Sunteți pe pagina 1din 1

Strategia comportamentala elaborata de Joseph Wolpe (1958) cere clientului sa-si

imagineze situatii din ce in ce mai anxiogene. Clientul isi insuseste o tehnica de relaxare si apoi i
se cere ca in acesta stare sa-si imagineze situatii progresiv-anxiogene. (Holdevici, p.17, 2011)
Daca pacientul reuseste sa intre in contact cu stimulul declansator, atunci el invata ca stimulul nu
este de fapt periculos, invalideaza credintele irationale, imaginea sa despre el. Terapia inplica
inplica un contact repetat cu stimulul declansator pana cand anxietatea incepe sa se diminueze.
(Dafinoiu & Jeno-Laszlo, p. 47, 2005)

În enciclopedie, orientarea cognitivă a psihologiei îşi propune să studieze procesele


mentale, considerȃndu-le analoage proceselor de elaborare a informaţiei ce presupune proceduri
de cercetare, de obiective şi de modele teoretice, iar adevăraţii săi exponenţi prezintă unele
elemente comune:

 interesul pentru evenimentele mentale interne a clientului: interpretarea


organismului ca fiind dotat de la naştere cu competeneţe specifice; concepţia
individului ca făuritor al propriei reprezentări asupra lumii. (DeAGOSTINI,
P.164, 2004)

Incepand cu anii 70’ terapia comportamentala a devenit o orientare


dominanta in psihologie cu multiple aplicatii in domeniul educatiei,
psihoterapiei, psihiatriei, asistentei sociale cat si in domeniul industriei si
afacerilor.
Terapia comportamentală include o serie de tehnici avand scopul de a-i
determina pe oameni să-și modifice comportamentul. (Holdevici, p.9, 2011)
Terapia cognitiva postuleaza faptul ca starile negative afective precum
anxietatea, depresia, mania sunt generate si chiar exacerbate de modul
distorsionat im care oamenii gandesc despre ei insisi, despre lume si viitor (...)
astfel terapeutul va trebui sa-l ajute pe client sa-si recunoasca acest mod de
gandire si sa-l modifice, dezvoltand la acesta din urma nu un stil de gandire
pozitiv, utopica, ci unul realist. (Holdevici, p.30, 2011)