Pastor Delinke-Ráhel

Master I, specializarea Muzicologie

Frumusețea oglindită prin ochii lui Amadeo Clemente Modigliani

Am ales Portretul lui Jeanne Hebuterne de Amadeo Modigliani, deoarece el este unul
dintre cei mai mari reprezentanți al artei plastice al secolului al XX-lea. Prima mea întâlnire cu
lucrările lui Amadeo Modigliani a fost în copilărie când surorile mele erau eleve al Școlii
Vocaționale de Artă din Târgu Mureș, secția arte plastice. Din această cauză, acasă aveam multe
cărți despre viețile și lucrările reprezentanților artelor plastice. Într-o zi, când căutam o carte, din
întâmplare am găsit un album cu picturile lui Amadeo Modigliani. Răsfoind albumul m-am simțit
atrasă de stilul pictorului, care în ciuda simplismului, avea o enormă putere de exprimare.
Sentimentul trezit de aceste lucrări m-a urmărit până la anii de liceu când am început să aprofundez
căutările despre viața și opera lui Amadeo Modigliani.
Din păcate, puține date biografice există despre lui Amadeo Clemente Modigliani. S-a
născut pe 12 iulie 1884 la Livorno, Italia, într-o familie evreiească sefarzi. După obținerea diplomei
din liceu, în 1898 s-a înscris la cursurile lui Guglielmo Micheli în Școala de Arte Plastice. În 1902

1
a devenit studentul Școlii Artei Palstice din Florența, iar în anul următor al Școlii din Veneția. La
sfârșitul anului 1905 și începutul anului 1906 Modiglinani a sosit la Paris, unde în 1907 a devenit
membrul Societății Artiștilor Independenți. Anul următor au fost expuse cinci picturi ale lui în
Salonul Societății, dintre care face parte și pictura Evreica. În 1909 la Montparnasse s-a întâlnit cu
Constantin Brâncuși, iar opt ani mai târziu s-a întâlnit cu Jeanne Hebuterne, de care se
îndrăgostește și încep o relație amoroasă. Pe 2 decembrie 1917 a avut loc prima expoziție realizată
doar din lucrările lui Modigliani în galeria Berthe Weill. În 1918 s-a născut fiica lui, Jeanne
Modigliani. Pe 25 ianuarie 1920, Modigliani s-a stins din viață din cauza tuberculozei. În ziua
următoare, amanta sa s-a sinucis, urmărindu-l pe Modigliani pe viața după moarte.
Viața lui Amadeo Modigliani a fost plină de necaz nu numai din cauza problemelor
financiare, ci și din cauza tuberculozei. Primul lucru care m-a atras la portretul menționat pornește
chiar din acest fapt: cum poate un om copleșit de atâtea suferințe să creeze o compoziție atât de
frumoasă și plină cu tandrețe? După părerea mea, răspunsul este: iubirea. Modigliani pe parcursul
relației sale cu Jeanne Hebuterne a creat mai mult de douăzeci de portrete despre Jeanne, ca și:
Jeanne Hebuterne în pulover galben, Jeanne Hebuterne în pălărie, Jeanne Hebuterne cu pălărie
și lănțișor. Dintre aceste portrete, portetul din 1918 este cea care transmite cel mai puternic
sentimentul de afecțiune al pictorului pentru Jeanne, exprimând idealul lui de frumusețe. Astfel,
pentru mine valoarea estetică acestui portret este frumosul, care se realizează nu numai prin
culorile folosite, ci și prin stilul în care a fost pictat. Deși Modgliani a trăit în epoca avant-gardulul;
care cuprinde multe curente artistice ca și: cubism, futurism, dadaism; stiulul lui nu poate fi
încadract exact într-un curent anume. Stilul lui este caracterizat de simplitate, minimalism, cu
aspecte expresioniste. Compozițiile lui se împart în două mari categorii: portrete și nuduri,
subiectele fiind solitare. Examinând portretele, putem observa că Modigliani a fost influențat nu
numai de Paul Cezanne, ci și de renascentismul și manierismul italian, și stilul artei din Africa.
În portret, Jeanee este încadrată într-o cameră închisă, izolat de lumea exterioară, astfel
creând intimate, carateristică tipică a lui Modigliani. Trăsăturile fizice ale lui Jeanne sunt neglijate
conturând o altă trăsătură importantă al stilului pictorului. Modigliani, influențat de
renascentismului italian, a încercat să pună accentul pe aspectele, trăsăturile ascunse ale
subiectului, astfel trăsăturile fizice ale personajelor au devenit deformate cu fețe ovale, ochi mici
și goi, gâturi prelungite. Astfel receptorul are nevoie de mai mult timp pentru a descoperi
adevăratul mesaj al portretului. Până la urmă și culorile au rolul de a atrage atenția receptorului

2
asupra personajului, și trăsăturile ascunse ale acesteia. În cadran sunt folosite culori
complementare: albastru și portocaliu, în contrast cu haina albă a personajului. Poziționarea lui
Jeanne, corpul înclinat pe scaun, iar capul în direcția opusă, redă aspectul sensual, voluptos al
corpului feminin. Centrul atenției cade pe ochii goi a lui Jeanne, pictați cu un albastru foarte
deschis. Acești ochi au o semnificație foarte importantă; după cum știm, ochii sunt oglinda
sufletului, iar în acest portret, ne întâlnim cu o antiteză, deoarece aceștia, fiind goi transmit
nenumărate sentimente precum: tandrețe, tristețe, imobilitate înghețată, puterea soartei. Modigliani
reușește să capteze cele mai importante sentimente ale lui Jeanne fără să termine schițatul
întregului ochi. Modigliani ne sugerează numai o parte din personalitatea lui Jeanne, în rest, creând
un mister în jurul ei, punând-o pe un piedestal și astfel ea devine intangibilă, distantă pentru
receptor. Singura persoană care cunoaște cu adevărat pe Jeanne este Modigliani, și după părerea
mea acest mister, această distanță dă valoarea de sublim al acestui portret. Kant în tratatul său
Critica facultății de judecare consideră că „…sublimul nu se află în vreun obiect al naturii, ci doar
în sufletul nostru…”, fiind un citat pe care îl putem asocia cu portretul lui Jeanne Hebuterne de
Amadeo Modigliani.
În consecință, după părerea mea, portretul lui Jeanne Hebuterne de Amadeo Modigliani
reprezintă unul dintre capodoperele portretelor al secolului al XX-lea. Modigliani, cu stilul lui
unic, a realizat un portret având ca subiect persoana iubită, care poate fi interpretat drept declarația
lui de dragoste.

Bibliografie:

1. Fifield, William, Modigliani, William Morrow and Company, INC., New York, 1976.
2. Meyers, Jeffrey, Modigliani, A Life, Harcourt, INC., Orlando, 2006.
3. Modigliani, Jeanne, Modigliani: Man and Myth, The Orion Press, New York, 1958.
4. Roy, Claude, Modigliani, Skira, New York, 1958.
5. Salmon, Andre, Modigliane, A memoir, G. P. Putman’s Sons, New York, 1961.