Problematica romilor în România după 1989

Situația economică, politică și socială

„Conform ultimului recensământ din 2011, romii reprezintă 3,3% din populația României, adică
aproximativ 621.600 de persoane. Neoficial, se estimează însă că numărul romilor se apropie de
3.000.000 de persoane dar barierele sociale și stigmatul existent îi determină pe mulți romi să își
ascundă originea etnică.

Primele demersuri în vederea organizării romilor au început în 1990 atât la nivel politic, cât și la
nivelul civic. Cu toate că partidele politice s-au înființat în număr mare în perioada respectivă,
durata de funcționare a acestora a fost relativ redusă, înființarea lor fiind stimulată în mare parte
de subvenția generoasă oferită de guvern. Odată cu modificarea legii partidelor politice în 1996
şi instituirea unui număr de cel puțin 25.000 de membri pentru reînregistrarea unui partid,
partidele politice ale romilor dispar în totalitate, competiția fiind limitată doar la locul oferit
minorităților în Camera Deputaților.

Cea mai importanta organizație politică din perioada respectivă a fost Uniunea Democrată a
Romilor din România. Datorită însă unor conflictelor permanente de viziune, dar şi personale,
Uniunea se destramă în 1992 şi parte dintre membrii creează alte organizaţii precum: Federaţia
Etnică a Romilor, mai apoi Centrul romilor pentru intervenţie socială şi studii „Romani CRISS”
(condusă de Nicolae Gheorghe), Fundaţia culturală pentru emanciparea rromilor „Aven
Amentza”, mai apoi Centrul rromilor pentru politici publice „Aven Amentza” (condusa de Vasile
Ionescu) şi Partida Romilor (care a fost creată la iniţiativa lui Ion Onoriu, Gheorghe Răducanu şi
Gheorghe Ivan).”1

Structura guvernamentală, mandate și finanțe

Situaţia politică în România a fost mereu instabilă. Există schimbări permanente la nivel de
partide, cât şi de coalitii. De asemenea, şi legislaţia este în continuă schimbare, ceea ce arată că
România este în proces de tranzitie. Totuşi, ţara pare a fi pe o rută ireversibilă de dezvoltare a
cadrului legislativ care sunt conforme cu standardele Uniunii Europene.

1
Ionescu, Mariea, Stănescu, Simona, Raport de evaluare a programelor naționale finanțate de uniunea Europeană
pentru incluziunea romilor, 2014

1
Guvernul român a iniţiat reforme importante în sectorul judiciar, în domeniul sănătăţii, al
restituirii proprietăţii, drepturile minorităţilor şi protecţia copilului. Reformele economice au
asigurat stabilitate macroeconomică şi o dezvoltare economică puternică.

Principalele obiective ale guvernului se referă la consolidarea statului de drept şi a democratiei în

România; redefinirea rolului statului, prin limitarea intervenţiei sale în economie şi întărirea
funcţiilor sale de garant al legalităţii; întărirea libertăţilor individuale şi creşterea siguranţei
cetăţenilor şi familiei. În acelaşi timp, guvernul s-a axat, foarte explicit, pe îmbunătăţirea
funcţionarii pieţei, respectarea drepturilor minorităţilor şi diminuarea sărăciei şi a excluziunii
sociale.

Reprezentarea romilor în Parlament/Guvern

La nivel general, se poate spune că participarea romilor la viaţa politică în România este slabă şi
că romii sunt slab reprezentaţi în structurile de stat. Din 1990, singurul partid rom reprezentat în
Parlament şi Guvern a fost Partida Romilor Social Democrată, care acum se numeste Partida
Romilor Pro-Europa. Celelalte partide rome au jucat un rol episodic, dar insignifiant în Guvern şi
legislatura ţării.

La nivel guvernamental, în România s-au înfiinţat următoarele instituţii specializate cu atribuţii

privind minorităţile:

- Consiliul pentru Minorităţi Naţionale, înfiinţat în 1993

- Departamentul pentru Protecţia Minorităţilor Naţionale (DPMN), care include Biroul pentru
Integrare Socială a Romilor şi Biroul Naţional pentru Romi, înfiinţat în 19972

- Departamentul pentru Relaţii Interetnice, noul nume al DPMN, după restructurarea din 2003.

- Agenţia Naţională pentru Romi, înfiinţată în 2005.

În prezent, Agenţia Naţională pentru Romi este structura guvernamentală de reprezentare a

romilor. Agenţia este un organism public al administraţiei centrale, coordonat de ministrul pentru
coordonarea Secretariatului General al Guvernului. Este condusă de un preşedinte, numit prin
decizie a Primul Ministru. Agenţia aplică, coordonează, monitorizează şi evaluează măsurile

2
http://www.anr.gov.ro/

2
prevăzute în Strategia Guvernului României de îmbunătăţire a situaţiei romilor, aprobată prin
Hotarâre Guvernamentală Nr. 430/2001 (revizuită în aprilie 2006).

Cooperare cu parteneri cheie la nivel internaţional şi regional

România este membră activă a organismelor internaţionale care s-au focalizat pe Europa de
sudest: Procesul de cooperare a Statelor din Europa de Sud-Est, Iniţiativa Central Europeană,
Acordul central European de Comerţ Liber, Procesul de Cooperare Danubiană, Pactul de
Stabilitate pentru sud-estul Europei şi Iniţiativa de Cooperare Sud-Est Europeană. România face
parte şi din alte grupări internaţionale din regiune, precum Organizaţia de Cooperare Economică
la Marea Neagră şi asociaţia Georgia Ucraina Uzbekistan Azerbaijan Moldova. România nu este
încă membră a Organizaţiei pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare (OECD), dar a luat parte
la sondajul realizat în cadrul Programului pentru Evaluarea Internaţională a Elevilor (PISA).

Un alt partener important în dezvoltarea României este Banca Mondială. Până în prezent, Banca
Mondială a finanţat mai mult de 40 de operaţiuni în ţară, cu un angajament iniţial total de
aproape 5 milioane de USD. Împrumutul pentru Politici de Dezvoltare (DPL) al Băncii şi
investiţiile s-au axat pe trei domenii: promovarea sectorului privat şi dezvoltarea unor pieţe
eficiente; dezvoltarea de instituţii din sectorul public şi îmbunătăţirea guvernării; constituirea
capitalului uman şi îmbunătăţirea protecţiei sociale. În plus, programele Băncii de eliminare a
sărăciei şi pentru dezvoltare urbană au ca scop îmbunătăţirea infrastructurii rurale – inclusiv
sisteme de irigare, servicii sociale şi sistemul financiar adiacent – printr-o participare crescândă.
Operaţiunile băncii au ca obiectiv şi creşterea productivităţii în agricultură şi silvicultură.

Aderarea la UE

În România există un acord general cu privire la aderarea la UE, care se regăseste la mai mult de
80% din populaţie şi este considerată o prioritate naţională. Deoarece România se afla sub
presiune în vederea îndeplinirii criteriilor de aderare (stabilite la Copenhaga, în 1993), problema
romilor era o prioritate pentru Guvern şi opoziţie.

România a încheiat negocierile de aderare la Uniunea Europeană în decembrie 2004, iar tratatul
de aderare a fost semnat de 25 de state membre şi România în aprilie 2005. În data de 26
septembrie 2006, României i s-a aprobat aderarea, stabilita pentru data de 1 ianuarie 2007. La

3
aceasta dată Bulgaria si România au adaugat 30 de milioane de oameni la populaţia totală a
Europei, ajungând astfel la aproape jumătate de milliard.

Procesul de monitorizare al Comisiei Europene a continuat până în momentul aderării efective a

României la UE. Comisia a folosit aceleaşi instrumente ca şi pentru primele 10 noi state membre
care au aderat la Uniune în 2004: scrisori de avertizare, misiuni de evaluare, consultări în
anumite domenii specifice. România a primit avertismente severe potrivit cărora ar pierde câteva
dintre beneficiile economice pe care le-ar obţine prin aderarea la Uniunea Europeana. Unul
dintre avertismente se referea la protecţia minorităţilor, un domeniu în care România a înregistrat
un progres limitat. Avertizarea menţiona că autorităţile române nu au făcut suficient pentru a
ajuta romii, prin adoptarea de politici specifice care să creeze “un nivel de toleranţă zero
împotriva manifestărilor rasiste.”

Opoziţia politică: Alcătuire, structură şi relaţie cu problematica romilor. Relaţia dintre

Partidul Social Democrat şi Partida Romilor.

Partidul Social Democrat a fost unul dintre puţinele partide mari care au iniţiat negocieri formale
cu Partida Romilor, în vederea obţinerii sprijinului electoratului rom. Partidul Social Democrat a
semnat două acorduri politice cu Partida Romilor, primul în 1999, înainte de alegerile naţionale
din 2000, iar pe cel de-al doilea în 2002. Acordurile precizau că Partidul Social Democrat va
sprijini îmbunătăţirea situaţiei romilor în schimbul susţinerii politice a Partidei Romilor în timpul
alegerilor. După ce Partidul Social Democrat a câştigat alegerile prezidenţiale în 2000, doi
reprezentanţi ai romilor au devenit membri ai noii guvernări, care a adoptat Strategia de
îmbunătăţire a situaţiei romilor (2001). Partidul Social Democrat şi Partida Romilor, care şi-a
schimbat denumirea în Partida Romilor Social Democrată, au semnat un acord politic în
noiembrie 2003, potrivit căruia Partida Romilor Social Democrată va susţine Partidul Social
Democrat în viitoarele alegeri, în schimbul sprijinului pentru îmbunătăţirea situaţiei
comunităţilor de romi din România. Candidatul Partidului Social Democrat a pierdut alegerile
prezidenţiale în 2004 şi Partida Romilor Social Democrata a devenit partid de opoziţie. Partidul
şi-a schimbat recent numele în Partida Romilor “Pro Europa”.

Statut legal al legislaţiei anti-discriminare, conformitate şi aplicare

România a ratificat, practic, toate documentele internaţionale adoptate sub egida Naţiunilor Unite

4
şi a Consiliului Europei privind drepturile omului şi protecţia drepturilor minorităţilor. Conform
Constituţiei, toate tratatele internaţionale, odată ratificate, devin parte a legislaţiei interne, asupra
cărora au întâietate, în caz de inconsistenţă.

Pe lângă tratatele internaţionale, România a dezvoltat şi elemente de legislaţie anti-discriminare,

dar doar în cadrul unor legi mai ample. De exemplu, Ordonanţa 137/2000 interzice discriminarea
pe motive de natură rasială sau etnică, religie sau credinta, dizabilitate şi orientare sexuală. În
2002, această ordonanţă a devenit Legea Nr. 48/2002. Şi Codul Muncii interzice discriminarea
din aceste considerente, interzicând şi discriminarea bazată pe vârstă. Acordul colectiv naţional
din 2003 interzice discriminarea pe criterii de natură etnică sau rasială, religie sau credinţă şi
orientare sexuală.

Instituţia responsabilă cu aplicarea de sancţiuni pentru tratament discriminatoriu şi cu prevenirea

discriminării este Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD), înfiinţată prin
Ordonanţa 137/2000. La înfiinţare, s-a dezbătut intens eficienţa acestei instituţii din moment ce
era un organism specializat al administraţiei publice centrale, aflat în subordinea Guvernului, iar
structura sa organizaţională şi alte responsabilităţi erau reglementate prin decizie
guvernamentală.3 Din 2005, când CNCD a devenit organism independent, sub coordonarea
Parlamentului, s-a înregistrat un progres real. S-a revizuit legislaţia şi noua lege adoptată de
Parlament în 2006 îndeplineşte toate cerintele directivei UE de anti-discriminare. În Raportul de
monitorizare din septembrie 2006, Comisia Europeană a apreciat aceste progrese, nu doar cu
privire la legislaţie, dar şi la capacitatea administrativă. CNCD a fost activ, în special, în relaţie
cu romii. Unul dintre membrii Colegiului Director al CNCD (din 2005) este avocat de drepturile
omului care a lucrat la Romani CRISS. Legislaţiei cu privire la educaţie îi lipseşte o exprimare
clară prin care se interzice discriminarea. Singura prevedere în acest sens este Notificarea Nr.
29323/20.04.2004, emisă de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, care interzice orice formă de
segregare în sistemul de învăţământ pre-universitar.

Societatea civilă

3
O evaluare realizată în 2004 de Agenţia de Monitorizare a Presei “Academia Catavencu” indică o
eficienţă oarecum scăzută a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării. Vizibilitatea
CNCD-ului este foarte mică; 58% dintre persoanele intervievate nu ştiau despre activităţile CNCD

5
Mulţi romi şi-au pierdut stilul de viaţă tradiţional, dar nu pentru că au ales asta, ci din cauza
politicilor de asimilare din timpul regimului comunist. Acest lucru înseamnă că nu există nici o
tradiţie a societăţii civile rome din acea perioadă. Deşi numărul organizaţiilor neguvernamentale
ar arăta că minoritatea romilor este bine reprezentată, doar puţine dintre acestea sunt active. La
nivel naţional, sunt doua sau trei ONG-uri care reprezintă interesele romilor, dar, la nivel local,
ONG-urile rome mai mici nu sunt împuternicite.

Din 1989, autorităţile romane s-au arătat interesate de problematica romilor. Au fost create
diferite structuri şi instituţii la nivel guvernamental şi local pentru a rezolva nevoile romilor. Din
păcate, adesea au existat bariere în implementarea acestor strategii şi politici şi există o tendinţă
de a aborda problematica romilor cu măsuri formale, dar ineficiente.

Structura comunităţii de romi: tradiţional, civil şi politic

În ciuda măsurilor din regimul comunist de promovare a asimilării, încă mai există comunităţi de
romi care îsi menţin stilul vechi de viaţă. Un factor important în comunităţile de romi este
familia, în care bărbatul este capul familiei şi cel care câştigă pâinea în casă. Fiecare comunitate
tradiţională este condusă de un lider, un om ales pentru vârsta, experienţa şi înţelepciunea sa.
Anumite grupuri de romi îl numesc pe acest lider Rom Baro, care înseamnă “Marele om” sau
bulibaşă. Liderul unei comunităţi de romi este un bărbat care, prin propria viaţă, da un exemplu
altor romi. Deseori, liderul stie să scrie si să citească. El rezolvă dispute minore pe baza judecăţii
sale mature, iar deciziile sale sunt urmate de alţi membri ai comunităţii. Dar, dacă problema care
trebuie rezolvată este una serioasă, cum ar fi un furt, adulter, acte de violenţă fizică sau certuri
complicate între două părţi, se convoacă o instanţă. Aceasta instanţă se numeste kris.

O mare parte dintre comunităţile de romi din România, precum căldărarii, spoitorii, corbenii,
gaborii, ursarii şi alţii, vorbesc încă limba romani, ca limbă maternă. 4 Vătraşii sunt vorbitori de
limba româna, în primul rând, şi doar puţini dintre ei menţin limba romani ca a doua limbă. În
Transilvania există un număr semnificativ de romi vorbitori de limba maghiară, la care
predomină identitatea maghiară. De exemplu, gaborii, care trăiesc, în special, în Transilvania
(mulţi dintre ei în judeţul Targu-Mures) vorbesc trei limbi romani, româna şi maghiară.5

4
Potrivit organizaţiei Salvaţi Copiii (2001)
5
Salvaţi copiii, Li se neagă un viitor?, Vol. 1, Europa de sud-est, Londra: 2001

6
Potrivit Comisiei Naţionale de Statistică (CNS), în comunităţile de romi din România 54,31%
vorbesc româna ca limbă maternă, 40,86% vorbesc romani şi 4,83% declară că vorbesc altă
limbă.6 Datele preliminare de la ultimul recensământ din 2002 arată că sunt 237.570 de vorbitori
de romani dintr-un total de populaţie de romi de 535.140.24. 7 Totuşi, cercetarea realizată în 2001
de Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD) a arătat că 63% dintre romii din
România vorbesc romani acasă.

„În ceea ce privește sectorul civil, acesta înglobează în momentul de față peste 300 de ONG-uri
și multe alte organizații non rome ce abordează problemele acestei comunități. La început
apărute timid, prin susținere internațională, numărul ONG-urilor rome s-a dublat o dată cu
programul demarat de Fundaţia pentru o Societate Deschisă în 1998 ce urmărea în mod expres
înființarea și funcționarea de organizații rome. La acestea se adaugă creșterea rolului jucat de
Uniunea Europeană în Europa Centrală si de Est, odată cu apariţia Agendei 2000 a Comisiei
Europene ,și oferirea de ajutor semnificativ ţărilor candidate pentru a îndeplini criteriile de
aderare care au condus la profesionalizarea şi birocratizarea organizaţiilor nonguvernamentale
ale romilor, la apariţia unor noi organizaţii, formate în special de tineri care au avut acces la
diverse programe de formare, dar şi la dispariţia unor organizaţii care nu s-au putut adapta noilor
rigori.”8

Aceste grupuri au diferite abordări – au ca grup ţintă populaţia majoritară şi statul, se axează pe
drepturile omului, lucrează pentru incluziunea socială etc. Din cauza lipsei de resurse şi a
propriei sustenabilităti, multe dintre aceste grupuri sunt pasive. ONG-urile rome au încercat să îsi
coordoneze munca pe chestiuni de interes comun. La începutul lui 1999, din proprie iniţiativă,
reprezentanţi ai 80 de ONG-uri rome au delegat un grup de lucru rom, format din 15 persoane,
care să reprezinte toate ONG-urile în lucrul cu Oficiul Naţional pentru Romi, pentru a dezvolta o
strategie naţională pentru romi, finanţată din fonduri Phare. ONG-urile romilor au participat în
campanii de promovare a adoptării Legii privind publicitatea şi Ordonanţei 137 şi atunci şi-au
unit fortele pentru a protesta împotriva declaraţiilor rasiste din presă sau pentru a sprijini
adoptarea de măsuri pozitive legale în vederea asigurării de tratament egal pentru romi. Din
6
Radocea, A., Structura etnică a populatiei României şi evoluţia ei în ultimele decenii în Recensământul
populaţiei şi locuinţelor din 7 ianuarie 1992. Structura etnică şi confesională a populaţiei, Comisia
Naţionala de Statistică, 1995
7
Institutul Naţional de Statistică. Rezultate preliminare ale recensământului din 2002
8
http://lumeaong.fundatiacorona.ro/?page_id=289

7
2000, au fost mai multe încercări de a crea un grup umbrelă de organizaţii de romi, precum For-
Romenqe şi Alianţa Romilor din România. Pe lângă alte activităţi, Federatia de ONG-uri pentru
protecţia copilului, incluzând UNICEF-ul şi ONG-urile rome au organizat, în 2004, o campanie
împotriva discriminării. ONG-urile rome au avut şi ideea de formare şi angajare de mediatori
şcolari în 1999. Şi ONG-urile rome au fost cele care au atras atentia asupra problemei segregării.
Acest lucru a fost realizat în special de Romani CRISS, începând cu anul 2004. Organizaţia cu
reprezentativitatea cea mai ridicată din punct de vedere politic este Partida Romilor “Pro
Europa”. Această organizaţie este reprezentată în Parlamentul României de Păun Nicolae şi, în
anii precedenti, a fost principalul partener al guvernului pe problemele romilor.

Din 1989, multe ONG-uri active în domeniul drepturilor omului au lucrat pentru prevenirea
abuzurile împotriva romilor. Au fost înfiinţate instituţii specializate în problematica minorităţilor.
În 1993, a fost creat Consiliul pentru Minorităţi Naţionale, drept organism consultativ al
Guvernului Romaniei. În 1997 a luat fiinţă Departamentul pentru Protecţia Minorităţilor
Naţionale în cadrul biroului Primului Ministru şi includea un Birou pentru Integrare Socială a
Romilor. În acest timp, cei mai activi participanţi în dezvoltarea politicii naţionale şi
internaţionale pentru romi au fost Open Society Institute, PNUD, UNICEF, Consiliul Europei,
OSCE şi EU. În domeniul politicii în educaţie, sunt câteva ONG-uri relevante, incluzând
Educaţia 2000+, Ovidiu Rom şi Institutul Intercultural Timişoara.9

Majoritatea ONG-urilor rome sunt inactive, iar dintre cele active mai puțin de 10 sunt organizații
mari. Celelalte sunt organizații comunitare ce acționează pe o arie restrânsă. Carta Albă a
Sectorului ONG în România consideră că problemele cu care se confruntă organizații mici sunt
în principal legate de modul de atragere și gestionare a fondurilor europene și guvernamentale.
La acestea se adaugă lipsa ”membershipului” cu impact asupra resurselor financiare deoarece nu
există posibilitatea de colectare a taxei de membru.

Având în vedere că asociații nu sunt formate din membrii este un argument bun pentru forma
fără fond. Ce interese reprezintă ele dacă nu pe cele ale membrilor și în numele cui vorbesc?
Organizaţiile cu un număr mic de membrii sau deloc, au mai degrabă angajați. Prin urmare au
slabe legături cu comunitățile de romi, interacțiunile cu acestea depinzând de proiectele
dezvoltate și fiind punctuale. Organizațiile de romi se transformă astfel în interfețe ce mediază
9
Evaluare a țării și direcțiile de acțiune strategice ale Fondului de Educație pentru Romi

8
relația donatorilor (inclusiv a statului) cu minoritatea etnică. Prin urmare, ele sunt în mare parte
responsabile în fața finanțatorului extern și mai puțin în fața comunității. Scopul lor devine
eligibilitatea proiectului și a cheltuielilor generate și mai puțin schimbarea în bine a calității vieții
beneficiarilor.

Cu privire la finanțări, ONG-urilor rome sunt dependente de finanțări externe, neputând să-și
diversifice sursele de venit. Marea majoritatea însă, nu au putut accesa nici măcar o sursă de
finanțare.

Există probleme și în formularea obiectivelor. Multe ONG-uri îți propun îmbunătățirea vieții
romilor fără a avea o idee precisă asupra a ceea ce însemnă această îmbunătățire. Nici în ceea ce
privește coalizarea ONG-urilor rome, situația nu este mai bună. Pentru că sunt conduse mai
degrabă de interese personale, decât comunitare, aderarea la coaliții devine problematică.

Principalele domenii în care au acționat organizațiile non guvernamentale pentru ajutorarea

romilor sunt următoarele:

- Drepturile omului și discriminare. În acest domeniul, eforturile ONG-urilor s-au

concentrat pe monitorizarea legislației din domeniu, monitorizarea societății în ansamblu
cu privire la fenomenul discriminării, realizarea de metodologii de intervenție, crearea de
resurse pentru specialiști în vederea combaterii discriminării, organizarea eforturilor
locale în vederea asigurării drepturilor egale pentru romi (eliberarea de cărți de identitate,
înrolare la școală), crearea de rețele de sprijin, derularea de campanii de informare și
conștientizare, oferirea de asistență juridică în vederea reclamării cazurilor de
discriminare. (Centrul de Resurse Juridice, Fundația Soros, Centrul de Resurse pentru
Comunitățile de Romi, Liga Pro Europa, Romani CRISS)
- Dezvoltarea comunitară este un domeniu care în mare cuprinde celelalte categorii, la
care se adaugă starea locuințelor populației rome. ONG-urile au demarat numeroase
inițiative de îmbunătățire a vieții cetățenilor de etnie romă, precum alimentarea cu
electricitate și apă potabilă a caselor, construirea de clădiri comune (băi comunale,
biblioteci), ecologizarea zonelor, reabilitarea drumurilor, ajutorarea cu alimente și articole
vestimentare, precum și cu alte obiecte de uz casnic. (Fondul Roman de Dezvoltare
Sociala, Asociaţia Dobrogea – Liga Deportaţilor din cel de-al Doilea Război Mondial)
- Educația reprezintă unul dintre domeniile în care se intervine cel mai des. Există

9
 programe de sprijin a copiilor romi prin furnizarea de rechizite și cărți, programe after
school, pachețele de mâncare, reabilitarea școlilor, formarea de personal specializat care
să predea în limba romani. (Romani Criss, Asociaţia “Lectura şi Scrierea pentru
Dezvoltarea Gândirii Critice” România, Fundaţia Secretariatul Romilor, Fundaţia PACT –
Parteneriat pentru Acțiune Comunitară și Transformare, Centrul Rromilor ”Amare
Proventza”, Ovidiu Ro)
- Sănătatea. În această categorie întră eforturile ONG-urilor de a derula programe ce
vizează informarea și conștientizarea romilor cu privire la importanța igienei, formarea de
mediatori sanitari, furnizarea de servicii sanitare și sociale, facilitarea înscrierii la
medicul de familie, de achitare a contribuției la bugetul asigurărilor sociale de stat,
realizarea de caravane medicale, oferirea de burse studenților pentru a se menține la studii
universitare. (Romani Criss, Fundaţiei Ruhama, Partida Romilor, Sastipen)
- Ocuparea ce urmărește integrarea în câmpul muncii a romilor prin crearea de strategii de
încadrare, furnizarea de cursuri pentru îmbunătățirea competențelor profesionale și a
cursurilor de calificare, consiliere și informare, mediere pe piața muncii, organizarea de
burse a locurilor de muncă, acordarea de subvenții pentru participarea la instruiri și
pentru angajare (Fundația Soros, Agenția de Dezvoltare Comunitară Împreună, Asociația
pentru Emanciparea Femeilor Rome)
- Cultura este una dintre cele mai valorizate domenii în care se intervine nu pentru a se
corecta, ci pentru a se perpetua tradiții și obiceiuri frumoase ale acestei comunități. Există
programe ce susțin festivaluri și ceremonii ale romilor, târguri și expoziții. Nu lipsesc
acțiunile de rememorare a trecutului istoric (deportarea în Transnistria, holocaustul) și de
restabilire a justiției (acordarea unor drepturi supraviețuitorilor deportării și
holocaustului). Dintre organizații ce promovează astfel de programe amintim: Gipsy eye,
Asociația Pro Roma, Fanfara 10 Prăjini.

În vederea îmbunătățirii situației romilor, pentru perioada 2014-2020 au fost alocate peste 90 de
miliarde de euro la nivel european. ”Invit toate statele membre să ia măsuri la nivel naţional,
regional şi local pentru a profita pe deplin de fonduri şi a le utiliza în mod eficient în scopul de a
facilita accesul comunităţii rome la locuri de muncă, educaţie, locuinţe şi servicii medicale”, a
declarat Marianne Thyssen, comisarul european pentru ocuparea forţei de muncă, afaceri sociale,
competenţe şi mobilitatea forţei de muncă, potrivit unui comunicat al CE.

10
Din anul 2011, moment în care Comisia Europeană a inclus integrarea romilor pe agenda politică
europeană, s-au înregistrat progrese în mai multe domenii.10

Ca exemplu avem proiectul ,,EU INCLUSIVE11 – transfer de date și experiențe privind

integrarea pe piața muncii a romilor între România, Bulgaria, Italia și Spania” este un proiect
comun transnațional, implementat de Fundația Soros în România în parteneriat cu Open Society
Institute – Sofia din Bulgaria, Fundación Secretariado Gitano din Spania și Fondazione Casa
della Carità Angelo Abriani din Italia.

Obiectivul proiectului este dezvoltarea practicilor de cooperare în domeniul incluziunii romilor,

prin transferul transnațional de date și experiențe locale, pentru promovarea incluziunii acestui
grup vulnerabil pe piața europeană a muncii și creșterea capacității organizațiilor care se ocupă
de integrarea romilor din România, Spania, Italia și Bulgaria.

De asemenea, partenerii au dorit ca printr-o abordare coordonată între cele patru organizații să
promoveze, în rândul principalilor factori interesați, exemple de bune practici de incluziune a
etnicilor romi și de creștere a ocupării etnicilor romi nu doar în țările partenere ci și în alte țări
europene.

Rezultatele acestui proiect se concretizează prin: – patru baze de date naționale cu date statistice
privitoare la etnicii romi, cetățeni ai celor patru țări (Bulgaria, Italia, România și Spania), dar și
etnicii romi migranți în Italia și Spania; – o bază de date statistice comună, pentru toate cele
patru țări, obținută prin unirea celor patru baze de date naționale, privitoare la etnicii romi,
cetățeni ai celor patru țări, dar și la etnicii romi migranți în Italia și Spania; – patru rapoarte
naționale, rezultate în urma analizelor bazelor de date naționale, în care este prezentată situația
incluziunii sociale a etnicilor romi (cetățeni sau migranți, după caz) din țara respectivă, cu accent
pe integrarea pe piața forței de muncă, intenții de migrație (în cazul cetățenilor români și bulgari)
și situația migranților (în Italia și Spania); 3 Romii din România, Bulgaria, Italia și Spania, între
incluziune socială și migrație – studii de caz cu persoane de etnie romă care prezintă cazuri de
succes sau insucces în procesul de incluziune socială în țara respectivă; – patru rapoarte naționale
de analiză de politici publice și practici de succes în incluziunea socială a etnicilor romi, cetățeni

10
www.mediafax.ro/social/comisia-europeana-aloca-mai-multe-fonduri-pentru-integrarea-romilor-14470678
11
https://www.gitanos.org/upload/61/58/Romii_din_Romania__Bulgaria__Italia_si_Spania__intre_incluziune_social
a_si_migratie._Studiu_compa.pdf

11
ai țării respective sau migranți; – un raport comparativ realizat în urma analizei bazei de date
comune, realizată prin unirea celor patru baze de date naționale, privitoare la etnicii romi,
cetățeni ai celor patru țări, dar și etnicii romi migranți în Italia și Spania.

Așadar, sunt necesare schimbări radicale, atât în cadrul comunităților de romi cât și în afara lor,
pentru a îmbunătăți situația. Reprezentanții autorităților implicați în procesul educației trevuie să
arate o înțelegere mai profundă a problemelor specifice ale minorității și, în multe cazuri, trebuie
depășite prejudecățile. În cadrul comunității romilor este nevoie de înțelegere, comunitatea
trebuind să înțeleagă avantajele educației și cele care decurg din acordarea sprijinului pentru
asigurarea accesului la educație. Organizațiile non-guvernamentale pot ajuta de asemenea prin
promovarea programelor educaționale special concepute pentru a satisface nevoile romilor. Dacă
acești pași împreună cu alții de acest fel nu sunt făcuți, spirala descendentă în momentul de față
în domeniul educației copiilor romi va continua să coboare, conducând la o sărăcie mai mare, la
creșterea nivelurilor criminalitătții și a șomajului, astfel întărind unul dintre cele mai consistente
stereotipuri despre romi. 12

12
Centrul de Documentare și Informare despre Minoritățile din Europa de Sud-Est

12