Sunteți pe pagina 1din 15

Student: Marchitan (căs.

Magazin) Antonela-Ileana, An 1 AI

CONTROLUL SOCIETĂȚII COMERCIALE

1. Considerări introductive

Conceptul de societate comercială implică asocierea a două sau mai multe persoane,
cu punerea în comun a unor resurse, în vederea desfășurării unei activități economice și
împărțirii beneficiilor obținute. În literatura juridică, societatea comercială este definită ca o
întreprindere pe care una sau mai multe persoane o organizează prin actul constitutiv, în
vederea realizării de beneficii (ca subiect de drept autonom sau și fără această însușire),
afectându-i bunurile necesare pentru îndeplinirea faptelor de comerț corespunzător obiectului
statutar de activitate.
Societățile comerciale au fost și sunt în prezent cel mai adecvat instrument juridic de
drenare a energiilor umane și financiare pentru realizarea unor scopuri sociale, ca și pentru
satisfacerea unor interese personale ale întreprinzătorilor, ele contribuind la dezvoltarea
comunicațiilor care au permis extinderea piețelor cu toate consecințele benefice asupra
civilizației moderne.
Regimul juridic al societăților comerciale a fost reglementat în titlul VIII al “Cărții I a
Codului comercial roman”- art. 77-269, intitulat ,,Despre Societățile Comerciale, prin care e
reglementat înființarea societăților în nume colectiv, societatea în comandită simplă, societate
anonimă (pe acțiuni), societate în comandită pe acțiuni și asociația în participație. Întrucât
reglementarea societăților comerciale cuprinsa în “Codul comercial”. era în mare parte
depășită, ea a fost înlocuită cu o noua reglementare, care face obiectul Legii 31/1990 privind
societățile comerciale constituirea unei societăți comerciale impune încheierea actelor
constitutive cu respectarea cerințelor legii privind actele juridice.
Societatea comerciala dobândește personalitate juridică prin încheierea unor
formalități cerute de lege. Aceste formalități se întemeiază, după caz pe contractul de societate
sau pe contractul de societate și statutul societății.

1
Student: Marchitan (căs. Magazin) Antonela-Ileana, An 1 AI

1.1 Forme de constituire :


Prin art. 2 din legea 31/1990 se stabilesc 5 forme de organizare a societăților
comerciale românești și anume:
1. Societatea în nume colectiv;
2. Societate în comandită simplă;
3. Societate pe acțiuni;
4. Societatea în comandită pe acțiuni;
5. Societatea cu răspundere limitata.

Societățile enunțate sunt persoane juridice distincte de persoana proprietarilor lor


(asociați sau acționari). Ele își desfășoară activitatea în nume propriu, au conducere și sediu
propriu.
Pentru constituirea societăților comerciale este necesar întocmirea și procurarea unor
acte, plata unor taxe ,etc.
În acest flux procedural stabilit de legislația comercială în vigoare, care cuprinde mai
multe instituții implicate în acest proces, se disting câteva etape .

1.2 Etapele constituirii societăților comerciale :

 Etapa I: Verificarea, la Registrul Comerțului, a acceptabilității numelui


și emblemei alese, urmata de redactarea statutului și contractului societății ;
 Etapa II: Redactarea actului constitutiv ;
 Etapa a III-a: Autentificarea actului constitutiv ;
 Etapa a IV-a : Autorizarea constituirii, înmatriculării și publicitatea
societății ;
 Etapa a V a : Deschiderea contului de virament ;
 Etapa a VI a: Întocmirea stampilelor, parafelor și sigiliilor;
 Etapa a VII a: Necesitatea obținerii unor avize, autorizații, licențe,
atestate, certificate, de către Oficiul Registrului Comerțului.

În situația în care, prin hotărâri de guvern sau ordine ministeriale, se instituie


necesitatea obținerii unor avize, licențe, autorizații, atestate sau certificate necesare în
activitatea societățile, acestea se vor cere de Oficiul Registrului Comerțului.

2
Student: Marchitan (căs. Magazin) Antonela-Ileana, An 1 AI

În cursul secolelor al XIX –lea și al XX-lea, societățile comerciale au cunoscut o mare


dezvoltare. Pe fondul marilor cuceriri ale științei și tehnicii, industria și comerțul au cunoscut
mari prefaceri, atingând niveluri de creștere nebănuite. În acest proces, societățile comerciale,
permanent adaptate la cerințele economice și sociale, au jucat un rol deosebit în asigurarea și
fructificarea capitalurilor în beneficiul întreprinzătorilor și al societăților.

2. Controlul gestiunii societăților comerciale- Generalități

Buna funcționare a societăților comerciale presupune obligativitatea asigurării unui


control asupra actelor și operațiunilor realizate de organele de administrare și conducere a
societăților.
Astfel în cazul societăților pe acțiuni, în comandita pe acțiuni și cu răspundere
limitată acest control se realizează de organe specializate. Acestea sunt cenzorii și auditorul
financiar.
În cazul societăților în nume colectiv și în comandită simpla controlul gestiunii se
realizează de către asociați. 
 
1.Cenzorii societății

În cazul societății pe acțiuni și în comandita pe acțiuni exista trei cenzori și un


supleant, daca prin actul constitutiv nu se prevede alt număr mai mare. Numărul cenzorilor
trebuie sa fie întotdeauna impar.
Societățile cu răspundere limitata ale căror situații financiare anuale nu sunt supuse
obligației legale de auditare pot avea unul sau mai mulți cenzori. Totuși, daca numărul
asociaților este mai mare de 15, numirea cenzorilor este obligatorie. Cenzorii sunt numiți prin
actele constitutive, iar ulterior prin hotărârile adunării generale ordinare. La societățile pe
acțiuni cu capital majoritar de stat, unul dintre cenzori trebuie sa fie reprezentantul
Ministerului Economiei și Finanțelor.
Durata mandatului cenzorilor este de trei ani, putând fi realeși. Cenzorii trebuie să își
exercite mandatul personal. Activitatea lor este remunerata cu o indemnizație fixa,
determinata prin actul constitutiv sau de adunarea generala care i-a numit.
Revocarea cenzorilor se va face tot de către adunarea generala.  

3
Student: Marchitan (căs. Magazin) Antonela-Ileana, An 1 AI

 Drepturile cenzorilor- participă la adunările administratorilor, fără sa aibă


drept de vot.
 Au dreptul sa obțină, în fiecare luna, de la administratori, situații din mersul
operațiunilor comerciale.
 
 Obligațiile cenzorilor
Cenzorii supraveghează gestiunea societății și verifica daca situațiile financiare sunt
legal întocmite și în concordanță cu registrele verifica daca registrele sunt regulat ținute și
dacă evaluarea patrimoniului societății s-a făcut conform legii trebuie sa prezinte un raport
amănunțit adunării generale trebuie sa aducă la cunoștința administratorilor și a adunării
generale toate neregularitățile din activitatea societății comerciale.
 Răspunderea cenzorilor
Răspunderea poate sa fie civila sau penala, răspunzând solidar pentru nerespectarea
obligațiilor prevăzute de legislația în vigoare.  

2. Auditorii financiari 
Reglementare juridica: O.U.G. nr. 75 din1999 – privind activitatea de audit financiar
 Auditul financiar – reprezintă activitatea de verificare a situațiilor financiare
ale le societăților comerciale de către auditori financiari, în conformitate cu standardele de
audit internaționale.
 Auditorul financiar – este o persoana fizica sau juridica împuternicită să
verifice situațiile financiare anuale ale societăților comerciale, care dobândește aceasta calitate
prin atribuirea ei de către Camera Auditorilor Financiari din Romania.
 Auditorul își exercita în mod independent mandatul, neputând avea raporturi
de munca sau civile cu societatea comerciala auditată și niciun fel de alte interese materiale în
raport cu societatea, cu excepția onorariului cuvenit pentru munca prestata.
 Primul auditor este numit prin actul constitutiv sau de către adunarea
constitutiva, în cazul societăților pe acțiuni constituite prin subscripție publica. Numirea unui
auditor financiar impune și numirea unor auditori interni. După constituirea societății,
numirea și revocarea din funcție a auditorului se face de către adunarea generala ordinara.  
 
 Drepturi și obligații

4
Student: Marchitan (căs. Magazin) Antonela-Ileana, An 1 AI

Raportul auditorilor financiari trebuie sa însoțească întotdeauna situațiile financiare ce


urmează a fi discutate și aprobate de adunarea generala.
Auditorii interni sunt obligați să supravegheze gestiunea societății, sa verifice situațiile
financiare anuale, să aducă la cunoștința membrilor consiliului de administrație /adunării
generale neregulile le care le constata la administrarea societății.
 Răspunderea auditorului financiar - Auditorul răspunde pentru prejudiciile
cauzate societății. 
 
3.Controlul asociaților asupra gestiunii societății
Acest tip de control se realizează în cadrul societăților în nume colectiv, cu răspundere
limitată și în comandită simplă, prin exercitarea drepturilor pe care legea le conferă
asociaților. 

3. Controlul Gestiunii S.C

3.1 Noțiunea, rolul și funcțiile controlului financiar

Controlul este acțiunea de stabilire a exactității operațiunilor materiale, care se


efectuează anticipat executării acestora, concomitent sau la scurt interval de la desfășurarea
operațiunilor. Controlul consta în a verifica daca totul a fost efectuat în conformitate cu
programul fixat, după ordinile date și principiile stabilite. De asemenea, poate fi considerate o
acțiune de control, supravegherea sistematica și continua a unei activități. Controlul se poate
exercita personal sau cu ajutorul unor aparate speciale de control.
Controlul financiar- componenta a controlului economic- are ca obiectivitate
cunoașterea de către stat a modului cum sunt administrate mijloacele materiale și financiare,
de către societățile comerciale, publice, modul de realizare și cheltuire a banului public,
urmărește asigurarea și consolidarea echilibrului financiar, asigurarea eficientei economico-
financiare, dezvoltarea economiei naționale.
Instrument al politicii financiare a statului, controlul financiar reprezintă un mijloc de
prevenire a faptelor ilegale, de identificare a deficientelor și de stabilire a masurilor necesare
pentru restabilirea legalității.

5
Student: Marchitan (căs. Magazin) Antonela-Ileana, An 1 AI

Prin modul de organizare și exercitare, precum și prin modul și obiectivele ce le


urmărește, controlul financiar îndeplinește unele funcții și anume: funcția de evaluare,
preventive, de documentare recuperatorie și o funcție pedagogică.
1. Funcția de evaluare. Cuprinde acte și operațiuni de estimare a situație de facto,
comparative cu cea de juro, realizările obținute în raport cu obiectivele și scopurile
prestabilite. De asemenea, prin intermediul acestei funcții, pe lângă constatarea stării reale, se
efectuează și o apreciere a performantelor unei acțiuni economice, precum și a unor entități
organizate ca persoane juridice.
2. Funcția preventivă. Consta într-o serie de masuri luate de către organele de
control, în vederea evitării și eliminării unor fraude, înainte de a se produce efectele negative
ale acestora, prin identificarea și anularea cauzelor care le generează sau favorizează. Prin
această acțiune, controlul are sarcina de a opri actele și operațiunilor care nu sunt legale, în
faza de angajare a societății comerciale de consiliu de administrație al acesteia. În aceste
sens, acțiunea preventive se manifesta înaintea emiterii actelor sau efectuării operațiunilor,
astfel încât sa se preîntâmpine eventualele prejudicii. Prin intermediul acestei funcții, pe
lângă legalitatea actelor și operațiunilor se mai urmărește oportunitatea, necesitatea și
economicitatea acestora.
3. Funcția de documentare. Permite cunoașterea proceselor care au loc în activitatea
economica, a rezultatelor activității din structurile economice, relevarea fraudelor și
depistarea cauzelor acestora, precum și identificarea acțiunilor eficiente pentru a fi
generalizate. Astfel, controlul participa nemijlocit la actul de conducere, furnizând date și
informații pentru fundamentarea deciziilor economico-financiare.
4. Funcția recuperatorie. Evidențiază un aspect foarte important al controlului
financiar, deoarece ea nu se limitează la prevenirea și aprecierea stării de fapt, dar acționează
și pentru descoperirea și recuperarea pagubelor, precum și pentru stabilirea, conform legii, a
răspunderii juridice. Pentru recuperarea prejudiciilor constatate, organele de control au
obligația de a stabili forma procedurala prin care urmează să se facă recuperarea, pentru
stabilirea integrității avutului public.
Formele procedurale legale de recuperare sunt: recuperarea pe cale executării silite,
recuperarea pe calea răspunderii materiale reglementata de legislația muncii, precum și
recuperarea pe calea acțiunii civile în justiție.
5. Funcția pedagogică. Permite acțiuni de educare a celor care au drepturi și obligații
în formarea și utilizarea fondurilor publice. Controlul, prin rezultatele sale, contribuie la
formarea deontologiei profesionale, îndeosebi a celor implicate în administrarea fondurilor
6
Student: Marchitan (căs. Magazin) Antonela-Ileana, An 1 AI

publice. La rândul lor, persoanele care alcătuiesc corpul de control, prin nivelul de pregătire și
atitudine civica, trebuie sa reprezinte un model de comportament corect dar și intransigent.
Aceasta funcție se realizează și în combaterea manifestărilor ilegale, prin depistarea și
sancționarea lor cu fermitate. Publicitatea realizata în jurul acestor cazuri va contribui și va
favoriza îndeplinirea corecta, în deplină legalitate a atribuțiunilor de serviciu. Exercitarea
într-un spirit de obiectivitate și legalitate a controlului, este în măsura sa asigure relații corecte
și civilizate intre controlor și controlat.

3.2 Formele controlului financiar

Controlul financiar are sarcina de a preveni angajarea de cheltuieli fără o justificare


economica, de a asigura profit sporit în folosirea resurselor materiale, financiare și de munca.
Controlul financiar se realizează prin anumite forme care se îmbină, se completează
reciproc și alcătuiesc împreuna sistemul integrat, general și cu caracter unitar asupra tuturor
domeniilor și sectoarelor de activitate economico-sociala. Îmbinarea strânsă, unitara, a
diferitelor forme de control asigura desfășurarea întregii activități financiare în conformitate
cu directivele stabilite, făcându-se posibilă delimitarea fiecărei forme, precum și stabilirea
organelor care îl execută.
Un prim criteriu de delimitare a formelor este după momentul în care se efectuează, și
anume: controlul financiar preventive concomitent și controlul financiar ulterior.
1.Controlul preventiv. Este un control specializat, care implica verificarea și analiza
activității economice și financiare sub aspectul legalității, oportunității, necesitații actelor și
operațiunilor, a utilizării cu eficienta a fondurilor materiale și bănești precum și pentru
asigurarea integrității acestora.
Prin acest control se urmărește să se prevină înregistrarea fenomenelor negative și
disfuncționalitatea în economie prin încălcarea dispozițiilor legale. De aceea acest control
trebuie sa acționeze în vederea perfecționării activității tehnologice și tehnico-economice, ca
un factor primordial al creșterii eficientei. El se realizează la toate nivelele, contribuind la
menținerea ordinii și disciplinei, la respectarea legalității, a principiilor liberei inițiative și
loialități. Controlul financiar preventiv se exercita de către conducătorul compartimentului
financiar-contabil.
Se supun controlului financiar preventive documentele și operațiunile ce se refera la
drepturi și obligații patrimoniale ale unității în faza de angajare și de plata în raport cu alte
persoane juridice și fizice.
7
Student: Marchitan (căs. Magazin) Antonela-Ileana, An 1 AI

Documentele ce conțin operațiuni supuse controlului financiar preventiv și circuitul


acestora se stabilesc de conducerile ministerelor, ale altor organe centrale de stat,
prefecturilor, și regiilor autonome în funcție de specificul activității financiare.
Organizarea controlului financiar preventiv într-o unitate are foarte mare importanta
pentru evitarea părților duble sau chiar triple, cu mijloace de plata diferite folosite
concomitent, numerar, cec. În vederea exercitării corecte a acestui control, șeful
compartimentului financiar –contabil din fiecare unitate va elabora un grafic al circuitul
documentelor ce conțin operațiunile supuse controlului, care va cuprinde și responsabilitatea
șefilor compartimentelor de specialitate împuternicit sa semneze documentele respective, care
răspund de realitatea și exactitatea datelor și legalitatea operațiunilor consemnate, prezentarea
lor în termenul lor legal prevăzut în grafic, conform instrucțiunilor în vederea efectuării
plaților și corecta lor întocmire.
2. Controlul concomitent. Se exercita în timpul desfășurării proceselor economice și
financiare, simultan cu efectuarea actelor și operațiunilor legate de aceste activități, cu scopul
de a interveni pentru corectarea sau diminuarea, eliminarea deficientelor și ilegalităților. Prin
acest control se urmărește cunoașterea operativa a modului în care se îndeplinesc sarcinile și
se gestionează patrimoniul.
Acest control se exercita sistematic pentru asigurarea desfășurării proceselor
economico-financiare la parametrii eficienți și este efectuat din interiorul unității, iar datele
culese în timpul controlului sunt consemnate într-un registru de control.
3. Controlul ulterior. Acest control se poate exercita asupra actelor și operațiunilor
economico-financiare și după ce acestea au fost executate fiind desfășurate de organele
dinafara societății cat și de organele proprii prin acțiuni periodice.
Controlul este necesar sa se efectueze din mai multe considerente, și anume:
 interpretarea eronata ori necunoașterea prevederilor legale;
 lipsa de supraveghere din partea conducătorului ierarhic;
 autonomia și independenta atribuite eronate etc.
Aceasta forma de control contribuie la identificarea, mobilizarea și formarea resurselor
interne din economie, verifica legalitatea, oportunitatea și eficienta activităților, reface
integritatea patrimoniului lezat prin frauda și se acționează persoanele care au încălcat
reglementările juridice.

8
Student: Marchitan (căs. Magazin) Antonela-Ileana, An 1 AI

Exista și alte criterii de delimitarea a controlului, și anume: după sfera de activitate


poate fi intern, deci pe baza dispozițiilor din interiorul societății, sau extern pe baza
documentelor existente la alți agenți economici.
Controlul poate fi permanent sau periodic, total sau parțial. Poate fi de asemenea
grupat pe diverse sectoare ale activității și anume controlul de magazin, de documente etc.
Controlul poate fi împărțit și după organele care îl executa în control financiar
ierarhic, control de gestiune sau control de execuție, de asemenea se poate împarți și după
modul de concretizare în următoarele forme: control direct, control indirect, control de
drept și control de fapt.

3.3 Metodele controlului financiar

Metodologic, controlul este un proces de cunoaștere și perfecționare prezentând atât o


latura obiectiva determinata de specificul obiectului, cat și o latura subiectiva, prin acea ca în
anumite momente obiectul este simplificat.
Metodologia de control, ca ansamblu de instrumente, metodologic organic structurate,
se utilizează selectiv, diferențiat în funcție de natura activităților sau operațiunilor controlate,
formele de control financiar, sursele de informare pentru control, natura abaterilor existente și
a posibilităților de perfecționare a activității controlate.
Metodologia de control utilizează atât modalități proprii de cercetare și acțiune cat și
ale altor discipline, putând fi folosite o serie de metode tehnice ca: controlul financiar faptic,
controlul financiar documentar, controlul financiar tematic, controlul financiar total, controlul
financiar parțial, controlul financiar complex, controlul financiar încrucișat, controlul
financiar mixt, controlul financiar repetat, etc. Aceste metode se utilizează în mod selectiv și
combinat în raport de circumstanțele concrete diferite.
a)Controlul financiar faptic este acel procedeu de stabilire reala a existentei și
mișcării mijloacelor materiale și bănești și a desfășurării activității economice financiare.
Acest control se exercita la fata locului printr-o observare directa, constatând acele situații ce
nu rezulta din documente, ca urmare aceste doua forme de control completându-se.
Dintre cele mai importante modalități de realizare a controlul financiar faptic
menționam: inventarierea, observarea directa, expertiza tehnica, analiza de laborator.
b)Inventarierea, ca modalitate principala de control faptic, are ca obiectiv
constatarea, la un moment dat, a existentei cantitative și calitative a elementelor de activ și
pasiv ale unei unități și modul de executare a sarcinilor de către gestionari.
9
Student: Marchitan (căs. Magazin) Antonela-Ileana, An 1 AI

Inventarierea joaca un lor important prin faptul ca prin el se poate face comparație
intre datele stabilite și cele din documente, stabilindu-se daca exista sau nu diferențe.
c)Prin observarea directă, se urmărește modul cum este organizat și funcționează un
compartiment, daca se respecta prescripțiile legale în desfășurarea unei activități, în ce măsura
este utilizat timpul de munca corespunzător etc. Aceasta tehnica are rolul de a stabili situațiile
practice, daca personalul își îndeplinește acțiunile de serviciu, aceasta făcându-se pe baza de
program și inopinat.
d)Expertiza tehnică și analiză de laborator sunt modalitățile controlului faptic care
se folosesc pentru stabilirea integrității valorilor materiale, realității unei operații, calității
unor produse, conținutul unor anumite lucrări, volumul manoperei și cantității de materiale
necesare pentru executarea lui.
e)Controlul financiar documentar se exercita prin verificarea documentelor
existente în cadrul evidentei contabile. Prin acest procedeu se stabilește realitatea,
oportunitatea, necesitatea și legalitatea operațiunilor economico-financiare care se
controlează.
f)Controlul financiar tematic consta în verificarea unei anumite probleme-operațiuni
de casierie, evidenta și păstrarea mijloacelor materialelor bănești, retribuția muncii- cu scopul
de a generaliza, de a face comparații și de a concluziona.
g)Controlul financiar total se executa asupra tuturor actelor și operațiunilor ce au
avut loc în perioada de la ultimul control financiar. Este cel mai cuprinzător și sigur, însă
datorita volumului mare de munca nu poate fi folosit decât la unitățile mici.
h)Controlul financiar parțial presupune verificarea numai a unor sectoare din
activitatea unității controlate și pe o anumita perioada de timp. Acest procedeu se poate
efectua și prin sondaj, asupra unor acte sau operațiuni economice financiare.
i)Controlul financiar complex reprezintă cercetarea întregii activități a unității, de la
probleme economico-financiare pana la probleme tehnice și de cadre. Acest control se
realizează de o echipa formata din organe de control financiar și specialiști din domeniile
controlate. Are avantajul cunoașterii activității în totalitate a unității, obținându-se date
complete atât cu privire la rezultatele negative, cat și cele pozitive.
j)Controlul financiar încrucișat consta în verificarea documentației unității
controlate, concomitent cu o verificare a documentelor unităților cu care aceasta are relații
economice și financiare în scopul constatării autenticității actelor și operațiunilor efectuate.
Prin acest control se confirma ca datele înscrise în documentele sau evidentele controlate
corespund realității. Acest control constituie o confirmare externa a datelor.
10
Student: Marchitan (căs. Magazin) Antonela-Ileana, An 1 AI

k)Controlul financiar mixt presupune folosirea mai multor procedee tehnice de


control, cu scopul de a realiza o mai mare eficacitate a acțiunii de verificare și de a elimina
dezavantajele unora dintre procedeele de control.
l)Controlul financiar repetat se exercita în situația când rezultatele acțiunii de
control, efectuate anterior, sunt neconcludente, incomplete sau nesatisfăcătoare, și deci, se
impune cu necesitate un nou control.
m)Controlul poate fi departamental sau extra departamental, atunci când unitatea
care controlează și ce controlata, precum și organele de control aparțin aceluiași departament
sau sunt din departamente diferite.
În concluzie se poate spune ca metodele controlului economico-financiar prezinta
unele trăsături specifice care constau în sesizarea unor fapte cu caracter general și specific din
structura interna a unității prin intermediul cercetării directe a fenomenelor, ca: stabilirea
legalității, necesitații, oportunității, sincerității și realității operațiunilor, stabilirea modului de
îndeplinire a indicatorilor calitativi și cantitativi, cunoașterea faptelor care au determinat
rezultatele.

3.4. Procedura executării controlului financiar


Procedura controlului financiar este alcătuita dintr-un ansamblu de acte și operațiuni
privind organizarea, desfășurarea și valorificarea rezultatelor acțiunii de control.
Rezultatele acțiunii de control sunt determinate tocmai de modul de
programare și organizare, asigurându-se astfel ordinea în muncă. Procedura controlului
financiar se desfășoară pe baza unui plan bine determinat, într-o anumita ordine, care poate fi
grupata pe șase etape.
Prima etapa consta în pregătirea echipei de control financiar, prin informarea
și documentarea asupra dispozițiilor legale cu privire la specificul unității ce urmează a fi
controlata, actele normative cu caracter economico-financiare, analizarea actelor de control
anterioare, masurile luate în urma verificărilor, sesizărilor făcute de către banca finanțatoare,
cele ale întreprinderilor cu care are legături economice. Pregătirea echipei de control joaca un
rol important, deoarece da posibilitatea de a stabili problemele de baza și de a asigura calitatea
controlului.
Cea de-a doua etapa este prezentarea la unitatea în care urmează să se
efectueze controlul. Organele de control cer conducerii unității sprijinul pentru efectuarea
controlului în bune condiții, prin a li se pune la dispoziție toate materialele necesare.

11
Student: Marchitan (căs. Magazin) Antonela-Ileana, An 1 AI

A treia etapa corespunde organizării activității echipei de control. După


constatările făcute în urma informării, documentarii, se întocmește un plan de lucru în care se
prevăd obiectivele cuprinse în tematica de control, metodele folosite etc. Cu cat acest plan
este întocmit, cu atât creste calitatea controlului.
O alta etapa reprezintă desfășurarea acțiunii de control, care consta în
verificarea propriu zisa a actelor și operațiilor, legalitatea, necesitatea, oportunitatea,
economicitatea și realizarea acestora.
Controlul are la baza în primul rând date din evidențele contabile, însă nu sunt
suficiente, de aceea se controlează și celelalte documente și evidente care nu sunt de natura
contabila. Prin controlul tematic al documentelor și evidentelor se poate obține un tablou
complet asupra conținutului operațiunilor și proceselor economice ale unității controlate.
Procesele economice se reflecta însă clar în indicii sintetici și analitici cuprinși în bugetele de
venituri și cheltuieli.
Organele de control, în cazul constatării unor fraude, deplasări, lipsuri în gestiune sau
daca documentele sunt dubioase, trebuie sa se realizeze un control încrucișat. Pentru aceasta
este necesar sa se ridice documentele cercetate, lăsându-se în locul lor copii. Este foarte
important ca documentele sa fie ridicate imediat pentru ca acestea sa nu fie modificate sau
distruse.
În timpul controlului, în caz ca se descoperă abateri, comise în mod conștient sau
inconștient, vinovaților li se va cere sa dea explicații în legătura cu acea problema.
O alta etapa consta în redactarea actelor de control, acestea constând în
fundamentarea concluziilor, a constatărilor și a masurilor propuse, prezentarea abaterilor și a
dispozițiilor legale încălcate, persoanele răspunzătoare, poziția acestora în fața echipei de
control, punctul de vedere al echipei de control și concluzia definitiva. În această etapa se
sintetizează, se definitivează constatările făcute în timpul controlului, actele făcându-se în tot
acest timp și nu la încheierea controlului, aceasta ar duce la îngreunarea valorificării actelor.
Ultima etapa consta în valorificarea acțiunii de control, care se concretizează prin
luarea masurilor și urmărirea executărilor de către unitatea care a dispus controlul, ca urmare
a constatărilor făcute în acte.
Valorificarea rezultatelor are ca principal scop remedierea deficientelor. Pentru
aceasta se va întocmii un plan de masuri, organelor de control revenindu-le sarcina sa acorde
sprijinul necesar unității pentru a-l realiza..

12
Student: Marchitan (căs. Magazin) Antonela-Ileana, An 1 AI

Putem trage concluzia ca daca se tine cont de toate aceste momente în realizarea
controlului, acesta va avea eficienta dorita, descoperindu-se la timp deficientele,
asigurându-se luarea în mod operativ a masurilor ce se impun.

3.5 Actele controlului financiar

Activitatea de control presupune în final înscrierea constatărilor organelor de control


în anumite documente. Aceste documente, atât ca forma cat și ca structura, fie sunt stabilite de
către organele de control specializate în acest scop, fie sunt luate la aprecierea organelor de
control.
Constatările stabilite în urma controlului sunt consemnate in: raportul de control, actul
de constatare a contravențiilor, nota de prezentare a raportului de control și nota de expunere a
concluziilor controlului.
a) Raportul de control - este documentul principal al controlului care cuprinde
deficientele și abaterile constatate, precum și cauzele și consecințele asupra bunei gospodăriri
a unității controlate.
Acest act se întocmește pe capitole, într-o succesiune cronologica, format dintr-o parte
introductivă, unde se trec numele organului de control, unitatea care dispune controlul,
delegația pe baza căreia s-a efectuat controlul, stadiul de executare a indicațiilor obligatorii și
recomandărilor, ca urmare a controalelor făcute anterior, perioada în care s-a efectuat
controlul. Următorul capitol va cuprinde deficientele constatate în legătură cu activitatea
unității, grupându-se pe proleme corespunzătoare obiectivelor controlate. Pentru fiecare
abatere și deficienta constatata se indica: actele legale încălcate, persoanele răspunzătoare,
cauzele, consecințele acestora.
În raportul de control se consemnează numai constatările proprii ale echipei de
control, bazate pe date și fapte precise, prezentate clar și concis în document. În raport nu se
consemnează opiniile personale ale membrilor echipei de control și nici deficientele ori
faptele negative pentru care au fost luate masuri legale, înainte de începerea controlului.
În ultima parte a raportului de control, se precizează ca s-a încheiat controlul și au fost
restituite toate documentele de care s-a folosit organul de control, se arată câte exemplare au
fost încheiate și se semnează de organul de control și conducerea unității controlate.
În cazul în care se constata fapte care atrag răspunderea penală se întocmește un act
separat care este semnat și de persoanele vinovate precum și de martorii asistenți.

13
Student: Marchitan (căs. Magazin) Antonela-Ileana, An 1 AI

La raportul de control se poate anexa diverse documente precum: situații, tabele, acte,
note de constatare, note explicative.
1.Notele de constatare - reprezintă acele acte constatatorii pentru situații în care
reconstituirea ulterioara nu este întotdeauna posibilă. În aceste note se consemnează
situații de fapt, precum și masurile luate pentru remedierea deficientelor.
2. Notele explicative -se întocmesc în cazul în care se constata abateri sau fraude care
atrag răspundere juridica. Aceste acte sunt întocmite ca niște răspunsuri la întrebările
organelor de control, pe care le dau persoanele considerate răspunzătoare de abateri și
de alte persoane care pot clarifica cauzele și împrejurările care au determinat
nerespectarea actelor normative. Ca urmare a acestor note se definitivează constatările
controlului.
b) Procesul verbal de contravenție-se încheie de echipa de control atunci când se
constata încălcarea actelor normative cu privire la disciplina financiara de personalul din
unitatea controlata. Acesta cuprinde date privind faptele săvârșite, date despre salariatul
răspunzător, cuantumul sumei aplicate ca amenda, se poate acorda și un termen, în care sa se
remedieze deficientele constatate, identitatea și semnătura martorului sau confirmarea
organului constatator ca s-a încheiat în lipsa de martori.
Acest act se încheie întrei exemplare astfel: unul se da contravenientului, altul
organului de control care a instrumentata cazul, și un altul secției care executa amenda.
c) Nota de prezentare a raportului de control,-reprezintă un raport personal al
organului de control, cu concluzii și propuneri referitoare la abaterile constatate, care se va
anexa la actele de control încheiate.
În cazul în care la controlul efectuat nu se constata nici o deficienta sau fapt ilicit, nu
se încheie raport de control ci o nota de expunere a concluziilor controlului, în care se va
consemna obiectivele și documentele controlate.
În nota de expunere se pot prezenta și alte situații care nu pot fi consemnate în raportul
de control, ca de exemplu: prezentarea principalelor rezultate pozitive obținute de unitatea
controlata și care pot fi generalizate și înalte unități.
Felul în care se prezinta aceste acte de control are o importanta deosebita, de acestea
depinde remedierea deficientelor și luarea masurilor de îmbunătățire a activității unității
controlate. Pentru o mai buna finalitate a acțiunii de control, actele organelor de control
trebuie sa fie clare, complete, concise, obiective, bazate pe faptele și documentele controlate.

14
Student: Marchitan (căs. Magazin) Antonela-Ileana, An 1 AI

BIBLIOGRAFIE

 Angheni, Smaranda, Drept comercial – tratat, Editura C.H. Beck, București,


2019.
 Cărpenaru, Stanciu D., Tratat de drept comercial roman, Editura Universul
Juridic, Bucuresti, 2007.
 http://www.jura.ro/a/36/controlul+gestiunii+societăților+comerciale
 https://conspecte.com/dreptul-afacerilor/societatile-comerciale.html

15