SOCIAL CAPITAL: Its Origins and Applications in Modern Sociology

În această lucrare, Alejandro Portes face referire la originile capitalului social, având la bază
lucrările altor autori precum Bordieu, Loury, Coleman.

Noutatea și puterea euristică1 a acestui concept de „capital social” provine din două surse.
Prima se concentrează asupra consecințelor pozitive a sociabilității, în timp ce pune deoparte
caracteristicile mai puțin atractive ale acesteia, iar a doua sursă plasează acele consecințe
pozitive în cadrul unei discuții mai ample a capitalului și atrage atenția asupra modului în care
aceste forme nemonetare pot fi importante surse de putere și de influență, cum ar fi mărimea
stocurilor sau a contului bancar.

În această discuție, Portes abordează mai întâi principalii autori asociați utilizării contemporane
al acestui concept, precum și abordările acestora în ceea ce privește capitalul social. În a doua
parte, autorul examinează variile mecanisme care au dus la apariția capitalului social și a
principalelor sale aplicații în literatura de specialitate, apoi analizează acele consecințe nu prea
plăcute ale sociabilității.

Portes îi atribuie prima analiză sistematică a conceptului de „capital social” lui Pierre Bordieu,
care a definit conceptul ca „ansamblul resurselor actuale sau potențiale care sunt legate de
posesia unei rețele durabile de relații de cunoaștere reciprocă sau recunoaștere, mai mult sau
mai puțin instituționalizate”2. Alejandro Portes spune că munca lui Bordieu se concentrează
asupra beneficiilor pe care indivizii le-au acumulat prin participarea lor la grupuri, cu intenția
ca acea sociabilitate să creeze resursa. Totodată, în abordarea acestuia, capitalul social le oferă
acces oamenilor la o mulțime de beneficii cum ar fi cele culturale sau economice și creează
anumite obligații pe o perioadă de timp nedeterminată, neexistând o garanție a reciprocității.

În continuare, Portes menționează munca economistului Glen Loury care critica teoriile
economice ortodoxe ca fiind prea individualiste, concentrându-se pe capitalul uman individual
și pe crearea unui nivel competitiv bazat pe astfel de aptitudini. Implementarea programelor de
egalitate de șanse, precum și interdicțiile în ceea ce privește rasismul de care dau dovadă unii
angajatori, nu vor reduce inegalitățile rasiale, spune Loury, aceste lucruri putând continua,

1
Care servește la descoperirea unor cunoștințe noi
2
Portes, Alejandro, Social Capital: Its Origins and Applications in Modern Sociology,
Annual Review of Sociology, Vol. 24. (1998), p.3
1
deoarece sărăcia părinților de culoare le este transmisă copiilor, iar tinerilor muncitori de
culoare le lipsesc relațiile cu piața de muncă și informațiile cu privire la oportunități.

În continuare, Alejandro Portes notează faptul că lucrarea lui Glen Loury a pavat drumul spre
analiza mult mai complexă abordată de Coleman a aceluiași proces, și anume al rolului
capitalului social în crearea capitalului uman. Capitalul social este definit de Coleman ca „o
varietate de entități cu două elemente comune: Toate constau într-un anumit aspect al
structurilor sociale, facilitând anumite acțiuni ale actorilor”3. Definiția acestuia este vagă,
deoarece se bazează pe structurile sociale precum și a modului în care aceste structuri sociale
facilitează acțiunile actorilor săi. În ceea ce îl privește pe Portes, acesta preferă distincțiile mai
explicite ale lui Bordieu, care disting capitalul social de resursele dobândite prin acesta.

În ceea ce privește înțelegerea motivațiilor beneficiarilor și a donatorilor de capital social,

Portes spune că sunt necesare mai multe cercetări, făcând distincția între „posesorii capitalului
social, resursele capitalului social și resursele însele”4, dar lipsa unei analize sistematice a dus
la o mare confuzie între cum termenul de „capital social” este folosit și scopul acestuia când
este aplicat.

După Bordieu, Loury și Coleman, au fost publicate numeroase analize teoretice a capitalului
social. De exemplu, în anul 1990 W.E. Baker a definit acest concept ca „o resursă pe care
actorii o obțin din anumite structuri sociale pe care apoi le folosesc în interesul propriu; este
creată de către schimbările ce au loc între relația dintre actori”5. Mai pe larg, apare definiția lui
M. Schiff în care capitalul social este definit ca „setul de elemente a structurii sociale care
afectează relațiile dintre oameni, fiind input-uri sau argumente ale producției și/sau funcției
utilității”6. În ceea ce îl privește pe R. Burt, acesta vede conceptul ca pe „prieteni, colegi, și
contacte mai generale prin care primești oportunități de a-ți folosi capitalul financiar și uman”7.

În concluzie, Portes este de părere că acest entuziasm pentru conceptul de „capital social” nu
va scădea imediat, popularitatea acestuia fiind datorată faptului că acest concept „atrage atenția
asupra unui fenomen real și important”8, fiind totodată parțial exagerat, deoarece s-au mai

3
Portes, Alejandro, Social Capital: Its Origins and Applications in Modern Sociology,
Annual Review of Sociology, Vol. 24. (1998), p.5
4 Portes, Alejandro, Social Capital: Its Origins and Applications in Modern Sociology,

Annual Review of Sociology, Vol. 24. (1998), p.6

5
Idem
6
Idem
7
Idem
8
Idem, p.20
2
discutat procesele din cadrul conceptului și înainte. În opinia acestuia, „ca o etichetă a efectelor
pozitive a sociabilității, cercetările au asigurat că diferitele surse și efecte ale capitalului social
sunt recunoscute și că dezavantajele sunt examinate cu atenție egală”9.

9
Idem, p.21
3