2

D. Coeficientul de siguranta
Se determina dupa ciclul asimetric, in fibra exterioara la incastrare,
 1t
c  2,5...5
k
     m

unde,
-1t = limita la oboseala
k = factor de concentrare
 = factor dimensional
 = coeficient de calitate a suprafetei
 = coeficientul tensiunilor
 = amplitudinea eforturilor unitare
   min
   max
2
m = efortul unitar mediu
  min
 m  max
2
max = fe + ie
min = fe - ce

6.3.2. Calculul corpului bielei

Se determina dimensiunile caracteristice ale corpului, dupa cum urmeaza,

6
 
 H II   0, 5...0, 6  d

 H III  1,1...1, 35 H II
 H  H III
 H I  II
 2
adopt`ndu-se conform figurii (b), dimensiunile h, B, a, b.

(b)

(a)

A. Calculul la oboseala
Corpul bielei este supus la intindere de forta de inertie maxima a maselor cu miscare
de translatie,
Fa  m a r2 1   
si la compresiune de forta Fcp egala cu diferenta fortei maxime de presiune a gazelor Fg si a
fortei de inertie maxime a maselor cu miscare de translatie Fa,
D 2
Fcp  Fg max  Fa  p g max  m a r2 1   
4
In sectiunea I-I calculam,
-efortul unitar de intindere
F
 t  a , A  2Ba  h  B  b 
A
-efortul unitar de compresiune
Fcp
c 
A
-eforturile unitare de flambaj, in planul de oscilatie y-y si in planul de incastrare x-x
F
 fx  fy  f  k f cp , k f  1,1...1,5
A

7
 B. Coeficientul de siguranta
 1t
c  2...2, 5
k
  m

 max   f
 min   t

6.3.3. Calculul capului bielei

Capul bielei se verifica la intindere sub actiunea fortei de inertie Fac a maselor cu
miscare de translatie si a maselor cu miscare de rotatie care se afla deasupra planului de
separare.
Fac  r2  m a 1      m 2  m cp  
cu mcp = masa capac, mcp  (0,25...0,3)m2
Calculul se face consider`nd ca sectiunea periculoasa este situata la un unghi de
aproximativ 130 in zona de racordare a capului bielei cu corpul acesteia.
Forta de intindere se repartizeaza pe periferia capacului dupa o lege sinusoidala.
Efortul unitar in fibra interioara in sectiunea de calcul este,
 
 
 0, 023  lc 0, 4 
  Fac  
 Icuz  A cp  A cuz 
 1  W
 cp 
  I  
 cp 
unde,
Icp, Icuz = momentele de inertie ale sectiunilor capacului si cuzinetului
Acp, Acuz = ariile sectiunilor capacului si cuzinetului
Wcp = modulul de rezistenta al sectiunii capacului
lc = distanta dintre axele suruburilor.

8
 Curs 10
Cap. 7. Arborele cotit

7.1. Fortele care actioneaza asupra fusurilor arborelui cotit

Determinarea fortelor care actioneaza asupra fusurilor arborilor cotiti este necesara
pentru dimensionarea corecta a fusurilor si lagarelor. Aceasta se impune pentru a se evita
incalzirea lagarelor si a se asigura pelicula necesara de ulei. De asemenea, se poate stabili si
pozitia orificiului pentru ulei.
Fortele care actioneaza asupra arborelui cotit sunt variabile pe intreg parcursul de
desfasurare a ciclului motor.
Asupra fusurilor arborelui cotit actioneaza, in afara fortei din biela Fb, si fortele FB si
Fc, determinate de masele cu miscare de rotatie, FB generata de masa partii din biela cu
miscare de rotatie, m2, iar Fc generata de masa neechilibrata a cotului arborelui cotit.
FB = -m2r2 si Fc = -mcr2 (7.1)
|in`nd cont de forta FR, se pot scrie rezultantele fortelor rotative, astfel,
- forta ce actioneaza asupra fusului maneton,
FRM = FR + FB = FR - m2r2 (7.2)
- forta ce actioneaza asupra fusului palier,
FRP = FRM + Fc = FR + FB + Fc = FR + Fr = FR - mrr2 (7.3)
Pentru a determina sarcina totala care revine asupra fusurilor si lagarelor arborelui
cotit in mod curent, se utilizeaza metoda diagramei polare sau vectoriale, care ia in
considerare toate fortele care actioneaza asupra fusului respectiv, fortele presiunii gazelor si
fortele de inertie.

7.1.1. Diagrama polara a fusului maneton

Daca asupra unui fus maneton, lucreaza o singura biela, atunci fusul este solicitat de
forta din biela Fb si de forta centrifuga determinata de masa bielei aferenta manetonului, F B.
#ntruc`t cele doua forte actioneaza pe directii diferite, ele se insumeaza vectorial pentru a
determina solicitarea rezultanta a fusului.
  
R M  Fb  FB (7.4)
Constructia grafica ce permite insumarea vectoriala a celor doua forte, se numeste
diagrama polara a fusului maneton.
Se considera un sistem de axe FR - Ft, care se roteste impreuna cu arborele cotit, tin`nd
cont pentru forte de regula semnelor precizata in subcapitolul 1.5, figura 1.34.

Figura 7.1. Constructia diagramei polare a fortelor care actioneaza asupra fusului maneton

1
 Din compunerea la scara a fortelor Ft si FR se obtine forta Fb. Din centrul O in
sensul pozitiv al axei FR, se aseaza la scara vectorul +FB, obtin`ndu-se polul O. Unind O cu
v`rful vectorilor Fb se obtin vectorii rezultanti RM.
Diagrama polara a fusului maneton se construieste pe baza observatiei ca, intruc`t in
timpul functionarii manetonul alearga pe suprafata cuzinetului bielei, se poate presupune ca
manetonul este fix, iar biela se roteste in sens invers, efectele ram`n`nd neschimbate.
Prin unirea succesiva a tuturor v`rfurilor vectorilor Fb, se obtine diagrama polara a
fusului maneton, figura 7.2.

O

OP
'

Figura 7.2. Diagrama polara a fusului maneton

Metodologia de trasare a diagramei polare pentru fusul maneton este urmatoarea:

- cu centrul in M se construieste un cerc de raza egala cu lungimea bielei, MP0 = L
- se duce un diametru vertical, si pe acesta se aseaza segmentul MO egal cu raza
manivelei r, la o scara aleasa
- cu centrul in O, se construieste un cerc de raza arbitrara OA0 ce se imparte intr-un
numar de diviziuni unghiulare, de exemplu 12 parti egale pentru o diviziune unghiulara de
30RAC
- se construiesc OAi, i = 1...12 si se prelungesc p`na intersecteaza cercul mare in
punctele Pi
- se unesc punctele Pi cu M, obtin`ndu-se astfel mecanismul motor in 12 pozitii
- pe directia MO se fixeaza, la o scara aleasa a fortelor, forta FB cu originea in M si
v`rful vectorului O, acesta devenind noul pol al diagramei polare
- segmentele PiM reprezinta axa bielei in 12 pozitii pe care se fixeaza fortele Fb la
scara, cu originea in M, in sensul lor real dat de semnul + sau - al valorii fortei, corelat cu
conventia de semne din figura 1.34.

2
 - unind O cu v`rfurile lui Fb se obtin rezultantele RM
- unind v`rfurile fortelor Fb sau cele ale rezultantelor RM se obtine diagrama polara a
fusului maneton.
Pe baza diagramei polare se construieste in coordonate carteziene RM = f(), variatia
fortei rezultante RM, cu ajutorul careia se determina valoarea maxima RMmax si medie RMmed a
rezultantelor.
k

R
1
k
R Mmed  (7.5)
k
unde,
Rk este valoarea rezultantei corespunzatoare fiecarei diviziuni de unghi adoptata, iar
k, numarul de diviziuni unghiulare.
R
Raportul M max caracterizeaza gradul de soc al incarcarii lagarului, fiind cuprins in
R Mmed
limitele 2...3.
Pe baza diagramei polare se construieste diagrama de uzura, in ipoteza ca uzura este
proportionala cu fortele care actioneaza asupra fusului maneton. #n acest sens, se traseaza un
cerc care reprezinta sectiunea fusului. La periferia acestui cerc, se aduc fortele rezultante RM,
v`rful vectorilor constituind punctele de aplicatie pentru fiecare rezultanta, consider`ndu-se ca
rezultantele se distribuie pe cerc, conventional, 60 de ambele parti ale punctului de aplicatie.
Rezultantele se aseaza pe cerc, prin translatie in plan, din diagrama polara, pastr`ndu-si
directia, marimea si sensul, conditionate si de faptul ca directia fiecarei rezultante trebuie sa
treaca prin centrul cercului ce reprezinta fusul maneton. Distributia unghiulara de ambele parti
alepunctelor de aplicatie pentru fiecare rezultanta in parte, se reprezinta conventional in
interiorul cercului prin f`sii circulare, de grosime proportionala cu marimea rezultantelor. Se
obtin astfel diagramele de uzura, ca in figurile de mai jos. Diagrama de uzura indica zona
celor mai mici presiuni exercitate asupra fusului si deci locul unde trebuie practicat orificiul
pentru debitarea uleiului.

Figura 7.3. Constructia diagramei de uzura a fusului maneton

7.1.2. Diagrama polara a fusului palier

Rezultanta RP a fortelor ce actioneaza asupra unui fus palier se construieste tin`nd
seama de pozitia manivelelor in jurul axei de rotatie, de ordinea de aprindere si de numarul
fusurilor paliere.

3
 Se noteaza cu RPi rezultantele fortelor dezvoltate de fiecare cilindru, care actioneaza
asupra fusului palier. Ele se obtin, tin`nd cont ca asupra fusului palier se transmite, in afara de
fortele Fb si FB, forta centrifuga dezvoltata de masa neechilibrata a unui cot, Fc.
     
R P  Fb  FB  Fc  Fb  Fr (7.6)
Rezultantele RPi se citesc din diagrama polara a fusului maneton, figura 7.2,
substituind segmentul MO = FB, cu segmentul MOP = Fr, prin unirea lui OP cu v`rfurile
vectorilor Fb.
R
Datorita fortelor RPJ, asupra fusurilor paliere apar reactiunile R Pi  Pi .
2

RP1
2RP12
RP1
RP1
RP2

R P2
RP2 RP2
R12
RP1

Figura 7.4. Determinarea reactiunilor asupra fusului palier

Forta RPij care care solicita un fus palier se determina pentru fiecare caz in parte,
intruc`t se tine seama la compunerea vectoriala a rezultantelor RPi si RPj a doua manetoane
alaturate de ordinea de aprindere si de decalajul unghiular dintre cele doua manivele; decalaj
generat de ordinea de lucru a cilindrilor.
Compunerea grafica si trasarea diagramei polare a fusului palier are urmatoarea
succesiune: se pozitioneaza diagrama polara a fusurilor manetoane pe cele doua brate
adiacente cu punctele OP in centrul fusului palier, apoi insum`ndu-se vectorial rezultantele
RPi si RPj dupa regula paralelogramului, obtin`ndu-se rezultanta ce solicita fusul palier RPij, la
o valoare dubla de cea reala intruc`t s-a considerat compunerea rezultantelor RPi si RPj , si nu a
reactiunilor acestora, RPi si RPj.
Pe baza diagramei astfel obtinute, se construieste in coordonate carteziene RPij = f(),
variatia fortei rezultante RPij, cu ajutorul careia se determina valoarea maxima RPijmax si medie
RPijmed, astfel,
k

R
1
k
R Pijmed  (7.7)
k
unde,
Rk este valoarea rezultantei corespunzatoare fiecarei diviziuni de unghi adoptata, iar
k, numarul de diviziuni unghiulare.
Deoarece conditiile de lucru ale fusurilor paliere sunt mai grele dec`t ale
R
manetoanelor, se calculeaza gradul de soc al incarcarii lagarului, Pijmax , care nu trebuie sa
R Pijmed
depaseasca valoarea 2.
Pe baza diagramei polare in mod similar constructiei diagramei de uzura a fusului
maneton, se traseaza diagrama de uzura a fusului palier.

4
 (a) (b)

Figura 7.5. Diagrama de uzura a fusului palier fara contragreutati (a) si cu contragreutati (b)

Contragreutatile influenteaza gradul de incarcare al fusului palier, dupa cum se

observa si in figura 7.5, in cazul unui cot echilibrat, forta Fc care intervine in calculul
rezultantei, devenind Fce = Fc + 2Fcg, in care Fcg reprezinta forta centrifuga a contragreutatii,
Fcg = - mcgrcg2 (7.8)
unde,
2 sin  R 12  R1R 2  R 22
rcg 
3  R1  R 2
 
mcg   R 12  R 22 h , 2  130...150
R2 = dP/2 + 6...12 mm
R1 = r + d M/2 + 4...6 mm.

Se prezinta in cele ce urmeaza, un exemplu de calcul al diagramei polare a fusului

palier pentru un motor in 6 cilindri pentru palierul situat intre manivelele 1 si 2.
#n acest caz, decalajul dintre aprinderi este a = 120 = .
Se adopta ordinea de aprindere 142635.
Se descrie ordinea de lucru a cilindrilor.

i 0 240 360 480 600 720 RAC

120
1 A A C C D D E E 0
2 D E E A A C C D 480
3 C D D E E A A C 240
4 E A A C C D D E 600
5 A C C D D E E A 120
6 D D E E A A C C 360

Diagramele polare ale fusurilor 1 si 2, ale rezultantelor RP1 si RP2 sunt identice, si se
pozitioneaza pe axele bratelor cu punctele OP pe fusul palier, in centrul comun.
Se insumeaza RP1 si RP2 tin`nd cont de faptul ca cilindrul 2 are un decalaj de 480 fata
de cilindrul 1.
Astfel se obtine,

5
    0  480
2R 0P12  R P1  R P2
 15  15  495
2R P12  R P1  R P 2
......................
 90  90  570
2R P12  R P1  R P 2
......................
 240  240  720
2R P12  R P1  R P 2
......................
 720  720  480
2R P12  R P1  R P2

Compunerea vectoriala se observa in figura de mai jos, tin`nd seama de faptul ca

vectorii rezultantelor obtinute sunt de doua ori mai mari, intruc`t s-au compus rezultantele RP1
si RP2, si nu reactiunile lor.


R 90
P1


2R 90
P12


R 570
P2

Figura 7.6. Diagrama polara a fusului palier

6
 7.2. Momentele ce actioneaza asupra
fusurilor arborelui cotit

#n subcapitolul 1.6, s-a determinat modul de calcul al momentului motor al unui

cilindru, Mm, urm`nd sa se analizeze modul de obtinere al momentului motor al policilindrului
M.
S-a vazut faptul ca momentul motor instantaneu al unui cilindru, Mm, este functie
periodica de perioada c = 720 pentru un motor in 4 timpi, c, perioada unui ciclu motor.
Momentul motor al unui motor policilindric, M , se determina tin`nd cont de
urmatoarele observatii:
1. cilindrii sunt identici, deci dezvolta acelasi moment motor Mm
2. toti cilindrii lucreaza asupra aceluiasi arbore cotit
3. intr-o perioada c in fiecare cilindru se produce o aprindere
4. aprinderile sunt decalate uniform in interiorul unei perioade, pentru a asigura o
functionare uniforma a motorului
5. aprinderile fiind uniform decalate, deci si momentele motoare vor fi uniform
decalate.
Conditiile 4 si 5, reliefeaza in primul r`nd definirea unei marimi fundamentale pentru
motorul policilindric, decalajul unghiular dintre aprinderi, si modul de insumare a momentelor
motoare la un policilindru. #n intervalul a se reproduce in cilindri diferiti ciclul motor
efectuat de catre piston, adica au loc toate portiunile corespunzatoare momentului motor Mm.
Momentul motor instantaneu rezultant al unui policilindru, M, poate fi calculat prin
insumarea in intervalul a, a tuturor valorilor momentului motor al monocilindrului, decalate
unghiular in raport cu ordinea de aprindere. Pentru aceasta este comod sa se foloseasca
metoda tabelara.
Momentul motor mediu al policilindrului va fi,
M  iM   9550  Pi  Nm  (7.9)
 m
n
Se prezinta in cele ce urmeaza, un exemplu de calcul al momentului motor al unui
motor policilindric cu 6 cilindri in linie.
Decalajul unghiular dintre aprinderi este a = 120, configuratia arborelui cotit este cea
din figura 2.6.c, capitolul 2, si ordinea de aprindere adoptata 153624. Ordinea de lucru a
cilindrilor este,

i 0 240 360 480 600 720 RAC

120
1 A A C C D D E E 0
2 C D D E E A A C 240
3 D E E A A C C D 480
4 A C C D D E E A 120
5 E A A C C D D E 600
6 D D E E A A C C 360

#n conformitate cu ordinea de lucru a cilindrilor, deci a decalajului unghiular dintre

acestia, se tabeleaza momentele sub forma tabelului de mai jos, preciz`nd ca momentele
M1...M6 reprezinta momentul motor Mm dispus pentru fiecare cilindru in functie de decalajul
unghiular aferent.
Momentul final obtinut, M G = M, adica momentul pe palierul final la iesirea de
putere a arborelui, reprezinta momentul policilindric, care este de perioada egala cu a = 120,
figura 7.7.

7
Tabel 7.1. Determinarea momentului motor pentru un motor cu 6 cilindri in linie

M


M 

Figura 7.7. Variatia momentului policilindric pentru un motor in 6 cilindri

8
 Curs 11
Cap. 7. Arborele cotit
7.3. Uniformizarea miscarii arborelui cotit. Calculul volantului

Atat momentul motor, cat si viteza unghiulara a arborelui cotit, chiar la un regim stabil
de lucru, au varia\ii periodice, ca urmare a varia\iilor presiunii din cilindru, ale for\elor de
iner\ie ale maselor cu miscare de transla\ie si a schimbarii continue a pozi\iilor elementelor
mecanismului biela-manivela.
Cum func\ionarea autovehiculelor se realizeaza in bune condi\ii la tura\ii si cupluri de
antrenare aproape constante, este necesar sa se ia masuri de uniformizare a acestor marimi. #n
acest scop, intre arborele cotit al motorului si transmisie se intercaleaza un acumulator de
energie mecanica, sub forma unui volant.
Pentru a analiza gradul de varia\ie a momentului motor se utilizeaza coeficientul de
neuniformitate al momentului exprimat prin rela\ia:
M  M  min
   max (7.10)

M 

unde, Mmax - valoarea maxima a momentului motor policilindric

Mmin - valoarea minima a momentului motor policilindric
M - valoarea medie a momentului motor policilindric.


Reprezentand curbele M = f(RAC) pentru motoare cu numar diferit de cilindri, se

observa faptul ca uniformitatea momentului creste odata cu marirea numarului de cilindri,
intrucat momentul mediu se apropie valoric de momentul maxim, figura 7.8.

Mm
i=1


M m

RAC
M
i=4

M 

RAC
M
i=6 
M 

RAC
M

M
i=12 

RAC

Figura 7.8. Influen\a numarului de cilindri asupra

coeficientului de neuniformitate a momentului motor

Varia\ia vitezei unghiulare func\ie de rota\ia arborelui cotit la un regim stabil de lucru,
se apreciaza prin gradul de neuniformitate, exprimat prin raportul,

1
 max  min
 (7.11)
med
Studiul uniformizarii tura\iei si cuplului motor se analizeaza cu ajutorul ecua\iei
energiei, care exprima rela\ia dintre varia\iile energiei cinetice din mecanismul motor, in
func\ie de energia produsa si de energia consumata.
Ecua\ia energiei poate fi scrisa sub forma:
v g  vg 0 2  20
  E  E0    m 2
  Ig
2

(7.12)
t 
t
  t
  t
  
   Fg  ds    Fr  ds    Ff  ds    G  dsg
0 0 0 0

in care,
E, E0 - totalul energiilor cinetice in momentele t si t0, inmagazinate in organele
mecanismului motor
v, v0 - viteza centrului de greutate al piesei in momentele t si t0
, 0 - vitezele unghiulare ale pieselor care se rotesc in jurul centrelor de greutate la t
si t0

Fg - for\a produsa de presiunea gazelor din cilindru

Fr - for\a rezistenta din mecanismul antrenat

Ff - for\a rezistenta ce consuma un lucru mecanic egal cu cel de frecare

G - greutatea pieselor in miscare.
Opera\iile de insumare sub semnul  se extind la toate piesele mecanismului; termenii
din membrul al doilea al ecua\iei reprezinta lucrurile mecanice ale for\elor din mecanism.
Calculele se simplifica inlocuind masele si for\ele din sistem, prin mase reduse si for\e
echivalente aplicate in centrul fusului maneton si care trebuie sa indeplineasca urmatoarele
condi\ii:
- energia cinetica a masei reduse mr trebuie sa fie egala in fiecare moment cu suma
energiilor cinetice a totalita\ii pieselor in miscare.
- lucrul mecanic produs in fiecare moment de for\a inlocuitoare, trebuie sa fie egal cu
cel produs de for\a inlocuita.
v2
- masele inlocuitoare, care se calculeaza cu formula de reducere m r  m 2 , sunt
vr
intotdeauna finite, intrucat vr  0.
Ecua\ia energiei in cazul alegerii centrului de pe axa fusului maneton ca punct de
reducere, ia forma,
1 
d  mv 2   Ft  r  d  Ftr  r  d  Ftf  r  d  G t  r  d (7.13)
2 
unde,
Ft - for\a tangen\iala transmisa manetonului de apasarea gazelor pe piston
Ftr - for\a tangen\iala rezistenta de la masina antrenata
Ftf - for\a tangen\iala rezistenta din maneton, care consuma un lucru mecanic egal cu
cel de frecare
Gt - for\a redusa tangen\iala datorata greuta\ii pieselor in miscare.
Pentru ca Ftf si Gt sunt mult mai mici in raport cu celelalte doua, se pot neglija, astfel
incat se ob\ine,
1 
d  mv 2    Ft  Ftr   r  d (7.14)
2 
sau

2
 1 
r 2  d  m2    Ft  Ftr   r  d (7.15)
2 
sau
1 
r 2  d  m2    M m  M mr  d (7.16)
2 

Momentul motor Mm se reprezinta grafic pe 0...720RAC asa cum s-a prezentat in

cadrul sec\iunii dinamicii motorului.

Mm

RAC
Figura 7.9. Reprezentarea momentului motor M m pentru i=1 cilindru

Dupa cum s-a precizat in subcapitolul 7.2, se determina momentul motor policilindric,
reprezentand mai jos, momentul policilindric M pentru un motor cu i=4 cilindri in linie.

ALS
M


M 

RAC

Figura 7.10. Reprezentarea momentului motor policilindric M si

eviden\ierea ariei reprezentate de lucrul mecanic suplimentar

Pornind de la diagrama momentului motor policilindric se poate spune ca, lucrul

mecanic suplimentar inmagazinat de volant LS, este reprezentat de aria hasurata ALS, fiind
propor\ional cu aceasta.
Lucrul mecanic L S reprezinta diferen\a dintre energia cinetica maxima si minima a
volantului,
v2 v2
LS  m v max  m v min (7.17)
2 2
unde v este viteza periferica a volantului, v = R, in care R reprezinta raza volantului; atunci,
2  2min
LS  m v R 2 max (7.18)
2

3
 Momentul de iner\ie maxim al volantului este Iv = mvR2, rela\ia 7.18 devenind,
2  2min
LS  I v max (7.19)
2
sau
2
LS  I v med  (7.20)
Pornind de la rela\ia 7.20 se poate scrie momentul de iner\ie astfel,
LS A LS
Iv  2
sau I v  (7.21)
  med   2med
Dar Iv = mvR2
sau
G v D v2
Iv   (7.22)
g 4
in care,
Gv - greutatea volantului
Dv - diametrul cercului centrelor masice ale obezii volantului.

Rela\ia 7.22 se mai poate scrie,

m v  D v2  4  I v (7.23)
#nlocuind 7.21 in 7.23 se ob\ine,
A LS
m v  D 2v  4
  2med
sau
4  A LS  m v  D v2   med
2
(7.24)
Masa volantului este,
m v  bhD v
si inlocuind in 7.24 avem,
4  A LS     b  h  D v  D v2   med
2

sau
4  A LS
Dv  3 (7.25)
   b  h    2med
Aria ALS rezulta prin planimetrare din diagrama momentului M, figura 7.10, ca fiind
aria situata deasupra dreptei M  .

Se poate calcula cu rela\ia,
 Nm   grd    rad  (7.26)
A LS  Nm  A LS mm 2   k M    k   mm   180  grd 
 mm     
Dupa determinarea diametrului centrelor masice ale obezii volantului, Dv, se pot
calcula diametrele exterior si interior De si Di, astfel,
h h
De  D v  ; Di  D v  (7.27)
2 2
Diametrul exterior De trebuie sa satisfaca condi\ia de viteza periferica. Astfel, se
limiteaza viteza periferica a volantului pentru a evita compromiterea acestuia sub efectul
D
for\elor centrifuge; v max   e .
2

4
 h
De

Dv

Figura 7.11. Elementele dimensionale ale volantului

Calculul derulat cu ajutorul diagramei momentului motor si al for\ei tangen\iale este

afectat de unele erori de simplificare:
- nu s-a \inut seama de varia\ia cu unghiul  a energiei cinetice a maselor cu miscare
alternativa, admi\andu-se o masa redusa medie constanta mr
- s-a adoptat o valoare constanta a vitezei unghiulare , cu toate ca ea variaza intre
max si min.
Un calcul mai exact al volantului se poate efectua cu ajutorul ecua\iei energiei pusa
sub forma generala, cea a expresiei 7.12.
Practic, trebuie determinata si construita diagrama E-mr, energie cinetica-mase reduse,
unde pe abscisa se considera masele reduse ale elementelor mecanismului biela-manivela,
variabile cu unghiul RAC si pe ordonata, valorile corespunzatoare ale energiei cinetice
inmagazinate in mecanismul motor si in volant, dependente si ele de unghiul RAC.

Ecua\ia energiei se poate scrie simplificat,

E - E0 = LS
sau
E = E0 + LS (7.28)
Valoarea energiei cinetice inmagazinate la un moment dat in mecanismul motor va fi,
m  v2
E r (7.29)
2
Lucrul mecanic suplimentar ce trebuie inmagazinat de volant se calculeaza astfel,
LS = Lg - Lr (7.30)
Lucrul mecanic rezistent Lr al mecanismului antrenat este,
t
 
L r    Fr  ds
0

si se calculeaza prin integrarea de obicei grafica a rela\iei, sau in cazul in care cuplul rezistent
Mr este constant avem,
Lr = Mrt = Mr.
Lucrul mecanic efectuat de for\a gazelor Lg este,

5
 t
 
Lg    Fg  ds
0

si se calculeaza din diagrama indicata prin integrare grafica.

Pentru un motor in patru timpi se prezinta diagrama lucrului mecanic astfel ob\inuta,
precizand faptul ca este mai avantajos sa se transpuna cele patru curbe integrate intr-o
diagrama Lg-, extinsa pe durata unui ciclu motor, figura 7.12.
Lg
destindere evacuare admisie compresie

Lg

LS
Lg
Lr

Lr

0 3 6 9 12 24 36 48

0 180 360 540 720 RAC

Figura 7.12. Diagrama lucrului mecanic integrat

Masa redusa totala a mecanismului motor este,

mr = mrA + mrv + mrb +mra (7.31)
in care,
m rA  masa redusa a arborelui

 G I
 m rA  rA  A2
 g r
m rv  masa redusa a volantului

 I
 m rv  v2
r
m rb  masa redusa a partii din biela in miscare de rotatie

 L
 m rb  1 m b  m 2
L
m rb  masa redusa a pieselor cu miscari alternative de translatie
 2 2
  w    
 m ra  m a    m a  sin   sin 2  sau
  r    2 
 2 
m ra  m a  sin 2    sin  sin 2  sin 2 2 
 4 
care dezvoltata in serie Fourier, devine,
 1 2   1  2 
m ra  m a     m a  cos   cos 2  cos 3  cos 4  .
2 8  2 2 2 8 

Reprezentarea diagramei maselor reduse se face in modul urmator: pe axa absciselor

2
se masoara in sens pozitiv segmentele; OA = mrv, AB = mrA, BC = mrb, CD   1    ma ,
2 8 

si in continuare din D in sens pozitiv, rI  ma - vector rotitor al armonicii de ordinul I; si in
2
1
sens negativ, rII  m a - vector rotitor cu 2 al armonicii de ordinul II, rIII   ma - vectorul
2 2

6
 2
rotitor cu 3 al armonicii de ordinul III, rIV   ma - vector rotitor cu 4 al armonicii de
8
ordinul IV. Armonicile de ordin superior se pot neglija.
#n sensul ordonatelor se masoara unghiul  cu care se roteste arborele cotit si se
traseaza curbele armonicilor rI...rIV, apoi prin insumarea algebrica a par\ii constante OD cu
abscisele acestor armonici, se ob\ine varia\ia mr-, figura 7.13.
(-) (+)

RAC
rII

rI
rIII
rIV

8 (120)

7 (105)

6 (90)

5 (75)

mr 4 (60)

3 (45)

2 (30)

1 (15)

O A B C D 0
mrv mrA mrb  1 2 
   ma
2 8 

Figura 7.13. Diagrama maselor reduse

Dupa determinarea diagramelor LS- si mr-, se poate trasa diagrama energiei E-mr.
Construc\ia diagramei E-mr pentru un motor monocilindric in patru timpi este reprezentata in
figura 7.14.

7
 E-
E = E0 +
L

ma

Figura 7.14. Diagrama E-mr pentru un

monocilindru

#n figura 7.15 se prezinta diagrama E-mr pentru un motor cu patru cilindri

mr in patru

timpi.
E-
E = E0 +

mr
min max

Figura 7.15. Diagrama E-mr pentru i=4 in patru timpi

Se observa ca forma si dimensiunile diagramei nu sunt influen\ate de termenii

constan\i ai maselor reduse si de valoarea termenului constant E0 din ecua\ia energiei.
Numai termenii variabili ai maselor reduse, adica valorile armonicilor si valorile
surplusurilor de lucru mecanic influen\eaza forma si dimensiunile diagramei E-mr.
Dupa trasarea diagramei E-mr se poate studia si calcula gradul de neuniformitate sau,
la un grad de neuniformitate dat, greutatea redusa a volantului.

tg max  tg min tg max  tg min (7.32)

 ; tg med 
tg med 2

Pentru determinarea aproximativa a greuta\ii volantului se poate folosi rela\ia

semiempirica:
k  0,75   
G v  9 104 Pi (7.33)
v 2t  n  
unde,
Gv - greutatea volantului in daN
Pi - puterea indicata in CP
 - coeficient ce \ine seama de tipul motorului, MAS = 0,15 si MAC = 0,25
vt - viteza tangen\iala a centrului de greutate al sec\iunii volantului

8
n - tura\ia nominala a motorului
k - coeficient care de pinde de numarul de cilindri ai motorului

i 1 2 3 4 6 8

k 1,512 0,515 0,206 0,146 0,0261 0,0157

Tabelul 7.2

9
 Curs 12
Cap. 7. Arborele cotit

7.4. Constructia arborelui cotit

Arborele cotit transforma miscarea de translatie a pistonului intr-o miscare de rotatie si

transmite spre utilizare momentul motor dezvoltat de fortele din mecanismul motor.
La motoarele policilindrice arborele cotit insumeaza lucrul mecanic produs de fiecare
cilindru si il transmite utilizatorului. Arborele cotit antreneaza in miscare unele sisteme
auxiliare ale motorului.
Arborele cotit este alcatuit dintr-un numar de coturi, egal cu numarul cilindrilor la
motoarele in linie si cu jumatatea numarului de cilindri la motoarele in V, precum si din doua
sau mai multe fusuri de reazem, numite fusuri palier (1). Fiecare cot este alcatuit din doua
brate (2) si un fus intermediar, numit fus maneton (3), care se articuleaza cu capul bielei. In
anumite cazuri, la extremitatile bratelor se prevad mase de contragreutate pentru echilibrare
(4). Partea arborelui cotit prin care se transmite miscarea catre utilizator se numeste parte
posterioara sau iesire de putere (5); in opozitie cu ea, cealalta extremitate (6) se numeste parte
frontala, figura 7.16.
Dintre toate organele motorului, arborele cotit suporta cele mai mari solicitari. Sub
actiunea fortelor de presiune a gazelor si a fortelor de inertie, in elementele arborelui cotit
apar solicitari de intindere, compresiune, incovoiere si rasucire. Din cauza solicitarilor de
incovoiere, arborele cotit se deformeaza astfel incat compromite coaxialitatea fusurilor si
cuzinetilor. Lipsa de coaxialitate a fusurilor, determinata de uzura lagarelor si rigiditatea
insuficienta a carterului ca si de rigiditatea insuficienta a bratului insusi, poate provoca
ruperea cotului prin incovoiere, figura 7.17.
Solicitarea la vibratii torsionale este de asemenea periculoasa; functionarea
arborelui la rezonanta produce adesea ruperi caracteristice, indeosebi la ultimul fus palier,
precum si uzuri suplimentare ale fusurilor si cuzinetilor.

(2)
(6) (1) (4)

(3) (5)

Figura 7.16. Partile componente ale arborelui cotit

1
 Figura 7.17. Deformatia unui cot al arborelui cotit

Materialul pentru arborele cotit depinde de procedeul de fabricatie si de dimensiunile

arborelui. Arborii cotiti forjati se fabrica din otel; cei turnati se confectioneaza din fonta sau
otel. Intrucat conditia de rigiditate a arborelui cotit impune dimensionarea larga a cotului,
solicitarea lui coboara sub un asemenea nivel incat este posibila utilizarea otelurilor nealiate si
anume otelul de calitate cu continut mediu de carbon, OLC; sau oteluri aliate cu Cr, Ni, Mo,
V, cu o rezistenta la rupere superioara. Se utilizeaza mai multe varietati de fonta pentru arborii
cotiti, fonta modificata, fonta maleabila perlitica si fonta aliata cu Cr, Ni, Mo, Cu.
Calitatile arborelui cotit, confectionat din otel forjat sunt imbunatatite considerabil
prin tratament termic, termochimic sau prelucrare mecanica superficiala; pe aceste cai se
mareste duritatea superficiala a fusurilor, in vederea maririi rezistentei la uzura si a limitei de
oboseala.

7.5. Calculul arborelui cotit

7.5.1.Calculul la presiune specifica si incalzire

Pentru a preveni expulzarea peliculei de ulei dintre fusuri si cuzineti, presiunea
specifica maxima pe fus se limiteaza. Presiunea specifica maxima pe fusul maneton si palier
se determina prin relatiile:
R
pM max  M max (7.34)
d M lM
R
p P max  P max (7.35)
d PlP
Presiunile specifice medii au expresiile:
R
p M med  M med (7.36)
d M lM
R
pP med  P med (7.37)
d P lP
In relatiile 7.34...7.37, fortele RM si RP au fost determinate la calculul dinamic al
arborelui cotit in subcapitolul 7.1, iar dM , d P si lM, lP reprezinta diametrele respectiv lungimile
fusurilor maneton si palier. Valorile admisibile ale acestor presiuni depind de materialul
antifrictiune al cuzinetilor.
Verificarea la incalzire se apreciaza cu aproximatie pe baza coeficientului de uzura
exprimat prin produsul:

2
 3
   dM  n 
k M  p Mmed    (7.38)
 60 
3
   dP  n 
k P  p Pmed   (7.39)
 60 
unde  este un coeficient care ia in considerare oscilatiile bielei,  = 1,037...1,085, iar n
reprezinta turatia de calcul. Se considera valorile admisibile 1000...1500 mdaN/cm2s.

7.5.2. Calculul la oboseala

Arborele cotit care are mai mult de doua reazeme reprezinta o grinda simplu rezemata,
static nedeterminata. Dificultatile de calcul ale reactiunilor, impun adoptarea unei scheme
simplificate a incarcarii arborelui cotit, ce il considera ca fiind o grinda discontinua, alcatuita
dintr-un numar de parti egal cu numarul de coturi. Calculul se efectueaza in urmatoarele
ipoteze:
- fiecare cot reprezinta o grinda simplu rezemata pe doua reazeme
- momentele incovoietoare in reazeme se neglijeaza
- in reazemul din stanga cotului considerat, actioneaza un moment de rasucire Ms
numit si moment de intrare, care reprezinta suma momentelor de torsiune ale coturilor care
preced cotul considerat.
Conform figurii 7.18 se adopta datele caracteristice din tabelul 7.3.

dMi

dM
lP d Pi
lM r
dP

h
l b

Figura 7.18. Dimensiunile caracteristice ale elementelor arborelui cotit

MAS MAS MAC MAC

Dimensiunea caracteristica -linie- -V- -linie- -V-

Lungimea cotului l (1,1...1,25)D (1,2...1,4)D (1,1...1,4)D (1,2...1,4)D

Diametrul fusului palier dP (0,6...0,8)D (0,63...0,75)D (0,7...0,9)D (0,7...0,75)D

Lungime fus palier intermediar lP (0,5...0,6)dP (0,4...0,7)d P (0,45...0,6)d P (0,4...0,65)dP

Lungime fus palier extrem l P (0,74...0,8)dP (0,7...0,88)dP (0,7...0,85)d P (0,6...0,86)dP

Diametru fus maneton dM (0,55...0,7)D (0,57...0,66)D (0,64...0,75)D (0,65...0,7)D

Lungime fus maneton l M (0,45...0,6)dM (0,8...1,1)dM (0,7...1)dM (0,8...1)dM Tabelul 7.3.

Diametru interior dMi (0,6...0,8)dM (0,6...0,8)dM (0,6...0,75)dM (0,6...0,75)dM

Grosimea bratului h (0,15...0,3)dM (0,15...0,3)dM (0,2...0,35)dM (0,2...0,35)dM

Latimea bratului b (1,7...1,9)dM (1,7...1,9)dM (1,5...2)dM (1,5...2)dM

3
 FB

FM Fbr
Fbr
FRd
Ft Ftd
FRs FR
Fts Md
a
Ms
a Fcg Fcg
l/2
l/2

Figura 7.19. Schema fortelor pentru calculul unui cot al arborelui cotit

A.Calculul la oboseala al fusului palier

Fusurile paliere sunt supuse la torsiune si incovoiere. Deoarece acestea sunt scurte,
calculul se face numai la torsiune fara a lua in considerare tensiunile de incovoiere.
Valoarea momentului de torsiune care actioneaza pe fiecare fus palier se determina
tabelar pe baza calculului dinamic prezentat in subcapitolul 7.2.
Momentul de intrare la cotul cu numarul de ordine  este,
j1
Ms   Fr
j1
tj (7.40)

Momentul de iesire (de reactiune) din cotul  va fi,

M d  M s  Ft r (7.41)
Calculul se organizeaza intr-un tabel care permite urmarirea variatiei momentelor M1,
M2,..., Mf (moment fus final) in functie de RAC in vederea extragerii valorilor maxime si
minime. Fiecare coloana se obtine din coloana precedenta la care se adauga momentul produs
de forta tangentiala. La insumare se tine cont de ordinea de aprindere, deci de decalajul fortei
Ftj intre cilindri.
De exemplu, pentru un motor cu i=6 cilindri in linie, cu ordinea de aprindere 153624,
se obtine tabelul 7.1 prezentat in calculul dinamic din subcapitolul 7.2.
Din tabel, se extrag valorile Mmax si Mmin, apoi calculandu-se eforturile unitare
maxim si minim, precum si coeficientul de siguranta.
Eforturile unitare maxim si minim sunt date de relatiile,
 M  max
 P max  W
 P
 (7.42)
 M  min

 P min WP
unde,
WP este modulul de rezistenta polar,

4
 WP 

 d 4P  d 4Pi .
16  d P

Coeficientul de siguranta se calculeaza cu relatia,

1
c (7.43)
 k
  v    m
   
in care,

k
 2,5 ;  = 1,1...1,4 ; -1 = (0,5...0,65)-1 ;

2  
-1 = (0,45...0,55)r ;    1 0 ;
0
   
0 = (1,7...2)-1;  v  max min ;  m  max min .
2 2

B.Calculul la oboseala al fusului maneton

Ca si la fusul palier, fusul maneton este solicitat la incovoiere si torsiune. Deoarece
actiunea momentelor maxime ale acestor solicitari nu coincide in timp, se determina separat
coeficientii de siguranta la incovoiere si torsiune si apoi coeficientul global de siguranta.
Pentru manetonul  se determina:
- forta tangentiala la manetonul ,
sin(  )
Ft  F (7.44)
cos 
- forta normala la manetonul ,
FN  FR  FB  FM (7.45)
in care,
cos(  )
FR  F ; FB  m 2 r2 ; FM  mM r2 .
cos 

Reactiunile din reazemul stang sunt,

Fts  0,5  Ft (7.46)
FRs  0,5  FN  Fbr  Fcg (7.47)

Momentul incovoietor in planul cotului este,

l 
M z  0,5  l  FRs   Fbr  Fcg    a  (7.48)
2 

5
 n 
o

M oz

Mz

M ot

Mt
o
n

Figura 7.20. Schema pentru determinarea momentului in planul orificiului de ungere

Momentul incovoietor in planul tangential este,

l
M t   Fts (7.49)
2

Momentul incovoietor in planul orificiului de ungere va fi,

M o  M oz  M ot  M z cos   M t sin  (7.50)

Eforturile unitare de incovoiere maxim si minim sunt,

 M o max

 max 
W (7.51)
 o
M
    min
 min W
cu,
4
d 3M   d Mi  
W 1    .
32   d M  
 

Momentul rezultant M este o suma vectoriala,
  
M  M z  Mt (7.52)

Intrucat M  reprezinta o functie de , el este un vector rotitor, de marime variabila;
odata cu el se roteste si fusul maneton astfel incat calculul se complica. Se obtine o
simplificare daca se alege un ciclu conventional de solicitare si anume un ciclu simetric

6
determinat astfel; se calculeaza M 2  M 2z  M 2t pentru diferite unghiuri  si se retine valoarea

M 2
 max . Vom avea M  max   M  2
 max ; M min   M 
2
 max .
In cazul fusurilor motoarelor cu orificii pentru ulei, dealtfel cazul general, calculul se
simplifica deoarece solicitarea la extremitatea orificiului, in planul care contine axul lui este
maxima, din cauza concentrarii de tensiuni.
In cazul general, axa orificiului este decalata fata de planul cotului cu unghiul .
 
Componentele vectorilor moment M ot si M oz , dupa axa n-n, normala la axa orificiului o-o se
insumeaza algebric si se obtine momentul rezultant M o , relatia 7.50.
Este convenabil sa se organizeze calculul intr-un tabel care permite extragerea
valorilor M o max si M o min .

RAC FN FRs 0,5lFRs Mz M oz Ft Mt M ot M o

0
15
...
720

Tabelul 7.4

Coeficientul de siguranta se calculeaza cu relatia,

 1
c  (7.53)
k
  v    m
 
in care  k = 1,9...2;  = 0,7...0,8;  = 0,65...0,75;   0,1.

La torsiune, momentul va fi,

M   Ms  Fts r (7.54)
Eforturile unitare de torsiune sunt,
 M  max
 max  W
 P
 (7.55)
   M  min
 min WP
unde,
WP este modulul de rezistenta polar,

WP 

 d 4M  d 4Mi
.

16  d M

Daca orificiul fusului maneton are o excentricitate, e, atunci modulul de rezistenta

polar va fi,
  d3M 1
WP 
16

1  4

 (7.56)
unde,

7
 d
   Mi
dM

 4 2 32 2 (7.57)
  1   2 
 1  2  
1  2 1  4 


2 2 4 6
 2
 2 4 6 8
  48 1  2  3  2  3  64 2  12  19  28  18  14  3
10 12
   4
   1   2 1   4 1  6    
    
   
2

4

6
1  1   1  1 8

 e
 
 d Mi

Coeficientul de siguranta se calculeaza cu relatia,

 1
c  (7.58)
 k
  v     m
   

Valorile parametrilor din relatia 7.58 sunt prezentati la fusul palier.

Coeficientul de siguranta global este,

c c
c   . (7.59)
c2  c2

C.Calculul la oboseala al bratului

Momentul incovoietor in planul cotului este,
M ib  FRs a (7.60)

Momentul de torsiune,
M b  Fts a (7.61)

Efortul normal de incovoiere si compresiune,

M F
  ib  Rs (7.62)
Wb A b
unde,
b  h2
Wb  ; Ab  b  h .
6
Eforturile unitare normale de incovoiere si compresiune maxim si minim,
  6a 1 
 max  FRs max  bh 2  bh 
  
 (7.63)
  F  6a 1 
Rs min   
 min  bh
2
bh 

Coeficientul de siguranta la incovoiere,

 1
c  (7.64)
k
  v    m
 

Efortul unitar tangential de torsiune,

8
 M b
 (7.65)
k  Wb
unde k are valorile descrise in figura 7.21.
Efortul unitar tangential de torsiune maxim si minim este,
 0,5  a  Ft max
 max  k  Wb

 (7.66)
   0,5  a  Ft min
 min k  Wb

k
0,3

0,28

0,26

0,24

0,22

0,2
0 1 2 3 4 5 6 b/h

Figura 7.21. Valorile coeficientului k

Coeficientul de siguranta la torsiune,

 1
c  (7.67)
 k
  v     m
   
Coeficientul global de siguranta,
c c
c   . (7.68)
c2  c2