Liberalizarea financiara (element determinant al globalizarii financiare) a fost insotita
de reaparitia ciclurilor economice. Astfel inca din anii ’90 au aparut crize financiare legate de deschiderea pietelor de capitaluri, crize care au surprins prin anvergura lor precum si prin frecventa cu care s-au manifestat crizele financiare au luat diferite forme respective crize bursiere, crize imobiliare, crize bancare si crize valutare. Aceasta diversitate a crizelor trebuie sa omita faptul ca au o cauza comuna, respective aplicarea politicilor neoliberale dupa anii ’80, politici concretizate in principal in liberalizarea sistemelor financiare nationale si a miscarilor internationale de capitaluri. In analiza acestor crize dificultatile se datoreaza faptului ca sunt mai complicate si persistente fata de crizele anterioare precum si prin noua natura a acestor crize financiare. Astfel crizele din Mexic, cele asiatice pun in evidenta caracterul systemic si nu conjunctural al acestora. O prima serie de crize este datorat politicilor promovate de anumite state care au acceptat un dezechilibru de durata intre cheltuielile si veniturile fiscal. Astfel in multe cazuri, existent deficitului bugetar coincide cu cea a deficitului contului current (existent simultana a celor 2 deficite poarta denumirea de deficite conjugate) O a doua serie de crize financiare se datoreaza printer altele, politicilor promovate de anumite intreprinderi. In primul rand este vorba de nivelul riscurilor financiare asumate de aceste intreprinderi. Astfel obsesia pt profit si recursul exagerat la imprumuturi au accentuat dezechilibrele dintre obiective si mijloacele existente. Urmarirea cu orice pret a unor venituri, profituri bursiere rapide au facut din intreprinderile si bancile care le finanteaza (fara a aprecia in mod correct riscurile) actorii majori ai crizelor financiare. Un al III-lea val de crize financiare rezulta din dereglementarea precoce a fluxurilor financiare inainte ca bancile si alte institutii financiare sa fie capabile sa controleze efficient riscurile asumate de menaje, de intreprinderi si chiar de catre stat. Crize financiare programatice s-au datorat unor politici nerealiste ale cursului de schimb ,politici care au condus la cresterea spectaculoasa a datoriei externe in principal pe termen scurt.
Este evident caracterul multiform al crizelor financiare concretizat in urmatoarele
ipoteze: amplificarea exorbitanta a creditelor extinderea globalizarii petelor financiare inlaturarea progresiva a reglementarilor financiare si accelerarea inovatiilor financiare In explicarea instabilitatii financiare un rol semnificativ revine ideilor si tezelor teoretice, multe dintre acestea neconforme cu realitatea. Astfel din perspectiva functionarii pietelor de capital s-au constituit 2 mari scoli: 1. este cea care sustine functionarea eficienta a pietelor financiare 2. cea a instabilitatii financiare Realitatile prezente in economiile dezvoltate demonstreaza onjusteza orientarilor sustinute de prima scoala. O tema cu implicatii deosebite asupra emergentei si propagarii crizelor financiare o constituie liberalizarea pietelor de capital. In contextual crizelor financiare manifestate in ultimele 3 decenii un rol distinct revine crizei declansate in august 2007 in SUA in domeniul imobiliar Acordarea creditelor subprime pe piata bancara Americana a generat o criza financiara de proportii in perioada 2007-2008 ale carei consecinte s-au resimtit la nivelul economiei mondiale. Aceasta criza se distinge prin cateva particularitati: prin globalizarea sa criza este una sistematica globalizarii capitalului ii corespunde o globalizare a crizei ale carei multiple dimensiuni se identifica reciproc originile profund structural caracterul mult mai complicat si persistent in comparative cu crizele anterioare