Politica monetara

Politica monetara reprezinta una dintre componentele importante ale politicii economice
generale promovate in cadrul unei economi. Ea este utilizata simultan cu politica fiscal bugetara, cu
politica financiara si de credit.
Obiectul sau il reprezinta adaptarea volumului mijloacelor de plata la nevoile economie.
In principiu, politica monetara este promovata de banca centrala care actioneaza cel mai
adesea cu ajutorul guvernamental.
Obiectivele politicii monetare se circumscriu obiectivelor politicii economice generale
respectiv cresterea economica, stabilirea pretului. Insa politica monetara nu actioneaza direct
asupra acestor obiective. In schimb ea poate actiona eficace asupra unor variabile ale economiei
care influenta obiectivele de crestere si stabilitate a preturilor.
De obicei aceste variabile sunt denumite obiective intermediare si sunt stabilite de
autoritatile monetare ale fiecarei tari. In general sunt cunoscute ca obiective intermediare
obiectivele cantitative referitoare la evolutia agregatelor monetare aflate in circulatie.
Punerea in aplicare a politicii monetare se realizeaza cu ajutorul unor instrumente care au
monirea de a informa direct asupra creditului sau indirect asupra lichiditatii bancare.
Din categoria instrumentelor indirecte fac parte facilitatile de refinantare si de depozitare,
sistemul rezervelor minime obligatorii. Cel mai utilizat instrument de politica monetara in tarile cu
economie dezvoltata il reprezinta operatiunile desfasurate pe piata deschisa. Politica monetara care
nu impune interventia cotidiana a bancii este calificata ca o piata deschisa.
Bancile comerciale care au nevoie de lichiditati se pot refinanta de la o banca centrala.
Majoritatea operatiunilor de open-market constau in tranzactii cu titluri de creanta. Astfel
daca autoritatile monetare au ca obiectiv reducerea ratelor dobanzii, banca central va cumpara
masiv creante.
In schimb banca central va distribui moneda suplimentara iar aceasta noua oferta de
moneda va determina o posibila crestere a preturilor si scaderea ratei dobanzii deoarece sunt
disponibili mai multi bani pt imprumuturi sip t achizitionarea de bunuri si servicii.
Atunci cand Banca Nationala urmareste imprimarea unui curs ascendant pt ratele dobanzii,
banca central va achizitiona de data aceasta bonuri de trezorerie ceea ce va conduce la controlul
masei monetare si implicit aparitia tendintei de diminuare a ofertei monetare.
Vanzarea de titluri de catre banca central presupune ca bancile comerciale sa cedeze o parte
din moneda central ceea ce conduce la reducerea posibilitatilor de creditare din partea acestora.
Prin urmare,reducerea masei monetare va avea in consecinta tendinta de marire si de crestere a
ratelor dobanzii.
Un alt instrument important de politica monetara il reprezinta sistemul rezervelor minime
obligatorii.
Banca nationala stabileste in fiecare etapa nivelul acestor reserve minime (lei, valuta) pe
care bancile comerciale au obligatia de a le stabili la nivelul bancii nationale. Asadar constituirea
acestor reserve minime nu inseamna altceva decat retragerea de bani din masa monetara intrucat
aceste sume de bani nu mai pot fi utilizate pt acordarea de credite.
Atunci cand banca central decide cresterea rezervelor se va inregistra tendinta de diminuare
a dimensiunilor masei monetare disponibile si prin urmare ratele dobanzii va creste.
Din potriva,diminuarea acestor reserve amplifica masa monetara disponibila ceea ce poate
conduce la micsorarea ratelor dobanzii.
In concluzie acest instrument influentand costurile bancare actioneaza asupra ofertei si a
cererii de credite
In privinta eficacitatii politicii monetare pot fi evidentiate 2 mari teorii:
1. Scoala de orientare keynesista-rolul cel mai important revine politicii bugetare, politica
monetara fiind considerata ineficienta mai ales in perioadele de subocupare a fortei de
munca
 2. Monetarismul-politica monetara reprezinta instrumental essential al politicii economice
in ansamblu
In activitatea concreta,autoritatile monetare pot action apt a influenta principalele variabile
macroeconomice (aggregate macroeconomice) prin promovarea a 2 tipuri de politici monetare:
1. Politica monetara expansiva-achizitionarea de titluri de piata deschisa; reducerea
nivelului rezervelor minime obligatorii si stimularea cererii de imprumuturi din partea
bancilor. Pe piata monetara ca urmare a acestor masuri,oferta monetara suplimentara
determina reducerea ratei dobanzii. Ca urmare,investitiile sunt stimulate ceea ce se va
recruta favorabil asupra cresterii economice si a produsului national.
2. Politica monetara restrictiva-vanzarea de titluri de piata deschisa; cresterea rezervelor
minime obligatorii si descurajarea imprumuturilor. Ca urmare se evidentiaza tendinta
de crestere a ratelor dobanzii ceea ce conduce la descurajarea investitiilor
Actiunea acestor instrumente ale politicii monetare,fie intrun sens fie in celalalt este
condusa de decidentii monetary, in raport de conjunctura economica interna si international.
In afara obiectivelor interne, o tinta importanta a politicii monetare o reprezinta garantarea
valorii monedei nationale fata de strainatate. Astfel,autoritatile monetare pot influenta evolutia
cursului valutar prin variatia ratei dobanzii, prin cumparerea sau vanzarea de dezive pe piata
valutara.