DISCIPLINA CLERICILOR ÎN PRIMELE 5

SECOLE

BUCUREȘTI

2016
 Biserica este o unitate alcătuită din episcopi, preoți, diaconi și credincioși. Unitatea
aceasta o dă Hristos, Care este unit cu Biserica, așa cum este unit El cu Tatăl. Fără de episcop,
preoți și deaconi, nu se poate vorbi de Biserică. Episcopul este în locul lui Hristos, preoții în
locul soborului apostolilor, iar diaconilor li s-a încredințat slujirea1.

Episcopul este cununa cea vrednică a preoțimii și a diaconilor; în episcop este toată
mulțimea credincioșilor,pentru că acolo unde este episcopul, acolo trebuie să fie și mulțimea
credincioșilor, după cum acolo unde este Hristos, acolo este și biserica universală. Fără episcop,
nu se poate face nimic: nici botezul, nici euharistia, nici agapa2.

Potrivit stării harice a fiecăreia dintre trepte, episcopii au întâietate în fața stării preoțești,
după ei urmând în treaptă presbiterii si mai apoi diaconii. Datorită acestei ierarhii, presbiterii sunt
obligți să se supună episcopilor, deoarce sunt într-o treaptă inferioară față de acceștia iar diaconii
trebuie să fie subordonați atât episcopilor cât și preoților.

Al doilea criteriu pe baza căruia s-a stabilit și se păstrează o altă categorie de raporturi
ierarhice între diferitele trepte ale clerului , îl reprezintă poziția onorifică ce s-a acordat unora
dintre treptele preoției de instituire divină dân-du-li-se titlurii și privilegii de onoare deosebite
pentru fiecare din cele trei trepte de instituire divină și corespunzătoare stării harice ale acestora.

Un alt criteriu, al treilea fiind el, îl reprezintă poziția jurisdicțională, împreunată sau
neîmpreunată cu poziția onorifică, pe care se află diversele trepte ale preoției de instituire
divină3.

Aflăm de la Sfântul Ignatie că preoții sunt uniți cu episcopul cum sunt unite coardele cu
chitara, ei putând face cu aprobarea episcopului, slujbele pe care acesta le poate face.

Diaconilor li s-a încredințat numai slujirea, ei fiind slujitori ai tainelor lui Hristos, ai
Bisericii lui Dumnezeu, având datoria de a se supune episcopului ca harului lui Dumnezeu iar
preoților ca legii lui Dumnezeu.

1 SF. IGNATIE al Antiohiei, Epistola către Magnezieni, în: Epistolele Sfântului Ignatie Teoforul, coll. PSB, Scrierile
Părinților Aostolici, trad,. note și indici de Dumitru Fecioru, vol.1, EIBMBOR, București, 1979, p. 159.
2 Arhid. Ioan N. FLOCA, Drept canonic ortodox, legislatie si administrație bisericească, vol 1, EIBMBOR,
București, 1990, p. 350.
3 Arhid. Ioan N. FLOCA, Drept canonic …, pp. 350-351.
 Tot odată, aflăm că datoria credincioșilor este de a se supune episcopului și preoților, să
nu facă nimic fără episcop și să respecte pe acestia, inclusiv pe diaconi.

În scrierea sa către Efeseni ne spune: ,, Să ne străduim, dar, să nu ne împotrivim

episcopului, ca să fim supuși lui Dumnezeu”4

Sfântul Ignatie, în scrierea sa către Magnezieni, în capitolul II, ne învață că se cuvine să

nu abuzăm de vârsta episcopului nostru și că trebuie să-i acordăm tot respectul potrivit puterii lui
Dumnezeu ce se află în el, asadar trebuie să ne supunem episcopului fără a fi fățarnici.5

Tot din această epistolă sunt învățați în mod special preoții, ca ei să se respecte unul pe
altul, să se iubească unul pe altul în Iisus Hristos, fără a fi ceva între ei care sa-i poată dezbina,
fiind uniți cu episcopul și întâi stătătorii lor, potrivit învățăturii celei drepte si nestricăcioase.6

Mitropolitul Daniil în cartea sa, „Slujirea Episcopului în Biserică” ne spune că ,,

Legăturile preoților cu episcopul și legăturile celorlalți mireni ai parohiei cu păstorii lor, preoții
trebuie să fie legături de conlucrare, unitate și supunere. Duhul conlucrarii trebuie să fie prezent
în legăturile preoților cu episcopul,după cum și Hristos a spus că „Tatăl meu până acum lucreză;
și Eu lucrez” (Ioan 5,17) și că „ Eu fac lucrurile Tatălui meu” (Ioan 9, 38) ca „ să săvârșesc lucrul
Lui” ( Ioan4, 34), tot așa lucreză și preoții, alături de episcop însă nu trebuie să fie prezent numai
duhul conlucrării ci și cel al iubirii și al unității, caracterizând legăturile dintre preoți și episcopi. 7
Ne amintim de cuvântul Domnului care spune că „ cel care rămâne întru Mine și Eu întru El,
acela aduce roadă multă, fiindcă fără de mine nu puteți face nimic” ( Ioan 15,5). Și precum
Apostolii nu puteau să înfăptuiască nimic decât numai în Iisus Hristos asemenea si preoții nu pot
să păstorească Biserica lui Dumnezeu, decât numai dacă sunt uniți cu episcopul ca într-un
singur trup. Unitatea preoților cu episcopul trebuie păstrată ca o moștenire sfântă8.

Păzirea acestei unități este necesară deoarce autoritatea nimănui din Biserică, nu este
înnăscsută sau dăruită deodată, ci se dă fiecăruia și este deținută în măsura în care cel care o

4 SF. IGNATIE al Antiohiei, Epistola către Magnezieni, în: Epistolele Sfântului Ignatie Teoforul, coll. PSB, Scrierile
Părinților Aostolici, trad,. note și indici de Dumitru Fecioru, vol.1, EIBMBOR, București, 1979, pp. 159.
5 SF. IGNATIE al Antiohie, Epistola către Magnezieni …, pp. 165.
6 SF. IGNATIE al Antiohie, Epistola către Magnezieni …, pp. 166.
7 Mitropolitul DANIIL de Kesarini, Vyronas și Ymittos, Slujirea episcopului în Biserică, trad. din limba greacă de
Dragoș Coman, Ed. Basilica, 2014, pp. 48.
8 Mitropolitul DANIIL de Kesarini, Vyronas și Ymittos, Slujirea episcopului în Biserică, trad. din limba greacă de
Dragoș Coman, Ed. Basilica, 2014, pp. 50.
primește se află permanent în comuniunea credinței și a dragostei cu acela care i-a dat-o, așa cum
Biserica Ortodoxă mărturisește și învață9.

Prin urmare preoții, diaconii și clericii sunt datori să se supună propriului lor episcop iar
episcopii la rândul lor trebuie să se subordoneze, Sinodului episcopilor10.

În urma ispitei întâietății pe care Sfinții Apostoli au infruntat-o, nesocotindu-se niciunul

dintre ei a fi mai mare sau întâiul dintre ceilalți și urmând pilda împreună cu comportamentul
Sfinților Apostoli, toți episcopii s-au socotit egali între ei, comportându-se ca atare, fără a se
stabili în cadrul episcopatului nici un fel de ierarhie onorifică sau de altă natură. Ei fiind toți egali
fără a interveni în relația dintre ei vreun fel de diferențiere.

De asemenea și între presbiteri și diaconi s-au păstrat aceleași raporturi socotindu-se și

comportându-se ca fiind egali între ei, toți care aparțineau uneia dintre aceste trepte11.

Cu timpul datorită factorului uman, reprezentat de voința credincioșilor dar și a clerului,

s-a ajuns ca în raporturile ierarhice dintre treptele clerului să se stabilească anumite întâietăți
determinate de intervenția factorului uman, prin crearea treptelor ierarhice de instituire
bisericească. Datorită voinței omenești, deodată cu unele trepte clericale de instituire bisericească
s-au creat noi raporturi între treptele clerului de instituire divină, raporturi caracterizate prin
întâietatea treptelor mai înalte de instituire bisericească față de cele trei trepte de bază, adică față
de treptele de instituire divină. Prin urmare asa s-a ajuns ca unor episcopi, unor preoți și unor
diaconi să se acorde întâietate onorifică față de alții din aceeași treaptă, iar mai târziu să li se
acorde treptelor de instituire bisericească, dezvoltate ca trepte superioare din cele de instituire
divină, și o întâietate jurisdicțională12.

Prevederi Canonice

9Mitropolitul DANIIL de Kesarini, Vyronas și Ymittos, Slujirea episcopului …, p. 51.

10 Mitropolitul DANIIL de Kesarini, Vyronas și Ymittos, Slujirea episcopului. p. 52.
11Arhid. Ioan N. FLOCA, Drept canonic ortodox, legislatie si administrație bisericească, vol 1, EIBMBOR,
București, 1990, p. 358.
12Arhid. Ioan N. FLOCA, Drept canonic ortodox, legislatie si administrație bisericească, vol 1, EIBMBOR,
București, 1990, p. 358.
 Canoanele Sfinților Apostoli, ale Sinoadelor Ecumenice și Locale, precum și cele ale
Sfinților Părinți, ne îndeamnă să păzim această bună rânduială și subordonare, acestea fiind
următoarele:

Canonul 39 apostolic cuprinde următoarele reguli: „presbiterii și diaconii să nu

săvârșească nimic fără știrea și aprobarea episcopuli”.

Pentru a arăta importanța disciplinei în viața biseicească și pentru a se distinge clar

treptele clerului, s-a hotărât prin canoane, ca măsurile disciplinare luate de un episcop să nu
poată fi ridicate de un alt episcop, de cât după moartea celui care le-a luat, această hotorâre fiind
luată prin canonul 6 de la Antiohia13.

Canonul 31 al Sfinților Apostoli ne spune că dacă vreun preot disprețuiește pe episcopul

căruia i se subordonează și îi adună separat pe credincioși, ridicându-le un alt altar, fără ca el să
aibă vreo acuzație împotriva episcopului în ceea ce privește buna credință și dreptatea, să se
caterisească ca iubitor de stăpânire pentru că se poartă ca un tiran. Asemenea să fie pedepsiți și
restul clericilor care îi urmează acestuia iar mirenii să se afurisească

În acord cu acesta se mai află și canonul 5 al sinodului al VI-lea ecumenic din Antiohia
(341).

De asemenea, Canonul 18 al Sinodului IV Ecumenic dar și Canonul 34 al Sinodului VI

Ecumenic, dispun să fie caterisiți clericii care complotează împotriva episcopului lor sau a
coslujitorilor lor.

Canoanele 34 și 59 ale sinodului Sinodului al VI- lea Ecumenic caterisesc pe cei care
slujesc sau botează în paraclisul unei case particulare, împotriva opiniei episcopului lor.

Canonul 62 al Sinodului din Cartagina și Canonul 13 al Sinodului local din

Constantinopol din anul 861 numit și sinodul înâiu-al doilea, caterisesc pe preotul și pe diaconul
care, pentru câteva greșeli ale episcopului său a vrut să se separe de comuniunea cu el și a încetat
să pomenească numele lui, după obișnuință, la sfintele slujbe, înainte de a se face vreo cercetare
sinodală despre greșelile episcopului. Tot așa și episcopul este cterisit dacă îndrăznește să facă

13Arhid. Ioan N. FLOCA, Drept canonic … p . 353.

ceva asemănător împotriva mitropolitului, conform Canonului 14 al sinodului local din
Constantinopol14.

Mitropolitul este caterisit dacă se desparte de comuniunea cu Patriarhul său, asa cum
arată Canonul 15 al Sinodului local din Constantinopol .

Canonul 39 Apostolic spune că preoții care se separă de episcopul lor nu vor fi doar
caterisiți, ci vor fi dați și anatemei.

Bibliografie

 *** Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic și de

Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1995

14 Arhid. Ioan N. FLOCA, Canoanele Bisericii Ortodoxe – Note și Comentarii, ediție îngrijită de Dr. Sorin Joantă,
Sibiu 20053, pp. 298-345
 FLOCA, Arhid. Prof. Dr. Ioan, Drept canonic Ortodox. Legislație și
administrație bisericească, vol.II, Editura Institutului Biblic și de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1990.

 FLOCA, Arhid. Prof. Dr. Ioan , Canoanele Bisericii Ortodoxe

Române, Note și Comentarii, Editura Arhidiecezana, Sibiu, 2005.

 SF. IGNATIE al Antiohiei, Epistola către Magnezieni, în: Epistolele

Sfântului Ignatie Teoforul, coll. PSB, Scrierile Părinților Aostolici,
trad,. note și indici de Dumitru Fecioru, vol.1, EIBMBOR,
București, 1979.

 Kesarini Mitropolitul DANIIL de Vyronas și Ymittos, Slujirea

episcopului în Biserică, trad. din limba greacă de Dragoș Coman, Ed.
Basilica, 2014