Geografie și didactica geografiei

CURS 9

Prof. dr. asociat Bogdan Pădurariu

Populaţia Daciei preromane şi romane, destul de numeroasă pentru
acea perioadă, se apreciază la circa 500.000 locuitori (secolul IV î.Hr.
după Strabo) sau circa 1.500.000 locuitori;

*Vasile Pârvan apreciază populaţia Daciei Romane la 1 250 000 loc.

*Ştefan Pascu apreciază pentru restul teritoriului 2 500 000 loc.

În Evul Mediu, Ştefan Pascu estimează:

-Transilvania: 900-950 mii loc.;
-Ţara Românească: 500 mii loc;
-Moldova: 400-450 mii loc;
 La 1859, an când se constituie statul naţional român, prin
alegerea aceluiaşi domnitor, Al. I. Cuza, atât în Moldova cât şi în Ţara
Românească, pe teritoriul actual al României se apreciază că trăiau 8,6.
mil. loc.
Pe fondul modernizării societăţii româneşti din a doua jumătate
a secolului al XIX –lea, în jurul anului 1890 începe prima fază a tranziţiei
demografice din România prin scăderea mortalităţii şi menţinerea
natalităţii ridicate, astfel încât la 1891 populaţia de pe teritoriul actual al
României a atins 10 mil. loc.
 Cea de-a doua fază de tranziţie, cand natalitatea scade sensibil
iar mortalitatea se menţine la un nivel scăzut, s-a desfăşurat între anii
1920-1960, fiind perturbată de Al Doilea Război Mondial şi foametea
din 1946-1947.
Populaţia României a crescut de la 14,1 mil. loc. în 1930, la
15,9 mil. loc. în 1940, scăzând la 15,8 mil. loc. în 1946 şi atingând 18,4
mil. în 1960.
Nici în această fază nu a fost o “explozie demografică”, deşi
între 1949-1960 natalitatea a fost mare, recuperându-se anii războiului
şi a foametei (naşteri amânate).
 A treia fază a tranziţiei demografice s-a desfăşurat între
1960-1990, fiind influenţată puternic de deciziile politice ale
regimului comunist totalitar.
*Prin decretul 463 din 1957 s-au liberalizat avorturile, iar
natalitatea a început să scadă.
*În 1966 prin decretul 770, avorturile au fost mult
restricţionate ducând la o creştere a natalităţii care s-a menţinut
până în 1990.
Această politică pronatalistă a individualizat “generaţia
decreţeilor” (s-au născut şi mulţi copii nedoriţi de părinţi, mărind numărul
celor abandonaţi în orfelinate – 90 000 în decembrie 1989).
Populaţia României a cescut de la 19 mil. în 1965, la 20,2
mil. în 1970, 22,2 mil. în 1980 şi 23,1 mil. în 1990.
*În perioada comunistă (1945-1989) populaţia ţării a evoluat într-un
cadru semiînchis, bazându-se pe mişcarea naturală (natalitate şi mortalitate),
rolul migraţiei fiind mult redus, limitându-se la emigrarea evreilor şi germanilor.
 Prăbuşirea regimului comunist totalitar în decembrie 1989 –
a condus şi la reducerea natalităţii, emigraţie, populaţia României
intrând într-un declin demografic, scăzând neîntrerupt, de la 23,2
mil. loc. în 1990 - valoarea maximă atinsă de-a lungul timpului,
până la 20,2 mil. în 2011.

-19 042 936 populatie stabilă,

-910 264 persoane plecate pe perioada îndelungată,
-301 666 persoane prezente temporar.

(19,7 mil. de persoane rezidente în 2016).

 * Scăderea populaţiei între 1990-2011, nu constituie răul cel
mai mare, ci schimbările care s-au produs în structura pe grupe de
vârstă, impunând redimensionarea reţelei şcolare, datorotă
reducerii nr. de elevi, dar şi bugete mai mari pentru pensii, datorită
creşterii numărului persoanelor vârstnice.

Plecarea celor circa 3 mil. de români la muncă în străinătate,

îndeosebi în Italia şi Spania, prezintă aspecte pozitive prin
reducerea şomajului, sume de bani trimise în ţară, contactul cu
societăţile democratice capitaliste, dar şi negative, prin scăderea
natalităţii, deoarece emigrează generaţiile tinere, destrămarea
familiilor, înstrăinare etc.
Creşterea sau scăderea populaţiei depinde de 2
indicatori:
Bilanţul natural al populaţiei-
-diferenţa dintre natalitate şi mortalitate

Bilanţul migratoriu-
-diferenţa dintre numărul emigranţilor şi cel al
imigranţilor.
1966
Nataliatatea

Numărul de copii născuţi vii

într-un an de zile şi se
raportează la 1000 de locuitori.

1968
 1989

2010

Nataliatatea
2016
Rata natalităţii: 10‰

Numprul de copii născuţi în 2016: 189.783

Motalitatea – numărul de decedaţi într-un an de zile raportat la
1000 de locuitori.
Aceasta a crescut de la 10,6 ‰ 1990, la 11,8 ‰ şi 13 ‰ în 2015.
(variază între 240.000 - 260.000 de decese anual)

Numărul deceselor în 2016: 256.501

Mortalitatea infantilă – numărul copiilor decedaţi în primul an de

viaţă raportat la 1000 de nou-născuţi din acel an.
Mortalitatea infantilă a scăzut de la 26,9 ‰ în 1990 până la 9,4 ‰
2011 şi 9 ‰ în 2016, dar valoarea este mare faţă de media ţărilor
europene (4,1‰), indicând un nivel de trai şi de asistenţă sanitară
reduse.

În 2016, în România au murit 1.381 copii cu vârsta sub un an.

Bilanţul natural – reprezintă diferenţa dintre natalitae şi mortalitate.
*Dacă natalitatea este mai mare decât mortaliatea, bilanţul este
pozitiv şi se numeşte spor natural.
*Dacă natalitatea este mai mică decât mortalitatea, bilanţul este
negativ şi se numeşte deficit natural.
În 1990 bilanţul era de 3 ‰, dar în 1992 a fost negativ (-0,2
‰), menţinându-se apoi permanent negativ.
În 2016 bilanţul natural a fost de -3‰.

Experţii se aşteaptă la o adâncire a declinului demografic al

României în deceniile următoare. Astfel, populaţia României va
ajunge la 14,5 milioane locuitori în anul 2050, potrivit unui raport al
Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU), publicat în iulie 2015.
 În ceea ce priveşte speranţa de viaţă la naştere,
aceasta a înregistrat o creştere uşoară, de la 67,33 de ani în
1968-1970, la 69,82 de ani în 1976-1978, urmată de o
perioadă în care s-a menţinut la o valoare aproximativ
constantă până în anii 1998-2000, când a început o creştere
accentuată, atingându-se valoarea de 75,47 de ani în perioada
2012-2014.
 Structura populaţiei
1. Pe mediul de locuire:
54 % mediul urban
46 % mediul rural
 Structura populaţiei

2. Structura pe grupe de vârstă şi sexe:

Piramida vârstelor,1956
Piramida vârstelor, 1977
Populaţia feminină: 51,2 %
-urban -52,3%
Piramida vârstelor, 2012
-rural - 49,9%
Populaţia feminină este mai „îmbătrânită” decât cea masculină cu 3,2
ani.
-vârsta medie naţională este de 41,5 ani,
-vârsta medie a femeilor este de 43,1 ani,
-vârsta medie a bărbaţilor este de 39,9 ani.

Speranţa de viaţă la naştere a femeilor, în anul 2015, a fost de 78,9 ani

(79,68 ani în urban şi 77,92 ani în rural).
 În populaţia rezidentă feminină, cele mai mari rate de
fertilitate (născuţi-vii la 1.000 femei de vârstă fertilă, 15-49 ani) s-
au înregistrat în judeţele Vaslui (58,6‰), Suceava (53,8‰) şi
Bistriţa-Năsăud (53,6‰), iar cele mai scăzute în Gorj (32,1‰) şi
Olt (34,9‰).

Fertilitatea feminină la nivel de ţară a fost de 42,4 ‰

(42,4 copii născuţi-vii la 1.000 de femei de vârstă fertilă).
3. Structura etnică
-ponderea românilor: 88,9%
Minorităţi etnice:
-maghiarii (ungurii): 6,5 %
1,2 mil. persoane
Cei mai mulţi sunt în judeţele: Harghita (257 000), Mureş
(200 000), Covasna (150 000), Bihor (138 000), Satu-Mare (112 000)
Ponderea cea mai ridicată: Harghita (85 %), Covasna (72 %),
Mureş (38 %), Satu-Mare (35 %), Bihor (25 %), Sălaj (23 %) etc.

În cadrul minorităţii maghiare se includ şi secuii (45 % din

minoritatea maghiară), grup etnic maghiarizat, de origine turcică,
alăturat ungurilor la campania de cucerire a Bazinului Panonic din
895-896, care s-a aşezat iniţial în Bihor, deplasându-se apoi pe Valea
Târnavelor, iar din sec. XVIII-lea s-au stabilit în estul Transilvaniei.
-romi (ţiganii): 3,29 %
-Provin din nord-vestul Indiei.
-Sunt menţionaţi în Ţările Române din sec. al XIV-lea.
-Cele mai mari comunităţi de romi:
Mureş (46 000), Bihor (34 000), Dolj (29 000)

-ucrainieni: 0,26 %
-Îndeosebi în Maramureş şi Suceava – aproape de frontiera cu
Ucraina;
-Cei din Maramureş au o identitate proprie, numindu-se ruteni.

-germani: 0,19 %
-Sunt separaţi în două grupuri:
-saşii în Transilvania (provin din Flandra, Valea Moselei şi Luxemburg –
colonizaţi de unguri în sec. XII-XIII)
-şi şvabii în Banat (provin din sud-vestul Germaniei şi au fost colonizaţi în
Banat de habsurgi după 1718 )
-Turci, ruşi-lipoveni, tătari etc.
4. Strcutra confesională:
Religia ortodoxă: 86,79 % (BOR a doua din lume ca mărime, după cea rusă);

Religia romano-catolică: 4,73 % (cu adepţi în Transilvania, Banat,

Crişana dar şi Moldova);
-Romano-catolicii din Moldova prezintă două grupări: una în jurul
Bacăului iar a doua în jurul Romanului;
-Originari din estul Transilvaniei şi cunoscuţi de ceangăi, ei au port
popular şi tradiţii româneşti, considerându-se români de religie
romano-catolică. Prin urmare, nu constituie un grup etnic, ci unul
confesional. O mică parte dintre ceangăi îşi revendică apartenenţa la
minoritatea maghiară.
Reformaţi: 3,23 %
Penticostali: 1,44 %
Apoi, greco-catolici, baptişti, adventişti, musulmani;
Densitatea populaţiei – reprezintă raportul dintre numărul
populaţiei şi teritoriul pe care îl locuieşte.
Mediea pe ţară: 84 loc/km 2
Vă mulţumesc pentru atenţia acordată!